Tadeusz Mostowicz - Vraciul Profesorul Wilczur Vol. 1

— Vraciul —

Volumul 1

Traducere, prefa şi noteţăde ION PETRICĂ

EDITURA UNIVERSBucureşti, 1988

1

— Tadeusz Doł ga-Mostowicz —ę

Coperta de Mircea Dumitrescu

Tadeusz Doł ga-MostowiczęZNACHOR; PROFESOR WILCZUR

Wydawnictwo LódzkieLód , 1985ź

Toate drepturile asupra acestei versiuni sunt rezervateEditurii UNIVERS

Versiune electronic :ă

2

— Vraciul —

PREFA AŢ

Rareori un scriitor a cucerit cu atâta dezinvoltur cititorii şiă critica literar , aşa cum a f cut-o polonezul Tadeusz Doł ga-ă ă ęMostowicz.

Cariera fulminant a acestui ziarist, n scut în l898, cu studiiă ă de drept la Kiev, nu a fost precedat de nici un eveniment ediă -torial. Debutul lui cu romanul Cariera lui Nikodem Dyzma (Kariera Nikodema Dywny, 1932) a stârnit îns senza ie.ă ţ

Cititorii l-au primit cu entuziasm, critica i-a ar tat şi eaă interes, deşi era pus într-o situa ie evident jenant fa deă ţ ă ţă autorit i. Cartea ap rea la şase ani dup lovitura de stat dinăţ ă ă 1926 şi instaurarea dictaturii lui Pilsudski, într-un moment în care prigoana împotriva opozi iei, fraudele, abuzurile,ţ dezorientarea din rândurile grup rii sanatiste a lui Pilsudskiă destr maser şi umbra de iluzii privind rolul „b rbatuluiă ă ă providen ial”. Or, romanul aducea în prim plan tocmai carieraţ ame itoare a unui impostor lipsit de scrupule, cţ ăruia i se construieşte o întreag legend pentru a motiva ascenă ă siunea omului cu „mân forte” pân în cele mai înalte func ii şi la ună ă ţ pas de fotoliul primului ministru.

Cititorii ştiau c Tadeusz Doł ga-Mostowicz, colaborator, apoiă ę redactor şef al ziarului na ional-democrat de opozi ieţ ţ „Rzeczpospolita”, scrisese un articol incisiv la adresa lui Pilsudski, pentru! care ofi erii dictatorului l-au transportat laţ gropile de gunoi de la periferia oraşului molestându-l cumplit1, aşa c recep ionau romanul ca pe o r zbunare a autorului şi oă ţ ă satir antisanatist , încercând s descifreze fiecare am nunt,ă ă ă ă s identifice fiecare peră sonaj.

În perioada interbelic era celebr cariera profesorului deă ă arheologie Leon Kozlowski, numit de Pilsudski ministru al agriculturii pentru c avea o concep ie „interesant ” asupraă ţ ă reformei agrare, aceea de a nu o realiza, apoi numit şi prim-ministru pentru c era cel mai obtuz dintre to i candida iiă ţ ţ 2. Unii

1 Vezi Zbigniew Mitzner, Wstep în Tadeusz Doł ga-Mostowicz –ę Kariera Nikodema Dyzmy, Varşovia, 1955, p. 8–9

2 Ibidem

3


îl vedeau în Dyzma chiar pe Pilsudski.În orice caz, carierismul devenise o tar incriminat şi de al iă ă ţ

scriitori ai vremii, ca Zofia Nalkowska, Julius Kaden-Bandrowski etc.

Succesul Carierei lui Nikodem Dyzma l-a încurajat într-atât pe Tadeusz Doł ga-Mostowicz, încât pân la începutul celui de-ę ăal doilea r zboi mondial a publicat anual câte dou , treiă ă romane.3

A creat, prin urmare, numai şapte ani, fiindc în 1939 a fostă ucis în condi ii neelucidate, dar în acest r stimp romanele lui auţ ă cunoscut mai multe edi ii, iar zece dintre ele au fost ecranizate.ţ Popularitatea lui era atât de mare, încât revistele îi ofereau onorarii exorbitante iar cineaştii de la Hollywood i-au solicitat şi ei colaborarea.

Succesul de care se bucur pân ast zi romanele acestuiă ă ă scriitor laborios poate s -i intrige pe unii dintre cititorii rafina i.ă ţ El nu este un analist de tipul lui Proust, Joyce sau Kafka, nu este nici m car un inovator, ci se revendic din marea familie a reaă ă -liştilor secolului al XIX-lea şi st pâneşte perfect substan a şiă ţ tehnica romanului foileton.

Aten ia autorului se concentreaz asupra personajului cenţ ă -tral, pe care îl modeleaz pân în cele mai mici am nunte, broă ă ă -dând în jurul existen ei lui intrigi ingenioase, captivante.ţ Ac iunea curge vioi, „este rupt din via ”, pasionant , bogatţ ă ţă ă pigmentat cu elemente sentimentale şi de moravuri. Odată ă accentul deplasat spre dinamica ac iunii, personajele seţ individualizeaz în acest plan iar analiza psihologic lapidar ,ă ă ă descrierile succinte sunt subordonate stabilirii unui contact rapid cu cititorul.

3 Ultima brigad (Ostatnia brygada, 1932), Fra ii Dale. et Compă ţ (Bracia Dalcz i S-ka, 1933), Cecuri f r acoperire (Czeki bez pokrycia.ă ă 1933), Procurorul Alicja Horn. (Prokurator Alicja Horn, vol. I–II, 1933), Universul doamnei Malinowska (Swiat pani Malinowskiej, 1934), Al treilea sex (Trzecia pleć, 1934), dilogia: Masca de aur (Zlota maska, 1935) şi Praguri înalte (Wysokie progi, 1935), dilogia: Doctorul Murek anihilat (Dr. Murek zredukowany, 1936) şi A doua via a doctoruluiţă Murek (Drugie ycie dra Murka, 1936), Copilul lor (Ich dziecko, 1937),ź Trei inimi (Trzy-serca, 1937), dilogia: Vraciul (Znachor, 1937) şi Profesorul Wilczur, 1939), Jurnalul doamnei Hanka (Pamietnik pani Hanki, 1939), la care s mai ad ug m dou scenarii de film:ă ă ă ă Testamentul profesorului Wilczur şi Arap alb, ultimul dup piesaă omonim a lui Michal Balucki.ă

4

— Vraciul —

I s-a reproşat lui Tadeusz Dolega-Mostowicz c a f cut conă ă -cesii gustului mic-burghez4 apreciindu-i-se, aproape în exclusi-vitate, romanele satirice, cum sunt Cariera lui Nikodem Dyzma, în primul rând, Fra ii Dalcz et Comp., Doctorul Murek anihilat, Aţ doua via a doctorului Murekţă sau Jurnalul doamnei Hanka. F ră ă îndoial c romanele amintite au toate şansele s r mână ă ă ă ă m rturii documentare asupra unei perioade istorice confuze,ă deşi un personaj de tip balzacian ca Nikodem Dyzma dep şeşteă cu mult limitele epocii sale. În ultima vreme se constat îns ună ă interes sporit pentru celelalte romane ale scriitorului polonez.

Reeditarea, în 1985, a dilogiei Vraciul şi Profesorul Wilczur a demonstrat, şi dup cincizeci de ani, disponibilit ile unui mareă ăţ num r de cititori pentru aşa-zisa literatur de mas .ă ă ă

Lupta dintre bine şi r u, contradic ia între realitate şiă ţ imagina ie, între posibilit i şi aspira ii, care au dominat de laţ ăţ ţ început arta, ca şi raportul dintre receptor şi obiectul artistic, au îndemnat mereu cititorul s caute în literatur via a, s -şiă ă ţ ă proiecteze propria existen în opera literar . Atâta vreme câtţă ă nu avem de-a face cu maculatura, ac iunea tranzitiv aţ ă literaturii de mas poate fi benefic . Ea îmbog eşte spirituală ă ăţ cititorul, sporeşte sensibilitatea omului fa de valorile etice şiţă estetice ale existen ei. Din acest punct de vedere romanele luiţ Tadeusz Doł ga-Mostowicz reprezint o surs inepuizabil deę ă ă ă reflec ii, cel pu in atâta vreme cât arivismul, carierismul şiţ ţ egoismul vor mai naşte drame sociale şi morale.

Mediul cel mai poluat sub aspect moral este oraşul, scriitorul l sându-se tentat s reînvie o mai veche opozi ie între oraş şiă ă ţ sat, primul înf işându-se ca un monstru devorator, al doilea caăţ o cauz a purit ii morale.ă ăţ

„Oraşul e un monstru, afirm Wilczur. A pus între om şiă p mânt asfalt şi beton. De unde s -şi ia omul sentimentele?ă ă Sentimentele vin din p mânt, ca toate sevele vitale. În oraşă seac , se f râm , se prefac în pulbere, r mâne nuă ă ă ă mai creierul înfierbântat de lupta pentru existen , creierul care nu mai eţă capabil s gândeasc , ci numai s com-bi-ne.”ă ă ă

Construc iile oraşului acoper omului orizontul, l sândţ ă ă „numai nişte deschiz turi mici, ca nişte tuneluri, prin careă putem ieşi din interiorul acestui monstru.”

Aproape toate personajele lui Tadeusz Doł ga-Mostowicz îşię

4 Vezi A. Lempicka, Mostowicz – pisarz drobnomieszczanstwa (Mostowicz – scriitorul micii burghezii), „Twórczo ć”, z.2. p 133 – 156.ś

5


încep via a sub semnul satisfacerii nevoilor materiale, al lupteiţ pentru un statut social cât mai avantajos. Goana dup bani,ă dup înavu ire ucide îns sentimentele, dezumanizeaz .ă ţ ă ă

La începuturile carierei sale Rafał Wilczur lupt şi el „pentruă post, pentru cabinet pentru pacien i boga i”. Aşa procedeaz şiţ ţ ă mai tinerii doctori: Jerzy Dobraniecki şi Jan Kolski. Când setea de înavu ire este între inut şi de partener , viciul devineţ ţ ă ă devorator. Dobraniecki se foloseşte de cele mai josnice mijloace şi nu ezit s provoace moartea unui pacient pentru a-lă ă compromite pe Wilczur, ca s -i la locul. Nina Dobraniecka,ă frumoas , fascinant în soă ă cietate, se afl pe treapta cea mai deă jos a moralit ii. În acest univers bog ia nu serveşte omului, ciăţ ăţ „în buş totul şi-l pune pe om s -i slujeasc ei.” ă ă ă ă

Pân şi candida Marysia, al turi de Leszek Czynski, începe să ă ă gândeasc prin prisma banilor care i-ar putea asigura activuluiă profesor o via liniştit . Din aceast perspectiv drama luiţă ă ă ă Rafał Wilczur nu este urmarea amneziei care îl arunc într-oă existen vegetativ , îl transform dintr-un celebru chirurg într-ţă ă ăun vraci de ar , ci a unui complex de conţ ă cep ii şl determin riţ ă în care sentimentul iubirii este redus la luxul pe care b rbatul îlă poate oferi femeii. De aceea el nici nu se întreab dac Beataă ă poate fi fericit al turi de un b rbat cu şaptesprezece ani maiă ă ă în vârst decât ea. ă

Lui Wilczur i-au trebuit treisprezece ani de suferin , deţă expiere, pentru a putea în elege c un asemenea mariaj nuţ ă putea fi viabil şi pentru a evita altul, şi mai nepotrivit, de astă dat cu Lucia Ka ska, altruist pân la sacrificiul de sine, dar cuă ń ă ă peste treizeci de ani mai tân r decât el. Numai experien a deă ă ţ via , în care locul central îl ocup suţă ă ferin a, elementţ purificator, este capabil s des vârşeasc personalitateaă ă ă ă uman . Wilczur se transform când ajunge la antipoă ă dul existen ei sale anterioare, Kolski – dup ce tr ieşte dezamţ ă ă ă-girile unei aventuri erotice cu Nina Dobraniecka, doctorul Jerzy Dobraniecki – abia când este salvat de la moarte de cel pe care el l-a distrus pentru a-şi asigura o via plin de lux.ţă ă

Din fericire, spiritul de observa ie al scriitorului îl dep şeşteţ ă pe ideolog. Lumea satului, chiar şi într-un inut atât de înapoiatţ şi de s rac ca cel surprins în roman, este şi ea stratificat ,ă ă zguduit de drame. Morarul Prokop Mielnik, care şi-a alungată fratele pentru a-i lua averea, îndur toate nenorocirile care seă abat asupra lui pentru ca în cele din urm s poat aprecia cumă ă ă se cuvine valoarea binelui şi r ului. Zenon, fiul curelaruluiă

6

— Vraciul —

Wojdyllo, se umanizeaz abia când vede cu propriii lui ochiă monstruozitatea actului s u de poten ial ucigaş.ă ţ

Cinstea şi altruismul nu sunt un dat al universului rural, ci urmarea unei vie i grevate de priva iuni, a sensibiliz rii omuluiţ ţ ă simplu la suferin şi nedreptate. Neîncrez tori în tot ce vineţă ă din afara mediului lor, ranii sunt îns capabili de mari sacrificiiţă ă atunci când cineva le câştig încrederea.ă

Rela iile dintre doctorul Wilczur şi rani, dintre doctori aţ ţă ţ Ka ska şi rani se situeaz în afara actelor filantropice, ele seń ţă ă bazeaz pe o comuniune de sentimente, pe modul apropiat deă a gândi raporturile interumane şi profesiunea de medic. În felul acesta altruismul nu r mâne un act gratuit, f r consecin eă ă ă ţ sociale şi morale, el se transform într-o for modelatoare.ă ţă

Profesorul Wilczur face parte din familia eroilor lui Ştefan Zeromski, dar în timp ce doctorul Tomasz Judym, erou solitar, era menit s zguduie conştiin a contemporanilor, Wilczur seă ţ adreseaz inimilor, oferind, conform conven iei literaturii deă ţ mas , solu ii, deschizând perspectivele unor muta ii etice.ă ţ ţ

Asupra unei asemenea literaturi pluteşte, amenin toare,ţă melodrama.

Se vede c a sesizat şi scriitorul aceast primejdie, mai alesă ă dup prima parte, cu linearitatea ei evenimen ial , fiindc înă ţ ă ă partea a doua cazuistica social este mai bogat , suportulă ă proceselor de conştiin mai solid, euforia – cenzurat deţă ă cinismul, uşor sentimental, al unui personaj pitoresc ca Cyprian Jemiol.

Jemiol nu este o prezen insolit în crea ia lui Tadeuszţă ă ţ Doł ga-Mostowicz. În ę Cariera lui Nikodem Dyzma, Jorj Ponimirski, un alienat mintal, r mâne singurul personaj lucid,ă care demasc impostura lui Dyzma într-o cavalcad aă ă carierismului şi prostiei. În Vraciul şi în Profesorul Wilczur, Jemiol, alias Obiedzi ski, dezv luie şi el o alt fa et a realit ii.ń ă ă ţ ă ăţ

Cinismul lui mascheaz dezam giri îndelung refulate, tot aşaă ă precum paradoxurile debitate ascund adesea acuza ii grave laţ adresa unei lumi în care „mintea exist numai pentru a faceă r u”.ă

Pentru Jemiol alcoolul este un narcotic, aşa cum fusese pen-tru Kolski aventura amoroas . Narcoza ou putea reprezentaă îns o alternativ la spiritul mercantil, la parvenitismul vremii şiă ă Jemiol este nevoit s -i m rturiseasc lui Wilczur propriul eşec:ă ă ă „Tu tr ieşti pentru al ii, al ii pentru ei înşişi, numai eu nu ştiuă ţ ţ pentru cine şi pentru ce tr iesc”.ă

7


Între doi poli ai manifest rilor existen iale – egoismul şiă ţ altruismul – Tadeusz Doł ga-Mostowicz compromite atâtę carierismul lui Jerzy Dobraniecki, arivismul Ninei Dobraniecka, izola ionismul lui Jemiol, cât şi exaltarea juvenil a Nineiţ ă Ka ska.ń

Universul construit de scriitorul polonez r mâne dominat deă personalitatea statuar a profesorului Rafał Wilczur, ridicată ă parc din suferin ele tuturor semenilor s i. Wilczur nu este ună ţ ă ideal, un model abstract, ci sinteza unor valori umane, rezultată dintr-o p trunz toare şi fin investiga ie în cele mai diferiteă ă ă ţ sfere ale poten ialului uman, un personaj care pledeaz pentruţ ă echilibrul dintre ra iune şi sentimente.ţ

Indiferent de coordonatele geografice pe care ar ajunge, me-sajul umanist al romanelor lui Tadeusz Doł ga-Mostowicz areę darul de a fi conving tor şi tonifiant, situându-le la nivelul celoră mai bune opere ale literaturii europene de mas .ă

ION PETRICĂ

8

— Vraciul —

Partea întâiPartea întâi

9


Capitolul I

În sala de opera ii era linişte deplin . Din când în când seţ ă auzea doar z ng nitul ascu it al instrumentelor metalice peă ă ţ placa de sticl . În aerul înc lzit pân la treizeci şi şapte deă ă ă grade Celsius st ruiau aroma dulceag de cloroform şi mirosulă ă de sânge, care p trundeau prin masc umplând pl mânii cu ună ă ă amestec insuportabil. O sor medical leşinase într-un col ală ă ţ s lii, dar nimeni dintre cei prezen i nu putea p r si masa deă ţ ă ă opera ie ca s -i vin în ajutor. Nu putea şi nici nu voia. Cele treiţ ă ă ajutoare nu-şi luau privirile de la rana roşie, deasupra c reia seă mişcau încet şi parc stângace mâinile mari ale profesoruluiă Wilczur.

Pân şi cea mai neînsemnat mişcare a acestor mâiniă ă trebuia în eleas imediat. Fiecare morm it ce ieşea din când înţ ă ă când de sub masc însemna o indica ie precis pentru ajutoareă ţ ă şi era îndeplinit cât ai clipi din ochi. Era vorba nu numai deă via a pacientului, ci de ceva mult mai important, de reuşitaţ unei opera ii demen iale, disperate, care putea deveni un nouţ ţ şi mare triumf al chirurgiei, putea spori gloria profesorului, a spitalului şi elevilor lui, dar şi a întregii ştiin e poloneze.ţ

Profesorul Wilczur opera un mixom al cordului. inea inima înŢ mâna stâng şi cu mişc ri ritmice o masa continuu. Prină ă m nuşa sub ire de cauciuc îi sim ea fiecare tres rire, fiecareă ţ ţ ă gâlgâit, oricât de neînsemnat ar fi fost el, când valvulele refuzau s -i mai dea ascultare. Atunci, cu degetele amor ite, leă ţ silea s lucreze. Opera ia dura de patruzeci şi şase de minute.ă ţ Doctorul Marczewski, care urm rea pulsul, înfipse pentru aă şasea oar acul seringii în camfor şi atropin .ă ă

În mâna dreapt a profesorului lan etele şi chiureteleă ţ lic reau în mişc ri scurte. Din fericire mixomul nu p trundeaă ă ă adânc în muşchiul inimii, ci forma un con plat, clasic. Via aţ acestui om putea fi salvat . Numai de-ar mai rezista opt, nouă ă minute.

Nici unul dintre ei nu s-a-ncumetat, se gândea mândru profesorul.

Da, nici unul. Nici un chirurg, nici din Londra, nici din Paris,

10

— Vraciul —

din Berlin sau Viena. L-au adus la Varşovia, renun ând la glorieţ şi la un onorariu colosal. Iar onorariul însemna construirea unui nou pavilion al spitalului şi înc ceva, mai important, vacan aă ţ Beatei şi a feti ei lor în Insulele Canare. O iarn întreag . Îi va fiţ ă ă greu f r ele, în schimb lor le va prinde foarte bine. În ultimulă ă timp, nervii Beatei…

Perna roz-vine ie a pl mânului se umfl spasmodic şi seţ ă ă dezumfl brusc. O dat , de dou , de trei ori. Bucata, de carneă ă ă vie din mâna stâng a profesorului tres ri. Câteva pic turi deă ă ă sânge se prelinser din incizie pe membrana violet . În ochiiă ă celor prezen i lic ri groaza. Se auzi fâsâitul uşor al oxigenului,ţ ă iar acul p trunse din nou sub pielea pacientului. Degeteleă groase ale profesorului se strângeau şi se desf ceau ritmic.ă

În câteva secunde rana era cur at . Acum firul sub ire deăţ ă ţ a chirurgical urma s des vârşeasc opera. O cus tur ,ţă ă ă ă ă ă ă dou , trei. Era incredibil ca aceste mâini uriaşe s fie capabileă ă de atâta precizie. Aşez cu b gare de seam inima la locul ei şiă ă ă câteva clipe o privi atent. Se umfla şi se dezumfla în ritm inegal, dar primejdia trecuse Profesorul se îndrept şi f cu ună ă semn. Doctorul Skórze scoase dintre fâşiile de pânzń ă sterilizat partea excizat din peretele toracic. Înc vreo câtevaă ă ă opera ii indispensabile şi profesorul r sufl uşurat. Restulţ ă ă r mânea în seama ajutoarelor sale. Putea s aib totală ă ă ă încredere în ele. Mai d du câteva indica ii şi trecu în vestiar.ă ţ

Aici inspir cu voluptate aerul curat. Îşi scoase masca,ă mânuşile şi halatul p tate cu sânge şi se întinse ca s -şiă ă dezmor easc oasele. Ceasul ar ta dou şi treizeci şi cinci. Iarţ ă ă ă întârzia la prânz. Şi tocmai într-o zi ca asta. Ce-i drept, Beata ştie ce opera ie important are, dar, oricum, întârzierea într-oţ ă asemenea zi îi va produce o mare mâhnire. Diminea a, când aţ plecat de acas , inten ionat nu l sase s se vad c ine minteă ţ ă ă ă ă ţ data de ast zi; a opta aniversare a c s toriei lor. Dar Beata ştiaă ă ă c el nu uit . În fiecare an primea câte un cadou frumos, cuă ă fiecare an mai frumos şi mai scump, pe m sur ce sporeauă ă celebritatea şi averea lui. Cu siguran c şi acum în cabinetulţă ă de la parter aşteapt un nou cadou. Bl narul trebuia s -l fiă ă ă trimis înc de diminea …ă ţă

Profesorul se gr bea şi se îmbr c repede. Totuşi trebuia să ă ă ă mai treac pe la doi bolnavi de la etajul al doilea şi pe laă pacientul operat adineauri. Doctorul Skórze , care vegheań lâng bolnav, raport scurt:ă ă

— Temperatura treizeci şi cinci cu nou , tensiunea o sută ă 11


patrusprezece, pulsul foarte slab cu o uşoar aritmie, întreă şaizeci şi şaizeci şi şase.

— Slav Domnului.ăProfesorul îi zâmbi.Tân rul doctor înv lui cu o privire plin de admira ie staturaă ă ă ţ

uriaş şi m t h loas a şefului. Fusese studentul lui laă ă ă ă ă Universitate. Cât vreme profesorul mai f cuse cercetare, îlă ă ajutase la preg tirea materialelor pentru lucr rile lui ştiin ifice,ă ă ţ iar de când şi-a deschis un spital propriu, doctorul Skórzeń g sise aici un salariu bun şi un larg câmp de activitate. Poate înă sufletul lui regreta c şeful renun ase atât de neaşteptat laă ţ ambi iile de om de ştiin , c se mul umise s r mân un belferţ ţă ă ţ ă ă ă universitar şi s fac bani, dar din cauza asta nu-l putea pre uiă ă ţ mai pu in. Ştia, ca de altfel toat Varşovia, c profesorul nu oţ ă ă f cea pentru el, c muncea ca un rob, c n-a ezitat niciodată ă ă ă s -şi asume r spunderea şi adeseori a f cut adev rate minuni,ă ă ă ă ca cea de ast zi.ă

— Sunte i un geniu, domnule profesor, spuse cu convingere.ţProfesorul Wilczur râse cu vocea lui joas şi blajin , careă ă

d dea atâta linişte şi încredere pacien ilor s i.ă ţ ă— S nu exager m, colega, s nu exager m! O s ajungi şiă ă ă ă ă

dumneata la asta. Recunosc îns c sunt mul umit. În caz deă ă ţ ceva spune s m caute la telefon. Deşi cred c nu va fi nevoie.ă ă ă Şi aş prefera, fiindc ast zi am… o s rb toare în familie. Credă ă ă ă c au şi telefonat c se arde mâncarea pe foc.ă ă

Profesorul nu se înşela. În cabinetul lui, telefonul sunase de câteva ori.

— V rog s -i comunica i domnului profesor s vin cât maiă ă ţ ă ă repede acas , spunea servitorul.ă

— Domnul profesor e în sala de opera ii, r spundea deţ ă fiecare dat , imperturbabil , secretara, domnişoaraă ă Janowiczówna.

— Ce naiba înseamn asediul sta? întreb medicul-şefă ă ă Dobraniecki, intrând în cabinet.

Domnişoara Janowiczówna r suci cilindrul maşinii de scris şiă sco ând o scrisoare dactilografiat , spuse:ţ ă

— Ast zi e aniversarea c s toriei domnului profesor. A iă ă ă ţ uitat? Doar ave i invita ie la bal.ţ ţ

— Ah, aşa e. Şi sper s fie o distrac ie agreabil … La eiă ţ ă întotdeauna muzica-i excelent , masa rafinat şi societateaă ă aleas .ă

— M mir c a i uitat femeile frumoase, spuse ironică ă ţ

12

— Vraciul —

secretara.— N-am uitat. De vreme ce vei fi şi dumneata acolo… ripostă

doctorul.Obrajii usc ivi ai secretarei se îmbujorar .ăţ ă— O glum deplasat . Ridic din umeri. Chiar de-aş fi ceaă ă ă

mai frumoas femeie, tot nu m-aş putea aştepta la o aten ieă ţ din partea dumneavoastr .ă

Domnişoara Janowiczówna nu-l agrea pe Dobraniecki. Îi pl cea ca b rbat, pentru c era într-adev r ispititor, cu nasul luiă ă ă ă acvilin, cu fruntea lui înalt şi mândr , pentru c era ună ă ă excelent chirurg şi chiar profesorul îi încredin a cele mai dificileţ opera ii şi-l sus inuse s devin conferen iar, dar ea îl consideraţ ţ ă ă ţ un carierist calculat, care urm reşte un mariaj convenabil. Apoiă nu credea în loialitatea lui fa de profesor, c ruia îi datora, deţă ă fapt, totul.

Dobraniecki era destul de abil ca s sesizeze acestă resentiment. Cum avea îns obiceiul s nu irite pe nimeni careă ă putea s -i fac vreun r u oricât de mic, continu conciliantă ă ă ă ar tând spre cutia de pe birou.ă

— i-ai luat o hain de blan nou ? V d cutia de la Porajski.Ţ ă ă ă ă— Nu sunt eu de Porajski şi mai ales de o asemenea blan .ă— Chiar… „asemenea”?— Uita i-v . Zibelin neagr .ţ ă ă ă— Fiu… fiu… Îi merge bine doamnei Beata, d du din cap,ă

apoi ad ug : Cel pu in din punct de vedere material…ă ă ţ— Ce vre i s spune i?ţ ă ţ— Nimic.— Ar trebui s v fie ruşine, izbucni ea. Orice femeie ară ă

putea s-o invidieze pentru un asemenea so , care o iubeşte atâtţ de mult.

