Ștefan Gheorghidiu
1
Ștefan Gheorghidiu, student la filosofie, personajul principal al operei ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu, este caracterizat direct și indirect în această operă. Ștefan este condamnat trăirii a două realități temporale: una fiind cea a timpului psihologic (subiectivă) reprezentând drama iubirii și alta fiind cea a timpului cronologic (obiectivă) reprezentând trăirile de pe front. Aceste două realități temporale se regăsesc punctate în jurnalul de pe front al lui Ștefan. Se îndrăgostește de una dintre cele mai frumoase fete de la universitate și trăiește o frumoasă poveste de dragoste alături de aceasta, căsătorindu-se în cele din urmă. Personajul principal percepe iubirea ca un sentiment unic, absolut, capabil să-i izoleze pe cei doi de restul lumii. Astfel, prin memorie involuntară se declanșează amintirea propriei povești de dragoste pe care o și consemnează în jurnalul său de pe front: ”Eram însurat de doi ani și jumătate cu o fată de la universitate și bănuiam că mă înșela”. Prima experiență de cunoaștere este trăită sub semnul incertitudinii, a unui zbucium permanent în căutarea absolutului. Acest zbucium este datorat moștenirii pe care Ștefan o primește de la unchiul său Tache Gheorghidiu, transformând-o pe Ela într-o pătimașă a tentațiilor mondene devenind astfel din ce în ce mai preocupată de lux, petreceri și escapade. Ștefan dă dovadă de numeroase crize de gelozie manifestate prin incertitudinile asupra sentimentului de iubire din partea Elei, punând astfel sub semnul întrebării fidelitatea acesteia. Incertitudinile iubirii devin o adevărată tortură psihică ce are ca și consecință despărțirea dintre Ela și Ștefan Gheorghidiu. O altă experiență de viață, fundamentală în planul cunoașterii existențiale, este războiul.. Imaginea războiului nu este deloc eroică pentru Ștefan, el văzând în război doar aspectul lui distructiv, părăsirea oricăror valori morale și reducerea ființei la nivelul instinctualității. Cunoscând și înțelegând gravitatea situației, Ștefan este profund impresionat de drama colectivă și devine mai puternic, fiind capabil să se retragă în lumea lui, o lume a cărților, renunțând definitiv la Ela.
description
text
Transcript of Ștefan Gheorghidiu
tefan Gheorghidiu, student la filosofie, personajul principal al operei Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil Petrescu, este caracterizat direct i indirect n aceast oper.tefan este condamnat tririi a dou realiti temporale: una fiind cea a timpului psihologic (subiectiv) reprezentnd drama iubirii i alta fiind cea a timpului cronologic (obiectiv) reprezentnd tririle de pe front. Aceste dou realiti temporale se regsesc punctate n jurnalul de pe front al lui tefan.Se ndrgostete de una dintre cele mai frumoase fete de la universitate i triete o frumoas poveste de dragoste alturi de aceasta, cstorindu-se n cele din urm. Personajul principal percepe iubirea ca un sentiment unic, absolut, capabil s-i izoleze pe cei doi de restul lumii. Astfel, prin memorie involuntar se declaneaz amintirea propriei poveti de dragoste pe care o i consemneaz n jurnalul su de pe front: Eram nsurat de doi ani i jumtate cu o fat de la universitate i bnuiam c m nela. Prima experien de cunoatere este trit sub semnul incertitudinii, a unui zbucium permanent n cutarea absolutului. Acest zbucium este datorat motenirii pe care tefan o primete de la unchiul su Tache Gheorghidiu, transformnd-o pe Ela ntr-o ptima a tentaiilor mondene devenind astfel din ce n ce mai preocupat de lux, petreceri i escapade. tefan d dovad de numeroase crize de gelozie manifestate prin incertitudinile asupra sentimentului de iubire din partea Elei, punnd astfel sub semnul ntrebrii fidelitatea acesteia. Incertitudinile iubirii devin o adevrat tortur psihic ce are ca i consecin desprirea dintre Ela i tefan Gheorghidiu. O alt experien de via, fundamental n planul cunoaterii existeniale, este rzboiul.. Imaginea rzboiului nu este deloc eroic pentru tefan, el vznd n rzboi doar aspectul lui distructiv, prsirea oricror valori morale i reducerea fiinei la nivelul instinctualitii. Cunoscnd i nelegnd gravitatea situaiei, tefan este profund impresionat de drama colectiv i devine mai puternic, fiind capabil s se retrag n lumea lui, o lume a crilor, renunnd definitiv la Ela.
