Tema 1 Pro.penal

7/23/2019 Tema 1 Pro.penal

http://slidepdf.com/reader/full/tema-1-propenal 1/63



în literatura juridică despecialitate nu conţindeosebiri esenţiale, fiindapropiate de cea enunţată,referindu-se la scopul

imediat şi mediat6 al procesului penal. într-o altăopinie, în doctrina #ermană, procesul penal se defineşteca 5o mişcare re#lementatăde le#e a cauzei penale spreemiterea sentinţei53.

$enumirea de procesderivă din cuvântul latin5processus5, care semnifică5succesiune de stări, de

etape prin care trec, îndesfăşurarea lor, însc"imbarea lor diversefenomene, evenimente,sisteme naturale sausociale51. )rin urmare, procesul este o mişcare,înaintare sau pro#res. înacest aspect juridic aceastănoţiune semnifică mişcarea,acţiunea, activitatea ce

trebuie să se desfăşoare pentru aplicarea dreptului penal, pentru descoperirea, prinderea, cercetarea şi judecarea acelora caresăvârşesc infracţiuni4.

în dreptul procesual

penal al Republicii

7oldova, alături de

noţiunea 5proces penal5, se

utilizează şi termenul

5procedură penală85, care

sunt, de fapt, sinonime,

fiindcă se referă la acelaşi

fenomen juridic, la cauza

penală. +oţiunea de

5procedură5 provine de la

cuvântul francez

5procedure5, care semnifică

5totalitatea formelor şi

actelor îndeplinite de un

or#an de jurisdicţie sau dealt or#an de stat, în

e&ercitarea funcţiei sale5/.

a ori#ine, în dreptul român

9deşi e&istau noţiunile

5processus5 şi 5procedere5:,

formele şi actele prin care

trecea liti#iul de drept erau

denumite 5judecată5

9judicium:, pornind de la

faptul că judecarea cauzeiera principala şi unica

activitate de soluţionare



a conflictului de drept şi

doar mai târziu, apro&imativ

în secolul ;II, prin in-

termediul #losatorilor din

2vul mediu5, termenul

5proces5 a intrat în vocabu-larul juridic tradiţional.

într-un aspect uzual, în

vorbirea curentă, noţiunea

de 5proces5 capătă, în mod

neştiinţific, semnificaţia de

5cauză penală5 sau 5pricină

penală5%.

1.&.

Parti%"laritţile#r$%e!"l"i #enal

a: )rocesul penal este

o activitate a

or#anelor speciale

ale statului, care se

desfăşoară prin

efectuarea unor acte

de urmărire sau

judecată, numite

acţiuni procesuale

sau procedurale, înatin#erea scopului

urmărit.

)rocesul penal este o

activitate care se desfăşoară

pro#resiv de la descoperirea

infracţiunii şi până la

condamnarea inculpatului şi

punerea în e&ecutare a

"otărârii judecătoreşti

penale

*

... <otodată,, această

activitate pro#resivă este şi

succesivă, urmând de la o

etapă la alta în funcţie de

rezultatul obţinut şi de

circumstanţele stabilite.

b: )rocesul penal este

o activitate

re#lementată de

le#e. $esfăşurarea

pro

cesului penal are

loc în strictăcorespundere cu

normele juridice

care

re#lementează

e&pres această

activitate.

t în perioada modernă

această activitate este amplu

re#lementată pentru a

e&clude arbitrariul,

asi#urând realizareascopului urmărit, precum şi

a drepturilor participanţilor

la proces. e#ea indică şi

dispune formele în care se

fianifestă şi se realizează

activităţile procesuale.

=ormele re#lementate de

le#e >? c?2ş,se desfăşoară

procesul penal sunt

denumite 5forme procesuale50. )rin

ia@prniediul le#ii se instituie

#aranţii procesuale necesare

ocrotirii drepturilor,

libertăţilor, şi intereselor

persoanei în procesul penal.

c: $esfăşurarea

procesului penal are loc

într-o cauză penală. 'stfel,

în

,. , , esenţă, procesul penal se declanşează în

le#ătură cu faptul săvârşirii

unei infracţiuni6.

+ici un proces

penal nu se poate

declanşa şi realiza

pe o altă bază.0 7. C. CrporoAA, Kypc

coeemcKoeoyzonoeHotonpou,ecca, <B7 , Aana,7BCD!E, 834,

c. *3.6 +icolae Folonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, voi. I, )aideia,ucureşti,88*, p. 3.

G Ibidem.

1 Fasile reban, Dicionar general al limbii rom!ne,2ditura Htiinţifică şi2nciclopedică,

ucureşti, 841, p. 4*/.4 <raian )op, Drept procesual penal. Partea specială, voi. I, <ipo#rafia +aţională, Cluj,803, p. 6-3.

G



'r t.

din C)) pr eve

de sar cinile pr ocedur ii penal

e.

/

Fasile r e ban,

o p. cit

. , p. 4*/.



drepturi şi libertăţifundamentale aleomului.

în esenţă, o bună parte

din activitatea procesului

desfăşurată de or#anelestatului are un caracter de

constrân#ere prin actele de

urmărire şi judecată, precum

şi măsurile procesuale

dispuse faţă de participanţii

la proces. 'stfel, scopul

procesului penal este

realizat, de asemenea, prin

acţiuni şi măsuri cu

5 +icolae Folonciu, op. cit., p.6.r "odul de procedură penală al

&epublicii Moldova din 0martie %//*, Monitorul'(icial al &epublicii Moldova, nr. /0-/, din 1iunie %//*.

) a r t e a # e n e r a l ă6

caracter de constrân#ere în

situaţiile când participanţii

la proces se opun săsăvârşească sau că se

abţină de la săvârşirea unor

acţiuni. în cazul când le#ea

prevede posibilitatea

folosirii unui instrument de

constrân#ere procesuală

faţă de participanţi acesta

este aplicat de către or#anul

de urmărire sau instanţa de

judecată, totodată

asi#urându-se condiţii pentru efectuarea

benevolăG a acţiunii

scontate.

'cţiunile procesual

penale cu caracter de

constrân#ere efectuate în

cadrul procesului penal se

admit prin Constituţie 9alin.

9: al art. 60: care prevede

restrân#erea e&erciţiului

unor drepturi sau libertăţi

în scopul realizării unor in-

terese social-#enerale,

printre care fi#urează şi

desfăşurarea urmăririi

penale.

'(( §&. S%$#"l#r$%e!"l"i #enal

"odul de procedură

penală, în art. , prevedee&pres următoarele scopuri ale

procesului penalJ protejarea persoanei, societăţii şi statuluide infracţiuni, prâcttm şi defaptele ile#ale ale persoanelor cu funcţii de răspundere înacti-vitatealor le#ată dedescoperirea infracţiunii, astfelca orice persoană care a

săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţieisale şi nici o persoanăne*înovată să nu fie trasă larăspundere penală şi



condamnată. - K Din conte&trezultă că procesul penal areca sarcină primordială aflareaadevărului19 cu privire lainfracţiune 9pe cât e posibil în

fiecare cauză: într-o cauză penală, pentru a tra#e larăspundere penală persoanavinovată de săvâr-Ptasr

infracţiunii. 'stfel, procesul penal se declanşează pentruconstatarea flţfeifai'

infracţiunii şi persoaneivinovate, realizându-sesarcina tra#erii la -.Lttspandţrea penală prin

aplicarea justă a le#ii penale,acesta fiind considerat«pulimfediat!" al oricărui proces penal.

G #n factor important înactivitatea de combatere afenomenului infracţio-aa$este considerat nu atâtri#oarea pedepsei penale,

cât faptul or#anizării unuisistem procesual penalmenit să nu permităsustra#erea de sub braţuldrept şi Mmiîăl justiţiei%,totodată realizându-sescopul major al procesului- atra#erea %ofcăspundere

penală a făptuitorului.e#iuitorul a menţionat şialt aspect al represiunii şi

anume ca aceasta să nu seaplice persoanelor nevinovate, ceea ce -*y -. &,

$R

)a

poate avea consecinţe #rave

asupra libertăţii, demnităţii şi

intereselor le#itime ale

persoanei şi care contravine

e&i#enţelor statului de drept.

)rin urmare, concomitent în

procesul penal se realizează şi

sarcina reabilitării persoanei

supuse pe nedrept învinuirii sau

faţă de care s-au efectuat actece i-au în#rădit unele drepturi,

libertăţi sau interese le#ale.

'stfel, procesul penal

poate fi definit - prin scopul pe

care îl urmăreşte -ca mijloc de

tra#ere la răspundere penală şi

mijloc de apărare împotriva

unei condamnări neîntemeiate.

Realizându-se scopul

respectiv faţă de infractori şi cel

de reabilitare faţă de persoanelenevinovate, procesul penal

contribuie la consolidarea

le#alităţii şi a ordinii de drept,

la ocrotirea intereselor

societăţii, a drepturilor şi

libertăţilor cetăţenilor, fiind un

mijloc de realizare a justiţiei şi

deci un factor al stabilităţii

societăţii. <otodată procesul

penal are un rol preventiv

#eneral faţă de persoanele

nean#ajate în activităţi

infracţionale, contribuind la

prevenirea sau reducereainfracţiunilor în cazul când se

realizează eficient sarcinile

sale. )rocesul penal se

declanşează sau continuă în

privinţa unui decedat numai

pentru reabilitarea acestuia, iar

revizuirea procesului penal în

urma descoperirii unor

împrejurări se face pentru

reabilitarea unui condamnat,

nefiind limitată de nici untermen sau de decesul

condamnatului - alin. 90: al art.

064 din C)).

$reptul penal nu-şi poate

l(a efectuarea ridicării de obiecte şi perc"eziţiei, procurorul sau ofiţerul de urmărire penala

cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iar în caz de refuz

procedează la ridicarea lor silită sau la perc"eziţie 9alin. 90: al art. %4 din C)):. )

Brporo7i, op. cit., p. 0/. +icolae Folonciu, op. cit., p 1 * -dem, p 1.



îndeplini scopul doar prin

simpla incriminare sub

sancţiunea pedepsei, a faptelor

periculoase pentru societate5.

2ste nevoie de dreptul

procesual penal pentrurealizarea acestuia.

'si#urarea în procesul

penal a inevitabilităţii tra#erii la

răspundere penală ori de câte

ori se săvârşeşte o infracţiune,

precum şi e&cluderea unei

condamnări nedrepte are o

funcţie educativă specială faţă

de participanţii la proces şi

educativă faţă de persoanele

nean#ajate în activitatea procesuală. 'ctivitatea

procesual penală îşi atin#e pe

deplin rolul educativ, dacă pe

parcurs inculpatul ajun#e la

înţele#erea corectitudinii

justiţiei şi caracterului

ec"ilibrat al tra#erii sale la

răspundere penală şi

cunoaşterea spiritului de

dreptate încorporat în "otărârea pronunţată%*. 'stfel procesul

penal contribuie la educarea

cetăţenilor în spiritul respectării

neabătute a le#ilor şi a

Constituţiei Republicii 7oldo-

va aşa cum este arătat în alin.

9%: al art. % din C)).

$in cele relatate mai sus

conc"idem că procesul penal

are drept scop imediat

constatarea rapidă şi completă afaptelor infracţionale, pentru a

tra#e la răspundere penală

persoanele vinovate în condiţii

ce ar e&clude pedepsirea

inocenţilor, precum şi dreptscop #eneral 9indirect:consolidarea le#alităţii şiordinii de drept, prevenirea şilic"idarea infracţiunilor,

ocrotirea intereselor societăţii, adrepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi educarea acestoraîn spiritul respectării le#ilor.

§). *$r+elei!t$ri%e ale#r$%e!"l"i #enal

).1. Generalitţi#ri,in- f$r+ele şi

ti#"rile #r$%e!"l"i#enal

în funcţie de condiţiile

istorice de dezvoltare a

formaţiunilor social-politice

determinate de o serie de factori

specifici au fost instituite

deosebite proceduri la

soluţionarea unei cauze penale.

)entru a pătrunde în esenţa

procesului penal modern,metoda istorică de studiere a

acestui fenomen social a utilizat

cate#oriile de tip şi formă,

analizându-le sub toate

aspectele funcţiilor procesuale

repartizate între subiecţi,

sistemului probatoriu şi fazelor

parcurse. 'stfel, procesul penal

în conte&tul istoriei statului şi

dreptului se prezintă tradiţional

în următoarele tipuri istoriceJ proces penal sclava#ist, proces

penal feudal, proces penal

bur#"ez şi proces penal modern.

)rin urmare, fiecărui tip de stat

şi drept îi este specific un tip de

proces penal sub diferite forme.

=ormele procesului penal sunt

determinate de particularităţile

specifice ce definesc acest

proces ca un fenomen

neomo#en la diferite etape de

dezvoltare a societăţii. în funcţie

de rolul or#anelor ce desfăşoară

anumite activităţi procesuale, de



mijloacele de probă şi

principiile de apreciere a

probelor, de sarcina probaţiunii

în proces şi de alţi factori

deosebim următoarele forme ale

procesului penalJ privat-acuzator-ială! inc"izitorială,

acuzatorială, contradictorială şi

mi&tă. =iecărui tip istoric de

proces penal îi sunt specifice

mai multe forme, dintre care o

formă este dominantă 9de

e&emplu, în procesul penal

sclava#ist forma privat-

acuzatorială, iar în cel feudal -

forma inc"izitorială:. între

tipurile istorice de proces penal

şi formele acestuia e&istă o

le#ătură indisolubilă, tipul

determinând formele, fapt ce a

condus uneori la confundarea

acestor cate#orii ca noţiuniidentice%0. )roblema evoluţiei

formelor procesului penal este

analizată în literatura de specia-

litate%6 în ordinea apariţiei,

dezvoltării şi sc"imbării

tipurilor istorice de proces

penal, menţionându-se că una şi

aceeaşi formă poate fi întâlnită

la mai multe

% n. '. AmiACDafl,

)zonoenuu

npoupcc,

lBp7C<<,,

7ocDa, 886, c.

%. 7. '.Aenb/-

2e3</, Kypc

coeemcKoeo

npou,eccyanbHozo

npaea, <B7 ,

'nepKit ucmopuu

cyda uyzonoanozo

npou,ecca

epa*oenade+ibiiecK

u c-ieodanbHbi u

*ypyanu

eocydapcn/a,

rocDEp7*fla<,

7ocDa, 861, c.

%6.$R

pa

tipuri istorice, dar cu aspecte

specifice epocii respective9de e&emplu, forma privat-acuzatorială este întâlnită întoate tipurile de proces penal:.

).&. Cara%teri!ti%a

eneral a

f$r+el$r

i!t$ri%e '•■ (/'1i

r "'■Ky ''■■•' ale

#r$%e!"l"i

#enal

.!1 Procesul privat

acuzatorial a apărut în epoca

sclava#istă în recia şi

Roma 'ntică, constituind

forma dominantă a

procesului penal în prima

perioadă a feudalismului.

<răsătura specifică a

acestui proces este faptul

declanşării şi susţinerii în-

vinuirii de către persoane ce

au suferit în urma săvârşiriiinfracţiunii 9cauze private:

sau de către orice cetăţean 9al

'tenei sau Romei: în cazul

săvârşirii infracţiunii contra



statului, societăţii sau moralei

9cauze de stat:%3. )rocesul nu

putea fi intentat din oficiu de

către judecător, c"iar şi în

cazul infracţiunilor evidente,

e&istând re#ula specificăacestei forme e&pusă de

CiceroJ 0emo nisi accusatus,

(uerit condemnare potes -

nimeni nu poate fi condamnat

fără acuzaţia respectivă%1.

$esfăşurarea procesului era

determinată de voinţa părţilor

9acuzatorului şi acuzatului:.

'stfel, renunţarea la învinuire

avea consecinţele încetării

procesului cu sancţionareaacuzatului cu amendă, cu

decăderea din dreptul de a

intenta şi susţine învinuirea pe

viitor %4! în cazul în care

învinuitul era ac"itat, acuza-

torul era acuzat de calomnie,

iar dacă cel învinuit

recunoştea vina sau părăsea

judecata, procesul se termina

cu condamnarea acestuia fărăa fi e&aminate în continuare

probele. )rezentarea probelor

în instanţa de judecată era o

obli#aţie a părţilor în

susţinerea învinuirii sau

apărării, faza de urmărire

penală lipsind cu desăvârşire.

în procesul penal roman

acuzatorul avea, de asemenea,

posibilitatea de a strân#e

probe în mod forţat, în bazaunei împuterniciri speciale de

la pretor 1litteral2.34 învinuitul

se afla, de re#ulă, în stare de

liberate, pre#ătindu-şi apăra-

rea de sine stătător sau prin

intermediul apărătorilor, care

în Roma se împărţeau în mai

multe cate#oriiJ avocaţi,

laudatores şi patroni*/.

)rocedura de judecată

era desc"isă şi se desfăşura încondiţii de contradic-

torialitate, în care părţile

prezentau probele necesare.

(istemul probatoriu al

procesului privat acuzatorial

în recia 'ntică includea

9după 'ristotel:* cinci

%3 Idem, p. 8/.%

1

I

d

e

m

,

p

.

0

0

.

3

5

I

d

e

m,

p

.

8

.

7

Id

e

m

,

p

.

0

6

.

6

/

I



d

e

m

,

p

.

0

3

.

*

I

d

em

,

p

.

8

8

.

cate#orii de mijloace de

probăJ le#ile 9unde părţile

trebuiau să-şi motiveze drep-

tatea:! depoziţiile martorilor

9martori erau consideraţi

numai oamenii liberi:!recunoaşterea! tortura 9robii

de obicei erau intero#aţi cu

aplicarea torturii: şi

jurământul. (pecifică pentru

sistemul probatoriu al acestei

forme de proces era folosirea

frecventă a ordaliilor 9cu

focul şi cu apa:, bazate pe

concepţii mistice si reli#ioase

despre adevăr, precum şi

practicarea duelului judiciar,

cunoscut şi în $acia5 ca

mijloc de tranşare a liti#iilor.

