„Tactica generală” TEMA 1. Actele legislative şi normative în domeniu apărării.Forţele Armate ale Republicii Moldova.Subiecte de studiu.1. Conţinutul general al doctrinei militare a RM -2. Destinaţia generală şi structura organizatorică a FA RM .3. Componenţa şi destinaţia genurilor de arme.Misiunile lor generale .

1. Conţinutul general al doctrinei militare a RM.Dispoziţii generale.

Doctrina militară a Republicii Moldova este determinată de politica ei externă şi internă, de neutralitatea permanentă proclamată constituţional, poartă caracter exclusiv defensiv şi are la bază următoarele priorităţi: - în domeniul politic - soluţionarea paşnică a contradicţiilor apărute între state şi excluderea confruntării militare prin eforturile colective ale ţărilor, pornind de la principiile şi normele dreptului internaţional; stabilirea relaţiilor politice, economice şi militare, care exclud lezarea suveranităţii şi independenţei statului; - în domeniul militar - menţinerea capacităţii de apărare a statului la nivelul care asigură securitatea militară; întărirea măsurilor de încredere, extinderea colaborării militare reciproc avantajoase bazată pe principiile respectării suveranităţii, independenţei şi neamestecului în treburile interne ale altor state. Prevederile Doctrinei militare servesc drept călăuză în coordonarea eforturilor autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii militare.

Aspectul militar - politic

Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea securităţii militare a poporului şi statului, prevenirea războaielor şi conflictelor armate prin mijloacele de drept internaţional.

Pentru atingerea acestui scop, Republica Moldova aplică un sistem de măsuri care preconizează: - la nivel global - participarea la activitatea comunităţii mondiale în vederea prevenirii războaielor şi conflictelor armate şi soluţionării paşnice a problemelor litigioase; crearea condiţiilor care, în cazul unui pericol militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la asistenţa organizaţiilor internaţionale; participarea activă la edificarea sistemului internaţional unic de securitate colectivă; - la nivel regional - stabilirea relaţiilor prieteneşti bilaterale şi multilaterale cu statele din regiune, care vor asigura un nivel înalt de încredere reciprocă şi deschidere în domeniul militar, precum şi ajutorul reciproc în cazul periclitării securităţii colective; - la nivel naţional - crearea unui potenţial militar, suficient pentru asigurarea securităţii militare a statului.

Realizînd cursul său militar-politic, Republica Moldova:

- nu acceptă războiul (cu excepţia cazurilor de autoapărare) ca mijloc de atingere a scopurilor politice; - promovează o politică externă de pace; - asigură securitatea militară fără a prejudicia securitatea altor state şi securitatea generală;

- nu admite folosirea teritoriului propriu pentru acţiuni agresive contra altor state şi pentru dislocarea trupelor străine, cu excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale privitor la dislocarea contingentelor forţelor pacificatoare.

Republica Moldova consideră parteneri în activităţile de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale, de prevenire a conflictelor armate toate statele şi organizaţiile internaţionale, politica cărora nu cauzează prejudicii intereselor ei şi nu contravine Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pornind de la aceasta, Republica Moldova:- respectă principiile inviolabilităţii frontierelor de stat şi reglementării paşnice a litigiilor

internaţionale;- nu consideră nici un stat drept inamic al său;- nu înaintează pretenţii teritoriale altor state şi nu acceptă nici un fel de pretenţii teritoriale

faţă de sine;- nu admite utilizarea armatei sale pentru atingerea scopurilor politice în interesul unor factori

de răspundere, partide, organizaţii şi mişcări social-politice aparte;- nu va începe prima acţiuni militare.Totodată, Republica Moldova este nevoită să ţină cont de riscurile, ameninţările şi pericolele

la adresa securităţii ţării privind suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială, inclusiv de cele ce ţin de relaţiile nereglementate dintre diferite state din regiune. Astfel de riscuri, ameninţări şi pericole la adresa securităţii ţării pot fi:

- pretenţii teritoriale ale altor state;- tentative de amestec în treburile interne, de destabilizare a situaţiei politice interne din

republică;- prezenţa pe teritoriul republicii a trupelor străine;- activitatea organizaţiilor separatiste, orientarea spre violarea armată a integrităţii teritoriale a

republicii;- crearea formaţiunilor militare ilegale.Ţinînd cont de cele expuse, Republica Moldova îşi realizează dreptul inalienabil la

autoapărare şi îşi asigură securitatea militară prin toate mijloacele de care dispune, prin urmare consideră legal şi necesar de a avea Forţe Armate pentru apărarea suveranităţii, independenţei, integrităţii teritoriale şi altor interese vitale ale ţării dacă va deveni obiectul unei agresiuni pentru localizarea şi lichidarea conflictelor armate, precum şi a oricăror altor acte de violenţă militară în interiorul republicii care periclitează orînduirea ei de stat.

