TCVN 13

© Conf.dr.ing. Laurenţiu Chiotoroiu 1

TTEEOORRIIAA,, CCOONNSSTTRRUUCCŢŢIIAA ŞŞII VVIITTAALLIITTAATTEEAA NNAAVVEEII CCUURRSSUULL 1133 –– CCOONNSSTTRRUUCCŢŢIIAA NNAAVVEEII 13.1. EXTREMITATEA PROVA A NAVEI 13.2. EXTREMITATEA PUPA A NAVEI 13.3. SISTEME DE OSATURĂ. ELEMENTE COMPONENTE ALE CORPULUI 13.4. SISTEM TRANSVERSAL DE OSATURĂ 13.5. SISTEM LONGITUDINAL DE OSATURĂ 13.1 EXTREMITATEA PROVA A NAVEI Prova navei este închisă de o construcţie metalică numită ETRAVĂ. Din punct de vedere al formei etravele sunt de mai multe feluri:

• Etravă dreaptă (clasică)

• Etrava cu bulb

• Etrava eliptică

• Etrava tip spărgator de gheaţă

Din punct de vedere constructiv, etrava se clasifică în: Turnată (din fontă rezistentă) 1 Etrava masivă

Forjată (laminată la cald) 2 Etrava din tablă fasonată

1. Etrava masivă turnată 2. Etrava din tablă fasonată 3. Brachet 4. Varange 5. Carlinga centrală

6. Plafon dublu fund

7. Inveliş punte 8. Inveliş perete pic prova 9. Puţ lanţ 10. Inveliş plafon tanc 11. Stringher


Structura extremităţii prova este compusă din etrava masivă turnată ce prezintă pe partea ce se sudează la osatură o serie de nervuri ce delimitează nişte alveole. Nervurile sunt transversale, sudate cap la cap cu varangele şi există o nervură longitudinală ce se sudează în carlinga centrală. Deasupra liniei de plutire, intervine etrava de tablă întărită cu bracheţi. De etrava masivă se prind şi întăriturile orizontale care împreună cu varangele asigură transmiterea şocurilor de la etravă la osatură. 13.2 EXTREMITATEA PUPA A NAVEI Pupa navei este închisă de construcţia metalică numită ETAMBOU. Acesta reprezintă o structură ce susţine (la nave cu 1 elice sau număr impar de elice) cârma, şi reprezintă şi capătul de ieşire al tubului etambou. La navele cu număr par de elice el susşine doar cârma (dacă au cârma în P.D.). Din punct de vedere al formei, etamboul poate fi:

Închis: Deschis: Masiv Din punct de vedere constructiv, etamboul este Din table fasonate şi sudate

1. Etambou masiv 2. Bucşă ax cârmă 3. Varange 4. Diafragmă 5. Tub etambou

6. Bucşă presetupă ax portelice 7. Plafon DF 8. Inveliş fund 9. Perete pic pupa


Structura extremităţii pupa este compusă din etambou masiv de tip închis. Construcţia este similară cu etrava având nervuri longitudinale şi transversale ce se leagă de osatură prin sudură. Etamboul prezintă o decupare în care se introduce capătul pupa al tubului etambou. El asigură sprijinirea şi etanşarea axului portelice la unele etambouri apare şi sprijinirea cârmei într-un lagăr inferior (crapotină) şi o bucşă superioară. Zona picului pupa este foarte strâmptă şi greu accesibilă. 13.3 SISTEME DE OSATURĂ. ELEMENTE COMPONENTE ALE CORPULUI NAVEI

• Nava este o construcţie etanşă şi rigidă alcatuită în principal dintr-un înveliş care este rigidizat cu ajutorul osaturii.

• Invelişul poartă mai multe denumiri: învelişul fundului, bordajului, punţii. • GURNA este locul de îmbinare între bordaj şi fund, iar CENTURA reprezintă linia

de îmbinare punte - bordaj. Grosimea învelişului e variabilă şi depinde de distanţa de la fibra neutră. Invelişul punţii şi al fundului are grosimi mai mari, fiind solicitate la încovoiere.

