TATU RSA 2019 2(1) -...

Tatu, Ștefania-‐Mihaela. 2018. “Veganismul în România contemporană.” Revista de sociologie aplicată, vol. 2, nr. 1, pag. 1-‐26.

VEGANISMUL ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ ȘTEFANIA MIHAELA TATU, specializarea Antropologie, promoția 2018

ABSTRACT În ultimii ani s-‐a înregistrat o creștere foarte mare a numărului de vegani în lume, dar și în România. Scopul lucrării este de a înțelege viața de zi cu zi a unui vegan, precum și modul în care acesta dă piept cu „realitatea”, societatea non-‐vegană. Cercetarea mea demonstrează că veganismul nu reprezintă un stil de viață cunoscut îndreaproape în România, dovadă fiind asocierea veganismului cu mâncarea de post, atitudinea negativă din partea societății și lipsa deschiderii multora către aflarea unor noi informații. Cu toate acestea, tinerii sunt mult mai deschiși către nou datorită cantității foarte mari de informație cu privire la acest aspect din mediul online. De asemenea, comunitățile de vegani de pe Facebook reprezintă un refugiu și un punct important în susținerea acestei schimbări, foarte multe persoane intervievate subliniind că nu au primit susținere și încredere din partea familiei sau a prietenilor, dar și-‐au format un cerc de oameni primitori și deschiși în online. Cuvinte cheie: veganism, sănătate, motive etice, comunități online, mâncare de post.

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATA

REVISTA DE SOCIOLOGIE APLICATĂ 2018 2(1):

2

1. INTRODUCERE

La nivel global s-‐a constatat o creștere a interesului pentru veganism, conform datelor de

căutare din Google Trends, principalele regiuni în care s-‐a observat această schimbare fiind Israel, Australia, Canada, Austria și Noua Zeelandă (Food Revolution Network, 2018). Indicatorii privind creșterea interesului pentru veganism în România sunt noile standuri cu produse vegane în supermarketuri, magazinele și restaurantele vegan–friendly, precum și forumurile specializate și articolele scrise de către persoanele publice despre veganism (Rădulescu, 2017).

Pornind de la observarea acestui interes pentru veganism, scopul acestei lucrări este de a înțelege viața de zi cu zi a unui vegan, precum și modul în care această persoană dă piept cu „realitatea” – societatea non-vegană, de la familia restrânsă până la mediul social mai larg. Dacă piața locală pare a se adapta rapid la apariția veganilor, punându-le la dispoziție produse alimentare, casnice sau de îmbrăcăminte conform standardelor specifice acestui stil de viață, ce se întâmplă la nivel social? Cum sunt priviți veganii, persoane cu concepții diferite de cele ale majorității? De aici și interesul meu pentru cotidianul unei persoane vegane și pentru relaționarea cu ceilalți, vegani și non-vegani.

Cercetarea mea demonstrează că veganismul nu reprezintă un stil de viață cunoscut îndeaproape în România. Majoritatea oamenilor nu doar asociază în mod eronat veganismului cu mâncarea de post, dar au și o atitudinea negativă față de această schimbare. Aceștia percep veganismul ca pe un post continuu, aspect care, cred ei, înrăutățește starea de sănătate a veganilor. De asemenea, reclama negativă realizată pe posturile TV sau în media asupra veganismului, reprezintă un factor principal în luarea deciziei de a fi sau nu de acord cu o alimentație diferită.

Cu toate acestea, tinerii sunt cei mai deschiși către noutatea reprezentată de veganism, și datorită accesului facil la informația abundentă cu privire la acest stil de viață din mediul online. Pentru cei care decid să adopte acest stil de viață, sprijinul, mai ales în etapa de tranziție, vine mai puțin din partea familiei sau a prietenilor, și mai mult din partea altor vegani. Datorită comunităților construite pe platforma Facebook, veganii la început de drum pot cere sfaturi și îndrumări în legătură cu acest subiect, ba chiar își pot lărgi cercul de prieteni, creând relații cu ceilalți membrii ai grupurilor.

1.1. Studierea alimentației

Stiințele sociale au acordat atenție alimentației ca fapt social. Inițial au fost abordate legăturile dintre magie și alimentație, religie și alimentație, precum și sacrificiu și alimentațe, elemente discutate în capitolul al treilea al lucrării.

Dintre studiile clasice, le amintesc pe cele din perspectivă structuralistă, al lui Mead și Lévi-‐Strauss, pentru că ele subliniază importanța societală a alimentației. Pentru Mead (1997), alimentele trec prin diverse procedee pentru a ajunge la preparatul final și toți acești pași sunt importanți pentru diferențierea comunităților. Claude Lévi-‐Strauss a analizat transformarea alimentelor prin procesul de gătire, subliniind că aceasta reprezintă o tranziție de la natură la cultură (apud Marinescu, 2016, p.46). Selecția alimentelor pentru consum este urmată de către gătirea acestora și realizează trecerea de la produsele alimentare către produsele culturale.

Sau, pentru a da un alt exemplu, Roland Barthes (1961, pp.24-‐31) subliniază că mâncarea reprezintă „un sistem de comunicare, un corp de imagini, un protocol de practici, de situații și de conduite.” Mâncărurile specifice sunt folosite pentru a arăta continuitatea cu trecutul, însă, în opinia lui, tradițiile nu reprezintă decât o modalitate prin care publicitatea poate să găsească argumente pentru vânzare.

În ultimii ani, alimentația a fost intens studiată în antropologie și în sociologie, studiile propunându-‐și să înțeleagă transformările contemporane și să evidențieze cauzele crizelor


3

alimentare din lume (pentru România, a se vedea în primul rând, Angelica Marinescu, 2016, pp.12-‐13). Relația dintre hrană și societate nu este bazată doar pe nevoia de vitamine și nutrienți pe care o luăm din mâncare, ci și pe dimensiunile simbolice pe care hrana, în general, le prezintă. Pentru fiecare individ hrana poate avea semnificații diferite, în funcție de cultura căreia îi aparține. Așa cum autorii cărții “Sociology on the Menu : An Invitation to the Study of Food and Society”, afirmă: „când oamenii mănâncă, ei mănâncă cu mintea la fel de mult cum mănâncă cu gura” (Beardsworth şi Keil, 2002, p.52).

Prin acțiunea de a mânca, reușim să ne menținem sănătatea la un nivel optim, însă hrana mai reprezintă și ideea de dorință de a trăi, de a fi în continuă legătură cu societatea și cu lumea care ne înconjoară. Așa cum fiecare individ sau națiune este în căutarea unei identități diferite, hrana a rămas o marcă principală în construirea propriei identități, fapt despre care voi discuta mai pe larg în capitolele următoare.

Din punct de vedere biologic, omul este considerat drept omnivor: mânâncă atât produse de origine animală, cât și plante. Așa apare paradoxul omnivorului, termen propus de către cercetătorul Paul Rozin (1976), care este de părere că există o opoziție între omnivor și mâncătorul specializat. De asemenea, faptul de a fi omnivor aduce odată cu el libertate, diversitate și adaptabilitate.

Studierea alimentației a devenit importantă deoarece spațiul social alimentar s-‐a transformat într-‐un singur secol într-‐o organizare de tip urban, unde mai puțin de 5% din populație mai produce alimente pentru indivizi, iar stilul de viață s-‐a modificat radical, schimbările fiind raportate la individualizarea şi agentitatea individului. De asemenea, sănătatea a reprezentat un factor principal pentru care alimentația a devenit un subiect important în studiile antropologice și sociologice.

1.2. Studierea veganismului

Deși diete vegetariene pot fi întâlnite în locații și perioade diferite (Spencer 1993, 2000), veganismul este un stil de viață conceptualizat și practicat în cultura vestică începând cu secolul XX. Stilul alimentar vegan era considerat drept un stil marginal, însă, datorită promovării masive și a apariției în media a persoanelor publice care au adoptat acest concept, veganismul a luat o amploare destul de mare în societățile vestice. Exemplele următoare privesc înflorirea veganismului în Londra. În cadrul articolului „The unstoppable rise of veganism: how a fringe movement went mainstream”, Dan Hancox (2018) povestește despre dezvoltarea stilului vegan în Londra, concentrându-‐se asupra unei mici afaceri, „Vegan Nights”, care și-‐a dorit să spulbere mitul conform căruia „mâncarea vegană nu reprezintă doar o salată plictisitoare, ci este experimentală”. Haidy Geismar (2016) prezintă viața veganilor din Londra și mediile sociale în care aceștia activează. Aceasta a observat ca subiecții tind să posteze informații, să împărtășească link-‐uri către articole sau videoclipuri despre abuzul animalelor pe rețelele media, fiind într-‐o continua legătură cu oamenii din această sferă și trăind practic, pentru acest stil. Singurul mesaj pe care aceștia vor să îl împărtășească este “Go Vegan!”, mesaj care circulă și acum pe rețelele de socializare atunci când sunt postate anumite fotografii sau videoclipuri reprezentative veganismului. Aceste articole îmi servesc drept fundal pentru discuția din al treilea capitol al lucrării, în care subliniez cum veganii întâlniți de mine compară oportunitățile de a trăi un stil de viață vegan din România față de alte țări, inclusiv Anglia.

Articolul The Raw and the rotten: punk cuisine, scris de Dylan Clark (2004) prezintă

cultura alimentară punk. Pentru punkeri, modul în care majoritatea se alimentează este lipsit de


4

etică. Ei promovează achiziționarea la vrac, fără o marcă anume sau direct de la fermierii care o produc, astfel evitând să fie modificată. Mâncarea punk este „dezbrăcată de calitățile sale înstrăinătoare și este refăcută la un fel de valoare pură de folosință ca susținere fizică.” (Clark, 2004, p.22). Aceasta fiind în forma sa organică și neretușată, se aproprie de o dietă sălbatică, mai aproape de “crud” și „putred”, decât de „gătit”, cum subliniază Lévi-‐Strauss (1997/1966), fapt care este prezentat în preponderență în dieta raw – vegană.

Studiile acestea subliniază și faptul că veganii sunt mereu activi și nu trec cu vederea niciun eveniment, aceștia documentând lumea și împărtășind fotografiile pe social media (Geismar, 2016). În cadrul lucrării de licență, am observat că această practică de a împărăși ideile care promovează produsele de origine animală, este realizată și în România, mai ales ca cele mai multe comunități de vegani implicate în promovarea acestui stil se află pe platforma Facebook. În cadrul subcapitolului „comunități online” este prezentată ideea mai pe larg.

1.3. Metodologie

De cele mai multe ori, o singură metodă folosită în cadrul cercetării nu este suficientă pentru a înțelege fenomenul studiat. Astfel, pentru a îmbogăți calitatea rezultatelor colectate, se pot folosi mai multe metode de cercetare, această tactică numindu-‐se triangulație. În cadrul acestei cercetări am folosit trei metode de cercetare: observația (neparticipativă), interviul semi-‐structurat și chestionarul. În același timp, aceasta este o alegere motivată practic de specificul temei de cercetare, dupa cum va fi explicat în paginile următoare ale lucrării.

