Teatru Universal
-
Upload
alina-alexandra-caprian -
Category
Documents
-
view
24 -
download
1
description
Transcript of Teatru Universal
Teatrul RomanticVictor Hugo
Evenimentele de la sfarsitul sec. al XVIII lea si inceputul sec
al XIX lea au determinatin arta si literatura o dezbatere a
problematicii existentei.In dramaturgie noua formula romantica este
pregatita de mai multi factori, cum ar fi:atentia acordata soartei
popoarelor subjugate sau maselor oropsite, interesul aratat
studiilor istorice, raspandirea romanelor sentimentaliste, succesul
extraordinar al melodramei pregateste publicul pentru receptarea
dramei romantice.In prim plan apar tiranul nemilos,victima
persecutata, individual dominat de fatalitate, brigandul cinstit
sau personajul comic. De asemenease folosesc o serie de procedee si
de mijloace: decoruri medievale, deghizari, assassinate, usi
secrete, trape, masti, sicrie, pumnale, otrava; o recuzita
spectaculoasa.In general teatrul romantic promoveaza idealuri
superioare, actiuni generoase, noblete sufleteasca. Dramaturgul
romantic manifesta interes pentru libertatea nationala a
popoarelor,dreptate socilala pentru cei asupriti, sentimental de
solidaritate si ajutor pentru cei oropsiti. El urmareste sa
realizeze o imagine cat mai complexa si mai completa a realitatii.
De obicei drama romantica se identifica cu una istorica, cu
subiecte luate chiar din legenda.Actiunea piesei dramatice este
condusa de autor in mod arbitrar spre deznodamant e surprinzatoare
, de efect patetic, sentimental. Personajele sunt firi pasionale,
cu temperamente inflacarate, vulcanice, cu reactii neaspteptate,
capabili de un eroism sublim (sau altii deopotriva,de fapte
oribile). Totodata, in scopul de a obtine un efect teatral, autorul
le grupeaza antitetic, in doua tabere distincte, prezentand doua
porniri sau stari sufletesti opuse.Teatrul romantic prefera
monoloagele ample si tiradele eroice sau sentimentale de
efect.Stilul este incarcat cu simboluri, metafore, comparatii,
antiteze, personificari ,repetitii -stil predominant liric .George
Calinescu afirma: "Clasicism - Romantism sunt doua tipuri ideale,
inexistente practic in stare genuina, reperabile numai la analiza
in retorta", demonstrand astfel apartenenta marilor creatori la mai
multe viziuni estetice deopotriva.
Receptat sub raport teoretic, romantismul se defineste ca o miscare
europeana de anvergura, manifestata in prima jumatate a secolului
al XlX-lea, dar care cunoaste in evolutia sa mai multe etape,
specifice concretizarilor sale in toate spatiile europene. In
primele decenii ale secolului al XlX-lea, principala preocupare a
romantismului va fi sa isi configureze doctrina, in opozitie cu
principiile clasicismului. Astfel, in vreme ce clasicismul
dezvaluie o lume ideala, statica, obiectiva, structurata in
categorii ideale si tipuri eterne, in care fiinteaza un personaj
abstract, echilibrat si dominat de morala, romantismul propune, in
replica, un univers determinat de miscarile istoriei, fantastic,
subiectiv, cu o natura care il copleseste pe individ, in care se
profileaza un erou dinamic, sentimental, angajat intr-o continua
cautare a absolutului. Spre deosebire de clasici, romanticii nu se
angajeaza intr-o simpla observatie a naturii, ci intr-o
reinterpretare a ei, prin prisma propriei lor
subiectivitati.Ratiunea propovaduita de clasici este inlocuita de
sentimente si pasiuni, iar noul mijloc de a sonda orizonturile
cunoasterii este imaginatia. De aceea, romanticii sunt spirite
indraznete, dornice de aventura pe care o presupun evaziunea in
pitoresc, exotic, fantastic, retragerea in spatiul oniric sau
refugiul in trecut. Eroii romantici au sentimentul istoriei, pe
care o percep in evolutie, in devenire, definindu-si fata de
sensurile deprinse din intelegerea ei adanca o atitudine activa si
constructiva sau, dimpotriva, una pesimista, determinata de
sentimentul neputintei.Personajul romantic se defineste in
imprejurari exceptionale, este framantat, nemultumit, intr-o
continua lupta cu sine si cu limitele. Nu intamplator, romantismul
promoveaza constructiile antitetice, contrastele, extremele,
evidentiind valori artistice si in zonele mai putin estetice ale
realitatii si anticipand astfel simbolismul, care va fundamenta o
adevarata estetica a uratului; romanticul descopera natura abisala,
fascinantele spatii infinite, marele cosmos, pe care il
concretizeaza in detalii sugestive, devenite simboluri - cerul,
stelele, oceanul, marea, lacul, izvorul, codrul, variatele forme
ale vegetalului , dar este preocupat si de abisurile sufletesti,
caci omul insusi este un microunivers care fiinteaza in comuniune
deplina cu marea natura.Printre alte merite ale romantismului, e
necesar sa se evidentieze si redescoperirea creatiei folclorice,
care poate sa ofere modelul viu al unor valori capabile sa
inlocuiasca estetica de imitare a modelelor antichitatii. Toate
aceste atitudini de viata isi gasesc cea mai potrivita forma de
manifestare in lirismul abundent, in invectiva incendiara, in
ironie si in sarcasm, dar si in strigatul de durere, in cantecul de
iubire sau in meditatia adanca.Liberalismul impus in planul
viziunii este secondat de o maxima libertate la nivelul formei,
scriitorii romantici promovand amestecul de stiluri, de genuri, de
moduri de expunere si preferand dintre specii meditatia, elegia,
satira, oda, fabula, drama istorica, nuvela romantica, romanul.
