Control de gestiune – Curs 8-9

METODA TARGET – COSTING

Aceasta metoda este in concordanta cu intocmirea bugetelor si previziunilor pentru o perioada mai mare de timp. Tractic, se pleaca de la ideea ca pe intreaga durata de viata a produssului sunt generate costuri si rezultate.

Metoda target – costing este o metoda care face legatura intre firma sau intreprindere, piata si implicit concurenta si strategia pe termen lung a firmei, strategie la acre contribuie intr-un fel sau altul fiecare produs (influente generate pe intreaga durata de viata a produsului).

PRINCIPII ALE METODEI

1. Analiza se face pe intreaga durata de viata a produsului, pentru ca este demosntrat ca circca 80% din costurile unui produs sunt angajate inca din faza de conceptie a produsului.

2. Rezultatul este urmarit tot pe intreaga durata de viata a produsului pentru ca, de regula, in primii ani de viata a produsului (la lansare( sunt generate costuri mai mari si , implicit, rezultate mai mici sau chiar negative. Totusi trebuie sa existe capacitatea de a finanta pierderile.

3. Costul produsului stabilit ca un cost tinta se calculeaza, se determina pornind de la piata (pretul pietei) spre intreprindere, luand in considerare si o marja de profit dotita sau acceptata.

Costul tinta = Pretul pietei – Marja de profit

Pretul pietei este impus de piata, deci nu poate fi modificat pentru ca este dat de concurenta.

Marja de profit este de regula o marja medie a sectirului respectiv de activitate.

Marja poate fi diminuata dar are implicatii in strategia si dezvoltarea ulterioara a firmei.

4. Cu toate acestea, pentru obtinerea unui produs, firma inregistreaza anumite costuri potrivit metodelor traditionale, respectiv se va proceda la insumarea elementelor de cost ( materii prime, salarii, etc.) pe articole de calculatie, obtinand astfel un cost estimat.

Costul estimat = CD + CI de productie + Ch generale si de adm. + Ch de desfacere (in ipoteza Costului complet comercial)

In contabilitate se inregistreaza costurile estimate, costuri care reflecta un consum de mijloace si de bunuri.

Control de gestiune Curs 8-9

Esenta metodei consta ca inainte de lansarea pe piata a unui produs, sa se compare costurile estimate cu costul tinta, cautand solutii de apropriere a acestora , si pentru a raspunde la doua aspecte:

a). Costul tinta este, de regula, impus de piata (poate fi modificat indirect prin acceptarea unei marje de profit);

b). Costul estimat arata consumuri de mijloace si ca atare acestea nu pot fi evitate pentru ca trebuie inregistrate in contabilitate.

Costul tinta este dat de calitatile, utilitatile si insusirile produsului, iar costul estimat este dat de consumurile de mijloace si bunuri. Inainte de lansarea pe piata a produselor se compara cele doua costuri si se stabileste rezultatul pe intreaga durata de viata.

La stabilirea rezultatului estimat vor concura doua elemente din cele de mai sus:

- pretul pietei;- costul estimat.

Rezultatul estimat = Pretul pietei – Costul estimat

Rezultatul estimat total = Cifra de afaceri (Venituri) – Cheltuieli

Target costing – studiu de caz

O societate doreste sa lanseze pe piata un nou produs. Estimarile initiale arata ca ciclul de viata al produsului va fi de trei ani si va avea trei faze: Lansare, Crestere, si Maturitate.

Capacitatea de productie maxima disponibila este de 20.000 unitati, urmand ca aceasta sa fie exploatatata in proportie de 50% in prima faza, 80% in a doua faza si 100% in faza de maturitate.

Pretul de vanzare estimat este de 25 $, si se prevede ca, datorita aparitiei produselor similare pe piata , in faza de maturitate acesta se va reduce cu 10%. Conducerea intreprinderii doreste degajarea unei marje asupra pretului de vanzare de: 5% in faza de lansare, 15% in faza de crestere si de 20 % in faza de maturitate.

Cheltuielile cu publicitatea vor fi de: 5$/buc in faza de lansare, 3,5$/buc in faza de crestere, si de 1,25$ in ultima faza.