Observația reprezintă prima metodă de cercetare folosită.. Antropologul Bronislaw Malinowski a susținut observația participativă, utilizând această metodă chiar în lucrările sale de teren. Acesta s-‐a axat foarte mult pe ideea conform căreia cercetătorul trebuie să participe cât mai de aproape la practicile culturii studiate “pentru a înțelege punctul de vedere al nativului, relația sa cu viața, pentru a-‐și realiza viziunea asupra lumii sale" (Malinowschi, 1992, p.19).

Cea mai mare parte a informațiilor pe care le procurăm din mediul înconjurător le obținem cu ajutorul văzului. De asemenea, fiind o lucrare ce are ca tematică principală alimentația, am apelat și la un alt simț, cel al gustului, degustând din preparatele vegane oferite în locurile pe care le-‐am vizitat și la evenimentele la care am participat.

Am realizat observație neparticipativă în cadrul restaurantului Rawdia (vezi Anexa 3) cu specific vegan din București, în cadrul evenimentului Paște Vegan (vezi Anexa 4) organizat de asociația Vegan în România și în cadrul magazinului Mega Image – raionul cu produse vegane ( vezi Anexa 5 ). Am vrut să urmăresc oamenii din exterior, să văd cum se comportă în mediul lor – într-‐un loc care le alimenta noua identitate.

Odată cu venirea sărbătorilor Pascale, au apărut tot mai multe evenimente și activări ale veganilor pentru lupta ce susţine drepturile animalelor sacrificate pentru plăcerile carnivorilor din acea perioadă. Am participat la evenimentul Paște vegan, ce a avut loc în centrul orașului, în Piața Unirii, eveniment coordonat de către cei din cadrul asociației “Vegan în România”. Aceștia își doreau să le atragă atenția trecătorilor cu privire la stilul de viață vegan, punând accent pe sacrificarea mieilor de Paști, precum și pe imaginile cu animalele chinuite, sacrificate în abatoare. De altfel, organizatorii au pregătit un stand cu produse vegetale, încurajand trecatorii să guste și oferindu-‐le informații despre diversitatea alimentelor pe care ar putea să le consume dacă renunță la produsele de origine animală (vezi Anexa 4).


5

Fișa de observație m-‐a ajutat pe parcursul cercetării să îmi ghidez observația în aceste locuri și la aceste evenimente după un set de repere particulare și astfel să strâng un material etnografic comparabil. Interviul reprezintă a doua metodă de cercetare calitativă folosita în studiul de față. Această metodă permite colectarea atât a unor informații pertinente, a unor cazuri individuale, cât și a unor informații comune mai multor persoane.

Interviul poate fi de trei feluri: structurat, atunci când ghidul de interviu este asemănător unui chestionar, semi-‐structurat, atunci când sunt stabilite doar câteva întrebări de ghidaj și interviul nestructurat, în care discuțiile se poartă liber, pe baza unui anumit subiect. În cadrul acestei lucrări, am folosit interviul semi-‐structurat, în cadrul căruia am putut devia de la întrebările inițiale pentru a orienta discuția către aspectele care mă interesau sau pentru a urmări idei noi lansate de interlocutorii mei. Am folosit o serie de întrebări deschise, fapt care a lăsat libertate subiecților în exprimarea răspunsurilor. Această abordare m-‐a ajutat să strâng cât mai multe păreri și răspunsuri variate, dar neașteptate, în legătură cu subiectul cercetării mele: veganismul (vezi Anexa 1).

Deoarece nu cunoșteam foarte multe persoane care au adoptat acest stil alimentar, iar persoanele întâlnite în cadrul restaurantului Rawdia și a evenimentului Paște Vegan au fost prea puțin dornice să povestească despre ce înseamnă să fi vegan, am apelat la comunitățile de vegani de pe platformele de socializare din media. Am postat un mesaj în următoarele comunități: „Vegan în România – Comunitate, Informare, Activism” și „Ce mănâncă veganii”, în care le-‐am povestit cine sunt, care este afilierea mea și despre subiectul cercetării pe care urmează sa o realizez și i-‐am încurajat să îmi acorde o oră, din timpul lor liber, pentru a le lua interviul. Șase persoane au fost de acord să poarte o discuție despre stilul alimentar vegan pe care l-‐au abordat.

O altă metodă de cercetare folosită în acest studiu este chestionarul. Acesta a fost construit și aplicat în momentul în care am fost sigură și conștientă de cum este prezentată tema pe care am studiat-‐o. Subiecții au fost asigurați, tot în această parte, că răspunsurile lor vor rămâne confidențiale și vor fi folosite doar în scopul realizării lucrării de licență. În transcrierea interviurilor, am anonimizat numele reale ale respondenților, folosind doar inițialele acestora (vezi Anexa 2).

Întrebările din cadrul unui chestionar sunt de patru tipuri: „întrebări factuale – cele care se referă la anumite situații sau comportamente cunoscute de subiecți, întrebările de cunoștințe – întrebări care ajută foarte mult în procesul de cunoaștere al subiectului ( în cazul meu, un exemplu de întrebare de cunoștințe îl reprezintă De cât timp ai renunțat la consumul produselor de origine animală? ), întrebări de opinie ce vizează atitudinea respondenților față de subiectul studiat și întrebări de identificare referitoare la caracteristicile socio-‐demografice ale respondenților: sex, vârstă, ocupație ș.a.”1

Întrebările chestionarului folosit de mine au fost deschise, respondentul având oportunitatea să își formuleze răspunsurile așa cum își dorește, lucru care m-‐a ajutat și pe mine să obțin cât mai multe răspunsuri bogate, din punct de vedere al informației. Ca în cazul interviurilor, răspunsurile din cadrul chestionarului au fost notate exact așa cum au fost scrise de către subiecți.

Chestionarul a fost distribuit pe mai multe grupuri de domeniu de pe rețeaua de socializare Facebook. „Vegan în România – Comunitate, Informare, Activism”, „Vegani pentru animale”, „ROvegani” și „Ce mănâncă veganii”, reprezintă comunitățile de interes pe care am postat. Chestionarul a stârnit interes în comunitățile vegane, fapt ce a determinat 120 de persoane să îmi returneze chestionarul completat.

1 Șandor, Sorin Dan; Metode și tehnici de cercetare în științele sociale. [Online] Disponibil pe: https://www.apubb.ro/wp-‐content/uploads/2011/02/Suport-‐MTCS-‐Ro.pdf [Accesat la 28.04.2018]


6

1.4. Terminologie

Pentru o mai bună înțelegere a discuției propusă în această lucrare, este important de precizat încă de la început definițiile conceptelor din sfera alimentației pe care o să le folosesc.

Vegan – persoană care exclude orice produs de origine animală: carne, ouă, lapte, miere, piele, blană

Vegetarian – persoană care nu mănâncă carne datorită motivelor ce țin de sănătate sau de motive etice

Lacto – vegetarian – persoană care nu mănâncă carne, ouă sau pește, însă consumă lapte sau preparate în care acesta este ingredient principal

Ovo – vegetarian – persoană care nu mănâncă carne, pește sau care bea lapte, însă consumă ouă

Ovo – lacto – vegetarian – persoană care nu mănâncă carne sau pește, însă consumă lapte și ouă

Raw – vegan -‐ persoană care nu consumă alimente de origine animală ( asemănător vegan ), însă ceea ce gătește trebuit procesat la temperaturi sub 48 grade Celsius.

Cu toate că lucrarea mea se referă doar la persoanele care au adoptat stilul vegan, acești

termeni îi vom întâlni cu preponderență în răspunsurile respondenților din cadrul interviurilor.

1.5. Structura

Lucrarea este divizată în trei capitole: Sănătatea individului. Sănătatea planetei; Comunități noi și Veganismul – coordonate socio – culturale.

În primul capitol al lucrării abordez modul în care alimentația vegană este percepută ca un remediu pentru rezolvarea problemelor de sănătate și explic motivația etică a subiecților de a adopta stilul de viață vegan.

Cel de-‐al doilea capitol se referă la comunitățile de vegani din mediul online. Lipsa sprijinului oferit de către cei dragi i-‐a afectat pe vegani într-‐un mod serios, astfel făcându-‐i să se refugieze în comunitățile vegane de pe platforma Facebook.

Capitolul trei se referă la identitate religioasă, apartenența la clasă și traiul într-‐o societate globalizată, caracteristici ce au ajutat la conturarea profilurilor indivizilor vegani.

CAPITOLUL I – SĂNĂTATEA INDIVIDULUI. SĂNĂTATEA PLANETEI

Termenul „vegan” i-‐a fost atribuit britanicului Donald Watson, co-‐fondatorul Societății Vegane din Marea Britanie. Watson (în Wikipedia, 2018) a căutat un cuvânt care să definească o dietă strict vegetariană, care să excludă în totalitate orice produs de origine animală.

Cu toate că între stilul de viață vegan și cel vegetarian există câteva diferențieri, rădăcina latină a termenului „vegetarian” presupune un stil „proaspăt și plin de viață” (Watson, în Wikipedia, 2018), definiție ce este în strânsă legătură și cu însemnătatea termenului „vegan”. Subiecții mei au mărturisit că începând să facă schimbări în stilul alimentar și parcurgând pașii


7

către alimentația vegană, au început să se simtă mult mai energici, mai odihniți și mai plini de viață.

Următoarele exemple sunt ilustrative pentru această afirmație: “Tot ce pot spune e că adoptând un regim alimentar cu multe legume și fructe, plus

suplimente alimentare de cea mai buna calitate, organismul merge”. (F.C, 21 ani, instructor de dans).

“În primele săptămâni mă simțeam groaznic, eliminam foarte mult, transpiram mult. După o lună am inceput să mă simt mai bine, am renunțat la cafea pentru că aveam deja foarte multă energie, ieșeam la alergat în parc, puteam să adorm mai repede fără să mă chinui” ( R.N, 21 ani, studentă).

Interlocutorii mei au stăruit îndelung asupra impactului benefic asupra corpului, nu doar asupra stării fizice, ci și a celei psihice, imediat după trecerea la acest stil de viață.

Rămânând fidelă acestei stăruințe, primul capitol al lucrării se concentrează asupra preocupării pentru sănătate și individualizare prin hrană și asupra modului în care veganismul este considerat un răspuns, pentru unii cel mai bun răspuns, pentru problemele societății moderne.

Riscurile secolului XXI

În secolul XXI, poate mai mult decât în altele, așa cum spune Beck, riscurile au devenit invizibile, nedectabile, universale și ireversibile (Beck & Beck-‐Gernsheim, 2002), indiferent de dorința noastră de a le evita. Conceptul de societate a riscului propus de Ulrich Beck se referă în special la transformările generatoare de riscuri apărute în relaţia societăţilor tehnologice avansate cu mediul înconjurator (Beck & Beck-‐Gernsheim, ibidem).