=orma privat-acuzatorială

a evoluat, re#ăsindu-se în

procesul penal modern pentru

unele infracţiuni cu un pericol

social redus, când se instituie

procedura atipică cu

introducerea plân#erii

prealabile direct în instanţa de judecată. ista infracţiunilor

pentru care procesul penal

începe cu adresarea plân#erii

persoanei vătămate direct în

instanţa de judecată variază în

funcţie de poziţia

le#iuitorului în materia de

politică penală 9de e&emplu,

"odul de procedură penală

al &om!niei, lit. a: din alin.

9%: al art. %18, prevede 4componenţe de infracţiuniJ

lovirea sau alte violenţe,

vătămarea corporală din

culpă! ameninţarea, insulta!

calomnia! furtul pedepsit la

plân#erea prealabilă! abuzul

de încredere şi tulburarea de

posesie, iar "odul de

procedură penală al

6ederaiei &use, art. %1,

prevede trei componenţe de

infracţiuniJ lovirea sau alte

violenţe! calomnia şi insulta:.

'stfel de cauze penale



declanşate şi susţinute în

instanţa de judecată de către

persoana vătămată au fost

numite în doctrina sovietică**

cauze de învinuire privată.

)rocesul penal alRepublicii 7oldova a

cunoscut*0 cauze de învinuire

privată*6 pentru lovire,

calomnie şi insultă până la

modificarea unor acte

le#islative prin e#ea nr. *3-

;III din 8 decembrie 880,

care a dezincriminat aceste

fapte, calificându-le drept

contravenţii administrative. în

Codul actual de procedură

penală 90 martie %//*: art.

%13 prevede cauzele de

învinuire privată*3.

)rin urmare, procesul

privat acuzatorial este

determinat întru totul de

voinţa celui vătămat de a-

tra#e la răspundere pe cel

vinovat de săvârşirea

2mil Cernea, 2mil 7olcuţ,

Istoria statului 7i dreptului

rom!nesc, ucureşti, Hansa, p.

1. 7. C. Crporo7A, op. cit,

voi. II, p. %0.

'rt. N0 din C)), abro#at, prevede cauze de declanşaredoar în urma plân#erii prealabile, care se înainteazănumai or#anelor de urmărire penală, procedura fiind încontinuare #enerală, cu unelee&cepţii.

In etapa actuală, în procesul

penal al Republicii 7oldova esteadmisă numai învinuirea de statsusţinută de procuror prinobli#ativitatea participăriiacestuia la dezbaterile judiciareîn toate cauzele.

'ici, r@ţ-jtru a înţele#e corectforma de acuzare privată care seaplică în Republica 7oldova,vezi para#raful 5=uncţiile procesuale5 din lucrarea de faţă.

$R

p

infracţiunii, iar o particularitate a acestei forme

este admisibilitatea împăcării

părţilor atât pe cale

e&trajudiciară - prin

renunţarea la orice formă de

jurisdicţie, cât şi pe cale

judiciară - prin procedura de

împăciuire.

.!! Procesul

inc/izitorial apare o dată cu

dezvoltarea caracteruluioficialităţii procedurii vec"i

privat-acuzatoriale, prin

e&cluderea principiului

e#alităţii părţilor, prin ne#area

drepturilor elementare ale

învinuitului care devine

obiectul e&aminării, supus

celei mai crude e&perimentări

9tortură, arest şi proces secret:!

prin ne#area dreptului victimei

de a acuza şi înlocuirea lui cuvoinţa impersonală a le#ii care

mişcă procesul înainte! prin

ne#area poziţiei judecătorului

le#at de teoria probelor formale impuse de le#iuitor!

prin înlocuirea noţiunii

5învinuire5 cu noţiunea

5motive de pornire a

procesului5*1. <reptat procesul

privat acuzatorial este înlocuit

cu procesul inc"izitorial pen-

tru o serie de infracţiuni

#rave, unde c"estiunea tra#erii

la răspundere penală nu mai

este un drept privat, ci undrept public, realizat de către

or#anele statului. $eşi

procesul inc"izitorial este o

formă tipică perioadei

feudalismului, aspecte de

investi#aţie 8inguisitio2, în

vederea căutării probelor de

către judecător, se întâlnesc în

Roma*4 9în perioada

monar"iei: în timpul efectuării

cercetărilor de către şeful poliţiei 1prae(ectus vigilium2

şi al susţinerii învinuirii în faţa

judecăţii prefectului oraşului



1prea(ectus urbanus2 pentru

diferite crime #rave,

cumulându-se funcţiile de

învinuire şi judecare. =orma

inc"izitorială este specifică

procesului penal în provinciileromane, unde #uvernatorul

avea atribuţii administrative şi

judecătoreşti e&ercitate în

teritoriu de către ma#istraţii

superiori 1dumviri iure

7iguattorvirP 4 2, forma privat-

acuzatorială fiind ineficientă

din cauza criminalităţii

determinate de a#resiunea

Imperiului Roman0/ contra

teritoriilor ocupate.2lemente de proces

inc"izitorial se foloseau din

cele mai vec"i timpuri la

judecarea cauzelor penale

privind infracţiunile fla#rante

9în cazul judecării

infractorului la locul săvârşirii

infracţiunii: şi a infracţiunilor

urmărite de stri#ătul sau

învinuirea obştească

0

, iar izvorul principal al procesului

inc"izitorial este recunoscut

procesul ecleziastic

9canonic:0% care s-a răspândit

în 2uropa în sec. ;I-;II şi

asupra procesului laic.

*1 7. (i. c>:o7A7iţD77, Kypcyzonoanozo

cydonpouseodcmea, <B7. ,

'nbtjia, CaAD<-Ile<ep-3pr, 883, c. 1.

*4 7. '. 0e1ibţo-e3<B,

op. cit., p. 6%-60.

J,M 2mil Cernea, 2mil 7oOuţ,

op. cit., p. %%.

9/ Ion "eor#"iu-râdeţ,

"riminologiei generală

romanească, raşov, 88*, p. *.0 7 '. Ae!ibB-e3<B, op.

cit.,p. %/1.!

@ 7. 6. BB7A7D7P, op. cit., p.

%-%0.

JK!

)rocesul inc"izitorial este

specific şi dreptului medieval

în 7oldova şi Qara

Românească, unde domnitorul

dele#a un dre#ător care să

cerceteze şi să judece o pricină după indicaţiile date în

porunca domnească, precum şi

să e&ecute "otărârea luată0*,

iar marii dre#ători cercetau şi

judecau pricinile penale şi fără

dele#aţie, având o competenţă

materială de judecată proprie

8ratione material2 si personală

1ratione personal2:; ,

cumulându-se astfel funcţiile

de urmărire, învinuire şi

judecare. începerea

cercetărilor din oficiu de

dre#ători în cazul săvârşirii

infracţiunilor #rave 9omor,

tâl"ării: se făcea atât în interes

public -pentru stabilirea

dreptăţii, cât şi din interes

material - judecătorul însuşea

suma stabilită ca pedeapsă

pecuniară pentru infracţiuni private06! cel condamnat la

moarte avea posibilitatea

9până în sec. al ;FIII-lea: să-

şi 5răscumpere capul5, plătind

domnitorului sau marelui

vornic #loaba 8du7egubina2:* .

B particularitate a

procesului inc"izitorial din

)rincipatele Româneşti era

obli#aţia satului de a prinde

răufăcătorii, urmărindu-i pânăla "otarul cu satul vecin, unde

5urma5 răufăcătorului era

transmisă în sarcina celuilalt

sat! satul care pierdea urma

plătea du7egubina. 'ceastă

responsabilitate colectivă s-a

menţinut paralel cu abilitarea

unor dre#ători de a efectua

numai urmărirea penală01.

Reminiscenţe ale acesteia se

re#ăsesc în "ondica

"riminalicească 9în 7oldova

în perioada 4%/-4%3: prin

dispoziţiile le#ii ce



re#lementează urmărirea

penală 9prinderea şi cercetarea

celui învinovăţit: efectuată de

ispravnici,

Falentin 'l. eor#escu, Bvid(ac"elarie, <udecata Domnească

=n ara &om!nească 7i Moldova,

;*;;#;?@, )artea a Ii-a. Procedura de <udecată, 2ditura'cademiei Republicii (ocialisteRomânia, ucureşti, 84%, p. 0.

)etre (tri"an, <udecata

Domnească in ara &om!nească

7i Moldova ;*;;#;?;, )artea ,'rganizarea -udecătorească, voi.I, 2ditura 'cademiei Republicii

(ocialiste România, ucureşti,818, p. 1-4.

F

al

en

ti

n

'l

.

e

o

r #

e

s

cu

,

B

vi

d

(a

c

"

el

a

r

ie

,

o

p

.

c

i

t

.

,

p

. 3

%.

I

de

m,

p

.

%

-%

%

.

)ârcălabul, vornicii şi cămăraşiiau putere să caute şi să cercetezetoate pricinile, însă de a le "otărînu au ei voie, fără numai pre celemai mici5 9$imitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, iteratura

artistică, C"işinău, 844, p. **:.7arele armaş avea atribuţii de a prinde, aresta şi transportavinovaţii spre a fi înfăţişaţidivanului, precum şi a cerceta pecei bănuiţi, fund puşi la 5cazne5sau 5truduri5, dându-li-se5strânsoare5 ca să mărturiseascăfapta Hi să arate pe complici9Falentin 'l. eor#escu, )etre(tri"an, <udecata domnească =n

ara &om!nească 7i Moldova

;*;;#;?@, )artea I, 'rganizarea

-udecătorească, voi. I, 10/-

4*/: 2ditura 'cademieiRepublicii (ocialiste România,ucureşti, 84, p. *8:.Aatmanul în @ oiaova in perioada10/-4* avea următoareleatribuţiiJ să urmărească şi să prindă pe al"an, să facă primelecercetări împotriva celor vinovaţide omoruri, tâl"ari, furturi şi alteapte penale #rave, luândintero#atorii, declaraţii demartori, ţinând re#istre culucrurile uiate, piecum săînainteze pe infractori împreună

cu actele înc"eiate şi corpuriledelicte la instanţa de judecată9Falentin 'l. eor#escu, )etre(tri"an, op. cit, p. *8:.

$R

)a



căpitani de mar#ine, ocolaşi,

căpitani de târ#uri, căpitani

de poştă, în ea fiind cuprinse

şi dispoziţii privitoare la

or#anizarea poterelor cu

târ#oveţi şi săteni.B altă trăsătură specifică

procesului inc"izitorial,

cunoscută vec"iului drept

românesc, este neadmiterea

încetării procesului prin

împăcarea părţilor c"iar şi în

cazul când s-a pornit în urma

plân#erii părţii vătămate.

'stfel, izvoarele istorice de

drept relatează cazuri de

răpiri de femei elocvente subacest aspectJ 5Când va

mărturisi muiarea sin#ură de

va dzice cum s-au răpit cu

voia ei, pentru să scape

răpitorul de certarea morţii,

atuncea să cade să cerceteze

bine #iudeţul să nu fie

tocmeala părinţilor

răpitorului sau al rudelor

lui5

04

, 5şi de are face şi pace,vinovatul nu-ş va folosi

nemica cu această pace ce să

va certa cu moarte508.

C"iar şi în cazul

5suduitului5 9insultei: nu se

accepta iertareaJ 5semnele ce

scriu mai sus arată cum cel

suduit au ertat pri cel ce l-au

suduit, înainte, până a nu

întră acele cuvinte în

urec"ile #iudeţului, iară de-va erta după ce va fi înţeles

#iudeţul, atunce nu se

c"eamă iertare aceaia

sudalmă56/.

Iertarea infractorului de

către victimă sau succesorii

săi în urma despă#ubirilor

primite atră#ea de obicei

transformarea pedepsei

capitale în amendă6, dar nu

absolvirea de răspunderea penală. $omnul, dar nu cel

vătămat sau rudele lui,

aprecia dacă era cazul sa fie

răscumpărat capul

infractorului în funcţie de

antecedentele infractorului.

(pecific procesului

inc"izitorial european în

9=ranţa, ermania, sec. ;F-;FIII: este sistemul

probelor le#ale6% în vederea

stabilirii adevărului într-o

cauză penală. 'stfel,

judecătorului i se atribuia

rolul de a constata e&istenţa

probelor care aveau forţă

probantă dinainte stabilită. în

7oldova şi în Qara Ro-

mânească procedura penală a

cunoscut 9în sec. ;F-;I;:sistemul probelor de

convin#ere. 'cesta

presupunea că proba

administrată nu- silea pe

judecător să ac"ite sau să

condamne, după cum dovada

nevinovăţiei a fost sau nu

făcută, soluţia fiind lăsată la

libera convin#ere a

judecătorului

6*

. în sistemul probatoriu din )rincipatele

Româneşti predomina proba

testimonială care avea la

bază mărturisiri simple şi sub

jurământ ale părţilor sau ale

martorilor, precum şi ale

jurătorilor penali, unde

persistă ideea ar"aică a

dezvinovăţirii subiective,

prin solidarizarea efectivă,

#lobală şi nemotivată strictraţională60.

N( Falentin 'l. eor#escu, Bvid(ac"elarie, op. cit., p. *8-0*.

5 "arte rom!nească de=nvăătură, ;*:@, 2ditura 'cademieiRepublicii )opulare Române,

ucureşti, 83, p. *%.6 Idem, p. *1.6 Falentin 'l. eor#escu, Bvid

(ac"elarie, op. cit., p. %%.6

- 7. '. Ae!uEu,B-2e3<B,op. cit., p. %6/-%6*, %4/-%4%, %44-

%8%.

5 Falentin 'l. eor#escu, Bvid

(ac"elarie, op. cit., p. 1/.

5L Idem, p. %1.



în materia folosirii

probei cu martori în vec"iul

drept românesc deseori s-a

aplicat ada#iul 1testis unus

testis nulus2 sA precum şi o

serie de norme juridicesocialeJ morale, reli#ioase,

arătate în manualul de le#i al

lui 7i"ai =otino din 136 si

în alte izvoare63, ce redau

elocvent particularităţile

dreptului feudal.

'lte mijloace de probă

cunoscute procesului

inc"izitorial românesc sunt

prezumţiile le#ale, bazate pe

amănunte cazuistice61!e&pertiza care apare într-o

anumită formă embrionară,

folosindu-se declaraţiile

unor specialişti în medicină,

în cauze privind infracţiuni

contra persoanei64!

înscrisurile care în materie

penală sunt actele îndeplinite

de dre#ători în efectuarea

urmăririi penale

6,:

sau înurma unor cercetări la faţa

locului efectuate prin

dele#aţia 9însărcinarea:

instanţei de judecată!

cunoştinţa personală a

judecătorului cu privire la

faptele procesului dinainte

de desfăşurarea lui3/.

Recunoaşterea

vinovăţiei de către învinuit

în procesul inc"izitorial aveao importanţă deosebită,

considerându-se 5re#ina

probelor5. )entru dobândirea

acestei declaraţii frecvent se

aplica tortura.

B serie de izvoare

istorice de drept din 2uropa

medievală3 re#lementează

e&pres condiţiile intero#ării

cu aplicarea forţei - metodă

specifică procesuluiinc"izitorial.

66 e#iuirea Cara#ea în Qara

Românească 944:, prevedeare#ulaJ 5n martor sin#ur ca

nici unul se socoteşte5, iar în7oldova - Manualul -uridic al

lui 'ndronac"e $onici

94/6-40:, deşi prin Condicacriminalicească, s-a încercat săse înlăture aplicarea aces

tui ada#iu 9Falentin 'l.eor#escu, Bvid (ac"elarie,

op. cit., p. 63-61:.63 Idem, p. 63-61.6L )rezumţia în caz de omor prin

otrăvireJ 5)repusurile otravei,

de unde să iau, să se poatăcrede5 1"arte rom!nească de

=nvăătură, op. cit., p. 88-//:.

"ondica "riminalicească

prevede în par. 0% şi 0* oserie de prezumţii prin care se

poate dovedi fapta incriminată

9Falentin 'l. eor#escu, Bvid

(ac"elarie, op. cit., p. 1%:.

"arte rom!nească de

=nvăătură prevede în caz derănireJ 5Când va dzice vraciulcă iaste rana moarte, îl vomcrede5 9p. /1: sau în cazulstabilirii stării psi"ice aînvinuituluiJ 5...iară pentru să-cunoască #iudeţul au adevăratiaste nebun trebuie să- întrebe

#iudeţul multe întrebări şi înmulte fealuri şi cu multemeşteşu#uri şi să întrebe şi pevraci carii foarte lesne vor cunoaşte de va fi nebun cuadevărat5 9p. 33:.

"ondica "riminalicească

prevede în par. *1, ca5tacriurile ispravnicilor,

practicatele, jurnalul şi alte

obşteşti documentari au credinţa

de obşte şi pentru aceae daule#iuită puteare de dovadă5

9Falentin 'l. eor#escu, Bvid

(ac"elarie, op. cit., p. 33:.55 Idem, p. 08.

B se vedeaC pecmoMamun no

ucmopuu zocydapcmaa u npaea

sapydeMHbi cmpau. =lofl pea.*. 7. AepAAiBCDoro,SIBpnflnTecDaji iA<eparpaU,7ocDa, 840, c. *%. 5Caro-lina5 1"onstituia "riminalis

"arolina2 din 6*% pentruermania şi ordonanţele Despre

(i:ecată 7i meninerea ordinii =n

&egat din 084 şi Despre

e(ectuarea -ustiiei din 6*8 pentru =ranţa.