Costurile previzionale unitare, in faza de lansare, sunt urmatoarele: Materii prime:

o A : 1 buc a 3,6 $/buco B: 2 buc a 1,5 $/buco C: 1 buc a 1.9 $/buc

Manopera: 1$/ buc Cheltuieli de productie:

o Cheltuieli de intretinere si functionare – 0,5$ pe tip de materie prima utilizatao Cheltuieli de montaj:

Cost variabil unitar 5$/buc Cheltuieli fixe totale de montaj 64.000$

o Gestiunea loturilor ( 1 lot = 400 buc): 200$/lotDatorita contractelor incheiate cu furnizorii, costul materialelor se va reduce cu 15% in faza de

Crestere si cu 10% in ultima faza fata de faza precedenta. Costul variabil unitar de montaj se va

1

Control de gestiune Curs 8-9reduce cu 20% in a doua faza si cu 15% in faza de maturitate fata de faza precedenta. Celelalte cheltuieli raman nemodificate pe toata durata de viata a produsului.

Se cere:a) Calculati costurile tinta ale produsului pe fiecare faza a ciclului de viata.b) Calculati costurile estimate ale produsului pe fiecare faza a ciclului de viatac)Comparati rezultatele obtinute si interpretati (eventual enumerand cateva masuri pe care

managementul intreprinderii le-ar putea adopta pentru a putea indeplini obiectivele fixate).d) Calculati rezultatele totale estimate pe fiecare faza a ciclului de viata.

Rezolvare:a)

Lansare Crestere MaturitatePret vanzare 25 25 25*90%=22,5Marja dorita 25*5%=1,25 25*15%=3,75 22.5*20%=4,5Cost tinta 23,75 21,25 18

b)Q realizata 20.000*50%=10.000 20.000*80%=16.000 20.000

Cheltuieli directe 9,5 8,23 7,51Materii prime 8,5 7,23 6,51

A 3,6 3.6*85%=3,06 3,06*90%=2,75B 1,5*2=3 2,55 2,3C 1,9 1,62 1,46

Manopera 1 1 1Cheltuieli indirecte 18,4 13,5 9,85Intretinere 1,5 1,5 1,5Montaj 11,4 8 6,6 cost fix unitar 64.000/10.000=6,4 64.000/16.000=4 64.000/20.000=3,2 cost variabil unitar 5 4 3,4Gestiune loturi 200$/400 buc=0,5 0,5 0,5Publicitate 5 3,5 1,25

Cost estimat unitar 27,9 21,73 17,36

c)Cost tinta 23,75 21,25 18Cost estimat 27,9 21,73 17,36Diferenta (Estimat - Tinta) 4,15 0,48 -0,64

d)CA estimata 250.000 400.000 450.000 Cost total estimat 279.000 347.680 347.200 Rezultat estimat -29.000 52.320 102.800

Rezultatul estimat = Pretul pietei – Costul estimat

Rezultatul estimat total = Cifra de afaceri (Venituri) – Cheltuieli

2

Control de gestiune Curs 8-9Costul estimat = CD + CI = 9,5 + 18,4 =27,9Daca Costul estimat > Costul tinta pierdere

Totusi analiza trebuie facuta nu numai pe produs ci si in corelatie cu productia totala vanduta.

d. CA1 =Q * Pretul de vanzare = 25*10.000 = 250.000CA2 = 16.000 * 02 = 400.000CA3 = 20.000 * 22,5 = 450.000

Cost total estimat = Costul unitar estimat * Cantitatea

Ct1 = 27,9 * 10.000 = 279.000Ct2 = 21,73 * 16.000 = 347.680Ct3 = 17,36 * 20.000 = 347.200

Rezultatul estimat pe intreaga durata de viata a produsului este de 126.120 lei , ceea ce inseamna profit ( 102.800 + 52.320 -29.000), rezulta ca produsul poate fi lansat in fabricatie.