Categoriile estetice pe care se articuleaza doctrina romantismului
sunt si ele diverse: grotescul, fantasticul, macabrul, tragicul,
frumosul, uratul sau pateticul. O data cu fixarea si asumarea
doctrinei, romantismul intra intr-o alta etapa de evolutie,
determinata si de miscarile revolutionare din preajma anului 1848.
Marii romantici ai jumatatii secolului al XlX-lea sunt
individualizati si prin trasaturile nationale, variabile de la un
spatiu european la altul.Considerat de Baudelaire geniu fara
frontiere, Hugo a traversat, practic,intreg secolul al XIX-lea.
Secolul avea doi ani, binecunoscutul vers hugolian, nu are simpla
valoare biografica. Prin el, Victor Hugo, nascut in 26 februarie
1802, la Besancon, sugera, cu sau fara intentie, ca destinul sau
literar il marturisete pe cel al veacului. Si tot intr-o zi de
februarie, 25, a anului 1830, avea loc la Comedia Franceza,
premiera dramei Hernani Hugo parasea aceasta lume la 83 de ani, n
22 mai 1885. In ziua de 1 iunie 1885, spectacolul funeraliilor
nationale a reunit la Paris doua milioane de oameni veniti sa se
reculeaga in fata Arcului de Triumf, omagiind artistul tentat de
himera totalitatii, cel care avertizase ca experienta personala
este de fapt experienta intregii omeniri:Luati deci aceasta oglinda
si priviti-va in ea []. Vai! Cand va vorbesc de mine, va vorbesc de
voi. Cum oare nu simtiti aceasta? Ah! Necugetatule, care crezi ca
eu nu sunt tu!Opera sa, ilustrand universalitatea miscarii
romantice, este de o inventivitate prodigioasa i reprezinta,
totodata, o sinteza. Statura ei uriasa intinde aripi nebanuite.
Daca ar fi sa ne oprim doar la poezie, Victor Hugo, cel care,
conform opiniei lui Mallarme, a fost versul n persoana, ii contine
n parte pe toti poetii francezi de la sfarsitul veacului sau i
nceputul secolului al XX-lea. Intrebat care este cel mai mare poet
francez, Andre Gide raspundea pe jumatate admirativ, pe jumatate
ironic: Victor Hugo, helas!Cat despre teatru, Victor Hugo incheie
ferm o epoca, pentru a deschide programatic o alta. In celebra
prefata la Cromwell (1827), autorul lui Ruy Blas rastoarna toate
prejudecatile clasice, proclamand doctrinar libertatile
romantismului. n fata tragediei muribunde, el pune drama. Fara
gestul ambitios i radical al lui Victor Hugo, acela care a dus la
nu mai putin celebra batalie pentru Hernani, teatrul nu s-ar fi
eliberat la acea data de o artificialitate apasatoare. Materia
dramei este constituita pentru Victor Hugo din caractere; iar
caracter nseamna nuanta, complexitate.Proclama ca "nu exista
reguli, nici modele", caci noua doctrina este "liberalismul
literaturii". Acest liberalism fusese insa anticipat de manifestari
culturale preromantice precum "Sturm und Drang" sau estetica lui
Schiller din Asupra poeziei naive si sentimentale, unde se face
distinctia clara intre artistul clasic, expresie a naturii insesi,
si cel romantic, ce aspira spre natura pierduta, dar traieste in
dezacord cu sine si cu umanitatea in genere.
Ulterior, fratii August Wilhelm si Friedrich von Schlegel impun
termenul "romantic" si definesc artistul si spiritul romantic,
primul fiind insetat de infinit, cel de-al doilea fiind
caracterizat prin melancolie.
n primele decenii ale secolului al XlX-lea, principala preocupare a
roman-tismului va fi sa isi configureze doctrina, in opozitie cu
principiile clasicismului. Sub semnul romantismului ca o
particularitate apare drama romantic. Se afirm c Victor Hugo este
teoreticianul ei tumultos. Drama romantic apare n urma unei evoluii
lente cu origini n tragedia clasic. Pe parcursul acestei evoluii
ntlnim drama burghez, comedia lacrimogena i melodrama. Visul,
viziunile, ntmplrile supranaturale, atracia pentru elementul ocult
i gsete locul n producia dramatic, sfidnd uneori legile teatrului
care pretinde personaje cu existen proprie, antrenate n aciuni
obiectiv justificabile. n domeniul dramei romantice se remarc n
Germania Zacharias Werner, Heinrich von Kleist, n Frana se remarc
V. Hugo care are ca model pe Shakespere.