$R

Pa



<ortura ca mijloc de

intero#are a învinuitului a

fost folosită şi în )rincipa-

tele Româneşti3%, deşi

recunoaşterea vinovăţiei de

către învinuit era apreciatăde către judecător, cu luarea

în consideraţie şi a altor

probe, iar prin te&tul de le#e

5mărturisirea o va face de

bună voie şi va fi

întovărăşită cu aşa feliu de

întâmplări, a căror adevăr se

dovedeşte din cur#erea

pricinii53* s-a încercat să se

limiteze aplicarea torturii în

procesul penal românesc.B altă particularitate

distinctă a procesului

inc"izitorial este faptul

neapli-cării principiului

prezumţiei nevinovăţiei.

învinuitul era impus să-şi

dovedească nevinovăţia. în

vec"iul proces românesc,

mai ales în procedurile

jurătoreşti, sarcina probeiera trecută în seama

acuzatului pentru

dezvinovăţire, neaplicân-du-

se re#ula 1onus probandi

incumbit ei Eui dicit non ei

Eui negat2* F. )rincipiul

prezumţiei nevinovăţiei

persoanei în procesul

inc"izitorial nu era respectat

şi la etapa pronunţării

sentinţei. $acă era stabilitădeplin vinovăţia, se

pronunţa în mod tradiţional

condamnarea, dacă nu -

ac"itarea, iar în cazul

insuficienţei probelor pentru

a adopta soluţia definitivă,

învinuitul era lăsat sub

învinuire pe un termen

nedeterminat în baza

sentinţei specifice 1le plus

ample in(orme2*G , aplicate în=ranţa conform 57arii

ordonanţe penale5 din 31/.

$esfăşurându-se în

formă scrisă şi secretă,

procesul inc"izitorial

e&clude elementul de

contradictorialitate şi,

respectiv, participarea

apărătorului. 'stfel, în procesul inc"izitorial

francez apărătorul nu se

admitea decât în cazuri

e&cepţionale33, iar în

pricinile penale vec"ilul

9avocatul în vec"iul proces

românesc: nu se admitea31,

motivându-se că 5învinuiţii

trebuie să răspundă

personal, fără a apela la

ajutorul reprezentantului534, pentru a nu admite îm-

piedicarea aflării adevărului.

=orma inc"izitorială se

re#ăseşte în procesul penal

modern în statele sistemului

de drept continental în faza

urmăririi penale cu o serie

de modificări determinate

de principiile noi ale

procesului..!. Procesul

acuzatorial apare în urma

reformării procesului

inc"izitorial, ca reacţie la

măsurile de tortură aplicate

individului în cadrul acestei

activi-



taţi. <otodată, aceste măsuri

nu asi#urau deloc interesele

justiţiei, transformând

judecătorul în instrument

mecanic de aplicare formală

a le#ii, unde eroarea judi-ciară era fenomen obişnuit,

iar adevărul obiectiv nu era

nicidecum cunoscut38.

'stfel, în =ranţa, în sec.

;FIII, forma inc"izitorială

a procesului este înlocuită

cu forma acuzatorială.

învinuitului i se acordă

drepturi la administrarea

probelor, iar trimiterea în

judecată se dispune dereprezentanţii poporului,

care participă şi la

înfăptuirea justiţiei prin

Curţile cu juraţi1/, asi#urând

drepturile şi libertăţile

persoanei în proces. în urma

reformei judiciare în =ranţa

este adoptat, în 4/4, "odul

de procedură penală 9Cod

dLinstruction criminel-le0care a creat un sistem mi&t1

de procedură, luându-se ca

model procesul penal en#lez

reor#anizat sub influenţa

instituţiilor locale1% specifice

procesului inc"izitorial în

faza urmăririi penale, care

rămâne nepublică şi scrisă,

iar faza udecării cauzei

devine publică, orală şi

contradictorială1*. Caracterulcontra-dictorialităţii fazei

e&aminării cauzei în instanţa

de judecată, cu

particularităţi specifice,

deose2ite de

5contradictorialitatea5

procesului en#lez, a

determinat forma

acuzatorială a procesului

penal francez. 'stfel,

conform "odului de

procedură penală francez

din 4/4, preşedinteleinstanţei de judecată avea

atri2uţia de a intero#a

minuţios inculpatul, după

care era posibilă intero#area

de către procuror şi alţi

participanţi. 'vând funcţia

aflării adevărului la etapa

anc/etei judecătoreşti prin

oricare acţiuni suplimentare

din oficiu 9de e&emplu,

dispunerea unei e&pertize,citarea unor noi martori,

cercetarea la faţa locului şi

altele:, preşedintele şedinţei

de judecată a fost numit 5al

doilea acuzator510 în proces,

fapt care confirmă esenţa

acuzatorială a acestei faze.

)rocesul Kpferial francez,

fiind divizat în baza codului

din 4/4 în două faze principale, uideinstrucţia

9anc"eta: rămâne

inc"izitorială, iar judecata

este #uvernată de

principiile procedurii

acuzatoriale, a fost definit ca

proces inc/izitorial&

acu&«atorial34 'ceeaşi

procedură acuzatorială se

instituie şi în România în

urma ftfomul#ării "oduluide procedură penală din

430, datorită faptului că

principala sursă de inspiraţie

pentru cei ce l-au redactat a

fost Codul de instrucţie

criminală din =ranţa

94/4:13.

5 Falentin 'l eor#escu, )etre

(tri"an, op. cit., voi. II, p. 34-38.

3* Falentin 'l. eor#escu, Bvid(ac"elarie, op. cit., p. 1/.*: Idem, p. %1-%4.3

6

7

.

'

.



0

e

!

i

b

u

!

o

-

e

3

<

B

,

o

p

.

c

i

t

.

,

p

.

%

6

0

.

L

5

I

d

em

,

p

.

%

0

1

.*% Pravilniceasca condică din 14/

din Qara Românească şi Manualul -uridic al lui '. $oni-ci în 7oldova interziceauvec"ilia în pricini de vinovăţie9Falentin 'l. eor#escu, Bvid(ac"elarie, op. cit., p. %*-%0:.

54 7. '. AeibiiB-e3<B,op. cit., p. %01.



5V W$oiiAAi9D7A, op. cit., p.

%1.

-6or $olea, "urile cu -urai in

procesul penal, C"işinău, 883,

p. 8-/.

7. '. Aenbu.o-2e3ro, op.

cit., p. 010.

7. fl. /B7A7IID7A, 'p. cit.,

p. */.

7. '. 0eSbiro-e3<B,

op. cit., p. 048.10 -dem, p. 791

16 -dem, op. cit., p. 018.

iviu ). 7arcu, Istoria

dreptului rom!nesc, umina

e&, ucureşti, 881, p. %/0-

%/6.

$R

Pa

)entru forma publică

acuzatorială a procesului

este caracteristică acorda-

rea unor împuterniciri mult

mai lar#i procurorului11 în

e&ercitarea funcţiei

învinuirii decâtapărătorului, care, deşi era

admis în faza instrucţiei 9în

=ranţa prin e#ea din

48114, în România prin

e#ea din 8/%18:, după

prima intero#are a

învinuitului, nu se bucura

de aceleaşi drepturi, în

susţinerea apărării, nici la

judecată.

)entru asi#urarea

cercetării şi e&aminării

complete şi obiective a

cauzelor penale în procesul

acuzatorial funcţia

urmăririi penale şi acuzării,

e&ercitată de procuror,

judecătorul de instrucţie şi

poliţie au fost divizate de

funcţia trimiterii în

judecată şi e&aminării,e&ercitată de judecători în

cadrul Camerei de acuzare

sau al instanţelor de

judecată.

Aotărârea

judecătorească era valabilă

dacă fusese dată de

autoritatea judecătorească

competentă şi constituită

conform le#ii şi dacă era

motivată să conţină te&tulle#ii aplicate, iar căile

ordinare de atac erau

9poziţia şi apelul:4/ şi cele

e&traordinare, fapt ce

confirmă consolidarea

principiului le#alităţii

procesului penal.

n alt aspect

prero#ativ al procedurii

acuzatoriale este trecereade la sistemul probelor

le#ale 9formale: la

principiul liberei aprecieri,

preluat din procesul en#lez,

unde judecătorii 9juraţii:

apreciau probele după

propria convin#ere. (e

întâlnesc şi re#uli specifice

sistemului acuzatorial

francez vec"i privind

divizarea martorilor în două

cate#oriiJ de încredere4 şi

fără încredere sau privind

dovada unor delicte prin

procese verbale întocmite

de funcţionarii publici, care

pot fi contestate numai prin

declararea lor ca fiind

false4%.

(arcina probaţiunii în

procesul acuzatorial lerevenea procurorului şi

părţii civile, care erau

obli#aţi să dovedească

faptul săvârşirii

infracţiunii, vinovăţiei şi

prejudiciul material. $acă

aceste aspecte nu erau

dovedite, învinuitul benefi-

cia de prezumţia

nevinovăţiei. 'stfel,

principiul prezumţieinevinovăţiei, recunoscut

oficial prin art. 8 al

$eclaraţiei $repturilor



Bmului şi Cetăţeanului din

1484*, a sc"imbat rolul

subiecţilor în probaţiune,

acordând o poziţie

favorabilă

7. '. AenEao-e3<B,

op. cit., p. 08/-08.

Idem, p. 083.

2lena 'ramă, Istoria

dreptului rom!nesc, C"işinău,

886, p. *%.

iviu ). 7arcu, op. cit., p.

%/6.

7. '. AeiiErio-2e3<B,

op. cit., p. 6//.Idem, p. 6/.

7. C. CrporoAA, Ilpaso

o!euueMoao H aui,utny u

npeyAtu,u HeeuHoeuocmu,

AaDa, 7ocDa, 840, c.36.

celui învinuit. <otodată, din

prezumţia nevinovăţiei s-au

desprins o serie de re#uli

procesuale formulate în

le#islaţia şi.dpctrina

franceză din sec. al ;I;-leaJ

. a: inculpatul care

nea#ă faptul săvârşirii

infracţiunii nu este

obli#at să

prezinte probe în

acest sens!

b dacă inculpatul se

referă la

împrejurări care

e&clud faptul

săvârşirii

infracţiunii sau

vinovăţiei, el nu

este obli#at să le

dovedească. 'ceste

împrejurări se vor

dovedi de

procuror!

c dacă învinuitul a

săvârşit o tentativăşi acţiunile date pot

constitui începutul

diferitelor

infracţiuni,

judecata va

considera că

tentativa s-a

săvârşit asupra

unei infracţiuni

mai puţin

periculoase.% a condamnarea de

către judecata primei

instanţe condamnatul poate

fi lăsat în libertate până la

soluţionarea apelului sau

recursului, care suspendă

e&ecutarea sentinţei de

condamnare.

* a numărarea

buletinelor date de juraţi,

cele neîndeplinite sau

neclare se consideră în

favoarea inculpatului.

0 2#alitatea voturilor



juraţilor pentru ac"itare şi

condamnare atra#e ac"i-

tarea inculpatului.

6 Nudecata are dreptul

să suspende acţiunea

verdictului de învinuire a juraţilor şi să trimită cauza

la o nouă e&aminare, dacă

juriul a luat o decizie

#reşită. 'cest drept nu se

aplică în cazul emiterii

#reşite a unui verdict de

ac"itare.

3 (ituaţia inculpatului

nu poate fi înrăutăţită dacă

sentinţa a fost atacată cu

apel sau recurs de cătreacesta.

1 +u se admite

revizuirea cauzei în

privinţa celui ac"itat, dacă

circumstanţele noi apărute

dovedesc ac"itarea #reşită

97. '. 0enbiiB-

e3<B, op. cit., p. 6/0-

6/6:.

)rocesul penal sovietica fost dominat de

principiile procedurii

acuzatoriale, rolul instanţei

de judecată având

următoarele

particularităţi40J

a instanţa de

judecată avea

obli#aţia de a

declanşa procesul

penal în cazul

depistării indiciilor infracţiunii 9art. *

din C)) al

R((7:!

b instanţa de

judecată avea

obli#aţia de a lua

toate măsurile

prevăzute de le#e

pentru cercetarea

sub toate

aspectele,

completă şi

obiectivă, a

circumstanţelor

cauzei 9art. 0 din

C)) al R((7:!

nele dispoziţii vec"i ale procesului penal sovietic s-au păstrat până astăzi în

procedura rusă. 'stfel,5contradictorialitateae&aminării cauzei în judecatănu a căpătat o dezvoltareconsecutivă5 tyzonoeHuu

npou,ecc, lBpMc<<,,7ocDa, 886, nofl. pea. ).'. InAA-CDBft, C. 0:.

$R

Pa

c instanţa de

judecată eraabilitată să remită

cauza la or#anele

de urmărire

penală pentru

cercetare

suplimentară din

faza trimiterii în

judecată 9art. %/6

din C)) al

R((7: sau din

faza e&aminăriicauzei în prima

instanţă 9art. %%6

din C)) al

R((7:!

d e&aminarea cauzei

în prima instanţăera posibilă în

lipsa procurorului

9art. %0/ din C))

al R((7:!

e instanţa de

judecată declanşa

procesul penal

pentru noi fapte

sau noi persoane

la e&aminarea

cauzei în primainstanţă 9art. %%,

%%% din C)) al

R((7:!

f )reşedintele



Nudecătoriei

(upreme şi

locţiitorii lui

aveau dreptul de a

ataca "otărârile

judecătoreştidefinitive în

ordine de

suprave#"ere,

9art. *6 din C))

al R((7:.

.!7 Procesul

contradictorial este

cunoscut în ţările

sistemului an#lo-sa-&on

9'n#lia, (tatele nite ale

'mericii, Canada:, care se

bazează pe e#alitatea

părţilor şi separarea

funcţiilor între învinuire,

apărare şi judecată atât în

faza judecăţii, cât şi în

faza urmăririi penale.

'stfel, justiţia penală

en#leză a fost definită ca,

o căutare publică în scopul

aflării adevărului, unde pentru atin#erea reală a

acestuia îmbracă forma

competiţiei între acuzator

şi inculpat46.

rmărirea penală în

procesul contradictorial se

desfăşoară atât de pe

poziţia învinuirii, cât şi de

pe poziţia apărării, iar

rolul judecătorului este de

a sancţiona o serie demăsuri cu caracter de

constrân#ere 9aducere

forţată, arestare,

perc"eziţie etc.

desfăşurate la această

etapă, iar pentru unele

cate#orii de cauze - de

e&aminare preventivă a

materialelor prezentate de

părţi:.

în faza urmării penale9la e&aminarea preventivă:

audierea martorilor şi

e&perţilor se face fără

e&cepţii în prezenţa

învinuitului sau

apărătorului, care au

dreptul să participe la

ascultarea acestora.

'udierile se desfăşoară înmod încrucişat de către

acuzator 9sau avocatul lui:

şi de către învinuit 9sau

avocatul lui:45.

)rocesul penal en#lez

este dominat de principiul

prezumţiei nevinovăţiei,

care presupune că sarcina

probaţiunii revine

acuzăriiJ ea care trebuie să

dovedească faptulcomportării ile#ale a

învinuitului, pornind de la

re#ula #enerală 9cel care

afirmă trebuie să

dovedească faptul dat:.

<otodată, în teoria en#leză

a probaţiunii sunt

cunoscute re#uli de trecere

a sarcinii probaţiunii de la

acuzator la învinuit 9sauapărătorul lui:, în funcţie

de afirmaţiile invocate de

apărare la acuzaţia adusă.

'stfel, faptul că inculpatul

a e&ecutat pedeapsa

7

.

'

.

A

e

l

b

a

o

-

2

e3

<

B



,

o

p

.

c

i

t

.

,

p

.

0

*

.

I

d

e

m

,

p

.

0

%

.

pentru infracţiunea dată

sau a fost #raţiat sau

ac"itat pentru aceeaşi

acuzaţie se va pro2a de

cel acuzat, iar faptul că

învinuitorul esteiresponsabil se va proba

de apărător 41, aplicându-se

în ultimul caz prezumţia

că starea normală se

presupune până când nu

se va dovedi contrariul. în

sarcina învinuitului se

pune dovedirea alibiului,

precum şi a tuturor

circumstanţelor cunoscute

de el şi invocate înapărarea sa44.

în procesul penal

contradictorial or#anele de

stat ce desfăşoară

urmărirea penală 9poliţia,

procuratura: nu au

obli#aţia să adune probe în

favoarea învinuitului8

acesta, în sc"imb, trebuie

să întreprindă măsuriactive cu ajutorul

avocaţilor, detectivilor

particulari şi e&perţilor

pentru a administra probe

în apărarea sa. în acest

scop, le#islaţia federală a

(' din 830 privind

justiţia penală prevede

acordarea unei sume de

bani 9până la *// de

dolari: învinuitului pentruc/eltuieli în scopul

apărării sale48.

2&aminarea cauzei în

procesul penal

contradictorial are loc

după forma procesului

civil, unde părţile prezintă

probele în acuzare sau în

apărare faţă de instanţa

de judecată, care are rolul

unui arbitru.Desfăşurarea

anc"etei judecătoreşti în

procesul an#lo-sa&on



depinde de faptul

recunoaşterii sau

nerecunoaşterii vinovăţiei

de către învinuit. 'stfel,

dacă învinuitul

recunoaşte vina sa laacuzarea adusă de

acuzator, anc"eta udecătorească nu se

desfăşoară şi judecătorul

emite sentinţa fără a mai

pune uraţilor între2area

cu privire la fapte şi

vinovăţie8/.