Statul asigură crearea şi optimizarea cadrului legislativ al securităţii militare, perfecţionează mecanismul elaborării politicii militare, al controlului asupra adoptării deciziilor militar-politice, are grijă de pregătirea cetăţenilor şi Forţelor Armate pentru apărarea Patriei, de creşterea prestigiului serviciului militar, de asigurarea socială a militarilor.

Republica Moldova consideră drept sarcină primordială a statului activitatea pentru puritatea mediului înconjurător şi, în legătură cu aceasta, acceptă numai acele feluri de activităţi militare, armamente, tehnologii militare care nu pun în pericol echilibrul ecologic. Ea nu produce, nu păstrează şi nu va procura arme de nimicire în masă, precum şi nu va admite dislocarea, tranzitarea şi depozitarea pe teritoriul său a mijloacelor de nimicire în masă care aparţin altor state.

Responsabilitatea pentru asigurarea securităţii militare a statului, perfecţionarea şi dezvoltarea Forţelor Armate o poartă Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul.

Aspectul militar-organizatoricRepublica Moldova efectuează construcţia militară în volum suficient pentru asigurarea

securităţii militare a statului.Pregătirea statului pentru apărare este asigurată pe timp de pace prin crearea infrastructurii

militare şi Forţelor Armate, a unui sistem stabil al administraţiei publice şi militare, acumularea 2

2

rezervelor resurselor materiale de mobilizare, precum şi prin pregătirea din timp a economiei naţionale pentru asigurarea necesităţilor populaţiei şi ale Forţelor Armate pe timp de război.

Infrastructura militară a republicii, structura şi efectivul Forţelor Armate, înzestrarea şi pregătirea lor sînt determinate de caracterul pericolului militar posibil, nu depăşesc, dar nu pot fi nici sub nivelul necesar pentru organizarea apărării eficiente a statului.

Forţele Armate se compun din Armata Naţională şi Trupele de carbinieri, care au menirea să asigure securitatea militară şi menţinerea ordinii publice.

Conducerea supremă a Forţelor Armate este exercitată de Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Guvern; administrarea publică centrală de specialitate este exercitată de ministerele în structurile cărora funcţionează unităţile şi instituţiile militare; conducerea militară este exercitată de Marele Stat Major al Armatei Naţionale şi Departamentul Trupelor de carabinieri.

Pe timp de pace, Marele Stat Major al Armatei Naţionale elaborează planurile operative şi de mobilizare ale Forţelor Armate, organizează pregătirea lor pentru apărarea statului, iar în cazul apariţiei unui pericol militar sau pe timp de război acesta se transformă în Marele Stat Major al Forţelor Armate pe lîngă Comandantul Suprem al Forţelor Armate - Preşedintele Republicii Moldova conduce toate unităţile militare pe parcursul organizării şi desfăşurării acţiunilor de apărare a ţării.

Construcţia Forţelor Armate se efectuează în corespundere cu următoarele principii:- controlul democratic asupra sferei apărării, controlul asupra organelor de conducere militară

şi factorilor de răspundere ai Forţelor Armate de către autorităţile publice supreme;- respectarea drepturilor şi libertăţilor de cetăţean, asigurarea protecţiei sociale a militarilor în

corespundere cu specificul serviciului militar;- centralizarea conducerii militare şi conducerea unică pe baze legale; divizarea atribuţiilor şi

împuternicirilor ministerelor ca organe ale administraţiei publice centrale de specialitate şi ale Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, Departamentului Trupelor de carabinieri ca organe de conducere militară;

- corespunderea structurii de organizare a efectivului numeric şi de luptă al trupelor cu sarcinile ce le revin, legislaţia, posibilităţile economiei naţionale, precum şi cu obligaţiunile internaţionale ale Republicii Moldova;

- asigurarea unui nivel înalt al profesionalismului efectivului Forţelor Armate;- asigurarea materială şi financiară prioritară a subunităţilor de luptă şi tehnice;- completarea Forţelor Armate pe baza principiului mixt - atît prin recrutare, cît şi prin

contract, cu trecerea treptată în viitor la completarea trupelor în volum deplin pe bază de contract;- educaţia militaro-patriotică a tineretului, a efectivului Forţelor Armate pe baza tradiţiilor de

istorie militară;- departidizarea Forţelor Armate.Indicii calitativi ce caracterizează construcţia Forţelor Armate sînt: capacitatea de

luptă, eficacitatea, rezistenţa, mobilitatea, informatizarea, capacitatea de dirijare a acţiunilor, capacitatea de manevră, vitalitatea, pregătirea de mobilizare şi de executare a sarcinilor de luptă.