— F r îndoial .ă ă ăDomnişoara Janowiczówna îl fulger cu o privire furioas .ă ă— Are tot ce-şi poate visa o femeie! Tinere e, frumuse e, oţ ţ

feti minunat , un so celebru şi stimat de to i, care munceşteţă ă ţ ţ zi şi noapte ca s -i ofere ei confort, belşug, pozi ie în societate.ă ţ Şi v asigur, domnule doctor, c ea ştie s pre uiasc asta!ă ă ă ţ ă

— Nici eu nu m îndoiesc, spuse plecându-şi uşor capul, dară mai ştiu c femeile pre uiesc mai presus de orice…ă ţ

Nu reuşi s încheie fraza, fiindc în cabinet intr doctorulă ă ă Bang şi strig :ă

— Uluitor! A reuşit! Va tr i!ăÎncepu s relateze cu entuziasm desf şurarea opera iei laă ă ţ

13


care asistase.— Numai profesorul nostru s-a putut încumeta la aşa ceva!…

A ar tat ce ştie, ad ug domnişoara Janowiczówna.ă ă ă— Ei, s nu exager m, interveni Dobraniecki. Pacien ii meiă ă ţ

nu sunt întotdeauna lorzi şi milionari, poate c nu auă întotdeauna şaizeci de ani, dar istoria cunoaşte o serie întreagă de opera ii pe cord. Chiar şi istoria medicinii noastre. Chirurgulţ varşovian, doctorul Krajewski, şi-a câştigat celebritatea mondial exact cu o asemenea opera ie. Şi asta cu treizeci deă ţ ani în urm !ă

În cabinet se mai adunaser câteva persoane, lucr tori aiă ă spitalului, iar când profesorul îşi f cu apari ia, îl asaltar cuă ţ ă felicit ri.ă

Îi asculta cu un zâmbet de satisfac ie pe fa a lui mare şiţ ţ roşie, dar tr gea mereu cu ochii la ceas. Trecur îns mai bineă ă ă de dou zeci de minute, pân ajunse jos la limuzina lui mare şiă ă neagr .ă

— Acas ! spuse şoferului şi se aşez comod. Oboseala îiă ă trecea repede. Era s n tos şi puternic, şi chiar dac datorită ă ă ă corpolen ei sale ar ta ceva mai în vârst , nu avea decâtţ ă ă patruzeci şi trei de ani şi se sim ea înc tân r. Uneori parc eraţ ă ă ă un copil. Ştia s se rostogoleasc pe covor împreun cuă ă ă Mariola, s se joace de-a v-a i ascunselea, nu numai pentruă ţ pl cerea ei, ci şi pentru a lui.ă

Beata nu voia s în eleag aşa ceva şi când îi vedea înă ţ ă asemenea situa ii, avea în priviri un fel de jen şi de team :ţ ă ă

— Rafał, zicea, dac te-ar vedea cineva!ă— Poate c m-ar angaja pe post de d dac , r spundea elă ă ă ă

râzând.De fapt aceste momente îl întristau. Beata era, f r îndoial ,ă ă ă

cea mai bun so ie din lume. Îl iubea. Dar de ce îl trata cu atâtaă ţ respect, cu un fel de venera ie? În grija şi în aten ia ei era cevaţ ţ liturgic. În primii ani crezuse c -i e team de el şi a f cut totulă ă ă s înl ture aceast team . Povestea despre el cele maiă ă ă ă n struşnice lucruri, îi dest inuia erorile lui, aventurileă ă compromi toare din timpul studen iei, se str duia s -i scoatţă ţ ă ă ă din c pşor pân şi cea mai neînsemnat idee c nu ar fi întruă ă ă ă totul egali. Dimpotriv , la fiecare pas sublinia c tr ieşte numaiă ă ă pentru ea, c munceşte numai pentru ea şi c numai datorit eiă ă ă este fericit. De fapt acesta era purul adev r.ă

O iubea pe Beata nespus de mult şi era convins c ea îlă r spl teşte cu aceeaşi dragoste, deşi mai t cut , mai pu ină ă ă ă ţ

14

— Vraciul —

impulsiv . Dintotdeauna ea a fost delicat şi gingaş ca oă ă ă floare. Întotdeauna a avut pentru el un zâmbet, un cuvânt bun. Şi ar fi fost convins c nu putea fi altfel, dac n-ar fi v zut-oă ă ă adeseori bine dispus , explodând în cascade de râs, glumeaă ţă şi cochet , de fiecare dat îns când era înconjurat de tineretă ă ă ă şi de fiecare dat când ştia c el nu o vede. Se d dea peste capă ă ă s-o conving c el este mai dispus decât ceilal i, cei mai tineri,ă ă ţ s accepte distrac iile lipsite de griji, dar în zadar. În sfârşit, cuă ţ timpul, s-a împ cat şi cu gândul acesta, a renun at la preten iaă ţ ţ de a-şi spori fericirea şi aşa nespus de mare.

A venit şi a opta aniversare a c s toriei lor, a optaă ă aniversare a unei convie uiri netulburate nici de cel mai m runtţ ă conflict, nici de cea mai m runt neîn elegere sau de o umbră ă ţ ă de neîncredere, în schimb, de atâtea ori luminat de mii deă clipe şi ore de bucurii de dezmierd ri, de m rturisiri…ă ă

De m rturisiri… De fapt numai el îi m rturisea sentimentele,ă ă gândurile, planurile sale. Beata nu ştia s-o fac , sau poate că ă via a ei interioar era prea uniform , prea simpl … Poate – şiţ ă ă ă Wilczur îşi reproşa aceast formulare – e prea s rac . Socoteaă ă ă c o jigneşte, c o nedrept eşte pe Beata gândind astfelă ă ăţ despre ea. Dar dac aşa era într-adev r, cu atât mai mare eraă ă tandre ea care-i umplea inima.ţ

— O n ucesc, o ame esc, îşi spunea el. Ea este atât deă ţ inteligent şi atât de sensibil . E iritat şi însp imântat fiindcă ă ă ă ă ă nu vrea s arate c grijile ei sunt atât de m runte, de cotidiene,ă ă ă de terne.

Ajuns la o asemenea concluzie, se str duia s compensezeă ă aceast nedreapt dispropor ie. P trundea cu cea mai mareă ă ţ ă pruden şi grij în treburile casei, se interesa de toaletele ei,ţă ă de parfumuri, prelua fiecare cuvânt referitor la distrac ia sau laţ aranjarea camerei copilului şi îl analiza cu atâta preocupare de parc era vorba de lucruri cu adev rat importante.ă ă

Şi pentru el chiar erau mai importante decât oricare altele, de vreme ce era convins c fericirea trebuie îngrijit cu cea maiă ă mare delicate e, de vreme ce în elesese c în pu inele oreţ ţ ă ţ r pite muncii, pe care le d ruia Beatei, trebuia s ofere ună ă ă con inut cât mai bogat, cât mai mult c ldur …ţ ă ă ă

Automobilul se opri în fa a unei vile albe, frumoase, f rţ ă ă îndoial cea mai frumoas de pe Aleea cu lilieci şi una dintreă ă cele mai elegante din Varşovia.

Profesorul Wilczur s ri din maşin , f r s mai aştepte caă ă ă ă ă şoferul s -i deschid portiera, lu din bra ele lui cutia cu hainaă ă ă ţ

15


de blan , travers repede trotuarul şi str b tu aleea parcului.ă ă ă ă Îşi deschise singur uşa şi o închise cât mai uşor. Voia s -i facă ă Beatei o surpriz pe care o pl nuise acum o or , când, aplecată ă ă asupra toracelui deschis al pacientului, urm rea traseeleă complicate ale aortelor şi venelor.

În hol îl g si îns numai pe Bronislaw şi pe b trâna menajeră ă ă ă Michalowa. Pesemne c Beata era prost dispus din cauzaă ă întârzierii lui, fiindc cei doi aveau nişte mutre pleoştite şi seă vedea cât de colo c -l aşteptau. Asta-i încurca profesoruluiă planurile, aşa c le f cu semn cu mâna s plece.ă ă ă

Cu toate acestea, Bronislaw spuse:— Domnule profesor…— Ssst! îl întrerupse Wilczur şi încruntându-şi sprâncenele

ad ug în şoapt : ia paltonul!ă ă ăServitorul mai încerc s spun ceva, dar mişc doar buzeleă ă ă ă

şi-i ajut profesorului s se dezbrace.ă ăWilczur deschise repede cutia, scoase din ea o haină

frumoas dintr-o blan neagr , lucioas , cu p rul lung,ă ă ă ă ă m t sos, şi-o arunc pe umeri, îşi puse pe cap gluga cu celeă ă ă dou codi e atârnând poznaş, iar pe mân manşonul, apoi seă ţ ă privi fericit în oglind : ar ta ridicol.ă ă

Arunc o privire spre servitori, s vad ce impresie le f cea,ă ă ă ă dar în ochii menajerei şi ai servitorului nu întâlni decât oprobriu.

— Proştii, îşi spuse.— Domnule profesor… începu iar Bronislaw, în timp ce

Michalowa îşi trecea greutatea trupului de pe un picior pe altul.— Gura! şopti şi, trecând pe lâng ei, deschise uşa salonului.ăSe aştepta s-o g seasc pe Beata împreun cu micu a lor înă ă ă ţ

camera roz sau în budoar.Str b tu dormitorul, budoarul, camera copilului. Nu erau. Seă ă

întoarse şi se uit în cabinet. Nici aici nu era nimeni, înă sufragerie, pe masa înc rcat cu flori, str lucind de auriulă ă ă por elanurilor şi de cristaluri, erau dou tacâmuri. Mariola şiţ ă miss Tholereed luau de obicei masa mai devreme. În dreptul uşii deschise a bufetului st tea camerista. Avea fa a plâns şiă ţ ă ochii umfla i.ţ

— Unde-i doamna? întreb îngrijorat.ăÎn loc de r spuns, fata izbucni în plâns.ă— Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? strig f r s -şi mai st pânească ă ă ă ă ă

vocea. Îl sugruma presim irea unii nenorociri.ţMenajera şi Bronislaw se furişar în sufragerie şi se opriră ă

t cu i lâng perete. Îşi trecu privirile îngrozite peste chipurileă ţ ă

16

— Vraciul —

lor şi strig disperat:ă— Unde-i doamna?Deodat privirea i se opri pe mas . Lâng tacâmul lui era ună ă ă

plic sprijinit de p h relul zvelt de cristal. Un plic bleu cuă ă marginile argintate.

Inima i se strânse brusc şi sim i cum se învârte totul cu el.ţ Nu în elegea înc nimic, nu ştia nimic. Întinse mâna şi luţ ă ă scrisoarea care i se p rea eap n şi moart . O vreme o inuă ţ ă ă ă ţ între degete. Pe coperta adresat lui, recunoscu scrisul Beatei.ă Litere mari, col uroase.ţ

O deschise şi începu s citeasc :ă ă

„Drag Rafał. Nu ştiu dac vei reuşi s m ier i vreodat că ă ă ă ţ ă ă plec…”

Cuvintele începur s -i tremure şi s i se roteasc în fa aă ă ă ă ţ ochilor. În pl mâni îi lipsea aerul, pe frunte îi ap rur broboaneă ă ă de sudoare.

— Unde este? strig cu vocea sugrumat . Unde este?!ă ă— Doamna a plecat împreun cu domnişoara, bâigui şoptită

menajera.— Min i! tun Wilczur. Nu-i adev rat!ţ ă ă— Chiar eu am chemat taximetrul… confirm cu vocea gravă ă

Bronislaw, iar dup o pauz , ad ug : şi am coborât valizele.ă ă ă ă Dou valize…ă

Profesorul intr împleticindu-se în cabinetul de al turi,ă ă închise uşa în urma lui şi se sprijini de ea. Încerc s citească ă ă scrisoarea pân la cap t, dar trecu mult vreme pân reuşi s -iă ă ă ă ă în eleag con inutul.ţ ă ţ

„Nu ştiu dac vei reuşi s m ier i vreodat c plec.ă ă ă ţ ă ă Procedez odios nedrept indu-te pentru marea ta bun tate, peăţ ă care n-am s-o uit niciodat . Dar n-am mai putut r mâne. Î i jură ă ţ c alt solu ie nu putea fi decât moartea Eu îns nu sunt decâtă ă ţ ă o femeie slab şi nefericit . Nu am putut face un gest eroic. Deă ă luni de zile m-am luptat cu acest gând. Poate c nu voi fiă niciodat fericit , poate c nu voi cunoaşte niciodat liniştea.ă ă ă ă Dar nu aveam dreptul s-o lipsesc pe Mariola noastr de mine…ă şi pe el.

Scriu haotic, dar mi-e greu s -mi adun gândurile. Ast zi eă ă aniversarea c s toriei noastre. Ştiu, drag Rafał, c mi-aiă ă ă ă preg tit un cadou! Ar fi necinstit dac l-aş primi acum, când m-ă ă

17


am hot rât irevocabil s plec.ă ăM-am îndr gostit, Rafał. Iar aceast dragoste e maiă ă

puternic decât mine, mai puternic decât toate sentimenteleă ă pe care Ie nutresc şi le-am nutrit întotdeauna pentru tine, de la recunoştin a ne rmurit pân la cea mai profund stim şiţ ţă ă ă ă ă admira ie, de la afec iunea sincer pân la obişnuin . Dinţ ţ ă ă ţă p cate, nu te-am iubit niciodat , dar am aflat asta abia când l-ă ăam întâlnit pe Janek.

Plec departe şi ai mil de mine, nu m c uta! Te implor, fie- iă ă ă ţ mil de mine! Ştiu c eşti m rinimos şi nespus de bun. Nu teă ă ă rog s m ier i. Rafał, nu merit iertare şi-mi dau seama c aiă ă ţ ă dreptul s m ur şti şi s m dispre uieşti.ă ă ă ă ă ţ

N-am fost niciodat vrednic de tine. N-am reuşit niciodată ă ă s m ridic la nivelul t u. O ştii foarte bine şi numai bun t iiă ă ă ă ăţ tale îi datorez, faptul c te-ai str duit întotdeauna s nu-miă ă ă ar i acest lucru, ceea ce îns era pentru mine nespus deăţ ă umilitor şi de chinuitor. Mi-ai oferit bun stare, m-ai înconjurată cu oameni din sfera ta. M-ai copleşit cu cadouri scumpe. Se vede îns c eu nu eram f cut pentru o asemenea via . Mă ă ă ă ţă ă chinuia şi societatea aleas şi bog ia şi celebritatea ta şi…ă ăţ platitudinea mea în compara ie cu tine.ţ

Acum pornesc pe deplin conştient spre o via nou , în careă ţă ă s-ar putea s m aştepte o s r cie cumplit , şi în orice caz oă ă ă ă ă lupt grea pentru fiecare bucat de pâine. Dar voi duceă ă aceast lupt al turi şi împreun cu omul pe care-l iubescă ă ă ă ne rmurit. Dac prin fapta mea nu ucid noble ea inimii tale,ţă ă ţ dac reuşeşti, te conjur, uit -m . Sunt convins c în curând î iă ă ă ă ă ţ vei rec p ta liniştea, doar eşti atât de în elept; sunt convinsă ă ţ ă cu vei întâlni alt femeie, de o sut de ori mai bun decât mine.ă ă ă Î i doresc din tot sufletul fericire, pe care o voi rec p ta şi eu,ţ ă ă cu adev rat, când voi afla c ie i-e bine.ă ă ţ ţ

O iau pe Mariola, fiindc f r ea n-aş putea tr i nici o or . Tuă ă ă ă ă o ştii cel mai bine. S nu crezi c vreau s - i r pesc comoaraă ă ă ţ ă cea mai de pre , care este bunul nostru comun. Peste câ ivaţ ţ ani, când amândoi vom putea privi linişti i în trecut, am s teţ ă caut.

Adio, Rafał. S nu m crezi o uşuratic şi nu- i face iluzii că ă ă ţ ă în vreun fel oarecare ai putea determina schimbarea hot râriiă mele. Decât s renun , mai bine mor. N-am ştiut s te mint, şiă ţ ă afl c i-am fost credincioas pân în ultima clip . Adio! Fie- iă ă ţ ă ă ă ţ mil şi nu încerca s m g seşti.ă ă ă ă

BEATA

18

— Vraciul —

PS. Banii şi toate bijuteriile sunt în cas . Cheia de la cas amă ă l sat-o în sertarul secret din biroul t u. Iau cu mine numaiă ă lucrurile Mariolei.”

Profesorul Wilczur coborî mâna în care inea scrisoarea şi îşiţ şterse ochii: în oglind se v zu în îmbr c mintea aceeaă ă ă ă stupid . Arunc totul de pe el şi începu s citeasc din nouă ă ă ă scrisoarea.

Lovitura c zuse asupra lui atât de neaşteptat, încât i seă p rea ceva ireal, ceva care aducea mai degrab cu un fel deă ă amenin are, de avertisment.ţ

Citi:„din p cate, nu te-am iubit niciodat …”ă ăŞi mai departe:„m chinuia societatea aleas , şi bog ia, şi celebritateaă ă ăţ

ta…”

— Cum se poate? gemu el. De ce?… De ce?…În zadar se str duia s în eleag ceva. În conştiin a luiă ă ţ ă ţ

r m sese doar atât: a plecat, l-a p r sit, a luat copilul, iubeşteă ă ă ă pe altul. Nici un motiv nu ajungea la creierul lui. Vedea doar faptul nud, s lbatic, neverosimil, grotesc.ă

Afar se l sa amurgul timpuriu de toamn . Se apropie deă ă ă fereastr , citind scrisoarea Beatei pentru a nu ştiu câta oar .ă ă

Deodat se auzi o b taie în uş şi Wilczur tres ri. Pentru oă ă ă ă clip fu cuprins de o speran inconştient :ă ţă ă

— E ea! S-a-ntors!…Dar imediat în elese c e imposibil.ţ ă— Intr , spuse cu vocea r guşit .ă ă ăÎn camer intr Zygmunt Wilczur, o rud îndep rtat ,ă ă ă ă ă

preşedintele Cur ii de Apel. Între ineau rela ii cordiale şi seţ ţ ţ vizitau destul de des. Apari ia lui Zygmunt într-o asemeneaţ clip nu putea fi întâmpl toare şi profesorul în elese imediat că ă ţ ă Michalowa trebuia s -l fi înştiin at telefonic.ă ţ

— Ce mai faci, Rafał? întreb Zygmunt pe un ton energic dară prietenos.

— Ce mai faci? Profesorul îi întinse mâna.— De ce stai pe întuneric? Îmi dai voie? Şi f r s maiă ă ă

aştepte r spunsul, r suci comutatorul. E frig aici, urât toamn .ă ă ă ă Ce-mi v d ochii?! Lemne pe şemineu! Nimic nu-i mai bun decâtă un şemineu. Bronislaw ar trebui s aprind focul…ă ă

19


Deschise uşa şi strig :ă— Bronislaw, te rog s faci focul în c min.ă ăIntrând, servitorul arunc o privire spre st pânul lui, ridică ă ă

blana de pe jos, a â focul şi ieşi. Focul cuprinse repedeţ ţă lemnele uscate. Profesorul st tea nemişcat la fereastr .ă ă

— Hai s ne-aşez m aici şi s mai st m de vorb . Zygmunt îlă ă ă ă ă trase spre fotoliul de lâng c min. Aşa. C ldura e un lucruă ă ă minunat. Tu, aşa tân r cum eşti, nu ştii s-o pre uieşti. Dar eu cuă ţ ciolanele mele b trâne… Ce-i cu tine, nu eşti la spital? Tragiă chiulul ast zi?ă

— Da… Aşa s-a-ntâmplat.— Iar eu tocmai i-am telefonat, încerca el s între inţ ă ţ ă

conversa ia. i-am telefonat la spital. Voiam s trec pe la tineţ Ţ ă ca s - i cer un sfat. Începe s m supere piciorul stâng. Mi-eă ţ ă ă team c -i vorba de o sciatic …ă ă ă

Profesorul asculta în t cere, dar la el ajungeau numai cuvinteă izolate. Cu toate acestea vocea lui Zygmunt, egal şi calm , îlă ă f cu s -şi adune gândurile, s le lege, s contureze o imagine aă ă ă ă realit ii aproape palpabil . Tres ri când v rul lui schimb tonulăţ ă ă ă ă şi întreb :ă

— Dar unde-i Beata?Chipul profesorului se crisp şi r spunse cu greutate:ă ă— A plecat… Da… A plecat… A plecat… în str in tate.ă ă— Ast zi?ă— Ast zi.ă— Asta pare s fie o hot râre neaşteptat ? observ înă ă ă ă

treac t Zygmunt.ă— Da… eu am trimis-o… în elegi… au fost anumite lucruriţ

şi…Vorbea cu atâta greutate, iar pe chipul lui se vedea atâta

suferin , încât Zygmunt se gr bi s confirme pe cel mai caldţă ă ă ton de care era capabil:

— În eleg. Sigur c da. Numai c voi a i trimis invita ii pentruţ ă ă ţ ţ ast -sear . Ar trebui s telefon m fiec ruia şi să ă ă ă ă ă contramand m… Îmi dai voie s m ocup eu de asta ?ă ă ă

— Te rog.— Excelent. Cred c Michalowa are lista invita ilor. O iau deă ţ

la ea. Iar tu ai face mai bine dac te-ai culca pu in. Ce zici?…ă ţ Nu te mai bat la cap. Ei, la revedere…

Întinse mâna, dar profesorul nici nu b g de seam .ă ă ă Zygmunt îl b tu pe um r, se opri o clip în prag şi ieşi.ă ă ă

Wilczur îşi reveni când se închise uşa. Îşi d du seama că ă 20

— Vraciul —

strânge în mân scrisoarea Beatei. O f cu ghemotoc şi o aruncă ă ă în foc. Flac ra o cuprinse imediat, o pref cu într-un boboc roşuă ă apoi în cenuş . Când se frec la ochi şi se ridic , nu maiă ă ă r m sese de mult nici urm de scrisoare iar lemnele seă ă ă pref cuser şi ele într-o gr mad de jeratic. Împinse fotoliul cuă ă ă ă o mişcare înceat şi se uit împrejur.ă ă

— Nu pot, nu pot s mai stau aici, şopti şi ieşi în vestibul.ăBronislaw s ri de pe scaun.ă— Ieşi i, domnule profesor?… Pardesiul sau un palton maiţ

cald?— N-are importan .ţă— Afara nu-s decât cinci grade. Eu cred c mai degrab cevaă ă

c lduros, hot rî servitorul şi îi oferi paltonulă ă— M nuşile! strig , alergând dup profesor pe verand , dară ă ă ă

se vede c Wilczur nu-l mai auzea. Era în strad .ă ăSfârşitul lui octombrie era în anul acesta r coros şi ploios.ă

Vântul de la miaz noapte smulgea de pe crengile copacilor şiă ultimele frunze pretimpuriu îng lbenite. Pe trotuar clipoceaă apa. Trec torii rari mergeau cu gulerele ridicate şi cu capeteleă aplecate ca s -şi fereasc fe ele de stropii m run i şi l ioşi aiă ă ţ ă ţ ă ploii, sau îşi ineau cu amândou mâinile umbrelele pe careţ ă rafalele de vânt încercau s le smulg . De sub ro ileă ă ţ automobilelor care treceau rar de tot, âşneau şuvoaie de apţ ă tulbure, caii de la tr suri plesc iau lenevos, iar coviltireleă ă ridicate şiroiau de ploaie, lucind searb d în lumina l mpiloră ă g lbui.ă

Doctorul Rafał Wilczur se încheie automat la palton şi p şiă înainte.

— Cum a putut face una ca asta?! Cum a putut? îşi repeta în gând întrebarea.

S nu-şi fi dat ea seama c -i r peşte totul, c îl lipseşte deă ă ă ă scopul şi ra iunea lui de a exista? Şi de ce?… Pentru c aţ ă întâlnit un om… M car de l-ar fi cunoscut, de-ar fi avută certitudinea c o poate pre ui, c n-o va umili, c o va faceă ţ ă ă fericit . A scris numai numele lui Janek.ă

Wilczur începu s -şi aduc aminte de to i cunoscu ii lor maiă ă ţ ţ apropia i şi mai dep rta i. Niciunul dintre ei. Poate fi vreunţ ă ţ mizerabil, un escroc, un vântur -lume, care o p r seşte cuă ă ă prima ocazie. Vreun seduc tor de profesie, care a ame it-o peă ţ Beata, a min it-o, a am git-o cu declara ii şi jur minteţ ă ţ ă mincinoase. Probabil se gândea la bani. Ce se va întâmpla când se va convinge c Beata nu şi-a luat nici m car bijuteriile?…ă ă

21


Sigur, e un pungaş rafinat. Da, trebuie urm rit, trebuieă prevenit tic loşia, cât mai e timp. Trebuie s ceară ă ă ă autorit ilor, poli iei s -i caute. S trimit scrisori de urm rire,ăţ ţ ă ă ă ă detectivi…

Cu aceste gânduri se opri şi privi împrejur. Era în centru. Îşi aduse aminte c undeva pe aproape, la a doua sau a treiaă intersec ie, v zuse, trecând pe acolo, un comisariat de politie.ţ ă

Porni într-acolo, dar dup câ iva paşi se întoarse.ă ţ— Şi ce-i dac o g sesc? Ea nu se va mai întoarce niciodată ă ă

la mine.Scrisese limpede c nu-l iubeşte, c o irita presupusa luiă ă

superioritate, bog ia lui, celebritatea lui… şi cu siguran şiăţ ţă dragostea lui. A fost delicat şi n-a spus-o deschis… Ce dreptă are el s-o judece, s -i hot rasc soarta? Dar dac ea preferă ă ă ă ă umilin a al turi de cel lalt?… Ce argumente po i folosi ca sţ ă ă ţ ă convingi o femeie s se întoarc lâng un so pe care nu-lă ă ă ţ iubeşte, pe care… îl ur şte?… Şi apoi, nu cumva a ajuns preaă repede la convingerea c omul acela este o lep d tur şi ună ă ă ă pungaş lacom?… Beatei nu i-au pl cut niciodat b rba ii deă ă ă ţ acest soi, o atr geau idealiştii, vis torii… Pân şi Mariolei îiă ă ă citea ore-n şir versuri lirice, pe care un copil de şapte ani nu le poate în elege. Le citea pentru ea.ţ

Omul cu care a plecat trebuie s fie un tân r, un s rac lipsită ă ă de sim practic. Cum şi când l-a cunoscut?… De ce n-a amintitţ niciodat de el?… Şi a fugit, aşa pe neaşteptate, a procedată necru tor, crud. A p r sit un om care pentru ea… ca un câine,ţă ă ă ca un rob… Şi de ce? De ce?

A p c tuit el cu ceva fa de ea, fa de dragostea lui?…ă ă ţă ţă Niciodat ! Nici cu gândul! A fost prima femeie pe care a iubit-o.ă Era aproape cu zece ani în urm . Ce bine inea minte totul. Aă ţ cunoscut-o întâmpl tor. Şi a binecuvântat întâmplarea aceeaă pân în ziua de ast zi, a binecuvântat-o seara şi diminea a şi înă ă ţ fiecare ceas în care o privea, în care se bucura la gândul c oă va privi. Era pe atunci conferen iar şi tocmai avea seminar înţ prosectur , când un camion l-a c lcat pe bunicul ei. I-a acordată ă primul ajutor. O fractur complicat la membrele inferioare.ă ă B trânul îl implorase s -i anun e cu cea mai mare prudenă ă ţ ţă so ia, bolnav de inim , şi nepoata. Uşa locuin ei modeste dinţ ă ă ţ Oraşul Vechi i-o deschisese Beata.