X-KL în cazul când

învinuitul nea#ă faptul

săvârşirii infracţiunii şiacuzatorul ti aprezentat

suficiente probe în

acuzare, judecătorul emite

ordin de înscriere

tepfocesul-verbal a

verdictului de ac"itare fără

a transmite cauza spre

e:aminare uraţilor91

instituţie specifică

procesului penalcontradictorial din ('

este convenţia de

recunoaştere a vinovăţiei,

care se înc"eie între părţi

şi presupune o2li6aţia'ca

acuzarea să reîncadreze

fapta într-o componenţă

de infracţiune mai puţin

6ravă, iar învinuitul să

recunoască vinovăţia în

faptul săvârşirii acesteiinfracţiuni9!

41 -dem, p 0*8-00/.

'. 7. NY3eAcD7Ni,npedeapumenbHoe

paccnedoetmue no

aK'Hodamenbcmey

Kanuma#

nucmimecKu iocydapcme,5DEpns7AecDaEi ji7<epa<pa5, 7ocDa,

811, c. 0/.$allin A. BaOs and Parrene"man, B "riminal <usticeystem and tJe Indigeni,C"ica-

6

o

&

$

o

n

d

o

n

,

8

3

4

,

p

*

6

.

G

Z

)

;

A

e

n

b

u

o

-

e

3

<

B

,

o

p

.

c

it

,

p

.



0

%

8

.

5

1

.

'

.

1

I

nA

A

C

D

a

E

i

,

o

p

.

c

i

t

.

,

p

.

6

4

.

5%

Id

e

m

,

p

.

6

%

6

.

$ Pa

.!4 <orma mi:tă a

procesului s-a constituit înurma reformelor judiciareşi presupune e&istenţaelementelor procesuluiinc"izitorial în faza urmă-ririi penale 9caracterulnepublic şi scris! lipsa

caracterului contradictoriuşi nemijlocirii! îndeplinireafuncţiei de urmărire penalăconcomitent cu luarea"otărârilor în cauză decătre or#anul de urmăriresau procuror:, precum şi aelementelor procesuluicontradictorial în fazele judiciare.

)rocesul penal al

Republicii 7oldova acăpătat o formă mi&tă înurma modificărilor aduse"odului de procedură

penală prin e#ea din 8

decembrie 8805, care asc"imbat esenţial80 rolulinstanţei de judecată în proces cu particularităţispecifice formeicontradictoriale. e#islaţia procesual penală aRepublicii 7oldova a

cunoscut o reformă majoră prin adoptarea noului "od

de procedură penală la 0martie %//*, care ai intrat învi#oare la % iunie %//*.'stfel pocesul penal alRepublicii 7oldova este un proces contradictorial, careva fi analizat detaliat înlucrarea de faţă.

§0. *$r+a#r$%e!"al a#r$%e!"l"i#enal



0.1. N$ţi"neaf$r+ei#r$%e!"ale

e#ea indică şi dispune

formele în care se

manifestă şi se realizează

activităţile procesuale.

=ormele re#lementate de

le#e în care se desfăşoară

procesul penal sunt

denumite forme

procesuale86. =orma

procesuală 9ordinea proce-

suală: a procesului penal

constituie totalitatea

condiţiilor stabilite în le#ea procesuală în baza cărora

se desfăşoară procesul

penal în #eneral şi se

adoptă "otărâri în cauză

sau a unei acţiuni

procesuale distincte 9sau a

unui comple& de acţiuni:

care determină raportul şi

succesiunea acţiunilor

efectuate cu soluţiile date83.

=orma procesuală e&cludearbitrariul din procesul

penal şi stabileşte un re#im

juridic imperativ de

desfăşurare a acestei

activităţi, fiind totodată

considerată #aranţie

împotriva abuzurilor 81.

în funcţie de condiţiile

şi succesiunea desfăşurării

unei faze sau a procesului

în între#ime distin#em

forme procesuale,

determinate de anumite particularităţi ale cauzei

caJ #ravitatea infracţiunii şi

măsura de pedeapsă

prevăzută de le#e! vârsta

minoră şi alte stări ale

învinuitului! starea de

iresponsabilitate a

infractorului cauzată de o

boală mintală! săvârşirea

unor infracţiuni în condiţii

de fla#rantă! e:istenţa

elementului internaţional

în procesul penal.

<endinţa unificării

procedurii după formă,

prin stabilirea în le#e a

principiilor unice nu

e&clude diferenţierea

formelor procesuale pentru

anumite cate#orii de cauze

penale. $iferenţiereaformelor procesuale este

absolut necesară ca şi

unificarea, unde aceste

două tendinţe opuse e&istă

într-o unitate dialectică84.

0.&.

*

$

r +

el

e

#

r

$

%

e

!"

al

e



n

#

r

$%

e

-

"

r

a

#

e

na

l

a

R

e

#

"

2li

%i

i

3

$

l

-

$

,a

i9C99>$C <orma 6enerală

9tipică: este prevăzută de

le#e pentru majoritatea

absolută a cauzelor penale

ca tendinţă a unificării

procedurii penale.

)rocedura în cau-=ă este

formă dominantă în

proces, fiind eficientă şi

optimă pentru atin#erea

scopului procesului penal.=orma #enerală presupune

efectuarea acţiunilor procesuale în baza

re#ulilor unice şi

parcur#erea tuturor fazelor

obli#atorii ale procesului

penal

> '<ormele speciale88

sunt prevăzute pentru

anumite cate#orii de cauze

pe-fltfle, care pot ficlasificate în forme

speciale ce se desfăşoară

sub aspectul re6ulilor

6enerale procesuale cu

unele e&cepţii, determinate

de particularităţile cauzei

şi în forme speciale

9atipice://, unde lipsesc

unele faze procesuale.

Procedura în cauze cu privire la infracţiunile

săvârşite de către minori se

?videnţiază prin faptul

acordării unor #aranţii

procesuale suplimentare,

determinate de asi#urarea

dreptului la apărare şi altor

drepturi ale minorului/.

+oul ed de procedură

penală a re#lementat în

capitole separate procedurile care au o

formă specifică faţă de cea

#enerală. 'stfel, procedura

în cauzele privind minorii

este prevăzută în art 010-

044 din C)).

8* Monitorul '(icial al

&epublicii Moldova, nr. 8, 886,art. 8%.80

în urma modificărilor "odului de procedură

penală prin e#ea din 8septembrie 880,instanţa de judecată a fosttrecută din cate#oria

or#anelor de combatere acriminalităţii9or#ane de represiune: în

cate#oria or#anelor desoluţionare a cauzelor penale 9or#ane deapărare a drepturilor,libertăţilor şi intereselor le#itime ale persoanelor:.



86 +icolae Folonciu, op. cit.,voi. I, p. 0.83 7. 1. ADF3,

npou,eccyani>HaH

p5opMa e coeemcK'M

yzonoauoM

cydonpouseodcmee, )Bpu-

fl7AecDaa fl7<epa<pa,7ocDa, 84, c. 4.

5 $eclararea drepturilor omuluişi cetăţeanului din 148 în=ranţa, art. , prevedeaJ5Brice act îndreptatîmpotriva oricărei persoaneîn cazuri neprevăzute dele#e şi fără o formă stabilităse consideră fărădele#e şitiranie5 9fi. '.<lnAACDas, op. cit., p.*3:.

;. . )craino, yzonoeHuii

npou,ecc. LopMbt, *aDBA 7

npaB, 7ocDa, 884, c. 3.

<ormele speciale urmează a fi

deosebite de procedurile

speciale, care determinăordinea de desfăşurare a unor

activităţi le#ate de procesul

penal 9de e&emplu, procedura

aplicării de sancţiuni băneşti şi

amenzi, procedura reparării

prejudiciului cauzat prin

acţiunile ilicite ale or#anelor

de urmărire penală ale

procuraturii şi ale instanţelor

judecătoreşti:. -on +ea#u, op.

cit., voi. I, ucureşti, 88%, p.

.

Pentru detalii a se vedeaAotărârea )lenului Curţii

(upreme de Nustiţie 5Cu

privire la practica aplicării de

către instanţele judecătoreşti a

le#islaţiei în cadrul e&aminării

cauzelor privind infracţiunile

săvârşite de minori5 nr. *1 din

% noiembrie 881.$R

)

)rocedura aplicării

măsurilor de constrân#ere cucaracter medical 9art. 044-6/*

din C)) al R7: este

determinată de starea de

iresponsabilitate a făptuitorului

în momentul săvârşirii

infracţiunii sau după săvârşirea

infracţiunii şi de pericolul ce-

prezintă pentru societate prin

natura faptei săvârşite şi ca-

racterul bolii mintale.

Nudecarea cauzei seefectuează cu participarea

obli#atorie a procurorului şi

apărătorului 9art. 081 din C))

al R7:.

B altă formă procesuală

atipică este procedura specială

privind acordul de

recunoaştere a vinovăţiei 9art.

6/0-6/8:. 'ceastă formă poate

fi aplicată în privinţa unei

persoane care îşi recunoaştevinovăţia. 'vantajul acestei

proceduri este acela de a

diferenţia persoanele care îşi

recunosc vinovăţia prin

aplicarea unui mijloc juridic,de atra#ere la răspundere

penală a făptuitorului în

cazurile când or#anele de

urmărire penală şi procurorul

nu pot fi si#ure de condamna-

rea persoanei, iar apărarea nu

este si#ură de ac"itarea

învinuitului. în situaţia descrisă

acuzarea şi apărarea pot

înc"eia un acord de

recunoaştere a vinovăţiei decătre învinuit. $acă acest acord

este le#al şi acceptat de către

judecător, atunci pedeapsa

aplicabilă persoanei ce-şi

recunoaşte vinovăţia este

redusă cu o treime din plafonul

ei superior 9art. 4/ din C) al

R7:.

în cazul când este săvârşită

o infracţiune uşoară sau mai

puţin #ravă şi persoana îşirecunoaşte vinovăţia, nu

prezintă pericol social şi poate

fi reeducată fără aplicarea unei



pedepse penale, urmărirea

penală poate fi suspendată

condiţionat 9art. 6/-6% din

C)) al R7: cu liberarea

ulterioară de răspunderea

penală conform art. 68 din C)al R7.

)rocesul penal al

Republicii 7oldova prevede,

pe lân#ă formele descrise,

următoarele proceduri care

îmbracă o formă procesuală

atipicăJ

)rocedura de urmărire şi

judecare a unor infracţiuni

fla#rante 9art. 6*-68 din

C)) al R7:.

)rocedura privind

urmărirea penală şi judecarea

cauzelor privind infracţiunile

săvârşite de persoane juridice

9art. 6%/-6%* din C)) al R7:.

)rocedura de reparare a

prejudiciului cauzat prin

acţiunile ilicite ale or#anelor de

urmărire penală şi ale

instanţelor judecătoreşti 9art.6%0-6%6 din C)) al R7:.

)rocedura de restabilire a

documentelor judiciare

dispărute 9art. 6%3-6*/ din

C)) al R7:.

)rocedura în cauze penale

cu element internaţional este

specifică luptei contra

fenomenului infracţional prin

colaborarea statelor, care

prevede acordarea de asistenţă judiciară în baza tratatelor sau

convenţiilor internaţionale, iar

în lipsa acestora conform

re#ulilor #enerale ale

reciprocităţii/%. e#islaţia

+icolae Folonciu, op. cit., voi. II,883, p. 04*.

procesual penală conţine un

capitol ce re#lementează

asistenţa juridică inter-

naţională în materie penală.

'ceste proceduri speciale

care îmbracă o formă diferită

decât cea #enerală nu presupun

o ine#alitate a persoanelor în

faţa le#ii sau încălcarea

principiului le#alităţii! ele

conţin re#lementările specifice

şi particularităţile pe care le

îmbracă forma procesuală

penală în fiecare din aceste

cazuri pentru aplicarea cât mai

obiectivă a normei juridice dedrept penal, fără însă a ne#lija

particularităţile cauzelor

descrise în aceste proceduri

speciale.

§4. *a5ele#r$%e!"l"i #enal

4.1. N$ţi"nea şi#arti%"laritţile

fa5ei #r$%e!"ale

'vând în vedere faptul că

procesul penal este o activitate

comple&ă şi unitară de acţiuni

procesuale desfăşurate de

multiple or#ane, se impune

necesitatea atât doctrinală, cât

şi practică de divizare a

acesteia în mai multe etape

principale numite faze

procesuale. $ivizarea procesului penal s-a făcut în

perioada dezvoltării dreptului

de procedură penală

românească în secolul ;I;.

'stfel, "odul de procedură

penală al &om!niei din 436

prevedea e&pres că prima fază

reprezintă descoperirea,

urmărirea şi instrucţia

infracţiunilor, iar cea de-a

doua fază judecarea proceselor /*, deşi, prin natura

lucrurilor, după cum

menţionează literatura de



specialitate/0, procedura de

judecată în evul mediu în

7oldova şi Qările Româneşti

cuprindea următoarele fazeJ

a cercetarea pre#ătitoare

în forme speciale acauzelor penale de

către anumite or#ane

de stat, în afară de

cauzele în care

sancţionarea este încă

în mâinile victimei şi

a neamului său!

b cercetarea propriu-zisă

de către judecător şi

rezolvarea procesului!

c pronunţarea,

redactarea,

comunicarea şi

e&ecutarea "otărârii

judecătoreşti.

a ori#ine, procesul penal

era alcătuit dintr-o sin#ură

fază principală - judecata.

rmărirea penală apare mai

târziu, în secolul ;III, în

2uropa într-o formă

embrionară/6 în cauzele penale

privind unele infracţiuni deînvinuire publică, în care

a#enţii puterii re#ale cercetau

faptul săvârşirii infracţiunii din

oficiu.

* 2mil Cernea, 2mil 7olcuţ, Istoria

statului 7i dreptului rom!nesc.

Casa de 2ditură şi )resă 5Hansa5(R, ucureşti, 88 p. %/4.Falentin 'l. eor#escu, Bvid

(ac"elarie, -udecata Domnească=n ara &om!nească 7i Moldova,

3 -4*L, )artea a Ii-a, op. cit.,

2ditura 'cademiei Republicii(ocialiste România, ucureşti,84%, p. 6.

/0 Falentin 'l. eor#escu, Bvid(ac"elarie, op. cit., p. 6.

Zs Ion +ea#u, op. cit., p. **.

$R P

Re#lementarea modernă

a procesului penal împarte

e&pres această activitate pe

etape coordonate şi

condiţionate reciproc pentru

atin#erea scopului #eneral.

)rin urmare, fazele

procesului penal constituie

diviziuni ale acestuia, în

care se efectuează un

comple& de activităţi

desfăşurate succesiv,

pro#resiv şi coordonat, întredouă momente distincte ale

cauzei penale, pe bază de

raporturi juridice

caracteristice în vederea

realizării unor sarcini

specifice/3 de către or#ane

oficiale.

+u orice etapă a

procesului penal poate fi

definită ca fază procesuală,

în acest sens e&istânddiviziuni mai mici, care se

includ într-o fază, de

e&emplu, judecarea cauzei

în faza primei instanţe este

alcătuită din următoarele

părţiJ punerea pe rol a

cauzei penale, partea

pre#ătitoare a şedinţei de

judecată, cercetarea

judecătorească, dezbaterile

judiciare şi ultimul cuvânt al

inculpatului, deliberarea şi

adoptarea sentinţei.

=aza procesuală este

componenta căreia îi sunt

specifice următoarele par-ticularităţi, menţionate în

literatura de specialitate/1J

a scopul distinct ce

rezultă din scopul

#eneral al procesului

penal!

b anumite or#ane şi

persoane ce participă în

această activitate!

a: caracteristicile

activităţilorefectuate de către

subiecţii procesului

penal!



b: forma procesuală a

acestei activităţi,

determinată de

specificul ei în

procesul penal!

c caracterulraporturilor procesual-

penale apărute între

subiecţi!

c: actul procesual

9"otărârea: ce

marc"ează

finalizarea unei

activităţi şi

determină mişcarea

cauzei penale spre o

nouă treaptăcalitativă.

<otalitatea fazelor pe

care le parcur#e procesul

penal constituie sistemul

acestuia.

(istemul procesului

penal al Republicii 7oldova

este alcătuit din faze obli-

#atorii şi faze facultative

pentru toate cauzele penale.

4.&. *a5ele#r$%e!"l"i #enalal Re#"2li%ii3$l-$,a

(istemul acţiunilor

procesual penale este divizat

în următoarele faze obli-

#atoriiJ urmărirea penală,

judecarea cauzei în primăinstanţă şi e&ecutarea

sentinţei.

=azele facultative ale

procesului penal suntJ

e&aminarea cauzei în urma

e&ercitării căilor ordinare de

atac 9în apel şi recurs:!

e&aminarea cauzei în urma

e&ercitării căilor

e&traordinare de atac

9recursului în anulare şi

revizuirii procesului:.

în Republica 7oldova

fazele procesului penal au

cunoscut o delimitare

diferită în "odul de

procedură penală din 83,

comparativ cu le#ea nouă deprocedură penală din 0

martie %//* 9în vi#oare din

% iunie %//*:.

în "odul procesual

penal abro#at o fază

distinctă a procesului penal

era pornirea procesului

penal. $eclanşarea

procesului penal se efectua

9conform le6ii vec"i: prin

ordonanţa procurorului,anc"etatorului penal sau

or#anului de cercetare

penală în cazul e&istenţei

datelor suficiente cu privire

la faptul săvârşirii

infracţiunii. )roblema

delimitării acestei faze ca o

etapă distinctă a fost

obiectul unor polemici în

ta#ma juriştilor.

'ctualmente, prima etapă adesfăşurării procesului

penal este urmărirea penală.


are ca o2iect re#lementarea

relaţiilor ce apar din

momentul sesizării

or#anului competent despre

faptul e&istenţei unei

informaţii privind o pretinsă

infracţiune. -nformaţia datăeste verificată, iar începerea

urmăririi penale este în

funcţie de rezultatul

verificării. $acă ar fi să



considerăm pornirea

urmăririi penale o fază

distinctă, am fi îndreptăţiţi

să spunem că şi 5punerea pe

rol a cauzei5 este o fază

distinctă, or aceasta este o parte din faza de judecare a

cauzei.

