TEHNICI SI METODE MODERNE IN ACTIVITATILE

INTEGRATE IN GRADINITA DE COPII

Educatoare: Pauna Ramona

Gradinita cu PN Strejnicu-Targsoru-Vechi

Calitatea activităţilor curriculare din învăţământul preşcolar are la bază mai multe modalităţi,

printre care activitatile integrate şi tehnicile si metodele de învăţare active şi interactive.

Activităţile integrate nu sunt alte activităţi, ci cele pe care noi le proiectăm calendaristic conform

planului de învăţământ, orarului aferent nivelului de vârstă, susţinute de experienţa cadrului didactic.

Rolul educatoarei este de neînlocuit, căci ea este ,,organizatorul condiţiilor de învăţare’’.Programa pune

accent pe modul pro-activ de învăţare,adică modalitatea prin care copiii sunt încurajaţi să-şi asume respon-

sabilitatea în procesul de învăţare.

Activităţile din grădiniţă pot fi desfăşurate integrat după scenarii zilnice cu generice distincte care

reunesc activităţi comune şi la alegere dar din zona respectivă sau prin care se regăsesc fragmentele de

activităţi dintr-o săptămână cu generice de zi, respectând tema şi subtema săptămânii.

Diversitatea şi varietatea materialelor, folosirea metodelor si tehnicilor moderne încurajează copiii să

se manifeste, să observe, să gândească, să-şi exprime ideile, să interpreteze date, să facă predicţii.

Prin abordarea integrată a activitătilor în grădinită, facem ca granitele dintre tipurile si categoriile de

activităti să dispară si studiem tema aleasă cu ajutorul mijloacelor de investigare a mai multor stinte.

Prin activităţile integrate desfăşurate cu copiii aducem un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă

procesului de predare-învăţare, punând un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces. Prin ele

trebuie să utilizăm tehnici si metode active care să conducă la sporirea eficienţei muncii didactice a educatoarei

prin impresionarea capacităţii copilului de aplicare a transferului de idei.

Metodele de învăţare constituie instrumente de prim rang în mâna educatorului, este calea eficientă de

organizare şi conducere a învăţării, un mod comun de a proceda care reuneşte într-un tot familiar eforturile

cadrului didactic şi ale copiilor.

1

În grădiniţă un accent deosebit se pune pe folosirea învăţării active şi pe cooperare, acestea concurând

la obţinerea unor performanţe notabile. Atunci când se folosesc metodele de învăţare activă toţi copiii

asimilează la un nivel mai profund, reţin ideile mai mult timp, sunt motivaţi şi le place şcoala, şi pot corela ceva

ce au învăţat. cu viaţa reală şi în rezolvarea de probleme.

Plecând de la o literatură în domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt împărţite

din punct de vedere istoric în :

metode tradiţionale/ clasice : expunerea conversaţia, exerciţiul, demonstraţia, observaţia;

metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, învăţarea prin cooperare, mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programată, metode de simulare, proiectul/tema de cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei, interviul.

Însă nu tot ceea ce este ,,vechi” este neapărat şi demodat, după cum nu tot ceea ce este ,,nou” este şi modern.

Implementarea educaţiei centrată pe copil prin utilizarea metodelor şi tehnicilor active de învăţare este

din ce în ce mai necesară şi în învăţământul prescolar. Folosind aceste metode şi tehnici,educatorul este

receptat ca furnizor de resurse ale învăţării, cadrul didactic şi copilul fiind parteneri în educaţie.Am asigurat

astfel o învăţare eficientă şi durabilă care să răspundă atât nevoilor personale,cât şi cerinţelor adaptării la

o ,,societate a cunoaşterii’’ aflată în continuă schimbare.Există însă un set de condiţii pe care le-am îndeplinit

pentru promovarea învăţării active:

am acordat timp suficient şi am creat condiţii optime pentru ca preşcolarii să-şi exprime ideile şi pentru

a primi feedbak constructiv;

copiii au fost lăsaţi şi încurajaţi să speculeze;

am încurajat copiii să-şi exprime ideile şi părerile proprii,fără teama de a fi ridiculizaţi;

copiii au fost stimulaţi să-şi dezvolte încrederea în forţele proprii şi să înţeleagă valoarea propriilor idei

şi opinii.

