Tahicardia Supraventriculara Paroxistica-tratament

4
Complexe QRS inguste( sub 0,12 sec) ,regulate , frecventa in jur de 200/min (150-220/min) Evaluati folosind metoda ABCDE Administrati O2 Acces IV Monitorizare EKG,TA,SpO2,EKG 12 derivatii Identificati si tratati cauzele reversibile (ex.tulburari electrolitice) Evaluati existenta semnelor adverse 1.Soc (TA <90 mmHg) 2.Sincopa , pierderea starii de constienta (in absenta opririi cardiace in cursul FC > 200 /min). 3.Ischemie miocardica-durere toracica 4.Insuficienta cardiac 5.frecventa cardiaca foarte rapida (> 250 bpm) - in caz de flutter atrial cu o conducere 1:1; Pacient instabil SEE sincron – cardioversia electrica – pina la 3 incercari cu energii de 100 J (SEE monofazic) sau energii echivalente pentru SEE bifazic (70-120 J) Amiodarona 300 mg IV in 10-20 min Repetati SEE sincron Amiodarona 900 mg in 24 ore Pacient stabil 1. Aplicarea manevrelor vagale este prima măsură (cresc tonusul parasimpatic şi încetinesc conducerea prin NAV, sunt eficiente în 40-50%). Pacienţii vor fi educaţi a-şi aplica singuri manevrele vagale în caz de recidivă

Transcript of Tahicardia Supraventriculara Paroxistica-tratament

Page 1: Tahicardia Supraventriculara Paroxistica-tratament

Complexe QRS inguste( sub 0,12 sec) ,regulate , frecventa in jur de 200/min (150-220/min)

Evaluati folosind metoda ABCDE Administrati O2 Acces IV Monitorizare EKG,TA,SpO2,EKG 12 derivatii Identificati si tratati cauzele reversibile (ex.tulburari electrolitice) Evaluati existenta semnelor adverse

1.Soc (TA <90 mmHg)

2.Sincopa , pierderea starii de constienta (in absenta opririi cardiace in cursul FC > 200 /min).

3.Ischemie miocardica-durere toracica

4.Insuficienta cardiac

5.frecventa cardiaca foarte rapida (> 250 bpm) - in caz de flutter atrial cu o conducere 1:1;

Pacient instabil

SEE sincron – cardioversia electrica – pina la 3 incercari

cu energii de 100 J (SEE monofazic) sau energii echivalente pentru SEE bifazic (70-120 J)

Amiodarona 300 mg IV in 10-20 min

Repetati SEE sincron

Amiodarona 900 mg in 24 ore

Pacient stabil1. Aplicarea manevrelor vagale este prima măsură (cresc tonusul parasimpatic şi încetinesc

conducerea prin NAV, sunt eficiente în 40-50%). Pacienţii vor fi educaţi a-şi aplica singuri manevrele vagale în caz de recidivăMasajul sinusului carotidian , manevra Valsalva(expir fortat cu glota inchisa)

atentie la:intoxicatia digitalica;ischemia acuta;suflu sistolic pe arterele carotide

2. Adenozina / ATP (Fosfobion in Romania) i.v. fiole cu 10 mg , administrat rapid.6 mg IV bol in 1-3 secunde urmat de un bolus de ser fiziologic de 20 ml, apoi membrul superior respectiv se ridica vertical. Se pot repeta inca 2 doze, fiecare a 12 mg, la fiecare 2 minute.Efecte secundare : roşeaţa feţii, dispnee, durere toracică. Nu este inotrop negativ, nu se administrează în astm bronşic

Page 2: Tahicardia Supraventriculara Paroxistica-tratament

Se mai pot administra unul din următoarele medicamente

Verapamil(Isoptin) 5-10 mg i.v.(1-2 fiole) în bol în 1-2 min, se poate repeta după 15-30 min(dacă TPSV nu s-a convertit la RS). Nu se administrează la pacienţi cu tahicardie cu complexe QRS largi, ce poate fi o TV ( datorită riscul de hipotensiune fatală sau de FV).

Betablocante (Esmolol i.v. 0,5 mg/kgc, sau Propranolol 5 mg i.v.). Produc hipotensiune(atenţie la valorile tensionale), nu se administrează după antagonişti calcici (au efect inotrop cumulativ).

Digoxin (în lipsa altor medicamente): 0,25 mg i.v., se poate repeta după 1 h,

Se pot apoi aplica din nou manevrele vagale.

TRATAMENTUL PROFILACTIC (al recurenţelor)

A. Tratamentul profilactic

● Verapamil în doză de 120-240 mg/zi. S-a constat că verapamilul reduce incidenţa şi durata crizelor, efectul fiind direct legat de doza administrată, care poate ajunge până l000 mg/zi (în absenţa efectelor secundare).

● Propranolol în doză de 120-240 mg/zi (are acelaşi efect ca şi verapamilul)

● Digoxin în doză de 0,375-0,25 mg/zi

Antiaritmicele din clasa IC au eficacitate mai mare decât verapamilul: propafenona 300-900 mg/zi ( adm. de 3× ori pe zi) şi flecainida 200-300 mg/zi (reduc incidenţa crizelor la 1/5). Sunt contraindicate în prezenţa bolilor cardiace structurale, efectele secundare cardiace şi necardiace( pe SNC) se întâlnesc la 5-10% din cazuri.

Antiaritmicele din clasa III: amiodarona 200-400 mg/zi, sotalolul 160-320 mg/zi sunt eficiente în prevenirea recurenţelor, dar tratamentul de rutină va fi evitat datorită efectelor toxice şi proaritmice de tip torsada vârfurilor. Amiodarona este indicată în prezenţa bolilor structurale cardiace şi a insuficienţei cardiace

Chinidina sulfat în doză de 0,20 g de 3 ori pe zi

Asocieri între chinidină şi verapamil.

Page 3: Tahicardia Supraventriculara Paroxistica-tratament

B. Terapia în doză unică („pilula în buzunar”) se referă la administrarea drogului în timpul unui episod de tahicardie pentru oprirea acestuia, atunci când manevrele vagale sunt ineficiente.

Această metodă se poate aplica la pacienţii ce au episoade rare, cu durată prelungită de ore, dar cu toleranţă relativ bună.

Astfel se evită expunerea pacientului la terapie cronică, uneori inutilă atunci când accesele sunt rare. Nu se indică în prezenţa: (1) disfuncţiei semnificative de VS, (2) bradicardiei sinusale şi (3) sindromului de preexcitaţie.

În acest scop se pot folosi oral următoarele antiaritmice:

(1) flecaninida 3 mg/kgcorp

(2) diltiazem 120 mg asociat cu propranolol 80 mg (combinaţie mai eficientă decât flecainida).

C. Ablaţia prin radiofrecvenţă a unei căii de conducere joncţionale (lentă sau rapidă)

• episoadele sunt numeroase, au durată prelungită, sunt prost tolerate, nu răspund la medicaţie sau aceasta are efecte secundare şi este prezentă boala o cardiacă organică

• se pune problema terapiei pe parcursul întregii vieţi a pacientului

• ablaţia este impusă de stilul de viaţă al pacientului(sportiv, pilot, etc.)

• cei care vor fi supuşi acestei metode îşi vor asuma riscul unor complicaţii secundare(inducerea unui BAV ce impune implantul de pacemaker)

• succesul ablaţiei este de 96%, doar 1% se complică cu BAV de gradul II şi III.