Televiziunea Și Impactul Social Asupra Tinerilor 2

8/20/2019 Televiziunea Și Impactul Social Asupra Tinerilor 2

1/81

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA COMUNICARE SOCIALĂ ŞI RELAŢII

PUBLICE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţii!"

Con# $ni%# dr# &a'ri()a R$*$ + P,*,rin

A'*o)%(nt"

P)o*!ar$ I# Adriana

CRAIOVA


2/81

-./-

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREA COMUNICARE SOCIALĂ ŞI RELAŢII

PUBLICE

TELEVIZIUNEA I IMPACTUL SOCIALȘ

ASUPRA TINERILOR

Coordonator ştiinţii!"

Con# $ni%# dr# &a'ri()a R$*$ + P,*,rin

A'*o)%(nt"

P)o*!ar$ I# Adriana

CRAIOVA

2


3/81

-./-

C$0rin*

C$0rin*############################################################################################################################1

INTRODUCERE############################################################################################################2

CAPITOLUL I################################################################################################################3

3


4/81

INTRODUCERE

Am ales să abordez tema televiziunii i a impactului acesteia asupra tinerilor dinș

dorin a de a în elege de ce noi, tinerii din genera ia post-decembristă, ne confruntăm totț ț ț

mai frecvent cu probleme de tipul lipsei de concentrare, lipsei motiva iei de a citi i a neț ș

dezvolta cultura, rezolvării situa iilor problematice recurgând la agresivitate, atât verbalăț

cât i fizică, superficialită ii. Există o strânsă legătură de tip cauză-efect între vizionareaș ț

! i apari ia acestor probleme, i a altora, în via a tinerilor.ș ț ș ț

"n principal, for#a televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmiteimagini în mi$care, de a ne face să vedem în fa#a oc%ilor ,,realită#i& care nu sunt în acel loc

sau care nici nu există. Aceste imagini, spre deosebire de cele formate prin vederea

lucrurilor care ne încon'oară efectiv, au capacitatea de a influen a cu o for#ă deosebităț

mintea omului. (amenii $tiu că tot ceea ce văd pe micul ecran este fic#iune, dar se

comportă după vizionare ca $i cum totul ar fi fost real $i bun de avut ca model.

eleviziunea exploatează o tendin#ă incon$tientă a psi%icului uman, înclinarea omului de a

se încrede în ceea ce vede cu propriii oc%i. ,,A fi văzut& a fost dintotdeauna cel mai bunargument.

)rin caracteristicile $i intensitatea experien#ei, prin periodicitatea cu care intervine

încă din primii ani ai vie#ii, privitul la televizor influen#ează în mod definitoriu via#a

omului contemporan. (amenii a'ung să gândească, să se comporte, să se îmbrace după

cum le sugerează televiziunea.

eleviziunea, televizionarea i mass-media în general reconstruiesc realitatea,ș

configurează un nou mediu de existen#ă pentru tânărul zilelor noastre, un nou mod de a fi.

*ucrarea de fa#ă studiază modul în care televiziunea influen#ează mintea $i

comportamentul tinerilor. Am tratat atât problemele ridicate de te%nologia audio-video, de

obiceiul vizionării în sine, cât $i cele ce vizează influen#a mesa'elor ! asupra modului de

via#ă. Am acordat o aten#ie deosebită mecanismelor care stau la baza efectului puternic al

televiziunii, ac#iunii sale %ipnotice, dependen#ei pe care o creează.

+


5/81

copul principal al lucrării nu este acela de a critica sau stigmatiza televiziunea, ci

de a în#elege în ce constau efectele acesteia, care este modul în care ac#ionează asupra

creierului $i a sufletului, a comportamentului omului zilelor noastre, dar în special cum

ac#ionează asupra tinerilor, adolescen#ilor.

*ucrarea de fa#ă este structurată în trei capitole ce tratează problematica specifică

modulului respectiv, obiectivul principal urmărit fiind impactul pe care televiziunea prin

programele sale îl are asupra tinerilor.

"n 0ri4$) !a0ito), am vorbit despre lumea televiziunii, care sunt caracteristicile

mesa'ului audiovizual, care este impactul acestui tip de mesa', care sunt func#iile

televiziunii $i disfunc#iile sale.

"n !a0ito)$) a) doi)(a au fost analizate efectele pe care vizionarea !, ca obicei

cotidian, le are asupra dezvoltării $i func#ionării creierului uman, independent de natura

mesa'elor transmise prin televizor.

"n partea finală a lucrării, pentru a da un caracter practic, am întocmit un *t$di$ d(

!a5, cu referire la modelele adolescen#ilor de azi i rolul ocupat de televiziune în via#a lor.ș

Metoda de cercetare sociologică folosită în studiul de caz este chestionarul . )rin

c%estionarul destinat tinerilor, am încercat să găsim răspunsuri unor probleme generale

precum efectele produse de vizionarea timp îndelungat a programelor de televiziune asupra

psi%icului, fizicului i comportamentului social al tinerilor, criteriile în func ie de careș ț

ace tia aleg programele !, valorile i anti-valorile insuflate de televiziune.ș ș

%estionarul a fost aplicat unui e antion de / de tineri cu vârsta cuprinsă între 01ș

i 2/ de ani, provenind atât din mediul urban, cât i din cel rural, cu statut social diferit.ș ș


6/81

CAPITOLUL I

TELEVIZIUNEA I AUDIEN A# ASPECTE TEORETICEȘ Ț

/#/# A0ari ia *i d(5%o)tar(a t()(%i5i$niiț

eleviziunea este ansamblul de procedee te%nice pentru transmiterea la

distan ă a imaginilor animate i sonorizate. eleviziunea s-a născut din con'ugarea a treiț ș

serii de descoperiri fotoelectricitatea, analiza 4 i reproducerea5 imaginii prinș

descompunerea imaginii linie cu linie i punct cu punct i transmiterea prin unde %ertzieneș ș

a semnalelor electrice corespunzătoare fiecărui punct 4linie5 analizat. 0

Analiza imaginii devine posibilă în 'urul anului 06// odată cu lampa lui %omas

Edison, care asigură transformarea curent 7 lumina i utilizarea primelor celuleș

fotoelectrice sensibile la lumină, pentru a o reconverti în curent. uvântul 8televiziune& a

fost folosit în timpul Expozi iei 9niversale din 06// de la )aris.ț

"ntre 06/1-0600 este inventat tubul catodic, iar în 0623 sunt făcute primele

încercări ale 8iconoscopului& 7 tub în care un mozaic fotoelectric transformă o imagine

analizată punct cu punct printr-un fascicul catodic într-un semnal electric modulat.2

eleviziunea a fost pusă la punct ca nou procedeu de difuziune între 062-

063/ gra ie experien elor efectuate în Anglia, :ran a, 9A i ;ermania. -au aflat inț ț ț ș

competi ie două procedee pentru analiza imaginii, cel mecanic i cel electronic.ț ș

0 :rancis ?or@, 06, p. 001

apud Brăgan, Coan, Comunicarea- paradigme i teorii,ș !olumul 0, Ed. DA(,


7/81

*a 2 aprilie 063 are loc în :ran a prima emisiune oficială de televiziune, la oraț

2/0, care se difuzează între Amfiteatrul colii )... i urnul Eiffel. "n 063 începeȘ ș

exploatarea regulată a serviciului de eleviziune în :ran a.ț 3

"n ;ermania, Deic%-ul adoptă un standard na ional pentru viitoarele transmisiiț televizate. "n 063, ocurile (limpice desfă urate in ;ermania sunt televizate în direct înș

peste ora e. "n 0631 este adoptat un sistem standard de +00 linii.ș

"n Anglia, în 063


8/81

eleviziunea de înaltă defini ie 4!LB5 v-a înlocui progresiv actualele norme deț

producere i difuzare a imaginilor. Este vorba de norme patentate cu peste 2 de ani înș

urmă care ameliorează considerabil calitatea imaginilor prin cre terea numărului de puncteș

elementare sau pixeli, care le compun. u !LB se sc%imbă i formatul imaginii măsuratș

prin raportul înăl imeI lungime formatul actual +I3 e înlocuit de unul 0I6 ob inându-seț ț

astfel o imagine mai apropiată de o percep ie naturală. copul !LB este dublu estetic 7 ț

o imagine mai bună, dar i economic 7 reînnoirea parcului mondial de televizoare. !LBș

a intrat pe pia ă în 2//, după o perioada de experimentare începută în aponia i Europaț ș

(ccidentală în anii /. 1

/#-# C)a*ii!ar(a t()(%i5i$ni)or

;abriela Dusu - )ăsărin define te principalele criterii de clasificare aș

televiziunilor

a. După statut i apartenen ăș ț :

• Guvernamentale

eleviziunea guvernamentală se regăse te în statele aflate sub regimuri totalitare,ș

servind în totalitate guvernului.

Acest tip de televiziune s-a regăsit în ările din Estul Europei în perioadaț

comunismului 4inclusiv în Domânia5, promovând politica i ideologia partidului unic iș ș

prote'ând imaginea 8celui mai iubit fiu al poporului&.

• Publice

eleviziunea publică a avut o evolu ie specifică în 9A i în Europa. (biectiveleț ș

generale ale televiziunii publice sunt informare, educarea i divertismentul iar trăsăturileș

specifice sunt asigurarea pluralismului, libera exprimare a ideilor, promovarea valorilor

culturale na ionale i universale, prezentarea în mod obiectiv i ec%idistant a realită ilor ț ș ș ț

socio-economice, politice sau culturale, militarea pentru unitatea i independen a ării.ș ț ț

1 Brăgan, Coan, op. cit., p. 30. ;abriela Dusu7)ăsărin, op. cit ., pp. 03 7 0+.


9/81

eleviziunea publică prime te de la bugetul statului fonduri care îi permitș

dezvoltarea în domeniul investi iei, a programelor de produc ie proprie. Dolul formativ alț ț

televiziunii publice este o prioritate în alcătuirea grilelor de programe, i se concretizeazăș

în realizare emisiunilor pentru elevi, studen i, pentru instruire muzicală, teatrală,ț

cinematografică.

• Private.

eleviziunile private reprezintă procentul ma'oritar al televiziunilor la nivel

mondial.

)rioritatea acestora este audien a, iar deviza generală esteț 8A fi pe gustul

ma'orită ii&.ț 6

)entru a câ tiga pia a media, acestea se axează pe programe de larg interes,ș ț

difuzarea de seriale, emisiuni muzicale i sportive, informa ii i divertisment.ș ț ș

pre deosebire de televiziunea publică care dore te producerea con inutuluiș ț

propriu, televiziunea privată recurge la importarea diverselor file artistice, documentare,

spectacole etc..