În procesul predării interactive rolul educatoarei se schimbă: ea formulează probleme, ascultă părerile

copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează greşelile acestora, dar niciodată nu

impune autoritar un punct de vedere.

Iată câteva tehnici şi metode active şi interactive pe care le-am folosit în activitati :

2

1.Problematizarea –

Constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situaţii problemă, care solicită copiilor utilizarea,

restructurarea şi completarea unor cunoştinţe şi capacităţi anterioare dobândite în vederea realizării situaţiei

problemă pe baza experienţei şi efortului personal. Problematizarea am folosit-o cu eficienţă sporită la grupa

mare. Dintre elementele de problematizare ce pot fi utilizate în cadrul activităţilor de observare prezint două:

a) Crearea unor situaţii-problemă, care să stimuleze copiii către căutare şi descoperire.

b) Dirijarea percepţiei prin intermediul conversaţiei euristice.

a) Crearea unei situaţii-problemă are scopul de a-l pune pe copil atât în situaţia propriu-zisă de a

cunoaşte cât mai ales în aceea de a elabora şi de a descoperii calea spre adevăr, spre soluţia problemei. Spre

exemplu spre a motiva alegerea unei activităţi de observare cu tema ,, Ce-i trebuie plantei ?” pentru a stimula

interesul de cunoaştere am pornit de la o scurtă povestire. ,,Familia Anei” s-a pregătit să plece în concediu la

mare. În apartament o mulţime de plante. Mama a rugat-o pe prietena ei să-i îngrijească plantele. Oare de ce

aveau nevoie plantele?

b)Dirijarea percepţiei prin intermediul conversaţiei euristice constă într-o succesiune de întrebări şi

răspunsuri prin care educatoarea conduce gândirea copiilor spre descoperirea de noi adevăruri. Această

metoda de problematizare presupune o adevărată ,,gimnastică a gândirii” copilului. Întrebările cu caracter

problematic pot fi grupate în următoarele categorii tipologice:

Întrebări care solicită deducerea unei însuşiri dintr-o experienţă sau acţiune dată (,,De ce se

rostogoleşte nuca?”, ,,De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii şi de ce nu se aude la rostogolirea

unei prune?” etc.)

Întrebări care îi orientează spre tehnicile de investigare utilizate (,,Ce trebuie să facem pentru a şti dacă

prunele sunt zemoase ?”, ,,Ce trebuie să facem pentru a şti ce se află sub coaja mărului?”).

Întrebări cu caracter ipotetic(,,Ce s-ar întâmpla dacă am scoate peştele din acvariu?”, ,,Ce s-ar întâmpla

dacă autobuzul nu ar avea faruri?).

Întrebări cu caracter cauzal(,,De ce merge iepuraşul sărind?”, ,,De ce îngheaţă apa iarna?” etc.).

Întrebări care dirijează gândirea spre generalizări simple(,,După ce cunoaştem că lupul este un animal

sălbatic?”, ,,Ce părţi ale corpului iepuraşului au forma alungită?”).

3

Problematizarea poate fi introdusă sub forme mai simple şi în cazul altor metode.

2. Algoritmizarea

Este o metodă care presupune utilizarea şi valorificarea algoritmilor de învăţare. Algoritmul este

constituit dintr-o serie de operaţii executate într-o anumită ordine, presupune o succesiune de operaţii. Din

punct de vedere psihologic algoritmii reprezintă depinderi de activitate intelectuală. Algoritmizarea ca metodă

se foloseşte în general la grupele mari.

În activităţile de observare direcţionate spre cunoaşterea lumii vii algoritmul de lucru se dovedeşte a fi

benefic. Observarea unui animal se desfăşoară prin aceeaşi succesiune de operaţii.:

a. perceperea globală a animalului;

b. Componentele corpului;

c. Particularităţile fiecărei părţi a corpului;

d. Mediul şi modul de viaţă;

e. Înmulţirea;

f. Importanţa.