Asigurarea financiară a Forţelor Armate se efectuează exclusiv de la bugetul de stat.Înzestrarea tehnico-materială a Forţelor Armate se efectuează cu sisteme eficiente de arme,

tehnică militară şi specială, precum şi cu alt echipament, în cantităţile necesare şi suficiente pentru realizarea sarcinilor ce le revin. Armamentul, tehnica militară şi specială se procură după hotare, iar în cazuri justificate din punct de vedere economic se produc în republică. Colaborarea tehnico-militară a Republicii Moldova cu alte ţări este prerogativa statului şi se efectuează în baza legislaţiei în vigoare şi acordurilor internaţionale la care republica este parte.

Sistemul de instruire şi educaţie a cadrelor militare pentru Forţele Armate este parte componentă a sistemului de învăţămînt de stat şi asigură pregătirea cadrelor militare în instituţiile de învăţămînt militar din republică şi de peste hotare, precum şi din rîndurile absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt civile, la cursuri speciale de pregătire militară.

Temelia potenţialului militar al republicii o constituie Armata Naţională, care se compune din trupe cu pregătire permanentă şi din rezervă de militari instruiţi. Pregătirea şi folosirea lor combinată va permite de a mobiliza în timp scurt şi a folosi eficient resursele umane şi 3

3

economice ale republicii în scopul reţinerii şi respingerii posibile, localizării şi lichidării împreună cu Trupele de carabinieri a conflictelor armate, precum şi contracarării altor pericole militare.

În cazul unei agresiuni împotriva Republicii Moldova, Armatei Naţionale îi revin sarcinile de a respinge loviturile aeriene şi terestre ale inamicului şi de a aduce distrugeri maximal posibile agresorului, de a nu admite pătrunderea lui în adîncul teritoriului ţării şi de a crea condiţii pentru încetarea acţiunilor de luptă la un stadiu începător şi încheierea păcii cu condiţii ce corespund intereselor Moldovei.

Unităţi şi subunităţi aparte ale Armatei Naţionale pot fi utilizate în scopul sprijinirii populaţiei contra violenţei armate, la localizarea, blocarea raioanelor conflictelor posibile şi prevenirea ciocnirilor armate, la paza şi apărarea obiectelor importante, precum şi formaţiunilor protecţiei civile la lichidarea avariilor, catastrofelor şi calamităţilor naturale, în corespundere cu legislaţia.

Caracterul local al acţiunilor militare posibile nu admite şi face lipsită de sens utilizarea armei nucleare împotriva republicii. O agresiune armată împotriva Republicii Moldova poate fi declanşată cu aplicarea mijloacelor convenţionale de distrugere şi va fi respinsă prin acţiuni de apărare ale Armatei Naţionale cu organizarea şi desfăşurarea concomitentă a apărării teritoriale pe o parte sau pe întreg teritoriul ţării. În acest caz poate să fie efectuată mobilizarea parţială sau generală a resurselor umane şi economice, precum şi trecerea economiei naţionale şi autorităţilor administraţiei publice pe picior de război.

Principalul gen al acţiunilor de luptă ale Armatei Naţionale, indiferent de forma lor de declanşare şi desfăşurare, este apărarea efectuată de trupele de pregătire permanentă şi unităţile apărării teritoriale în formă de operaţie de apărare. Totodată, o atenţie deosebită se acordă apărării mobile.

În acelaşi timp, marile unităţi şi unităţi ale Armatei Naţionale vor fi pregătite pentru desfăşurarea acţiunilor ofensive de luptă în cadrul operaţiei de apărare.

Conducerea generală a Armatei Naţionale este exercitată de Preşedintele Republicii Moldova.Conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale este exercitată de ministrul apărării (de regulă,

persoană civilă).Conducerea operativă a Armatei Naţionale este exercitată de Marele Stat Major al Armatei

Naţionale. În cazul numirii în funcţia de ministru al apărării a unei persoane civile, şeful Marelui Stat Major este concomitent şi Comandantul Armatei Naţionale.