Desursa financiară principală a televiziunilor private o constituie publicitatea.

Declamele au devenit prezen e permanente înaintea 'urnalelor celor mai importante, iar ț

modalită ile de realizare persuasivă a lor vor fi 8împrumutate& mai târziu c%iar deț

emisiunile educative.

'# D$0, 5ona d( a!o0(rir(

• Locale

eleviziunea locală se define te ca o televiziune a fiecărui telespectator, în careș

regăse te informa ia de care are nevoie, la timp, cu costuri mai mici decât dacă ar ș ț

cumpăra presa scrisă i mult mai prompt decât dacă ar urmări televiziunea na ională, cuș ț

adresabilitate generală.

• Regionale

6 ;abriela Dusu7)ăsărin, op. cit ., pp. 03 7 0+.

6


10/81

eleviziunea regională este televiziunea care i-a asigurat de-a lungul anilor unș

public stabil. )rogramele răspund cerin elor utilitar-informa ionale, produc iei artisticeț ț ț

zonale, valorilor autentice locale i regionale.ș

• a ionaleț

( televiziune poate fi na ională ca apartenen ă, reprezentând o ară i ob inț ț ț ș ț ând

astfel un statut de identificare în concernul televiziunilor în lume, dar i ca arie deș

acoperire a semnalului televizat, ceea ce a însemnat recunoa terea la scară na ională aș ț

postului, ca fiind al tuturor.

• !nterna ionaleț

eleviziunea interna ională are ca scop difuzarea programelor într-un spa iuț ț

mai mare decât al unei ări. e nume te interna ională, o televiziune concepută pentru aț ș ț

difuza programe specializate în întreaga lume 4precum ==, Eurosport etc.5, sau

televiziunea unei ări care realizează i difuzează programe proprii recep ionate în întreagaț ș ț

lume.

"n Domânia, )ro! Cnterna ional si !D Cnterna ional sunt exemple de televiziuniț ț

interna ionale. (biectivele esen iale ale acestor televiziuni sunt promovarea imaginii ăriiț ț ț în lume, prin valori culturale, informarea opiniei publice interna ionale despreț

evenimentele din ară, asigurarea legăturii afective dintre românii din întreaga lume,ț

păstrarea sentimentului de patriotism.0/

!# D$0, or4a d( or6ani5ar("

• "elevi#iuni independente

• "elevi#iuni organi#ate $n re eaț

d# D$0, or4a d( inan ar(ț

• Publice

eleviziunile publice primesc de la bugetul statului sume necesare

func ionării lor.ț

0/ ;abriela Dusu7)ăsărin, op. cit ., pp. 03 7 0+.

0/


11/81

• Comerciale

eleviziunile comerciale se sus in din sumele provenite din plata spa iilor deț ț

publicitate i din banii investitorilor.ș

(# D$0, !on in$tț

• Generaliste

eleviziunile generaliste prezintă publicului larg toate tipurile de emisiuni

4informative, culturale, de divertisment, dezbateri, anc%ete5 vizând toate domeniile vie iiț

sociale. eleviziunile publice au caracter generalist, pentru că prin natura adresabilită ii lor ț trebuie să întâmpine orizontul de a teptare al întregii societă i, privită în structura sa peș ț

vârste, profesii, nivel de instruc ie, religie.ț

• %peciali#ate

eleviziuni specializate sunt cele care au ca obiectiv producerea i difuzarea deș

emisiuni ilustrative pentru un singur domeniu precum tiri, sport, muzică, filme, tiin ăș ș ț

etc.

• %emipro&ilate

eleviziunile semiprofilate sunt televiziunile care au grila de programe axată pe 2-3

coordonate. *a apari ia pe pia a media, televiziunile comerciale sunt în generalț ț

semiprofilate 4muzică, tiri, filme5 întrucât costurile mari pentru dotările te%nice nu permitș

c%eltuieli pentru produc ii proprii de televiziune.ț

/#1# Cara!t(ri*ti!i)( 4(*a7$)$i t()(%i5$a)

9niversalizarea surselor de cunoa$tere a condus la ceea ce o%n


12/81

învă#a despre o lume care se extinde dincolo de sfera întâlnirilor noastre zilnice.

(rizonturile spa#iale ale în elegerii noastre sunt, a$adar, mult lărgite, pentru cț ă ele nu sunt

restrânse de necesitatea prezen#ei fizice în locurile în care evenimentele observate se

întâmplă&00.


13/81

/#1#-# Capacitatea de cuprindere (i penetrare a mesa'ului #ine de faptul ca tot

mai multe locuin#e $i clădiri publice sunt ec%ipate cu televizoare.

Fesa'ul audiovizual se înscrie în tipul de mesa' agresiv, care se insinuează nu doar

în timpul liber al individului, ci $i la locul de muncă $i în intimitatea sa, creându-iobi$nuin#e până aproape de dependen#ă.

Dăspândirea $i aten#ia care este acordată mesa'ului audiovizual se datorează $i altor

factori0+

a# mesa'ul televizat nu depinde de o re#ea de difuzare deoarece re#elele prin cablu $i

satelit au interna#ionalizat semnalul !O

'# datorită sunetului, mesa'ul audiovizual poate fi receptat de orice persoană,

indiferent de caracteristicile ei biologice $i fizice 4inclusiv de persoanele

%andicapate, în vârstă sau care nu pot să citească5O

!# mesa'ul televizat creează receptorului senza#ia că se află în mi'locul evenimentelor

sau că este alături de persona'ele sale preferateO

d# datorită teletextului, indivizii pot afla informa#ii utile din diverse domenii, c%iar

daca nu au urmărit în continuu programele de televiziune sau nu găsesc informa#iile

dorite în tronsonul orar la care vizionează anumite emisiuni.

/#1#1# *ite#a de transmitere (i circula+ie a in&orma+iei a crescut, atingând apogeul

odată cu transmiterea în direct. Fesa'ul audiovizual are două atuuri ma'ore nu

depinde de difuzori 4asemenea presei scrise5 $i a'unge primul la receptori.

Emisiunile ! sunt non-stop, orice eveniment poate fi astfel reflectat, în func#ie de

importan#a pe care o prezintă sau care i se atribuie, în trei moduri0

a# să fie prelucrat 4redactat5, introdus $i prezentat într-unul din buletinele

informative ale zilei, diminea#a, la prânz, seara 4în principal5 sau noaptea.

'# să fie difuzat imediat ce informa#ia a a'uns la redac#ie prin întreruperea

programului obi$nuit din acel moment $i introducerea unui ,,flas%& sau a unei edi#ii

informative specialeO

0+ orina ri$an, *ucian Banciu, Manipularea opiniei publice prin televi#iune , Editura Bacia,lu'- =apoca, 2///, p0+.

0 Con


14/81

!# derularea evenimentului să fie transmisă în direct la televizor. Astfel se

realizează conectarea unor mase largi de oameni la trăirea ,,pe viu& a unor fapte $i

evenimente.

/#2# F$n! ii)( t()(%i5i$niiț

Be-a lungul timpului, teoreticieni ai comunicării de masă precum %arles D.

Krig%t, :rancis ell, Benis FcPuail sau Falcom KileQ au construit diverse

terminologii i tipologii cu privire la subiectul func iilor mass-media. "n urma uneiș ț

cercetări cronologice a apari iei i dezvoltării func iilor mass-media, Fi%ai oman î iț ș ț ș

propune o repliere a unei liste elementare, distingând un număr de cinci func ii func ia deț ț

informare, func ia de interpretare, func ia de legătură, func ia de culturalizare i nu în celeț ț ț ș

din urmă, func ia de divertisment.ț 0

/#2#/# F$n! ia d( inor4ar(ț

)unc ia de in&ormareț 17 se referă la nevoia indivizilor i grupurilor de a controlaș

mediul încon'urător oamenii evaluează, pe baza informa iilor pe care le primesc prin massț

media, importan a evenimentelor ce ar putea să-i afecteze în mod direct, anticipează uneleț

tendin e ale vie ii economice, sociale i politice i iau, în cuno tin ă de cauză, anumiteț ț ș ș ș ț

decizii.

eleviziunea transmite in&orma ii generaleț , care nu au o utilitate imediată în

luarea unor decizii, dar care oferă un capital informa ional care poate fi oricândț

reactualizat. 9n alt tip de informa ii transmise de televiziune suntț in&orma iileț

instrumentale. Acestea dovedesc o utilitate imediată, concretă i dau telespectatoruluiș

sentimentul reconfortant al 8investi iei& 4fie în bani, fie în timp5. Cnforma iileț ț

instrumentale sau 8de serviciu& 4în bibliografia franceză5, sunt redate în special de

0 Fi%ai oman, !ntroducere $n sistemul mass-media, Editura )olirom, Ca i, 2//+, pp. 6-.ș01 Fi%ai oman, op. cit., pp. 3- 1.0 Cdem, p. .06 Cbidem.

0+


15/81

posturile locale sau specializate de televiziune care comunică starea vremii, situa iaț

circula iei sau zonele blocate sau foarte aglomerate, evolu iile comercial locale, anun urileț ț ț

primăriei, ini iativele civice, evenimentele culturale sau sportive etc.ț

!n&orma ia de prevenireț /0 este reprezentată atât de materialele familiare publiculuilarg precum starea vremii, prognozele economico-financiare, prevenirea unor boli etc., cât

i deș informa ii vizând pregătirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimenteț

nea teptate 4catastrofe naturale, accidente, crize, greve, acte de terorism etc.5ș

)rin exercitarea func#iei informative, mass-media spri'ină atât informarea, cât $i

formarea intelectuală a celor ce le receptează mesa'ele, contribuind la atingerea

obiectivelor educa#ionale de natura cognitiv-formativă, precum20

• dobândirea unor bogate cuno$tin#e despre obiecte, fenomene, procese din natură

$i societateO

• dezvoltarea spiritului de observa#ie, care oferă individului posibilitatea de a

sesiza în fenomene, procese $i ac#iuni ceea ce este mai pu#in evident, dar

esen#ial $i important dintr-un anumit punct de vedereO • dezvoltarea unor capacită#i opera#ionale ale gândirii, oferind individului

receptor posibilitatea de a analiza, compara, sintetiza anumite însu$iri, fapte sau

evenimenteO

• dezvoltarea spiritului creativ, prin cultivarea caracterului divergent al gândirii,

fluidită#ii $i flexibilită#ii acesteia, a imagina#iei creative $i a factorilor non-

intelectuali ai creativită#ii 4motiva#ionali etc.5O

• dezvoltarea capacită#ii de a formula, dezbate $i rezolva problemeO

• cultivarea mobilurilor interne care sus#in $i orientează activitatea de cunoa$tere

4motive cognitive, interese, convingeri, aspira#ii5O• cultivarea respectului pentru valorile umane.