Marja de profit medie = 11,5 % ( 5+15+20)/3

SITUATII DE MONITORIZARE SI RAPORTAREA A PERFORMANTEI

Obiective :– Stabilirea subdiviziunilor organizatorice care trebuie sa primeasca

informatii la performantele realizate;– Precizarea centrelor de decizie si a modalitatilor de prezentare a

informatiilor referitoare la activitatile conduse– Coordonarea subdiviziunilor organizatorice care primesc primesc

informatii despre perfomantele realizate in system operational

Situatii de monitorizare si raportarea a performantei– TABLOUL DE BORD– REPORTINGUL– BALANTA SCORECARD

Tablou de bord Definitie – ansamblu de indicatori prezentati intr-o maniera sintetica si cu o periodicitate corelata , ce trebuie sa permita responsabilului sa actioneze rapid in cazul aparitiei problemelor

Functii

- Functia de informare- Functia de avertizare

3

Control de gestiune Curs 8-9- Functia de evaluare- Functia decizionala

Tipologie 1. Dupa sfera de cuprindere:- Taboul de bord global - Tabloul de bord restrans 2. Dupa natura proceselor de munca:- Tablou de bord de strategie - Tablou de bord financiar- Tablou de bord de gestiune- Tablou de bord de exploatare

Cerinte impuse tabloului de bord - Consistent - Riguros- Sintetic- Accesibil- Echilibrat- Expresiv- Adaptabil- Economic

Principiile conceperii tabloului de bord- Coerenta - Pertinenta- Frecventa - Eficienta - Standardizarea -

Continuta) Tabele de valori

- Indicatori cantitativi - Indicatori de eficienta

b) Grafice c) Forme mixte

Avantajele tabloului de bord

- creşterea gradului de fundamentare a deciziilor adoptate

- furnizarea la intervale mici de timp a informaţiilor semnificative, optimizând astfel

utlizarea timpului de lucru al conducătorilor;

- folosirea unor criterii corecte de apreciere a salariaţilor

- asigurarea unei operativităţi şi calităţi ridicate a raportărilor catre manager

4

Control de gestiune Curs 8-9- sporirea responsabilităţii conducătorilor pentru activitatea desfăşurată;

- abordarea informaţiilor cu privire la activităţile de management general;

- instrument de orientare şi perfecţionarea metodelor de previziune şi conducere.

Limitele tabloului de bord

- volum relativ mare de munca pentru obtinerea informaţiilor şi completarea tabloului

- tabloul de bord rămâne o sinteză;

ReportingulDefinitie - instrument al menagementului prin cifre, prin care se raporteaza cata marja a fost fost generata de un centru de responsabilitate si prin consolodari interne sa se coreleze cu rezultatul contabilitatii financiare.Reportingul se bazeaza pe trei concepte:

- Structura organizatiei;- Fixarea obiectivelor;- Controlabilitate.

Furnizeza date ce stau la baza intocmirii balantei scorecard.

Balanta scorecard (BSC)Ofera managerilor informatii relevante, utilizand instrumente financiare si nefinanciare, prezintandu-se, ca un ansamblu de indicatori direct legati de strategia de dezvoltare, tradusa prin elemente de monitorizare si raportare a performantei.Monitorizarea performantelor din:

- perspectiva financiara;- perspectiva clientilor;- perspectiva proceselor interne;- perspectiva dezvoltarii competentelor;

Ipoteze BSC/TBIpoteza 1 – Strategia organizatiei este perfect cunoscuta si explicata de manageri;Ipoteza 2 – BSC este implementat conform strategiei de la varf la baza, parcurgand toate nivelele

ierarhice;Ipoteza 3 – Intaietatea indicatorilor de rezultat fata de indicatori de actiune;Ipoteza 4 – TB a fost conceput in Franta in perioada interbelica;Ipoteza 5 – Doua etape in constructia TB:

formularea strategiei intreprinderii implementarea TB

Ipoteza 6 - TB presupune in practica o mare varietate de documente;Ipoteza 7 – TB contribuie la etalarea in mod dynamic a strategiei intreprinderii.