Câteva luni mai târziu erau logodi i. Avea numaiţ şaptesprezece ani. Era firav şi palid . Purta rochi e ieftine şiă ă ţ cârpite. În cas era s r cie. P rin ii Beatei îşi pierduser înă ă ă ă ţ ă

22

— Vraciul —

timpul r zboiului întreaga avere. Pân în ziua acelui accidentă ă mortal, bunicul îşi între inea so ia b trân şi nepoata din lec iileţ ţ ă ă ţ de limbi str ine pe care le d dea în diferite case. Pân a seă ă ă duce şi ea pe urmele so ului în mormântul familiei din Powazki,ţ singura posesiune somptuoas care le mai r m sese dină ă ă vechea bog ie, bunica povestea ore-n şir nepoatei şiăţ logodnicului ei despre vechea splendoare a familiei Gontynski, despre palate, vân tori, baluri, despre hergheliile de cai şiă despre bijuterii, despre toalete aduse de la Paris… Beata st teaă şi asculta, iar în ochii ei vis tori se p rea c lic reşte regretulă ă ă ă dup trecutul pierdut, dup povestea aceea care nu avea s seă ă ă mai întoarc .ă

În asemenea clipe el îi strângea mâna delicat şi-i impunea:ă— Am s - i dau toate astea. O s vezi, Beata. Şi bijuterii, şiă ţ ă

toalete de la Paris, şi baluri, şi servitori! Tot am s - i dau!ă ţEl îns nu avea atunci nimic în afar de câteva valize într-oă ă

garsonier , de nişte dulapuri cu c r i de specialitate şi ună ă ţ salariu modest de conferen iar.ţ

Avea îns o voin de o el, o încredere imens şi o dorin ,ă ţă ţ ă ţă care-l ardea ca para focului, s -i îndeplineasc Beateiă ă promisiunile f cute. A început lupta. Lupta pentru post, pentruă cabinet, pentru pacien i boga i. Cunoştin ele uriaşe, talentulţ ţ ţ înn scut, caracterul neşov itor şi munca, o munc îndârjit ,ă ă ă ă furibund au dat roade. A avut şi noroc. O dat cu faima îiă ă creşteau şi veniturile. La treizeci şi şapte de ani i s-a oferit o catedr , iar câteva s pt mâni mai târziu a avut parte de oă ă ă fericire şi mai mare: Beata i-a n scut o feti .ă ţă

Tocmai în onoarea acelei str bunici Gontynska au botezat-oă Maria Jolanta şi îi spuneau tot Mariola.

Amintirea feti ei îi provoc o nou strângere de inimţ ă ă ă profesorului Wilczur. Nu o dat se întreba pe care o iubeşte maiă mult… Când a început s vorbeasc , unul dintre primele eiă ă cuvinte a fost:

— Tapa…Şi-aşa a r mas. De atunci îi spunea numai Tapa. La doi ani,ă

când s-a îmboln vit de scarlatin , şi în cele din urm s-aă ă ă îns n toşit, Wilczur a jurat s trateze pe gratis to i copiii s raci.ă ă ă ţ ă În spitalul lui, atât de scump, în care era mare lips de locuri,ă câteva camere erau ocupate de copii, de pacien i f r plat .ţ ă ă ă Toate acestea pentru ea, pentru s n tatea ei.ă ă

Iar acum i-a fost r pit .ă ăEra ceva inuman, dep şea toate limitele egoismului.ă

23


— Trebuie s mi-o dai. Trebuie! vorbea cu voce tare,ă strângând pumnii.

Trec torii se uitau în urma lui, el îns nu vedea nimic.ă ă— Legea e de partea mea! M-ai p r sit dar am s te oblig să ă ă ă

mi-o înapoiezi pe Mariola. Legea e de partea mea. Şi legile morale. Trebuie s recunoşti tu îns i, tu, tic loaso, tic loaso,ă ăţ ă ă tic loaso!… Nemernico, tu nu în elegi c ai s vârşit o crim ?!ă ţ ă ă ă Care crim poate fi mai cumplit ?… Care, spune tu!… Te-auă ă scârbit banii şi toate celelalte. Bine, dar ce i-a lipsit? Doar nuţ dragostea, pentru c nimeni nu te poate iubi ca mine! Nimeni!ă Nimeni pe lume!

Se poticni şi era cât pe aci s cad . Mergea pe o stradă ă ă nepavat , cu noroiul pân la glezne. Ici şi colo erau aruncateă ă nişte pietroaie pe care locuitorii c su elor din cartier încercauă ţ s ajung acas f r s se murd reasc . Ferestrele erau de-ă ă ă ă ă ă ă ăacum întunecate. Rarele felinare cu gaz r spândeau o lumină ă searb d-alb struie. În dreapta ducea o strad mai mare şi cuă ă ă construc ii mai dese. Wilczur coti pe ea şi, înainta tot mai încet.ţ

Nu sim ea oboseala, dar avea picioarele grele, insuportabilţ de grele. Trebuie s fi avut şi c maşa ud , fiindc fiecareă ă ă ă suflare a vântului parc îi şfichiuia pielea.ă

Deodat cineva îi ieşi în cale.ă— Falnic domn, se auzi o voce r guşit , împrumut -mi f ră ă ă ă ă

nici o garan ie bancar cinci zlo i, pentru ipoteca Monopoluluiţ ă ţ Polonez de B uturi Spirtoase. Siguran şi încredere.ă ţă

— Ce? Profesorul nu în elegea.ţ— Nu ceh i, c ceh it vei fi, spune Sfânta Scriptur : cumă ă ă ă

ceh ieşti tu pe aproapele t u, aşa te vor ceh i şi pe tine,ă ă ă cet ean al capitalei unui stat de treizeci de milioane cu ieşireăţ la mare.

— Ce dori i?ţ— S n tate, fericire şi mult noroc. Şi pe deasupra doresc s -ă ă ă

mi umplu stom celul gol cu o solu ie de alcool de patruzeci şiă ţ cinci de grade, cu contribu ia binevoitoare a unei anumite dozeţ de porc rie ce-i zice salam.ă

Jerpelitul se leg na uşor, iar de pe fa a lui cu barba nerasă ţ ă de câteva zile venea o duhoare de votc .ă

Profesorul duse mâna la buzunar şi-i oferi câteva monezi.— Poftim.— Bis dat, qui cito dat5, spuse senten ios be ivul. ţ ţ Thank You,

5 Cine d la timp, d de dou ori (din lb. lat). ă ă ă

24

— Vraciul —

my darling. D -mi voie îns , generosul meu binef c tor, s - iă ă ă ă ă ţ ofer şi eu ceva de pre . Am în vedere societatea mea. Da, nu teţ înşeal auzul, omule bun. Po i avea aceast onoare. ă ţ ă Noblesse oblige! Eu fac cinste! Te-a plouat, sir, şi ai înghe at în frig,ţ p şeşte în casa mea şi te înc lzeşte împreun cu mine. Ce-iă ă ă drept, nu am cas , în schimb am ştiin . Ce înseamn o cl direă ţă ă ă în compara ie cu ştiin a?… Dar eu, ţ ţ mon prince, o împart bucuros cu dumneata. Ştiin a mea este întins . Deocamdat înţ ă ă sens topografic. Ştiu, spre exemplu, unde se afl singuraă cârcium în care poate intra la aceast or un om f r să ă ă ă ă ă sparg broaştele şi gratiile. Un singur cuvânt: Drozdzyk. Aici laă intersec ia str zilor Polaniecka şi Witebska.ţ ă

Wilczur îşi spuse c într-adev r alcoolul i-ar face bine. Eraă ă înghe at. Apoi sporov ial monoton a be ivului întâlnit ac ionaţ ă ă ă ţ ţ ca un anestezic.

F r s vrea se str duia s în eleag ceva din vorb ria lui,ă ă ă ă ă ţ ă ă iar aceasta-i în buşea conştiin a strident a nefericirii, careă ţ ă dezl n uise în capul lui vârtejurile celor mai dureroase gânduri.ă ţ

Începuse s se lumineze spre r s rit când, dup îndelungiă ă ă ă b t i la ferestruicile închise, p trunser într-o pr v lioară ă ă ă ă ă ă îmbibat cu exala iile butoaielor de heringi, cu duhoare de bereă ţ şi de petrol. Într-o înc pere din spatele pr v liei, ceva maiă ă ă mare, dar care duhnea şi mai r u, plin cu fum de tutun ieftin şiă ă acru, st teau într-un col câ iva b rba i be i cri . Gazda, ună ţ ţ ă ţ ţ ţă g ligan p trat cu mutr de buldog adormit, îmbr cat într-oă ă ă ă c maş murdar şi cu vest descheiat , f r s întrebe, puseă ă ă ă ă ă ă ă pe o m su liber o sticl de votc şi o farfurioar cu nişteă ţă ă ă ă ă felioare de mezeluri.

Dar ce cald era aici. Voluptuos de cald. Mâinile înghe ateţ începur s i se dezmor easc cu desf tare, aproape dureros.ă ă ţ ă ă Primul pahar de votc îi înc lzi gâtul şi stomacul. Comeseanulă ă s u ocazional vorbea f r încetare. Consumatorii din col nuă ă ă ţ acordau noilor sosi i nici cea mai mic aten ie. Unul sfor iaţ ă ţ ă zgomotos, ceilal i trei r bufneau din când în când într-oţ ă bolboroseal neîn eleas .ă ţ ă

Parc se certau.ăAl doilea pahar îi aduse lui Wilczur o anumit uşurare.ă— Ce bine, îşi zise, c nu se uit nimeni la mine, c nimeniă ă ă

nu…—… fiindc , vezi, conte, îşi continu monologul companionulă ă

b rbos, pe Napoleon l-au luat dracii, pe Sandu Macedon ditto.ă Dar de ce, întrebi cu voce de tunet? De aceea pentru c nu-iă

25


greu s fii cineva. E greu s fii nimeni. Nimeni, o insectă ă ă m runt dup gulerul Providen ei – ă ă ă ţ disce puer! Asta i-o spunţ eu, Samuel Obiedzinski, care n-o s cad niciodat de peă ă ă piedestal cu nasul în rân , fiindc niciodat nu se urc acolo.ţă ă ă ă ă Soclul e un suport pentru proşti, drag prietene. Iar credin a eă ţ un balon care mai devreme sau mai târziu pierde gazul. Şans ?ă… Exist , de acord, exist o şans : s crapi tu mai devreme.ă ă ă ă Cet eni, feri i-v de baloane!ăţ ţ ă

Ridic sticla goal şi strig :ă ă ă— Domnule Drozdzyk, înc una! St pân al tuturor bucuriilor,ă ă

ocrotitor al celor r t ci i, d t tor de luciditate şi de uitare.ă ă ţ ă ăCârciumarul încruntat aduse f r grab votca, o destup ,ă ă ă ă

izbind cu palma lui lat în fundul sticlei, şi o aşez în fa a lor.ă ă ţProfesorul Wilczur b u în t cere şi se cutremur . Nu eraă ă ă

b utor, iar gustul oribil al acestui rachiu ordinar trezea în elă repulsie. Sim ea îns un uşor vuiet în cap şi voia s ame eascţ ă ă ţ ă de tot.

— Tot scopul posed rii materiei cenuşii din creier, continuă ă omul care-şi spunea Samuel Obiedzinski este de-a jongla între conştiin şi întuneric. C ci cum am putea explica dramaţă ă intelectului care ajunge la concluzia absurd c nu este decâtă ă un capriciu al naturii, un balast, o b şic ag at de coadaă ă ăţ ă excelen ei noastre animale? Ce ştii dumneata despre univers,ţ despre lucruri, despre scopul existen ei? Da, te întreb eu peţ tine, fiin împov rat cu dou kilograme de materie cenuşie,ţă ă ă ă ce ştii despre scop?… Nu-i oare un paradox? Nu po i mişca oţ mân , nu po i face un pas f r un scop clar şi în eles. Eă ţ ă ă ţ adev rat?… Iar când colo, te naşti şi vreme de câteva zeci deă ani execu i milioane, miliarde dintre cele mai diferite ac iuni, teţ ţ zba i, munceşti, înve i, lup i, cazi, te ridici, te bucuri, desperi,ţ ţ ţ gândeşti consumând energie cât toat termocentrala dină Varşovia şi pentru ce naiba toate acestea? Da, prietene, nu ştii şi nu po i şti cu ce scop le faci. Singura instan c reia te po iţ ţă ă ţ adresa, cerându-i informa ii competente în aceast privin ,ţ ă ţă este intelectul t u, iar el, ca s m exprim aşa, desfaceă ă ă neputincios bra ele. Atunci, care-i sensul, care-i logica?ţ

Râse zgomotos şi goli paharul dintr-o înghi itur .ţ ă— Atunci de ce mai exist intelect, de vreme ce nu reuşeşteă

s -şi îndeplineasc singurul, de fapt unica lui misiune?… Ştiuă ă ce-mi va r spunde, dar şi asta-i o prostie. Va spune c sfera luiă ă de ac iune se limiteaz la func iile vie ii. Cauzele şi scopurileţ ă ţ ţ vie ii nu intr în atribu iile lui. De acord. Dar ai s vezi cum seţ ă ţ ă

26

— Vraciul —

descurc el cu via a. Ce ne poate explica? De fapt nimic. Nimică ţ în afar de cele mai elementare func ii animalice. Atunci de ceă ţ ne-a mai crescut sub east aceast neoforma ie? De ce naiba,ţ ă ă ţ te întreb, stimate domnule preşedinte? Ce ştie el? Ştie ce-i aceea gândire? I-a oferit omului m car posibilitatea s seă ă cunoasc pe sine? S se cunoasc într-adev r, încât s poată ă ă ă ă ă spune cu certitudine: sunt un tic los, sau, sunt cinstit. Suntă idealist, sau, sunt materialist. Nu, de o sut de ori nu! Spuneă doar dac vreau carne de vit sau de porc. Dar pentru asta eă ă suficient creierul unui simplu Azoric . Dar dac e vorba de om,ă ă de aproapele nostru? Ne înva el ceva?… Nu! Garantez cuţă toat averea mea c sub înalta dumitale frunte nu s-a înfiripată ă nici o certitudine cu privire persoana mea atât de interesant .ă Deşi suntem împreun de… de dou sticle. În definitiv, ai vreoă ă certitudine, nu cu privire la mine, ci la persoanele pe care le cunoşti de ani de zile?… Ştiu eu, cu privire la fra ii, la tat lţ ă dumitale, la so ie, la vreun prieten?… Nu! Oamenii umbl înţ ă costume impermeabile. Şi nu exist mijloc de a ajunge şi de aă cunoaşte con inutul lor. În s n tatea burlacilor! Bea!ţ ă ă

Ciocni paharul s u de paharul lui Wilczur şi îl b u.ă ă— Dac doreşti, maestro, s afli cum arat cu adev rat oă ă ă ă

dam elegant , po i s-o vezi în baie pe gaura cheii. Consta i, să ă ţ ţ ă zicem, dac are sânii uza i şi coapsele sub iri. Afli ceva nouă ţ ţ despre ea. Dar despre esen a ei tot nu ştii nimic. Chiar şi atunciţ când e singur şi îşi scoate costumul pe care l-a îmbr cată ă totdeauna pentru tine, sub el mai are unul, pe care nu-l scoate niciodat , care r mâne şi pentru ea impenetrabil. Nu-i aşa?ă ă Fireşte, sunt clipe când po i privi pe cineva prin mânec sau peţ ă sub guler. Acestea sunt momentele catastrofale. Costumul se rupe, plesneşte, apar fisuri şi cr p turi. Iat … iat , spreă ă ă ă exemplu, situa ia în care te afli tu acum! A trecut peste tineţ ceva greu.

Se aplec peste m su şi îşi înfipse în Wilczur privirileă ă ţă ochilor lui albaştri şi înroşi i.ţ

— E adev rat? întreb ap sat.ă ă ă— Da, d du din cap profesorul.ă— Sigur c da! strig furios Obiedzinski. Sigur c da! Un omă ă ă

ca mine, care caut liniştea, nu poate s scape de prostiaă ă omeneasc ! Pentru c la cap tul fiec rei tragedii st prostia!…ă ă ă ă ă Şi atunci ce e? Balon sau piedestal?… Ai dat faliment, te-au azvârlit dintr-un fotoliu ministerial sau ai avut o decep ie? Cum?ţ… O femeie?… Te-a înşelat?…

27


Wilczur l s capul în jos şi r spunse surd:ă ă ă— M-a p r sit…ă ăOchii lui Obiedzinski str fulgerar furios.ă ă— Ei, şi ce!? url el. Şi ce-i cu asta?!ă— Ce este? Wilczur îl apuc de min . Ce este?… Asta-i tot.ă ă

Tot!În vocea lui trebuie s fi fost ceva ce r suna ca cel maiă ă

puternic argument, fiindc Obiedzinski se linişti numaidecât, seă încovoie şi t cu. Abia dup câteva minute începu s vorbească ă ă ă încet, pe un ton plâng re :ă ţ

— Via a e abject , iar eu sunt un ghinionist. Detestţ ă sentimentalismele, iar soarta îmi scoate în cale tot felul de victime ale sentimentelor. Se vede c diavolii… Nu exista nici oă îndoial c totul e relativ. Pe unul nu-l doboar nici o lovitur deă ă ă ă m ciuc , altul alunec pe un sâmbure de vişin şi îşi sf râmă ă ă ă ă ă easta. Nu exist nici o m sur , nici un criteriu. Bea, frate.ţ ă ă ă

Votca e un lucru bun. Sapristi!Turn în pahare.ă— Bea, repet vârând paharul între degetele lui Wilczur. Hai,ă

Drozdzyk, mai ad una!ăGazda se târî din bârlogul lui şi aduse alt sticl , apoi stinseă ă

lumina. Nu mai era nevoie de ea. Din curtea murdar b tea înă ă fereastr lumina unei zile înnorate şi ploioase. Cei din colă ţ ieşiser în strad , l sându-şi amicul sfor ind.ă ă ă ă

Obiedzinski se sprijini în coate şi într-o meditare de be ivţ spuse:

— Aşa e cu femeile… Una se lipeşte de tine şi- i stoarceţ toat vlaga, alta te jupoaie de tot ce ai, a treia te înşeal laă ă orice pas şi se mai g seşte şi câte una care te bag în mizerie.ă ă În noroiul sta de fiecare zi… Sp lat, m turat, scutece şi alteă ă ă asemenea lucruri. Şi asta-i via a… Dar nu-i adev rat, totulţ ă depinde de b rbat. De cum e el! Unuia nici nu-i pas , altul seă ă zvârcoleşte ca un motan r nit, miorl ie şi crap , dar unul caă ă ă tine, amigo?… Tu trebuie s fii puternic. Ca un copac uriaş.ă Dac i s-ar jupui scoar a, i-ar creşte alta, dac i s-ar t iaă ţ ţ ţ ă ţ ă ramurile, i-ar creşte altele… Pe tine îns , te-au smuls dinţ ă p mânt cu r d cini eu tot… Şi te-au azvârlit în pustiu…ă ă ă

Wilczur se aplec spre el şi bolborosi:ă— Cu r d cini cu tot… aşa e…ă ă— Ei vezi. Iar dac n-ai sprijin, puterea nu te mai ajut .ă ă

P mântul s-a înmuiat, s-a risipit, a încetat s mai existe.ă ă Arhimede spunea… Ce spunea el?… A, s -i fie de bine… Aha!…ă

28

— Vraciul —

Despre ce vorbeam? C r d cinile! Nici cele mai puterniceă ă ă r d cini nu ajut dac n-au de ce se ine. Ei! … via a-i ca a a…ă ă ă ă ţ ţ ţ

Limba i se împleticea tot mai r u. În cele din urm se cl tin ,ă ă ă ă se sprijini de perete şi adormi.

Cu ultimele str fulger ri de conştiin , Wilczur repeta înă ă ţă gând:

— Ca un copac smuls cu r d cini eu tot… Ca un copac smulsă ă cu r d cini cu tot…ă ă

Se vede c nu a dormit mult, fiindc trezit de ghiontiriă ă brutale, deschise cu greu ochii şi se cl tin . Alcoolul nuă ă disp ruse înc . Pe mas st tea alt sticla cu votc , iar în afară ă ă ă ă ă ă de companionul nocturn mai erau trei necunoscu i. Profesorulţ Wilczur cu greu îşi d du seama unde se afla, şi deodat se treziă ă în el dureros amintirea Beatei. Se ridic şi trântind scaunele ce-iă st teau în cale, porni spre uş .ă ă

— Hei, stimate domn, strig cârciumarul în urma lui.ă— Ce-i?— Nu binevoi i s pl ti i?… Patruzeci şi şase de zlo i.ţ ă ă ţ ţWilczur scoase automat portofelul din buzunar şi-i întinse o

bancnot .ă— Ce de b net! Fiu, fiu, fluier uluit unul dintru că ă omeseni. — Leag c eaua, morm i altul.ă ăţ ă—Drozdzyk! strig al treilea. De ce faci pe prostul! D -iă ă

omului restul! Ia te uit la el!ăCârciumarul se uit cu ur la client, num r banii şi-i d du luiă ă ă ă ă

Wilczur.— Iar tu, puşlama, vezi- i de treburile tale.ţWilczur nu d du nici o aten ie incidentului şi ieşi în strad .ă ţ ă

C dea o z pad deas şi moale, dar caldarâmul şi trotuareleă ă ă ă r m seser negre, fiindc z pada se topea numaidecât. Peă ă ă ă ă mijlocul str zii treceau c ru e înc rcate cu c rbune.ă ă ţ ă ă

— M-a p r sit… m-a p r sit… repeta Wilczur. Mergeaă ă ă ă împleticindu-se. Ca un copac smuls cu r d cini cu tot…ă ă

— Stimate domn, merge i spre cartierul Grochow? auziţ al turi vocea cuiva. Poate-i mai bine s ocoli i prin stradaă ă ţ Rawska. E mai pu in noroi.ţ

Îl recunoscu pe unul dintre comeseni.— Mi-e totuna, r spunse Wilczur şi f cu un semn cu mâna.ă ă— Atunci e bine. E-n drumul meu şi mergem împreun . E maiă

vesel. Se pare c a i avut un necaz.ă ţWilczur nu r spunse.ă— Necazurile umbl printre oameni. Iar eu v spun c laă ă ă

29

http://eomese.ru/


necaz nu-i decât un leac: s -l îneci în b utur . Sigur, nu într-oă ă ă vizuin ca a lui Drozdzyk, care-i un pungaş şi d oameniloră ă mezeluri cu stricnin . Dar aici aproape, pe Rawska, e oă cârcium ca lumea. Te po i şi distra. Servesc nişte chelneri e…ă ţ ţ Iar pre urile sunt aceleaşi.ţ

Mergeau din nou în t cere. Înso itorul, mult mai scund şi maiă ţ sub ire decât Wilczur, îl luase de bra şi tot în l a capul uitându-ţ ţ ă ţse la el pe sub cozorocul şepcii de ciclist. Trecuser de câtevaă intersec ii, când îl trase într-o parte:ţ

— Ei, mergem, sau?… Cel mai bine-i s -l îneci. Aici. Unulă singur.

— Fie! c zu de acord Wilczur şi intrar în cârcium .ă ă ăPrima înghi itur de votc nu i-a adus uşurare. Dimpotriv ,ţ ă ă ă

parc -i limpezise mintea înce oşat , urm toarele şi-au f cută ţ ă ă ă îns efectul.ă

Într-o înc pere al turat cânta hârâit o orchestr . S-auă ă ă ă aprins luminile. Dup un timp s-au lipit la masa lor doi b rba i,ă ă ţ muncitori dup înf işare. A venit şi o chelneri gras şiă ăţ ţă ă fardat strident. Erau la a treia sticl , când dintr-o c m ruă ă ă ă ţă al turat se auzi un râs zgomotos de femeie.ă ă

Profesorul Wilczur s ri în picioare. Tot sângele i se urc laă ă cap şi o secund râmase încremenit. Ar fi jurat c recunoscuseă ă vocea Beatei. Cu o mişcare violent îl d du la o parte peă ă comeseanul care-i st tea în cale şi dintr-o s ritur ajunse înă ă ă pragul înc perii.ă

Dou l mpi cu gaz luminau c m ru a. La mas st tea ună ă ă ă ţ ă ă b rbat îndesat, burtos, şi o fat pistruiat cu p l rie verde.ă ă ă ă ă

Se întoarse încet, se l s greoi pe scaun şi izbucni în plânsă ă— Mai toarn -i! morm i cel cu şapc de ciclist. ine la votc .ă ă ă Ţ ăÎl scutur pe Wilczur de um r.ă ă— Bea, fr ioare! Las !ăţ ăLa unsprezece, când se închidea cârciuma, comesenii au

trebuit s -l sprijine pe Wilczur, fiindc nu se mai putea ine peă ă ţ picioare. Şi aşa, cl tinându-se cu trupul lui mare, îi leg na înă ă toate p r ile. Gâfâiau de atâta efort. Din fericire nu aveau multă ţ de mers. Dup col , pe o str du întunecoas , aştepta oă ţ ă ţă ă tr sur cu coviltir. Îl urcar t cu i pe Wilczur şi se înghesuit şiă ă ă ă ţ ă ei o dat cu el. Vizitiul d du bice calului.ă ă

Dup vreun sfert de or , casele începur s se r reasc . Deă ă ă ă ă ă o parte şi de alta, ici şi colo printre garduri, lic rea lumini aă ţ câte unei l mpi cu petrol. În cele din urm disp rur şi ele. Înă ă ă ă schimb te izbea duhoarea gropilor de gunoaie. Tr sura coti şiă

30

— Vraciul —

tropotul copitelor de cai încet . P mântul era moale şi nu seă ă mai auzeau. Ajunser la prima groap .ă ă

— Stai, aici e cel mai bine! se auzi o voce şoptit .ăAscultar o clip . În dep rtare oraşul vuia uniform. Aici, înă ă ă

jur, era linişte deplin .ă— Vars -l! c zu un ordin scurt.ă ăTrei perechi de bra e înşf cat trupul vl guit al profesorului.ţ ă ă ă

L-au buzun rit cât ai clipi. I-au scos f r greutate paltonul,ă ă ă haina şi vesta. Deodat , probabil din cauza frigului, Wilczur seă dezmetici şi strig :ă

— Ce-i asta, ce face i?…ţÎn acelaşi timp încerc s se ridice de la p mânt. Când reuşiă ă ă

s ajung în picioare, primi o lovitur groaznic în ceaf . C zuă ă ă ă ă ă ca un trunchi. Cum îns în c dere se rostogoli, pe margineaă ă unei gropi adânci, în care erau aruncate gunoaiele, alunecă pân în fundul ei.ă

— Fir-ar s fie! spuse unul. Nu l-ai putut ine?ă ţ— De ce?— Mucos prost ce eşti! De ce? Acum coboar în groap după ă ă

ghete şi dup pantaloni.ă— Coboar tu dac eşti atât de şmecher.ă ă— Ce-ai spus? Primul se apropie de el amenin tor. Seţă

anun a o p ruial , când se auzi vocea potolit a vizitiului, careţ ă ă ă îşi fuma în t cere igara.ă ţ

— Iar eu v spun: valea. Vre i s ne g seasc cineva aici?…ă ţ ă ă ăB rba ii se potolir şi s rir în tr sur . Calul o lu din loc.ă ţ ă ă ă ă ă ă

Înainte de a ieşi în şosea se oprir , vizitiul scoase de sub capră ă un sac vechi şi şterse cu grij gunoiul de pe toate ro ile, apoiă ţ urc , moc i la mâr oag şi pe câmp se aşternu, iar liniştea.ă ţ ă ţ ă

Ziua nu venea nimeni pe aici şi cu atât mai pu in noaptea.ţ Diminea a îns era forfot în jurul gropilor. ranii din sateleţ ă ă Ţă aşezate pe o raz de câ iva kilometri de oraş, care se ocupauă ţ cu c ratul gunoaielor, veneau cu înc rc tura lor duhnitoare.ă ă ă Veneau, aruncau gunoiul din c ru e şi se întorceau acas cu ceiă ţ ă câ iva zlo i câştiga i. Cei mai conştiincioşi r sturnau murd riaţ ţ ţ ă ă chiar în groap , aşa cam erau dispozi iile, al ii, folosindu-se deă ţ ţ lipsa de control, o azvârleau pe câmp.

B trânului Pawel Bankowski, gospodar din Brzozowa Wolka îiă pl cea îns munca cinstit . Da aceea tr sese chiar pe margineaă ă ă ă gropii şi îşi desc rca liniştit c ru a. Nu se gr bea, pentru c şiă ă ţ ă ă iapa trebuia s se odihneasc înainte de a porni la drum, dar şiă ă el suferea de astm, lucru de în eles la vârsta Iui.ţ

31


Tocmai terminase şi îşi întindea pe capr sacul cu resturileă de fân, când auzi clar un geam t venind din groap . Îşi f cuă ă ă repede semnul crucii şi îşi ascu i auzul. Geam tul se auzi şi maiţ ă puternic.