Fi%ai oman surprinde avanta'ele i dezavanta'ele func iei de informare 8"ntreș ț

noi i lume se insinuează treptat un mediator, o institu ie care adună informa ia, oș ț ț

selectează, o ambalează în forme accesibile i o difuzează, facilitând, prin c%iar efortul eiș

de mediere, accesul nostru la realitate, ceea ce înseamnă că un număr din ce în ce mai mare

de oameni, grupuri i c%iar colectivită i enorme depind de mass-media pentru a stăpâni,ș ț

2/ Fi%ai oman, op. cit., p. .20 o%n %ompson, Media si modernitatea. O teorie socială a mass-mediei, Editura Antet,


16/81

în elege i 'udeca lumea încon'urătoare. (mul modern posedă o cunoa tere infinit maiț ș ș

amplă i mai nuan ată decât aceea a strămo ilor lui 7 dar, în egală măsură, infinit maiș ț ș

pu in personalizată i mai pu in concretă decât aceea dobândită, prin experien e directe,ț ș ț ț

de oamenii societă ilor de tip tradi ional.&ț ț 22

/#2#-# F$n! ia d( int(r0r(tar(ț

Fi%ai oman23 afirmă că o tire nu este numai o 8sumă de informa ii&, o tire esteș ț ș

o viziune, un în eles asupra unor informa ii cu privire la un fapt. u alte cuvinte, o tireț ț ș

înglobează pe lângă ni te date concrete i o interpretare a evenimentului respectiv. )rimaș ș

formă de interpretare a unui eveniment este dată de însă i decizia 'urnalistului de a aduceș

la cuno tin ă publicului sau de a ignora o anumită informa ie. Această primă formă deș ț ț

interpretarea a unui eveniment se face în func ie de mai multe variabile precum o cantitateț

mare de informa ii care asaltează zilnic 'urnali tii, un număr de tiri i materiale limitateț ș ș ș

la care se adaugă diverse norme, practici i principii ce in atât de 'urnalist, cât i deș ț ș

organiza ia din care acesta face parte.ț

9rmează o a doua etapă a procesului de interpretare concretizată în stabilirea

priorită ilor unde se fixează o ierar%ie a evenimentelor prin modul cum tirile sunt plasateț ș

în prima parte a programelor de tiri de radio sau televiziune. tabilirea acestor priorită iș ț

implică o mare responsabilitatea socială având în vedere că ierar%izările făcute de către

'urnali ti influen ează 'udecă ile publicului prin configurarea imaginii sociale aș ț ț

evenimentelor de zi cu zi, ceea ce în literatura de specialitate se nume te agenda setting.ș

electarea i ierar%izarea informa iei reprezintă două forme directe i implicite deș ț ș

interpretarea la care se adaugă punerea în context i comentarea tirilor, ce constituieș ș

forme directe, asumate, de semnificare a evenimentelor. Această func ie de interpretarea aț

mass-mediei nu se reduce doar la selec ia, evaluarea evenimentelor ori pozi ionareaț ț

informa iilor în ansamblul produsului mediatic, ea se concretizează i în anumite genuriț ș

'urnalistice bine conturate precum editorialul sau comentariul. Editorialul are în vedere

pozi ia unei grupări de presă, a unui ziar fa ă de un anumit fapt, eveniment, problemă careț ț

permite confruntarea mai multor puncte de vedere i contribuie la adâncirea dezbaterilor ș

22 Fi%ai oman, op. cit., p. +.23 Cdem, p. .

0


17/81

de interes public. :a ă de editorial, comentariul se concretizează sub forma unui punct deț

vedere personal ce însumează opiniile i răspunderea autorului său.ș

9n comentariu nu rezolvă o problemă, ci reprezintă unul din multele puncte de

vedere care definesc problema în cauză, un punct de vedere credibil i influent.ș 2+

/#2#1# F$n!ţia d( di%(rti*4(nt

eleviziunea răspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare, de loisir sau

de cat%arsisO ea poate oferi spectacole de toate tipurile 4de la cele sportive la cele

coregrafice, de la cele specifice cinematografiei la cele electorale, de la emisiunile de

actualită#i la tal@-s%o>-uri, devenind astfel nu numai cel mai ieftin, comod, accesibil $i

divers mi'loc de divertisment 4atât din punct de vedere al varietă#ii tipului de mesa', cât $i

cel al decala'elor valorice5, dar $i principalul mi'loc de divertisment din toate cele

existente. Ea oferă ,,trăiri prin procură&, creând o lume în care telespectatorul poate evada,

eliberându-se temporar de frustrările $i neîmplinirile din via#a reală2.

eleviziunea prezintă evenimentele $i, totodată, le exagerează importan#a,

gravitatea, caracterul tragic. )rezentarea informa#iilor în forma divertismentului al căruilimba' este u$or de în#eles, arată Fi%ai oman2, permite oamenilor de diferite condi#ii

sociale, cu grade diferite de pregătire $i de cultură să cunoască obiecte, fenomene, procese,

evenimente, opinii, realizări artistice, literare, $tiin#ifico-te%nice. oate acestea le sunt

prezentate într-un mod agreabil $i accesibil. )roblema n-ar fi însă aceea că televiziunea

oferă divertismentul, ci că tratează mai toate subiectele în forma divertismentului, devenit

o ,,supra-ideologie& căreia i se subordonează ac#iunile de mediatizare21.

"n ultimele decenii, resursele remarcabile ale televiziunii de a oferi unrăspuns adecvat nevoilor umane de relaxare i evadare au condus la amplificarea acesteiș

func ii în detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturaleț

fundamentale.

2+ Fi%ai oman, op. cit., pp. 11-16.2 ;uido Aristarco, 1topia cinematogra&ică, Editura Feridiane,


18/81

9nii critici consideră că televiziunea nu oferă de fapt divertisment, ci tratează

subiectele $i evenimentele în modul divertismentului, făcând din spectacol #inta sa finală în

detrimentul realizării unei informări corecte $i oneste. Deducerea informării la fapt divers,

la senza#ional, este comandată de imperativul spectacolului, căutat de cea mai mare parte

dintre semenii no$tri, în dauna informa#iei serioase, exilată în zona perifericului. (p#iunea

are, a$adar, un temei de natură comercială, întrucât, a$a cum sesiza )ierre


19/81

/#2#8# F$n! ia d( !$)t$ra)i5ar(ț

:unc ia de culturalizare are în vedere transmiterea de valori i diverse modeleț ș

culturale, anumite comportamente i moduri de a gândi prin intermediul informa iilor ș ț

transmise publicului, reu ind în acest mod să fixeze anumite conven ii tacite ale uneiș ț

societă i. *ista lui Fi%ai oman se înc%eie cu func ia de divertisment care răspunde nevoiiț ț

publicului de relaxare, de a scăpa de gri'ile cotidianului i de a se refugia într-o lumeș

cotidiană. 32

;abriela Dusu-)ăsărin33 sc%ematizează func iile mass-media în inten ia de a leț ț

eviden ia pe cele mai des reperate de către publicul destinatar. Acestea ar putea fiț ain&orma, a educa, a delecta. otu i există o func ie care 8ac ionează a priori fără a fiș ț ț

urmărită inten ionat. Este ca un al doilea nivel de ac iune, implicit, care va motivaț ț

8plăcerea& lecturii, ascultării sau privirii produselor mediatice. Este &unc ia de eva#iuneț , de

8debouc%G&, de 8refulare&, o participare 8imaginativă& la o lume 8fabricată&. Astfel

destinatarul, cititorul, radioascultătorul sau telespectatorul se eliberează de tensiuni, uită de

imperfec iunile vie ii cotidiene, transferă refulările sale persona'elor create de presă.&ț ț 3+

/#8# Di*$n! ii)( 4(*a7$)$i t()(%i5$a)ț

Evaluarea influen#ei mi'loacelor de comunicare de masă asupra indivizilor

constituie de mai multe decenii o preocupare ma'oră a cercetărilor din diverse domenii.

Bezbaterea privind efectele mass-mediei a apărut în anii R3/-R+/ ai secolului trecut

$i de atunci numero$i filosofi, sociologi, antropologi $i psi%ologi s-au preocupat de această

problemă, cu atât mai importantă cu cât ea prive$te, într-o măsură mai mare sau mai mică,

existen#a noastră de zi cu zi. ( bogată literatură privind func#iile $i disfunc#iile mass-

mediei a apărut în acest timp. Aprecierile au fost contradictorii, unii autori arătându-se

încrezători în posibilită#ile oferite, al#ii, dimpotrivă, dovedindu-se sceptici.

ercetătorii mesa'ului televizat au semnalat încă din anii R1/ unele fenomene grave,

de amploare, care afectează opinia publică. ( parte din sociologi au etic%etat televiziunea

32 Fi%ai oman, op. cit. , pp. 0-.33 ;abriela Dusu 7 )ăsărin, Prolegomene la o istorie a mass-media, Editura 9niversitaria, raiova,2//, pp. 2/ 7 20.3+ Cdem, p.20.

06


20/81

ca fiind principala cauză a deteriorării valorilor morale tradi#ionale 4de exemplu, mi$carea

%ippQ5, liberalizării moravurilor, amploarea infrac#ionalită#ii 4problema prostitu#iei,

drogurilor, marginalizării sociale, dezintegrării comunitare etc.5.

ociologul german Lerbert Farcuse3, consideră că televiziunea are ca efect

crearea $i satisfacerea unor false nevoi spirituale, că aplatizează $i uniformizează

personalită#ile, opiniile $i gusturile umane.

Bisfunc#iile televiziunii au început să se manifeste odată cu cre$terea consumului

de produse audio-vizuale. Bupă Fars%all Fc*u%an, principala disfunc#ionalitate a

televiziunii este tocmai imensa ei puterea asupra socialului.

Con


21/81

/#3# T()(%i5i$n(a i a$di(n aș ț

/#3#/# I40ortan a *t$di(rii a$di(n (iț ț

Coan Brăgan abordează în lucrarea Comunicarea 6 paradigme i teoriiș 78 importan aț

pe care mi'locele de comunicare în masă trebuie să o acorde publicului acestora

48destinatari&, 8receptori&, 8consumatori&, 8utilizatori&, 8interpre i& ai mass media5.ț

=ecesitatea studierii audien ei se întemeiază pe o serie de caracteristici i obiective aleț ș

comunicării de masă

/#omunicarea nu este un proces de sens unic receptorii constituie o verigă

activă în lan ul comunica ional i este importantă cunoa terea acestora de cătreț ț ș ș

comunicatori.