Este normal că pentru educatoare aceste etape constituie un schelet logic atât pentru activitatea

coerentă a operaţiilor mentale ale preşcolarului cât şi pentru educatoare, care dirijează procesul de învăţare.

Insistându-se de la primele teme pe aceste secvenţe, la teme similare, apelând la schema logică de investigare

prin simple întrebări ca : ,,Ce am învăţat despre…?”, şi acum ,,Ce trebuie să ştim despre…?” se activează

algoritmul de lucru care facilitează descoperirea elementelor de noutate şi integrarea lor în structuri cognitive

deja consolidate. Lumea plantelor în diversiunea sa poate fi abordată în activităţile de observare cu mult

succes utilizând algoritmizarea:

a. Părţile plantei : rădăcina, tulpină, frunze, flori;

b. Particularităţile organelor plantei;

c. Înmulţirea plantei;

d. Îngrijirea plantei;

e. Importanţa plantei.

4

În lucrarea de sinteză ,,Studii de didactică experimentală” Bunescu V. conchide că: ,,Rezolvând pe bază

de algoritm raţional problemele pentru care sunt stabiliţi algoritmii, gândirea se eliberează de eforturi

inutile şi poate să-şi canalizeze eforturile spre adevărate soluţii creatoare”- concluzie care defineşte

importanţa algoritmilor de învăţare.

3. Cubul

Este o metodă folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect, a unei situaţii din mai multe

perspective. Am folosit tot cu succes în activităţile de observare şi lectură după imagini, ori de câte ori a fost

necesară observarea unui animal, obiect, plantă, fenomen din mai multe perspective, ori ca mijloc de fixare a

unor informaţii obţinute.

Am introdus metoda cubului în activitatea de observare cu tema ,,Animale domestice în ograda

bunicilor” - ,,Câinele”. Cum am procedat:

a. Am realizat un cub pe ale cărei feţe am scris cifrele de la 1 la 6, precizând că fiecare număr reprezintă

o cerinţă adresată unui anumit grup.

b. Anunţarea temei - ,,Astăzi vom observa un animal domestic foarte îndrăgit: Câinele”. Am prezentat

copiilor un căţel adevărat.

c. Am împărţit grupa de copii în 6 subgrupe urmând ca fiecare subgrupă să analizeze animalul din

perspectiva cerinţei ce corespundea cifrei de pe una din fetele cubului. Numărul 1 înseamnă ,,Descrie!”, unde

copiii aveau sarcina de a spune culoarea, mărimea, forma animalului observat; numărul 2 - ,,Compară!”, copiii

având sarcina de a evidenţia asemănările şi deosebirile faţă un alt animal (la alegere); numărul 3

- ,,Asociază!”: ,,La ce te gândeşti când vezi un câine?”, ,,Ce simţi?”; numărul 4 - ,,Analizează!”: ,,Care sunt părţile

componente ale câinelui?”; numărul 5 - ,,Aplică!”: ,,Ce foloase ne aduce câinele?”, ,,Cum ne ajută?”; numărul 6

– ,,Argumentează!” „pro” sau „contra” în ceea ce priveşte importanţa câinelui pentru om şi spune motivele pe

care te bazezi în ceea ce afirmi.

d. După ce am constatat că toţi copiii au înţeles sarcinile impuse am acordat timpul necesar pentru

rezolvarea acestora.

Câte un copil din fiecare subgrupă prezintă rezultatul cerinţei corespunzătoare subgrupei sale, iar

educatoarea a realizat un desen în care reda rezultatul final şi complet al observării.

5

4. Învăţarea prin cooperare

Este o metodă care implică procedee de colaborare şi activitate comună în rezolvarea unor sarcini de

instruire: copiii lucrează împreună, uneori în perechi, în grupuri mici pentru a rezolva aceeaşi problemă, pentru

a explora o temă nouă, pentru a crea idei noi.

După cum arăta J. Richardson, activităţile bazate pe învăţarea prin cooperare au câteva caracteristici

generale:

interdependenţa pozitivă;

răspunderea individuală;

caracterul eterogen al membrilor şi grupurilor;

conducerea în comun;

predarea directă a deprinderilor sociale;

rolul de observator al educatoarei, care poate interveni atunci când este necesar.