Doctrina militară se va completa, concretiza şi se va perfecţiona în procesul dezvoltării statului moldovenesc şi formării noului sistem de relaţii internaţionale.

În baza Doctrinei militare se elaborează Concepţia Construcţiei Forţelor Armate şi legislaţia în problemele militare.

2. Destinaţia generală şi structura organizatorică a FA RM.

Forţele Armate constituie fundamentul întregului sistem de asigurare a securităţii militare a statului. La baza reformei Forţelor Armate se află ideea creării unor trupe regulate, bine pregătite şi dotate, cu un înalt nivel de profesionalism, optimizate numeric, precum şi a rezervei.

Misiunile strategice ale Forţelor Armate rezidă în realizarea capacităţilor militare necesare garantării (prin folosirea, în ultimă instanţă, a mijloacelor militare) suveranităţii, independenţei, integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale, precum şi în continuarea eforturilor de pregătire pentru participarea la operaţiunile de menţinere a păcii în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Republicii Moldova. Pornind de la aceste orientări fundamentale şi de la principiile strategiei militare, obiectivele militare naţionale constau în:

a) prevenirea, descurajarea şi contracararea unei eventuale agresiuni împotriva ţării;b) sporirea contribuţiei la menţinerea stabilităţii în regiune.

Misiunile strategice ale Forţelor Armate pot fi grupate în trei categorii:a) misiuni realizate pe timp de pace;b) misiuni realizate în situaţii de criză;

4

4

c) misiuni realizate pe timp de război.

Pe timp de pace, Forţelor Armate le revin următoarele misiuni strategice:a) pregătirea pentru curmarea unei eventuale agresiuni - prin menţinerea capacităţii de luptă a

trupelor, prin dezvoltarea sistemului de conducere, prin pregătirea populaţiei şi a economiei naţionale pentru mobilizare şi prin amenajarea operativă a teritoriului pentru apărare;

b) participarea la operaţiunile multinaţionale de menţinere a păcii, desfăşurate sub egida ONU sau O.S.C.E.;

c) pregătirea pentru prevenirea crizelor interne, în cooperare cu instituţiile corespunzătoare.

În situaţii de criză, Forţele Armate pot participa, în conformitate cu prevederile legislaţiei şi în cooperare cu alte instituţii de stat, la următoarele acţiuni:

a) prevenirea acţiunilor destabilizatoare;b) neutralizarea elementelor terorist-diversioniste şi a altor formaţiuni armate ilegale;c) paza căilor de comunicaţie ce duc spre anumite obiective;d) prevenirea proliferării armelor convenţionale şi de distrugere în masă;e) intervenţia în scopul protejării cetăţenilor şi a infrastructurii de bază.Forţele Armate pot fi utilizate în cazul unor calamităţi naturale, avarii şi catastrofe, la

solicitarea Guvernului, în condiţiile legii.

Pe timp de război, misiunile Forţelor Armate se stabilesc în conformitate cu obiectivul politic declarat şi cu evaluarea situaţiei strategice. Obiectivul politic trebuie să fie definit de autorităţile publice constituţionale şi să reflecte voinţa poporului.

Structura şi efectivul Forţelor Armate, înzestrarea şi pregătirea lor sînt determinate de caracterul pericolului militar posibil şi trebuie să corespundă nivelului necesar pentru organizarea unei apărări garantate a ţării.

Forţele Armate se compun din Armata Naţională, şi Trupele de Carabinieri şi se menţin în componenţa şi structura care le permite, pe timp de pace, de a fi garantul statalităţii, neutralităţii şi democraţiei constituţionale, iar din momentul apariţiei premiselor unei agresiuni reale, de a se desfăşura în măsura care ar garanta apărarea ţării şi constrîngerea agresorului de a renunţa la planurile sale.

Pentru timp de război se va prevedea o asemenea structură a Forţelor Armate a cărei desfăşurare ar obliga agresorul să depună eforturi suplimentare considerabile pentru realizarea intenţiilor sale, transformîndu-l într-un factor destabilizator în zonă, fapt ce ar impune implicarea organismelor internaţionale competente în acţiunile de stopare sau contracarare a unei eventuale agresiuni.