'rt. %10 din C))

re#lementează modul de

începere al urmăririi

penale.

#rmărirea penală

constă în faptul efectuării

actelor procesuale şi de in-

vesti#are operativă de către

or#anele de urmărire penalăîn scopul stabilirii

circumstanţelor cauzei,

administrării şi verificării

probelor, identificării per&

soanelor vinovate de

săvârşirea infracţiunii. în

cazul stabilirii persoanelor

vinovate şi a

circumstanţelor infracţiunii

se întocmeşte rec"izitoriul,

care se confirmă de

procuror şi cauza setransmite în judecată, având

efectul defeririiinculpatului ustiţiei1"@

Audecarea cauzei în

prima instanţă este a doua

fază a procesului penal, care

începe o dată cu sesizarea

instanţei şi cuprinde toate

activităţile procesuale

desfăşurate de către aceasta

sau în faţa ei pentru

soluţionarea fondului

cauzei =aza dată este

recunoscută ca fiind

principală58 în procesul

penal

5I3 +icolae Folonciu, op. cit., p.%.

/1 yeoM@*H'#npou,eccyanbHoenpaeo P '"""K'

'edepaiuu, nofl pefl. n. '.NIF7ACDBP, D$p7C<-b,7ocDa, %//, c. 6.

<rimiterea inculpatului în judecată în procesul penal al

Republicii 7oldova a fost o fazădistinctă între urmărirea penală şie&aminarea cauzei în primainstanţă, în care judecătorul sauinstanţa de judecată în şedinţadispozitivă e&aminau o serie decircumstanţe privind deferireainculpatului justiţiei 9art. 83-%% C)) abro#ate şi modificate prin e#ea din 8 decembrie880, Monitorul '(icial al

&epublicii Moldova, nr. 8, 886,art. 8%:. 7. C. Brporo77, op.

cit., voi. I, p. 34.

$)a

datorită e&aminării de către

instanţa de judecată a

probelor administrate de

către părţi în condiţii de

contradictorialitate

soluţionând conflictul de

drept penal prin constatarea

vinovăţiei persoanei şi

stabilirea pedepsei penale

sau în caz contrar

reabilitarea persoanei prin

sentinţă de ac"itare.

7omentul final al fazei

judecării cauzei în prima

instanţă este pronunţarea

sentinţei.

Nudecarea cauzei în

urma e&aminării căilor

ordinare de atac este o fază

facultativă, care poate urma

după judecarea cauzei în

prima instanţă, dar, în

esenţă, poate fi considerată

tot judecare a cauzei sau



e&aminarea dosarului de

către judecători în cazul

când părţile, procurorul şi

alţi participanţi nu sunt

satisfăcuţi de soluţia dată de

instanţa de fond şi atacă"otărârea în cauză cu apel

sau recurs, iniţiind un

control judecătoresc

ierar"ic superior sub

aspecte de fapt şi de drept,

pentru repararea erorilor

judiciare. 'pelul şi recursul

sunt două căi ordinare de

atac e&ercitate de titularii

acestui drept împotriva

"otărârilor nedefinitive,cauza parcur#ând judecarea

în apel la instanţa

superioară urmată şi de

judecarea în recurs, în cazul

care cei interesaţi nu sunt

de acord cu soluţia dată de

instanţă în apel.

în unele cazuri

prevăzute de le#e, când

"otărârile instanţei de fondnu pot fi atacate cu apel,

cauza penală poate

parcur#e doar judecarea în

recurs, e&istând în acest

sens o sin#ură cale ordinară

de atac! nefolosirea căilor

de atac în termene

prevăzute de le#e implică

intrarea în vi#oare a

"otărârilor judecătoreşti,

care sunt e&ecutorii.?:ecutarea

/otărârilor judecătoreşti

este faza obli#atorie a

procesului penal, care

începe o dată cu rămânerea

definitivă a "otărârilor

judecătoreşti şi cuprinde

activităţile instanţei de

judecată de punere în

aplicare a acestora, precum

şi soluţionarea unor c"estiuni apărute în timpul

şi după e&ecutarea5/

pedepselor penale. 'stfel,

în faza dată instanţa

soluţionează c"estiunile pri-

vind amânarea e&ecutării

sentinţei, eliberarea de

pedeapsă din cauza bolii,

e&ecutarea sentinţei în cazulcând e&istă şi alte sentinţe

nee&ecutate, de asemenea,

soluţionează cererile de

stin#ere şi reabilitare

înainte de termen, precum

şi alte c"estiuni 9vezi art.

038 din C)):.

2&aminarea cauzei

penale în urma e&ercitării

căilor e&traordinare de atac

este o fază facultativă a procesului penal care se

poate desfăşura, în funcţie

de e&istenţa unor

împrejurări deosebite,

împotriva "otărârilor

judecătoreşti definitive,

pentru a corecta eventualele

erori din activitatea

jurisdicţională

2&ecutarea propriu-zisă a pedepselor penale nu este oactivitate procesual-penală ainstanţei de judecată sau a procurorului şi respectiv nu seinclude în procesul penal, dar este obiectul re#lementăriiramurii de drept e&ecuţional- penal 9penitenciar:.



anterioară. Căilee&traordinare de atac în procesul penal alRepublicii 7oldova suntrecursul în anulare şi

revizuirea procesului, carevor fi analizate încuprinsul altor compartimente ale lucrăriide faţă.

§6. *"n%ţiile n#r$%e!"l #enal

In cazul intervenirii

unui conflict, #enerat de

încălcarea le#ii penale,apare necesitatea

soluţionării lui, acţiune

realizată prin intermediul

procesului penal.

)rocesul penal

constituie mijlocul de

realizare a dreptului penal,

o activitate re#lementată de

le#e şi desfăşurată de către

or#ane speciale ale statului

cu participarea părţilor şi

altor participanţi cărora nu

le sunt afectate direct in-

teresele personale în cauza

penală în care participă.

)rocesul penal are ca scop,

în fiecare caz concret,

descoperirea infracţiunii

prin identificarea

făptuitorului şi atra#erea

lui la răspundere penală.n alt scop al procesului

penal, care (e realizează

prin faptul e&istenţei

procedurii penale, este

acela de a înfăptui justiţia

în societate. înfăptuirea

justiţiei, la rîndul său, nu

poate fi numită justă sau

ec"itabilă dacă se realizeză

prin mijloace abuzive. în

cadrul procesului penal se pot evidenţia trei interese

majoreJ

a )rimul este

interesul #eneral al

societăţii de a avea

un sentiment de

si#uranţă bazat pe

cunoaşterea

faptului că e&istă

or#ane imparţiale,independente şi

competente unice

care să înfăptuiască

justiţia. 'cestea

sunt instanţele

judecătoreşti.

'cestui interes

major îi

corespunde, în

procesul penal,

funcţia de judecarea cauzei.

b n alt interes

major este acela de

atra#ere la

răspundere penală,

fără e&cepţii, a

persoanelor care au

săvârşit infracţiuni.

7otivele sau sco-

pul pedepsei aurădăcini profunde

în istorie şi în

#ândirea filosofică.

(e conturează

astfel unele idei de

bazăJ conform

uneia, trebuie

restabilită ec"itatea

socială! conform

alteia, infractorii

trebuie să fieeducaţi sau

reeducaţi, sau în

cele din urmă să

fie pedepsite

persoanele care au

săvârşit infracţiuni,

astfel

#eneralizându-se

certitudinea

inevitabilităţii

răspunderii penale.)entru a satisface

această e&i#enţă

socială,



J procesul penal

cuprinde o altă funcţie - cea

a acuzării.

c: n al treilea

interes #eneral

este acela al posibilităţii

persoanelor impli

cate într-o cauză

penală de a-şi

apăra interesele

cât mai eficient.

)en

tru realizarea

acestui drept în

procesul penal

e&istă funcţia

apărării.

<uncţia udecăţii în

procesul penal este

realizată numai de către

instanţele judecătoreşti,or#ane de stat care, în

virtutea or#anizării şi

funcţionării, realizează o

activitate de soluţionare a

unui conflict #enerat de o

faptă care este încriminată

în "odul penal. =uncţia de

judecare este una distinctă

de celelalte

$R P

douăJ acuzarea şi apărarea.

Nudecata este realizată de

către judecători care sunt

independenţi de oricare alt

or#an în stat şi se supun

numai le#ii 9art. %3 din C))

al R7:. Nudecata presupune

o analiză imparţială a

ar#umentelor acuzării şi ale

apărării, adoptând, în bazaintimei convin#eri a

judecătorilor, o sentinţă prin

care se soluţionează cauza

penală. )rincipiile şi

normele juridice ale pro-

cesului penal sunt adoptate

în spiritul respectării

imparţialităţii judecătorilor

şi neimplicării lor în

susţinerea intereselor vreunei părţi a procesului

penal.

<uncţia acuzării este

realizată în procesul penal de

către procuror, dar dacă e să

analizăm conceptual această

funcţie, acuzarea este un

proces activ la care

contribuie, pe lân#ă

procuror, şi or#anele de

urmărire penală. )rocurorule&ercită urmărirea penală. în

faţa instanţei de judecată

este acuzator de stat şi

reprezintă acuzarea în

numele statului 9art. 6 din

C)) al R7:.

)entru a avea un conţinut

prin care procurorul să

învinuiască o persoană,

acuzarea îşi începe

activitatea de la etapa

urmăririi penale. 'cuzarea,

pe parcursul evoluţiei

istorice şi în diferite sistemede drept, sau c"iar de la stat

la stat, a cunoscut trei mari

forme, care se aplică şi astăzi

în multe state. în Republica

7oldova până în %//* au

fost prezente toate trei

formeleJ acuzarea privată!

- acuzarea publică!

acuzarea privat-

publică.e#ea procesual penală

nouă - "odul de procedură

penală din 0 martie %//* -

re#lementează doar două

formeJ acuzarea publică şi

acuzarea privată.

'cuzarea privată în

forma sa pură a fost un

fenomen istoric care nu se

mai aplică în statele ce tind a

fi state de drept. 2a areprezentat o perioadă în care

acuzarea aparţinea victimei

infracţiunii şi rudelor ei sau



tribuluiL5, fiind o

caracteristică a popoarelor

barbare. 'cest timp de

acuzare se realiza fără im-

plicarea vreunui or#an de

stat sau care să reprezinte oautoritate publică.

în viziune

contemporană, acuzarea

privată reprezintă situaţiile

din diferite re#lementări

procesual-penale, în care

urmărirea penală 9acţiunea

penală: se pune în mişcare la

depunerea plân#erii de către

victima unei infracţiuni şi in-

tervin or#anele statului9or#anele de urmărire şi

)rocuratură: care în baza

le#ii preiau şi continuă

urmărirea penală. 'cest tip

de acuzare este numit astfel

9nu este acuzarea privată

pură: din motiv că procesul

penal se porneşte de către

or#ane de stat, însă numai

după depunerea plân#erii decătre victimă despre o

infracţiune care s-a săvârşit.

în caz contrar, urmărirea

penală nu se porneşte

L5 <raian )op citat de 'drianHtefan <ulbure, 'n#ela 7ăria<atu, în Tratat de Procedură

Penală, ' 2CD, ucureşti,%//, p. 08.

şi dosarul nu poate ajun#e

nici în faţa unui judecător.

'ceste cazuri, de re#ulă,

sunt posibile în situaţiile

unor infracţiuni specificate

e&pres în art. %13 din "odul

de procedură penală al

&epublicii Moldova. în

cazul retra#erii plân#erii

depuse de către partea

vătămată, procesul penal

încetează. Retra#erea

plân#erii prealabile poate

avea acest efect juridic în

cazurile prevăzute la art.

%13 din C)) până larămânerea definitivă a

"otărârii judecătoreşti.

'cuzarea publică reprezintă

pornirea şi desfăşurarea

procesului penal indiferent

de voinţa victimei.

Principiul oficialităţii

obli#ă or#anele

responsabile să descopere

infracţiunea şi să atra6ă la

răspundere penalăfăptuitorii indiferent de

dorinţa de 5răzbunare a

victimeiB sau de lipsa

acestei intenţii. rmărirea

penală este un mijloc prin

care se realizează

administrarea informaţiei

necesare pentru judecarea

cauzei penale, din acest

motiv actul de justiţie 9de

re#ulă, în cauzele mai #ravedecât acele infracţiuni

pentru care este posibilă

împăcarea e&cede interesele

unei persoane, devenind un

interes #eneral al societăţii.

î.rin ;cuzarea pu2lică este

prezentă în majoritatea

infracţiunilor prevăzute în

Codul penal. în această

situaţie or#anele de urmărire penală sau procurorul

pornesc acţiunea penală

9urmărirea penală:

independent de faptul



depunerii plân6erii

prealabile de către victimă

despre săvârşirea unei

infracţiuni. Cictima are

dreptul depunerii plân#erii

la or#anul de urmărire penală sau la procuror, dar

acest fapt nu are efecte

juridice pentru pornirea sau

încetarea ur-fl=ăririi

penale în cazul săvârşirii

unei infracţiuni statul este

subiectul obli#at «ă

atra6ăla răspundere penală

făptuitorii, pentru că justiţia

nu este o activitate privată,

ci este un proces #eneralutil pentru ordinea de drept

şi societate.

;cuzarea privat-publică. în

acest caz procesul penal

9urmărirea penală: porneşte

doar la depunerea plân#erii

prealabile de către partea

vătămată 9victimă:, dar nu

încetează la retra#erea ei.

Br#anele de urmărire penalăşi procuratura nu pot să

pornească un proces penal

fără ca victima să fi depus o

plân#ere în acest sens

;ceastă re6lementare a fost

prezentă în "odul de

procedură penală al Re-

publicii Moldova din !7

martie 83, care a fost

abro#at la punerea în aplicare

a iCodului de procedură

penală actual 9din 0 martie

%//*:. 'stfel, art. 80 din

"odul de procedură penalăal &epublicii Moldova

abro#at prevedea că

împăcarea era posi2ilă în

cazurile enumerate în art.

80, cu e&cepţia furtului

săvârşit de cel care «ttieşte

împreună cu partea

vătămată sau este #ăzduit de

aceasta. +oul "od de

"procedură penală

re#lementează doar forma privată şi cea publică a

acuzării. XLKLX <uncţia

apărării 'părarea în

procesul penal e&istă şi este

realizată de 'arocaţi, pentru

a asi6ura e:i6enţele de

proces penal ec/ita2il De

dreptul la apărare

2eneficiază toate persoanele,

indiferent de faptul dacărecunosc sau nu Eînvinuirea

C"iar în cazul în care

învinuitul recunoaşte fapta de

care este în-ia*u=uit el

tre2uie să beneficieze de

dreptul de apărare măcar şi

pentru motivul

$R

)a

de a nu fi tras la răspundere penală mai aspră decât fapta

pe care a săvârşit-o. $reptul

de apărare implică dreptul la

un apărător şi multitudinea

de drepturi pe care le

prescrie "odul de procedură

penală pentru a-şi apăra

intereseleJ dreptul de a nu se

autoincrimina, dreptul de a

administra sau invoca probe,

dreptul de a participa la

acţiunile de urmărire penală,

la judecarea cauzei, dreptul

de a pune întrebări altor

participanţi la dosar, dreptulde a uza de căile de atac şi

multe alte drepturi care sunt

prescrise de le#ea

procesuală pentru a realiza

pe deplin cerinţele de

apărare a persoanelor care

fac parte din #rupul

procesual al apărării.

'părarea are drepturi e#ale

cu acuzarea în procesul

penal al Republicii 7oldova

pentru a se respecta

principiul

contradictorialităţii şi



ec"ităţii procesului penal.

'cuzarea nu poate limita şi

nu poate interveni în

apărarea învinuitului, decât

în cazul în care această

limitare este prevăzută dele#e. Rolul apărării în

procesul penal este acela de

a apăra interesele persoanei

învinuite de săvârşirea

infracţiunii. 'părarea tinde

şi trebuie să nu admită

pedepsirea unei persoane

nevinovate. 'vocatul, c"iar

în cazurile când este convins

de vinovăţia clientului său,

trebuie să utilizeze toatemijloacele le#ale pentru

diminuarea răspunderii

penale şi pentru e&cluderea

abuzurilor în acest sens.

=uncţiile în procesul

penal şi raportul

interacţiunilor sunt

elementele de bază ale

realizării principiului

e#alităţii în faţa le#ii şi a principiului contra-

dictorialităţii. $acă

ec"ilibrul este încălcat,

riscăm să ieşim din cadrul

unui proces ec"itabil şi

contradictoriu, unde

judecătorul înfăptuieşte

justiţia, procurorul acuză 9în

şedinţa de judecată:, iar

avocatul apără interesele

persoanei învinuite desăvârşirea unei infracţiuni.

§7. Garanţiile#r$%e!"ale#enale şii+#$rtanţa l$r

)entru desfăşurarea

procesului penal este

deosebit de important ca or-

#anele de stat abilitate cuîmputerniciri speciale să nu

aibă posibilitatea unor

abuzuri, iar persoanele

participante să-şi realizeze

drepturile şi interesele le#i-

time fără nici o în#rădire. în

acest sens le#ea prevede

e&ercitarea unor atribuţii de

către or#anele de stat

9or#anul de urmărire penală,ofiţer de urmărire penală,

procuror, instanţă de

judecată: în atin#erea

scopului procesului penal

care se intersectează cu

numeroase drepturi şi

libertăţi ale participanţilor la

proces şi în mod special cu

cele ale învinuitului, ce

impune precizarea unor

mijloace eficiente împotrivaunor limitări ile#ale. 'stfel,

#aranţiile procesuale sunt

mijloace juridice ce asi#ură

realizarea drepturilor şi

obli#aţiilor prevăzute de

le#e tuturor subiecţilor în

procesul penal. $in această

definire rezultă semnificaţia

#enerală a #aranţiilor

procesuale. în calitate de#aranţii procesuale pot fi

orice elemente care

contribuie la rezolvarea

optimă a cauzei penale, în

conformitate



recunoscute ale dreptului

%

+icolae Fol

onciu, o

p

.

c

it

.