Învăţarea prin cooperare, realizându-se printr-o bogată paletă de activităţi oferă copiilor o învăţare

activă, un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predare, punând accent deosebit pe joc ca

metodă de bază a acestui proces. Această metodă valorifică avantajele muncii şcolare şi extraşcolare,

asigurând condiţiile necesare pentru ca efortul comun al copiilor să fie bine organizat şi susţinut.

Ei au posibilitatea de a explora şi cunoaşte domenii noi, de a acumula cunoştinţe în mod independent,

dezvoltându-şi competenţele precum: creativitatea, spiritul de iniţiativă, capacitatea de a comunica şi a lucra în

echipă. Exemplu: Tema ,, Toamna cea bogată”

Scopul activităţii: crearea posibilităţilor copiilor de a opta pentru un anumit centru în care doreşte să

execute o temă punându-şi în aplicare originalitatea şi creativitatea.

Obiective:

-dezvoltarea simţului artistic şi a creativităţii;

-dezvoltarea capacităţii de a lucra în comun;

- sprijinirea cunoaşterii de sine prin raportarea la colectiv;

- valorificarea unor aptitudini;

6

- dezvoltarea muşchilor mici ai mâinilor în vederea pregătirii pentru scris;

- stimularea percepţiei senzuale .

Materiale: - materiale din natură, hârtie glasată, foarfece, pastă de lipit, carioca, hârtie.

Alegerea grupului – 5 copii

M. – pentru că îi place foarte mult să deseneze va colora fructe;;

S. – pentru a-i reduce din fluxul energic i-am dat să rupă fâşii din hârtie creponată şi să mototolească bobiţe pentru coşuleţul toamnei.

B. – este o fetiţă temperată, va lipi bobiţele pe coşuleţ.

M. – Are siguranţă şi precizie în mişcări va decupa fructele.

A. – Cu simţ estetic mai dezvoltat va lipi, fructele şi frunzele uscate.

5. Mozaicul

Are ca scop învăţarea prin cooperare într-un grup mic de copii a unui conţinut mai dificil. În

procesul instructiv-educativ din grădiniţă,am aplicat această metodă în cadrul activităţii de cunoaşterea

mediului, folosind ca mijloc de realizare observarea. Astfel, în activitatea de observare cu tema ,,Iepurele’’,

am respectat etapele impuse de tehnică :

Constituirea grupurilor cooperative - s-a lucrat în grupuri egale numeric.Toţi cei din grupa 1 au învăţat

despre părţile componente ale animalului. Cei din grupa 2 au învăţat despre însuşirile şi trăsăturile

caracteristice ale acestuia. Copiii de la grupa 3 au învăţat despre hrană şi foloase, iar cei de la grupa 4

au învăţat despre mediul de viaţă al animalului.

Activitatea cu grupuri de experţi Toţi copiii cu acelaţi număr au format un grup nou, în care au clarificat

toate aspectele, au extras ideile esenţiale, au căutat modalităţi eficiente de transmitere a conţinutului

colegilor din grupul cooperativ.

Activitatea în grupurile cooperative. Fiecare copil a revenit în grupul cooperativ din care a provenit şi a

prezentat celorlalţi conţinutul învăţat. ,,Expertul’’ a răspuns întrebărilor adresate de către ceilalţi şi

astfel s-au clarificat unele nelămuriri. Obiectivul grupului a fost ca toţi copiii să înveţe tot materialul

prezentat şi grupurile au fost responsabile de aceasta.

Evaluarea individuală a copiilor am realizat-o prin răspunsuri orale la întrebări şi prin fişe individuale.

Utilizând tehnica mozaicului în activităţi, am observat multiple avantaje pentru copii.Am constatat

adevărul aserţiunii ,,cel mai bine învăţ când îl învăţ pe altul’’.Dialogul pentru copii a fost foarte valoros

7

deoarece a dispărut teama de a formula întrebări şi de a răspunde la ele. Faptul că toţi colegii au ascultat, a

scăzut din anxietatea celor timizi care au dobândit încredere în sine şi curaj.