Metoda ABC

Originile calculaţiei costurilor de proces

5

Control de gestiune Curs 8-9Calculaţia costurilor de proces este una din ultimele cuceriri in domeniul

calculaţiei costurilor. Originea ei se afla in S.U.A. Initial s-au supus unui studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune (indirecte), ajungandu-se la concluzia ca pasul hotărâtor pentru controlul costurilor indirecte consta in elaboarea unui model care sa detalieze si sa structureze cauzele acestor costuri.

Cauzele apariţiei calculaţiei costurilor de proces

Drept cauze ale apariţiei costurilor de proces pot fi considerate:1. modificări ale poziţiei strategice ale întreprinderii;2. modificări in cererea de informaţii pentru management;3. deficientele sistemelor de calculaţie a costurilor existente.

1.Poziţiile strategice ale întreprinderilor s-au schimbat foarte mult in ultimii ani.Aceasta datorita schimbărilor in mediul întreprinderii, schimbări la care au

contribuit esenţial dezvoltările in tehnologia calculatoarelor. Odată cu introducerea sistemelor CIM (Computer Integrate Manufacturing)

au apărut modificări importante in toate domeniile si sectoarele întreprinderii. Datorita ascuţirii concurentei pe piaţa exista tendinta reducerii costurilor, imbunatatirii calitatii produselor si dezvoltării de produse noi si ca urmare, are loc scurtarea duratei de viata a produselor.

Din asemenea motive ponderea si importanta sectoarelor costurilor comune si indirecte creste mereu fata de aceea a sectoarelor de poductie propriu-zise. Prin aceste modificări de activitati se ajunge la modificari in structura costurilor, importanta costurilor individuale directe scade in favoarea celor comune indirecte, concomitent cu creşterea ponderii costurilor fixe.

2.In cadrul deciziilor întreprinderii in prim plan se situează aspecte noi, cum ar fi:

-Pregătirea si asigurarea de informaţii despre costuri referitoare la o multitudine de obiecte ale calculaţiei costurilor;

-Reducerea mărimilor loturilor de fabricaţie;-Determinarea unui număr optim al variantelor produselor;-Determinarea costurilor pentru comenzi specifice;-Controlul eficientei economice in sectoarele tot mai numeroase si mai

importanteale costurilor comune indirecte.Informaţiile necesare se refera la întregul lanţ de creare a valorii din

întreprindere, inclusiv la toate sectoarele de producţie si activitati auxiliare, ajutătoare indirecte.

3.Sistemele tradiţionale de calculaţie a costurilor sunt orientate spre sectoarele efective de producţie. Costurile comune indirecte se repartizează asupra produselor prin intermediul unor mărimi de referinţa, care in actualele condiţii tehnologice, nu reprezintă o expresie a ocazionării (de exemplu salariile indirecte). Decontarea costurilor indirecte are loc prin suplimentari asupra unor mărimi valorice. Aceasta repartizare a costurilor indirecte neconforma cu principiul ocazionarii, poate duce la decizii strategice greşite.

Definirea, sarcinile si trăsăturile calculaţiei costurilor de proces

6

Control de gestiune Curs 8-9Exista mai multe definiţii ale metodei ABC, date de diferiţi autori sau de

diferite cabinete de consultanta. După Horvart/Mayer, calculaţia costurilor de proces se defineşte astfel:

”Calculaţia costurilor de proces poate fi inteleasa ca o noua abordare a caclculatiei in vederea creşterii transparentei costurilor in sectoarele de activitati indirecte, a asigurării unui consum eficient al resurselor, evidenţierii utilizării capacitatii, imbunatatirii calculaţiei pe produs si evitării, in acest fel a unor decizii strategice greşite”.

Din aceasta definiţie rezulta clar sarcinile si obiectivele calculaţiei costurilor de proces. Trăsătura de baza a acestei calculaţii consta in ideea de a nu mai repartiza costurile comune, indirecte de exploatare asupra produselor prin intermediul unor cote inexacte si arbitrare, ci in concordanta cu apelarea efectiva a produselor, obiecte ale calculaţiei la activitatile intreprinderii.

După natura ei, calculaţia costurilor de proces este o calculaţie a costurilor totale, deoarece decontează asupra produselor nu numai costurile individuale directe, ci si pe cele comune indirecte.