-# "n comunicarea de masă retroac iunea receptorilor nu mai poate fi observatăț

nemi'locit de către comunicator precum se întâmplă în comunicarea

interpersonală, unde feedbac@-ul se realizează spontan i permite reglareaș

comportamentelor comunicatorului. e poate spune că audien a ,în cadrulț

comunicării de masă, se impune sub forma unui feedbac@, iar pentru ca acest

feedbac@ să nu fie întârziat i inutil, sunt necesare metodele specifice de măsurareș

i evaluare a audien ei.ș ț

1#Ac iunea oricărei media 4 mai ales a televiziunii5 se situează într-o 8pia ă&ț ț

comunica ională, deci într-un spa iu de cerere i ofertă de mesa'e. (fertaț ț ș

comunica ională 4sursele i ini iatorii comunicării5 interac ionează cu cererea înț ș ț ț

măsura în care aceasta este cunoscută i corect evaluată. unoa terea audien eiș ș ț

devine astfel un element c%eie în evaluarea pie ei comunica ionale i, prinț ț ș aceasta, a anselor pe care o televiziune le are pentru a- i cuceri un loc în aceastăș ș

pia ă.ț

2#Bacă este adevărat că media 8formează& audien a i opinia, reversul este laț ș

fel de adevărat 7 audien a i opinia fixează limitele a ceea ce se poate spune sauț ș

în orice caz a ceea ce este dezirabil să se comunice3.

31 Coan Brăgan, Comunicarea - paradigme i teorii,ș !olumul 0, Editura DA(, itz ?or@, 06 apud Coan Brăgan, op. cit., p. 36+.

20


22/81

Dăspunsurile la această dilemă diferă de la o coală teoretică la alta func ionali tiiș ț ș

dau prioritate 4 i vină i responsabilitate5 auditoriuluiO teoreticienii 8industriilor culturale&ș ș

insistă asupra atotputerniciei 4interesate i manipulatorii5 a organiza iilor mediatice,ș ț

rezervând auditoriului o pozi ie de victimă adusă în situa ia de a consim i la manipulare iț ț ț ș

de a se supune pasiv ofertelor media 7 auditorii sunt consumatori individuali i nuș

receptori activi.

:aptul că mass-media tind 4pentru a cuceri, a- i forma i consolida propriaș ș

audien ă5 să le spună oamenilor 8ceea ce ei doresc să asculte& ridică o problemă moralăț

aceasta înseamnă că se poate profita de a teptările publicului pentru a-l manipula, adicăș

pentru a consolida o anumită opinie i ideologie. tudiile de audien ă au devenit o metodăș ț

care eviden iază modul în care opinia publică poate influen a comunicările în mod implicitț ț printr-o coinciden ă mai mult sau mai pu in con tientă între ideologia emi ătorilor iț ț ș ț ș

aceea a receptorilor.

unoa terea audien ei are ra iuni economice fiecare media poartă în sine dorin aș ț ț ț

unei audien e maxime i stabile pentru a- i asigura câ tiguri cât mai mari. tudiile deț ș ș ș

pia ă oferă astfel indica ii asupra audien ei poten iale i reale a televiziunii i exploreazăț ț ț ț ș ș

posibilită ile expansiunii economice a acesteia. ot în acest context trebuie men ionat căț ț

măsurarea riguroasă a audien ei, mai ales în mediul televizual, inclusiv a distribuiriiț

audien ei pe tronsoane orare oferă date pentru alocarea publicită ii către diferiteleț ț

televiziuni 4în func ie de mărimea audien ei i de publicurile intă vizate5.ț ț ș ț

tudiile de audien ă oferă nu numai date asupra unor variabile socio-demografice,ț

ci i date privind a teptările social-psi%ologice ale receptorilor, permi ând astfelș ș ț

construirea unor indici de satisfac ie a consumului mediatic.ț

"n lucrarea Comunicarea7, Benis FcPuail enumeră următorii 8factori de cre tere aș interesului& pentru măsurarea audien ei evolu ia te%nologiilor de comunicareOț ț

dereglementarea pie ei audiovizualului i accentuarea concuren ei între canaleOț ș ț

diversificarea ofertelor media i a oportunită ilor de vizionare de care dispun auditoriiOș ț

multiplicarea ec%ipamentelor de receptare din dotarea gospodăriilorO fragmentarea

audien ei. Ac iunea acestor factori este legată de un ansamblu de sc%imbări i fenomeneț ț ș

precum multiplicarea canalelor tv, mai ales privateO privatizarea multor canale publice de

tvO cre terea cererii publicului pentru noi programe i tipuri de emisiuniO diversificareaș ș 36 Benis FcPuail, Comunicarea, Cnstitutul European, Ca i, 0666ș apud Coan Brăgan, op. cit., p. 36.

22


23/81

surselor de finan are a mediilor audiovizualeO extinderea orelor de emisie la 2+ de ore dinț

2+.

9tilizatorii măsurătorilor de audien ă sunt din ce în ce mai numero i i maiț ș ș

interesa i de aceste măsurători, principalele categorii de utilizatori fiind următoareleț producătorii i programatorii tv, respectiv departamentele de publicitate i mar@eting dinș ș

tvO cumpărătorii de spa ii publicitare, respectiv plătitorii de publicitate i sponsoriiOț ș

agen iile de media i publicitateț ș specializate în strategii de campanii publicitare, în

stabilirea tarifelor pentru publicitate i crea ie publicitară.ș ț

Făsurarea audien ei vizează obiective multiple durata expunerii destinatarilor laț

mediaO tipul de expunereO valoarea aten iei cu care sunt urmărite comunicările de masăOț

exigen ele 7 inten iile expunerii la mass media 4în consumul de mass media se poate căutaț ț

informa ie, distrac ie evaziune etc.5O locul expunerii la mediaO frecven a contactelor cuț ț ț

media etc.

Coan Brăgan+/ sus ine ideea conform căreia studierea audien ei mass media înț ț

general i televiziunilor în particular, îmbră i ează problematica de bază a sociologieiș ț ș

comunicării de masă

• Atitudinile, interesele, gusturile, opiniile i comportamentele oamenilor viza iș ț

de mediaO

• )onderea i tipurile de popula ie care constituie audien a unui media, spre a tiș ț ț ș

exact din cine este formată popula ia căreia îi sunt adresate mesa'eleOț

• =evoile social-psi%ologice pe care i le satisfac oamenii prin televizionare,ș

pentru a putea adecva mesa'ele diferitelor a teptări i posibilită i de gratificareOș ș ț

• e func ii sociale i psi%ologice satisfac mass mediaOț ș

• Cum sunt influen a i oamenii i ce efecte produc mediile asupraț ț ș

comportamentelor acestora.

+/ Coan Brăgan, op. cit., p. 36.

23


24/81

/#3#-# Di(r(n a 9ntr( 4a*,: 0$')i! i a$di(n ,ț ș ț

:olosirea indistinctă a celor trei no iuni este pe cât de frecventă, pe atât deț

nelegitimă. Cnterferen a lor nu 'ustifică în nici un fel tendin a ec%ivalării lor, c%iar dacă laț ț

prima vedere cele trei no iuni pot părea c%iar sinonime. Coan Brăganț +0 încearcă

diferen ierea acestor no iuni, însă începe prin a admite existen a unor caracteristiciț ț ț

comune este vorba de indivizi numero i, dispersa i spa ial i izola i unii de al ii, anonimiș ț ț ș ț ț

7 neavând con tiin a apartenen ei la o grupare proprie, eterogeni i diversifica i, de regulăș ț ț ș ț

nu de cunosc i nu comunică între ei. imilitudinile dintre aceste no iuni apar mai alesș ț atunci când se re in doar dimensiunile cantitative ale grupurilor respective, diferen ierileț ț

calitative sunt cele mai evidente.

Aplicându-se publicului receptor al comunicării de masă semnifica iile no iunii deț ț

masă, s-a a'uns u or la concluzia 8masificării& societă ilor contemporane prin efectulș ț

8masiv& al mass media, între altele. Bupă cum au sugerat mai mul i autori, no iunile deț ț

masă i audien ă desemnează fenomene social-culturale contemporane ac iunii de masă,ș ț ț

dar care sunt totu i diferite prin cauzalitatea i esen a lor.ș ș ț

9n autor contemporan citat de Coan Brăgan+2, este sociologul american Lerbert


25/81

-# Fasa desemnează grupuri de indivizi anonimi, în care personalitatea

individuală a unora fa ă de al ii se dizolvă într-o 8magmă& socială în careț ț

prevalează anonimatulO

1# Este o stare socială în care experien a comună i interac iunile dintre indiviziț ș ț aproape că lipsesc. Cndivizii sunt separa i unii de al ii în sens fizic, nuț ț

ac ionează împreună ca în cazul mul imilorOț ț

2# Fasa este practic neorganizată i deci incapabilă de ac iune comunăș ț

determinată.

=o iunile deț public iș audien ăț devin, 8în contextul evolu iei actuale a societă ilor ț ț

democratice, mai pertinente decât cel de masă pentru a caracteriza stările sociale generate

ca efecte ale ac iunii mass media în societă ile democratice.&ț ț +3

*a începutul secolului NN, ;abriel arde++ definea publicul ca o 8forma ieț

spirituală& cuprinzând oameni afla i la distan e mari unii de al ii, dar având în comunț ț ț

faptul că primesc prin mass media acelea i informa ii i a'ung să împărtă ească in modș ț ș ș

independent unii de al ii acelea i opinii.ț ș

)ublicul este deci, după ;abriel arde, rezultatul unei forme specifice de

comunicare 7 comunicarea indirectă, care leagă între ei oameni dispersa i pe spa ii foarteț ț

întinse, dar care pot fi considera i uni i prin similitudinea unor păreri i convingeri caț ț ș

urmare a simultaneită ii informa iilor primite. 8)ublicul 7 scrie ;abriel arde 7 este oț ț

mul ime dispersată, în care influen a unor spirite asupra altora a devenit o ac iune laț ț ț

distan ă, la distan e din ce în ce mai mari&ț ț +.

omparând comunitatea, mul imea, masa i publicul, Lerbert


26/81

- masa ac ionează prin convergen a op iunilor individualeOț ț ț

- publicul , potrivit dilemei cum ar putea a'unge la unitate când este divizat.

"n societă ile democratice, dezbaterea publică ra ională, corectă, are o importan ăț ț ț

pronun ată, iar un rol principal revine exerci iului liber al comunicării astfel încât să seț ț

asigure pluralitatea punctelor de vedere, fără discriminări cu privire la accesul mediatic.