,

voi

. I, p. 00. L5 I bidem.0 'rt. 60 din Constituţie în

redacţia le#ii din %./1./, Monitorul '(iciatul

&epublicii Moldova, nr. 8/-8, %//, art. 388.

$ )a

internaţional şi sunt necesare

în interesele securităţii

naţionale, inte#rităţii

teritoriale, bunăstării

economice a ţării, ordinii

publice, în scopul prevenirii

tulburărilor în masă şi

infracţiunilor, protejăriidrepturilor, libertăţilor şi

demnităţii altor persoane,

împiedicării divul#ării

informaţiilor confidenţiale

sau #arantării autorităţii şi

imparţialităţii justiţiei5. 'lin.

90: al aceluiaşi articol

constituţional precizează că

restrân#erea trebuie să fie

proporţională cu situaţia

care a determinat-o şi nu

poate atin#e e&istenţa

dreptului sau a libertăţii.

aranţii procesuale

privind realizarea scopului

procesului penal sunt ur-

mătoareleJ

caracterul

obli#atoriu al

ordonanţelor

procurorului sau

înc"eierilor instanţei de judecată

în le#ătură cu

desfăşurarea

procesului penal

pentru toate

persoanele fizice şi

juridice!

% atribuţiile or#anelor

de urmărire penală

de a efectua unele

acţiuni de urmărire

penală de sine

stătător, fără

sancţiunea



procurorului sau a

instanţei de

judecată!

* atribuţiile or#anelor


de a reţine persoanatimp de 1% de ore

fără mandatul

instanţei de

judecată, precum şi

posibilitatea

acestora de aplica şi

alte măsuri

procesuale!

0 atribuţiile or#anelor


de a cita şi asculta

orice persoană în

calitate de martor

9cu e&cepţia

cazurilor prevăzute

de art. % din C)):!

6 atribuţia

procurorului de a

sancţiona

efectuarea unor

acţiuni de urmărire penală ce limitează

dreptul de a părăsi o

localitate!

3 atribuţia instanţei de

judecată de a aplica

amenda judiciară în

cazurile prevăzute

de art. %/ din C))!

1 re#lementarea

răspunderii penale

pentru

nerespectarea

obli#aţiilor pro-

cesuale de către

unii participanţi

9martori, partea

vătămată, e&pert:.

aranţiile procesuale

privind respectarea

drepturilor şi intereselor

le#itime ale persoanei sunturmătoareleJ

obli#aţiile or#anelor

ce desfăşoară

procesul penal de

înştiinţa partici-

panţii despre

drepturile

procesuale şi de a

asi#ura realizarea

acestora!% obli#aţia or#anelor


de cerceta

circumstanţele cau-

zei sub toate

aspectele complet şi

obiectiv!

* obli#aţia or#anelor


şi a instanţei de judecată de a emite

"otărâri le#ale,

întemeiate şi

motivate!

0 e&ercitarea

controlului

respectării le#ii în

faza de urmărire

penală de către

procuror şi instanţa

de judecată!



6 atribuţia

procurorului de a

anula ordonanţele

ile#ale, precum şi

repunerea în

drepturi a persoanelor lezate

prin acţiunile

or#anelor de

urmărire penală şi

ale ofiţerului de

urmărire penală!

3 atribuţia instanţei de

judecată de a anula

unele "otărâri

ile#ale ale or#anelor

de urmărire penală!1 posibilitatea părţilor

de a ataca "otărârile

şi acţiunile

or#anelor de

urmărire penală la

judecătorul de

instrucţie, în

instanţa de judecată,

precum şi în

instanţele ierar"icsuperioare!

4 dreptul părţilor de a

avea apărător sau

reprezentant!

8 dreptul părţii de a

lua cunoştinţă de

materialele cauzei

penale şi de a intra

în posesia copiei

unor "otărâri

procesuale!1" dreptul persoanei

la repararea

prejudiciului cauzat

prin acţiunile or-

#anelor de urmărire

penală şi ale

instanţei de

judecată!

: re#lementarea

răspunderii disciplinare şi

penale pentru abateri proce-". CC suale săvârşite de

persoanele ce desfăşoară

procesul penal.

Faranţiile realizării

scopului procesului penal şi

#aranţiile respectării

drepturilor cetăţenilor

participanţi la proces sunt

elemente ale sistemului unicde miloace juridice, care se

află într-o le#ătură

indisolubilă, e&ercitându-se

în comun a baza acestui

sistem de #aranţii se află

corelaţia şi îmbinarea in&

tereselor societăţii cu

interesele persoanei. 'stfel,

"otărârile şi cerinţele le#ale

ale or6anelor de urmărire

penală şi ale instanţei de judecată sunt obli#atorii

pentru participanţii la

procesul penal, iar realizarea

drepturilor subiective ale

acestora din urmă sunt

obli#aţii le#ale ale or#anelor

de stat. <otodată, 6aranţiile

procesuale sunt prevăzute în

le#e şi, respectiv, fac parte

din elementele for-Aaeiprocesuale )rin urmare,

forma procesuală include

totalitatea #aranţiilor

realizării scopului

procesului penal, precum şi

#aranţiile respectării

drepturilor şi li2ertăţilor

individului ca subiect al

acestei activităţi.

§8.

D

re

#t

"l

#r

$

%

e!

"

al



#

e

n

al

şi

le

t

"r

a

l"

i

%

"

al

te

ra

+

"r

i

-

e

-r

e

#t

Dreptul procesual

penal, fiind o ramură dedrept, este o partecomponentă a sistemului

dreptului şi are multiplecone&iuni cu alte ramuri dedrept. Procesul penal este procedura prin care poate firealizat dreptul penal.'semenea dreptului penal

care ocroteşte diverse valoriale societăţii, dreptul procesual penal intervine

de fiecare dată pentrurealizarea justiţiei în oricesituaţie când se atentează laviaţa persoanei, la proprietatea ei sau a statului,la drepturile politice ş.a. încontinuare propunemanaliza unor aspecte maiimportante ce

$R )

vizează le#ătura dintre procesul penal şi ramurile dedrept ce interacţionează maifrecvent în procesulînfăptuirii justiţiei penale.

Dreptul procesual penal şi dreptulconstituţional

Constituţia Republicii7oldova, ca le#e

fundamentală a statului,

conţine temeiul le#islativ al

procedurii penale.

Constituţia consacră e&pres

în normele sale accesul liber

la justiţie 9art. %/:, prezumţia

nevinovăţiei 9art. %:.

Capitolul I; din Constituţie

5'utoritatea judecătorească5

re#lementează o serie deraporturi care sunt

desfăşurate în $reptul

procesual penal! în art. %6 şi

%3 ale Constituţiei R7 este

recunoscută libertatea

individuală, si#uranţa

persoanei şi dreptul la

apărare! în art. %8 -

inviolabilitatea domiciliului!

în art. */ - secretul

corespondenţei. $reptul

procesual penal este ramura

de drept care prescrie forma

şi condiţiile în care se

înfăptuieşte justiţia, atât în

scopul apărării membrilor

societăţii de atentate

împotriva drepturilor

constituţionale ale indivizi-

lor, cât şi în scopul limitării

pe cât e posibil a încălcării

aceloraşi drepturi când

titularul lor este o persoană bănuită, învinuită sau

inculpată.

Dreptul procesual



penal şi dreptul penal

e#ătura dintre dreptul

procesual penal şi dreptul

penal este evidentă datorită

structurii şi metodelor derealizare a acestor ramuri de

drept. $reptul penal este

ramura ce stabileşte valorile

sociale care necesită a fi

protejate de normele juridice

penale. )rin natura sa dreptul

penal este dreptul material

care poate să-şi atin#ă

scopurile doar prin e&istenţa

şi aplicabilitatea dreptului

procesual penal. $reptul

penal şi-ar pierde utilitatea

e&istenţei dacă aplicarea şi

realizarea lui ar fi lăsate în

seama unei implementări

diferite de către diferiţi

subiecţi de drept. 'stfel,

procesul penal este ramura

de drept ce propune formele

şi metodele unice, imperative

de înfăptuire a justiţiei penale.

în literatura de

specialitate56 le#ătura

inseparabilă a dreptului

procesual penal cu dreptul

penal este apreciată astfelJ

5$reptul penal fără

procedura penală este un

cuţit fără mâner, iar

procedura fără drept penal

este un mâner fără tăiş5.

56 7ommsen, Droitpenal de &omains, )aris, 8/1, voi. I, p. ;IF, citat de +icolaeFolonciu în Tratat de Procedură Penală, op. cit.,voi. I p. *.

Dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil

)rocesul unic de

realizare a justiţiei

condiţionează e&istenţa

or#anelor unice de înfăptuire

atât a justiţiei penale,

conform procesului penal,

cât şi a justiţiei civile în carul

procesului civil. în instanţele

judecătoreşti de prim nivel

9judecătoriile de sector:

judecătorii e&aminează

cauzele penale şi civile ca

reprezentanţi plenipotenţiariai statului în domeniul

înfăptuirii justiţiei. 'tât

procedura penală, cât şi

procedura civilă sunt #"idate

de principii #enerale comune

9principiul le#alităţii, al

accesului liber la justiţie, al

e#alităţii părţilor, al

imparţialităţii judecătorului

şi #arantarea apărării

intereselor proprii:.$istincţia este dictată de

ramurile de drept material

9drept penal, drept civil:,

care constituie temeiul

juridic al intervenirii

ramurilor de drept procesual.

J! .în procedura penală este

admisă, prin le#e, instituţia

acţiunii civile care poate

aduce în procedura penalăelemente şi principii ale

procedurii civile, astfel

realizându-se o interacţiune

care avantajează părţile

implicate într-un proces

penal, cărora le este

soluţionat şi liti#iul civil

cone& cu fapta infracţională

care -a provocat. Cu toate

aceste tan#enţe, dreptul

procesual penal şi dreptul procesual civil rămân a fi

două ramuri distincte de

drept, care se manifestă prin



multiple deosebiri în plan

instituţional, conceptual,

or#anizatoric şi structural.

Dreptul procesual

penal şi dreptulcivil

$e multe ori săvârşireaunei infracţiuni provoacă prejudicii materiale părţiivătămate sau părţii civile. înurma judecării cauzei penaleeste imperioasă şisoluţionarea problemeireparării prejudiciuluimaterial. în dreptul procesual

penal mărimea dauneimateriale şi modul decalculare a ei se realizeazăde către normele juridice dindreptul civil. $eseoriîncadrarea juridică a faptei penale depinde şi demărimea prejudiciului cauzat patrimoniului unei persoane,în aceste situaţii dreptul civilintervine într-o cauză penală

şi contribuie la soluţionarea justă şi ec"itabilă a cauzei.$acă procesul penal ar ne#lija problema reparării prejudiciului material ar fi

e&clusă posibilitatea uneiasemenea soluţionări.$eoarece unele instituţii aledreptului civilJ instituţiareprezentaţiei şi succesiunii,răspunderea civilă pentrufapta altuia, capacitatea dee&erciţiu 9care cunoaştere#lementări specifice înunele situaţii în procesul penal: sunt strâns le#ate, ele

influenţează unelere#lementări din procedura penală.

nele norme de procedură penală apără înmod direct valori de bază şialte drepturi civile, dee&emplu, principiulinviolabilităţii proprietăţii9art. * din C)) al R7:.

$ )a

Dreptul procesual penal si dreptuladministrativ

'ceste ramuri de drept

cunosc o le#ătură strânsă

mai ales prin procedura

asemănătoare de judecare a

cauzelor. $reptul

administrativ cuprinde, încercul de subiecţi ai ramurii

sale, or#ane cu atribuţii şi în

procedura penală 9de

e&emplu, poliţia,

$epartamentul Famal etc:.

)e parcursul procesului

penal ofiţerii de urmărire

penală desfăşoară activitatea

de urmărire penală re#le-

mentată de "odul de

procedură penală. în cazulinvesti#ării unor cauze

penale nu se e&clud situaţiile

de recalificare a faptei

pretinse a fi penală în una

administrativă, prin

aplicarea sancţiunii conform

Codului cu privire la contra-

venţiile administrative, fiind

utile şi admisibile acţiunile

realizate şi probele

administrate conform

procedurii penale.$reptul procesual penal

cunoaşte o interacţiune cu

toate ramurile de drept. B

infracţiune săvârşită

împotriva unui obiect ocrotit

de le#ea penală şi care este,

de asemenea, obiect de

re#lementare a altei ramuri

de drept, indisolubil se

combină şi cu dreptul

procesual penal care ţine

cont de specificul

re#lementării şi oferă

mijloacele necesare



descoperirii infracţiunii cu

respectarea normelor

juridice din alte ramuri de

drept. Cazurile de infracţiuni

contra drepturilor de muncă

implică şi normele juridiceale dreptului muncii,

infracţiunile contra familiei

aduc în procesul penal

re#lementările de drept al

familiei necesare pentru

buna desfăşurare a

procesului penal.

e#ătura menţionată

dintre dreptul procesual

penal şi alte ramuri de drept

este utilă datorită faptului căeste imposibilă şi nedorită

includerea unor norme

juridice din alte ramuri în

le#islaţia procesual-penală

pentru a evita repetarea

normelor şi instituţiilor în

toate ramurile de drept unde

re#lementările diferitelor

ramuri se apropie, creând

impresia de suprapunere are#lementării. =iecare

ramură de drept rămâne a fi

una cu subiecţi, obiect de

re#lementare şi metode

specifice ramurii respective.

§9.

Ştii

nţa

-re#t"

l"i

#r$

%e!

"al

#e

nal

şi

le

t"

ra

ei

%"

alt

e

ştii

nţe

$reptul procesual penal,ca şi oricare altă ramură dedrept, are o bază le#islativăconcentrată în unul sau maimulte acte normative.$reptul procesual penal cadisciplină ştiinţifică nu seconfundă cu dreptul procesual penal, deşi sunt

indisolubil le#ate53

. Briceramură a dreptului esteformată



din norme juridice, care sunt

studiate de ştiinţa dreptului.

$reptul procesual penal este

studiat de ştiinţa dreptului

procesual penal. Htiinţa

juridică este un sistem decunoştinţe despre raporturile

juridice şi normele

procesuale penale care

re#lementează aceste

raporturi procesual-penale ce

apar şi se dezvoltă în

procesul investi#ării unei

infracţiuni, pentru realizarea

scopurilor procesului penalG

descoperirea infracţiunii,

identificarea făptuitorului şia circumstanţelor cauzei

penale, precum şi atra#erea

lui la răspundere penală cu

respectarea normelor cu

privire la un proces penal

le#al şi ec"itabil. $reptul

procesual penal, ca ştiinţă

juridică, cuprinde un sistem

de cunoştinţe cu valoare de

adevăr o2iectivB

3

Htiinţa arerolul elaborării conceptelor

şi metodelor de re#lementare

cât mai eficiente pentru

activitatea procesual penală.

Htiinţa procesual penală, ca

şi ramura dreptului

procesual penal, poate fi

împărţită în două mari com-

partimenteJ )artea #enerală

şi )artea specială.

Pentru a descrie şianaliza ştiinţa procesului

penal, pe lân#ă obiectul de

cercetare, este necesară

cunoaşterea metodelor

ştiinţei dreptului procesual

penal )etodele lo#ice

folosite de ştiinţa procesului

penal sunt analiza, sinteza,

inducţia şi deducţia. 'ceste

metode sunt aplicate la

cercetarea procesului penal în forma sa actuală şi în

forma la care trebuie sa

ajun#ă. $e asemenea, este

lar# utilizată metoda

istorică, ce studiază

fenomenul procesual în

evoluţia lui în timp,

sta2ilind condiţiile istorice

ale apariţiei normei şiaplicarea ei în diferite

perioade 7etoda istorica

este utilă mai ales atunci

când este combinată cu cea&

comparativă Comparaţia

permite studierea

fenomenului prin raportarea

rui la diferite sisteme de

drept. 'tunci când istoria ne

oferă date concrete despre

rezultatul aplicării unor norme în procesul penal ele

pot fi comparate cu «#rtete&

o2ţinute prin cercetarea pe

orizontală a proceselor

penale ale unor statestrăine, fapt ce ne permite

să reducem perioada de timp

în care se e&perimen-teaaă

re6lementări cu titlu de

încercare pentruîmbunătăţirea re#lementării.

)ai frecvent utilizată în

acest scop este metoda

sociolo#ică. $reptul

procesual penal, alături de

ramura dreptului penal, este

o ramură de drept care

intervine mai dur în relaţiile

interumane, în comparaţie

cu ramurile de drept privat şi

deseori poate limita #ravunele drepturi ale persoanei,

de aceea metoda sociolo6ică

poate fi folosită mai frecvent

pentru a cunoaşte reacţia

societăţii la diferite

reforme în procesul penal.

2ste evident faptul că

e&perimentele pe care le&ar

respin#e societatea în

dreptul penal şi procesul

penal sunt nedorite, pentru

că ar costa prea 5scump5

drepturile persoanei. 7etoda

istorică şi cea



04 $R2)< ) R B C 2 ( ' ) 2 + '

comparativă ne ajută să

reducem cazurile de eşecuri

ale re#lementării proce-sual-

penale.Htiinţa procesului penal

are le#ătură cu multe alte

ştiinţe care o ajută să se

perfecţioneze.