Acest concept al costurilor totale se bazează pe faptul ca pe termen lung (aproape) toate costurile sunt variabile si deci au o relevanta decizionala.

In legătura cu aceasta se poate aprecia ca, prin destinaţia sa, calculaţia costurilor de proces este orientata de către deciziile pe termen lung si poate fi considerata un sprijin pentru problemele strategice ale întreprinderii.

Ansamblul funcţional al întreprinderii este reprezentat prin activitati si procese, procesele fiind poziţionate sub raportul costurilor, orizontal fata de impartirea tradiţionala a locurilor de costuri.

Calculaţia costurilor de proces nu reprezintă un nou sistem de calculaţie intru-cat in construcţia si organizarea ei poate utiliza structura tradiţionala folosita in calculaţia costurilor: pe feluri, locuri si purtători de costuri.

Organizarea calculaţiei costurilor prin metoda ABC

Potrivit metodei ABC calculaţia costurilor pe proces presupune parcurgerea mai multor etape in care se realizează: identificarea activitatilor, a proceselor si stabilirea ierarhiei proceselor; determinarea stimulatorilor de costuri si construirea structurilor cantitative; stabilirea cotelor costurilor de proces;

Principiul de baza al metodei il costituie repartizarea mai fina a cheltuielilor indirecte pe purtătorii de cheltuieli in raport cu metoda clasica utilizata, fara a afecta cheltuielile directe.

Identificarea activitatilor, a proceselor si stabilirea ierarhiei proceselorPentru identificarea activitatilor a proceselor si stabilirea ierahiei proceselor

s-a impus modelul lui Horvart/Mayer ce cuprinde 4 faze: formularea de ipoteze privind principalele procese;Aceste ipoteze sunt elaborate in prima faza. Ele au la baza structura

produselor, desfacerii, a întreprinderii, obiectivele proiectului si situaţiile decizionale importante.

analiza activitatilor pentru determinarea proceselor parţiale;In primul rând trebuie identificate procesele de ansamblu ale unei societati

pentru a le putea evidenţia si prelucra sub raportul calculaţiei costurilor. Analiza activitatilor poate fi efectuata in mai multe feluri: chestionări si interviuri, analiza documentara, procedeul multimoment. Pentru fiecare loc de costuri se determina procesele ce se desfasoara in diversele sectoare si rezultatele acestora(output)

7

Control de gestiune Curs 8-9pe de-o parte, precum si necesarul de personal si valori materiale pentru acestea(input), care determina mărimea proceselor, pe de alta parte.

alocarea capacitatilor si a costurilor; Exista mai multe modalitati de alocare a costurilor de plan ale locului de costuri diferitelor procese parţiale: 1. planificarea analitica a felurilor de costuri pentru fiecare proces parţial.

Aceasta metoda este cea mai exacta dar si cea mai costisitoare. 2. organizarea unei planificări analitice a costurilor locului de costuri. In

măsura in care un anumit fel de costuri este dominant poate sa fie suficienta planificarea analitica a acestui fel de costuri. Pentru celelalte feluri de costuri se poate pleca de la costurile normale ale locului si repartizarea proporţionala a acestora pe procese in funcţie de felul de costul dominant

3. determinarea regresiva pe baza valorilor anului precedent si a valorilor din buget.

concentrarea proceselor parţiale si proceselor principale.Daca pentru toate locurile de munca sunt cunoscute procesele parţiale

stimulatorii lor de costuri si ponderea lor in costurile de locuri de posturi urmează ca ultima faza concentrarea proceselor parţiale in câteva procese principale subordonate locurilor de costuri. Procesele parţiale vor fi organizate sub forma a doua dimensiuni: a locului de costuri executant si a procesului principal subordonat locului

Determinarea stimulatorilor de costuri si construirea structurilor cantitative

In cadrul acestei etape se disting următoarele faze:stabilirea stimulatoarelor de costuri;