— Hei! strig el. Cine naiba-i acolo?ă— Ap ! gemu o voce slab .ă ăVocea i se p ru cunoscut lui Pawel Bankowski. Asear , înă ă ă

drum spre oraş, îl v zuse pe Mateusz Piotrowski din Byczyniec,ă care venea şi el la c rat de gunoi. Ceva îi spunea c acesta-iă ă Piotrowski. Şi vocea e aceeaşi şi întotdeauna tr gea la groapaă asta. Apoi îi pl cea s şi bea. O fi c zut în groap , poate c şi-aă ă ă ă ă rupt ceva şi zace acolo.

Se uit împrejur. Era înc întuneric. La r s rit abia se cr paă ă ă ă ă de ziu . Dac Piotrowski şi-a l sat c ru a aici, atunci calul s-a-ă ă ă ă ţntors cu siguran la Byczyniec.ţă

— Dumneata eşti, Piotrowski? întreb . Ai c zut ori ce s-ă ăantâmplat?

Singurul r spuns fu un geam t încet.ă ă— Poate c i-au f cut-o or şenii? De la cei din oraş seă ă ă

aştepta la orice.Încerc marginea gropii cu piciorul, apoi se r zgândi, seă ă

întoarse la cal, dezleg frânghia care inea loc de h uri, o legă ţ ăţ ă strâns de osie şi, inându-se de ea, coborî în groap .ţ ă

— Mateusz, r spunde, c -i întuneric, strig . Unde eşti?ă ă ă— Ap !… auzi o voce chiar lâng el.ă ăSe aplec şi-i atinse um rul.ă ă— N-am ap , de unde ap ? Trebuie s ieşi de aici. Dar undeă ă ă

i-e calul?… S-o fi dus singur acas … Hai, c nu te pot lua peţ ă ă sus, încearc s te ridici.ă ă

B t tori gunoiul cu t lpile, îşi în epeni zdrav n picioarele şiă ă ă ţ ă trase de corpul lipsit de vlag .ă

— Mişc -te. Hai! Singur n-am s reuşesc.ă ă— Nu pot.— Eee! Nu pot! Sfor eaz -te. C n-o s mori aici.ţ ă ă ăMâinile lui Bankowski d dur de ceva umed şi lipicios.ă ăÎşi mirosi degetele şi întreb :ă— Te-or omorât?— Nu ştiu.

ranul c zu pe gânduri.Ţă ă— Orice-o fi, n-o s - i dai duhul aici. Ptiu!… Uite, am aici oă ţ

frânghie, dac ai putea s te ridici, te-ai trage cumva sus.ă ăSe vede c victima îşi rec p ta puterile, fiindc se mişc oă ă ă ă ă

32

— Vraciul —

dat , a doua oar , dar se pr buşi din nou, cu toate că ă ă ă Bankowski îl sprijinea cum putea.

— N-avem ce face, spuse, trebuie mers dup ajutoare. Credă c au mai venit şi al ii.ă ţ

S-a c rat afar şi s-a întors dup câteva minute cu înc doiăţă ă ă ă oameni, explicându-le c nişte lep d turi de varşovieni l-auă ă ă omorât pe Piotrowski din Byczyniec. ranii s-au apucat, f rŢă ă ă vorb , de lucru, şi în curând scoaser r nitul şi-l întinser înă ă ă ă c ru a b trânului. De fapt cel salvat se sim ea mai bine, fiindcă ţ ă ţ ă se ridic singur în capul oaselor şi începu s se plâng de frig.ă ă ă

— L-au l sat numai în n dragi, neamul lor de câini, blestemă ă ă unul dintre rani.ţă

— Ar trebui dus la comisariat, spuse cel lalt.ăBankowski ridic din umeri.ă— Nu-i treaba mea. Eu îl duc la Byczyniec, c tot mi-i înă

drum, şi acolo copiii lui s fac ce-or vrea. S se duc la post,ă ă ă ă treaba lor.

— Sigur c da, f cur cei doi. Treaba lor.ă ă ăB trânul împinse sacul cu fân sub capul victimei, iar el seă

aşez pe scândura goal şi trase de h uri. Când au ieşit înă ă ăţ şosea, s-a aşezat mai comod şi a tras un pui de somn. Iapa cunoştea bine drumul.

Se trezi abia când cerul era luminat. Se uit împrejur şi seă frec la ochi. În spatele lui, z cea în c ru , acoperit cu olul, ună ă ă ţă ţ necunoscut, o fa lat , tumefiat , p r negru n cl it de sângeţă ă ă ă ă ă în creştetul capului. Bankowski ar fi jurat c nu-l mai v zuse înă ă via a lui. Iar cu Piotrowski din Byczyniec nu sem na deloc. Doarţ ă la în l ime şi la corpolen pentru c şi el era un b rbată ţ ţă ă ă zdrav n. De sub olul scurt şi g urit se z rea o c maş sub ire,ă ţ ă ă ă ă ţ sfâşiat , pantaloni murd ri i de noroi şi ghete or şeneşti.ă ă ţ ă

— Ce dracu! blestem şi c zu pe gânduri. Ce s fac eu cuă ă ă treaba asta?

Socoti ce socoti şi în cele din urm se aplec în spate şi îşiă ă scutur pasagerul de um r.ă ă

— Hei, domnule, trezeşte-te! Naiba mi l-a scos în cale. Omul şi-o face cu mâna lui… Trezeşte-te!

Pasagerul deschise încet ochii şi se ridic într-un cot.ă— Cine eşti dumneata? întreb furios ranul.ă ţă— Unde sunt, ce-i asta? r spunse printr-o întrebareă

pasagerul.— În c ru a mea. Nu vezi?ă ţ— V d, morm i omul şi se ridic cu greu în capul oaselor,ă ă ă

33


tr gându-şi picioarele.ă— Ei?— Şi cum am ajuns eu aici?Bankowski se întoarse şi scuip . Trebuia s se gândeasc .ă ă ă— Ştiu eu? Şi ridic din umeri. Se vede c eu am dormit, iară ă

tu te-ai urcat în c ru . Eşti din Varşovia, nu?ă ţă— Ce anume?— Întreb dac eşti varşovian?… Dac e aşa, atunci n-ai de ceă ă

merge cu mine la Wolka, şi nici la Byczniec. Eu m duc acas .ă ă Iar dumneata n-ai ce c uta la Wolka. O, eu trebuie s cotescă ă dup moara aia de vânt… Cobori sau ce faci?… Şi aşa pân laă ă barier sunt vreo zece kilometri…ă

— Pân unde? întreb omul, iar în ochii lui se vedea uimirea.ă ă— Doar î i spun c pân la barier , la Varşovia. Dumneataţ ă ă ă

eşti din Varşovia?Omul c sc ochii, îşi şterse fruntea şi spuse:ă ă— Nu ştiu.Bankowski fierbea. Acum îi era limpede c are de-a face cu oă

lichea. Îşi pip i cu b gare de seam punga cu bani ascuns laă ă ă ă piept şi îşi roti privirile. La o distan de vreo jum tate deţă ă kilometru se z rea un şir de c ru e.ă ă ţ

— Ce faci pe prostul, se r sti ranul, nu ştii de unde eşti?ă ţă— Nu ştiu, repet omul.ă— Atunci te-ai icnit. Şi nu ştii nici cine i-a spart capul?ţ ţCel lalt îşi pip i capul şi morm i:ă ă ă— Nu ştiu.— Atunci coboar din c ru , strig ranul înfuriat la culme.ă ă ţă ă ţă

Hai, coboar !ăTrase de h uri şi iapa se opri. Necunoscutul coborî docil înăţ

şosea. Coborâse şi st tea uitându-se n ucit în toate p r ile.ă ă ă ţ V zând c omul nu are nici un gând r u, Bankowski se hot rîă ă ă ă s -i vorbeasc cu blânde e.ă ă ţ

— Eu î i vorbesc ca unui om, ca unui creştin, iar tu ca unuiţ câine. Ptiu, lep d tur or şeneasc ! îl întreb dac -i dină ă ă ă ă ă Varşovia, el zice c nu ştie. Poate nu ştii nici c te-a n scută ă ă mama ta?… Poate nu ştii nici cine eşti şi cum te cheam ?…ă

Necunoscutul se uita la el cu ochii larg deschişi.— Cum… m cheam ?… Cum?… Nnnu… nu ştiu…ă ăŞi chipul lui se schimonosi parc de fric .ă ă— Ptiu! scuip Bankowski şi hot rându-se brusc, şfichiui cuă ă

biciul greab nul calului. C ru a porni.ă ă ţÎndep rtându-se vreo câteva postate se uit în urm :ă ă ă

34

— Vraciul —

necunoscutul venea dup el pe marginea şoselei.ă— Pliu! f cu din nou şi biciui mâr oaga de o lu la trap.ă ţ ă

Capitolul II

Dispari ia profesorului Rafał Wilczur tulburase întreg oraşul.ţ În primul rând, toat problema era înv luit în mister. To i ceiă ă ă ţ care veniser de ani de zile în contact cu profesorul şi-lă cunoşteau bine, d deau asigur ri c orice b nuial deă ă ă ă ă sinucidere ar fi o absurditate. Wilczur se remarca printr-o vitalitate de-a dreptul stihinic , îşi iubea munca, îşi iubeaă familia, iubea via a. Situa ia lui material era excelent .ţ ţ ă ă Reputa ia lui creştea necontenit. În lumea medical era socotitţ ă o somitate.

Crima era şi ea exclus din simplul motiv c profesorul nuă ă avea duşmani. Singurul mobil acceptabil al unei crime putea fi jaful. Dar şi de ast dat ap reau serioase îndoieli. S-a dovedită ă ă cu uşurin c în ziua critic , profesorul nu avea asupra lui cuţă ă ă mult peste o mie de zlo i, se ştia c avea un ceas obişnuit şi nuţ ă purta nici m car verighet . Prin urmare, ideea unui jafă ă premeditat şi în consecin o crim p reau neverosimile. Înţă ă ă cazul unui accident sau al unei crime întâmpl toare, ar fi fostă g sit imediat cadavrul.ă

Mai r mânea o posibilitate: pierderea memoriei. Cum anulă trecut poli ia reuşise s descopere cinci persoane disp rute caţ ă ă urmare a pierderii memoriei, în notele din majoritatea cotidienelor se avansa exact aceast eventualitate.ă

C în aceste note se vorbea cu jum tate de gur , iar înă ă ă convorbirile particulare se discuta deschis despre dispari iaţ profesorului Wilczur în împrejur ri misterioase, se datora cuă totul altor cauze.

În zadar asaltau ziariştii vila profesorului din Aleea cu lilieci. Ce-i drept, aflaser f r dificultate c so ia profesorului,ă ă ă ă ţ împreun cu feti a de şapte ani, nu se afl la Varşovia, în restă ţ ă îns servitorii erau mu i şi refuzau s dea orice informa ie. Ceiă ţ ă ţ mai insisten i erau îndruma i spre v rul disp rutului, Zygmuntţ ţ ă ă Wilczur, preşedintele Cur ii de Apel. Iar acesta repetaţ imperturbabil:

— C snicia v rului meu a fost întotdeauna foarte fericit .ă ă ă Numeroşi prieteni o considerau o c snicie model. Prin urmareă asocierea dispari iei profesorului, care m-a afectat profund, cuţ

35


situa ia lui familial este, şi r mâne, sublinia el, o stupiditate.ţ ă ă— Dar pute i s ne spune i, domnule preşedinte, unde seţ ă ţ

afl în prezent doamna Beata Wilczur? întrebau ziariştii.ă— Sigur c da. Sunt gata s v repet ce am auzit de la v rulă ă ă ă

meu chiar în ziua în care a ieşit ultima oar din cas . Mi-aă ă declarat c şi-a trimis so ia şi copilul în str in tate.ă ţ ă ă

— Cu ce scop?Preşedintele, zâmbind, f cea cu mâna un semn nedefinit.ă— Recunosc c asta nu l-am întrebat. Probabil c era vorbaă ă

de un tratament. Din câte îmi amintesc, so ia v rului meuţ ă suporta cu greu ploile noastre autumnale. De altfel, ea c l torea destul de des în str in tate.ă ă ă ă

— Şi totuşi, o plecare atât de inopinat , chiar în ziua sau cuă câteva zile înaintea balului pentru care au fost trimise şi invita ii…ţ

— Domnii mei, treburile oamenilor iau asemenea întors turi… Şi apoi nu eram în rela ii chiar atât de apropiateă ţ încât s le cunosc toate planurile. Dac îns pot s v rog ceva,ă ă ă ă ă v-aş fi foarte recunosc tor, din motive familiale, dac această ă ă chestiune nu ar lua amploarea unei acuza ii nes n toase. Şiţ ă ă mai ales sper s nu g sesc în pres nici o aluzie la via aă ă ă ţ familial a v rului meu. V-aş fi foarte recunosc tor. În schimb,ă ă ă sunt gata s v împ rt şesc opiniile mele personale cu privireă ă ă ă la acest caz. Nu este exclus c profesorul a inten ionat s pleceă ţ ă împreun cu so ia. L-a re inut la Varşovia o opera ie deosebită ţ ţ ţ de important , despre care au scris toate ziarele. În clipa înă care opera ia a reuşit, v rul meu putea s plece liniştit peţ ă ă urmele so iei.ţ

— Au trecut atâtea zile, observ unul dintre reporteri, şi eă imposibil s nu fi ajuns la profesor alarma declanşat de pres .ă ă ă Ar fi dat un semn de via .ţă

— Cu siguran . Dac ar fi ajuns. În str in tate sunt însţă ă ă ă ă multe col işoare, pensiuni montane liniştite, sta iuni de odihnţ ţ ă retrase, în care presa varşovian nu ajunge.ă

— Ştirea despre dispari ia profesorului a fost reluat de toatţ ă ă presa din str in tate şi chiar de radio, se înc p âna ziaristul.ă ă ă ăţ

— Se poate s nu ascul i radioul. Eu personal nu suportă ţ radioul. Şi apoi câte persoane nici nu pun mâna pe ziare în timpul concediului. Nu to i au chef de aşa ceva undeva în Tirolţ sau în Dalma iaţ

— Da, domnule preşedinte, dar mai exist o împrejurare.ă Profesorul nu-i nici în Tirol, nici în Dalma ia şi nic ieri înţ ă

36

— Vraciul —

str in tate.ă ă— Cum a i reuşit s afla i aşa ceva? întreb zâmbindţ ă ţ ă

preşedintele.— N-a fost deloc greu. Pur şi simplu am constatat la

prefectur c paşaportul profesorului Wilczur a fost eliberată ă pentru un an de zile. Termenul valabilit ii a expirat exactăţ acum dou luni şi nu a fost prelungit.ă

S-a aşternut liniştea. În cele din urm preşedintele desf cuă ă bra ele.ţ

— Ei, f r îndoial , lucrurile nu sunt clare. V rog îns s mă ă ă ă ă ă ă crede i c voi depune toate eforturile ca s le l muresc. Seţ ă ă ă ocup de asta şi poli ia. În orice caz v reamintesc rug minteaă ţ ă ă mea.

Datorit rug min ii exprimate de un om care ocupa o pozi ieă ă ţ ţ respectabil în via a public , precum şi simpatiei de care seă ţ ă bucura profesorul disp rut, presa a renun at la tenta ia de aă ţ ţ r scoli via a lui particular . Asta nu st vilea, fireşte, şuvoiul deă ţ ă ă bârfe care circulau printre cunoscu i şi necunoscu i, dar cum nuţ ţ erau între inute de ştiri noi, treptat au început s se sting .ţ ă ă

Poli ia, în schimb, nu abandonase cazul. Comisarul Gorny,ţ c ruia i-a fost încredin at, reuşise s stabileasc uneleă ţ ă ă am nunte. Investigarea personalului din spital scosese la iveală ă faptul c în ziua fatal , plecând acas , profesorul Wilczur eraă ă ă într-o excelent dispozi ie şi ducea o blan de zibelin , pe careă ţ ă ă tocmai o cump rase şi care trebuia s fie cadoul lui pentruă ă so ie cu ocazia celei de a opta anivers ri a c s toriei. Nimic nuţ ă ă ă indica faptul c so ia lui urma s plece atât de repede înă ţ ă str in tate. Din declara iile servitorilor rezulta c profesorul aă ă ţ ă aflat de plecare abia din scrisoarea l sat de ea. Scrisoareaă ă aceea a f cut asupra lui o impresie zguduitoare. P rea n ucit şiă ă ă n-a mâncat nimic. St tea în cabinet pe întuneric.ă

Scrisoarea nu a fost g sit , dar nu era greu de presupus c îlă ă ă anun a hot rârea ruperii rela iilor dintre ei. O asemeneaţ ă ţ b nuial exprimase şi preşedintele Wilczur, care nu ascundeaă ă anchetatorului nici cele mai mici am nunte şi relatase întocmaiă vizita f cut v rului s u.ă ă ă ă

Din celelalte declara ii ale servitorilor nu mai rezulta nimicţ sigur. Doamna Beata pleca în fiecare diminea cu maşina într-ţăo plimbare mai lung , în parcul Lazienki. Şoferul r mânea înă ă maşin în fa a por ii şi nu a v zut niciodat pe nimeni care s-oă ţ ţ ă ă înso easc . În schimb, paznicii parcului au recunoscut-oţ ă imediat, dup fotografia ar tat , pe doamna care se întâlnea înă ă ă

37


fiecare zi cu un tân r blond şi firav, îmbr cat într-un costumă ă destul de uzat. Descrierea acelui blond nu eviden ia nici unţ am nunt caracteristic.ă

Cercetarea scrisorilor şi hârtiilor doamnei nu a furnizat nici o urm . S-a constatat c a l sat o sum mare de bani şiă ă ă ă bijuteriile. Nu şi-a luat nici bl nurile, nici alte lucruri scumpeă care ar fi putut fi uşor vândute.

În biroul profesorului, comisarul Gorny a g sit un revolveră înc rcat.ă

— Aceasta îmi permite s trag concluzia, îi spuneaă preşedintelui Wilczur, c profesorul categoric nu avea inten iiă ţ sinucigaşe. În caz contrar ar fi luat arma cu el. Ar fi luat-o şi în cazul în care ar fi inten ionat s se r zbune pe seduc torulţ ă ă ă so iei.ţ

— Crede i, domnule comisar, c putea şti unde trebuia s -lţ ă ă caute?

— Nu. Cred c nici m car nu b nuia existen a lui. Nici ună ă ă ţ servilor din Aleea cu lilieci n-a v zut vreun tân r cu o asemeneaă ă înf işare. Sunt îns convins c descoperirea acestei perechi neăţ ă ă va da r spuns la întrebarea: ce s-a întâmplat cu profesorulă Wilczur?

Potrivit acestei concep ii, comisarul a îndrumat ancheta spreţ c utarea Beatei. În urma unor investiga ii îndelungate a fostă ţ adus la el şoferul taximetrului cu care a plecat so iaţ profesorului în ziua respectiv . Nici acesta îns nu avea preaă ă multe de spus. inea minte c a dus din Alee cu lilieci la GaraŢ ă Central o femeie tân r şi pl cut , împreun cu o feti deă ă ă ă ă ă ţă câ iva ani. A pl tit, şi-a luat singur valizele şi a disp rut înţ ă ă ă mul ime. Cercetarea mersului trenurilor nu a adus nimic nou.ţ Între dou sprezece şi dou la amiaz , din Gara Central pleca oă ă ă ă duzin de trenuri în cele mai diferite direc ii.ă ţ

Comisarul Gorny se gândea s trimit scrisori de urm rire peă ă ă numele Beatei Wilczur, când o nou descoperire i-a împinsă ancheta pe o alt pist .ă ă

În timpul unei perchezi ii de rutin , întreprins la unul dintreţ ă ă samsarii din strada Karmelicka, printre numeroasele lucruri provenite din furt sau din jaf, au fost g tite un palton, o hain şiă ă o vest de dimensiuni neobişnuit de mari. Deşi eticheteleă croitorului fuseser scoase, a fost identificat cu uşurină ţă atelierul de croitorie care le confec ionase şi în felul acesta s-aţ constatat c apar ineau profesorului disp rut. Strâns cu uşa,ă ţ ă samsarul a declarat c le-a cump rat de la un anume Feliksă ă

38

— Vraciul —

Zubrowski.Contrar aştept rilor comisarului, Zubrowski nu fuseseă

niciodat înregistrat pentru vreo infrac iune. Locuia pe stradaă ţ Przywislna, împreun cu so ia şi cu cei patru copii ai s i, eraă ţ ă c r uş de nisip şi a declarat c a g sit hainele pe malul apei înă ă ă ă diminea a zilei respective, când se întorcea de la o petrecere.ţ Câ iva martori, poate nu prea demni de încredere, confirmauţ alibiul. În orice caz nu i se putea dovedi nimic şi dup trei zileă de arest, Zubrowski a fost pus în libertate. În favoarea nevinov iei lui pleda şi faptul c în locul acela Vistula eraăţ ă adânc , iar sinuciderea profesorului Wilczur foarte posibil .ă ă

În zilele urm toare a fost cercetat albia fluviului pe oă ă distan de câ iva kilometri, dar f r rezultat. Servitorii şiţă ţ ă ă preşedintele Wilczur au fost invita i de şase ori la prefecturţ ă pentru recunoaşterea unor cadavre neidentificate, dar de prisos, fiindc profesorul disp rut avea o statur care s rea înă ă ă ă ochi; în jur de un metru nou zeci în l ime şi o greutate deă ă ţ aproape o sut de kilograme.ă

— Înc n-am g sit cadavrul, spunea cu o voce resemnată ă ă comisarul Gorny –, poate îl scoate apa la prim var . Vistula areă ă numeroase cotloane şi, cum se întâmpl adeseori, cadavreleă ies la suprafa abia dup câteva luni.ţă ă

— Prin urmare, dumneavoastr îmi confirma i temerile?ă ţ întreb preşedintele.ă

— Foarte multe împrejur ri pledeaz pentru sinucidere.ă ă Pentru orice eventualitate am trimis copii dup fotografiaă profesorului la toate posturile de poli ie.ţ

— Atunci lua i în considerare şi eventualitatea unei amnezii?ţ— Ca s fiu sincer nu cred în aşa ceva. Atâta vreme îns câtă ă

nu apare cadavrul, nu am voie s neglijez această ă eventualitate. Din acelaşi motiv n-am abandonat nici ipoteza crimei. Deşi am aproape certitudinea c aici poate fi vorbaă numai de sinucidere. Asta-i sigur. A plecat de acas n ucit deă ă nenorocirea care s-a ab tut asupra lui şi de aceea nu a luat niciă o hot râre. A umblat, cu siguran , mult prin oraş, poate a şiă ţă b ut ca s -şi înece necazul…ă ă

— Nu a b ut niciodat , l-a întrerupt preşedintele.ă ă— Oricum, a hot rât s -şi pun cap t vie ii. Pentru c cineă ă ă ă ţ ă

putea s -l ucid ?… Tâlharii?… Ar fi trebuit s fie cel pu in treiă ă ă ţ sau patru, ca s -l lichideze f r zgomot. Doar era un om cu oă ă ă for fizic deosebit . S fi fost împuşcat?… Nu-i exclus, darţă ă ă ă împuşc turile pot atrage pe cineva şi trebuie s te gr beşti caă ă ă

39


s scapi de cadavru. Pe palton şi pe hain nu exist nici urmă ă ă ă de sânge. Mai r mâne atragerea într-o curs şi uciderea într-ună ă loc închis. Prin urmare crim cu premeditare. Cine putea aveaă un asemenea interes, cine avea de câştigat?… Nimeni. Profesorul nu a l sat un testament. Dup lege tot ce avea ar fiă ă revenit fiicei şi so iei. Dumneavoastr afirma i îns c v duva eţ ă ţ ă ă ă cea mai dezinteresat femeie din lume. Mai r mâne amantulă ă care, dup înf işare, nu o ducea prea bine. Dar şi asta e maiă ăţ mult decât îndoielnic. Dac ar fi vrut s ob in bani, ar fi putută ă ţ ă s-o conving pe doamna profesoar s -şi ia banii, bl nurile şiă ă ă ă bijuteriile, ceea ce ar fi reprezentat o sum frumuşic . Socotindă ă cu aproxima ie, vreo şaptezeci de mii, iar un şmecher poateţ îndemna la orice o femeie îndr gostit .ă ă

— M îndoiesc. Beata avea principii…ă— Domnule preşedinte, ca judec tor cu experien , şti i maiă ţă ţ

bine decât mine c pentru o femeie acolo unde începeă dragostea se termin toate principiile. Dar în favoareaă nevinov iei acestei perechi pledeaz şi alte lucruri. Primo: n-arăţ ă fi fugit, pentru c ar fi atras suspiciunile asupra lor. Secundo: s-ăar fi prezentat dup dispari ia profesorului. Doar a trâmbi ată ţ ţ toat presa. Şi ar fi cei din urm proşti socotind c poli ia nu i-ă ă ă ţar g si mai devreme sau mai târziu, dac i-ar considera autoriiă ă crimei. Fiind vorba de o asemenea moştenire ca a profesorului, ar fi ap rut în câteva zile, şi iat c trec dou luni. Trebuie să ă ă ă ă aib conştiin a curat .ă ţ ă

— Şi eu cred la fel.— Şi înc ceva. Ştiu din experien c un criminal nu areă ţă ă

niciodat r bdare. To i se gr besc s ob in ceea ce i-a împinsă ă ţ ă ă ţ ă la crim . Şi întotdeauna încep s se învârt sub nasul poli iei.ă ă ă ţ Se simt mai siguri la vedere decât în umbr , unde pot atrageă b nuiala asupra lor.ă

— Asta e adev rat.ă— E cert. Am analizat înc o posibilitate. Crim dină ă

întâmplare. S zicem c profesorul a dat de ei şi în timpulă ă disputei a fost ucis. În acest caz din nou trebuie s avem înă vedere faptul c profesorul era un om puternic şi c pe haineleă ă lui nu s-a g sit nici sânge, nici urme de eventuale pete. Este deă neconceput ca acel tân r firav şi destul de sfrijit s fi putută ă ucide un uriaş f r folosirea unei arme. De aceea nu m facă ă ă luntre şi punte ca s -i caut.ă

Preşedintele încuviin .ţă— Poate ar fi mai bine dac nu i-am g si. Cel pu in câtă ă ţ ă

40

— Vraciul —

vreme cazul nu-i elucidat.— Poate ar fi mai bine, recunoscu comisarul.De fapt nici nu putea spune altceva, fiindc pân acumă ă

poli ia nu d duse nici de cea mai vag urm a Beatei Wilczur, aţ ă ă ă fiicei ei şi a b rbatului necunoscut.ă

Lunile treceau iar în acest carusel, care e via a tuturorţ oraşelor mari, încet, încet lumea uita de profesorul Rafał Wilczur şi de misterioasa lui dispari ie. În dulapurile poli ieiţ ţ praful se aşeza peste filele dosarelor de anchet . Pe urm ,ă ă peste ele a crescut vraful dosarelor cu alte cazuri, iar dup ună an au fost împachetate în l zi şi transportate la arhiv .ă ă

Conform legii, tribunalul a stabilit un curator care să îngrijeasc de averea celui disp rut, iar avocatul Szrenk c ruiaă ă ă i-a fost încredin at aceast func ie, nu avea motive s seţ ă ă ţ ă plâng . Salariul mergea regulat, iar munc era pu in . Vila dină ă ţ ă Aleea cu lilieci a închiriat-o, banii i-a învestit în ac iuni aleţ orfelinatelor, conducerea spitalului a încredin at-o doctoruluiţ Dobraniecki, cel mai apropiat colaborator al profesorului, un om foarte dotat şi care se bucura de toat încrederea.ă

În spital, de altfel, totul mergea dup sistemul stabilit înc deă ă profesorul Wilczur. În câteva luni a fost terminat pavilionul cel nou, iar afluen a pacien ilor, care la început sc zuse vizibil, aţ ţ ă revenit la normal. Schimb rile aduse de doctorul Dobranieckiă erau neînsemnate. Atâta doar c au fost desfiin ate locurileă ţ gratuite pentru copiii s raci, iar câteva persoane au plecat, deă altfel f r pierderi pentru institu ie. Primul care şi-a prezentată ă ţ demisia, în urma unui conflict destul de nepl cut cu şeful, dină cauza acelor copii, a fost asistentul doctor Skórzen, iar dup elă au fost elibera i contabilul Michalak şi domnişoaraţ Janowiczówna, care f cea totul de capul ei şi îşi permitea s seă ă amestece în dispozi iile doctorului Dobraniecki, iritându-l cuţ felul ei de a fi, lipsit de respectul cuvenit.