Am obtinut rezultate bune folosind această metodă si în repovestiri cum ar fi : ,,Alba ca

zăpada”, ,,Punguţa cu doi bani”, ,,Soarele şi omuleţii de zăpadă”.

6.Brainstorming-ul

Având semnificaţia de furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, stare intensă de creativitate asalt de

idei, una din cele mai răspândite metode de stimulare a creativităţii. Preşcolarii sunt provocaţi să participe activ

la producerea de idei, se dezvoltă capacitatea de rezolvare a unei probleme prin căutarea de soluţii cât mai

originale, se dezvoltă atitudinea creativă şi este favorizată, exprimarea personalităţii, este stimulată

participarea tuturor copiilor la activitatea de producere a ideilor, chiar şi a celor mai timizi, este stimulată

căutarea soluţiei optime prin alegerea din mai multe variante posibile.

7.Tehnica ,,Ştiu – vreau sa stiu –am inteles’’-

Modelul de structurare a activităţii conform acestei metode se utilizeaza eficient îndeosebi în

activitaţile de convorbire.Se parcurg mai mulţi paşi:

a.Prima etapă este centrată pe întrebarea,,Ce ştiu despre subiect ?’’ se suprapune momentului de

actualizare a cunoştinţelor anterioare(,,idei ancoră’’).

b.A doua etapă este centrată pe întrebarea ,,Ce vreau să ştiu?’’si presupune realizarea unei liste de

întrebări prin care subiectul a fost înscris în sfera de interes a copiilor( ex.,,Ce sunt stelele,cometele,sateliţii ?De

unde vine soarele ?,etc’’)

c.Etapa a treia este centrată pe aserţiunea ,,Am învăţat’’,si presupune o monitorizare şi o conştientizare

a cunoştinţelor noi, o comparare cu vechile cunoştinţe.

Printre metodele moderne de stimulare a creativităţii mai sunt :

1.Explozia stelară – este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstorming-ului. Începe

din centru conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări asemenea exploziei stelare;

2.Colţurile – are drept scop generarea unei dezbateri în contradictoriu în cadrul problemelor

controversate, situaţii în care participanţii la discuţie pot avea puncte de vedere diferite.

3.Ciorchinele – ca şi brainstorming-ul, stimulează realizarea unor asociaţii noi şi permite cunoaşterea

propriului mod de a înţelege o anumită temă;

8

4.Rezolvarea creativă de probleme (problem solving ) – nu este numai o tehnică, ea este tot odată un

mod de gândire bazat pe dimensiunea general-umană a dezvoltării de moduri specifice de interacţiune cu

realitatea cotidiană; îi este caracteristic apropierea de o concepţie pozitivă şi utilă asupra realităţii.

Stilul ,,axat pe grup” pune accentul pe activitatea copiilor, pe participarea lor la descoperirea cel puţin

a unei părţi din cunoştinţele ce urmează a fi învăţate. Dialogul devine indispensabil, ca modalitate

fundamentală de lucru, nu numai între educator şi copii, ci şi în interiorul grupului între membrii săi.

Stilul de tip algoritmizat constă în asigurarea unei succesiuni rigide de operaţii între activitatea de

predare şi cea de învăţare. Între programare externă ce ţine de predare, şi cea internă ce ţine de învăţare se

stabilesc relaţii univoce strict deterministe. Condiţia fundamentală pentru proiectarea şi realizarea unor

asemenea relaţii este cunoaşterea cât mai exactă a structurii componentelor psihice ce urmează a fi formate.

Metodele şi procedeele ce caracterizează această strategie didactică sunt : algoritmizarea, instruirea

programată şi exerciţiul.

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie făcută în lipsa unor combinări şi armonizări cu metodele aşa-

numite tradiţionale deoarece avantajele şi dezavantajele lor sunt complementare.

Imaginea şcolii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forţă pe care un observator atent le poate

surprinde se pot caracteriza în două tendinţe:

-centrarea pe ,,copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul şi , în acelaşi timp, partenerul nostru în

propria formare;

-folosirea unor metode şi stiluri moderne care să acopere cât mai bine întreaga sferă de interes a

persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa şi creatorul de resurse pentru anii viitori.

9