Stimulatorii de costuri reprezintă mărimile de referinţa pentru repartizarea costurilor comune indirecte. Mărimea costurilor comune privind materialele, de exemplu, nu depinde de valoarea materialelor aprovizionate, ci de numărul comenzilor efectuate si derulate, a miscarilor din depozit. Ca exemple a unor stimulatori de costuri pot fi considerate: 1. Pentru procesul principal „ comandarea materialelor”, numărul de comenzi; 2. Pentru procesul principal „elaborarea planului de producţie”, numărul

secţiunilor de plan elaborate;stabilirea criteriilor pentru determinarea stimulatorilor de costuri;

Doua elemente importante in alegerea stimulatorilor de costuri sunt:1. Exactitatea de calcul dorita: pentru a atinge o exactite înalta in calculaţie

trebuie utilizat un număr cat mai mare de stimulatori de costuri dar trebuie avut in vedere si o anumita limita pentru ca altfel costurile marginale crescute pentru evidenta si calcul vor depasii repede valoare utilitatii informaţiilor obţinute intr-un asemenea calcul exact;

2. Complexitatea combinaţiei produselor: in cazul diferentiarii produselor sub aspectul consumului de resurse si de activitati pe care le ocazionează un număr mic de stimulatori de costuri pot sa duca la perturbaţii

Stimulatorii de costuri trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:-sa fie uşor de identificat si utilizat;-utilizarea realizărilor indirecte sa fie exprimata pe cat posibil in raport cu

ocazionarea acestora -stimulatorii pot influenta pozitiv sau negativ comportamentul personalului

angajat in special daca acesta crede ca realizările si rezultatele lui sunt

8

Control de gestiune Curs 8-9interpretate in raport cu stimulatorii de costuri. Ca urmare angajaţilor trebuie sa li se explice stimulatorii de costuri si funcţiile acestora.

construirea structurilor cantitative.In prima faza se face planificarea cantitatilor proceselor parţiale in care se obţin realizări măsurabile si de care depinde volumul de activitati.La planificarea cantitatilor proceselor se recomanda unei perioade de plan mai mare de un an, pentru a elimina astfel perturbările cauzare de restricţii pe perioade scurte. Deoarece in cazul proceselor examinate este vorba de activitati repetitive, se pot stabili aşa numitele „standarde de performante”

Stabilirea cotelor costurilor de procesPentru nevoile de calculaţie trebuie determinate cote de costuri. Aceasta are loc in trei faze in care se determina cotele de costuri pentru procesele dependente de volumul realizărilor si apoi cotele de repartizare ale costurilor proceselor independente fata de aceste volume. Prin adunare se obţin cotele costurilor proceselor totale.

Cotele costurilor de proces pentru procesele dependente de volumul realizărilor (Ccpd);

Ccpd=

costurile independente de cantitatile de procese (Ciep), se repartizează prin intermediul unor cote suplimentare procentuale.

Horvart/Mayer propun ca repartizarea sa se facă proporţional cu costurile de proces ale proceselor dependente cantitativ.

Ciep=

cota totala a costurilor de proces se determina prin însumarea cotelor de costuri dependente de volum cu cotele de repartizare prin suplimentare.

Posibilitatile de aplicare a calculatie costurilor de proces

Intre domeniile de aplicare a calculaţiei costurilor de proces se disting doua mai importante:

1. Utilizarea ca instrument de calculaţie, aspect care a pus mobilul apariţiei acesteia in S.U.A.

2. Utilizare in cadrul managementului costurilor comune indirecte.

Calculaţia directa nediferenţiata

Aceasta varianta a calculaţiei costurilor de proces atrage, in vederea calculaţiei costurilor complete, toate costurile comune indirecte si le decontează pe acestea asupra produselor, din intermediul unor cote de costuri ale proceselor

, unde =costurile de proces pe unitatea de purtător

Cp = cota costurilor de proces Kp = coeficientul de proces

9

Control de gestiune Curs 8-9Calculatia indirecta diferenţiata

Deoarece se ridica mereu problema unor informaţii privind legăturile dintre obiectele de calculaţie si procesele principale apelate de ele s-a hotărât ca aceasta legătura intre procese si purtătorii de costuri sa fie deplasata de la nivelul proceselor principale si parţiale la nivelul diferitelor locuri de costuri.