În ultimii ani, oamenii au început să devină din ce în ce mai preocupați de individualizarea și sănătatea lor. Așa cum precizează Beck, procesul individualizării a dat sănătății și responsabilității caracterul de valori directive ale societății actuale. Pornind de la aceste idei, acesta declară că “expansiunea tehnologiei medicale reprezintă o creștere uriașă a responsabilității, în special a responsabilității privind starea de sănătate” (Beck & Beck-‐Gernsheim, 2002).

Ș 2002).eck-‐Gernsheimei medicale reprezintă o creștere uriașPe site-‐ul organizației „Vegan în România” regăsim interviuri cu doctori nutriționiști, adepți ai stilului vegan. Articolele au fost create pentru a-‐i convinge pe vizitatorii blogului despre beneficiile alimentației vegane, precum și despre cruzimea și comportamentul inuman la care sunt supuse animalele pentru satisfacerea nevoilor noastre. În cadrul articolele „Beneficiile alimentației vegane cu Dr. Liviu Deacu” (Eftimie, 2017), „Interviu despre alimentația vegană cu medicul nutriționist Corina – Aurelia Zugravu” (Corjicon, 2017) și „Mâncăruri și dulciuri vegane: surse de inspirație” (Ale, 2017), sunt oferite numeroase informații celor care ajungeau pe pagina respectivă din cauza îngrijorărilor cu privire la problemele medicale ce pot apărea în urma adoptării veganismului, precum și a necunoașterii alimentelor pe care ar fi trebuit să le consume.

Mâncarea vegană – remediu împotriva bolilor

Mâncarea vegană și, în general, stilul de viață vegan reprezintă un posibil remediu contra riscurilor și contra bolilor. Interlocutorii mei sunt convinși că este cel mai bun remediu, mai ales


8

pentru că majoritatea dintre ei au trecut printr-‐o problemă de sănătate și datorită stilului vegan au reușit să o depăşească.

Dintre cei 126 de subiecți, aproape 50% au mărturisit că din cauza unor afecțiuni, mai mult sau mai puțin grave, au ales să urmeze un stil de viață vegan. Cancerul, gastrita, acneea sau obezitatea au fost doar câteva dintre problemele cu care persoanele intervievate s-‐au lovit de-‐a lungul timpului, însă, odată cu trecerea către stilul alimentar vegan, aceștia au observat o serie de îmbunătățiri considerabile, ba chiar au reușit să schimbe și câteva aspecte în legătură cu nivelul de energie pe care aceștia îl au în timpul zilei, calitatea somnului și scăderea în greutate. Practic, în cuvintele unui interlocutor (D.D, 24 ani, customer service), au revenit la „setările din fabrică.”

Trăind într-‐o societate a riscului, indivizii sunt conșienți de lucrurile ce le pot dăuna sănătății și iau măsuri pentru prevenirea acestora. Ceea ce am observat în acest studiu a fost faptul că interlocutorii mei își doresc să fie sănătoși și acordă importanță raportului de proteine și vitamine pe care trebuie să îl absoarbă în fiecare zi pentru a nu avea deficiențe.

Obstacole pe care le au de trecut cei care vor să adopte acest stil de viață sunt cele ale alegerii alimentelor pe care doresc să le consume, precum și ale realizării unui program bine pus la punct al meselor din timpul unei zile. Majoritatea persoanelor intervievate au întâmpinat această problemă pe parcursul drumului către alimentația vegană, impediment care i-‐a oprit pentru câteva momente și i-‐a făcut să își pună câteva semne de întrebare în legătură cu corpul și alimentația pe care ar trebui să o aibă. Mulți au decis să consulte un medic nutriționist pentru o mai bună înțelegere a corpului și a nevoilor pe care acesta le are, precum și pentru a-‐și crea un program de masă în care să încludă proteinele, fierul și mai ales controversata vitamină B12, despre care „carniștii”, pentru a cita un interlocutor, spun că se asimilează doar din produsele de origine animală. Am întâlnit și persoane care nu au cerut ajutorul unui medic nutriționist, însă s-‐au documentat temeinic, atât din punct de vedere al informațiilor și al studiilor prezente în media și în cărțile de specialitate, precum și prin alegerea cu grijă a alimentelor și prin citirea etichetelor acestora.

Citatul următoar ilustrează această abordare: „Am consultat o nutriționistă care era și foarte deschisă la minte și mi-‐a făcut un program

pe o săptămână și pur și simplu am învățat împreună cu ea ce și cu ce trebuie să înlocuiesc, astfel încât să îmi revină vlaga și să pot sta pe picioare. De îndată ce înveți să gătești, lucrurile devin mult mai simple” ( T.I, 35 ani, manager în resurse umane )

Frica de a nu face alegerile corecte din punct de vedere alimentar și de a nu avea un

raport corect de vitamine și proteine în fiecare zi i-‐a facut pe aceștia să reînvețe cum să gătească mâncarea. Veganismul, din punctul lor de vedere, presupune o atenție sporită asupra alimentelor consumate, precum și o reinventare a gusturilor și a obiceiurilor alimentare. Odată cu această schimbare au fost nevoiți să își modifice stilul de trai, să învețe să gătească din nou și să fie într-‐o continuă căutare de rețete și preparate vegane sănătoase din care își pot sustrage necesarul de proteine.

Motive etice

Veganismul poate fi adoptat si dintr-‐o motivație etică, nu doar din motive ce țin de sănătatea personala. De altfel, în anul 1951, Societatea Vegană a extins înțelesul termenului, acesta primind sensul de doctrina potrivit căreia omul trebuie să trăiască fără să exploateze animalele.


9

Cei care își doresc să devină vegani în primul rând din acest motiv încearcă să excludă, pe cât posibil, toate formele de cruzime și exploatare a animalelor pentru mâncare sau haine. De asemenea, aceștia nu cumpără produse ce sunt testate pe animale, ci caută în magazine doar produsele cruelty-‐free. Explicatia lui M.I, 26 ani, IT-‐ist, este ilustrativă pentru această situație:

“Motivul principal pentru care am renunțat la a mai consuma carne este cel etic. Vreau să fiu conștient de capacitatea mea de a empatiza cu toate ființele care simt durere și plăcere, care au sistem nervos și au conștiință proprie.”

Studiile PRO VEGANISM vorbesc nu doar de cruzimea față de animale, ci și de utilizarea în exces a resurselor și poluarea mediului înconjurător. Conform organizației PETA (People for the Ethical Treatment of Animals), organizație cu care participanții la acest studiu sunt familiari, creșterea animalelor pentru carne, ouă, lapte și îmbrăcăminte necesită o cantitate foarte mare de apă, hrană și energie și presupune utilizarea unor suprafețe mari de teren. Întregi ecosisteme sunt distruse din cauza faptului că în fiecare zi trebuie să apară noi spații pentru animale, dar și pentru plantarea hranei lor (PETA, 2018a).

Pe lângă poluarea mediului înconjurător, fabricile și abatoarele din lume își doresc să producă carne și alimente de origine animală într-‐un timp cât mai scurt, cu niște costuri foarte minime. De cele mai multe ori, „animalele ajung să trăiască în niște spații înguste, fiind private de libertate, energia lor fiind îndreptată doar către producerea cărnii, a ouălelor și a laptelui pentru consumul uman” (PETA, 2018b).

Astfel de informații pot fi cruciale în luarea deciziei de a urma stilul de viață vegan, după cum reiese și din citatele următoare:

„Am urmărit de mult timp pe Facebook și oriunde găseam ceva despre alimentația vegană și mereu îmi spuneam că și eu o să o adopt într-‐o zi. Cel mai mult m-‐au motivat filmulețele despre cruzimea cu care sunt tratate animalele.” (C.B, 40 ani, responsabil logistic)

Activiștii vegani susțin că veganismul este un stil de viață care garantează nu doar sănătatea oamenilor, ci și sănătatea planetei. Și, după cum demonstrează acest capitol în care veganii bucureșteni vorbesc despre ce i-‐a determinat să aleagă acest stil de viață, cuvintele și acțiunile lor au impactul dorit.

CAPITOLUL II – NOI COMUNITĂȚI

Veganismul este un subiect popular în social media, numeroase informații fiind distribuite prin intermediul rețelelor de socializare, de la videoclipuri de prezentare a stilului de viață și a grupurilor realizate pentru cei care susțin acest stil, până la videoclipuri despre torturarea animalelor. Semnificativ pentru discuția din această lucrare, informațiile și resursele prezente în social media, după cum am subliniat în capitolul anterior, furnizează motive etice pentru adoptarea acestui stil de viață. Acest capitol se centrează rolului pe care comunitățile online, locale și globale, îl au în experința cotidiană a veganilor.

Comunități online globale

Așa cum am precizat și în capitolul precedent, respondenții mei știu despre organizația People for the Ethical Treatment of Animals (PETA) și mărturisesc că urmărind videoclipurile și


10

postările au început să conștientizeze consecințele modului lor de alimentație și să își dorească sa realizeze o schimbare.

PETA a fost înființată în anul 1980. Cu aproape două milioane de membri și de suporteri din întreaga lume, PETA luptă împotriva testării pe animale, a creșterii acestora pentru blană și pentru folosirea lor în alte scopuri drastice, lucru ce poate fi observat și prin motto-‐ul lor: „scopul nostru este eliberarea totală a animalelor” (PETA, 2018b). Potrivit site-‐ului web al organizației, PETA a dezvoltat o nouă campanie de conștientizare în 2016. Pe pagina de Facebook, fondatorii organizației au distribuit 500 de postări legate exclusiv de alimentația vegană și de tratamentul pe care animalele ucise pentru mâncare îl primesc. Un singur videoclip a fost distribuit de 151.500 ori și a fost vizualizat de 15 milioane de persoane. În plus, Twitter a fost folosit pentru distribuirea a aproximativ 3000 de mesaje, primind 45000 de reacții din partea utilizatorilor și locul opt în trendul Twitter. Iar pe Instagram au distribuit aproape 350 de postări și au primit 833.00 de impresii (PETA, ibidem).

Organizatorii campaniei au avut grijă ca fiecare comentariu sau impresie din partea unui utilizator să fie completate cu kiturile de pornire spre alimentația vegană, precum și cu diverse link-‐uri de unde utilizatorii puteau să se informeze mai mult cu privire la acest aspect.

A.C. (26 ani, asistentă) povestește: „Am văzut pe facebook o postare în legătura cu semnarea unei petiții împotriva ținerii în captivitate a balenelor și acea petiție era elaborată de site-‐ul Peta. După ce am semnat petiția am văzut pe site-‐ul lor foarte multe alte reportaje, video-‐uri crunte și relatări ale cruzimii față de animale care se întâmplă de sute de ani, dar am fost prea ignorantă și îndoctrinată pentru a vedea asta de-‐a lungul timpului.”