"n momentul în care dezbaterea publică nu este acceptată, se poate aluneca spre

8propagandă, manipulare i masificare, adică spre transformarea publicului în mul imeș ț

4folosirea simbolurilor emo ionale i a mobilurilor incitatoare5 sau masă anonimă deț ș

consumatori.&+1

/#3#1# Con!(0 ii d(*0r( a$di(n ,ț ț

Audien a constituie un ansamblu structurat de indivizi care receptează mesa'eleț

mass media, diferit de celelalte grupări men ionate 4masă, public5 prin faptul că este maiț

numeroasă, mai dispersatăO este structurată, în func ie de factori grupali, de mediulț

sociocultural i de elemente caracteristice de personalitate.ș

Benis FcPuail+ consemnează trei mari concep ii despre audien ăț ț

/# Audien a caț masă de indivi#i, caracterizată prin 8eterogenitate, dispersie,

anonimat, lipsa de organizare socială i reac ie colectivă&. Este subliniată înrudireaș ț

dintre no iunile deț audien ăț iș masă. Coan Brăgan+6 aduce în discu ie faptul că, maiț

ales pe continentul nord-american, s-au constituit organiza ii specifice 4organiza iiț ț

de părin i, asocia ii ale educatorilor, asocia ii ale unor grupuri religioase etc.5 careț ț ț

ac ionează ca grupuri de presiune mai ales asupra televiziunilor pentru limitareaț

programelor erotice, a obscenită ii i vulgarită ii, pentru prote'area copiilor iț ș ț ș

adolescen ilor, contrazicând lipsa de organizare i reac ie colectivă a audien ei.ț ș ț ț

+1 Coan Brăgan, op. cit., p. +//.+ Benis FcPuail, Comunicarea, Cnstitutul European, Ca i, 0666ș apud Coan Brăgan, op. cit., pp.

+/3 7 +/+.+6 Coan Brăgan, op. cit., p. +/3.

2


27/81

-# Audien a caț public sau grup autonom, concep ie care reliefează auditoriulț

nu este doar un consumator de mesa'e, ci participă interactiv la procesul

comunica ional i dispune de o anumită independen ă în raport cu ofertele media,ț ș ț

având propriile criterii în receptarea i interpretarea mesa'elor.ș

1# Audien a caț pia ăț , adică audien a ca un agregat de consumatori individualiț

poten iali spre care se îndreaptă ofertele media pentru a-i atrage să 8consume&ț

produsele acestora. "n această viziune, no iunea centrală este cea aț

8consumatorului& 7 oamenii sunt aborda i de media i ei, la rândul lor, seț ș

raportează la ofertele acestora, iar comportamentele de receptare sunt privite ca un

ec%ivalent al ac%izi ionării i conducerii automobilului, al alegerii produselor, alț ș

gătitului în gospodărie sau consumului alimentar în familie, ori al ac%izi ionării iț ș folosirii cosmeticelor. Dela ia media 7 audien e func ionează, în aceastăț ț ț

perspectivă, după principiul cererii i ofertei, al liberei concuren e, care antreneazăș ț

competi ia ofertelor, stimularea i atragerea consumatorilor.ț ș

Bupă criteriul formării, s-a stabilit o tipologie a audien eiț /

/# Grupul sau publicul , purtând amprenta unor caracteristici comunitare iș

culturale, cum sunt cele date de comunită i politice, religioase, reziden iale, etnice.ț ț )utem astfel distinge în ansamblul audien elor 4preferin e i obi nuin e deț ț ș ș ț

televizionare5, grupuri cu tentă etnică i culturală etc.ș

-# Grupurile grati&ication set &, formate pe bază de scopuri i intereseș

individuale specifice, independente de media 4cei care caută informa ie filatelică,ț

religioasă, naturistă, ecologică, ar%eologică etc.5.

1# Grupul &anilor;, format prin 8simpatie fa ă de un gen sau atrac ie pentru oț ț

personalitate&. Dezultă de aici că înmul irea i c%iar saturarea spa iului public cuț ș ț

vedete 4sau pseudovedete5 este corelativă cu fenomenul 8fanilor&, care reprezintă

un produs comun al comunicării de masă. Be i fenomenul este tot mai răspândit,ș

mai ales în rândul tinerilor, sunt foarte pu ine cercetări pentru măsurareaț

dimensiunilor cercurilor de fani în structurile audien ei.ț

/ Benis FcPuail, Comunicarea, Cnstitutul European, Ca i, 0666ș apud Coan Brăgan, op. cit., p.+/+.

21


28/81

2#


29/81

• clasificarea tipologică a audien elorOț

• stilurile de via ă i practicile culturale ale auditorilorOț ș

•

clasificarea media 4ziare, canale tv, sta ii de radio5 în topul audien elor, ca iț ț ș 8topuri& ale emisiunilor, tran elor orare ori ale realizatorilor de emisiuni.ș

"n primul rând, măsurarea audien ei evaluează 8structura socio-demografică aț

publicului receptor i influen a variabilelor socio-demografice 4gen, vârstă, statutș ț

economic i social, nivel colar, apartenen a politică, religioasă, na ionalitate etc.5, asupraș ș ț ț

expunerii i receptării comunicării de masă&ș 2O în al doilea rând, este evaluată distribuirea

atitudinilor fundamentale 4interese, orientări de valoare, a teptări, nevoi social-ș

psi%ologice, aspira ii5 i influen a acestor variabile asupra comportamentelor receptorilor ț ș ț

în ceea ce prive te expunerea, selectarea i receptarea diferitelor media i a con inuturilor.ș ș ș ț

"n cel de-al treilea rând, se urmăre te clasificarea tipologică a audien ei 4tipuri deș ț

audien ă5, iar în ultimul rând se urmăre te construirea unor paradigme explicative privindț ș

structura i comportamentele audien ei.ș ț

CAPITOLUL II

IMPACTUL TELEVIZIUNII ASUPRA TINERILOR

ultura tinerilor din zilele noastre este descrisă perfect de :rancesco Alberoni3

Copiii trec prin lumea adultă a colii, a statului =>? a pro&esiei ca ni teș ș

clandestini. La coală ascultă cu apatie ni te lec ii pe care le i uită repede. u citescș ș ț ș #iarele =>? %e baricadea#ă $n propria cameră $mpreună cu posterele eroilor lor, privesc

la propriile lor spectacole, merg pe stradă cu&unda i $n mu#ica lor. %e tre#esc numaiț

atunci c@nd se adună noaptea la discotecă. C@nd, $n s&@r it, gustă din plin be ia de a seș ț

$nghesui unii $n al ii, beatitudinea de a e4ista ca unic trup colectiv dăn uitor. ;ț ț

2 Cdem, pp. +0- +0.3 :rancesco Alberoni, Pro&eti e eroi della interna#ionale degli adolescenti, în Corriere della %era, 0/

februarie, 0661 apud ;iovanni artori, Aomo videns: !mbecili#area prin televi#iune i post-g@ndirea,ș raducere din limba italiană Fi%ai Elin, Editura Lumanitas,


30/81

Fodul de a se distra al tinerilor evoluează de la o genera ie la alta. Cnternetulț

constituie un divertisment nou, o modalitate rapidă i eficientă de a- i împărtă i interesele,ș ș ș

experien ele i bucuriile comune. "nsă distrac ia preferată a tinerilor din ziua de astăzi, ceaț ș ț

mai controversată i cea mai importantă sursă de conflicte, o constituie televiziunea.ș

Bintr-un studiu efectuat în :ran a, a reie it că 62U din popula ie de ine cel pu in unț ș ț ț ț

televizor, iar /U au 2 sau c%iar 3, dintre care unul se află în camera copiilor, în afara

oricărui control parental. opiii cu vârstele cuprinse între + i 0/ ani petrec, în medie, înș

fa a televizorului, 0/2 minute pe zi 4o oră i +2 de minute5, iar cei de 0 ani, 062 deț ș

minute 43 ore i 02 minute5. Daportată la cele 2+ de ore ale unei zile, s-ar putea spune căș

această perioadă este prea mare, dacă ne gândim la câte alte activită i, atât fizice, cât iț ș

intelectuale, ar trebui să desfă oare un tânăr pe parcursul unei zile.ș

Bacă este adevărat că televiziunea desc%ide gustul pentru cultură, că poate satisface

o pasiune ca sportul sau cinefilia, îi putem totu i repro a pasivitatea pe care o induce.ș ș

(piniile părin ilor în privin a televizorului sunt de cele mai multe ori negative, peț ț

când cele ale adolescen ilor se arată favorabile, iar emisiunile urmărite alimenteazăț

conversa iile dintre tineri, în vreme ce interdic ia de a viziona un program sau altul esteț ț

receptată ca frustrantă. "n Domania au fost introduse de câ iva ani semnele care se afi eazăț ș pe ecran în timpul unei emisiuni sau a unui film, cu a'utorul cărora se recomandă vârsta

prielnică vizionării programului respectiv, însă nu se poate preciza dacă acestea au efectul

scontat. )u ini părin i interzic copiilor lor să vizioneze programul respectiv, inând cont deț ț ț

aceste semne sau câ i dintre telespectatorii adul i au puterea să selecteze emisiunileț ț

vizionate în func ie de reglementările onsiliului =a ional al Audiovizualului.ț ț

-#/# T()(%i5i$n(a i %io)(n aș ț

9na dintre problemele cele mai des întâlnite este aceea a violen ei, ea putând fiț

astăzi generalizată de filmele i emisiunile de la televizor. =u putem pune exclusiv peș

seama televiziunii îngri'orătoarele brutalită i sociale din prezent, dar numeroase opiniiț

consideră că ea are un rol important i agravant. Fa'oritatea speciali tilor men ioneazăș ș ț

patru factori agravan i datora i televiziuniiț ț

3/


31/81

• 9n efect de pasivitate, caracterizat de o indiferen ă i de o insensibilitate anormalăț ș

fa ă de violen ele efectiveOț ț

• 9n efect de teamă excesivă de a nu cădea victima violen eiOț

• 9n efect de cerc vicios, caracterizat de tendin a de a se identifica cu persona'eleț

agresive, de a ac iona asemeni lor i de a căuta mereu emisiuni prea brutale, tendin ăț ș ț

observabilă la copiii care urmăresc programe cu caracter violent 7 deoarece copilul nu

poate lua distan ă fa ă de aceste imagini ale agresivită ii.ț ț ț

=umeroase studii au confirmat accentuarea comportamentelor agresive ale copiilor

care au urmărit emisiuni cu con inut violent, cu atât mai grav fiind faptul, cu câtț

comportamentul agresiv nu î i are sensul în perioada adolescen ei i a preadolescen ei.ș ț ș ț

otu i, nu to i copiii reac ionează în acela i fel la acela i film, aici intervenind iș ț ț ș ș ș

educa ia primită de la părin ii lor. ei mai vulnerabili sunt copiii cu vârste sub 0/ ani, careț ț

nu sunt con tien i pe deplin de faptele lor i care prind din zbor lucruri noi i captivante.ș ț ș ș