Criminalistica se ocupă de

elaborarea metodelor te"nico-

ştiinţifice şi tactice necesare

descoperirii, ridicării, fi&ării şi

e&aminării urmelor

infracţiunii. 'ceasta este

ştiinţa care oferă te"nica,tactica şi metodica descoperirii

infracţiunilor, având un obiect

independent de alte ştiinţe şi

fiind strâns le#ată de ştiinţa

procesului penal.

7edicina le#ală este o altă

ştiinţă care stabileşte un raport

între normele juridice şi

rezultatele aplicării medicinei

le#ale. $e multe ori medicina

le#ală oferă soluţii importante

pentru luarea unor decizii de

moment în procesul penal, care

direcţionează activitatea de

investi#aţie în procesul penal,

pe lân#ă e&pertizele de

constatare a #radului leziunilor

corporale sau a cauzei morţii.

)si"olo#ia judiciară pune

la dispoziţia procesului penal

cunoştinţele speciale de psi"olo#ie care se aplică pe

parcursul desfăşurării urmăririi

penale şi a judecării cauzei.

'ceastă ştiinţă se aplică de

fiecare dată când este audiată

o persoană, când lipsesc datele

care ar indica cu certitudine

vârsta unor persoane sau când

trebuie adoptată o decizie, atât

de către ofiţerul de urmărire

penală, de către procuror, câtşi de către instanţa de judecată,

deciziile căreia au importanţă

primordială în procesul penal.

)si"iatria judiciară

influenţează direct ştiinţa

procesului penal. 2a oferă

posibilitatea constatăriiresponsabilităţii sau

iresponsabilităţii persoanelor

implicate în procesul penal.

$acă făptuitorul este o

persoană iresponsabilă, atunci

procesul penal se desfăşoară

conform unei proceduri

speciale prevăzute de "odul

de procedură penală.

Criminolo#ia este ştiinţa

care studiază fenomenul celor trei 5C5 - criminal, crimă,

criminalitate. Cunoştinţele de

criminolo#ie permit ştiinţei

procesului penal să elaboreze

metode eficiente de

desfăşurare a procesului penal

care, prin funcţia educativă, să

determine reducerea

fenomenului infracţional.

Htiinţa procesului penal în

colaborare cu alte ştiinţe, în

special cu cele menţionate

oferă le#islatorului informaţia

ştiinţifică necesară pentru

adoptarea unor le#i procesual-

penale eficiente.



C a p i t o l u l II

I:VOARELEDREPTULUIPROCESUAL

PENAL

§1. N$ţi"nea -ei5,$r al -re#t"l"i#r$%e!"al #enal

+ormele juridice trebuiesă fie cuprinse în modalităţi dee&primare care le conferăcaracterul de obli#ativitate,

fără de care impunerea - prinforţa autorităţii statale - nu ar fi posibilă. în teoria #enerală adreptului aceste forme dee&aminare a normelor juridiceobli#atorii reprezintă izvoarede dreptL.

+oţiunea de izvor de drept poate fi analizată în sensmaterial şi în sens formal.

In sens material prin

izvoare de drept înţele#emcondiţiile materiale dee&istenţă a societăţii. Rezultăcă dreptul este determinat de baza economică, dar, şi defactorul politic şi social.

=ormele juridice specificeîn care se e&primă voinţastatului constituie izvor formalsau juridic al dreptului.

+ormele de drept

procesual penal au un obiectde re#lementare binedeterminat şi anume activitateainstanţelor de judecată, a părţilor şi a altor persoane

participante la procesul penal,inclusiv raporturile procesualece se stabilesc între ele.

în concluzie, noţiunea de

izvor al dreptului procesual

penal poate fi definită ca fiind

ansamblul de norme juridice

obli#atorii, care în între#ul lor

sau în parte conţin

re#lementări cu privire la

desfăşurarea procesului penal,

drepturile şi obli#aţiileinstanţelor de judecată, a

părţilor şi a altor persoane

participante la procesul penal%.

§&. Si!te+"li5,$arel$r-re#t"l"i#r$%e!"al #enal

$reptul procesual penalreprezintă o pluralitate de

izvoare datorită comple&ităţii

relaţiilor sociale supuse

re#lementării normelor juridice

procesuale penale.

'rticolul % din "odul de

procedură penală stabileşte

normativ elementele

componente ale le#ii procesual

penale incluzândJ Constituţia

Republicii 7ol-

+icolde pr Parte)aide

Car Drepumi%//%,

$R P

dova, tratatele internaţionalela care Republica 7oldova

este parte şi "odul de

procedură penală.

Considerăm că prin sinta#ma5le#ea procesual penală5, ca

denumire a art. % din C)),

trebuie de avut în vedere



e&clusiv "odul de procedură

penală şi le#ile de

modificare şi completare a

"odului de procedură

penală. (inta#ma 5le#ea

procesual penală5, cadenumire a art. % din C)),

trebuie înlocuită cu sinta#ma

5le#islaţia procesual penală5,

care ar include pe lân#ă

le#ea procesual penală şi alte

prevederi le#ale care e&ced


şi care re#lementează unele

aspecte ale raporturilor

procesual penale.

Constituţia este le#easupremă şi nici o le#e sau un

alt act juridic care contravine

prevederilor Constituţiei nu

are putere juridică. 'lin. 9*:

al art. % din C)) stipulează

că Constituţia Republicii

7oldova are supremaţie asu-

pra le#islaţiei procesual

penale naţionale şi nici o

le#e care re#lementeazădesfăşurarea procesului

penal nu are putere juridică

dacă este în contradicţie cu

Constituţia. )ornind de la

aceste prevederi, instanţele

judecătoreşti, la efectuarea

justiţiei, urmează să

aprecieze conţinutul le#ii sau

al altui act juridic şi în

cazurile necesare să aplice

Constituţia ca act juridicnormativ cu acţiune directă*.

Conform art. 4 din

Constituţie, Republica

7oldova se obli#ă să

respecte Carta Br#anizaţiei

+aţiunilor nite şi tratatele

la care este parte, să-şi

bazeze relaţiile cu alte state

pe principiile şi normele

unanim recunoscute ale

dreptului internaţional,inclusiv în domeniul

asistenţei juridice

internaţionale în materie

penală. "odul de procedură

penală specifică prevederea

constituţională la art. %

stipulând că 5principiile

#enerale şi normele dreptului

internaţional şi ale tratatelor internaţionale la care

Republica 7oldova este

parte constituie elemente

inte#rante ale dreptului

procesual penal şi nemijlocit

dau naştere drepturilor şi

libertăţilor omului în

procesul penal5. )entru a

oferi o bază le#islativă de

aplicare #enerală accesorie

Constituţiei în domeniulrespectării dreptului in-

ternaţional şi a tratatelor

internaţionale, în e#ea

privind tratatele internaţio-

nale ale Republicii 7oldova

nr. 686 din %0./8.88 se

indică la art. 8 că 5tratatele

internaţionale se e&ecută cu

bună-credinţă, în

conformitate cu principiul pact a sunt servanda.

Republica 7oldova nu poate

invoca prevederile le#islaţiei

sale interne ca justificare a

nee&ecutării unui tratat la

care este parte5.



Hratatul internaţional

cu cea mai pronunţată

aplicabilitate în ordinea

juridică a Republicii

7oldova este Convenţia

pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, adoptată la

Roma la 0 noiembrie 86/

9în continuare Convenţia: şi

protocoalele adiţionale care

au intrat în vi#oare pentru

Republica 7oldova, cu

unele e&cepţii, la %

septembrie 881. 'vând în

vedere rolul Convenţiei în

sistemul juridic al Republicii7oldova, )lenul Curţii

(upreme de Nustiţie a

Republicii 7oldova a statuat

că 5sarcina primordială cu

prevedere la aplicarea

Convenţiei revine instanţelor

naţionale şi nu Curţii

2uropene a $repturilor

Bmului de la (trasbour#

9n.a. în continuare Curtea:.;stfel, în cazul judecării

cauzelor instanţele de

judecată urmează să verifice

dacă le#ea sau actul care

urmează a fi aplicat şi care

re#lementează drepturi şi

libertăţi #arantate de

Convenţie sunt compatibile

cu prevederile acestuia, iar

în caz de incompatibilitate

instanţa va aplica direct prevederile Convenţiei

menţionând acest fapt în

"otărârea sa5.

, ?ste necesar de

menţionat că diferenţa dintre

Convenţie şi alte tratate in&

ternaţionale se manifestă

prin crearea unei instanţe

competente cu dreptul de aI

interpreta şi a aplica

e&clusiv prevederile

Convenţiei şi a precedentelor

sale la soluţionarea cauzelor

concrete. (istemul

Convenţiei se dezvoltă ca

dreptul precedentului +ueste posibil de analizat

Convenţia fără a analizaprecedentele urţii Practic

nu este posibil de aplicat

prevederile Convenţiei fără a

cunoaşte /otărârile urţii

care vizează interpretarea

normelor Convenţiei.

;ceastă stare de fapt a fost

percepută şi la nivel naţional,

)lenul Curţii (upreme de

Austiţie menţionând

următoareleJ 5se atenţionează

instanţele judecătoreşti

Easupra faptului că pentru

aplicarea corectă a

Convenţiei este necesară stu&

diere= preala2ilă a

urisprudenţei Curţii

2uropene a $repturilor

Bmului, care este unica îndrept prin intermediul

deciziilor sale să dea

interpretări oficiale &şl deci

o2li6atorii aplicării

Convenţiei. Instanţele

judecătoreşti sunt obli#ate săise călăuzească de aceste

interpretăriB7

E> Codul de procedură

penală adoptat la 0 martie

%//* conţine norme o2li&6atorii pentru respectare

de către toate instanţele de

judecată, părţile şi alte per&

soane participante la

procesul penal pe între#

teritoriul Republicii

7oldova.Codul de procedură

penală este divizat în două părţiJ )artea #enerală şi

Jartea specială

Aotărârea )lenului Nudecătoriei(upreme a Republicii 7oldova cu

privire la practica aplicării de cătreinstanţele judecătoreşti a unor



prevederi ale ConstituţieiRepublicii 7oldova, nr. % din*/./.883, în "ulegere de

Jotăr!ri ale Plenului "urii

upreme de <ustiie 1mai ;4%: -iulie 3@@32, C"işinău, %//%, p. 8.

Aotărârea )lenului Curţii (upreme deNustiţie a Republicii 7oldova nr. 1din 8./3.%/// privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale

Convenţiei pentru apărareadrepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale, în "ulegere de

Jotăr!ri ale Plenului "urii upreme

de <ustiie 1mai ;4%: # iulie 3@@32, LKC"işinău, %//%, p. 4-8.

$R

Pa

)artea #enerală conţine

dispoziţii valabile pentru

între#ul parcurs procesual,

pentru unele faze ale

procesului penal, pentru

instanţele de judecată, părţişi alte persoane participante

la procesul penal.

)artea #enerală conţine

de asemenea dispoziţii

privindJ noţiunea, scopul

procesului penal! definirea

termenilor şi e&presiilor

utilizate în "odul de proce#

dură penală principiile

#enerale ale procesului

penal! instanţele judecătoreşti şi competenţa

lor! părţile şi alte persoane

participante la proces!

probele şi mijloacele de

probe! măsurile procesuale

de constrân#ere! măsurile de

păstrare a confidenţialităţii,

de protecţie şi alte măsuri

procedurale! c"estiunile

patrimoniale în procesul

penal! termenele

procedurale şi actele

procedurale comune.

)artea specială conţine

re#lementarea privind

urmărirea penală, judecata şi

procedurile speciale.

"odul de procedură

penală face referire e&pres la

aplicarea în cadrul pro-

cesului penal a prevederilor unor le#i caJ e#ea cu

privire la secretul de stat

9alin. 9: al art. %* din

C)):! e#ea cu privire la

secretul comercial 9alin. 9:

al art. %0 din C)):! e#ea

privind protecţia de stat a

părţii vătămate, a martorilor

şi a altor persoane care

acordă ajutor în procesul penal 9alin. 9%: al art. %6

din C)):. a e&aminarea

acţiunii civile în procesul

penal, conform prevederii

alin. 9*: al art. %%/ din C)),

"otărârea privind acţiunea

civilă se adoptă în

conformitate cu normele

dreptului civil şi ale altor

domenii de drept. 'ceastă

permisie prin posibilitateaoferită de a aplica normele

le#islaţiei e&tra procesual

penale la e&aminarea acţiunii

civile ţine de obiectul şi

caracterul specific al acţiunii

civile în procesul penal ce

are un caracter accesoriu.

"odul de procedură penală,

alin. 9%: al art. %%/,

stipulează că normele

procedurii civile se aplică

dacă ele nu contravin

principiilor procesului penal

şi dacă normele procesului

penal nu prevăd asemenea

re#lementări.

e#ea privind

or#anizarea judecătorească,

nr. 60-;III din /3./1.886,

e#ea cu privire la statutul

judecătorului, nr. 600-;IIIdin %/./1.886, e#ea cu

privire la procuratură

re#lementează raporturile

procesual-penale, nr. 4-



;F din 0./*.%//*, dar într-

un volum redus şi această

re#lementare poartă un

caracter accesoriu. 'cestor

acte le este caracteristic

obiectul specific de re#le-mentare, spre e&empluJ

statutul judecătorului,

#aranţiile independenţei

judecătorului 9e#ea cu

privire la statutul

judecătorului:! or#anizarea

şi structura or#anelor

procuraturii 9e#ea cu

privire la procuratură:.

Re#lementările cu caracter

procesual-penal suntreflectate în ele într-o

măsură mult mai mică

comparativ cu "odul de

procedură penală, în care

toate articolele re#lementea-

ză raporturile procesual

penale.

Aotărârile Curţii

Constituţionale privind

interpretarea Constituţieisau privind

neconstituţionalitatea unor

prevederi le#ale sunt

obli#atorii pentru in-

stanţele de judecată, părţi şi

pentru persoanele

participante la procesul

penal. Aotărârea Curţii

Constituţionale privind

recunoaşterea ca fiindneconstitu-tională a

prevederii le#ii aplicate în

cauza penală respectivă

poate servi drept temei de

declarare a recursului

ordinar 9pct. 0: al art. 0%1

din C))! pct. 0: din alin.

9: al art. 000 din C)): sau

a recursului e&traordinar 9lit.

e: a pct. : din alin. 9: al

art. 06* din C)):.B problemă discutabilă

ţine de recunoaşterea

statutului oficial de izvor de

drept a precedentului

judiciar în procesul penal.


nu conţine referiri privitoare

la recunoaştere de -ure a

precedentului judiciar ca

izvor de drept în procesul penal, dar analizând

conţinutul "odului de

procedură penală 9în speţă,

pct. 3: al art. 0%1 din C))

indică ca temei de recurs

ordinar poate servi faptul că

norma de drept aplicată în

"otărârea atacată contravine

unei "otărâri de aplicare a

aceleiaşi norme date anterior

de către Curtea (upremă deNustiţie: putem deduce că

"otărârile de aplicare a

aceleiaşi norme date

anterior de către Curtea

(upremă de Nustiţie sunt de

reper în activitatea

juffedicţională a instanţelor

de judecată, în special a

celor ierar"ic inferioare

Curţii (upreme de Nustiţie.

)are nejustificată poziţia le#iuitorului care a

e&clus din proiectul "odului

de procedură penală la art.



% stipularea potrivit căreia

"otărârile e&plicative ale

)lenului Curţii (upreme de

Nustiţie sunt obli#atorii

pentru instanţele

judecătoreşti. )rin aceasta s-a încercat ne#area de -ure a

ceea ce e&istă de(acto.

2 #eneral recunoscut

faptul că practica

judecătorească este luată în

calitate de orientare pentru

instanţele inferioare6. 2ste

puţin probabil că o instanţă

udecătorească va adopta o

"otărâre care să contravină

"otărârii e&plicative aPlenului urţii (upreme de

Nustiţie şi că această "otărâre

a instanţei va rămâ-AJK8în

vi6oare <endinţa #enerală

este de a recunoaşte

precedentului calitatea 7fi

izvor al dreptului procesual

penal, având în vedere

influenţa e&ercitată de

precedentele Curţii

2uropene şi recunoaşterea

precedentului ca izvor de

drept în Ltatutul urţii

)enale Internaţionale.

J -loneMiiMa,

iK'Hodameru>Ha

memiKa u cydedHbtu

npeu,ebeum, în )Apo*neM

MpuduHecKou meHKii,

tlporpaiu7a llpaB,A7EDAA7 Aoropofl, %///,c. 6*! I#or $o-lea,

"onsiderente privind

perspectiva utilizării

Jotăr!rilor -udecătore7ti ca

izvor de drept în procesul

penal, 'nalele Htiinţifice aleniversităţii de Ltat din

)oldova, Leria BKtiinţe

socioumaneB, voi. I, C2 (7,C"işinău, %//*! p. %38-%1%! *:eor#e <letc/er, I#or $olea,Dra6oş Jlănaru, "oncepte de

bază ale -ustiiei penale, 'rc,C"işinău, %//, p. *4-*%3.

$ P

§).

Inter#retar

ea

n$r+el$r

;"ri-i%e

#r$%e!"al

#enale ).1.

C$n!i-eraţ

ii enerale

+ormele juridice

re#lementează situaţii

#enerale. )entru a putea fi

aplicate în cazuri concrete

normele juridice trebuieinterpretate. )rin

interpretarea normelor de

drept se înţele#e o fază a

procesului de aplicare a

dreptului prin care se are în

vedere un proces intelectual

îndreptat la stabilirea e&actă

a sensului şi conţinutului

normelor de drept supuse

interpretării cu ajutorul unui

mecanism 9ansamblu de

metode şi procedee: special

învestit pentru aceasta3.