Organizația distribuie materiale dure, în care este prezentată cruzimea și chinul animalelor, lucru care îi face pe urmăritori să analizeze și să pună în balanță anumite fapte, urmând să facă tranziția către stilul de viață vegan.

Comunități online locale

În prezent există foarte multe grupuri pe platforma Facebook legate de veganism. La o simplă căutare pe Facebook a cuvântului cheie “vegan”, am găsit 21 de grupuri din această sferă din România.

Potrivit lui Hagel şi Armstrong (1999), comunitățile virtuale aduc laolaltă persoane care au aceleași valori și interese. Pardoxal, zona geografică reprezintă un reper important pentru comunitățile virtuale. Actuali și potențiali membri simt nevoia să fie conectați cu persoane din zona lor geografică pentru a discuta evenimentele sau problemele locale.

Pe lângă comunitățile online de vegani din București, am găsit și grupuri de vegani din diverse orașe: Cluj – Napoca, Iași sau Craiova. Cu toate că membri își doresc să fie mai apropiați de comunitățile din zona lor, aceștia intră și în comunitățile create special pentru alte orașe, pentru a se informa cu privire la restaurantele vegane, alimente sau evenimente ce urmează să aibă loc acolo. Citatele de mai jos reprezintă câteva intervenții ale membrilor de pe grupurile “Ce mănâncă veganii” și „Vegan în supermarket”.

„Bună! Aveți idee, există un restaurant/ bufet/ autoservire în București, doar cu mâncare vegană? Nu mă interesează restaurantele raw – vegane.” – S.T

„Bună! Sunt studentă în Spania, iar în vară vin în țară. Aș vrea să știu unde pot să găsesc cel mai ieftin ulei de nucă de cocos și vitamina B12 în Cluj-‐Napoca. Vă mulțumesc!” – P.Z

Totuși, nevoia oamenilor de a fi mereu conectați cu cei din jur și continua căutare a informațiilor despre veganismul din alte orașe, îi face pe vegani să se aproprie indiferent de zona geografică din care fac parte.


11

Pentru o mai bună înțelegere a comunităților online si a rolului lor in experiența de a fi vegan, am realizat o lista de termeni a căror frecventă utilizare o interpretez ca fiind crucială pentru mesajele pe care aceste comunități le transmit. Exemplific folosirea acestora cu ajutorul unor citate din manifestele grupurilor „Vegan în România – Comunitate, Informare, Activism”, „Vegani pentru animale”, „ROvegani” și „Ce mănâncă veganii”.

Inspirație – “Un loc unde ne putem împărtăși liber ideile și părerile (dar cu respect). Un loc unde să fim uniți în lupta noastră de eliberare a animalelor. Un loc unde să ne putem informa, să putem învăța unii de la alții, în toate domeniile. Un loc unde se vor lega prietenii. Împreună suntem mai puternici! ” -‐ Comunitatea „Vegani pentru animale”

Motivație – “Putem face schimb de idei și putem oferi exemplu celor curioși despre ce mănâncă o persoană vegană, ne inspirăm unii pe alți sau ne motivăm.” – Comunitatea „Ce mănâncă veganii”

Prietenie – „Fiți prietenoși cu aceia care nu sunt vegani dar caută să progreseze (nu se acceptă vegetarian-‐shaming). Haideți să creăm o comunitate vegană prietenoasă, care sprijină dialogul, prietenia și mobilizarea.” -‐ Comunitate “Vegan în România – Comunitate, informare, activism”

Pace -‐ „[...] Rog membrii grupului să-‐și invite familia, prietenii, cunoștințele pentru a împărtăși mesajul veganismului cu cât mai multe persoane […] Veganismul se promovează cu pasiune și muncă, nu prin răutate față de cei din jur”. – Comunitatea „ROvegani”

Acești termeni cheie fac ca mesajele acestor comunități să fie bine primite, să apropie noi membrii în grup, lucru ce poate fi văzut prin multitudinea de comentarii și interacțiuni prin care cei prezenți își împărtășesc informații și experiențe proprii.

Această posibilitate de integrare în noi comunități este cu atât mai importantă cu cât în Romania actuală veganismul este un stil de viață criticat. Pe de o parte, veganismul este cunoscut, înțeles și uneori adoptat de către cei tineri, iar pe de cealaltă parte, există persoane care nu înțeleg ce presupune veganismul și ce principii îi călăuzesc pe vegani și au tendința să critice. A.B (24 ani, consultant vânzări) întărește această atitudine de respingere: „Am fost și sunt în continuare criticată pentru decizia aceasta. Exemple clasice „animalele există pentru hrana noastră”, „și plantele au sentimente”, „dar tu ce mănânci?”.În special, prin intermediul interviurilor mi-‐am dat seama că interlocutorii mei, cu toate că au adoptat acest stil de viață conștienți de această schimbare,s-‐au izbit și continuă să se izbească de părerile negative ale societății și ale familiei cu privire la acest fapt.

A.F. (24 ani, studentă), de pildă, subliniază: „Majoritatea nu au ințeles de ce am ales acest stil extrem de alimentație și nu pot să înțeleagă cum trăiesc fără brânză. Majoritatea sunt îngrijorați și cred că nu pot să îndeplinesc necesarul zilnic de proteine și vitamine.”

O idee asemănătoare apare în comentariul lui R.D. (28 ani, șomeră ) „Ca de obicei, mintea românului este să critice , nu cred că este vreun vegan care să nu fi fost criticat de către cei apropiați. Norocul meu este că am fost departe de cei apropiați când am luat această decizie, iar unde locuiesc, în Londra, nu au în sânge stilul criticismului.”

Așa cum se poate observa, prietenia și înțelegerea reprezintă două aspecte importante în aceste grupări. Fiindcă veganii nu primesc sprijin din partea celor apropiați și sunt mai mult criticați de aceștia, decât încurajați, ei tind să se distanțeze de familie și să își creeze un nou cerc social, care să îi înțeleagă și să îi susțină pe acest drum.

Respondenții mei au mărturisit că se simt mult mai în largul lor atunci când discută cu alte persoane pe grupuri sau pe pagini concepute special pentru cei vegani, decât atunci când sunt alături de prieteni sau persoane apropiate care nu le acceptă schimbarea. Aceștia declară că au găsit un sprijin în comunitățile din mediul online și pentru a cita un respondent: „Pentru cineva care decide să devină vegan și nu are un sprijin în viața reală, se poate baza pe social media


12

să comunice cu alți vegani pentru suport, rețete sau informații.” ( I.V., 21 ani, specialist relații cu clienții )

„La inceput, când am devenit vegană, nu cunoșteam pe nimeni care să aibă aceleași principii de viață ca mine. Comunitatea de vegani din mediul online mi-‐a fost de mare ajutor. Prin intermediul ei mi-‐am făcut prieteni cu care ulterior m-‐am întâlnit și în viața reală.” ( P.L., 26 ani, consilier juridic )

Veganii sunt priviți drept ciudați și, indiferent de argumentele științifice pe care aceștia

le aduc, de multe ori familiile lor sau prietenii nu rezonează cu stilul alimentar vegan. Din spusele unei persoane intervievate ( R.I., 20 ani, studentă,), prietenii ei non-‐vegani îi spuneau că: „nu ieșim cu tine fiindcă nu vrem să mergem să mâncăm frunze.” Însă acest comportament îl putem observa și din partea veganilor față de cei non-‐vegani. Mai mulți interlocutori au mărturisit că se simt mai confortabili dacă ies cu persoanele apropiate în oraș “la spectacole, baruri, filme, etc. decât la masa.” ( D.F., 29 ani, grafician) Masa servită în compania non-‐veganilor este uneori asemănată cu o tortură din cauza faptului că trebuie să “vezi cadavre și să îți imaginezi prin ce au trecut animalele doar pentru ca ei să iși ia masa care ține 10 minute. Nu poți să fii prea confortabil în situații de acest fel.” ( I.M., 27 ani, inginer software )

În concluzie, capitolul acesta a subliniat că apariția comunităților de vegani în mediul online i-‐a ajutat pe cei care își doresc să facă această schimbare alimentară și morală. Subiecții cercetării mele spun că au fost ironizați de persoanele apropiate pe parcursul tranziției către veganism, lucru care i-‐a îndepărtat de cei apropiați și i-‐a făcut să își dorească să întâlnească persoane cu același stil de viață ca al lor. Organizația PETA și grupurile de pe platforma Facebook au reprezentat un real ajutor pentru cei aflați la început de drum, datorită curajului și încrederii pe care o arătau cu ajutorul sfaturilor cu privire la reinventările pe care trebuie să le facă un vegan atunci când își dorește să schimbe ceva în viața lui.

CAPITOLUL III – VEGANISM: COORDONATE SOCIO-‐CULTURALE

Lucrarea de față analizează pașii pe care indivizii îi parcug pe traseul către adoptarea stilului vegan și modul în care viața lor individuală și relațiile lor sociale se schimbă de-‐a lungul acestei perioade. Dacă în capitolele precedente am abordat veganismul din perspectiva micro, vorbind în special despre individ și comunitate, acest capitol va fi centrat pe perspectiva macro, prin prisma coordonatelor socio-‐culturale: identitatea religioasă, apartenența la clasă și traiul într-‐o societate globalizată.

Veganism, ortodoxism, localism

În lume există diferite tradiții culinare, specificul lor fiind de multe ori strâns legat de religia locală. În România, țară predominant creștin ortodoxă, cele mai importante sărbători, Crăciunul și Sărbătorile pascale, sunt marcate de sacrificarea unui animal. Tăiatul porcului sau Ignatul, așa cum mai este numit, se sărbătorește în fiecare an pe 20 Decembrie, iar mielul se taie datorită prăznuirii morții și a învierii lui Hristos. În momentul în care oamenii sunt întrebați despre uciderea animalelor pentru mâncare, răspunsurile acestora fac referire la religie, ei


13

spunând că Biblia îi învață că oamenii au control asupra animalelor și este permisă uciderea acestora pentru hrană sau pentru oricare alt serviciu destinat lor (Wayner, 2018).

Alături de legătura dintre alimentație și religie, o altă relație importantă pentru discuția de față este cea dintre alimentație și identitate. Așa cum există identificarea prin modă sau muzică, așa există și identificarea oamenilor cu ajutorul alimentelor. Preferințele alimentare etnice devin, de pildă, reprezentative pentru turiștii prezenți în locațiile respective. Dacă sushi-‐ul este reprezentativ Chinei, în România mesele care includ carnea de porc sau miel, sarmale și plăcinte, sunt prezentate drept specific local celor care vin din străinătate.

