UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA SI URBANISM “ION MINCU”CATEDRA: “STUDIUL FORMEI SI AMBIENT ARHITECTURAL”

AN UNIVERSITAR 2002-2003, ANUL I - Sem. II

LUMINA – CULOARE – Seminar 2

ARMONIA COLORISTICA - Relaţiile complementare între culori

De-a lungul timpului problema culorii a fost o preocupare a artiştilor pe de o parte, pe de altă parte a oamenilor de ştiinţă(fizicieni, chimişti) şi nu în ultimul rând psihologi.Eforturile acestora s-au concretizat într-o serie întreagă de reguli care alcătuiesc teoria culorii, principii de bază care se constituie într-un alfabet ce trebuie cunoscut de orice profesionist în domeniul vizualităţii.

Vom face o scurtă trecere în revistă a celor mai importante momente în cristalizarea acelor noţiuni teoretice în domeniul culorii care vor constitui baza teoretică a următorului seminar. Primul tratat de culoare important d.p.d.v. al noţiunilor pe care le vom studia este scris la începutul

secolului XVIII de Isaac Newton (“Tratat despre reflexiile, refracţiile, inflexiile şi culorile luminii”, cunoscut sub titlul prescurtat “Optica”)

Newton a aşezat în dreptul unui fascicol de lumină solară o prismă de cristal. Pe ecranul din dreptul fascicolului apare un dreptunghi în culorile curcubeului, denumit de el “spectrul solar”: Roşu, Orange, Galben, Verde, Albastru, Indigo, Violet.

Newton a ordonat culorile într-un cerc pe care l-a împărţit în 7 sectoare corespunzând culorilor spectrului – primul cerc cromatic din istorie.

Un secol mai târziu, Goethe propunea cercul cromatic cu 6 culori: culorile calde ( Galben, Orange, Roşu) şi culorile reci (Albastru, Verde, Violet)

El defineşte pentru prima oară raportul între culorile complementare ca raport armonic.

Un alt moment important îl constituie teoria lui Arthur Schopenhauer privind valorile de luminozitate ale culorilor complementare.

În secolul XX, Johannes Itten - pictor, pedagog şi teoretician elveţian ,profesor la Bauhaus - sintetizează experienţele predecesorilor săi în “Kunst der Farbe”( Arta culorii), carte ce stă la baza teoriei moderne a culorii.Tratatul este structurat pe baza celor 7 contraste: contrastul culorii în sine, contrastul de clar-obscur, contrastul cald-rece, contrastul complementarelor, contrastul simultan, contrastul de calitate, contrastul de cantitate.

În tema de faţă ne vom opri asupra culorilor complementare. Vom enumera regulile de bază ale compunerii acestor culori, reguli ce trebuie însuşite pentru rezolvarea temei de seminar:1. Culorile complementare sunt diametral opuse pe cercul cromatic: G-Vi, O-A, R-Ve.

O pereche de culori complementare conţine întotdeauna cele trei culori primare Galben, Roşu, Albastru astfel:

G – Vi = G – (R + A) A – O = A – (G + R) R – Ve = R – ( G + A)2. Cele două calităţi de bază ale culorilor complementare sunt:

a) Alăturate, ele se pun în evidenţă reciproc, mărindu-şi puterea de strălucire la maxim.b) Amestecate, se anihilează treptat până la distrugere, la o anumită proporţie formându-se un gri

neutru.( pentru R – Ve, la proporţia 1:1; pentru O – A, la proporţia 1:3 / 2:3; pentru G – Vi, la proporţia 1:4 / 3:4.

Nuanţele intermediare între perechea de culori complementare şi griul neutru se numesc griuri colorate. Fenomenul se numeşte grizare

3. S-a demonstrat fiziologic că ochiul cere pentru o culoare dată culoarea ei complementară şi o formează de la sine dacă nu este dată.Legea complementarelor este baza creaţiei armonice pentru că prin îndeplinirea ei în ochiul nostru se formează un echilibru deplin.

4. Culorile complementare folosite în raportul just de cantităţi dau o imagine static-stabilă. Pentru a dinamiza o gamă armonică apare dominanta, situată spre unul din cei doi poli complementari( inclusiv griurile colorate) şi accentul situat de cealaltă parte.

5. Într-o pereche de culori complementare, una dintre ele este culoare rece iar cealaltă culoare caldă. Culorile calde activează circulaţia sanguină, deci dau senzaţia de căldură. Culorile reci slăbesc impulsurile circulaţiei, deci dau senzaţia de frig.O altă senzaţie indusă de aceste culori este cea de apropiere sau depărtare. Culorile calde dau impresia de apropiere, cele reci pe cea de depărtare. Astfel, un obiect colorat într-o culoare caldă pare mai aproape decât acelaşi obiect, situat în aceiaşi poziţie, colorat rece. Aşadar, efectul cald sau rece al culorilor poate modifica senzaţia de profunzime a unui spaţiu şi poziţia în spaţiu a obiectelor.Aceasta calitate o au atât culorile cât şi griurile colorate.

6. Fiecare pereche de complementare are anumite particularităţi. Astfel, G – Vi conţine şi un contrast închis- deschis, între ele diferenţa de luminozitate fiind maximă.R – Ve au aceiaşi luminozitate.( sunt la fel de deschise)

Cunoscând toate aceste noţiuni de bază, se cer următoarele:În atelier, fiecare îşi va alege o pereche de culori complementare şi va exersa gama lor

armonică( gama de griuri colorate până la griul neutru care se formează între cei doi poli de culoare)În continuare, folosind o cutie de carton alb de dimensiunile celei de la seminarul precedent

( fără capac) şi următoarele obiecte: 2 panouri diferite ca dimensiuni, un cilindru sau o prismă dreaptă, o sferă, se cere realizarea unei armonii cromatice prin colorarea interiorului cutiei cât şi a obiectelor care vor fi compuse în acest interior, într-una din cele trei game armonice: Roşu – Verde, Galben – Violet sau Orange – Albastru.

Notă: Obiectele şi interiorul cutiei se vor colora aplicând pe ele hârtie colorată cu acuarele în tentă plată, nu autocolante sau suprafeţe colorate “ready made”. Este important ca suportul pe care se aplică acuarela să fie alb.Nimic nu va rămâne necolorat. Nu se folosesc albul sau negrul.

Întocmit, Prep. arh. Nadina Boghianu Pârvu

Şef catedră, Director de studiu,Conf. Dr. arh. Iulius Ionescu Lect. arh. Romeo Simiraş