9n copil având sub trei ani nu în elege ceea ce vede, dar cu atât mai mult 8absoarbeț

violen a ca pe un model incitant i c%iar de succes din via a adultă&.ț ș ț +

)otrivit lui ;iovanni artori, marea problemă în a permite unui copil să petreacă

ore în ir în fa a televizorului, este că 8acest copil e un burete care înregistrează iș ț ș

absoarbe fără discernământ 4dat fiind că el încă nu are capacitatea de a discerne5 tot ce

vede. Bimpotrivă, i din cealaltă perspectivă, copilul format de vedere se mărgine te la a fiș ș

un om care nu cite teș , i deci, de cele mai multe ori, un ramolit de ecran înrobit pe via ăș ț

de videogames.&

el mai pu in vulnerabili sunt totu i tinerii care au căpătat de'a o oarecare no iune aț ș ț limitei între bine i rău. *a ace tia din urmă însă, un rol important îl 'oacă i antura'ul,ș ș ș

cercul de prieteni i cuno tin e în care tinerii se învârt sau în care î i doresc foarte mult săș ș ț ș

intre, motiv pentru care sunt u or influen abili, făcând foarte u or diverse compromisuri.ș ț ș

+ ;iovanni artori, Aomo videns: imbecili#area prin televi#iune i post-g@ndireaș , raducere dinlimba italiană Elin Fi%ai, Ed. Lumanitas,


32/81

-#-# E(!t()( t()(%i5i$nii a*$0ra *,n,t, ii tin(ri)orț

eleviziunea poate avea o serie de efecte negative asupra sănătă ii fizice i psi%ice aț ș

tinerilor ea poate diminua somnul nocturn, poate provoca oboseală, tulburări de aten ie,ț

scăderea formei i a performan elor fizice. ot programele de la televizor i 'ocurile videoș ț ș

pot cauza crize de epilepsie.

Be asemenea, crizele de panică sau de anxietate acută pot fi provocate de scene

ocante.ș

:oarte important este rolul 'ucat de televizor în apari ia i dezvoltarea obezită iț ș ț

copiilor i adolescen ilor care preferă să vizioneze un program sau un film la televizor ș ț

decât să facă o altfel de activitate. Fai mult, ei consumă în fa a televizorului dulciuri,ț

alimente uscate, care, dublate de sedentarism, contribuie la cre terea excesivă în greutate.ș

9n studiu sociologic asupra lecturii în rândul tinerilor de azi pune în discu ie unț

număr mare de pre'udecă i, îndeosebi pe aceea care sus ine că 8tinerii nu mai citesc&. *aț ț

aceasta se adaugă ideea, sus inută de statistici, că din ce în ce mai mul i copii a'ung laț ț

gimnaziu fără a stăpâni no iunile fundamentale i că din universul cotidian alț ș

adolescen ilor căr ile tind să dispară. =umărul celor care citesc pu in sau deloc 422U5 esteț ț ț

aproape egal nu numărul celor care citesc asiduu 423U5, această configura ie rămânândț

nesc%imbată de 0/ ani.

;iovanni artori1 aduce în prim plan următorul exemplu un individ oarecare, a ezatș

în fa a televizorului la tirile de seară. )e rând, el va afla despre moartea unui copil într-unț ș

incendiu care a avut loc într-un ora oarecare, despre explozia unei bombe în


33/81

"n acela i timp însă, această privire nu este una deliberată, selectivă sau controlată.ș

=u o îndreptăm spre ceea ce vrem noi, ci ne este impusă de camerele de luat vederi.

Această privire este deformată deoarece reporta'ele acordă o mai mare importan ăț

anumitor teme, în func ie de informa iile avute la dispozi ie, de %otărârile luate în redac ieț ț ț ț

sau de contactele de publicitate.

"n fa a acestui spectacol continuu i alert, oamenii se sc%imbă. Fai întâi datorităț ș

naivită ii totale. Experimentele au arătat că, în momentul în care informa ia este prezentatăț ț

prea rapid, creierul uman are tendin a să o considere tot mai mult adevărată, fără a-i puneț

la îndoială veridicitatea. Fass-media ne supraîncarcă într-atât creierul cu informa ii, încâtț

nu le mai punem la îndoială.

"n consecin ă, ne formăm o imagine ireală despre lume. )si%ologii au numit acestț

fenomen 8sindromul lumii rele& întrucât buletinele informative dau prioritate crimelor,

violurilor, accidentelor, războaielor, incendiilor, atentatelor, catastrofelor naturale, grevelor

i mi cărilor de masă, ceea ce rezultă este o reprezentare a lumii cu mult mai neagră decâtș ș

în realitate. ( altă concluzie a cercetărilor în psi%ologie este că, cu cât un cetă eanț

consumă o cantitate mai mare de media, atât imaginea sa asuprea lumii este mai întunecată,

formându- i convingerea că )ământul este un spa iu periculos prin excelen ă.ș ț ț

ând se stinge televizorul, se treze te creierul. Este posibil să fi devenitș

dependen i, deoarece această formă rapidă a discursului supra-activează sistemul nervos,ț

a'ungând să avem nevoie de o doză regulată de imagini i sunete comprimate pentru a neș

sim i bine, fapt sugerat de experimente psi%ologice. "ngri'orător este faptul că persoaneleț

mari consumatoare de televiziune se instalează în fa a televizorului pentru a nu se maiț

gândi la via a de zi cu zi. =e putem pune întrebarea dacă mass-media a început săț

înlocuiască gândirea.

Atunci când privim la televizor, imaginile mentale nu sunt produse de creier, ci

propuse de un dispozitiv electronic i oferite din plin. =u participăm la elaborarea lor, nuș

ne punem la lucru imagina ia. oate aceste imagini mentale sunt acelea i pentru milioaneț ș

de oameni. *atura care imaginează a fiin ei noastre este înecată în pasivitate.ț

otu i, spre curiozitatea generală, se constatată că tinerii au o bună percep ieș ț

asupra circula iei valorilor i anti-valorilor în societatea românească i o bună 'udecatăț ș ș

asupra realită ii televizualului 8inerii, aflăm dintr-un sonda' 9D, consideră că valorileț

33


34/81

sunt însu ite cu precădere în familie i coală, pe când anti-valorile sunt însu ite cuș ș ș ș

precădere din emisiunile televiziunilor.&

:amilia, răspund tinerii între 0-0 ani, în propor ie de 16U, are un rol decisiv înț

promovarea unor valori precum adevărul i respectul 4compasiunea, generozitatea5.ș coala, la rândul ei, este socotită de către tineri ca având cea mai mare influen ă în ceea ceȘ ț

prive te însu irea unor valori civice i socioprofesionale precumș ș ș libertatea de e4presie

4+6U5O creativitatea 41U5O competen aț 40U5O comportamentul activ 4+6U5O cultura

civică 43U5O spiritul de competi ieț 4/U5O &ormarea culturală 42U5O succes 4U5O

eroism 4+3U5O patriotism 43U5. eleviziunea este percepută de timeri ca având cea mai

mare influen ă în ceea ce prive te însu irea unor anti-valori i atitudini 8mediatice&ț ș ș ș

precum vedetismul 4+ U5O se4ualitatea 4+ U5O lipsa de scrupule 42U5O violen aț 411U5O plăcerile vie iiț 4+2U5O vulgaritatea 4U5O minciuna 4++U5O sen#a ionalul ț 41+U5O

$mbogă ireaț 4+U5. Cnfluen a televiziunii le apare tinerilor ca fiind orientată spre anti-ț

valori.

Elevii din mediul urban cu vârste între 0-0 ani consideră că familia are un rol

decisiv în promovarea respectului, coala în promovarea competi iei, televiziunea înș ț

promovare minciunii, iar cei din mediul rural acordă un rol ceva mai mare colii înș

învă area unor valori, precum eroismul, patriotismul, i consideră că televiziuneaț ș

difuzează anti-valori precum sexualismul, lipsa de scrupule, violen a, plăcerile vie ii.ț ț 6

!izionarea ! nu este un simplu obicei sau doar un mi'loc de informare 8ne

a ezăm zilnic câteva ceasuri în fa a televizorului, ne relaxăm, aflăm ce se mai întâmplă înș ț

lume i după aceea ne continuăm activitatea.&ș /

!irgiliu ;%eorg%e consideră că privitul la televizor influen ează definitoriu via aț ț

omului contemporan 8prin caracteristicile i intensitatea experien ei, prin periodicitatea cuș ț care intervine încă din primii ani ai vie ii, oamenii a'ungând să gândească , să se comporte,ț

să se îmbrace după cum le sugerează televiziunea.&0 ( mare parte din modul de fi al

omului modern, din ideile, aspira iile i sentimentele lui se datorează miilor de oreț ș

petrecute în fa a celei pe care Fartin Eslin o nume te 8ma ina visării&.ț ș ș 2

!irgiliu ;%eorg%e, B&ectele televi#iunii asupra min ii umaneț , editura Evang%elismos,


35/81

Ful imea sistemelor de semnifica ie implicate în lumea televiziunii 7 limba'ulț ț

verbal, expresie vocală, gestică, limba' al trupului, decor 7 viteza de sc%imbare a cadrelor,

efectele te%nice ce bulversează aten ia telespectatorului, fac ca ma'oritatea informa iilor ț ț

transmise prin televiziune să aibă un impact subliminal, adică să nu fie complet sau deloc

con tientizate de telespectator de i ele pătrund în mintea acestuia i sunt depozitate înș ș ș

memorie. Acest efect subliminal al televiziunii este favorizat de inducerea în mintea

telespectatorului, pe parcursul vizionării, a unui ritm cerebral alfa 8Bupă cum

demonstrează neuropsi%ologii EmerQ i )eper, intrarea într-o stare semi-%ipnotică 4ritmș

cerebral alfa5 atunci când oc%ii sunt fixa i pe ecran indică nu numai diminuarea cenzoruluiț

ra ional, a 'udecă ii, ci i desc%iderea por ilor subcon tientului i pătrunderea necenzuratăț ț ș ț ș ș

a mesa'elor ! în adâncul acestuia.&3

-#1# T()(%i5or$) şi a4i)ia

elevizorul este un mi'loc de comunicare predominant familial. e ui i la el acasă.ț

"l ignori acasă. Biscu i despre el acasă. "l prive ti singur sau împreună cu familia sau cuț ș

prietenii.+ Bar el face parte din cultură familială i în alte moduri, oferind prin emisiunileș

i programele sale modele i structuri ale vie ii de familie sau ale anumitor versiuni aleș ș ț

vie ii de familie. Este, de asemenea, un mi'loc de integrare într-o cultură a consumatorului,ț

prin care se formează i se manifestă latura familială. elevizorul s-a întipărit puternic înș

cultura complexă a existen ei familiale. =u ne mai putem gândi la televizor decât ca la oț

componentă necesară a spa iului casnic, a a cum nu ne mai putem gândi la intimitateaț ș

noastră fără să vedem în televizor o reflectare, o expresie a vie ii de familie.ț

8elevizorul astăzi este o componentă indispensabilă a gospodăriei unei familii 7

aproape un alt membru al familiei.&

3 !irgiliu ;%eorg%e, op. cit ., p. 0.