În momentul în care veganii și non–veganii ajung să se contrazică pe subiectul veganism – religie, persoanele vegane tind să vină cu argumente din Biblie. De cele mai multe ori răspunsurile precum „Geneza 1:29: Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-‐însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!Aceasta să fie hrana voastră.” (Biblia, 2018) sau „Matei 12:7: Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-‐aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.” (ibidem) sunt împărtășite pe rețelele de socializare atunci când se creează un conflict între creștinii carnivori și vegani.

Dincolo de aceste dezbateri conceptuale, perioada de post din viața credincioșilor este benefică și pentru non-‐vegani, dintr-‐un motiv foarte practic, și anume oferta crescută de produse de post pe care le pot consuma și veganii. În cuvintele lui C.V. (35 ani, frizer) perioadele de post sunt „raiul pe pământ”.

Cu toate acestea, veganii sunt de părere că România nu este încă o țară propice stilului de viață vegan, lucrul acesta putând fi observat prin lipsa produselor vegetale din magazine și mai ales din neinformarea restaurantelor cu privire la meniurile vegane. Voi prezenta în detaliu aceste două idei în paragrafele care urmează.

În cadrul comunității online de pe Facebook „Vegan în supermarket”, membrii împărășesc păreri despre produsele găsite în magazine, fac comparații sau, de cele mai multe ori, prezintă ofertele actuale și pe cele viitoare din supermaketuri. Următoarele comentarii sunt ilustrative:

„Au apărut produsele de post la Lidl. Şnitelele și falafelul sunt 5 lei iar prăjitura (era și cu morcov) 6 lei. Am văzut postare cu catalogul de săptămâna viitoare și că sunt la reducere, dar am zis să anunț că au apărut deja) Recomand și batoanele cu caju sau arahide și fistic (1.79 lei), îmi plac foarte mult.” – M.C.

Produsele vegetale nu se găsesc întodeauna pe rafturile magazinelor, situație care îi întristează pe vegani și îi fac să se gândească la faptul că distribuitorii nu se gândesc la nevoile și dorințele lor.

Pentru a realiza o schimbare, de cele mai multe ori veganii apelează la diverse metode prin care atenționează magazinele de lipsa unor produse sau chiar din dorința de a păstra produsele vegetale pe toată perioada anului, nu doar atunci când sunt posturi. Pe grupul „Vegan în supermarket” am identificat o mișcare prin care veganii se gândeau să realizeze o petiție pentru a cere magazinului Kaufland să păstreze o gamă de produse vegane pe tot restul anului. Conversația următoare este transcrisă integral de pe grupul „Vegan în supermarket” șegan în supermarke idee:

„A.A.: Trebuie să facem și noi un efort și să susținem cererea pentru produsele astea. Firmele și lanțurile produc și aduc în magazine atâta timp cât există cerere. Pe ei nu îi interesează cine cumpără, ei cauta doar să vândă.

M.E.: Haideți să facem petiții și cereri. Deși nu știu dacă cererea o facem direct la retail sau la producători. Nu îmi dau seama dacă producătorilor trebuie să le trimitem, că până la urmă și ei plătesc chirie pentru fiecare raft.


14

Numărul scăzut al localurilor vegane prezente în România îi determină pe adepții veganismului, atunci când trebuie să ia masa în oraș, să încerce orice restaurant și să ceară meniul de post. De cele mai multe ori, varietatea mâncărurilor de post nu este foarte mare, aceștia ajungând să comande doar legume la grătar, orez sau salate.

Voi exemplifica această idee prin cuvintele unui interlocutor: „Față de alte țări încă suntem deficitari la acest capitol. Foarte mulți oameni nu știu ce

înseamnă vegan. La restaurante folosesc des termenul ”de post”, însă nu am găsit până acum un loc unde să nu găsesc ceva de mâncare. De obicei în meniul de garnituri găsești orice.” – (C.C., 33 ani, sportivă)

Faptul că în țări precum Anglia sau Franța, cunoștințele despre veganism sunt mai răspândite este folosit de vegani ca un argument important pentru dezvoltarea și adoptarea acestui stil în România. Pe scurt, în România, stilul alimentar vegan nu este la fel de răspândit precum în alte țări din Europa, acest fapt putând fi observat prin numărul scăzut al localurilor cu specific vegan sau vegetarian, precum și prin slabele cunoștiințe ale societății cu privire la acest stil de viață subcultural, mai ales din partea celor care respectă tradițiile religioase locale.

Veganismul și clasa socială

În cadrul acestui capitol voi vorbi și despre clasa socială, mai ales despre cum aceasta joacă un rol important în alegerile făcute de interlocutorii mei. În România,. produsele destinate veganilor au un preț mult mai mare față de produsele destinate non-‐veganilor. . Clasa socială jucând astfel un rol esențial în stilul de viață vegan

Conform lui Allan Johnson (1995/2007, p.67), clasa socială reprezintă unul dintre cele mai importante concepte în studiul stratificării. Clasa socială se poate defini drept o grupare la o scară mare de oameni, care împărtășesc resurse economice comune și care influențează într-‐un puternic mod stilul de viață pe care îl duc. O structură socială cuprinde: clasa de sus –alcătuită din cei înstăriți, patronii, și persoanele cu funcții bine platite; clasa de mijloc –„gulerele albe” – avocați, medici, juriști, precum și proprietari ai unor afaceri mici; clasa muncitoare –„gulerele albastre”, cei care practică muncă fizică necalificată sau calificată.

Cu ajutorul întrebărilor cu caracter socio-‐demografic din cadrul interviului și a chestionarului („Cu ce vă ocupați?” și “Care este ultima instituție de învățământ absolvită?”), a reieșit că aproape 70% din numărul subiecților mei fac parte din clasa de mijloc, fiind absolvenți de studii superioare – nivel licență sau master. Ocupații precum avocat, grafician (graphic designer), medic veterinar, medic stomatolog, economist, inginer proiectant, psiholog, atreprenor sau IT-‐ist au conturat profilul veganilor participanți la acest studiu..

Dacă privim mai atenți gamele produselor vegane oferite spre vânzare în fiecare supermarket sau hypermarket, vom observa că în ultimii ani diversitatea bunurilor pe care le găsim în magazine a crescut, ba chiar a început să reprezinte un lucru firesc pentru fiecare actor social capabil să le cumpere. Globalizarea nu reprezintă doar răspândirea anumitor lucruri, ci și interdependeța dintre acestea, fenomen pe care Joseph E. Stiglitz îl prezintă drept un „proces prin care distanța geografică devine un factor tot mai puțin important în stabilirea și dezvoltarea relațiilor transfrontalere de natură economică, politică și socio-‐culturală.” (Stiglitz, 2003, p.33). Globalizarea presupune, printre altele, un comerț global care face ca diferite produse dintr-‐o parte oarecare a planetei, să ajungă cu ușurință pe rafturile magazinelor dintr-‐o altă țară.

Această perspectivă se poate observa și în București, în magazinul Mega Image din apropierea Pieței Romane (vezi Anexa 5). La etajul superior al magazinului un colț special este


15

conceput pentru vegani. Sunt așezate la raft atât alimente, produse pentru uz casnic, cât și produse de igienă personală.

Pe lângă diversitatea produselor vegane prezente la rafturi, am observat și prețul lor foarte ridicat față de restul produselor „obșinuite” din magazin. Cu toate acestea, una dintre întrebările prezente atât în interviu, cât și în chestionar, a fost legată de costurile pe care aceștia le-‐au avut de când au adoptat stilul de viață vegan.

„Daca mănânci carne din sursă sigură, care este destul de scumpă, nu este semnificativ mai scump. Eu mi-‐am facut un calcul și sunt o idee mai mult, poate 20% -‐ 30% mai scump. Ce costă destul de mult sunt semințele. Banii pe care îi dădeam pe carne, acum îi dau pe semințe sau pe tot felul de grozăvii.” – ( F.R.,35 ani, manager în resurse umane )

Cu toate că prețurile produselor vegane din magazine sunt destul de piperate, adepții

acestui stil de viață nu au neglijat acest aspect și au încercat să păstreze un echilibru între economiile lor și produsele pe care își doresc să le consume. Sănătatea lor și a familiei reprezintă un factor important pe care îl iau în considerare atunci când vine vorba despre mâncarea pe care o cumpără. Ajungând să facă alegeri alimentare corecte, benefice stării lor, uneori tind să facă și unele sacrificii economice de pe urma cărora au doar de învățat.

În concluzie, acest ultim capitol al lucrării prezintă relația dintre individ și componentele

socio-‐culturale care au o puternică influență asupra vieții veganului. În primul rând, semnificativă pentru înțelegerea cotidianului unui vegan este relația dintre veganism și religia majoritară, pentru mulți observatori stilul de viață vegan contrazicând preceptele religioase și practicile tradiționale. De cele mai multe ori, mâncarea vegană este asemuită cu mâncarea de post, deoarece alimentele vegetale apar cu preponderență în perioadele posturilor, lucru care îi indignă pe vegani și îi fac să realizeze că veganismul nu este privit în mod egal cu dieta omnivoră. În al doilea rând, importantă este și înțelegerea legăturii dintre statutul socio-‐economic al practicantului și cerințele acestui stil de viață. Majoritatea interlocutorilor mei aparțin clasei de mijloc, fapt ce denotă că stilul de viață vegan nu poate fi urmat cu ușurință de toată lumea. Pentru a-‐ți putea permite să consumi produse vegane sau să folosești produse de uz casnic specifice, trebuie să ai o ocupație și un salariu suficient de mare pentru a plăti prețurile destul de mari ale produselor certificate vegan sau bio din magazine.

CONCLUZIE

În cadrul acestei lucrări, mi-‐am dorit să înțeleg modul în care veganismul este conceput și trăit în România.

În primul capitol al lucrarii, am evidențiat problema individualizării și a identificării actorului social prin mâncare, precum și peocuparea cu sănătatea. Trăind într-‐o societate a riscului, cei mai mulți oameni se tem de problemele ce pot apărea la nivel de sănătate, așa că hotărăsc să adopte diverse măsuri preventive pentru a se feri de ceea ce poate fi mai rău. Persoanele intervievate au mărturisit că au recurs la această schimbare din cauza problemelor cu care s-‐au confruntat de-‐a lungul anilor.

Cu toate că sănătatea a reprezentat un element important în schimbarea radicală a stilului de viață, veganii, față de vegetarieni, sunt atenți și la aspectele etice pentru care au început să lupte: drepturile animalelor sau testarea produselor pe acestea. Gary L. Francione subliniază că “a deveni vegan din motive etice reprezintă o evoluție a sinelui de la unul care


16

celebrează violența și ierharhia, la unul care îmbrățisează pacea și nonviolența..” (Francione, 2018, online). Aceată idee am putut să o observ și în cadrul răspunsurilor subiecților în legătură cu sănătatea planetei și a animalelor.