Componenta principală a Forţelor Armate este Armata Naţională, ale cărei sarcini sînt de a respinge loviturile aeriene şi terestre ale forţelor agresoare, de a aduce agresorului distrugeri maximal posibile, de a nu permite pătrunderea lui în adîncul teritoriului ţării, de a crea premise pentru încetarea acţiunilor militare şi încheierea păcii în condiţii care corespund intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

Trupele de Carabinieri asigură securitatea militară a statului prin executarea misiunilor de menţinere a ordinii constituţionale şi de drept, de pază a obiectivelor importante şi de pregătire a trupelor pentru participarea la acţiuni de luptă în conformitate cu planul de aplicare a Forţelor Armate.

Din momentul declarării stării de asediu sau a stării de război, Trupele de Carabinieri trec în subordonarea operativă a Statului Major General al Forţelor Armate şi asigură menţinerea regimului stării de asediu sau de război, paza şi apărarea obiectivelor de importanţă de stat şi a celor ale infrastructurii militare, contracararea tentativelor de destabilizare a ordinii constituţionale, distrugerea grupelor diversioniste şi a desanturilor aeriene a inamicului.

Din punct de vedere operativ-tactic, Forţele Armate sînt constituite din trupe cu gătinţă permanentă, unităţi şi subunităţi cu capacitate redusă de intervenţie, şi trupe de rezervă.

Trupele cu gătinţă permanentă includ:a) unităţile şi subunităţile cu capacitate permanentă de intervenţie (de reacţie rapidă) ale

5

5

Armatei Naţionale, Serviciului de grăniceri şi Trupelor de Carabinieri, completate cu efectiv şi tehnică potrivit statelor de război şi capabile să-şi îndeplinească misiunile conform destinaţiei. Structura şi efectivul lor se determină de către Statul Major General al Forţelor Armate şi se aprobă de Comandantul Suprem al Forţelor Armate;

b) unităţile şi subunităţile cu capacitate redusă de intervenţie, au nevoie de 10-15 zile pentru completarea cu efectiv şi tehnică , pentru închegarea de luptă în vederea îndeplinirii misiunilor conform destinaţiei.

Trupele de rezervă se desfăşoară în conformitate cu Planul de mobilizare a Forţelor Armate. Componenţa, structura, principiile de completare, pregătire, desfăşurare şi aplicare a trupelor de rezervă se stabilesc de către Statul Major General al Forţelor Armate.

Trupele de rezervă includ organele de conducere şi unităţile terestre create din momentul declarării în stat a stării de asediu sau a stării de război, au nevoie de 30-40 de zile pentru completarea cu militari din rezerva activă şi tehnică, pentru închegarea de luptă în vederea folosirii lor conform destinaţiei.

Completarea cu efectiv a Forţelor Armate se efectuează pe baza principiului mixt, cu perspectiva completării unităţilor cu capacitate permanentă de intervenţie (de reacţie rapidă) preponderent cu militari prin contract.

Completarea unităţilor cu capacitate redusă de intervenţie se efectuează pe baza principiului mixt, precum şi cu rezervişti prin contract.

Preşedintele Republicii Moldova este Comandantul Suprem al Forţelor Armate şi poartă răspundere pentru starea sistemului naţional de apărare în limitele împuternicirilor prevăzute de Constituţie şi de alte acte normative.

Preşedintele Republicii Moldova are următoarele atribuţii:a) exercită conducerea generală a sistemului naţional de apărare şi coordonează activitatea

autorităţilor administraţiei publice în domeniul apărării naţionale;b) prezintă Parlamentului spre aprobare proiectele:- concepţiei securităţii naţionale;- doctrinei militare a statului;- structurii generale şi efectivelor componentelor Forţelor Armate;- regulamentului disciplinei militare al Forţelor Armate;c) aprobă:- regulamentul Consiliului Suprem de Securitate;- regulamentul Marelui Stat Major;- programele şi planurile privind construcţia şi dezvoltarea Forţelor Armate;- planul de mobilizare a Forţelor Armate;- planul de întrebuinţare a Forţelor Armate;- regulamentele militare;d) coordonează activitatea de colaborare militară internaţională;e) efectuează conducerea generală privind acumularea resurselor pentru necesităţile sistemului

naţional de apărare;f) emite decrete privind încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen şi în cel cu

termen redus şi trecerea lor în rezervă;g) poartă tratative, încheie tratate internaţionale în domeniul militar în numele Republicii

Moldova şi le prezintă, în modul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului;h) înaintează Parlamentului propuneri privind participarea cu efective, armament şi tehnică

militară la operaţiuni internaţionale de menţinere a păcii sau în scopuri umanitare;i) numeşte în şi destituie din funcţie, în modul stabilit de legislaţie, ofiţerii Comandamentului

Suprem al Forţelor Armate şi viceminiştrii apărării; j) acordă grade militare supreme prevăzute de lege; k) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.Întru îndeplinirea atribuţiilor sale, Comandantul Suprem al Forţelor Armate emite ordine şi

directive, obligatorii pentru întreg efectivul Forţelor Armate.6

6

În componenţa Comandamentului Suprem intră, de asemenea, ministrul apărării, şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, comandantul Trupelor de Carabinieri.