Comportarea ei era cu atât mai sup r toare cu cât noul şefă ă mai în sprise întrucâtva disciplina în spital, unde domolise până ă acum o atmosfer excesiv de patriarhal . În acelaşi timp,ă ă pozi ia doctorului Dobraniecki se înt rise nu numai în spitalulţ ă pe care îl conducea. Noile alegeri în Cercul Chirurgilor i-au adus func ia de preşedinte, iar un an mai târziu i-a fost încredin atţ ţ ă şi catedra celui disp rut, împreun cu titlul de profesor. Fiind ună ă medic foarte înzestrat şi un om curajos, treptat, dar constant, îi sporea şi averea şi reputa ia.ţ

O dat cu scurgerea anilor, denumirea „Spitalul profesoruluiă

41


dr. Wilczur” devenea un anacronism tot mai evident. Aşa că nimeni nu s-a mirat când, în cele din urm , cu acordulă curatorului, denumirea a fost schimbat „ă Spitalul prof. dr. Wilczur”. Cu aceast ocazie a fost publicat o biografie destulă ă de întins , scris de prof. dr. J. Dobraniecki şi intitulat : „ă ă ă Prof. dr. Rafał Wilczur – un chirurg genial”.

Lucrarea se încheia cu urm toarele cuvinte: „ă Cinstind memoria celui mai bun om, Profesor în elept şi mare înv at,ţ ăţ lumea medical polonez r mâne îndoliat dup tragica luiă ă ă ă ă dispari ie, acoperit din nefericire, de negura unui durerosţ ă mister”.

Capitolul III

Şeful postului de poli ie din Chotymów, Wiktor Kania, st teaţ ă plictisit la masa din cancelarie, acoperit cu o hârtie verde,ă curat , şi c sca din când în când aruncându-şi privirile peă ă fereastr . Postul de poli ie se ad postea în ultima c su de laă ţ ă ă ţă marginea or şelului, iar de la ferestrele lui se vedea timpulă întins, acoperit cu verdea dens , malul lacului, pe careţă ă fuseser întinse n voadele, linia neagr a p durii, la poaleleă ă ă ă c reia fumega coşul joag rului lui Hasfeld, şi drumul spreă ă joag r, pe care tocmai venea loc iitorul lui Kania, poli istulă ţ ţ Sobczak, împreun cu un b rbat înalt şi slab.ă ă

Sobczak p şea cu picioarele r şchirate, se b l b nea ca oă ă ă ă ă ra şi ducea sub bra o foaie mare de placaj pentru traforare.ţă ţ B rbosul p rea s fie muncitor la joag r, dar nu de multă ă ă ă ă vreme. Kania îl vedea pentru întâia oar şi doar îi ştia pe to iă ţ din Chotymów şi de pe o raz de câ iva zeci de kilometri. Apoi,ă ţ faptul c Sobczak îşi ducea singur placajul d dea de gândit. Seă ă vede c nu socotea indicat s fac uz de serviciile înso itoruluiă ă ă ţ s u, prin urmare ceva nu era în regul cu el: omul nu-l înso eaă ă ţ pe Sobczak de bun voie.ă

La postul de poli ie din Chotymów erau aduşi diferi i indivizi.ţ ţ Unii pentru b t ile de prin sate, al ii pentru furturi m runte deă ă ţ ă prin p dure şi de pe câmp, al ii pentru braconaj. Uneori seă ţ întâmpla s pun mâna şi pe ceva mai gras, pe câte un bandită ă sau pe un delapidator care evita şoselele circulate şi încerca să ajung la grani a cu Germania pe drumuri l turalnice.ă ţ ă

Se vede c b rbosul condus de Sobczak, cu toat statura luiă ă ă de uriaş, nu trezea temerile poli istului şi era cu siguranţ ţă

42

— Vraciul —

vorba de ceva m runt.ăPu in mai târziu uşa se deschise şi intrar amândoi. B rbosulţ ă ă

îşi scoase şapca şi se opri lâng uş . Sobczak salut şi raport :ă ă ă ă— Acest om s-a prezentat la joag rul lui Hasfeld, cerând deă

lucru. A fost angajat, dar s-a constatat c nu are nici un act şiă nu ştie cum îl cheam şi de unde e.ă

— O s vedem noi imediat, morm i şeful de post Kania şi îiă ă f cu b rbosului semn cu mâna. Ai vreun act?ă ă

— Nu am.— Sobczak, perchezi ioneaz -l!ţ ăPoli istul îi descheie surtucul gros şi uzat, îl scotoci prinţ

buzunare şi puse pe mas tot ce g sise: un briceag mic şiă ă ieftin, câ iva zeci de groşi, o bucat de şnur, doi nasturi şi oţ ă lingur de metal. I-a pip it şi turetcii, dar nici acolo n-a g sită ă ă nimic.

— Cum ai ajuns aici? întreb majurul.ă— Am venit de la Czumka din jude ul Sursk.ţ— De la Czumka ?… Dar de ce ai venit?— Caut de lucru. La Czumka am lucrat la un joag r. Joag rulă ă

a fost închis. Oamenii ziceau c g sesc de lucru aici, laă ă Chotymów.

— Şi cum îl chema pe proprietarul joag rului din Czumka?ă— Fibich.— Ai lucrat mult vreme acolo?ă— O jum tate de an.ă— Şi te-ai n scut tot în jude ul Sursk?ă ţB rbosul ridic din umeri.ă ă— Nu ştiu. Nu in minte.ţŞeful de post îl privi amenin tor.ţă— Ei, ei! Nu m duci dumneata pe mine. Ştii s scrii?ă ă— Da.— Unde ai f cut şcoala?ă— Nu ştiu.— Numele şi pronumele? strig ner bd tor Kania.ă ă ăB rbosul t cea.ă ă— Eşti surd?— Nu, domnule majur, şi v rog s nu v sup ra i pe mine.ă ă ă ă ţ

Eu nu am f cut nici un r u.ă ă— Ei, atunci spune adev rul!ă— Acesta-i adev rul. Nu ştiu cum m cheam . Poate c niciă ă ă ă

nu m cheam în vreun fel. To i m întreab , iar eu nu ştiu.ă ă ţ ă ă— Şi cum? N-ai avut niciodat acte?ă

43


— Niciodat .ă— Atunci cum te-au angajat? F r acte?ă ă— În oraşe îmi cereau peste tot actele şi nu voiau s mă ă

primeasc . Prin sate, lumea nu se uit la asta. Î i spune fiecareă ă ţ cum îi place şi gata. Aici, la joag r le-am dat numele cu care m-ăau poreclit cei de la Czumka: Jozef Broda6. Dumneavoastr însă ă v-am spus c nu-i decât o porecl . Eu n-am f cut nici un r u şiă ă ă ă am conştiin a curat .ţ ă

— Asta o s vedem noi.ă— Pute i s le scrie i celor la care am lucrat. N-am furat de laţ ă ţ

nimeni nimic.Şeful de post c zu pe gânduri. În cariera lui a avut de-a faceă

cu diferi i indivizi care-şi t inuiau numele adev rat, darţ ă ă întotdeauna d deau un nume fictiv. Acesta îns sus inea cuă ă ţ înc p ânare c nu are nume.ă ăţ ă

— Dar unde-i familia dumitale?— Nu ştiu. Nu am familie, r spunse resemnat b rbosul.ă ă— Dar ai fost condamnat?— Da.Şeful de post deschise larg ochii.— Unde?— Anul trecut la Radom, iar acum trei ani la Bydgoszcz. O

dat la o lun şi o dat la dou s pt mâni.ă ă ă ă ă ă— Pentru ce?— Pentru vagabondaj. Dar pe nedrept. Dac cineva caut deă ă

lucru, înseamn c e vagabond?… De fapt pentru c nu aveamă ă ă acte. Eu am cerut şi la tribunal, şi la poli ie, şi în închisoare s -ţ ămi elibereze un act. N-au vrut. Spuneau c nu exist asemeneaă ă lege. Şi atunci ce s fac?ă

Tuşi şi desf cu bra ele.ă ţ— Da i-mi drumul, domn majur. Eu nu fac r u nim nui.ţ ă ă— S - i dau drumul?… Nu-mi d voie legea. Te trimit laă ţ ă

prefectur , şi acolo s fac ce vor ei. Po i s iei loc şi nu mă ă ă ţ ă ă deranja. Trebuie s închei un proces-verbal.ă

Scoase din sertar o coal de hârtie şi începu s scrie. St tuă ă ă mult pe gânduri, fiindc lipsa numelui şi a locului de naştere aă individului re inut îi d dea peste cap schema procesului-verbal.ţ ă În cele din urm termin şi se uit la b rbos. Barba şi p rulă ă ă ă ă c runt îl f ceau cam de cincizeci de ani. St tea nemişcat, cuă ă ă privirile a intite în perete, iar trupul lui uscat şi obrajii scofâlci iţ ţ

6 Broda – barb (trad. din lb. polon ). ă ă

44

— Vraciul —

îi d deau înf işarea unui schelet. Numai mâinile uriaşe şiă ăţ muncite se mişcau într-un fel ciudat şi nervos.

— Dormi aici, spuse Kania, iar mâine te trimit la jude .ţSe ridic şi ad ug :ă ă ă— Nu- i fac nimic acolo. Cel mult o s stai o vreme pentruţ ă

vagabondaj şi- i dau drumul.ţ— Dac altfel nu se poate, n-am ce face, morm i posomorâtă ă

b rbosul.ă— Şi acum vino încoace.Deschise uşa unei c m ri cu ferestruica prev zut cu gratii.ă ă ă ă

Pe jos era întins un str jac bine umplut cu paie. Uşa era dină scânduri zdravene.

Când uşa s-a închis, b rbosul se întinse pe str jac şi începuă ă s se gândeasc . Atât majurul cât şi cel lalt poli ist nu erauă ă ă ţ oameni r i, dar se vede c legea le impunea s fie r i. De ce îlă ă ă ă privau iar de libertate, de ce-l privesc mereu ca pe un infractor?… E chiar atât de important s ai nişte acte, s te chemeă ă cumva?… În felul acesta un om devine altul?…

I-au explicat de atâtea ori c e imposibil s nu-l chemeă ă cumva. Şi în cele din urm a trebuit s le dea dreptate. Dar îiă ă era team s se gândeasc la asta. Când încerca s-o fac , îlă ă ă ă cuprindea o senza ie ciudat : parc ar fi uitat ceva, cevaţ ă ă nespus de important. Şi deodat gândurile, cuprinse de oă nelinişte febril , începeau s alerge în toate p r ile, seă ă ă ţ vânzoleau, se sfâşiau cu desperare, ca nişte animale cuprinse de o panic s lbatic ; se învârteau tot mai repede, f r sens,ă ă ă ă ă f r scop, apoi se rupeau în buc i, în ghemotoace ciudate, ceă ă ăţ sem nau cu nişte monştri, f r forme, f r con inut, se uneauă ă ă ă ă ţ într-un pachet mare de vat care-i umplea tot craniul.ă

În asemenea momente sim ea cea mai mare fric . I se p reaţ ă ă c înnebuneşte, c -şi pierde min ile, c e neputincios şi p r sită ă ţ ă ă ă în fa a unei catastrofe iminente. Şi în tot haosul acesta infernalţ el nu-şi pierdea nici o clip cunoştin a. Undeva în interiorulă ţ creierului un aparat de precizie înregistra cu calm fiecare manifestare, fiecare fraz . Şi acesta era cel mai mare chin.ă

În zadar se str duia cu toate puterile lui s se smulg dină ă ă mocirla care-l înghi ea. S nu se mai gândeasc , s -şiţ ă ă ă concentreze aten ia asupra unui obiect, s se salveze. Numaiţ ă durerea fizic îi aducea pu in uşurare. Îşi înfigea din ii pân laă ţ ă ţ ă sânge în trup, îşi muşca degetele, se izbea cu capul de pere iţ pân se istovea, pân leşina.ă ă

Atunci r mânea nemişcat şi epuizat, aproape mort.ă45


De aceea sim ea o team , o team abject de animal în fa aţ ă ă ă ţ propriei memorii. Se temea de tot ce l-ar fi putut determina să arunce o privire imprudent în cea a trecutului, în întunericulă ţ acela de coşmar, pe care nu-l po i p trunde, dar care te atrageţ ă ca un abis.

Aşa c interogatoriul de la poli ie a reprezentat pentru el oă ţ tortur cumplit , iar când a r mas singur şi a constatat că ă ă ă primejdia unui atac trecuse, aproape c se bucura de arestare.ă

Cu toate acestea, noua re inere la poli ie, calvarul ancheteiţ ţ şi primejdia unui alt atac îl f ceau s se gândeasc în ce fel s-ară ă ă putea pune la ad post în viitor. Exista o singur modalitate:ă ă actele. Cum îns pe cale legal era imposibil s le ob in , nu-iă ă ă ţ ă r mânea decât s le fure, s le ia cuiva.ă ă ă

Înc nu ştia cum o s procedeze, dar decizia fusese luat .ă ă ăA doua zi dis-de-diminea a fost transferat la prefecturaţă

dintr-un or şel mai mare, situat la o distan de vreo zece,ă ţă cincisprezece kilometri. Prefectura era într-o cl dire mare,ă zidit . Poli istul l-a l sat pe b rbos jos, la parter, în grija unui altă ţ ă ă poli ist, care mai supraveghea vreo câ iva aresta i. Dup oţ ţ ţ ă aşteptare îndelungat , au început s -i cheme pe rând la etajulă ă întâi, în sala de judecat .ă

Un func ionar tân r şi gr su st tea la o mas acoperit cuţ ă ă ţ ă ă ă postav verde şi înc rcat cu hârtii. Judeca repede. Când a venită ă îns rândul b rbosului, se vede c i s-au trezit anumite b nuieli,ă ă ă ă fiindc i-a cerut s mai aştepte. Poli istul l-a dus într-o cameră ă ţ ă al turat . Aici, la mas , st tea un b trânel şi scria cuă ă ă ă ă înverşunare. Camera era mic . B rbosul s-a aşezat pe banca deă ă lâng fereastr şi din plictiseal începu s urm reasc muncaă ă ă ă ă ă b trânului. Pe birou era un vraf de hârtii. Erau cereri cu timbreă ştampilate, avize colorate şi… b rbosul tres ri: aproape de elă ă era un pachet de hârtii prinse cu o agraf iar deasupra un act.ă Un certificat de naştere. Se trase mai aproape şi citi. Era eliberat pe numele de Antoni Kosiba, n scut la Kalisz. Socotiă vârsta: 52. Dedesubt se vedeau ştampilele…

B rbosul se uit la poli ist: st tea cu spatele şi citea nişteă ă ţ ă anun uri lipite pe uş . Nu-i r mânea decât s pun şapca peţ ă ă ă ă birou, în aşa fel încât s acopere hârtiile.ă

— Te rog s - i iei şapca, se stropşi b trânelul. Şi-a g sită ţ ă ă locul.

— V rog s m ierta i, bolborosi b rbosul şi o lu împreună ă ă ţ ă ă ă cu mald rul de hârtii, pe care îl r suci şi îl ascunse în buzunar.ă ă

Fireşte, de data aceasta nu se putea folosi de actele astfel

46

— Vraciul —

dobândite, aşa c a fost condamnat la trei s pt mâni de arestă ă ă pentru vagabondaj repetat.

Dup trei s pt mâni îns a ieşit din închisoarea jude ean şiă ă ă ă ţ ă a pornit în lume ca Antoni Kosiba.

Capitolul IV

Chiar în Odryny, pe moşie, nu era nimic demn de a fi v zut.ă Palatul mare, ars în timpul r zboiului, n p dit de urzici, deă ă ă brusturi şi de m crişul-calului, an de an se acoperea cu tot maiă mult muşchi şi mucegai, şi se ruina. Propriet reasa, prin esaă ţ Duban eva, v duv dup un demnitar al cur ii din Petersburg,ţ ă ă ă ţ se stabilise în Fran a şi nu venea niciodat pe aici.ţ ă Administratorul, domnul Poleszkiewicz, un b trân ciudat, ocupaă la ferm dou c m ru e într-o anex de lemn, purtând şi eaă ă ă ă ţ ă semnele neglijen ei şi paraginii.ţ

În schimb, în jur se întindeau superbi, Codrii Odrynului, mii de hectare de pini, brazi, stejari şi mesteceni înal i, de aluni şiţ ienuperi, str b tu i de poteci înguste şi întortocheate, pe careă ă ţ întâlneai mai des urme de mistre şi de cerb decât de cal sauţ de om. De sus, toat aceast întindere uriaş ar ta ca o catifeaă ă ă ă verde, scânteietoare, b tut des cu rubine. Pentru c nici apeleă ă ă nu lipseau de aici. Lacuri mai mari sau mai mici, unite între ele de pâr iaşe ascunse printre s lcii şi arini, f ceau mai uşoară ă ă ă înconjurarea codrilor cu barca decât cu piciorul. De b rci seă slujeau şi cei câ iva p durari.ţ ă

Numai la conacul din mijlocul codrilor trebuiau s mearg peă ă jos. Conacul era situat pe o m gur , într-o poieni înconjurată ă ţă ă din toate p r ile de zidul codrilor. În conac locuia conductorulă ţ silvic Jan Oksza, fiul b trânului Filip Oksza, care vreme de pesteă patruzeci de ani îngrijise Codrii Odrynului, iar dup moartea luiă l sase fiului s u slujba şi tot ce avea. Tân rul f cuse şcoalaă ă ă ă întâi la Vilnius, pe urm studiase la Varşovia, iar dup ani deă ă zile s-a întors cu diploma în buzunar, cu so ie şi cu o fiic , s-aţ ă instalat la conac şi de cinci ani de inea puteri depline asupraţ Codrilor. Depline, pentru c domnul Poleszkiewicz, superiorulă lui, avea încredere în el, nu se amesteca în treburile lui şi dacă trecea pe la canton, n-o f cea ca s controleze registrele, ci să ă ă stea de vorb cu doamna Beata Oksza, s joace o partid deă ă ă şah cu domnul Jan sau s-o aşeze pe micu a Marysia în şa în fa aţ ţ

47


lui şi s-o duc în poian . De fapt era singurul oaspete care maiă ă trecea pe la canton.

Se vede c domnul Oksza moştenise de la tat l s u o fireă ă ă retras , nu se lipea de vecini, pe care, de altfel, trebuia s -iă ă cau i la distan e mari, dar nici ei nu-l asaltau. Era un om deţ ţ cas , cu toat vârsta lui tân r , ceea ce nu trebuia s mire peă ă ă ă ă nimeni, fiindc avea o so ie frumoas şi – cum spuneaă ţ ă p durarul Barczuk – „foarte de treab ”, o copil ca un înger şiă ă ă fericire în c min.ă

De aceea nu-i pl cea nici s c l toreasc . De câte ori trebuiaă ă ă ă ă s mearg pân la Braslaw, ori, fereasc sfântul, pân laă ă ă ă ă Vilnius, amâna plecarea de pe o zi pe alta, poate şi pentru că era cam boln vicios, iar c l toria îl obosea. Se întâmpla să ă ă ă r ceasc pu in şi îndat scuipa sânge şi c dea la pat… Dar cumă ă ţ ă ă era bun, omenos şi drept, to i subalternii se uitau la el cuţ p rere de r u cum se stingea v zând cu ochii. De dou ori aă ă ă ă trebuit s vin doctorul, lucru dificil şi scump, pentru c optă ă ă mile nu-i o joac . Oamenii ziceau c tân rul conductor n-o maiă ă ă duce mult şi cam aşa st teau lucrurile.ă

Vara e frumos în codru. R şina miroase puternic, aerul e caldă ca în cuptor şi î i vâjâie urechile de atâtea musculi e. Vârfurileţ ţ pinilor zvel i se leag n , vântul vuieşte în coroanele b trânilorţ ă ă ă stejari, muşchiul e pufos ca un covor, peste tot e plin de afine şi de ciuperci, încât s tot tr ieşti. Iar când vine toamna, pesteă ă codri se aşterne o linişte ca într-o biseric în timpul sfin irii.ă ţ Copacii stau îngândura i şi nici nu simt cum le cad frunzele auriiţ şi roşietice. Iarna, z pada acoper totul. Înalt, adânc, se aşează ă ă în straturi groase pe crengi, iar când respiri, când tragi în piept aerul rece şi s n tos, sim i c te cuprinde fericirea.ă ă ţ ă

Dup iarn , vine îns prim vara. Din p mântul dezghe at ală ă ă ă ă ţ codrilor, din lacuri şi mlaştini se ridic aburi înc rca i deă ă ţ umezeal , sporind suferin ele celor bolnavi de tuberculoz .ă ţ ă

Aşa a fost şi cu domnul conductor Oksza. A trecut cu bine iarna, dar în martie, când au început z pezile s se topeasc ,ă ă ă s n tatea lui s-a înr ut it. Iar dac s-a înr ut it, iat c deă ă ă ăţ ă ă ăţ ă ă patru s pt mâni z cea în pat şi primea rapoartele p durariloră ă ă ă în dormitor. A sl bit de nu-l mai puteai recunoaşte, iar când îlă apuca tusea, când începea s -l scuture, îi pierea şi vocea câteă un sfert de or sau mai bine. Atunci pe frunte i se iveauă broboane mari de sudoare şi respira greu.

Sâmb t , doamna nici nu i-a l sat pe p durari s intre. Aă ă ă ă ă ieşit la ei în buc t rie, palid şi istovit , şi le-a spus în şoapt :ă ă ă ă ă

48

— Vraciul —

— So ul se simte atât de râu încât… încât nu trebuie obosit.ţŞi a izbucnit în plâns.— Poate ar trebui s aducem doctorul, spuse unul dintre ei.ă

Ar avea o moarte mai uşoar .ă— Nu vrea nici un doctor, scutur ea din cap. Şi eu l-amă

rugat, nu vrea şi pace.— M-aş duce eu dup doctor, se oferi altul. Iar domnuluiă

conductor îi pute i spune c doctorul s-a oprit aici în trecere.ţ ăAşa a r mas, iar doamna Oksza îşi şterse lacrimile şi seă

întoarse în dormitor. Dup atâtea nop i nedormite abia îşi maiă ţ tr gea picioarele. Când se apropia îns de patul bolnavului seă ă str duia s zâmbeasc şi s par bine dispus . Se temea caă ă ă ă ă ă privirile lui Janek s nu-i citeasc adev ratele, groaznicele şiă ă ă dureroasele gânduri care îi chinuiau s rmanul suflet. Când elă adormea, ea îngenunchea şi se ruga cu înfl c rare.ă ă

— Doamne, iart -m , nu m pedepsi, nu te r zbuna pe mine!ă ă ă ă Nu mi-l lua. Am p c tuit, am f cut mult r u, dar iart -m ! Iart -ă ă ă ă ă ă ăm ! N-am putut altfel!ă

Şi lacrimile îi şiroiau pe fa a str vezie, iar buzele îi tremurauţ ă şoptind cuvinte neîn elese.ţ

Janek se trezea îns repede. Venea un nou acces de tuse, iară pe prosop ap rea o alt pat de sânge. Trebuia s -i dea ghea aă ă ă ă ţ şi medicamentele.

Surprinz tor, spre sear starea lui s-a ameliorat. Febra i-aă ă sc zut. A cerut s fie ridicat mai sus şi s-a aşezat în capulă ă oaselor. A b ut f r împotrivire un pahar cu smântân şi aă ă ă ă spus:

— Mi se pare c voi tr i!ă ă— Sigur, sigur, Janek. Criza a trecut, asta-i limpede. Te sim iţ

mai puternic. Ai s vezi c într-o lun te îns n toşeşti complet.ă ă ă ă ă— Aşa cred şi eu. Mariola nu doarme ?Niciodat nu i-a pronun ai acest nume. Nu-i pl cea şi de laă ţ ă

început i-a spus simplu Marysia. Pân la urm s-a obişnuit şiă ă Beata.

— Nu, înc nu doarme. Îşi face lec iile.ă ţ— Tu mai ai timp şi pentru lec ii cu ea?…ţT cu, apoi ad ug :ă ă ă— Doamne, cât r u v-am f cut eu vou !ă ă ă— Janek! Cum po i spune nişte lucruri atât de îngrozitoare?!ţ

se sperie Beata.— Acesta-i adev rul.ă— Nici tu nu crezi ce spui. Ne-ai dat atâta fericire, atâta

49


fericire nemaiîntâlnit !…ăÎnchise ochii şi şopti:— Te iubesc, Beata. Cu fiecare zi te iubesc mai mult. Şi

aceast dragoste nu m las s mor.ă ă ă ă— N-o s mori, nu po i s mori. F r tine via a mea ar fi maiă ţ ă ă ă ţ

rea decât moartea. Dar s nu mai vorbim de asta. Acum aă trecut. Ştii ceva? O chem şi pe Marysia Nu te-a mai v zut deă atâta vreme. D -mi voie!ă

— N-ar trebui. Aici e un aer plin de microbi. M nelinişteşte şiă faptul c tu îl inspiri tot timpul. Pentru pl mânii ei tineri e oă ă adev rat otrav .ă ă ă

— Atunci o s stea în prag. Schimb cu ea m car câtevaă ă ă cuvinte. Tu nici nu ştii cât şi-o doreşte.

— Bine, încuviin el.ţăBeata deschise uşa şi strig :ă— Marysia, tata î i d voie s intri.ţ ă ă— T ticule! din cas se auzi un strigat fericit, apoi zgomot deă ă

paşi gr bi i.ă ţFata intr în fug şi se opri încremenit . Nu-l mai v zuse peă ă ă ă

bolnav de dou s pt mâni şi pesemne c schimbarea lui oă ă ă ă speriase.

— T ticul se simte ast zi mai bine, spuse repede Beata, şi î iă ă ţ d voie s stai în prag. În curând o s se scoale şi o s merge iă ă ă ă ţ iar împreun în p dure.ă ă

— Cum î i merge, draga mea? întreb Oksza.ţ ă— Mul umesc, t ticule. Ştii, t ticule, c apa a s pat subţ ă ă ă ă

mesteac nul acela strâmb de la Pârâul C runt?ă ă— A s pat?ă— Da. Mikola spune c o s cad . Şi mai spune c fiul lui,ă ă ă ă

Gryszka, a v zut ieri patru elani lâng Vadul Huminsk. Mergeauă ă unul dup altul.ă

— Sunt cei din P durea Roşie.ă— Aha, şi Mikola crede la fel.— Dar n-ai uitat ce-ai înv at la botanic şi la fizic ? întrebăţ ă ă ă

zâmbind.— N-am uitat, t ticule! îl asigur fetita şi ca argument începuă ă

s -i spun ce a înv at singur . Dup aceast scurtă ă ăţ ă ă ă ă convorbire, Oksza îşi lu r mas bun trimi ându-i un s rut cuă ă ţ ă mâna.

Avea o mân firav şi incredibil de alb .ă ă ăDup ce Marysia ieşi, spuse:ă— Cum creşte fata asta. N-are decât doisprezece ani şi-i

50

— Vraciul —

aproape cât tine. La anul trebuie s-o d m la şcoal . Sper că ă ă pân la urm prin esa s primeasc aprobarea pentru t iereaă ă ţ ă ă ă p durii şi atunci ne vom pune şi noi pe picioare.ă

— Numai s te îns n toşeşti cât mai repede.ă ă ă— Da, da – confirm energic, trebuie s m îns n toşesc şiă ă ă ă ă

s -mi v d de afaceri. Dac nu iese nimic din afacerea cuă ă ă p durea, m-am hot rât s -mi caut alt slujb . E greu s teă ă ă ă ă ă despar i de Codrii Odrynului, dar Marysia creşte. Şi asta-i maiţ important.