În cel de-‐al doilea capitol, am subliniat faptul că veganii primesc mult mai mult sprijin de la persoanele necunoscute din grupurile vegane decât de la popriile familii. Cantitatea impresionant de mare de informație legată de veganism din mediul online a reușit să influențeze foarte multe persoane în luarea acestei decizii. Prin intermediul materialelor video legate de exploatarea animalelor promovate de organizația, interlocutorii mei au conștientizat că ceea ce făceau înainte “nu îi ajuta să evolueze din punct de vedere mental”, dar nu îi ajuta nici din punct de vedere alimentar.

Cei care au luat decizia de a deveni vegani nu au fost în totalitate acceptați de către familie sau de prieteni, lucru care i-‐a îndepărtat foarte mult de cei dragi și i-‐a făcut să își dorească să găsească o nouă comunitate unde să fie acceptați așa cum sunt ei. Astfel, au apărut comunitățile de vegani, unde se poate discuta atât despre felurile de mâncare pe care le consumă sau despre activări în acest domeniu, cât și despre problemele pe care le întâmpină acasă sau la locul de muncă.

Ultimul capitol vorbește despre modul in care religia, în cazul de față religia ortodoxă, furnizează argumente pro sau contra veganismului și înlesnește, în perioadele de post, diversificarea gamei de produse alimentare pe care veganii le pot consuma. În cadrul acestei cercetări, am întâlnit persoane vegane care erau credincioase și care veneau cu argumente din Biblie atunci când era vorba despre alimentele pe care omul are voie să le consume, dar și vegani care nu erau credincioși și care erau de părere că veganismul în sine reprezintă o nouă religie. Pentru vegani, perioadele de post reprezintă perioadele în care au cea mai mare diversitate de produse vegetale prezente pe rafturile magazinelor. Cu toate acestea, ei se simt foarte neîndreptățiți în restul anului, deoarece magazinele nu păstrează aceași diversitate de produse vegetale mereu, iar în orașele mici din România se găsesc foarte greu.

De asemenea, în acest capitol am prezentat și un alt motiv pentru care gama de produse destinate veganilor în Romania se poate diversifica, și anume, intrarea unor firme globale pe piața româneasca și importul de produse destinate veganilor. Clasa socială a reprezentat dintotdeauna o caracteristică importantă, mai ales când venea vorba despre lucrurile ce pot fi cumpărate sau consumate, după cum subliniază Bourdieu (1984). În ceea ce privește alimentația, apariția importurilor alimentelor destinate veganilor a adus cu ele și un preț destul de ridicat, lucruri pe care clasa muncitoare tinde să le evite, deoarece nu și le pot permite.

Această cercetare ilustrează și modul în care veganismul este perceput în țara noastră. În România, stilul de viață vegan nu este așa de răspândit precum este în Anglia sau Franța, unde această schimbare este susținută prin numărul mare de localuri vegane sau raw-‐vegane și prin diversitatea produselor găsite în magazine.

Prin prisma tradițiilor în care au crescut persoanele mai în vârstă, pentru ei este absolut “normal” să consumi produse de origine animală și nu concep un alt stil alimentar diferit. Din cauza aceasta apar și conflictele dintre vegani și non-‐vegani, dar și asemuirea mâncării vegane cu cea de post. Non-‐veganii când aud de mâncarea vegană se gândesc că nu au voie să mănânce „de dulce”, astfel limitând alimentele la câteva feluri de mâncare de post.

Cercetarea mea a aratat că persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 – 35 de ani, care au mai mult acces la informație în mediul online, la materialele video și la documentarele ce le pot schimba percepția asupra mâncării și asupra lumii în care trăiesc, tind să devină vegani. Această concluzie o completează pe cea a Andei Becuț (2017), care subliniază că din cauza anexietății și a fricii pe care oamenii au dobândit-‐o în urma industrializării și a ruperii de natură, consumatorii s-‐au îndreptat mai mult către produsele locale, produse organice, au ales o alimentație aproape


17

vegană. Acest lucru este susținut cu tărie și de câteva persoane intervievate, care au mărturisit că preferă să își facă un abonament la o seră de unde să primească săptămânal câte un coș cu fructe și legume calitative, de sezon, decât să se expună alimentelor cumpărate din supermarketuri. Interlocutorii mei au subliniat dorința lor de a avea o alimentație curată și sigură. O echivalare a alimentației curate și sigure cu cea vegană și răspândirea acestei reprezentări a veganismului poate contribui la popularizarea sa și în România.

Pentru a concluziona, lucrarea de față reprezintă o contribuție modestă la un subdomeniu de studiu încă puțin dezvoltat în România (vezi însă studiile despre alimentație realizate de Angelica Marinescu sau Anda Becuț).

BIBLIOGRAFIE

Ale, S. (2017) Mâncăruri și dulciuri vegane: rețete și surse de inspirație, Disponibil pe:

http://veganinromania.ro/mancaruri-si-dulciuri-vegane-retete-si-surse-de-inspiratie/ [Accesat la 04.06.2018]

Barthes. R, (1961). Towards a Pshychosociology of Contemporary Food Consumption. În: Counihan, C.M. şi Van Esterik, P. Food and Culture: A Reader. New York, Harper.

Beardsworth, A. şi Keil, T. (2002). Sociology on the Menu : An Invitation to the Study of Food and Society. Londra, Routledge.

Becuț, A. (2017) Efectele globalizării asupra practicilor alimentare. [Online] Disponibil pe: http://gastroart.ro/2017/04/03/efectele-globalizarii-asupra-practicilor-alimentare/ [Accesat la 05.06.2018].

Beck, U. & Beck-‐Gernsheim, E. (2002). Theory, Culture & Society Individualization: Insitutionalized individualism and its social and political consequences. London: SAGE Publications Ltd.

Biblia ortodoxă (2018). Vechiul Testament. [Online] Disponibil pe: http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/25/Facerea [Accesat la 31.05.2018].

Bourdieu, P. (1984). Distinction: A Social Critique of the Judgement of Taste. Cambridge, MA: Harvard University Press.

Clark, D. (2004). The Raw and the Rotten: Punk Cuisine, Ethnology, Vol. 43, No. 1 (Winter, 2004), pp. 19-‐31

Corjicon, A. (2017). Interviu despre alimentația vegană cu medicul nutriționist Corina-‐Aurelia Zugravu. Disponibil pe: http://veganinromania.ro/interviu-cu-medicul-corina-zugravu/ [Accesat la 04.06.2018]

Dobrescu,C. (2016). Societatea Riscului. [Online] Disponibil pe: https://www.scribd.com/document/360088977/SOCIETATEA-RISCULUI [Accesat la 08.05.2018]

Eftimie,M. (2017) Beneficiile alimentației vegane cu Dr. Liviu Deacu. Disponibil pe: http://veganinromania.ro/interviu-nutritia-vegana-cu-dr-liviu-deacu-partea-i/ [Accesat la 07.06.2018]

Francione, G. (2018). Motivaţia de sănătate vs. etica în veganism. [Online] Disponibil pe: http://www.veganism.ro/motivatia-de-sanatate-vs-etica-in-veganism-de-la-prof-gary-l-francione/ [Accesat la 06.06.2018].

Geismar, H. (2016). #LondonVegans: Deliberating, sensing and practicing vegans in a non-‐vegan city. [Online] Disponibil pe: http://www.materialworldblog.com/2016/11/londonvegans-deliberating-sensing-and-practicing-vegans-in-a-non-vegan-city/ [Accesat la 07.06.2018]

Hagel, J. şi Armstrong, A.H. (1999) Net Gain: Expanding Markets Through Virtual Communities, New York, John Wiley & Sons.


18

Hancox, D., The unstoppable rise of veganism: how a fringe movement went mainstream. [Online] Disponibil pe: https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2018/apr/01/vegans-are-coming-millennials-health-climate-change-animal-welfare [Accesat la data de 07.06.2018].

Johnson, A. (1995/2007) Dicționarul Blackwell de Sociologie. Bucureşti, Humanitas. Levi-‐Strauss, C. (1997/1966), The Culinary Triangle;. În: Counihan, C.M. şi Van Esterik, P. Food

and Culture: A Reader. New York, Harper. Malinowski, B. (1992). Argonauts of the Western Pacific -‐ An Account of Native Enterprise and

Adventure in the Archipelagoes of Melanesian New Quinea; New York, Routledge & Kegan Paul Ltd.

Marinescu, A. (2016). Sociologia alimentației. Bucureşti, Ed.Tritonic. Mead, M. (1997) The changing Significance of Food. În: Counihan, C.M. şi Van Esterik, P. Food and

Culture: A Reader, New York, Harper. Organizaţia Food Revolution Network (2017). Vegan Statistics: Global. [Online] Disponibil pe:

https://foodrevolution.org/blog/vegan-‐statistics-‐global/ [Accesat la 08.06.2018 ] Organizaţia Food Revolution Network (2018). Why the Global Rise in Vegan and Plant-‐Based

Eating Isn’t A Fad. [Online] Disponibil pe: https://foodrevolution.org/blog/vegan-‐statistics-‐global/ [Accesat la 08.06.2018 ].

Organizaţia PETA (2018a). Misiune. [Online] Disponibil pe: https://www.peta.org/ [Accesat la 04.05.2018 ].

Organizaţia PETA (2018b). Vegetarianism Factsheet. [Online] Disponibil pe: https://www.peta.org/issues/animals-‐used-‐for-‐food/animals-‐used-‐food-‐factsheets/vegetarianism-‐environment/ [ Accesat la 04.05.2018].

Rădulescu, V. (2017). Am fost vegan pentru o lună. [Online] Disponibil pe: https://republica.ro/am-‐fost-‐vegan-‐pentru-‐o-‐luna [ Accesat la data 28.12.2017 ]

Rozin, P. (1976). The selection of food by rats, humans and other animals, În J. Rosenblatt, R. A. Hinde, Beer, C. şi Shaw, E. (Eds), Advances in the Study of Behavior, Vol. 6 (pp. 21-‐76)

Spencer C. (1993). The Heretic’s Feast: A History of Vegetarianism. Londra, Fourth Estate. Spencer C. (2000). Vegetarianism – A History. Londra, Sage. Stiglitz, E.J.. (2003). Globalizarea. Sperante si deziluzii, Bucureşti, Ed. Economică. Șandor, S.D. (2011). Metode și tehnici de cercetare în științele sociale. [Online] Disponibil pe:

https://www.apubb.ro/wp-content/uploads/2011/02/Suport-MTCS-Ro.pdf [Accesat la 28.04.2018].

Watson, D. (2018). Wikipedia entry. [Online] Disponibil pe: https://en.wikipedia.org/wiki/Donald_Watson [ Accesat la 04.05.2018 ].

Wayner, R. (2018) The Christian Basis for Veganism. [Online] Disponibil pe: https://freefromharm.org/veganism/christian-basis-veganism/ [Accesat la 20.05.2018].

Anexa 1

1. Cum a început drumul tău către alimentația vegană și de ce ai ales să treci la acest stil alimentar?

2. Schimbarea aceasta a fost facută peste noapte sau ai luat-‐o treptat? Înainte ai adoptat un alt stil alimentar, precum vegetarianismul? Dacă da, ce te-‐a făcut să treci la veganism?