Referitor la costurile de proces unitare de independente de volum(Cuvo) ale fiecărei variante cu privire la un anumit proces parţial

, in care

Cp= cota costurilor de procesPq = cantitatea de procesPqvo = partea cantitativa de proces dependenta de volumTqvo = volumul cantitativ total ca suma a cantitatii realizărilor tuturor

produselor respectiv a variantelor.

In mod corespunzător se obţin costurile de proces unitare (Cuva) dependente de varianta.

, in care

Pqva = partea cantitativa de proces dependenta de varianteVn = numărul de variante Vqva = volumul cantitativ al diferitelor variante

Costurile unitare ale unui produs care au fost ocazionate de către procesul analizat rezulta atunci prin:

Efectele calculaţiei costurilor de proces

In principal, caculatia costurilor de proces poate determina trei efecte care sunt considerate avantaj informaţionale strategice.

Efectul de alocare

In cadrul calculaţiilor costurilor de proces, costurile indirecte comune se repartizează pe produse in raport cu apelarea resurselor întreprinderii.

Costurile comune de desfacere nu sunt determinate de costurile de producţie ale produsului ci, de exemplu, de activitatea de publicitate si promovare, deci de procese care sunt ocazionate in legătura cu acestea. Efectul de alocare consta in diferenţa dintre costurile comune indirecte, repartizate conform tradiţionalei calculaţii prin suplimentare, si cele repartizate conform ocazionării prin intermediul cotelor de costuri de proces.

Efectul de complexitate Efectul de complexitate exprima in mod deosebit faptul ca atât

complexitatea, cat si bogatia de variante sunt factori determinanti si centrali ai costurilor comune indirecte. In cadrul produselor formate intr-un numar mai mare de componente, este nevoie de mai multe activitati care ocazioneaza costuri

10

Control de gestiune Curs 8-9comune indirecte. Aceste produse vor fi incarcate i cazul calculatiei prin suplimentare insa aceasta poate duce la decizii gresite in politica de marketing si de preturi.

Efectul de degresiune

Calculaţia prin suplimentare, in conformitate cu repartizarea proporţionala a costurilor comune, decontează cote constante de costuri comune pe unitatea de produse. Costurile de proces pe unitatea de produse se diminuează insa odată cu creşterea cantitatii lor. De exemplu costurile comune de distribuţie se nasc independent de cantitatile comandate.

Calculaţia costurilor de proces ca funcţie ajutătoare a managmentului costurilor comune indirecte

Funcţia calculaţiei costurilor de proces in cadrul gestiunii costurilor comune indirecte are in vedere:

formarea de indicatori privind productivitatea; comparaţii de tip admisibil – efectiv si analize de eficienta economica;managementul punctelor si locurilor de intersecţie; formarea preturilor de decontare;analiza lanţului de creare a valorii; integrarea in planificarea anuala curenta.

Deoarece in literatura de specialitate exista in continuare păreri contradictorii in ceea ce priveşte comparaţia admisibil efectiv, se prezinte in continuare succint o asemenea comparaţie, inclusiv analiza abaterilor.

Comparaţia prevede evidenta directa nemijlocita a cantitatilor efective ale proceselor principale, condiţia fiind posibilitatea consemnării si măsurării cu usurinta a stimulatorilor de costuri. Pentru determinare costurilor admisibile ale proceselor principale se foloseşte formula:

Costuri admisibile Cantitati efective de Cota costurilor de plan

= ale procesului

Ale proceselor principale proces principal

Abaterile ce rezulta din compararea costurilor admisibile si efective astfel determinate au insa o capacitate informaţionala limitata. Ele exprima doar abaterile de activitate, respectiv costurile de subactivitate-cantitatea de proces nu a fost suficienta pentru încărcarea completa a capacitatilor existente. Si alte modalitati de efectuare a unei analize a abaterilor pot determina numai abateri de activitate. Motivul este calculaţia costurilor complete realizata prin intermediul calculaţiei costurilor de proces. Abaterile stabilite pentru diferitele procese sau locuri de costuri pot fi, totuşi, un indiciu asupra necesitaţii unei adaptări a capacitatilor de producţie.

11