+ormele juridice procesuale

re#lementează situaţii

#enerale şi abstracte, fiind

de obli#aţia or#anelor care

participă în procesul penal

să aplice împrejurării de

fapt concretizate cazul tipic

prevăzut în aceste norme.

Interpretarea este in-

separabil le#ată de aplicarea

normelor juridice1. $e cele

mai multe ori normele procesuale cuprind

indicaţiile necesare pentru

ca dispoziţiile lor să fie

suficient de clare şi



aplicabile tuturor

împrejurărilor practice.

+ecesitatea interpretării

normelor procesual penale

se profilează în conte&tul

adoptării "odului de procedură penală care

urmează a fi aplicat în

corespundere cu e&istenţa

unui sistem juridic

aparţinând statului de drept,

în #eneral, şi implementării

în procesul penal naţional a

jurisprudenţei Curţii

2uropene.

Interpretarea are ca

obiect numai e&plicarea şilămurirea e&actă a înţelesu-

lui normelor procesuale şi

nu intră în sarcinile acesteia

crearea unei noi norme sau

modificarea celor e&istente.

)rin intermediul

interpretării pot fi

cunoscute limitele fiecărei

re#lementări, finalitatea şi

funcţiunea sa procesuală, înaşa fel încât conţinutul

sintetic şi #eneric al normei

procesuale să poată asi#ura

buna desfăşurare a

procesului penal oricare ar

fi particularităţile concrete

ale cauzelor penale.

).&. *el"linter#retrii

n$r+el$r ;"ri-i%e#r$%e!"al #enale

=ormele de interpretare

a normelor juridice

procesuale şi metodolo#ia

utilizată sunt cele cunoscute

şi folosite în toate ramurile

de drept, particularităţile

decur#ând mai mult din

natura deosebită a

re#lementărilor procesualedin

sistemul său specific şi dinmodalităţile caracteristice încare apare structura te"nico- juridică de redactare a

normelor procesualeG.Clasificarea formelor

de interpretare a normelor

procesuale penale se face în

funcţie de anumite criteriiJ

- din punctul de

vedere al subiectului

care realizează

interpretarea!

- prin prisma

metodelor folosite

pentru interpretare!

- rezultatele sau

efectele interpretării.

$in punctul de vedere

al subiectului care

realizează interpretarea,

aceasta

poate fiJa: interpretare le#ală 9sau

autentică:, făcută de către

or#anul care a adoptat le#ea.(e realizează în cadrul

actului le#islativ în care se

află norma juridică

interpretată. Interpretarea

le#ală este obli#atorie, forţa

normei interpretative fiind

aceeaşi ca şi a normei

interpretate. în "odul de

procedură penală #ăsim

unele norme de interpretare

le#ală. 'stfel, art. 3 estee&clusiv dedicat e&plicării

înţelesului a 6/ de termeni şi

e&presii utilizate în Cod.

LU b: Interpretarea

judiciară sau, altfel spus,

cauzală 9jurisprudenţială:.

(e realizează de către

instanţele judecătoreşti în

procesul aplicării normei

juridice procesuale penale,fără a avea un caracter

obli#atoriu şi pentru alte

instanţe judiciare.

Interpretarea judiciară este



realizată la soluţionarea

oricărei cauze penale, având

un caracter permanent. Cu

toate acestea, în practica

judiciară, participanţii la

procesul penal fac deseoritrimiteri la soluţii pronunţate

de alte instanţe. Considerăm

că instanţele judecătoreşti de

la nivel inferior Curţii

(upreme de Nustiţie ar fi

necesar să se edftformeze

unor decizii pe care instanţa

supremă ar trebui să le dea

când constată câ se face o

interpretare juridică diferită

de către instanţele

judecătoreşti. In felul acesta

ar putea fi evitate

interpretările eronate şi c"iar

unele abuzuri8. $N$59 c:

Interpretarea doctrinară 9sau

ştiinţifică:, denumită şiinterpretarea neoficială, se

realizează de specialiştii,

cercetătorii în domeniul

dreptului. Faloarea acestei

interpretări este condiţionată

de forţa ar#umentelor

ştiinţifice pe care se sprijină.

B #ăsim în manualele de

drept, în cursuri, tratate,

articole ştiinţifice etc. $eşi

nu este obli#atorie, se

"eor#"e 'vornic, Teoria

generală a dreptului, Cartier,

C"işinău, %//0, p. 0*6. )entru oanaliză amplă a problemelor

le#ate de interpretarea dreptului,veziJ 7i"ail-Con-stantin 2remia,

Interpretarea -uridică, '2CD, ucureşti, 884!

"eor#"e C. 7i"ai, 6undamentele dreptului #

argumente si interpretare in

drept, umina e&, ucureşti.

+icolae Folonciu, op. cit., p. 3.

;le:andru oroi, eor#etaHtefania n#ureanu, +icuNidovu, Ilie 7ă#ureanu, Drept

procesual penal, ' 2CD,ucureşti, %//, p. %.

$R

Pa

poate impune prin forţa

ar#umentelor ştiinţifice,

influenţând practica

judiciară şi, uneori, c"iar

noile re#lementări

le#islative

/

. )rin prismametodelor folosite pentru

interpretare se consideră că

au aplicabilitate #enerală

asupra între#ului sistem de

drept următoarele trei pro-

cedeeJ

a: Interpretarea

#ramaticală 9sau

literară: constă în

lămurirea conţinu

tului normelor juridice prin

înţele#erea e&actă a

termenilor folosiţi.

'cest mod de

interpretare

presupune

desluşirea sensului

etimolo#ic

al cuvintelor,

punerea în lumină acone&iunii

#ramaticale dintre

ele,

precum şi le#ătura

dintre părţile unei

propoziţii.

în ceea ce priveşte

sensul etimolo#ic al

cuvintelor, dacă acestea au

un sens comun şi un sens

ştiinţific, trebuie reţinutsensul ştiinţific, fiindcă

normele juridice procesuale

trebuie e&primate prin

termeni te"nici ştiinţifici.



(unt însă situaţii în care, cu

ocazia interpretării unui

cuvânt, i se va da acestuia

semnificaţia cerută de

conte&tul re#lementării, deşi

aceasta nu corespundesensului te"nico-ştiinţific al

cuvântului. (pre e&emplu, în

denumirea art. 34 din

C))% este utilizată sinta#ma

5dreptul cetăţenilor5, dar nu

trebuie să înţele#em că de

acest drept beneficiază doar

cetăţenii Republicii

7oldova 9interpretare

restrictivă: sau şi cetăţenii

altor state 9interpretaree&tensivă:, dar şi apatrizii.

)rin 5cetăţean5 în art. 34

din C)) se are în vedere

orice persoană, independent

de prezenţa sau lipsa unei

cetăţenii.

In cadrul interpretării

#ramaticale, substantivele se

vor e&amina împreună cu

atributele lor, iar verbele cucomplementele. în termenul

masculin se cuprinde şi cel

feminin, sin#ularului i se

aplică în #enere şi pluralul.

b: Interpretarea

sistematică ajută la

elucidarea

conţinutului unei

norme

juridice prin

corelarea ei cu altedispoziţii le#ale din

aceeaşi ramură de

drept sau din alte

ramuri ale dreptului.

n e&emplu de

interpretare sistematică ni-

oferă corelarea prevederilor

art. 33 din C)), în care sunt

reflectate drepturile şi

obli#aţiile învinuitului,

inculpatului! art. 48 din

C)), în care se indică

dreptul persoanei reţinute

sau arestate la măsuri de

ocrotire, şi alin. 9: al art.

1/ din C)), din care putem

conc"ide că învinuitul are

dreptul la măsuri de ocrotire

prin faptul că, în con-

formitate cu art. 1/ dinC)), învinuitul poate fi

reţinut sau arestat.



c: Interpretarea lo#ică sau

raţională constă în lămurirea

înţelesului unei norme

juridice cu ajutorul

raţionamentelor lo#ice.

7odalităţile de interpretareraţională cel mai frecvent

folosite sunt a(ortiori şi per

a contrar io. )otrivit

raţionamentului a(ortiori, în

mai mult se cuprinde şi mai

puţin 1a ma-ori ad minus2,

unde le#ea permite mai

mult, implicit permite şi mai

puţin. Conform art. */1 din

C)), doar reprezentantul

or#anului de urmărire penală înaintează demers

privind aplicarea faţă de

bănuit a arestării preventive,

arestării la domiciliu fără a

se indica posibilitatea

înaintării aceluiaşi demers

de către procuror. $ar

corelând această prevedere

cu dreptul procurorului de a

înainta demers privindale#erea măsurii preventive

în privinţa învinuitului 9art.

*/4 din C)): şi folosind

raţionamentul a (ortiori,

putem conc"ide că şi

procurorul este în drept să

înainteze demers privind

ale#erea măsurii preventive

în privinţa bănuitului.

)otrivit raţionamentului

per a contrario, o dispoziţiede aplicare limitată nu se

poate e&tinde la cazurile

neprevăzute de le#e*. (pre

e&emplu, aplicarea

modalităţilor speciale de

audiere a martorului este

posibilă doar în cazul e&is-

tenţei motivelor temeinice

9art. / din C)): e&puse în

înc"eierea motivată a

judecătorului de instrucţie,

şi nu în toate cazurile când

este audiat martorul.

(ub aspectulrezultatelor sau al efectelor

interpretării aceasta poate

fiJ declarativă, restrictivă şi

e&tensivă.

a Interpretarea

declarativă se face

prin redarea

întocmai a te&tului

de le#e interpretat,

dacă s-a constatatcă redactarea este

corectă şi precisă.

b Interpretarea

restrictivă are loc

atunci când se

constată că în te&tul

de le#e interpretat

s-a spus mai mult

decât s-a voit, adică

litera le#ii a depăşit,

prin semnificaţia sa,voinţa le#ii. în

această situaţie,

prin interpretare se

va restrân#e norma

la limitele trasate de

voinţa le#ii.

5L c: Interpretarea e&tensivă

este inversul interpretării

restrictive, adică iM9$99

atunci când se constată că

te&tul de le#e spune mai

puţin decât a voit i.!jis să

( pn# le#ea, prin interpretare

se va e&tinde norma şi la alte

situaţiiLL care nu sunte&plicit prevăzute, darimplicit subînţelese0.

Ion +ea#u, Tratat de procedură pnală, voi.

, lobal e&, ucureşti, %//0, p. 66.

'le&andru oroi, op. cit., p. %%.

'rticolul 34 din C)) re#lementează dreptulcetăţenilor de a prinde persoana bănuită de

săvârşireainfracţiunii.



-5 -on +ea6u, op. cit., p 63-61.

Carmen (ilvia )arasc"iv, op. cit., p. *3.

$R

Pa

§0.

A%ţi

"

n

e

a

le

ii

#r

$%

e

!

"

al

e

#

e

nal

e

n

ti

+

#<

n

!

#

aţ

i"

şi

a

!

"

#r

a

#

er

!

$

a

nel

$r

'plicarea le#ii

procesual penale înseamnă

îndeplinirea dispoziţiilor

le#ii respective. 'plicarea

le#ii procesual penale se

raportează la timp, spaţiu şi

persoane.

Re#ula #enerală privindtimpul intrării în vi#oare şi a

încetării sau ieşirii din

vi#oare a actelor le#islative

este aplicabilă şi normelor

procesual penale, care

presupun caracterul activ al

le#ii. 'ctivitatea le#ii

înseamnă aplicarea ei din

momentul intrării în vi#oare

şi până la momentul ieşirii

din vi#oare6. e#ea

procesual penală,

re#lementând desfăşurarea

procesului penal, dispune

pentru prezent şi viitor la

e&aminarea cauzelor penale.

e#ea procesual penală în

vi#oare se aplică la

momentul desfăşurării

activităţii procesuale. "odul

de procedură penală prevede în art. * că în

desfăşurarea procesului

penal se aplică le#ea care

este în vi#oare în timpul

urmăririi penale sau al

judecării cauzei în instanţa

judecătorească. )rin urmare,

timpul când a fost săvârşită

infracţiunea are importanţă

pentru aplicarea le#ii penale,

dar nu şi a celei procesuale,după cum nejustificat s-a

făcut o interpretare judiciară.

în această situaţie re#ula



tempus regit actum este de

aplicare #enerală în privinţa

normelor juridice de

procedură penală, avându-se

în vedere totdeauna le#ea în

vi#oare la momentulefectuării actului procesual

(pre deosebire de le#ea

penală, care poate fi şi altfel

decât activă, le#ea

procesuală, în principiu, nu

poate fi nici retroactivă, nici

ultraactivă3. 'lin. 9%: al art.

* din C)) stipulează că

le#ea procesual penală poate

avea efect ultraactiv, adică

dispoziţia ei, în perioada detranziţie la o nouă le#e

procesuală penală,

formaţiune aplicabilă

acţiunilor procesuale re#le-

mentate de le#ea nouă!

caracterul ultraactiv se

stipulează în le#ea nouă.

)lenul Curţii (upreme de

Nustiţie a Republicii

7oldova a dat următoarelee&plicaţii cu privire la

posibilitatea ultraactivităţii

le#ii procesual penale în

vi#oareJ 5)ornind de la

prevederile art. * al C))

9%//*:, în desfăşurarea

procesului penal se aplică

le#ea care este în vi#oare în

timpul urmăririi penale sau

al judecăţii cauzei în instanţa

judecătorească! principiulultraactivităţii prevederilor

"odului de procedură

penală 9%//*: nu se aplică

deoarece e#ea %/6-;F din

%8 mai %//* nu conţine

asemenea dispoziţii. 'stfel,

cauzele penale aflate în curs

de urmărire penală sau de

judecată la data intrării în

vi#oare a "odului de pro#

cedură penală 9%//*: se

supun în continuare

dispoziţiilor acestuia,rămânând valabile toate

actele şi lucrările efectuate

până la % iunie %//* în

baza "odului de procedură

penală 983:5I<.

(e consideră că

procedura, îndeplinită sub

imperiul unei anumite le#i şi

în condiţii stipulate de

aceasta, dă rezolvare

corespunzătoare aactivităţilor supuse

re#lementării, fără să

prejudicieze drepturile şi

interesele părţilor. Ceea ce

s-a îndeplinit în mod le#al

sub vec"ea le#e rămâne

valabil şi în condiţiile

apariţiei altei le#iG.

Respectând

suveranitatea altor state,Republica 7oldova îşi

e&ercită suveranitatea pe

teritoriul său, ceea ce

implică deplina şi e&clusiva

aplicare a le#ii naţionale

asupra acestui teritoriu.

a baza aplicării le#ii

procesual penale în spaţiu se

află principiul teritorialităţii

care e&prima o dublă

cerinţă, corespunzătoarecelor două aspecte ale

suveranităţii de statJ

. e#ea procesual penală

se aplică numai activităţii

procesual penale desfăşurate

pe teritoriul ţării, neavând

aplicare în afara acestui

teritoriu, prin respectarea

suveranităţii celorlalte state,

c"iar dacă activitatea

judiciară a unui stat străin s-

ar răsfrân#e asupra unui

cetăţean al Republicii

7oldova. K 'ctivitatea



procesual penală se

desfăşoară pe teritoriul ţării

noastre numai în temeiul

le#ii procesual penale, le#ea

străină neavând aplicare pe

teritoriul nostru, prinrespectarea suveranităţii

Republicii 7oldova, c"iar

dacă activitatea procesuală

se referă la un cetăţean

străin. i[ Dacă le6ea penală

are în vedere locul unde s-a

săvârşit fapta, în ţară sau în

străinătate, le6ea procesual

penală are în vedere locul

unde se realizează actul de

procedură penală. )e

teritoriul Republicii

7oldova se aplică "odul de

procedură penală al

&epublicii Moldova. +umai

instanţele judecătoreşti,

procurorii şi or6anele deurmărire penală pot efectua

acte procesuale penale şi

numai după le6ea procesual

penală naţională.

(e pot ivi situaţii

dero#atorii de la principiul

teritorialităţii aplicării le#ii

procesual penale în spaţiu,

cum ar fiJ asistenţa juridică

internaţională, efec-

6 +icolae Folonciu, op. cit., p.34.3 $umitru Roman, Bspecte de

doctrină, legislaie 7i practică

privind aplicarea legii

procesu

al penale =n timp, 'naleleHtiinţifice ale niversităţii de(tat din 7oldova, (eria

5Htiinţesocioumane5, C2 (7,C"işinău, %///, p. %4/.

1 Aotărârea )lenului Curţii(upreme de Nustiţie aRepublicii 7oldova cu privirela unelec/estiuni apărute în practica judiciară în le#ătură cu punereaîn aplicare a "odului penal

şi "odului de procedură

penală, nr. * din %0./.%//*,

în Ouletinul "urii upreme de

<ustiie a &epublicii Moldova,

nr. %//*, p. *.4 +icolae Folonciu, op. cit., p.34.

3/ $R2)< )RBC2(' )2+'



tuată în temeiul art. 60/, 664 din C))! convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republica 7oldova este parte!reciprocitatea.

Conform art. 0 din C)), le#ea procesuală penală este unică pe tot teritoriul Republicii 7oldova şi obli#atorie pentru toate instanţele judecătoreşti, procurori şi or#anele de urmărire penală indiferent de locul săvârşiriiinfracţiunii.

)e teritoriul Republicii 7oldova procesul în cauzele penale privitoare la cetăţenii Republicii 7oldova, cetăţenii

străini şi apatrizi se efectuează în conformitate cu prevederile "odului de procedură penală. )rocesul penal în privinţa persoanelor care beneficiază de imunitate diplomatică se efectuează în conformitate cu prevederileConvenţiei de la Fiena cu privire la relaţiile diplomatice înc"eiată la 4 aprilie 83, precum şi ale altor tratateinternaţionale la care Republica 7oldova este parte.

Tema 1 Pro.penal

Documents

Transcript of Tema 1 Pro.penal