• Construcţia învelişului este facută din file de tablă aşezate longitudinal. Gurna şi centura sunt şi ele întărite.

• OSATURA reprezintă un sistem de grinzi încrucişate care rigidizează învelişul navei şi care preia sarcinile ce acţionează asupra corpului.

• INVELIŞUL reprezintă partea constructivă a navei ce îmbracă osatura şi asigură etanşeitatea corpului navei, primeşte sarcinile exercitate de mediul extern pe care le transmite osaturii.

Osatura împreună cu învelişul alcatuiesc planşeele ortotrope (unghi de încrucişare = 90°)

- planşeele dispuse orizontal – longitudinal = punţi; - planşeele dispuse vertical – transversal = pereţi transversali; - planşeele dispuse longitudinal – vertical = pereţi longitudinali

Osatura se clasifică după numărul grinzilor pe cele două direcţii (longitudinală şi transversală):

- mai multe grinzi pe o direcţie = grinzi principale; - grinzi pe cealaltă direcţie = grinzi de încrucişare.

Grinzile de încrucişare sunt mai rezistente ca cele principale şi se execută din profile compuse în formă de „T” sau „L” în timp ce grinzile principale sunt continue (nu se întrerup în dreptul grinzilor de încrucişare) şi se execută din profile laminate (cornier sau profile cu bulb). Dacă inima profilului este înaltă, ea se rigidizează cu nervuri perpendiculare. Platbanda are o înălţime mai mică, dar grosimea mai mare ca inima. La ambele osaturi, la calculul modulului de rezistenţă, se consideră şi o fâşie din înveliş numită fâşie adiţională. Sisteme de osatură După direcţia grinzilor principale, osatura se grupează în patru sisteme:


1. Sistemul transversal; 2. Sistemul longitudinal; 3. Sistemul combinat; 4. Sistemul mixt. 1. Sistemul transversal

• grinzile principale formează cadre transversale • folosit la nave mici şi medii sau la navele mari în zona extremităţilor.

2. Sistemul longitudinal • direcţia grinzilor principale este paralelă cu planul diametral P.D. • folosit îndeosebi la nave mari care sunt puternic solicitate la încovoiere

longitudinală pe mare agitată • grinzile de încrucişare sunt transversale

3. Sistemul combinat

• un sistem longitudinal – transversal care se aplică în general navelor cu L < 200 m. • se caracterizeazăprin faptul că zonele puternic solicitate la încovoiere (puntea,

fundul) se construiesc în sistem longitudinal, iar celelalte zone (bordaj, punţi) în sistem transversal.

4. Sistemul mixt

• spre deosebire de sistemul combinat unde sistemul transversal şi sistemul longitudinal coexistă dar în zone diferite, acest sistem este format tot din sistem transversal şi longitudinal care coexistă în aceleaşi zone, de exemplu spre extremităţi

• în cadrul unor planşee ortotrope apar atât sistemul longitudinal cât şi cel transversal.

1. Etrava 2. Etambou 3. Inveliş fund 4. Inveliş bordaj 5. Inveliş punte principală 6. Inveliş punte teuga 7. Inveliş punte duneta 8. Inveliş punte castel central 9. Perete transversal etanş

10. Punte intermediară coridor 11. Platformă CM 12. Capac etanş gură de magazie 13. Roof timonerie 14. Ramă transversală gură magazie 15. Ramă longitudinală gură de magazie 16. Parapet 17. Plafon DF