C zu pe gânduri, apoi întreb :ă ă— Ai cheltuit mult pe medicamente?— Nu- i face griji.ţ— Ştii, m gândeam c dac aş muri acum, nu i-ar r mâneă ă ă ţ ă

prea mult dup acoperirea cheltuielilor de înmormântare. Astaă m chinuie cel mai mult… Banii de pe mobil i-ar ajungeă ă ţ pentru vreun an. Iar tapiseriile acelea vechi… Se pare c suntă pre ioase.ţ

— Janek! Ce tot vorbeşti! îi reproşa Beata.— Nimic, repet şi eu la ce m-am gândit. M-am mai gândit că

în caz de ceva ai dreptul s ceri pensie pentru Marysia. Nu credă c Wilczur s fi ap rut. Ar fi scris în ziare. Cineva îns trebuieă ă ă ă s -i administreze averea, iar Marysia are drepturi asupra ei.ă

— Şi asta o spui tu, Janek? întreb Beata f r s -şi ascundă ă ă ă ă revolta.

Pân acum, în cei cinci ani, nu s-a adus niciodat vorba deă ă profesor. De cinci ani, de când i-a spus s trimit unui orfelinată ă pân şi lenjeria şi h inu ele Mariolei.ă ă ţ

Oksza îşi coborî privirile.— Nu am dreptul s-o condamn la mizerie.— Iar eu nu am dreptul s întind mâna dup banii lui. De oă ă

sut de ori, de o mie de ori prefer moartea. Niciodat , auzi,ă ă Janek, niciodat !ă

— Bine. S nu mai vorbim despre asta. Dar vezi, dac eu n-ă ăaş mai fi… Când credeam c o s mor, m cuprindea teama laă ă ă gândul ce se va întâmpla cu voi…

— Ştiu s cos, ştiu s brodez, pot s dau lec ii… Orice, numaiă ă ă ţ asta nu! Gândeşte-te, cu ce obraz m-aş putea duce la moştenitorii lui eu, pe care ei… au dreptul s m socotească ă ă vinovat de moartea lui. În definitiv, Janek, de ce vorbim noiă despre toate astea? Te sim i s n tos şi, slav Domnului, totulţ ă ă ă merge cât se poate de bine.

— Sigur c da, draga mea, sigur c da. Îşi lipi fa a de mânaă ă ţ

51


ei.— Ei, vezi! se lumin . Iar acum trebuie s încerci s adormi.ă ă ă

E târziu.— Bine. Simt c mi-e cam somn.ă— Noapte bun , scumpul meu, noapte bun . Somnul o s - iă ă ă ţ

dea putere.— Noapte bun , fericirea mea.ăBeata acoperi lampa, se înveli cu pledul şi se culc peă

canapea. Dup un sfert de or îns îşi aminti c trebuie s -i maiă ă ă ă ă dea pic turile înainte de culcare.ă

Se scul , num r dou zeci de pic turi dintr-un medicamentă ă ă ă ă cu miros de creozot, ad ug ap şi se aplec asupra bolnavului.ă ă ă ă

— Janek, spuse în şoapt , trebuie s - i iei medicamentul.ă ă ţNu se trezi. Îi atinse delicat um rul şi se aplec deasupra lui.ă ăAtunci v zu c are ochii deschişi.ă ăNu mai tr ia.ă

Capitolul V

Chiar la mijlocul drumului dintre Radoliszki şi Nieskupa se ridica o moar de ap , care cu mult vreme în urm fuseseă ă ă ă proprietatea c lug rilor bazilieni de la m n stirea din Wickuny,ă ă ă ă şi pe care ei o construiser în timpul regelui Batory, iar acumă apar inea lui Prokop Szapiel, c ruia i se spunea Prokop Mielnikţ ă 7.

P mântul pe aici nu era nici prea bogat, nici prea roditor, eraă bun pentru cultura secarei şi a cartofilor, şi apar inea ranilorţ ţă şi unor boiernaşi m run i. Prokop îns nu ducea lips de secară ţ ă ă ă pentru m cinat, mai ales c nu avea nici un fel de concurenă ă ţă primprejur. În afar de o moar de vânt situat la vreo cinciă ă ă kilometri, într-un s tuc de lituanieni, Bierwinty. Aceasta îns nuă ă f cea fa nici la cele optzeci de case, fiindc lituanienii erauă ţă ă gospodari neîntrecu i şi scoteau de pe cinci hectare mai multţ decât un ran bielorus de pe şapte sau opt.ţă

Aşa era şi în Nieskupa. Nieskupa era locuit de ruşii de rită vechi, veni i aici cu mult vreme în urm din Rusia. To i b rba iţ ă ă ţ ă ţ înal i, s n toşi, harnici, pentru care era o nimica toat s umbleţ ă ă ă ă cât e ziua de lung în urma plugului şi s are atât de adânc,ă ă cum nici cei din Bierwinty nu arau.

În Radoliszki, în schimb, ca prin târguri, erau mul i evrei,ţ

7 morar (trad. din bielorus ).ă

52

http://tr.nl/

— Vraciul —

care se ocupau, la scar mai redus , cu achizi ionarea de grâneă ă ţ prin satele mai îndep rtate, atât pentru nevoile or şelului, câtă ă şi pentru vânzare. Ei îl aprovizionau pe Prokop Mielnik. Aşa că nu se plângea. Dac nu venea vreo secet , dac nu lipsea apaă ă ă în iazuri – nici nu avea motive. Seceta venea îns rar prină p r ile acestea şi trebuia s dureze nu ştiu cât, ca apa s nuă ţ ă ă mai învârteasc roata, fiindc iazurile, cu toate c au fostă ă ă s pate cu vreo câteva sute de ani în urm , erau solide, adânciă ă şi, cur ate tot la zece ani, nu se colmatau.ăţ

Erau trei iazuri. Dou sus şi unul jos. Toate erau înconjurateă cu s lcii. C derea apei în cel de jos era mare, de vreo doiă ă stânjeni, şi în afar de scoculă 8 ce ducea la roat , mai erau două ă st vilare pentru cazuri de inunda ie. În iazuri era plin de peşte:ă ţ ocheane, mihal i, bibani, dar în primul rând porcuşori. Nuţ lipseau nici racii. În scorburile adânci, printre r d cinile sp lateă ă ă de ap , colc iau cu sutele. Cei doi arga i al lui Prokop, şi maiă ă ţ ales cel tân r, Kaziuk, se pricepeau grozav s -i prind . St tea înă ă ă ă ap pân la genunchi şi cum se apleca şi b ga mâna pân laă ă ă ă cot ori mai adânc în bort , cum scotea racul.ă

La moar nu-i mânca nimeni, pentru c îi socoteau nişteă ă viermi, dar în or şel, la Radoliszki, aveau c utare: şi p rinteleă ă ă catolic, şi popa ortodox şi doctorul, mai ales doctorul era mare amator. Prefera s ia pentru o consulta ie treizeci de raci decât,ă ţ dou zeci de ou sau trei zlo i.ă ă ţ

Amatori erau şi la fabric , la vreo dou sprezece versteă ă dincolo de or şel, dar pân acolo trebuia s nimereşti vreoă ă ă ocazie. Pe jos era prea departe, iar b trânul Prokop nu d deaă ă calul pentru aşa ceva, cu toate c era st tut şi gras ca un porc.ă ă Ov zul nu-i lipsea. St tea cât era ziua de lung , b tea dină ă ă ă copite şi forn ia de r suna grajdul. Grajdul era mare, solid,ă ă construit din bârne groase. În afar de cal mai erau acolo două ă vaci şi, într-un arc – porcii. Sub acoperiş mai era loc pentruţ c ru şi pentru sanie. Casa era lipit de moar . Avea trei od iă ţă ă ă ă în care locuia Prokop cu familia lui şi cu arga ii. Mai ridicase el oţ arip nou , pentru Albin, b iatul cel mare, când trebuia s seă ă ă ă însoare, dar de la moartea lui Albin, aripa cea nou st teaă ă pustie fiindc nenorocirea a dat şi peste al doilea b iat, chiar aă ă doua zi dup ce s-a mutat în ea. Oamenii ziceau c cinevaă ă trebuie s -i fi f cut farmece, ori s-o fi deocheat. Dac eraă ă ă

8 Canal, jgheab prin care curge apa pentru a pune în mişcare roata morii sau a joag rului.ă

53


adev rat sau nu, cine ştie, destul c nimeni nu voia s stea înă ă ă ea, cu toate c unii vorbeau în şoapt c nu c su a ar fi fostă ă ă ă ţ blestemat , ci copiii lui Prokop Mielnik erau pedepsi i pentru că ţ ă b trânul s-a judecat cu frate-su şi l-a l sat cerşetor.ă ă

Grozav îl mai sup rau pe Prokop asemenea vorbe. Nu puteaă s le sufere şi mul i au p it-o pentru b nuielile lor.ă ţ ăţ ă

Şi totuşi trebuia s fie ceva la mijloc. B trânul Mielnik aveaă ă trei b ie i. Cel mijlociu a murit pe front, cel mare s-a îmb tat şiă ţ ă a mers pe ghea , chiar înainte de a se însura. Ghea a s-a spartţă ţ şi el s-a înecat. Cel mic, vrând s bat o pan la un stâlp, aă ă ă c zut de sus şi era cât pe-aci s -şi piard via a. S-a ales cuă ă ă ţ amândou picioarele rupte. În zadar au adus doctorul, în zadară i-a pus doctorul atele. Avea s r mân schilod pentru toată ă ă ă via a; nu putea merge. De cinci luni de zile ba z cea, ba se maiţ ă ridica, dar nu mai era bun de nimic, aşa c la optsprezece aniă devenise o povar pe capul lui taic -su.ă ă

Nici cu fata n-a avut noroc Mielnik. S-a m ritat cu un maistruă de la igl rie, dar maistrul a murit în timpul unui incendiu, iar eaţ ă fiind îns rcinat a n scut un copil bolnav de epilepsie.ă ă ă

Iat de ce umbla b trânul Prokop întunecat ca noaptea şi seă ă uita încruntat, cu toate c oamenii îi invidiau bog ia, moara nuă ăţ st tea deloc, iar el nu se putea plânge de s n tate.ă ă ă

Anul acesta, toamna, mai c zu pe capul lui un necaz: l-auă luat la armat pe argatul cel tân r, pe Kaziuk. Prokop nu voiaă ă s ia pe oricine în locul lui. La moar e munc de r spundere,ă ă ă ă cere chibzuial şi putere. Nu mergea orice cioban. S-a gândită b trânul ce s-a gândit pân a pus ochii pe Nikitka Romaniuk dină ă Poberczie. Tat l lui Nikitka şi aşa avea doi fii însura i, iar celă ţ mai mic c utase de lucru şi la oraş. B iatul era s n tos,ă ă ă ă chibzuit, ba chiar f cuse şi ceva şcoal .ă ă

Luând aceast hot râre, Prokop porni la drum, într-o joi,ă ă când era zi de târg la Radoliszki. De la moar pân la joag r eraă ă ă aproape, nici o verst de drum. ranii se duceau la târg.ă Ţă Briştile şi c ru ele treceau una dup alta. To i îl salutau peă ţ ă ţ Mielnik, fiindc to i îl cunoşteau. Câte unii se uitau la el, f r s -ă ţ ă ă ăşi struneasc mâr oaga, s vad cum a primit b trânulă ţ ă ă ă nenorocirea care i-a schilodit şi pe cel din urm fiu, pe Wasilko.ă Dar pe chipul lui Prokop nu se putea citi nimic. Avea, ca întotdeauna, sprâncenele încruntate şi d dea din barba lui sură ă şi mare ca o lopat .ă

În sfârşit, îl ajunse şi Romaniuk. Mergea dup cump r turi,ă ă ă pentru c avea c ru a goal , numai muierea lui st tea în spate.ă ă ţ ă ă

54

— Vraciul —

Prokop îi f cu semn cu mâna şi porni pe lâng c ru . Şi-auă ă ă ţă strâns mâinile.

— Ei, ce mai e? întreb Romaniuk. Huzureşti, fr ioare?!ă ăţ— Tr iesc şi eu cu ajutorul Domnului. Dar am un necaz.ă— Am auzit.— Nu asta. Mi-l iau pe Kaziuk la armat .ă— Îl iau?— Îl iau!— Atunci?…— Aha. Ştii c la mine se câştig bine. Argatul nu faceă ă

foame, ba mai pune şi ceva deoparte.— Ştiu, recunoscu Romaniuk.— Eu m-am gândit c Nikitka al t u s-ar potrivi la o treab caă ă ă

asta.— De ce nu?— Atunci cum r mâne?ă— Cu ce?— Ei, cu Nikitka.— Adic , s vin la tine la lucru?ă ă ă— Aha.Romaniuk se sc rpin în cap iar în ochii lui mici şi c pruiă ă ă

lic ri bucuria. Spuse îns pe un ton nep s tor:ă ă ă ă— De, b iatu-i s n tos…ă ă ă— Slav cerului, morm i repede Prokop de team ca luiă ă ă

Romaniuk s nu-i vin în minte s întrebe de s n tatea luiă ă ă ă ă Wasil. Numai s vin vinerea viitoare, pentru c atunci mi-l iauă ă ă pe Kaziuk.

E bine c mi-ai spus, fiindc el nu-i acas . S-a dus, h t, laă ă ă ă Oszmiana.

— S caute de lucru?ă— Sigur c da.ă— Dar se-ntoarce?— Cum s nu se-ntoarc ? îi trimit eu numaidecât dină ă

Radoliszki o carte poştal .ă— Atunci bine. Pe vineri…— Am în eles.ţ— E mult de lucru acum. Nu m descurc f r doi arga i,ă ă ă ţ

ad ug Prokop.ă ă— Vine la vreme.— Atunci cu bine!— Cu bine!Romaniuk scutur h urile, dar c lu ul sur şi burtos nici nu-lă ăţ ă ţ

55


lu în seam , şi ranul c zu pe gânduri, mul umit. Mare cinsteă ă ţă ă ţ c dintre atâ ia, Prokop îl alesese tocmai pe fiul lui.ă ţ

Se întoarse şi se uit la nevast . Dintre broboadele, groaseă ă care-i înf şurau strâns capul, nu se vedeau decât ochii şi nasul.ă

— Mielnik îl ia pe Nikitka al nostru, spuse.Muierea oft :ă— Doamne Dumnezeule!…Şi nu se ştia dac se bucur ori se am r şte. De faptă ă ă ă

Romaniuk nici nu s-a gândit vreodat la asta. Aşa era vocea ei,ă plâng rea .ă ţă

Se bucura şi Prokop. Nu-i pl ceau schimb rile şi fr mânt rile.ă ă ă ă Acum treaba era rezolvat . Cel pu in aşa i se p rea lui. Şi i s-aă ţ ă p rut pân vineri seara.ă ă

În ziua aceea s-a apucat s încuie moara mai târziu decât deă obicei. Tot aştepta ceva. Ai casei nici nu b nuiau de ce-i atât deă sup rat, fiindc nu spusese nim nui nimic, în schimb el fierbea.ă ă ă Şi i-a spus clar s vin vineri. Kaziuk plecase. De a doua zi aveaă ă s fie de lucru pân peste cap, iar el n-avea ce face.ă ă

— Aşteapt tu, câine blestemat, mârâia şi îşi r sucea barba.ă ăŞi s-a jurat c nu-l mai primeşte, chiar de-ar veni dis-de-ă

diminea . Sâmb t nu înseamn vineri. Mai bine ia unul de peţă ă ă ă drum, fie el şi ho . numai pe Nikitka – nu.ţ

Dar Nikitka n-a ap rut nici a doua zi. A trebuit s -l ia caă ă ajutor pe un ran care adusese nişte secar la m cinatţă ă ă

În ziua urm toare, cum era duminic şi moara închis , după ă ă ă ce-şi f cuse rug ciunea, deşi sup rarea îl tot încurca, Prokopă ă ă ieşi în fa a casei şi se aşez pe banc . A tr it el mult, dar nu i s-ţ ă ă ăa mai întâmplat ca cineva s -l dezam geasc chiar aşa. A vrută ă ă s -i fac b iatului un bine, iar el n-a venit. Fireşte, trebuie s fiă ă ă ă g sit de lucru la Oszmiana, dar asta nu-l dezvinov ea.ă ăţ

— Are s vad el, şi tot neamul lui, morm ia tr gând dină ă ă ă lulea.

Soarele lumina puternic. Era o zi cald si liniştit . Deasupraă ă iazurilor zburau sloiuri de p s ri c utând omizi.ă ă ă

Deodat pe drum se auzi un huruit. B trânul îşi duse mânaă ă streaşin la ochi. Pe drum gonea o motociclet .ă ă

— În sfânta zi de duminic … scuip . Nu se tem deă ă Dumnezeu.

Ştia el de cine vorbeşte. Tot inutul ştia de ast -prim var cţ ă ă ă ă acesta-i tân rul Czy ski, fiul proprietarului fabricii dină ń Ludwikowo. Studia ingineria în str in tate şi acum venise laă ă odihn la p rin i. Oamenii ziceau c trebuia s preiaă ă ţ ă ă

56

— Vraciul —

conducerea fabricii de la taic -s u, dar în capul lui nu era decâtă ă motocicleta, maşin ria asta dr ceasc , ce nu l sa oamenii să ă ă ă ă doarm noaptea şi speria caii pe drum.ă

De aceea b trânul se uita cu grea la norul de praf ceă ţă disp rea pe drum. Tot uitându-se într-acolo, z ri un om venindă ă spre moar . Omul mergea încet, cu pas m surat şi ducea înă ă spinare o boccelu în vârful b ului. La început lui Prokop i seţă ăţ p ruse c e Nikitka şi tot sângele i se urcase în cap, dar cândă ă drume ul s-a mai apropiat, a v zut c nu mai e tân r şi barbaţ ă ă ă neagr îi înc run ise.ă ă ţ

S-a apropiat, a f cut o plec ciune, a dat bine e ca oriceă ă ţ creştin şi a întrebat:

— Îmi dai voie s m aşez şi eu şi s cer pu in ap ? Eă ă ă ţ ă ă arşi şi i se face sete.ţă ţ

Morarul îl scrut din priviri, se trase mai într-o parte şi-i f cuă ă semn cu capul.

— Oricine poate s se aşeze, iar de ap , mul umim cerului,ă ă ţ nu ducem lips . Uite colo în tind e o g leat , îi ar t în spate.ă ă ă ă ă ă

Drume ul i se p rea simpatic. Avea o fa trist , dar Prokopţ ă ţă ă trecuse prin prea multe necazuri ca s -i mai plac fe ele vesele.ă ă ţ Apoi mai avea şi o c ut tur omenoas . Omul poate înv aă ă ă ă ăţ câte ceva de la orice c l tor. Iar acesta se vede c venea deă ă ă departe, pentru c vorbea altfel.ă

— Dar de unde vii? îl întreb Prokop, când necunoscutul seă întoarse şi se aşez ştergându-şi cu dosul palmei pic turile deă ă ap de pe barb şi de pe must i.ă ă ăţ

— De departe. Acum îns de lâng Grodno. Caut de lucru.ă ă— Şi de la Grodno pân-aici n-ai g sit nimic?ă— Ba da. Am lucrat o lun la un fierar din Mickuny, dar lucrulă

s-a terminat şi am pornit mai departe.— Din Mickuny?— Da.— Îl cunosc pe fierarul de acolo. Nu-l cheam Wotowik?ă— Wotowik, Jozef. N-are decât un ochi.— Aşa e. I-a s rit o scânteie în ochi. Înseamn c şi tu eştiă ă ă

fierar?Drume ul zâmbi:ţ— Sunt şi nu sunt. M pricep la de toate…ă— Cum aşa?— Umblu prin lume de vreo dou zeci de ani, aşa c amă ă

înv at multe lucruri.ăţB trânul îi arunc o privire pe sub sprâncenele stufoase.ă ă

57


— Ai lucrat şi în mor rit?ă— Nu, nu mi s-a-ntâmplat. Dar s - i spun drept, domnuleă ţ

Mielnik, am înnoptat la Poberezie, la familia Romaniuk. Oameni buni. Am auzit c b iatul lor s-a tocmit s lucreze la tine. El însă ă ă ă şi-a g sit de lucru la Oszmiana, la cooperativ , şi nu vrea s seă ă ă întoarc .ă

Prokop se întunec .ă— Înseamn c ei te-au trimis.ă ă— Da de unde. Când am auzit, mi-am zis s încerc. S mergiă ă

şi s întrebi, nu-i p cat. Dac vrei m iei, dac nu vrei, nu.ă ă ă ă ăProkop ridic din umeri.ă— Cum pot s te iau, s bag în cas un om str in?ă ă ă ă— Eu nu te silesc.— Şi bine faci. Nu te cunosc şi nimeni nu te cunoaşte pe aici.

În elegi şi tu… Poate c tu eşti un om bun, f r gânduri rele,ţ ă ă ă dar po i fi şi r u. Nu ştiu nici cum te cheam , nici de unde eşti.ţ ă ă

— M cheam Antoni Kosiba şi sunt din Kalisz.ă ă— Cine ştie unde mai e şi Kaliszul sta.ă— Apoi departe.— Lumea-i mare, oft Prokop, şi oamenii de tot felul.ăSe l sase t cerea, dar dup un timp morarul îl întreb dină ă ă ă

nou:— Da de ce umbli atâta şi nu- i g seşti şi tu un loc? Tu n-aiţ ă

cas ?ă— N-am.— Şi n-ai nevast ?ă— Nu.— Da’ de ce?— Nu ştiu. Muierea n-aduce nimic bun pe lume.— Ce-i drept e drept, încuviin Prokop, din pricina ei e atâtaţă

stric ciune şi necaz. Dar omul trebuie s se-nsoare. Aşa-i legea.ă ăŞi b trânul Prokop se gândi c legea asta a fost pentru elă ă

cumplit . Ce-i drept nevasta i-a n scut trei fii şi o fiic , dar nuă ă ă ca s se bucure de ei, ci ca s sufere.ă ă

C l torul îi întrerupse gândurile:ă ă— Sigur c nu m cunoşti, dar eu am lucrat la oameni, am şiă ă

certificate. Po i s le citeşti.ţ ă— N-am de gând s le citesc. Din citit şi din scris nu ieseă

nimic bun.— Am şi acte-n regul . Dac aş fi ho , n-aş c uta de lucru ciă ă ţ ă

de furat. Şi apoi m-ar fi b gat demult la puşc rie. Iar eu umbluă ă de doisprezece ani. N-aş avea nici la cine s m ascund, pentruă ă

58

— Vraciul —

c n-am pe nimeni apropiat.ă— Dar de ce n-ai?— Dar tu ai? întreb c l torul.ă ă ăAsta-l puse pe gânduri pe morar.— Cum s nu? Am familie.ă— Dar dac , fereasc Dumnezeu, i-ar muri?… Ai g si peă ă ţ ă

cineva apropiat, binevoitor, care s te ajute la nenorocire?…ăNecunoscutul vorbea cu un fel de am r ciune şi-l privea înă ă

ochi pe Prokop.— Nimeni n-are pe cineva apropiat, încheie el, iar Mielnik nu

r spunse nimic.ăPentru întâia oar în via cineva îi strecura un asemeneaă ţă

gând şi i se p rea adev rat. Aşa c privi mai prietenos laă ă ă drume .ţ

— Nu m priveşte, spuse, ce gândesc şi ce vorbesc oameniiă despre mine. Ştiu eu singur cum trebuie s tr iesc. Nu vreauă ă r ul şi necazul nim nui. Dac vine cineva la mine, nu pleacă ă ă ă fl mând. Dumnezeu mi-e martor. Asta- i spun şi ie: de pâineă ţ ţ nu duc lips , te saturi şi tu. Sigur c n-o s te las s dormi înă ă ă ă şan . Se g seşte un col şi pentru tine. Dar de lucru nu am. Î iţ ă ţ ţ spun aşa: mi se pare c eşti cinstit şi nici prost nu eşti, dar euă am nevoie de un muncitor s n tos, puternic, tân r. Iar tu aiă ă ă vârsta ta.

Drume ul se ridic f r s scoat o vorb . La câ iva paşi deţ ă ă ă ă ă ă ţ cas z cea în iarb o piatr de moar , cr pat în dou . Seă ă ă ă ă ă ă ă aplec asupra ei, îşi b g mâinile sub una dintre jum t i, îşiă ă ă ă ăţ propti picioarele şi o ridic . O inu un timp, privindu-l în t cereă ţ ă pe Mielnik, apoi o azvârli de dudui p mântul.ă

Prokop îşi umplea încet luleaua. Drume ul se aşez al turi,ţ ă ă scoase o igar din buzunar şi o aprinse. Morarul spuse:ţ ă

— Se apropie amiaza.— Se apropie, încuviin drume ul uitându-se la soare.ţă ţ— E vremea prânzului. Ce fac muierile astea, nu respect şiă

ele rânduiala în zi de s rb toare?ă ăMuierile îns respectau rânduiala, fiindc tocmai atunci seă ă

auzi în tind o voce sub ire de feti :ă ţ ţă— Bunicule! Prânzul!— Hai, m nânci şi tu cu noi ce s-o nimeri, morm i Prokopă ă

ridicându-se.— Mul umesc, r spunse drume ul şi porni în urma lui. Dinţ ă ţ

tinda cu p mânt pe jos, în dreapta, se trecea peste un pragă înalt şi se intra în od i, iar în stânga, se trecea peste un prag şiă

59


mai înalt şi se intra într-o înc pere mare, adic în buc t rie, înă ă ă ă care oamenii luau masa şi st teau toat ziua. Aproape un sfertă ă din înc pere îl ocupa un cuptor uriaş, albit cu var. Prin uşa luiă mare r bufnea dogoarea. Pe plita roşie se z reau nişte oaleă ă negre, burtoase, care sâsâiau şi bolboroseau umplând aerul cu un miros pl cut de mâncare. Pe cuptor şi pe lavi ele pe careă ţ iarna dormeau b trânii şi copiii erau acum întinse numai nişteă vechituri acoperite cu un chilim9 v rgat.ă

Pere ii netencui i, dar c ptuşi i cu scânduri erau acoperi i cuţ ţ ă ţ ţ sute de ilustra ii colorate. Într-un col era ag at un iconostasţ ţ ăţ aurit, împodobit cu hârtie de diferite culori, iar în fa a lui ardeaţ o candel atârnat în l n işoare de aram .ă ă ă ţ ă

În acelaşi col st tea o mas mare, acoperit duminica cu oţ ă ă ă pânz groas şi curat . Pe fa a de mas era o pâine enorm şiă ă ă ţ ă ă turtit , erau linguri de lemn şi de aluminiu, furculi e, cu ite şiă ţ ţ sare într-o untier verde, al c rei capac imagina o oaie cu miei.ă ă De-a lungul pere ilor erau lavi e late, iar deasupra lor poli eţ ţ ţ aşternute cu ziare t iate în col uri. Pe poli e erau str chini,ă ţ ţ ă ulcioare, c ni, talere, oale emailate şi ceainice, iar la loc deă cinste şase tig i de aram str luceau de un roşu metalic.ă ă ă

În înc pere erau şase persoane. O femeie b trân ,ă ă ă gârbovit , dou femei înc tinere şi o feti de vreoă ă ă ţă treisprezece ani, cu ochi negri frumoşi. Şi doi b rba i: unulă ţ roşcat, zdrav n, lat în umeri, care şedea smerit lâng uş , şi ună ă ă brunet tân r, zvelt, în care drume ul recunoscu numaidecât peă ţ fiul gazdei – Wasil. Wasil şedea pe lavi , dup mas ,ţă ă ă sprijinindu-se într-un cot, şi privea pe fereastr . Intrarea tat luiă ă şi a str inului nu-i întrerupse gândurile triste.ă

În schimb femeile începur s forfoteasc şi s se învârtă ă ă ă ă prin înc pere. Imediat ap rur pe mas dou str chini înv luiteă ă ă ă ă ă ă în aburi: una cu borş gras, cealalt cu cartofi fier i.ă ţ

Pentru Prokop şi pentru Wasil erau preg tite farfurii adânciă de faian . Ceilal i trebuiau s m nânce din aceeaşi strachin .ţă ţ ă ă ă B trânul se aşez la locul de cinste, de sub tablouri, se închină ă ă cu mişc ri largi, ceilal i îi urmar pilda, apoi în înc pere se auziă ţ ă ă numai sorbitul îmbietor. Prezen a unui necunoscut nu mira peţ nimeni aici. Nu era întâia oar . Aşa c nimeni nu-i acorda vreoă ă aten ie deosebit , între ei schimbau rar frânturi de fraze, cândţ ă poloneze, când bieloruse, ca to i cei de prin p r ile locului.ţ ă ţ

9 covor cu dou fe e; broderie lucrat cu lân sau m tase peă ţ ă ă ă etamin sau canava.ă

60

— Vraciul —

Str chinile se golir repede şi b trâna, c reia i se spuneaă ă ă ă „mama Agata”, se adres uneia dintre femei:ă

— Hai, Zonia! Ce, ai adormit? Mişc -te!ăZonia, o femeie înalt , lat -n şolduri, s ri în picioare, luă ă ă ă

str chinile şi alerg la cuptor. Apuc un cârlig cu coada lung ,ă ă ă ă ce st tea în col , îl vârî repede în cuptorul aprins şi scoase dină ţ el o oal . Obrajii ei s n toşi şi buc la i se înroşir de la foc. Înă ă ă ă ţ ă vreme ce aducea strachina plin , inând-o cu mâinile întinse, seă ţ vedea c are sâni nespus de mari şi de plini.ă

Dup borş a urmat carnea, carne de porc fiart şi t iat înă ă ă ă buc i mari cât pumnul.ăţ

— Olga! strig ner bd toare mama Agata, adresându-seă ă ă celeilalte femei. Taie-i fratelui t u pâine! Nu vezi?!ă

Olga szvelt şi sprinten , lu pâinea, o ridic uşor, o sprijiniă ă ă ă de piept şi croi o felie lung şi sub ire.ă ţ

— Şi eu vreau pâine, mam , spuse feti a pe care o chemaă ţ Natalka.