3. Ai observat schimbări ale stării de sănătate sau ale corpului de când ai adoptat acest stil?


19

4. Ți observat schimbări ale stării de sănătalimentare vechi? La început ți se făcea poftă de anumite alimente? (carne, ouă sau ciocolată) Cum treceai peste acel moment?

5. Cum este din punct de vedere al timpului? Cat timp petreci în bucătărie pentru a-‐ți prepara felurile de mâncare preferate?

6. Care este să fii vegan în fiecare anotimp? În anotimpul rece știm că nu mai ai aceeași varietate de produse ca în timpul primăverii sau al verii.

7. Care sunt alimentele nelipsite din bucătăria unui vegan? 8. Cum este din punct de vedere economic să treiești vegan? 9. Obișnuiești să te duci în locuri speciale să iei masa? Ți-‐a fost ușor să găsești

restaurante/pub-‐uri care realizează preparate vegane? 10. Cine te-‐a motivat cel mai mult să îți schimbi stilul alimentar/de viață? 11. Ce părere au prietenii/familia despre această alegere? Te-‐au susținut? 12. Cei cu care locuiești ( colegi de cameră, părinți, frați/surori, familie) au adoptat și

ei acest stil? 13. Social media reprezintă un factor influențator în luarea deciziei de a deveni

vegan? Ai diverse conturi, bloguri sau persoane pe care le urmărești și care te inspiră? ( Bloggeri culinari, bloggeri de lifestyle, conturi de instagram cu diverse rețete, grupuri de Facebook etc.)

14. Ești de părere că acest subiect, al veganismului, este controversat când vine vorba de asimilarea vitaminelor, în special vitamina B12? De unde asimilează persoanele vegane această vitamină? Există șanse mai mari de îmbolnăvire față de persoanele care consumă produse lactate și produse animale?

15. Există avantaje ale alimentației vegan? Dar dezavantaje? 16. Ce vârstă aveți? 17. Care este ultima instutiție de învățământ absolvită? 18. În prezent cu ce vă ocupați?

Anexa 2

Bună! Mă numesc Ștefania Tatu și sunt studentă în anul III la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Îmi realizez lucrarea de licență pe tema alimentației vegane și îmi doresc să aflu părerea a cât mai multor persoane în legătură cu acest subiect. În transcierea răspunsurilor mă voi folosi de inițialele numelor voastre, voastre, acestea fiind utilizate doar în scop academic. Mulțumesc! 1. Cum vă numiți? Puneți doar inițialele. 2. Sex

- Masculin - Feminin

3. Vârsta 4. Ultima instituție de învățământ 5. Ocupație 6. De cât timp ați renunțat la consumul de carne?


20

7. Schimbarea aceasta a fost făcută peste noapte sau ai luat-‐o treptat? Te rog sa îmi descrii procesul prin care ai trecut.

8. Cine sau ce te-‐a motivat în luarea acestei decizii? Te rog să detaliezi. 9. Ai observat schimbări ale stării de sănătate sau ale corpului de când ai adoptat acest stil?

Dacă da, descrie-‐mi, te rog, ceea ce ai observat. 10. Ce părere au prietenii și familia despre această schimbare? Au adoptat și ei acest stil

alimentar? 11. Cei apropiați te-‐au susținut în luarea deciziei sau te-‐au criticat? Descrie-‐mi, te rog, situația în

care te-‐ai aflat. 12. Ți-‐a fost greu să renunți la obiceiurile alimentare vechi? Dacă da, cum treceai peste acel

moment? 13. Obișnuiești să ieși în oraș să iei masa? Ți-‐a fost greu sa găsești localuri cu specific vegan? 14. Când ieși cu persoane care nu adoptă acest stil alimentar cum gestionezi situația? 15. Urmărești diverse conturi pe Instagram, Facebook sau bloguri ce promoveaza alimentația

vegană? Dacă da, ce te face să le urmărești? 16. Crezi că social media reprezintă un factor influențator în luarea deciziei de a deveni vegan?

Te rog să îți susții răspunsul cu câteva argumente. 17. Pe tine te-‐a influențat în vreun fel media? Dacă da, te rog descrie-‐mi. 18. Crezi că alimentația vegană reprezintă o necesitate sau un trend? Dacă reprezintă o

necesitate, de ce? Dacă reprezintă un trend, de ce?

Anexa 3

DESCRIEREA MOMENTULUI OBSERVATIEI Joi, 26.04.2018, la ora 13:20, am ajuns în localul Rawdia pentru a lua masa de prânz. Am

auzit foarte multe lucruri bune despre acest local și fiind în zonă mi-‐am propus să iau masa acolo.

SPAȚIUL Radwia este un restaurant raw – vegan – vegan poziționat pe strada Puțul lui Zamfir

nr.50 – 52, unde se poate servi masa și unde se organizează și diverse workshop-‐uri sau evenimente culinare ce țin de veganism. Sigla restaurantului este reprezentată de o rodie, astfel, geamurile localului sunt „mascate” de folii decorative cu boboabe de rodii. Mobila albă din interior, accesorizată cu plantele verzi și colorate dădeau impresia de prospețime și de un spațiu deschis. Rawdia este un spațiu des frecventat de către cei care lucrează în zona respectivă, în special de către corporatiști, însă și de persoane care aleg să mănânce mai sănătos. După câteva căutări pe internet, acest local se afla printre primele trei preferințe ale veganilor atunci când vine vorba de masa în oraș. De asemenea, acesta este mereu recomandat și persoanelor care vin din alte orașe și vor să mănânce ceva vegan sau raw – vegan. Lucrul acesta l-‐am putut observa la orele prânzului, când locația era destul de aglomerată.

OBIECTE Mesele și scaunele, meniurile așezate pe masă împreuna cu solnițele de sare și piper, te

duc inevitabil cu gândul către un local unde se servește masa. UTILIZAREA SPAȚIULUI ȘI INTERACȚIUNI


21

Când am ajuns în localul, acesta era destul de plin, datorită orei de prânz. Erau foarte multe persoane în pauza de masă, lucru de care mi-‐am dat seama datorită legitimațiilor pe care le purtau la gat sau prinse de pantaloni. Multe grupuri veneau să comande mâncare pentru ei și pentru colegii lor de la birou și așteptau afară până când aceasta era gata, spunând că mănâncă la birou.

Pe lângă persoanele corporatiste, am întâlnit o masă unde era o familie de italieni, precum și mese cu mămici și copiii lor.

Cei care lucrau erau îmbrăcați specific unui loc de muncă: femeile erau îmbrăcate casual – elegant, în fuste, cămăși sau rochii, iar bărbații erau îmbrăcați în costum sau în niște blugi cu o cămașă. Restul oamenilor prezenți în încăpere erau ca într-‐o vacanță. Îmbrăcați lejer, cu pălării din paie pe cap și cu aparatele de fotografiat la gat ( în cazul turiștilor), aceștia nici nu simțeau că este o zi de joi.

În conversațile pe care străinii le aveau cu chelnerii restaurantului, am remarcat că la început aceștia le-‐au pus foarte multe întrebări în engleză despre preparate și despre cum acestea sunt gătite. Întrebările de acest gen au venit și din partea mămicilor, deoarece copilul uneia dintre ele era alergic la un anumit produs și a vrut să se asigure că nu o sa fie adăugat în felurile de mâncare comandate. Interlocutorii erau activi în conversații, mai ales că erau câțiva care păreau că încearcă pentru prima dată mâncarea din cadrul acelui loc și nu ratau ocazia de a întreba personalul localului diverse lucruri despre preparate.

Când le ajungea mâncarea în față, aceștia erau uimiți de preparate, lucru pe care am putut sa-‐l observ datorită mimicii lor, precum și a faptului că repetau în continuu că arată foarte bine și că gustul este pe măsură.

PERCEPȚII SENZORIALE Fiind un local unde se gătește și se servește masa, senzațiile colectate sunt foarte

complexe. Mirosul predominant în încăpere este unul foarte fresh, asta și datorită felurilor de mâncare alcătuite doar dn legume – dacă felurile de mâncare conțineau carne sau derivate din acestea, mirosul, la fel ca în alte restaurente, era unul greoi.

Burger-‐ul vegan pe care l-‐am consumat m-‐a uimit foarte tare și m-‐a făcut să înțeleg că nu trebuie sa consumi carne doar pentru a te sătura. Acest lucru se poate întâmpla și dacă consumi alimentele potrivite – în cazul meu, burger-‐ul a fost alcătuit dintr-‐o chiftea de năut cu fasole roșie, roșii, ceapă, salată și castravete, servite cu o porție de cartofi prăjiți și un sos de brânză de caju. Pentru mine a fost o adevărată experiență, deoarece nu mai mâncasem nimic asemănător înainte, iar daca nu îi credeam pe restu când îmi spuneau ca este bună și mâncarea vegană, acum m-‐am convins de acest lucru.

Oamenii din încăpere aveau o stare foarte relaxată și aveam senzația că mulți dintre ei se cunoșteau de mult timp și păreau ca o familie care se întâlnește la masă. Fiind un loc destul de mic, persoanele care des în localul respectiv ajung să se cunoască îndeajuns de bine încât să îi dea unui nou venit în locație impresia aceasta.

Anexa 4

DESCRIEREA MOMENTULUI OBSERVAȚIEI Sâmbătă, 31.03.2018, ora 18:00, a avut loc evenimentul Paște Vegan, un flash-‐mob și o

acțiune de conștientizare a cetățenilor cu privire asupra veganismului. Accesul era liber pentru toată lumea, așa că nu mi-‐a fost greu să fac observație în locul respectiv.


22

SPAȚIUL Evenimentul a avut loc în Piața Unirii, vis-‐a-‐vis de magazinul H&M. Acesta a fost

organizat de comunitatea Vegan în România, comunitate ce este cunoscută prin activismul desăvârșit pe care îl realizează aproape în fiecare lună prin câte un eveniment important.

Fiind o zonă intens circulată, mai ales că în prejur se aflau intrările de la metrou – Piața Unirii și stațiile de autobuz, evenimentul le-‐a atras atenția foarte multor oameni.

Pentru a le strâni interesul și mai mult trecătorilor, aceștia au realizat o mini-‐scenetă în care tocmai avusese loc o crimă, iar un anchetator realiza măsurători și lua amprente. Pe jos era lipit un sticker pe care erau desenate mai multe umbre ale animalelor, iar oameni, atât tineri, cât și persoane mai în vârstă, se așezau lângă umbra lor. De asemenea, pe lângă acest mini decor, au mai existat panouri cu comunitatea Vegan în România, precum și panouri inscripționare cu diverse citate sau cuvinte PRO veganism.