Ministrul apărării este locţiitorul Comandantului Suprem al Forţelor Armate.Organul principal care asigură Comandamentului Suprem, pe timp de pace şi de război, planificarea, organizarea, comanda şi controlul trupelor Forţelor Armate la pregătirea lor şi la executarea misiunilor de apărare a ţării este Statul Major General al Forţelor Armate condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.

Statul Major General al Forţelor Armate se constituie în baza Marelui Stat Major al Armatei Naţionale şi activează conform regulamentului aprobat de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

În componenţa Statului Major General al Forţelor Armate intră, de asemenea, şeful statului major al Trupelor de Carabinieri, alte persoane cu funcţii de răspundere numite de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

Conducătorii componentelor Forţelor Armate, conducătorii structurilor de stat ce au în componenţa lor subdiviziuni militarizate sau speciale sînt obligaţi să prezinte, la cererea şefului Statului Major General, date despre starea trupelor (subdiviziunilor) din subordine şi propuneri pentru întrebuinţarea lor în sprijinul Forţelor Armate în operaţii (acţiuni) de apărare sau pentru executarea altor misiuni date de Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne efectuează conducerea unităţilor (subunităţilor) din subordine privind executarea misiunilor ce le revin în conformitate cu Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne şi asigură pregătirea acestor unităţi (subunităţi) pentru participarea la operaţii (acţiuni) de apărare a ţării în conformitate cu Planul de întrebuinţare a Forţelor Armate.

La declararea stării de asediu sau de război, unităţile (subunităţile) Trupelor de Carabinieri participă la operaţii (acţiuni) de apărare a ţării sub conducerea Statului Major General al Forţelor Armate.

Pe lîngă Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de organ consultativ, activează, pe timp de pace, Consiliul Suprem de Securitate, care elaborează şi prezintă recomandări în probleme ce ţin de asigurarea apărării naţionale.

Atribuţiile şi activitatea Consiliului Suprem de Securitate sînt reglementate de regulamentul acestuia, aprobat prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.

Din momentul declarării stării de asediu sau a stării de război, Consiliul Suprem de Securitate se transformă în Consiliul Suprem de Apărare şi activează în conformitate cu atribuţiile prevăzute de legislaţie. În această perioadă, în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se creează consilii teritoriale de apărare subordonate Consiliului Suprem de Apărare.

Guvernul răspunde de organizarea activităţilor şi de realizarea măsurilor privind apărarea naţională în limitele împuternicirilor prevăzute de legislaţie.

Guvernul are următoarele atribuţii:a) coordonează activitatea ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice pentru

realizarea măsurilor de asigurare a capacităţii de apărare a ţării;b) asigură alocarea şi utilizarea, în condiţiile legii, a resurselor financiare şi materiale necesare

organizării, înzestrării şi mobilizării Forţelor Armate, întreţinerii şi pregătirii trupelor, menţinerii în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, pregătirii pentru mobilizare a economiei naţionale;

c) elaborează şi realizează programele de stat privind construcţia şi dezvoltarea Forţelor Armate, direcţiile principale ale colaborării militare internaţionale;

d) propune spre aprobare volumul alocaţiilor bugetare pentru necesităţile apărării;e) asigură încorporarea anuală a cetăţenilor în serviciul militar în termen şi în cel cu termen

redus;f) asigură, pe timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de război;g) elaborează şi înaintează Parlamentului spre aprobare planul de mobilizare a economiei

naţionale, stabileşte sarcinile ce revin ministerelor, departamentelor şi agenţilor economici în conformitate cu acest plan;

h) creează şi desfiinţează instituţii de învăţămînt militar;i) ia hotărîri privind asigurarea cu pensii a cetăţenilor eliberaţi din serviciul militar, privind

7

7

protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea în cadrul rezervei, precum şi a membrilor familiilor militarilor căzuţi, decedaţi sau daţi dispăruţi în timpul îndeplinirii serviciului militar, în conformitate cu legislaţia;

j) asigură îndeplinirea tratatelor internaţionale în domeniul militar;k) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Ministerul Apărării este autoritatea publică centrală de specialitate, care organizează, coordonează şi conduce activităţile în domeniul apărării naţionale şi este responsabil de construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale şi de pregătirea ei pentru executarea misiunilor de apărare a ţării.