— Nici de om s nu ui i, morm i Prokop.ă ţ ăOlga arunc oaspetelui o privire şi puse dinaintea lui o felieă

la fel de frumos croit .ă— Mul umesc, spuse el, iar ea îi zâmbi şi d du din capţ ă— N-ai de ce.— De departe eşti?— De departe, din Kalisz.— Ai fost şi la Vilnius?— Am fost!…— Ai v zut şi Ostra Brama?ă— Am v zut-o. E acolo o icoan a Maicii Domnului, f c toareă ă ă ă

de minuni.Prokop îşi privi fiul pe sub sprâncene şi iar îşi coborî ochii.— Toat lumea ştie c e, morm i el.ă ă ă— Ai v zut chiar tu vreo minune? întreb Wasil.ă ă— De v zut n-am v zut, dar oamenii povesteau fel de fel deă ă

minuni.— De pild . Fii bun şi povesteşte.ă— Eu nu m pricep la astfel de lucruri continu oaspetele,ă ă

dar am s v spun, cum oi putea, ce-am auzit.ă ă— Spune, spune! Micu a Natalka se mut mai aproape de el.ţ ăÎncepu s vorbeasc despre o mam care a n scut doiă ă ă ă

gemeni mor i, despre un negustor c ruia ho ii i-au furat marfa,ţ ă ţ despre un clevetitor c ruia i s-a uscat limba, despre un soldată

61


care şi-a pierdut amândou bra ele la r zboi, iar madona i-aă ţ ă ajutat pe to i.ţ

Tocmai terminaser de mâncat şi femeile voiau s se apuceă ă de strâns masa, dar se opriser , ascultând cuvinteleă povestitorului. El îns , t cut de felul lui, vorbea încet şi scurt.ă ă

— Am auzit eu şi alte minuni, dar nu le in pe toate minte,ţ încheie.

— Dar asta-i icoan catolic ? întreb Zonia.ă ă ă— Catolic .ă— Aş vrea s ştiu, interveni iar Wasil, dac ajut şi oameniloră ă ă

de alt credin , s zicem ortodocşi.ă ţă ă— Asta nu ştiu, ridic din umeri oaspetele, dar cred c oricuiă ă

numai s fie om bun.ă— Numai s fie creştin, îl corect sup rat mama Agata.ă ă ă ă

Doar nu vrei s spui c i-ar ajuta şi pe ovrei!ă ă— Pe ovrei? se auzi vocea de bas a argatului cel roşcat, care

t cuse pân atunci. Lor le-ar trimite numai boli. Asta e!ă ăRâse zgomotos şi se lovi cu palmele peste genunchi.B trânul Prokop se ridic şi se închin . Era semnalul şiă ă ă

pentru ceilal i. Femeile se apucar de sp lat vasele. B rba iiţ ă ă ă ţ ieşir în fa a casei, în afar de Wasil, care r mase la mas .ă ţ ă ă ă Mielnik îşi fum luleaua, apoi îşi aduse cojocul, îl întinse peă iarb sub ar ar şi se culc , s a ipeasc pu in dup un prânză ţ ă ă ţ ă ţ ă îndestulat.

— Eu sunt aici muncitor, începu vorba roşcatul adresându-se c l torului ce şedea al turi. Al şaselea an. Bun moar . Dar tuă ă ă ă ă în ce meserie o s lucrezi?ă

— Eu n-am meserie. M pricep la tot felul de lucruri…ă— Dac r mâi peste noapte aici şi dac mâine diminea oă ă ă ţă

s ai chef şi te pricepi la l c tuşerie, repar -mi şi mieă ă ă ă revolverul. S-a în epenit şi nu se ridic deloc cocoşul. Parc aţ ă ă intrat diavolul în el.

— I-am rugat s m lase s înnoptez aici; m-au l sat, aşa că ă ă ă ă o s înnoptez. Iar diminea o s m uit bucuros. M pricepă ţă ă ă ă pu in la l c tuşerie.ţ ă ă

— Î i mul umesc.ţ ţ— Nu-i nevoie. Şi aşa trebuie s pl tesc cumva pentruă ă

ospitalitate. Oameni buni.Argatul încuviin .ţă— Oameni deschişi, nimic de zis. B trânul e preten ios şiă ţ

aspru, dar drept. Nu ia omului ultimul b nu şi nu stoarce din elă ţ ultima pic tur de sudoare. Chiar dac oamenii zic c şi-a l sată ă ă ă ă

62

— Vraciul —

fratele pe drumuri iar acela i-a blestemat copiii. Cine ştie cum a fost, fiindc asta a fost demult. Cu peste patruzeci de ani înă urm . În ce priveşte blestemul, poate a şi fost, pentru că ă Prokop n-a avut noroc de copii. Cel mare s-a înecat, cel mijlociu a pierit în r zboi. A r mas dup el numai v duva, Zonia aceea,ă ă ă ă şi cum era din oameni s raci n-a mai plecat de la socri. Femeieă s n toas şi înc tân r . Pu ine fete o întrec. B trânei Agataă ă ă ă ă ă ţ ă nu-i place. Se ia de ea. Au fost fel de fel de motive, dar acum… S-a împ cat şi cu Olga, fata lui Prokop. B trâna îns e maiă ă ă înverşunat . Şi Olga e muiere bun . Nu doreşte nim nui r u…ă ă ă ă

— Ieri duc eu fân în grajd, iar ea mulge vaca. Şi zice: Ascult ,ă Witalis, i-a venit şi ie cam de mult vremea s te însori. Peţ ţ ă mine m pufneşte râsul. Ce s m însor. Şi-i spun: Poate cuă ă ă tine, Olga. Iar ea, ştiu c se uit dup înv torul din Biernaty.ă ă ă ăţă Atunci îşi arat din ii şi zice: ie, Witalis, nu i-e gândul la mine.ă ţ Ţ ţ Pentru tine, zice, Zonia, v duva, e mai bun decât mine.ă ă

Argatul se porni pe râs, scuip şi ad ug :ă ă ă— Aşa glumeşte ea. Ei, treburi muiereşti.În vremea asta au ieşit şi femeile afar . Olga şi Zonia g tite.ă ă

Se duceau la Biernaty, la serat . Micu a Natalka se învârti ce seă ţ învârti şi se opri lâng oaspete.ă

— Tu l-ai v zut pe Wanka al nostru?ă— Nu, dar cine-i Wanka?— E cal. Şi-i gras ca un porc. Dar pe tine cum te cheam .ă— Antoni.— Pe mine Natalka Szuminska. Tat l meu a fost maistru laă

fabrica din Ludwikowo. Tu cunoşti fabrica din Ludwikowo?— Nu, n-o cunosc.— E tare frumos acolo. E un palat mare. Iar domnişorul

merge cu motocicleta. Şi în hal sunt cuptoare mari, unul lângă ă altul. În ele se arde c r mid . Sunt şi cuptoare pentru faian şiă ă ă ţă pentru por elan. Foarte interesant. Dar iazurile noastre le-aiţ v zut?ă

— Nu, nu le-am v zut.ă— Atunci hai s - i ar t unde po i s te scalzi. Acolo, lângă ţ ă ţ ă ă

p dure. Aici, jos, e primejdios. Sunt gropi mari şi vârtejuri.ă Bunicul Prokop nu las pe nimeni de când s-a spart ghea a deă ţ s-a-necat unchiul Albin.

— Bine, mergem, c zu de acord.ăNatalka, cu vocea ei sub ire, îl copleşea cu poveştile ei.ţ

Mergeau pe mal, pe o c rare îngust şi b t torit . Aşa auă ă ă ă ă înconjurat iazul şi au ajuns la p dure. Aten ia fetei fu atras deă ţ ă

63


ciuperci.— Doamne, strig ea, ce de bure i galbeni! Au crescut deă ţ

vineri pân acum, fiindc vineri i-am cules pe to i împreun cuă ă ţ ă m tuşa Zonia. Vrei s adun m?… E drept c ast zi e duminec ,ă ă ă ă ă ă dar dac faci ceva de pl cere, nu-i p cat. Şi bunica zice…ă ă ă

Au stat toat dup -amiaza s adune bure i galbeni din iarba-ă ă ă ţneagr cu care era în esat p durea. S-au mai odihnit pu in şiă ţ ă ă ţ s-au întors acas pe înserate. S-au întors tocmai la timp, pentruă c era vremea cinei. Mama şi m tuşa Natalk i nu veniser de laă ă ă ă dans, aşa c a trebuit s-o ajute ea pe bunica Agata. Adunaseră ă un şor de ciuperci. Ca s nu se strice, trebuiau alese şi puse înţ ă ap . Dup cin şi dup ce s-a strâns tot de pe mas , Prokop, iară ă ă ă ă dup el şi b trâna, s-au dus s se culce în od ile de pe cealaltă ă ă ă ă parte a tindei. Witalis l-a luat în bra e pe fiul lor, pe infirmulţ Wasil şi l-a dus tot în od i, apoi s-a-ntors, a scos de dup cuptoră ă dou str jace, le-a întins pe lavi a de lâng perete şi a spus:ă ă ţ ă

— Culc -te. Dormi noaptea asta cum po i. Nu mai sunt multeă ţ muşte.

A închis uşa, a stins lampa şi s-a culcat. Oaspetele a f cut laă fel. În înc pere s-a l sat liniştea. La început se mai auzeaă ă bâzâitul muştelor, pân nu s-au cuib rit şi ele, pe urmă ă ă r zb tea numai susurul liniştit şi uniform al apei de la moar .ă ă ă Era linişte, cald şi bine. Iar somnul venea uşor.

Era înc întuneric când i-a trezit scâr iitul ro ilor, tropotulă ţ ţ copitelor şi nişte strig te: oamenii aduceau secar la m cinat.ă ă ă În tind se auzi tuşitul lui Prokop. Witalis s ri în picioare şiă ă oaspetele la fel. Înghesuir strajacele dup cuptor.ă ă

Prokop Mielnik intr şi morm i:ă ă— L udat fie…ă— În veci… r spunser , ei.ă ă— Ce sta i? Mişc , diavole, îi spuse lui Witalis. Ridicţ ă ă

st vilarul!ăSe uit încruntat la oaspete şi ad ug :ă ă ă— Da’ cu tine ce-i? Apuc -te de lucru! N-auzi? Oamenii auă

adus secar !…ă— Înseamn c -mi dai de lucru? întreb bucuros.ă ă ă— Fie! I i dau.ţ

Capitolul VI

Din ziua aceea Antoni Kosiba a r mas la moara lui Prokopă

64

— Vraciul —

Mielnik. Şi cu toate c nu râdea niciodat , iar de zâmbită ă zâmbea rar, se sim ea aici mai bine decât oriunde în alt parte.ţ ă De munc nu se temea, şalele şi mâinile nu şi le cru a, vorb reă ţ ă ţ nu era, aşa c Prokop nu avea ce s -i reproşeze. Dimpotriv ,ă ă ă era chiar mul umit de argatul cel nou. Dac îns n-o ar ta, astaţ ă ă ă se datora felului s u de a fi.ă

Antoni Kosiba îndeplinea toate treburile care-i reveneau. La st vilare, la turnat secar , la cântar sau la m cinat. Când seă ă ă strica ceva, se apuca repede de reparat şi, fiind priceput, era de mare folos. Adeseori se rupea catarama sau aluneca roata din at pe osie, el imediat ştia ce trebuie f cut, o f cea şiţ ă ă ă numai era nevoie de fierar sau de rotar.

— Eşti priceput, Antoni, spunea Witalis. Se vede c eştiă umblat prin lume.

Iar alt dat :ă ă— Nu eşti înc b trân. Dac -l slujeşti cum trebuie pe Prokopă ă ă

o s vezi c - i g seşti şi nevast . i-o d pe Olga, v duva.ă ă ţ ă ă Ţ ă ă— Vorbeşti şi tu s te afli-n treab , ridica din umeri Antoniă ă

Kosiba. Nici lor nu le trece prin cap aşa ceva şi nici mie. Ce-mi trebuie?

Roata morii duduia, şuvoiul de ap vuia, pietrele huruiau.ă F ina se ridica în v zduh şi-l umplea cu gust de pâine. Avea deă ă lucru de diminea a pân seara. Nici nu-i ajungea timpul. Înţ ă schimb duminica se putea odihni şi îşi putea îndrepta ciolanele. Dar nici atunci Antoni nu c uta s se apropie nici de Zonia ceaă ă vesel , nici de mama Natalk i, cu toate c amândou îlă ă ă ă îndr giser şi erau binevoitoare cu el. În timpul lui liber st teaă ă ă mai mult cu Natalka.

Toate zilele sem nau una cu alta şi lui i se p rea c aşa va fiă ă ă mereu, pân când se întâmpl un lucru care schimb totul, iară ă ă pentru familia lui Prokop Mielnik avea s fie un mareă eveniment.

S-a întâmplat aşa: într-o sâmb t , chiar înainte de a opriă ă moara, a plesnit butucul de stejar al ro ii. Trebuia cât maiţ repede strâns cu un cerc de fier. Prokop adusese în goană uneltele iar Antoni se chinui vreo trei ceasuri pân îl repar .ă ă Cum b trânul inea la unelte mai mult ca la orice şi le p straă ţ ă lâng patul lui, îi porunci lui Antoni s le duc înapoi. Antoni aă ă ă luat cutia pe um r şi a plecat. Pân atunci nu intrase niciodată ă ă în od i, pentru c nu era un curios de felul lui şi nici nu avuseseă ă ce c uta acolo.ă

Aici era nespus de curat. La ferestre erau perdele albe,

65


scrobite, şi ghivece cu muşcate. Pe paturile înalte se ridicau pân aproape de tavan piramide de perne pufoase, duşumeauaă era vopsit în roşu.ă

Antoni se întoarse ca s -şi ştearg mai bine picioarele şiă ă intr . În cealalt odaie îl z ri pe Wasilko. St tea întins în pat şiă ă ă ă plângea. Când Wasilko îl z ri pe Antoni, se mai linişti, dar îlă strig .ă

— Ascult , Antoni, eu nu mai pot s rabd. Mai bine mor,ă ă decât s tr iesc aşa. Eu îmi pun cap t zilelor. Aşa mi-a fostă ă ă scris.

— Nu vorbi aşa, îi r spunse liniştit Antoni. Multe nenorociriă cad asupra oamenilor şi totuşi tr iesc…ă

— Tr iesc?… Atunci?… S putrezesc aşa ca un butuc?ă ă— De ce s putrezeşti?ă— Dar ce rost mai am eu? N-am pentru cine tr i. Şi aşa va fi.ă

Zac şi m socotesc. Şi am socotit: Alt ieşire nu-i .ă ă— Las prostiile, morm i Antoni, ascunzându-şi emo ia. Eştiă ă ţ

tân r.ă— Şi ce-i dac sunt tân r? Ce mi-e tinere ea, dac nu m potă ă ţ ă ă

ine singur pe picioare? Dac aş fi b trân, atunci… Asta-iţ ă ă pedeaps pentru p catele tatei! Dar de ce trebuie s suf r eu?ă ă ă ă De ce eu?… Eu i-am luat unchiului partea lui?… Nu eu! Nu eu! Tata! Atunci de ce sunt eu schilod?…

Antoni îşi plec privirile. Nici nu se putea uita la b iatul staă ă ă frumos ca o fat , care se c ina aşa.ă ă

— Gândeşte-te la altceva.— La ce m pot eu gândi, la ce? Numai când m uit laă ă

picioarele astea ale mele, îmi zic c mai bine nu m-aş fi n scut!ă ă Uit -te şi tu!ă

Trase de plapum şi se descoperi.ăPicioarele uscate, neînchipuit de sub iri erau pline deţ

umfl turi noduroase şi de dungi roşietice, care nu apucaser să ă ă albeasc . Wasil spunea ceva, dar Antoni Kosiba nu auzea nimic,ă nu desluşea cuvintele. Se uita ca fermecat. Sim ea c seţ ă petrece ceva ciudat în el. Se uita de parc ar mai fi v zută ă cândva aşa ceva, de parc aşa ar fi trebuit s fie. O foră ă ţă irezistibil îl f cea s se aplece asupra b iatului, întinse mâinileă ă ă ă şi începu s -i palpeze genunchii şi tibia. Ap sând musculaturaă ă atrofiat , degetele lui butuc noase, acoperite cu pieleă ă îngroşat , descopereau cu o îndemânare des vârşit locurile înă ă ă care oasele se sudaser greşit.ă

Respira greu, de parc era dup un mare efort. Se lupta cuă ă

66

— Vraciul —

gândurile. Da, sigur c da: în elegea cu o limpezimeă ţ extraordinar . Oasele s-au sudat greşit. Asta trebuie s fie. Şiă ă aici la fel. Asta e!

Se îndrept şi îşi şterse cu mâneca sudoarea de pe frunte.ă Ochii îi scânteiau şi era atât de palid, încât Wasil îl întreb :ă

— Ce ai?— Stai aşa, Wasil, îi spuse Antoni cu vocea r guşit , când aiă ă

c zut de i-ai rupt picioarele?ă ţ— Acum cinci luni… Dar…— Cinci? Dar i le-au pus la loc?ţ— Mi le-au pus. Doctorul din or şel, din Radoliszki.ă— Şi?— Şi zicea c voi fi s n tos. Mi-a bandajat picioarele în nişteă ă ă

scândurele. Am z cut dou luni, dar când mi le-a scos…ă ă— Atunci?— Atunci mi-a spus c nu mai e nimic de f cut. C nu maiă ă ă

ajut nimic.ă— Nimic?— Aha. Tata a vrut s m duc la spital, la Vilnius. Doctorulă ă ă

spunea îns c n-are de ce, fiindc nici Dumnezeu nu mai poateă ă ă face nimic.

Antoni râse.— Nu-i adev rat.ă— Cum nu-i adev rat? întreb cu vocea tremurând Wasil.ă ă ă— Uite aşa, nu-i adev rat. Ia… mişc degetele… Ei vezi?…ă ă

nu-i adev rat. Dac nu le-ai putea mişca, atunci totul ar fi înă ă zadar. Dar t lpile?ă

— Nu pot, se strâmb Wasil, m dor.ă ă— Te dor?… Aşa şi trebuie. Înseamn c e bine.ă ăÎşi încrunt sprâncenele şi se p rea c se gândeşte la ceva.ă ă ă

În cele din urm spuse cu hot râre:ă ă— Picioarele tale trebuie rupte înc o dat şi puse corect.ă ă

Aşa cum trebuie s fie. Dac n-ai putea mişca degetele, atunciă ă n-ar mai fi nimic de f cut, dar aşa se poate.ă

Wasil se uita la el uluit.— Dar tu de unde ştii. Antoni?— De unde?… Antoni ezit . Nu ştiu de unde. Dar asta nu-iă

deloc greu. Uite, aici s-a sudat strâmb, şi aici, iar la piciorul staă e şi mai r u. Aici osul e plesnit pân la genunchi.ă ă

Ap s şi întreb :ă ă ă— Doare?— Doare r u.ă

67


— Ei, vezi. Şi aici trebuie s fie la fel!…ăB iatul gemu la ap sarea cu degetul.ă ăAntoni zâmbi.— Vezi?… Aici trebuie t iat pielea… şi muşchiul. Pe urm cuă ă ă

un cioc nel… sau cu un fer str u. Aşezate la locul lor.ă ă ăAntoni, de obicei liniştit şi chiar flegmatic, era de

nerecunoscut. Îi explica lui Wasil cu înfl c rare c nu mai eă ă ă timp de pierdut şi c trebuie f cut repede.ă ă

— Doctorul Pawlicki n-o s vrea… Wasil scutur din cap. Elă ă dac zice ceva, pe urm nici nu mai vrea s aud . Poate să ă ă ă ă merg la Vilnius?

Tremura tot, r scolit de speran a pe care o trezise în elă ţ Antoni, şi-l privea neliniştit.

— Nu trebuie s mergi la Vilnius! îi r spunse furios Antoni.ă ă Nu-i nevoie de nimeni. Eu i-o fac. Eu singur!ţ

— Tu? strig neîncrez tor Wasil.ă ă— Da, eu. Şi ai s vezi c o s fie ca înainte.ă ă ă— De unde po i şti tu una ca asta? Asta-i opera ie. Trebuie sţ ţ ă

ai înv tur ca s faci aşa ceva. Ai mai f cut vreodat ?ăţă ă ă ă ăAntoni se întunec . Nu-şi putea învinge aceast ciudată ă ă

dorin , ceva îl obliga s st ruie în inten ia lui. În acelaşi timpţă ă ă ţ în elegea c nu-l vor l sa, c nu-i vor da voie, c nu-l vor crede.ţ ă ă ă ă Pân acum nu se ocupase niciodat cu vindecarea bolilor şi cuă ă atât mai pu in cu tratarea picioarelor rupte. Printreţ numeroasele meserii, pe care le practicase în îndelungatul s uă pelerinaj, ştia cu siguran c nu tratase pe nimeni. Se miraţă ă singur de el, cum putea sus ine cu atâta certitudine, cu atâtaţ convingere c infirmitatea lui Wasil putea fi înl turat . Se mira,ă ă ă dar asta nu-i schimba câtuşi de pu in convingerea şi niciţ hot rârea.ă

Lui Antoni Kosiba nu-i pl cea minciuna. De data aceasta îns ,ă ă hot rî s nu renun e la ea, dac astfel nu îşi putea atingeă ă ţ ă scopul.

— Dac am f cut? ridic din umeri. Am f cut de multe ori.ă ă ă ă Am s - i fac şi ie şi o s te îns n toşeşti. Tu nu eşti b iat prostă ţ ţ ă ă ă ă şi o s fii de acord.ă

Uşa se deschise şi micu a Natalka strig :ţ ă— Antoni, vino la cin ! Dar ie, Wasilko, s - i aduc în pat?ă ţ ă ţ— Nu m nânc, se r sti iritat şi sup rat Wasilko, fiindc îiă ă ă ă

întrerupeau discu ia atât de important . Car -te, Natalka!ţ ă ăÎncepu s -l întrebe iar pe Antoni şi-l l s s plece abia cândă ă ă ă

se auzi în tind vocea mamei.ă68

— Vraciul —

Dou zile mai târziu, b trânul Prokop îl chem pe Antoni laă ă ă el, în fa a morii. Şedea şi puf ia din luleaua lui.ţ ă

— Antoni ce i-ai tr nc nit tu lui Wasilko al meu? întreb după ă ă ă ce st tu o vreme pe gânduri. Adic în problema aia cu opera ia.ă ă ţ

— I-am spus adev rul.ă— Care adev r?ă— C eu pot s -l scap.ă ă— Cum po i tu?ţ— Trebuie deschis, oasele trebuie rupte din nou şi puse la

loc. Nu s-au sudat bine.B trânul scuip , îşi mângâie barba sur şi d du din mân .ă ă ă ă ă— Termin . Chiar doctorul a spus c nu mai e nimic de f cut,ă ă ă

iar tu, un prost, f r înv tur , vrei?… E drept c te pricepi laă ă ăţă ă ă felurite lucruri. Nu zic ba. Ar fi şi p cat… dar cu trupul omuluiă nu-i aşa uşor. Trebuie s ştii unde-i locul fiec rui osişor, ală ă fiec rei vinişoare, care cu care se potriveşte, ce rost are. Amă mai t iat şi eu câte un porc, câte un vi el. Câte sunt acolo, peă ţ care nu le pricepi. Şi la urma urmei, ce-i?… Un animal. La om îns toate-s delicate. Trebuie s te pricepi la aşa ceva. Asta nu-iă ă maşin de tocat paie, pe caro o desfaci, îi întinzi şuruburile şiă altele pe p mânt şi pe urm o pui la loc, o ungi şi taie mai bineă ă decât înainte. Trebuie s ai priceperea asta, şcoli, carte.ă

— Cum vrei! Antoni d du din mân . Te silesc eu, sau ce? Î iă ă ţ spun c pot, fiindc am sc pat atâ ia oameni de necazuri caă ă ă ţ acesta, şi pot. i s-a întâmplat s m auzi pe mine vorbind înŢ ă ă vânt?

B trânul t cea.ă ă— S-a întâmplat s spun c m pricep la ceva şi s stric?ă ă ă ăMielnik d du din cap.ă— Asta-i drept! Ar fi p cat s spun altfel! Eşti priceput şi nuă ă

m plâng. Dar aici e vorba de fiul meu. În elegi? Ultimul careă ţ mi-a mai r mas.ă

— Tu vrei s r mân pentru totdeauna schilod? Fiindc î iă ă ă ă ţ spun c nu-i va fi mai bine, ci tot mai r u. La el au s rit buc iă ă ă ăţ din os. Le pip i şi tu cu mâna. Spui c -i nevoie de carte. Ai avută ă carte. Doctorul din or şel e om cu carte. Şi ce-a f cut?ă ă

— Dac unul cu carte nu poate, unul f r carte nici n-are deă ă ă ce s se apuce. Doar – şi ezit – s -l duc la Vilnius, la spital.ă ă ă Cheltuielile sunt îns mari şi nu se ştie dac ajut …ă ă ă

— Nu-i nevoie de cheltuieli. Mie nu-mi dai nici un ban. Nu te silesc, Prokop, î i repet, nu te silesc. Am vrut s-o fac din inim ,ţ ă pentru c in la voi. Dac i-e team c Wasil poate s moară ţ ă ţ ă ă ă ă

69


din asta, sau poate s se îmboln veasc şi mai r u, atunci bagă ă ă ă ă de seam la dou lucruri. Întâi, e dreptul t u s m şi omori. N-ă ă ă ă ăam s m ap r. Iar dac vrei, î i slujesc cât tr iesc pe degeaba.ă ă ă ă ţ ă Al doilea lucru, Prokop: tu n-ai auzit ce gânduri îi umbl lui prină cap?

