Dragomir Alexandru XI C

Teatrul n Grecia antic

Teatrul a fost creat de greci in secolul V i.Hr.Se stie ca teatrul grec s-a nascut din imnurile - cantate in cor in cinstea lui Dionisos, venerat de tarani ca divinitate ocrotitoare a viilor, livezilor si ogoarelor roditoare.La sarbatorile lui Dionisos, dupa ritualurile ceremoniale menite sa obtina din partea zeului recolte bogate, urmau petreceri cu cantece si dansuri. Cantaretii, purtand masti de tap (care in limba greaca se numeste "tragos", de unde cuvantul "tragedie" "cantecul tapilor", infatisau fapturile legendare de sileni si satiri, prietenii lui Dionisos. Condus de un "corifeu", corul inchina imnuri de lauda, intrerupte de naratiunea unor episoade din viata zeului. Apoi corul s-a impartit in doua semicoruri cantand alternativ, in frunte cu doi corifei care-si dadeau raspunsuri unul altuia. In momentul cand unul din coristi a raspuns corului si corifeilor prin cuvinte atribuite zeului, ca si cand el insusi ar fi fost Dionisos, in acel moment a aparut de fapt primul actor. In timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentatiile teatrale (amfiteatre) si s-au scris texte speciale interpretate de actori si cor. Autorii greci au scris tragedii si comedii. Cei mai de seama autori de tragedii au fost Eschil, Sofocle si Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost Aristofan.In Grecia Antica,numai baietii si barbatii erau actori.ei purtau masti pentru ca publicul sa stie ce rol joaca-de barbat sau de femeia,de intelept sau de nebun.Teatrele grecesti erau imensa,cu pana la 17.000 de locuri.Fetele actorilor reau greu de vazut din ultimele randuri,dar mastile mari si colorate erau usor de recunoscut.Teatrele grecesti erau construite pe coastele dealurilor.Datorita formei lor semicirculare,vocile actorilor se auzeau pane in ultimul rand,chiar daca acestia vorbeau in soapta! Unele reprezentatii durau o zi intrega.Spectatorii isi aduceau perne si covorase pe care le puneau pe scaunele tari de piatra ,iar cand li se facea foame sau sete isi cumparau gustari si vin. Personalul teatrului era inarmat cu niste bete mari,ca sa nu aiba necazuri.Uneori, publicul numeros era atat de impresionat de o piesa,incat incepea sa se revolte.Cateva lovituri viguroase linisteau indata spectatorii! Corul evolua pe un spatiu semicircular, numit orchestra, iar actorii, pe o estrada inalta cam de un metru. In fundul scenei - un perete de scanduri infatisa fatada unui palat, cu trei usi, prin care isi faceau aparitia actorii. Uneori, peste acest zid de fundal se intindea o panza pe care era pictat un alt decor. Corul reprezenta "vocea poetului", sau glasul constiintei morale ori cetatenesti a publicului. Corul era, asadar, un fel de "actor colectiv"care, prin interventii vorbite si prin dansuri mimice de mare expresivitate, sporea grandoarea si dramatismul spectacolului. Momentele sangeroase ale tragediei erau povestite, niciodata infatisate pe scena.Teatrul prezinta caracteristicile universale ale oricarui ritual religios, explicand relatia dintre om si divinitate, dintre om si lumea materiala, violenta si originile acesteia si incercand sa controleze irationalul si lumea materiala....Teatrele grecestierau construite pe coastele dealurilor.Datorita formei lor semicirculare,vocile actorilor se auzeau pane in ultimul rand,chiar daca acestia vorbeau in soapta! Unele reprezentatii durau o zi intrega.Spectatorii isi aduceau perne si covorase pe care le puneau pe scaunele tari de piatra ,iar cand li se facea foame sau sete isi cumparau gustari si vin. Personalul teatrului era inarmat cu niste bete mari,ca sa nu aiba necazuri.Uneori, publicul numeros era atat de impresionat de o piesa,incat incepea sa se revolte.Cateva lovituri viguroase linisteau indata spectatorii! Atenienii erau pasionai de reprezentaiile teatrale. n timpul serbrilor consacrate zeului Dionysos reprezentrile teatrale durau trei zile de-a lungul crora erau organizate concursuri ntre autorii de tragedii i comedii. Fiecare autor nscris n concurs urma s prezinte trei tragedii i o comedie. Spectacolele aveau loc n aer liber de diminea pn seara. Teatrele amplasate la poalele colinelor cu scaune de piatr spate n panta colinei numrau mii de locuri, fiind ncptoare pentru ntreaga populaie a oraelor. Astfel, teatrul lui Dionysos din Atena avea 17 000 de locuri, iar cel din Epidaur, care s-a pstrat foarte bine pn n prezent, numra 20 000 de locuri; teatrul din Megalopol avea 40 000 de locuri, iar cel din Efes 60 000. Tragedia, genul cel mai mult apreciat, s-a dezvoltat n timp. Corul evolueaz ntr-o incint circular, numit orchestr, unde este plasat i altarul zeului. Actorii se afl n spatele altarului, fiind desprii de culise printr-un perete. Faada scenei servete drept decor. La nceput un singur actor dialoga cu corul, mai trziu doi sau trei actori purtnd mti interpretau diverse roluri, inclusiv cele feminine. Mtile acopereau faa i capul actorilor i redau persoane de diferit vrst, stare social, stri emoionale i trsturi morale. Actorii purtau nclminte nalt i haine largi pentru a putea fi bine vzui de toi spectatorii. La Atena statul pltea cetenilor sraci dreptul de a frecventa spectacolele dintr-un fond special creat, care nu era atins nici n cele mai dificile mprejurri. Reprezentrile teatrale au devenit o parte organic a vieii cetii servind ca instrumente de educare a spiritului civic.Teatrul, la nceput din lemn, apoi din piatr secolul al V-lea, era o construciedescoperit alctuit dintr-un teatron cu gradenele aezate pe panta natural a trenului, avnd unplanacruiformdepeaunsemicercimbriaorchestralocul coruluio platformcircular dedale. nperioadatrzie, caurmare aevoluiei artei dramatice, scenas-a dezvoltatmult, devenind un organism complex (skene).Pentru reuita spectacolelor s-a fcut apel ladiverse mijloacetechice, simple dar ingenioase.Astfel n teatrul antic, spre ase situa, punctacadruldesfurriiaciuniise foloseaupracticabile,prismetriunghiulare(periahtoi),rotitoarepeun axvertical, icareaveaudesenate pefiecare faetundecor.Pentru modificarea imaginiicentrale + fundalulse folosea o plac turnant ce rotea un panou cu dou decoruri diferite pecele dou faete.Redarea spaiului, prinmetode optice, afost rezolvat practic n domeniulspectacolului de scenograful grecAtarchos, contemporan cu Eschil. De altfel tiina opticii dinantichitate, care se ocupa de reprezentarea obiectelor la diferite distane i nlimi, pstrndtotui proporia i forma obiectelor, se numete skinographia