+ Doger ilverstone, "elevi#iunea $n via a cotidianăț , traducere laudia Forar, Editura )olirom,Ca i, 0666, pp. +/-++.ș


36/81

Bin perspectiva familiei, punctul de plecare al unei discu#ii despre televizor este

statutul său în interiorul unui mediu social guvernat de reguli, în care televizorul poartă

povara mai multor func#ii diferite în familie.

*a fel cum pe timpuri erau orele fixe de servire a mesei, acum familia includetelevizorul în tiparele activită#ii sale cotidiene, c%iar mai mult, îl folose te drept 8tovară$ș

de călătorie, #ap ispă$itor, mediator, marcator de grani#ă între membrii familiei, pentru a

programa alte activită#i, ca o răsplată sau o pedeapsă, ca agent de sc%imb $i a$a mai

departeV&

ercetătorul britanic Bavid ForleQ1

a publicat în 06 rezultatele cercetării sale încare a urmărit analizarea separa iei pe genuri i puterea în cadrul familiei.ț ș

ercetând o întreagă gamă de dimensiuni foarte fin diferite ale practicii de

vizionare a emisiunilor ! 4puterea $i controlul asupra alegerii programului, stilul de

vizionare, planificarea sau neplanificarea vizionării, importan#a acesteia, comentarea celor

vizionate, preferin#a pentru un anume program sau canal, vizionarea de unul singur $i cea

8pe furate&5, ForleQ descoperă o diferen#ă semnificativă între bărba#ii $i femeile din

familiile pe care le studiază.


37/81

nesiguran aVmedia oferind remedii împotriva singurătă iiO sunt folosite pentru a creaț ț

sentimente pozitive i pentru a defini rela iile umane&.ș ț 6

Doger ilverstone concluzionează 8elevizorul reprezintă a$adar un membru de

familie în sens metaforic, dar $i în sens propriu, în măsura în care el este integrat în tiparulzilnic al rela#iilor sociale familiale $i în măsura în care este centrul energiei emo#ionale sau

cognitive, eliberând sau acumulând tensiuni, sau oferind confort sau un sentiment al

siguran#ei&1/. Bar structura internă a familiei nu mai este o consecin#ă a vie#ii trăite în

cadrul spa#iului intim al căminului, ci, mai degrabă a mass-media. Car fenomenologia

căminului $i a vie#ii sociale a familiilor lasă încă neexplicate cel pu#in două dimensiuni ale

universului familiei. )rima este reprezentarea familiei c%iar pe ecranul televizorului, iar

cea de-a doua este rolul căminului ca participant activ la via a economică, socială iț ș culturală din sfera publică.

elevizorul i celelalte mi'loace de comunicare apar in căminului. elevizorulș ț

aduce lumea exterioară în interiorul căminului, întărind sentimentele pozitive de siguran ăț

i apartenen ă caracteristice acestuia. 8utia din col & este, prin faptul că depindem de ea,ș ț ț

o legătură crucială cu lumea pe care o împărtă im cu comunitatea i na iunea, prin urmare,ș ș ț

televizorul extinde grani ele căminului dincolo de u a de la intrare.ț ș

8elevizorulV înso e te acum copiii în călătoriile pe glob c%iar înainte ca ace tiaț ș ș

să aibă permisiunea de traversa strada&.10

-#2# E(!t()( t()(%i5i$nii a*$0ra !o40orta4(nt$)$i indi%id$a)

Americanul ;eorge omstoc@ 12 a sintetizat cercetările asupra efectelor comunicării

de masă i a pus bazele unui nou model explicativ aplicabil mai ales în descifrareaș

e&ectelor televi#iunii asupra comportamentelor individuale. Aten ia lui ;eorge omstoc@ ț

s-a focalizat asupra efectelor neprevăzute, neplanificate i nedorite, cum sunt mai alesș

6 Doger ilverstone, op. cit., p. 31/ Cdem.10 os%ua FeQro>itz, o %ense o& Place: "he !mpact o& Blectronic Media on %ocial ehaviour ,

(xford 9niversitQ )ress, =e> ?or@, 06,p. 23 apud Doger ilverstone, op. cit., p. +0.12 ;eoge omstoc@ apud Coan Brăgan, Comunicarea - paradigme i teorii,ș !olumul 2, EdituraDA(,


38/81

agresivitatea iș violen aț . Bin ansamblul cercetărilor evaluate, acesta desprinde mai multe

categorii de efecte ale televiziunii

• influen ă 8prosocială&, în sensul socializării indivizilor i integrării lor ț ș

sociale

• acumularea de informa iiOț

• imitarea ac iunilor, comportamentelor i persona'elor prezentate deț ș

televiziuneO

• învă area de către indivizi a comportamentelor vizionate, televiziunea fiindț

o sursă de învă are a comportamentelorOț

• televiziunea constituie i un stimul pentru 8punerea în practică de cătreș

individ a ceea ce este învă at din alte surse&.ț

)rincipalul enun al modelului este acela că 8probabilitatea ca un anumitț

comportament reprezentat la televiziune să fie învă at este cu atât mai mare cu câtț

respectivul comportament prezintă o relevan ăț mai mare pentru individ 4din punct de

vedere psi%ologic5, stimularea emo ională este mai pronun ată, iar comportamentulț ț

înfă i at este mai vizibil în cadrul setului de comportamente pe care le poate cunoa teț ș ș

individul&. Cmaginile de televiziune reprezintă comportamente care devin stimuli pentru

privitori, în măsura în care ace ti stimuliș 13

• sunt relevan i pentru propriul comportament al telespectatoruluiOț

• puterea de influen are a imaginilor de televiziune provine din faptul căț

acestea portretizări ale unor ac iuni concrete Oț

• atrac ia i gradul de stimulare al imaginilor tv sunt date de emo iileț ș ț

provocate, de intensitatea stimulării telespectatorului, de mobilizarea

interesului i a motiva iei acestuia.ș ț

:or a de stimul pentru individ a imaginilor de televiziune se define te prin douăț ș

caracteristici ma'ore1+

13 ;eoge omstoc@ apud Coan Brăgan, Comunicarea - paradigme i teorii,ș !olumul 2, EdituraDA(,


39/81

• consecin ele percepute ale televiziunii 4consecin ele modului de prezentareț ț

a ac iunilor într-o emisiune sau film5Oț

• realitatea percepută a televizionării 4gradul de realism al ac iunilor ț

prezentate5.

"n ceea ce prive te reprezentarea violen ei la tv i efectele acesteia asupraș ț ș

comportamentelor individuale, modelul lui omstoc@ surprinde efectele neplanificate iș

nedorite precum agresivitatea i delincven a, dar i efectele cumulative, ca acumularea deș ț ș

informa ii sau imitarea comportamentelor prezentate la tv.ț

)entru a explora această idee, FcPuail i Kinda%lș 1 imaginează două aplica iiț

practice ale modelului.

"ntr-un caz, telespectatorul urmăre te un film poli ist, având un mare grad deș ț

realism, în timpul căruia eroul 4poli istul5 are o confruntare violentă cu un traficant deț

droguri. 8cena bătăii ocupă o pozi ie centrală i este înfă i ată într-o manieră palpitantă,ț ș ț ș

iar intriga sugerează că violen a fizică este o modalitate necesară, întemeiată, c%iar dacăț

ilegală, de a te comporta fa ă de cineva care, altfel, ar scăpa nepedepsit. Delevan a sceneiț ț

prezentate 4bătaia5 este pronun ată întrucât pe parcursul peliculei nu sunt prezentateț

comportamente alternative i la scurt timp după vizionarea filmului, telespectatorulș

întâlne te o scenă reală în care poate avea loc un comportament violentO de exemplu, cândș

se 'oacă împreună cu prietenii. onform modelului, ne putem a tepta la un astfel de efect,ș

deoarece agresivitatea este valorizată pozitiv i există condi ii favorabile pentru învă areș ț ț

i pentru aplicarea comportamentului respectiv în via a reală &ș ț 1. Acest caz pune în

eviden ăț relevan a realistăț a actului fic ional i prin aceastaț ș impulsul imitativ pe care îl

generează asupra unor receptori ai programelor televizate.

el de-al doilea exemplu ipotetic imaginat de cei doi autori autori se referă la un

film de desene animate, în care o vră'itoare otrăve te o prin esă bună i frumoasă. "n acestș ț ș

caz gradul de 8stimulare emo ională este ridicat, dar relevan a actului propriu-zis esteț ț

scăzutăO mai întâi pentru că episodul nu pare a fi întâlnit în via a de zi cu zi, deci esteț

nerealist i, în al doilea rând, pentru că este un comportament cu consecin e condamnabileș ț

înfăptuit de un persona' neatractiv. Avem deci o contextualizare negativă a violen ei care,ț 1 Benis FcPuail, ven Kinda%l, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă

X060Y, Editura omunicare.ro,


40/81

în mod normal, nu poate incita la violen ă în via a reală. ( explica ie în plus a acesteiț ț ț

irelevan e imitative constă în faptul că filmul de desene animate este plin de incidenteț

violente dar neveridice 4prezentând un set mare de comportamente alternative5&11.

2.5. E(!t( a*$0ra !o40orta4(nt()or tin(ri)or

!izionarea $i preferin#a pentru televiziunea violentă sunt legate de atitudinile,

valorile $i comportamentele agresive.

"n primii ani din via#ă copiii imită comportamentul adul#ilor ca o metodă de a învă#a

despre o lume care le este deocamdată inaccesibilă, astfel a$ezat în fa#a televizorului,

copilul va imita comportamentul adul#ilor 4sau al altor copii5 pe care îi vede manifestându-

se. )roblema rezidă, însă, în incapacitatea acestor copii de a-$i da seama dacă ceva trebuie

sau nu imitat. u alte cuvinte, copilul e, 8un burete care înregistrează $i absoarbe fără

discernământ tot ce vede&1.