Pentru a facilita interacțiunea dintre organizatori și trecători, aceștia au instalat și o masă pe care se aflau pliante cu privire la veganism și la modul prin care se poate trece la acest stil de viață, dar și mostre de mâncare vegană – iaurturi, toffu, lapte de soia și de cocos, crenvurști vegani și soia prăjită, toate pentru a le arăta non-‐veganilor că mâncarea veganilor este la fel de diversificată ca cea a omnivorilor.

OBIECTE Evenimentul a fost ușor de identificat datorită posterelor, precum și a locului în care era

prezentată crima. Oricine trecea prin spațiul respectiv nu avea cum sa nu observe forfota din piață și oamenii care stateau și priveau sau care făceau poze, atât scenetei ce înscena crima, cât și a panourilor.

OBIECTE PERSONALE Persoanele care se opreau și care intrau în discuție cu organizatorii erau persoane tinere,

între 20 – 35 ani, și persoane în vârstă, peste 50 ani. Cei care s-‐au oprit să vadă mini-‐sceneta, au intrat în discuție cu organizatorii și au vorbit despre veganism și despre cum poți trece la acest stil, mai ales că problema cea mai mare a celor ce erau interesați era că nu știau cu ce pot să înlocuiască alimentele de origine animală încât să nu li se facă poftă.

UTILIZAREA SPAȚIULUI ȘI INTERACȚIUNI Membrii asociației Vegan în România au fost prezenți pe tot parcursul evenimentului și

au oferit informații tuturor celor care aveau o nelămurire sau o întrebare. Oamenii prezenți în cadrul evenimentului păreau oameni simplii, îmbrăcați lejer, potrivit pentru o zi de sâmbătă. Aceștia erau curioși de felurile de mâncare puse pe masa cu mostre, lucru care s-‐a văzut și datorită faptului că la nici jumătate de oră de la începerea evenimentului, mostrele s-‐au terminat.

Am observat discuții între interlocutori și cei din asociație privind sacrificarea animalelor. Aceștia le recomandau să intre în câteva comunități de pe Facebook: „Vegan în supermarket”, „Ce mănâncă veganii” și „Vegan în România – Comunitate, informare, activism”, pentru a le face trecerea mai ușoară către veganism și pentru a se convinge că veganii pot să trăiască sănătoși și împăcați cu ei înșiși că nu au sacrificat nici-‐un animal pentru a se satisface din punct de vedere alimentar.


23

Anexa 5

DESCRIEREA MOMENTULUI OBSERVAȚIEI Sâmbătă, 01.06.2018, ora 15:46, am intrat în Mega Image-‐ul din zona Bulevardul General

Gheorghe Magheru. SPAȚIUL Magazinul se află aproape de bulevardul Magheru și de Piața Romană – metrou și stații

de autobuze, lucru care îl face să fie intens circulat la orice oră din zi. La ora 15:46 când am intrat era destul de plin magazinul, lucru de care mi-‐am dat seama și datorită numărului ridicat de persoane care așteptau la fiecare casă de marcat. De când a apărut stilul vegetarian/vegan în România, raioanele supermarketurilor sau hypermarketurilor au fost luate cu asalat de produsele specifice acestor stiluri de viață.

Am ales acest Mega Image și nu un simplu Mega Image Shop&Go, deoarece șansele să găsesc raioane speciale cu produse vegane – vegetale în acest magazin, erau mult mai mari decât daca mergeam într-‐un magazin mai mic.

Acest Mega Image este împărțit pe două niveluri, unde, la cel de jos găsim zona de fructe – legume, patiserie, lactate și produse congelate, iar la nivelul de sus găsim zona de băuturi, cea de îngrijire personală, dulciuri și zona pentru vegani. Există o zonă alcătuită din 4 raioane cu produse certificate bio sau vegan. Acolo am găsit produse atât de mâncat, lapte vegetal, batoane raw, cereale sau paste, cât și lucruri ce țin de curățarea hainelor – detergenți vegani, paste de dinți, săpunuri, cât și cosmetice vegane și suplimente – vitamina B12, calciu, magneziu etc. .

OBIECTE Colțul special pentru produsele certificate bio sau vegan nu a fost greu de reperat,

deoarece zona era decorată cu câteva panouri pe care scria „Produse vegane”. Pe lângă varietatea de produse prezente la raft, am observat că prețul acestora varia între unul mediu și cel peste medie. Produsele nu erau pentru toată lumea, din punct de vedere econimic, lucru pe care am putut să îl observ și din reacțiile oamenilor care treceau pe lânga stand.

OBIECTE PERSONALE Persoanele care se aflau la raion erau persoane tinere, între 20 – 4 ani, în special fete sau

femei ce veneau cu partenerul sau cu copilul lor. Acestea își petreceau în jur de 5 – 10 minute la raft pentru a alege ceea ce își doreau. Majoritatea produselor cumpărate erau semințe, lapte vegetal, detergent vegan și cremă din zona cosmeticelor.

UTILIZAREA SPAȚIULUI ȘI INTERACȚIUNI În timpul petrecut acolo nu am observat ca cineva să nu fi fost pus în temă cu produsele

respective și să fie nevoit să ceară ajutor personalului magazinlui, însă, am asistat la o discuție între două femei. Una dintre acestea nu era sigura dacă detergentul pe care dorește să îl achiziționeze își merită banii, așa că a cerut părerea unei alte persoane de sex feminin de pe raion, cu gândul că poate acestea știa. Interacțiunea a fost foarte activă, cele două continuând să vorbească despre încercările nereușite de a găsi un detergent bun care să satisfacă raportul calitate – preț.


24

Anexa 6

Persoanele participante în cadrul lucrării

1. F.C, 21 ani, instructor de dans 2. R.N, 21 ani, studentă 3. S.M, 16 ani, elevă 4. C.C, 33 ani, sportivă 5. T.I, 35 ani, manager în resurse umane 6. A.B, 32 ani, inginer programator 7. C.V., 27 ani, inginer 8. C.R., 20 ani, studentă 9. M.I, 26 ani, IT-‐ist 10. A.C, 26 ani, freelancer 11. C.B, 40 ani, responsabil logistic 12. A.C., 26 ani, asistentă 13. Ș.F., 19 ani, elevă 14. R.M., 28 ani, șomeră 15. D.F.; 44 ani, economist 16. A.B, 24 ani, consultant vânzări 17. A.F, 24 ani, studentă 18. A.I, 27 ani, psiholog 19. I.V., 21 ani, specialist relații cu clienții 20. P.L., 26 ani, consilier juridic 21. D.L., 29 ani, grafician 22. S.R., 30 ani, make-‐up artist 23. A.F., 32 ani, inginer programator 24. D.F., 29 ani, grafician 25. I.M., 27 ani, inginer software 26. A.F., 32 ani, inginer programator 27. F.L, 31 ani, redactor 28. C.V., 35 ani, frizer 29. C.C., 33 ani, sportivă 30. D.B., 34 ani, manager 31. C.D., 53 ani, redactor TV 32. A.V., 27 ani, psiholog 33. M.L., 23 ani, studentă 34. L.R., 35 ani, manager în resurse umane 35. C.S., 23 ani, student 36. R.M., 30 ani, project manager 37. A.I., 20 ani, student 38. A.A., 21 ani, studentă 39. M.T.,18 ani, studentă 40. N.E., 25 ani, programator 41. R.R., 29 ani, contabil 42. P.I., 23 ani, student 43. P.R., 21 ani, studentă 44. B.G. , 42 ani, funcționar MAI


25

45. A.R., 30 ani, analist IT 46. B.L., 18 ani, elevă 47. A.R., 32 ani, inginer programator 48. D.R., 24 ani, Zara – customer service 49. O.R., 19 ani, studentă 50. P.L., 26 ani, consilier juridic 51. R.T., 30 ani, inginer horticol 52. S.T., 22 ani, studentă 53. M.L., 20, studentă 54. B.A., 26 ani, masterand 55. B.A., 18 ani, studentă 56. D.F., 44 ani, economist 57. C.A., 17 ani, elevă 58. I.B., 34, liber profesionist 59. D.B., 34 ani, manager 60. N.R., 21 ani, studentă 61. A.F., 31 ani, jurist 62. A.T., 33 ani, șomeră 63. I.E., 30 ani, terapeut 64. I.R., 27 ani, inginer software 65. I.G., 21 ani, specialist relații cu clienții 66. O.A., 24 ani, studentă 67. S.F., 30 ani, medic veterinar 68. A.R., 26 ani, asistent farmacist 69. A.R., 22 ani, student 70. R.F., 34 ani, antreprenor 71. C.E., 27 ani, inginer 72. C.F., 15 ani, elevă 73. A.R., 28, casnică 74. A.E., 24 ani, consultant vânzări 75. D.R., 23 ani, recepționeră 76. V.A., 29 ani, copywriter 77. T.T.,, 29 ani, antreprenor 78. N.R., 30 ani, inginer proiectant 79. M.A., 25 ani, inginer ofertare 80. A.B., 24 ani, studentă 81. C.A., 18 ani, studentă 82. R.A., 30 ani, inginer 83. A.B., 30 ani, profesor engleză 84. L.A., 40 ani, reflexoterapeut 85. A.R., 20 ani, studentă 86. E.A., 36 ani, avocat 87. L.R., 26 ani, freelancer 88. S.C., 19 ani, elevă 89. L.A., 30 ani, funcționar documentare 90. A.M., 24 ani, studentă 91. C.A., 25 ani, studentă 92. A.R., 36 ani, agent situații de urgență


26

93. A.F., 20 ani, student 94. L.T., 15 ani, elevă 95. M.R., 38 ani, medic 96. A.L., 31 ani, casnică 97. F.G., 29 ani, stomatolog 98. A.G., 60 ani, economist 99. O.F., 24 ani, student 100. C.R., 40 ani, responsabil logistic 101. A.F., 19 ani, student 102. G.H., 39 ani, psiholog 103. V.I., 28 ani, marketer 104. L.A., 28 ani, arhitect 105. F.I., 42, asistent social 106. A.V., 27 ani, psiholog 107. V.I., 35 ani, medic 108. L.R., 18 ani, elevă 109. B.G., 18 ani, elevă 110. M.L., 23 ani, student 111. G.I., 35 ani, vânzător 112. T.R., 45, economist 113. O.B., 34 ani, profesor 114. L.A., 24 ani, student 115. V.U., 30 ani, art director 116. F.C., 29 ani, freelancer 117. U.R., 36 ani, actor 118. R.I., 28 ani, medic stomatolog 119. A.D., 29 ani, solist vocal 120. F.B., 32 ani, manichiuristă 121. A.E., 37 ani, logist 122. D.T., 40 ani, supervizor 123. I.D., 29 ani, IT-‐ist 124. F.S., 22 ani, student 125. I.G., 20 ani, student 126. R.O., 25 ani, lucrător comercial

TATU RSA 2019 2(1) -...

Documents

Transcript of TATU RSA 2019 2(1) -...