Ministerul Apărării are următoarele atribuţii:a) studiază şi apreciază situaţia politico-militară, determină riscurile şi ameninţările cu

caracter militar, necesităţile ce ţin de asigurarea apărării naţionale şi propune autorităţilor publice competente măsurile privind organizarea şi pregătirea sistemului naţional de apărare;

b) participă la elaborarea doctrinei militare, a direcţiilor principale ale politicii de apărare şi a principiilor construcţiei militare, la întocmirea propunerilor privind completarea şi perfecţionarea cadrului normativ în domeniul apărării, la formarea bugetului militar;

c) organizează cercetările ştiinţifice în domeniul militar, asigură implementarea rezultatelor acestora în activitatea Armatei Naţionale;

d) planifică, organizează şi exercită controlul asupra activităţilor de menţinere a capacităţii permanente de luptă şi de mobilizare a Armatei Naţionale pentru îndeplinirea sarcinilor conform destinaţiei;

e) asigură financiar Armata Naţională, în modul stabilit de legislaţie, din contul alocaţiilor bugetului de stat şi al mijloacelor extrabugetare;

f) realizează măsuri pentru înzestrarea cu armament, tehnică şi resurse tehnico-materiale în volumul necesar; este principalul beneficiar de stat în ce priveşte achiziţionarea, crearea, fabricarea, repararea şi testarea armamentului, a tehnicii militare şi a altor bunuri tehnico-militare; realizează excedentul neutilizat de tehnică militară, armament şi alte bunuri în conformitate cu legislaţia;

g) colaborează cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice şi cu agenţii economici în ce priveşte fabricarea unor tipuri de armament, tehnică şi altor produse cu destinaţie militară;

h) conduce activitatea organelor administrativ-militare, desfăşoară încorporarea cetăţenilor în serviciul militar în termen sau în cel cu termen redus, chemarea lor la concentrări militare, exerciţii şi antrenamente de mobilizare, la declararea mobilizării, precum şi trecerea în rezervă sau demobilizarea lor;

i) organizează pregătirea efectivului Armatei Naţionale pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin;

j) organizează, în comun cu alte autorităţi ale administraţiei publice în care este prevăzut serviciul militar, activitatea instituţiilor de învăţămînt militar, pregătirea, reciclarea şi recalificarea cadrelor militare în instituţiile de învăţămînt din ţară şi din străinătate;

k) angajează personalul militar şi civil necesar îndeplinirii sarcinilor ce îi revin;l) realizează măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de îndeplinire a serviciului de

către militari, organizează activitatea instituţiilor medicale din subordine, elaborează planuri privind construcţiile capitale şi asigură realizarea lor;

m) asigură plata pensiilor cetăţenilor care au îndeplinit serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale, protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, în conformitate cu legislaţia;

n) stabileşte şi întreţine relaţii internaţionale de colaborare în conformitate cu atribuţiile ce îi revin;

o) întreţine relaţii cu publicul, cu organizaţiile obşteşti, realizează măsuri de informare a societăţii asupra activităţii Armatei Naţionale;

p) îndeplineşte alte atribuţii în domeniul apărării naţionale prevăzute de legislaţie.

Modul de organizare şi structura Ministerului Apărării se stabilesc de Guvern.8

8

Cerinţele Ministerului Apărării în domeniul apărării naţionale sînt executorii pentru toate autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, pentru instituţiile publice, agenţii economici şi cetăţenii Republicii Moldova. 3. Componenţa şi destinaţia genurilor de arme.Misiunile lor generale .

Armata Naţională este componenţa de bază a Forţelor Armate, care asigură, pe timp de pace şi de război, integrarea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor care participă la acţiunile de apărare a ţării.

Misiunea principală a Armatei Naţionale constă în asigurarea apărării naţionale prin prevenirea, contracararea şi anihilarea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva ţării.

Armata Naţională se foloseşte în corespundere cu destinaţia ei constituţională în scopul garantării suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.