Atitudinea de a înmagazina tot ceea ce vede este încura'ată $i de faptul că în filme

violen#a este răsplătită într-un fel sau altul. Be cele mai multe ori, atât eroii pozitivi, cât $i

criminalii folosesc violen#a pentru a rezolva rapid o situa#ie $i c%iar dacă persoana negativă

moare după ce a folosit violen#a, cel pozitiv este recompensat după ce a recurs la acela$i tip

de ac#iuni violente.

"n ma'oritatea programelor ce con#in violen#ă fic#ională nu se pune accent pe efectele

violen#ei suferin#ă $i urmări pe termen lung, indiferent dacă acestea sunt fizice sau psi%ice.

11 Cdem.1 artori, ;iovanni, Aomo videns:!mbecili#area prin televi#iune, traducere de Fi%ai Elin, EdituraLumanitas,


41/81

8eleviziunea poate să adune în fa#a 'urnalului de $tiri de la ora douăzeci mai mul#i

oameni decât toate cotidianele de diminea#ă $i de seară la un loc& 16, ea fiind la mare

distan#ă de al#i factori 4familie, biserică, $coală,antura', lecturi5, cel mai activ modelator de

atitudini $i mentalită#i.

Bar, la baza comportamentului agresiv manifestat de video-copii stau patru

mecanisme ce fac legătura dintre programarea acestor emisiuni cu con#inut violent $i

comportamentul violent al copiilor telespectatori.

Primul mecanism se referă la absen#a consecin#elor asociate cu actele de violen#ă $i

modul în care o situa#ie poate fi rezolvată mai convenabil, astfel că 8urmărirea unui număr

impresionant de acte de violen#ă provoacă o obi$nuire a telespectatorului cu ele $i

acceptarea ideii că violen#a poate fi un mod normal de a trăi&./

Acest comportament violent al copiilor crescu#i cu televiziunea este întărit $i de

faptul că în ma'oritatea scenelor cu violen#ă de la televizor făpta$ul rămâne nepedepsit,

situa#ie ce îi determină pe copiii 8să adopte comportamente violente în momentul în care

întâmpină vreo problemă, când nu li se face pe plac sau nu ob#in ceea ce vor întrucât ei au

înteles în timp uitându-se la televizor, că persona'ele de pe micul ecran care se impun prin

violen#ă dobândesc o anumită eficacitate în rezolvarea problemelor&.

0


42/81

mult la filme au tendin#a de a empatiza mai greu, de a protesta mai pu#in la nedreptă#i $i de

a fi mai pu#in aten#i la suferin#ele îndurate de ceilal#i în via#a reală&.3


43/81

tudiile sociologice realizate dovedesc că violen#a de pe micul ecran na$te violen#ă

în lumea reală+

0. oamenii a'ung să supraestimeze prezen#a violen#ei în lumea reală. pore$te

sentimentul fricii, al insecurită#ii în fa#a pericolului văzut ca iminent.

2. trăind permanent sentimentul unei agresiuni poten#iale, oamenii nu numai

că devin mai stresa#i, mai irascibili, dar se $i pregătesc să răspundă cuviolen#ă, în legitimă apărare, la un eventual atac. )rin aceasta,

comportamentul violent se insinuează în imagina#ia individului care se

îndreptă#e$te sa-l folosească pentru a preîntâmpina riscul.

3. indivizii, într-o măsură tot mai mare, percep această violen#ă ca o

componentă legitimă $i implicită a institu#iilor sociale. Car dacă lumea în

care trăim este una violentă, violen#a devine un mi'loc $i necesitate.

+ ;%eorg%e !irgiliu, op. cit ., pp. 1/ 7 2.

+3


44/81

+. apare o desensibilizare a oamenilor în fa#a violen#ei, a durerii $i suferin#eiO

!iolen#a devine, tot mai mult, un mi'loc dezirabil pentru rezolvarea

problemelor $i impunerea intereselor, pentru dobândirea plăcerii sau a

confortului dorit.

. tinerii devin tot mai impulsivi, incapabili să-$i controleze impulsurile

violente. Be la 'oacă până la obsesie, comportamentul violent devine o

constantă a comportamentului genera#iilor crescute cu televizorul.

CAPITOLUL III + STUDIU DE CAZ

TELEVIZIUE! " VI! ! TIE#IL$#Ț

1#/# M(todo)o6ia !(r!(t,rii

D(*!ri(r(a 4(tod()or d( !(r!(tar(" C%estionarul

)rin corelarea datelor se face referire la o multitudine de metode, incluzând

observa#ia participativă, interviurile aprofundate, sonda'ele de opinie, experimentele,

analiza de con#inut, etc. ea mai importantă regulă referitoare la colectarea faptelor este

raportarea modului în care datele au fost produse $i cum au a'uns în posesia lor .

;arQ JingO Dobert Jeo%aneO idneQ !erba , )undamentele Cercetării sociologice, Editura)olirom, Ca$i, 2///, p. 6.

++


45/81

%estionarul se dovede$te a fi una din te%nicile cel mai frecvent utilizate în $tiin#ele

socio-umane, indiferent dacă este vorba de un sonda' de opinie publică, de o anc%etă

sociologică sau de o investiga#ie mai largă.

%estionarul este instrumentul cu a'utorul căruia se realizează culegerea datelor. El

este prezentat sub forma unor seturi de întrebari. "ncercând să ofere o nota definitorie

c%estionarului, psi%ologul francez ). )ic%ot scria în ,,*e estes mentaux& ,,%estionarele

sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris

subiec#ilor $i se referă la opiniile, preferin#ele, sentimentele, interesele $i comportamentele

lor în circumstan#e precise&.1

eptimiu %elceaO Coan FărgineanuO Con auc, Cercetarea sociologică- Metode (i "ehnici, EdituraBestin, Beva, 066, p. 01.

1 eptimiu %elceaO Coan FărgineanuO Con auc, op. cit ., p.016.

+


46/81

Astfel, c%estionarul sociologic cuprinde o serie de întrebări ce se adresează

oamenilor, $ntrebări ce 'oacă rolul de indicatori ai unor &apte sau &enomene sociale.

Dăspunsul primit la aceste întrebări furnizează o informa#ie asupra câmpului problematic

cercetat.6 "ntrebările scrise $i eventual, imaginile grafice au func#ie de indicatori.

uccesiunea lor este logică, dar $i psi%ologică.6/

Bupă con#inut, întrebările pot fi împăr#ite în trei mari categorii

- $ntrebări &actuale - vizează ob#inerea unei informa#ii legate de anumite

evenimente petrecute în via#a persoanei, a familiei sale, de unele însu$iri ce o

caracterizează, etc.60 :ac referire la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct $i

verificate $i de alte persoane.62

- $ntrebări de opinie - cu a'utorul lor se urmăre te accesul la aspectele de ordinș

subiectiv ale persoanei atitudini, păreri, motive, interese, etc. (piniile $i atitudinile

oamenilor în legătură cu munca sau alte aspecte ale vie#ii se concretizează în valori $i

comportamente sociale.63

- $ntrebări legate de cuno(tin+e - în acest caz, informa#ia ob#inută nu este legată de

con#inutul întrebării, ci de faptul dacă omul de#ine sau nu anumite cuno$tin#e. Dolul acestor

întrebări este, de regulă, acela de a evalua, prin câ#iva indicatori foarte expresivi, nivelul de

cultură specific diferitelor grupuri umane.6+

A doua clasificare clasică a întrebărilor este cea privind forma de înregistrare a

răspunsurilor. Astfel, se poate vorbi de întrebări desc%ise, înc%ise $i mixte.

- $ntrebările deschise - sunt cele urmate în c%estionar de un spa#iu liber în care se

va înregistra răspunsul, subiectul fiind cel care completează c%estionarul a$a cum crede el

de cuviin#ă, adică va putea realiza fie un comentariu larg al problemei, fie un scurt rezumat

de câteva cuvinte sau c%iar de unul singur.6 Avanta'ul unor astfel de întrebări este că cei

care răspund au mai multe posibilită#i de a-$i exprima opiniile cu propriile lor cuvinte. Ele

nu se limitează la oferirea unor răspunsuri fixe. )ermit culegerea unor informa#ii bogateasupra tuturor temelor, fără riscul sugestibilită#ii.6. (feră în mod tipic informa#ii mai

detaliate decât cele standardizate. ercetătorul poate urmări răspunsurile pentru a analiza

Ant%onQ ;iddens , %ociologie , Editura


47/81

mai în profunzime modul de gândire al celui c%estionat. )e de altă parte, lipsa de

standardizare înseamnă că răspunsurile pot fi dificil de comparat, din punct de vedere

statistic.61

- $ntrebările $nchise - sunt înso#ite de variante posibile de răspuns, subiectul fiind

obligat să aleagă varianta potrivită. ubiectul este c%emat să aleagă varianta de răspuns,

atunci când, după citirea întrebării, operatorul are sarcina de a anun#a toate variantele.

Dăspunsul la întrebările înc%ise se realizează prin marcarea variantei de răspuns aleasă în

diferite forme.6 Acest tip de întrebări prezintă avanta'ul că răspunsurile sunt u$or de

comparat $i de numărat. )e de altă parte, datorită faptului că nu dau posibilitatea unor

subtilită#i de opinie sau de expresie, există $anse ca informa#ia pe care o oferă să aibă o

anvergură restrânsă.66 Dăspunsul trebuie să se încadreze într-una din categoriile propuse de

cercetător, gradul de libertate al subiectului fiind redus.0//

- $ntrebări mi4te - cuprind, pe lângă setul de variante explicate, încă una din

genul ,,Alte situa#iiT areT...& e cere astfel încercuirea atât a unui cod, dar $i exprimarea

liberă a situa#iei neprevăzute în variantele scrise.0/0

( altă clasificare a întrebărilor este cea care distinge întrebările directe sau

indirecte. ( întrebare este numită indirectă dacă sensul real al său sau al răspunsului este

diferit de către persoana interogată.

:ormularea corectă a întrebărilor în c%estionar presupune alegerea 'udicioasă a

cuvintelor astfel ca acestea să fie în#elese de către întreaga popula#ie anc%etată, să nu aibă

sensuri multiple.0/2

61 Ant%onQ ;iddens, op cit., p..6 Cdem, pp 0/2-0/3.66 Cbidem, p.+.0// eptimiu %elcea, Coan Fărgineanu, Coan auc, op.cit., p. 062.0/0 Ant%onQ ;iddens, op.cit., p.0/+.0/2 ătalin Zamfir, *azăr !lăsceanu , op. cit., p. 6.

+1


48/81

1#-# Int(r0r(tar(a r(5$)tat()or !(r!(t,rii

%estio

Televiziunea Și Impactul Social Asupra Tinerilor 2

Documents

Transcript of Televiziunea Și Impactul Social Asupra Tinerilor 2