Corpul navei constă într-un inveliş ce se închide la extremitatea prova cu o structură numită etravă iar la extremitatea pupa cu o structură numită etambou. In interior, corpul navei este rigidizat prin osatura, şi compartimentat prin pereţi transversali etanşi, punţi intermediare (în CM pot apărea platforme). Nava poate prezenta dublu fund DF. Nava prezintă şi suprastructuri peste puntea principală; acestea sunt construcţii etanşe care pot fi continue, pe toată lăţimea punţii sau doar pe o porţiune din aceasta (ex: rufuri, teuga, etc). La navele cu CM la centru, castelul este poziţionat central. La navele ce transportă mărfuri uscate, în puntea principală sunt practicate deschideri (guri de magazii); ele sunt mărginite de rame şi acoperite cu capace etanşe. 13.4 SISTEM TRANSVERSAL DE OSATURĂ In acest sistem grinzile principale formează cadre transversale. Grinzile principale poartă denumiri diferite după învelişul pe care-l rigidizează. Astfel:

• In zona fundului – VARANGE (apar şi la simplu şi la DF ); • In zona bordajului – COASTE; • In zona punţii – TRAVERSE sau semitraverse.

Imbinarea între grinzi se face:

• Intre varange şi coaste – GUSEU de gurnă;

• Intre coaste şi traversă – BRAŢOLI (gusee). Cadrele transversale sunt amplasate pe lungime la intervale bine definite; aceste intervale sunt considerate distanţele intercostale. Distanţa intercostală este variabilă pe lungime, micşorându-se la extremităţi. Coastele pot fi simple din profil laminat sau întărite (la 3 – 4 intervale de coastă) cu forma profilului „T”. Grinzile de încrucişare au secţiunea mărită şi au denumire specifică învelişului ce-l rigidizează:

• In zona fundului – CARLINGĂ (1 centrală şi 2 laterale); • In zona bordajului – STRINGHERI sau curenţi de bordaj; • In zona punţii – CURENŢI DE PUNTE.

Aceste grinzi de încrucişare sunt alcătuite tot din profile compuse.


SECŢIUNE TRANSVERSALĂ PRINTR-O NAVĂ TRANSPORT MĂRFURI USCATE

1. Inveliş fund; 2. Inveliş DF (plafon DF); 3. Carlingă centrală; 4. Carlingă laterală; 5. Varange cu inimă; 6. Varange etanşe; 7. Nervura de rigidizare; 8. Guseu de gurnă; 9. Stringher de bordaj; 10. Guseu simplu; 11. Coastă simplă; OBS. Dacă nava secţionată era un cargou, apărea o punte intermediară:

12. Traversă simplă; 13. Curent de punte; 14. Bracheţi; 15. Montant parapet (guseul parapetului) 16. Parapet (înveliş) 17. Copastie; 18. Traversă întărită; 19. Guseu întărit; 20. Coasta întărită; 21. Orificiu de uşurare.

Parapetul nu este sudat de bordaj ci prezintă un spaţiu liber. Motivul este ca acesta să nu participe la încovoierea longitudinală.


13.5 SISTEM LONGITUDINAL DE OSATURĂ

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ PRINTR-UN PETROLIER CU DOI PEREŢI LONGITUDINALI

1. Inveliş fund; 2. Inveliş bordaj; 3. Inveliş punte; 4. Inveliş perete longitudinal; 5. Guseu; 6. Varange; 7. Carlingă centrală; 8. Carlingă laterală; In sistem longitudinal, grinzile principale sunt longitudinale şi se denumesc în funcţie de zona în care se amplasează. Ele sunt continue pe toată suprafaţa navei. Grinzile de încrucişare formează cadre întărite amplasate la 4 – 5 coaste fiind străbătute de decupări de formă specială. Guseele sunt rigidizate cu platbandă pe marginea liberă.

Sistem longitudinal de osatură

9. Coastă cadru; 10. Traversă cadru; 11. Longitudinală de bordaj; 12. Longitudinală de fund; 13. Longitudinală de punte; 14. Curent de punte; 15. Nervură de rigidizare.

TCVN 13

Documents

Transcript of TCVN 13