Folosirea Armatei Naţionale în soluţionarea problemelor ce nu ţin nemijlocit de apărarea statului se efectuează în exclusivitate în temeiul hotărîrii Parlamentului, iar în situaţii extreme, prin decretul Preşedintelui Republicii Moldova.

Participarea unor unităţi (subunităţi) ale Armatei Naţionale în afara teritoriului ţării cu efective, armament şi tehnică militară la exerciţii militare comune cu unităţi militare ale altor state se aprobă de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate.

Conducerea nemijlocită a Armatei Naţionale este exercitată de ministrul apărării prin intermediul Marelui Stat Major al Armatei Naţionale.

Atribuţiile şi competenţele Marelui Stat Major al Armatei Naţionale sînt determinate de regulamentul acestuia, aprobat de ministrul apărării.

Ministrul apărării este comandantul Armatei Naţionale.În cazul numirii în funcţia de ministru al apărării a unei persoane civile, şeful Marelui Stat

Major al Armatei Naţionale devine concomitent şi comandantul Armatei Naţionale.Structura generală şi efectivul Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării se

aprobă de către Parlament.Ministrul apărării se învesteşte cu dreptul de a modifica structura organizaţională a statelor

Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării în limitele aprobate ale structurii generale şi ale efectivului.

Conform gradului de pregătire, Armata Naţională include:a) forţe operaţionale (cu capacitate permanentă de intervenţie);b) forţe cu efectiv redus (cu capacitate redusă de intervenţie);c) unităţi nou-formate (de rezervă).Forţele operaţionale includ unităţi militare (subunităţi) completate cu efectiv, armament şi

tehnică la un nivel ce asigură executarea misiunilor specifice.Forţele cu efectiv redus includ mari unităţi şi unităţi militare (subunităţi), baze, depozite de

păstrare a armamentului, tehnicii şi patrimoniului militar, care au nevoie de completare cu efectiv, armament şi tehnică, precum şi de interoperabilitate în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin.

Unităţile nou-formate includ unităţi militare de luptă şi de asigurare ce se constituie conform Planului de mobilizare a Forţelor Armate.

Genurile de arme ale Armatei Naţionale: MARELE Unităţi de infanterie motorizată sînt înzestrate cu armament şi tehnică

militară modernă, dispun de mare putere de foc, mare mobilitate şi capacitate de manevră.

Ele sînt capabile să ducă o luptă dîrză, de lungă durată, în orice condiţii de teren şi starea vremii. În AN a RM sînt 3 Brigăzi infanterie moto,- forţa principală a AN.

Aviaţia Subunităţile de artilerie sînt înzestrate cu obuziere, tunuri, aruncătoare de mine,

RATD şi de artileria reactivă. Subunităţile de artilerie sînt capabile să nimicească

9

9

mijloacele blindate, personalul şi mijloacele radioelectronice, punctele de comandă şi PCO, să distrugă lucrările de fortificaţii permanente şi de companie ale inamicului, precum şi alte obiective.

Subunităţile de luptă antiaeriene sînt înzestrate cu rachete antiaeriene şi mitraliere antiaeriene.

Subunităţile antiaeriene sînt destinate pentru nimicirea mijloacelor aeriene şi subunităţilor de desant aerian ale inamicului pe căile de acces către obiectivile (trupele) apărate antiaerian.

Subunităţile de geniu sînt destinate pentru executarea lucrărilor de distrugeri, barajelor genistice, culoarelor prin baraje, distrugerea lucrărilor de fortificaţii şi altor obiective întărite ale inamicului: amenajarea şi întreţinerea drumurilor, trecerilor peste obstacole şi cursuri de apă mici, consolidarea aliniamentelor cucerite.

Subunităţile chimice execută cercetarea de radiaţie şi chimică, decontaminarea personalului, armamentului, tehnicii, controlul iradierii radioactive a personalului şi a gradului de contaminare a armamentului şi tehnicii militare cu substanţe radioactive şi toxice de luptă.

Subunităţile de transmisiuni realizează şi menţin legătura neîntreruptă prin mijloacele radio, cu fir, mobile şi de semnalizare cu subunităţile şi eşalonul superior.

Subunităţile de logistică sunt destinate pentru asigurarea multilaterală a acţiunilor de luptă (muniţii, carburanţi şi lubrifianţi, hrană şi echipament).

Subunităţile de logistică:- în Bg.I.Mo. – compania asigurare materială;- în B.I.Mo. – plutonul asigurare materială.

10

10