— Ce gânduri?— Din astea… c vrea s -şi ia via a.ă ă ţ— Ptiu, s nu vorbeşti într-un ceas r u.ă ăMielnik se scutur .ă— Eu nu vorbesc. El îns numai la asta se gândeşte. Mi-aă

spus-o şi mie, şi altora. Întreab-o pe Zonia ori pe Agata.— În numele Tat lui…ă— Iar tu, Prokop, las -l pe Dumnezeu, spuse sup rat Antoni,ă ă

fiindc toat lumea zice c nefericirea copiilor t i e pedeapsă ă ă ă ă pentru nedreptatea care i-ai f cut-o fratelui t u…ă ă

— Cine spune aşa?! s ri b trânul.ă ă— Cine?… Cine?… To i. Toat lumea. Dac vrei s ştii şi fiulţ ă ă ă

t u spune la fel. De ce, zice, trebuie s suf r eu, s fiu schilodă ă ă ă toat via a pentru p catul tatei?…ă ţ ă

Se aşternu t cerea. Prokop îşi l s capul în jos şi st teaă ă ă ă încremenit. P rul lui lung, c runt şi barba i se mişcau uşor înă ă b taia vântului.ă

— Ai mil , Doamne. Ai mil , Doamne, şoptea.ă ăŞi deodat lui Antoni i se f cu mil de, el. Iat , i-a aruncat înă ă ă ă

fa acestui nefericit cea mai dureroas acuza ie. Sim i nevoiaţă ă ţ ţ s îndulceasc ceea ce i-a spus şi-i zise cu blânde e:ă ă ţ

— Ce vorbesc oamenii e neîndoielnic o minciun … Nimeni nuă poate cunoaşte soarta omului. Iar Wasil e tân r şi-i înc prost.ă ă Eu nu cred în alde astea.

B trânul se foi.ă— Eu nu cred, continu Antoni. Şi cea mai bun dovad eă ă ă

faptul c fiul t u poate fi vindecat şi eu îl vindec. Gândeşte-te,ă ă Prokop, eu nu- i vreau decât binele, aşa cum ştiu c nici tu nu-ţ ămi doreşti r u. Gândeşte-te ce-o s fie când în pofida tuturoră ă vorbelor, Wasil se va înzdr veni şi va începe s mearg , aşaă ă ă cum merg to i oamenii, şi se va apuca de lucru? O s ai cui l saţ ă ă moara, iar la b trâne e o s - i g seşti sprijin şi grij chiar la fiulă ţ ă ţ ă ă t u. Gândeşte-te dac asta nu va închide gura bârfitorilor cândă ă o s -l vad pe Wasil s n tos?ă ă ă ă

Mielnik se ridic greu de pe butuc şi se uit la Antoni, Ochii îiă ă scânteiau nelinişti i.ţ

— Ascult , Antoni, dar juri c nu-mi va muri copilul?ă ă70

— Vraciul —

— Jur, se auzi r spunsul.ă— Atunci vino!Porni înainte t cut. Arunc o privire în od i. Nu era nimeni. Înă ă ă

col , în fa a icoanei pâlpâia fl c ruia candelei.ţ ţ ă ăProkop lu icoana din cui, o ridic solemn deasupra capului şiă ă

spuse:— Pe sfânta şi preacurata…— Pe sfânta şi preacurata, repet Antoni.ă— Pe Cristos izb vitorul…ă— Pe Cristos izb vitorul…ă— Jur.— Jur.— Jur – repet Antoni şi s rut icoana pe care i-o întinseă ă ă

Prokop.Totul trebuia f cut în mare tain . Prokop Mielnik nu voia să ă ă

se aud şi s înceap iar s se vorbeasc de fratele cel alungată ă ă ă ă şi de pedeapsa care ar fi c zut asupra copiilor lui. Cu totă jur mântul lui Antoni Kosiba, cu toat încrederea deosebit peă ă ă care o avea în el, luase totuşi în seam şi eventualitatea mor iiă ţ fiului.

De aceea nu le-a spus nimic precis nici celor mai apropia i.ţÎn ziua urm toare, conform planului lui Antoni, muierile auă

trebuit s deretice în aripa pustie. Au aprins focul în sob , auă ă adus un ciub r cu ap , dou dintre cele mai mari crati e şiă ă ă ţ aşternutul lui Wasil şi al lui Antoni.

Muierilor şi celuilalt argat le-a spus numai atât:— Antoni ştie cum s -l vindece pe Wasil, şi-l va vindecaă

acolo.În acest timp, Antoni a luat dintre unelte, un ciocan, un

fer str u mic, le-a cur at pân s-au albit cu praf de c r midă ă ăţ ă ă ă ă şi le-a f cut mânere. Pe urm a c utat o dalt şi dou cu ite.ă ă ă ă ă ţ Le-a ascu it îndelung, dar cum a f cut-o în magazie, nimeni nuţ ă l-a putut vedea. Nimeni nu ştia cum a scobit scândurelele. B trânul Prokop a plecat la oraş dis-de-diminea şi laă ţă întoarcere i-a dus lui Antoni în c su nişte pachete. Era vat şiă ţă ă tinctur de iod. Bandaje şi-a f cut Antoni singur din două ă ă cearşafuri.

Seara l-au culcat acolo pe Wasil şi au r mas împreun înă ă anex . Acolo era o odaie mare cu trei ferestre şi o nişă ă întunecoas . Lui Wasil i-au pus patul în odaie. Nişa a ocupat-oă Antoni. Ca şi în od ile din casa mare, pe lâng pere i erauă ă ţ lavi e, iar într-un col , o mas mare.ţ ţ ă

71


Wasil nu putea adormi. Mereu îl întreba pe Antoni fel de fel de am nunte.ă

— Mai bine ai dormi, îl repezi Antoni. Ce, i-e fric de durere,ţ ă ca unei muieri?

— Nu mi-e fric de durere. Da’ de unde. Ai s vezi. Nici n-amă ă s gem. Şi te rog tu nici nu te gândi la durere. Am s suport.ă ă Numai s fie bine.ă

— Va fi bine.În zori, moara a pornit ca de obicei. Doar c amândouă ă

femeile au trebuit s se duc în locul lui Antoni.ă ă— Ce-i asta, Prokop, glumeau ranii, macini cu muierile?ţăProkop îns nu r spundea la glume. Altceva avea el în cap.ă ă

Îşi vedea de lucru, dar în sufletul lui se ruga neîncetat.În vremea asta soarele ieşise din cea a ce atârna deasupraţ

orizontului şi inundase p mântul cu o lumin cald . În c su seă ă ă ă ţă luminase de-a binelea.

Antoni, care treb luia de mult, morm ia ceva pe subă ă musta . Wasil îl urm rea cu privirile şi nu spunea nimic.ţă ă Uriaşul acesta b rbos i se p rea un om extraordinar, misteriosă ă şi primejdios. În purtarea lui, în graba şi în clipele scurte în care c dea pe gânduri, în zâmbetele şi în încruntarea sprânceneloră era ceva ce te umplea de o spaim supersti ioas . Wasil ştia că ţ ă ă acum nu va veni nimeni aici şi c el e în mâinile lui. Mai ştia că ă nu ajut nici o rug minte, fiindc Antoni nu renun a pentruă ă ă ţ nimic în lume la planul lui. Poate ar fi strigat dup ajutor, dară nici de asta nu mai era în stare. Se uita ca fermecat la lucrurile de neîn eles pe care le f cea Antoni, cum arunca feluriteţ ă instrumente în ap clocotit , cum se înf şur în cearşaf, cumă ă ă ă aşeza pe sc unel sulurile de bandaje… Cum scotea de undevaă nişte frânghii…

Wasilko îşi spuse c aşa trebuie s arate un c l u care fieă ă ă ă preg teşte s tortureze pe cineva. Şi deodat îl cuprinseă ă ă uimirea când auzi la capul lui o voce cald şi domoal , atât deă ă deosebit de tonul obişnuit al lui Antoni.ă

Antoni se aplecase asupra lui şi vorbea senin şi blând:— Ei, curaj, prietene, fii b rbat! Trebuie s suferi pu in, dacă ă ţ ă

vrei s fii iar un fl c u vioi şi seme . Totul va merge bine. Hai,ă ă ă ţ sprijin -te de mine.ă

L-a luat pe bra e şi l-a lungit pe mas .ţ ă— Vezi, spunea, eu ştiu c tu eşti curajos, c o s strângi dină ă ă

din i şi n-o s sco i nici un cuvânt. Dar f r voia ta, s-ar puteaţ ă ţ ă ă s tresari, aşa c trebuie s te leg. Fiindc orice tres rire ară ă ă ă ă

72

— Vraciul —

putea s -mi strice treburile. Bine?ă— Leag , şopti Wasil.ă— Şi nu te uita aici. Uit -te în tavan sau pe fereastr , la noriiă ă

de pe cer.Vocea aceasta domoal îi liniştea nervii. Sim ea cât de tare îlă ţ

strâng frânghiile. Acum era atât de strâns legat de mas , încâtă nici nu se putea mişca. Tr gând cu coada ochiului mai v zuseă ă c Antoni îşi suflecase pân sus mânecile şi îşi sp lase îndelungă ă ă mâinile în ap fierbinte.ă

Pe urm s-a auzit zorn itul instrumentelor, înc o secund şiă ă ă ă pe piciorul drept sim i dou atingeri repezi de sârm înroşit înţ ă ă ă foc. Înc dou !… Durerea devenea tot mai puternic . Wasilă ă ă încleşta f lcile cât putu de tare, în ochi îi ap rur lacrimile. I seă ă ă p rea c se scurg ceasuri în şir, iar durerea creştea mereu… Înă ă cele din urm printre din ii strânşi îi sc p un strig t prelung şiă ţ ă ă ă în buşit:ă

— Aaaaa…În piciorul dureros sim i deodat o lovitur puternic .ţ ă ă ă

Durerea fusese atât de mare încât parc -i turnase foc înă m duva oaselor şi-i smulsese muşchii într-o strânsoareă ucig toare. În ochi i se roteau puncte argintii.ă

— Mor, îşi spuse şi leşin .ăCând şi-a revenit, primul lucru pe care l-a sim it a fost unţ

gust de rachiu în gur . Era complet vl guit. Nu-şi putea ridicaă ă pleoapele, nu-şi d dea seama unde e şi ce s-a-ntâmplat cu el.ă Pe urm a sim it miros de tutun şi a început s desluşească ţ ă ă şoapte. Vorbeau doi b rba i. Da, recunoştea vocea tat lui şi aă ţ ă lui Antoni.

Deschise cu greu ochii. Se obişnui cu lumina. Pe lavi a dinţ fa a lui st tea Prokop şi se uita la el. Al turi, Antoni.ţ ă ă

— A deschis ochii, spuse tat l. B iatul meu, Wasilko! S-a-ă ăndurat cerul de noi, p c toşii! Slav lui. B iatul meu, tr ieşti?ă ă ă ă ă Tr ieşti?…ă

— Cum s nu tr iasc ? Antoni se apropie de pat. Tr ieşte şiă ă ă ă ar trebui s se îns n toşeasc .ă ă ă ă

— Mi-ai pus la loc oasele picioarelor? întreb în şoapt Wasil.ă ă— P i, cum?! Şi am reuşit! Tare r u mai erau rupte, iară ă

doctorul acela i-a f cut şi mai mult r u. Acum stai liniştit. Arţ ă ă trebui s se sudeze bine.ă

— Şi… şi voi merge?— Vei merge.— Ca to i oamenii?ţ

73


— Ca ei.Pleoapele lui Wasil c zur din nou.ă ă— A adormit, spuse Antoni. S -l l s m s doarm . Somnul îiă ă ă ă ă

d puteri.ă

Capitolul VII

O s pt mân mai târziu, lui Wasil i-a trecut febra şi i-aă ă ă revenit pofta de mâncare. Odat cu speran a îi revenea şi bunaă ţ dispozi ie. În timpul pans rii se schimonosea de durere, darţ ă glumea. Îl îngrijea Antoni însuşi, iar când era mai mult de lucru la moar , atunci femeile aveau grij de bolnav.ă ă

N-a fost chip s se p streze taina fa de ele şi se vede c deă ă ţă ă aceea vestea despre opera ie s-a r spândit prin împrejurimi.ţ ă Câte un prieten sau coleg al lui Wasil se ab tea din drum ca să ă mai schimbe o vorb cu el. Şi femeile curioase veneau să ă spioneze, ca s aib ce bârfi. Numai de Antoni se fereau şi dacă ă ă cineva vedea c e în odaie, pleca numaidecât.ă

Aşa au trecut octombrie, noiembrie, decembrie. În ziua de ajun, Wasil a început s -l roage pe Antoni s -l lase s -şi încerceă ă ă puterile. Antoni îns , mârâi amenin tor:ă ţă

— Stai acolo şi s nu mişti vreo atel ! î i spun eu când!ă ă ţAbia spre sfârşitul lui ianuarie hot rî c -i timpul s scoată ă ă ă

bandajul. Toat familia ar fi vrut s fie de fa , dar Antoni n-aă ă ţă l sat pe nimeni. El însuşi era foarte emo ionat şi-i tremurauă ţ mâinile când desf şura bandajul.ă

Picioarele lui Wasil se sub iaser şi mai mult, muşchii seţ ă atrofiaser şi mai r u. Dar r nile se vindecaser bine şi, ce-iă ă ă ă mai important, disp ruser nodurile şi strâmb turile de peă ă ă picioare.

Antoni pip ia cu b gare de seam prin pielea sub ireă ă ă ţ centimetru cu centimetru de os. inea ochii închişi, de parcŢ ă privirea l-ar fi încurcat. În cele din urm r sufl uşurat şiă ă ă morm i:ă

— Mişc degetele… Acum uşor t lpile… Doare?…ă ă— Nu, nu doare, r spunse Wasil cu vocea sugrumat deă ă

emo ie.ţ— Acum încearc s îndoi genunchii…ă ă— Mi-e fric .ă— Hai, curaj!Wasil îi îndeplini porunca şi se uita cu lacrimi în ochi la

74

— Vraciul —

Antoni.— Pot s -i îndoi! Pot!ă— Ai r bdare. Nu prea mult. Acum ridic uşor piciorul sta…ă ă ă

aşaa, acum pe sta…ăWasil f cea eforturi ca s -i îndeplineasc indica iile şiă ă ă ţ

tremura din tot trupul de emo ie.ţ— Iar acum acoper -te şi stai acolo. Mai stai vreoă

s pt mân . Pe urm începi s te ridici.ă ă ă ă ă— Antoni!— Ce-i?— Asta înseamn … asta înseamn c … voi putea umbla?…ă ă ă— La fel ca mine. Nu dintr-o dat . Trebuie s înve i. Laă ă ţ

început, ca un copil mic, n-ai s te po i ine pe picioare.ă ţ ţŞi acesta era adev rul. Abia dup dou s pt mâni de laă ă ă ă ă

scoaterea bandajelor a reuşit Wasil s înconjoare odaia f ră ă ă ajutorul cârjei. Atunci Antoni a chemat toat familia. A venită Prokop şi Agata, şi amândou femeile tinere, şi micu a Natalka.ă ţ

Wasil st tea pe pat, complet îmbr cat şi aştepta. Când s-auă ă adunat to i, s-a ridicat şi a înconjurat odaia încet, sl bit, dar cuţ ă pas sigur. S-a oprit în mijlocul od ii şi a izbucnit în râs.ă

Atunci femeile s-au pornit pe plâns de parc s-ar fi întâmplată o mare nenorocire. Mama Agata îşi luase fiul în bra e şi seţ cutremura de plâns. Numai b trânul Prokop st tea nemişcat,ă ă dar şi lui îi curgeau lacrimile pe must i şi pe barb .ăţ ă

Când s-au mai potolit plânsetele şi râsetele femeilor, Prokop îi f cu semn lui Antoni.ă

— Vino cu mine.Au ieşit amândoi din aripa cea nou , au înconjurat casa şi auă

intrat în tind .ă— D -mi c ciula ta, îi porunci Prokop. A luat-o şi a disp rută ă ă

cu ea în odaie. A stat acolo vreo zece minute. Deodat uşa seă deschise. inea c ciula cu amândou mâinile. I-o întinse luiŢ ă ă Antoni.

— ine, ia! Numai imperiali. Î i ajung pentru tot restul vie ii.Ţ ţ ţ Binele pe care mi l-ai f cut tu, nu se poate pl ti cu bani, dară ă dau tot ce pot! Ia-i!

Antoni se uit întâi la el, apoi la c ciul ; era aproape plin cuă ă ă ă monezi mici de aur.

— Ce-i cu tine, Prokop? Antoni f cu un pas înd r t. Ce-i cuă ă ă tine? Tu i-ai pierdut min ile.ţ ţ

— Ia-i! repet Mielnik.ă— Ce s fac cu ei? Eu n-am nevoie. Astâmp r -te, Prokop.ă ă ă

75


Pentru bani am f cut eu asta?… Pentru c in la voi, pentru că ă ţ ă eşti un om de treab ! Şi-mi p rea r u de b iat.ă ă ă ă

— Ia-i!— Nu-i iau! îi r spunse hot rât Antoni.ă ă— De ce?— N-am ce s fac cu ei. Nu-i iau!ă— i-i dau din inim , cerul mi-e martor, c i-i dau din inim .Ţ ă ă ţ ă

Şi nu-mi pare r u.ă— Iar eu î i mul umesc din inim . Î i mul umesc, Prokop,ţ ţ ă ţ ţ

pentru gândul t u curat, dar eu n-am nevoie de bani. O bucată ă de pâine am, pentru tutun şi îmbr c minte câştig, ce s fac cuă ă ă ei?

Mielnik r mase pe gânduri.ă— Eu i-i dau, spuse în sfârşit, iar tu nu-i iei. Treaba ta,ţ

Antoni. Cu for a nu i-i pot da. Dar nici tu nu ai dreptul aşa! Tu,ţ ţ Antoni, nu vrei s -mi primeşti recunoştin a. Ce vrei, s -miă ţ ă scoat oamenii ochii c pentru aşa lucru eu nu te-am r spl tită ă ă ă cu nimic?… N-ai dreptul s te por i cu mine aşa necreştineşte,ă ţ neomeneşte. Nu vrei aur, atunci primeşte altceva. Fii oaspetele meu. Tr ieşte cu noi ca unul de-al familiei. Vrei câteodat să ă ă dai o mân de ajutor la moar sau în gospod rie, d , nu vrei,ă ă ă ă nu da. Tr ieşte ca la tat l t u.ă ă ă

Antoni încuviin dând din cap.ţă— M simt bine la tine, Prokop, şi r mân. Dar n-am de gândă ă

s - i m nânc pâinea pe degeaba. Cât mai sunt s n tos şi mă ţ ă ă ă ă mai in puterile, nu m las de munc , fiindc ce via ar fi aiaţ ă ă ă ţă f r munc ? Iar ie î i mul umesc pentru inima ta bun .ă ă ă ţ ţ ţ ă

Mai mult n-au vorbit despre asta. Şi totul a r mas ca maiă înainte. Doar la mas , mama Agata îi punea lui Antoni farfurieă separat , şi-i alegea chiar ea cele mai grase buc i de carne.ă ăţ

În prima vineri, când se adunase o mul ime de lume laţ moar , Wasil a ieşit în ograd îmbr cat într-un cojoc scurt, nou,ă ă ă cu c ciul înalt de astrahan şi cizme cu carâmbi de lac.ă ă ă Mergea de fa cu to i, de parc n-ar fi avut niciodat nimic.ţă ţ ă ă Oamenii c scau larg gurile şi îşi d deau coate, pentru că ă ă nim nui nu-i venea s cread ce spuneau femeile, c argatul luiă ă ă ă Prokop Mielnik, Antoni Kosiba, venit de pe meleaguri îndep rtate, l-a vindecat ca prin minune pe Wasil.ă

Pe cât de cunoscut fusese înainte nenorocirea lui Wasil, peă atât de r sun toare devenise acum îns n toşirea lui. Se vorbeaă ă ă ă la Biernaty şi la Radoliszki, la Wieckuny şi la Nieskupa, la Poberezie şi la Guminskie. Iar de acolo vestea a mers şi mai

76

— Vraciul —

departe, pân la moşia lui Romejko şi a lui Kuncewicz, pân înă ă satele întinse de pe Ruczejnica, ba chiar şi mai departe. Pe acolo oamenii se ocupau mai pu in de asta, dar aici, aproape,ţ to i ineau minte îns n toşirea nemaipomenit de la moar .ţ ţ ă ă ă ă

Aşa c pe la sfârşitul lui februarie, când în r sura dină ă p durea din Czumsk un mesteac n a c zut peste Fedorczuk, ună ă ă

ran din Nieskupa, vecinii au hot rât s -l duc la moar , laţă ă ă ă ă Antoni Kosiba. L-au adus aproape f r suflare. Sângele îi âşneaă ă ţ pe gur , iar omul nici nu mai gemea.ă

Când sania tras de un c lu mic şi umflat s-a oprit în fa aă ă ţ ţ morii, Antoni tocmai ducea un sac de t râ e în magazie.ă ţ

— Ajutor, frate, i se adres unul dintre ei. Un copac ne-aă strivit vecinul. Patru copii r mân orfani, fiindc pe mama lor amă ă îngropat-o anul trecut.

A ieşit şi Prokop, iar ei de îndat s-au întors spre el s -lă ă conving pe Antoni.ă

— L-a vindecat pe b iatul t u, s -l ajute şi pe Fedorczuk.ă ă ă— Nu-i treaba mea, oameni buni, le-a r spuns Prokop aşezat.ă

Nu pot nici s -i poruncesc, nici s -l opresc. E treaba lui.ă ăÎn vremea asta, Antoni îşi scuturase mâinile de f in şiă ă

îngenunchease pe z pad lâng sanie.ă ă ă— Lua i-l cu grij , spuse, şi veni i dup mine.ţ ă ţ ăDup îns n toşirea lui Wasil, Antoni r m sese definitiv înă ă ă ă ă

aripa cea nou . Acolo se sim ea mai bine şi apoi tot st tea eaă ţ ă goal . Acolo l-au dus şi pe Fedorczuk.ă

Antoni s-a ocupat de el pân seara târziu, apoi s-a dus înă odaia în care aşteptau ranii din Nieskupa.ţă

— Slav cerului, spuse, vecinul vostru e un b rbat zdrav n.ă ă ă Şira spin rii e-ntreag . I-a frânt numai şase coaste şi furcaă ă gâtului. Duce i-l acas şi s stea culcat pân nu mai scuipţ ă ă ă ă sânge. Cum îl apuc tuşea da i-i câte o bucat de ghea . Nu-iă ţ ă ţă da i nimic fierbinte. Şi nici mâna stâng s n-o mişte. Seţ ă ă vindec . Peste zece zile trimite i pe cineva dup mine, s v dă ţ ă ă ă cum îi merge.

— Şi n-o s moar ?ă ă— Eu nu-s proroc, ridic Antoni din umeri, dar cred c dacă ă ă

face i tot ce v spun eu, scap .ţ ă ăL-au luat pe Fedorczuk şi au plecat. N-au trecut îns zece zileă

şi tot din Nieskupa au adus un nou pacient. Un argat a alunecat când f cea o copc în ghea şi şi-a despicat laba piciorului cuă ă ţă securea, aproape pân la os. Nu se ştie dac securea eraă ă ruginit sau i-a intrat în ran mizeria din papuc, destul că ă ă

77


piciorul se înnegrea v zând cu ochii. Pân şi bolnavul îşi d deaă ă ă seama c e cangren .ă ă

Antoni cl tin din cap şi morm i:ă ă ă— Eu nu mai am ce face. Piciorul e pierdut.— Salveaz -mi m car via a! se ruga nefericitul.ă ă ţ— Trebuie t iat piciorul de aici, din locul sta. Antoni ar tă ă ă ă

deasupra genunchiului. O s r mâi schilod pe toat via a şi o să ă ă ţ ă m blestemi. O s spui c se mai putea face ceva.ă ă ă

— Î i jur, frate, salveaz -mi via a, c v d şi eu petele negre.ţ ă ţ ă ă Cangren .ă

— Cum vrei, c zu de acord Antoni dup o clip de gândire.ă ă ăOpera ia a fost foarte dureroas şi într-atât l-a sleit peţ ă

bolnav, încât nici nu l-au putut lua acas vreo câteva zile. Via aă ţ lui îns nu mai era în primejdie.ă

Dup aceste cazuri, faima lui Antoni Kosiba a crescut şi maiă mult. Aproape c nu era zi s nu vin bolnavi cu fel de fel deă ă ă suferin e. Unuia îi puroiau ochii de nu mai vedea nimic pe lume,ţ pe altul îl dureau oasele, al treilea se plângea de crampe, altul se sufoca de tuse. Erau şi dintre cei care nu ştiau ce au: boleau şi gata.

Antoni nu-i ajuta pe to i. Pe unii îi trimitea imediat înapoi,ţ spunându-le c pentru boala lor nu-i nici un leac. Altora leă spunea fel de fel de lucruri: s pun pe pântece un sac cu nisipă ă fierbinte, s nu pun sare în mâncare, şi s nu m nânce carne,ă ă ă ă s bea felurite fierturi din plante. Şi aşa se întâmpla, c cineă ă pleca de la el cu vreun sfat întotdeauna se îns n toşea, iară ă dac nu se îns n toşea de tot, cel pu in îi mai alina suferin a.ă ă ă ţ ţ

În împrejurimi erau câ iva vraci. La Pieczki, la conteleţ Zantoft, un baci b trân ştia s descânte bolile de piele şiă ă durerea de din i, dar se pricepea şi la alte boli. O bab ,ţ ă Bielakowa, din colonia Nowe Osiedle, avea leac pentru pecingine şi pentru naşteri norocoase; un ârcovnic dinţ Radoliszki gonea viermii şi oprea sânger rile. Dar to i îl puneauă ţ pe bolnavi s spun nişte rug ciuni sau nişte cuvinteă ă ă misterioase, f ceau nişte semne deasupra bolnavilor sau leă d deau amulete.ă

În schimb vraciul cel nou, Antoni de la moar , nu f cea aşaă ă ceva. El întreba, se uita, pip ia, pe urm umbla ca r t cit prină ă ă ă odaie, îşi freca violent fruntea, îşi d dea ochii peste cap şiă spunea numaidecât cum trebuie vindecat suferin a.ă ţ

Prin sate oamenii discutau mult despre metodele lor de vindecare. Dintr-un punct de vedere Antoni Kosiba îi întrecea

78

— Vraciul —

pe to i: nu lua bani. Dac bolnavii aduceau un bo de unt, unţ ă ţ pui, un s cule cu bob, un sul de pânz de cas ori un scul deă ţ ă ă lân , le primea mul umind cu un morm it scurt, dac nuă ţ ă ă aduceau nimic îi îngrijea şi aşa. Unora mai s raci le mai d deaă ă şi de la el, iar ce r mânea intra în c mara lui Mielnik. Antoni n-ă ăavea nevoie de nimic pentru el, lui îi era de-ajuns s aib deă ă tutun, de o pereche de bocanci nearg si i şi de cevaă ţ îmbr c minte. Pentru atâta îi ajungea câştigul de la moar ,ă ă ă fiindc nu se l sase de lucru, cu toate c Prokop îl îndemnase laă ă ă aceasta din recunoştin pentru b iat, şi pentru tot ce le d deaţă ă ă lor Antoni.

În vremea asta num rul pacien ilor creştea. Erau şi zile înă ţ care lui Antoni nu-i mai r mânea nici un ceas pentru munca lui.ă Afar st teau câte zece sau şi mai mult c ru e cu bolnavi, dacă ă ă ţ ă veneau de departe. Fiindc şi dintre aceştia erau mul i. Altfel,ă ţ cei care mai aveau putere, veneau pe jos. În c mar , în tind şiă ă ă chiar în odaie, prin col uri, se ridicau gr mezi cu daruri, fiindcţ ă ă mama Agata nu voia s primeasc decât hran , în schimbă ă ă pânza, lâna, inul, pieile de miel şi de vi el, penele şi în primulţ rând plantele la care se l comea Antoni, z ceau gr mad uneleă ă ă ă peste altele.

— Acuşi ajunge gunoiul pân -n grind , spunea Zonia ceaă ă lat -n şolduri. Te d afar bog ia din cas . Dac mi-ai spune,ă ă ă ăţ ă ă i-aş m tura… Şi podeaua ar trebui frecat …ţ ă ă

— Las … f cea el cu mâna. Mie mi-e bine şi aşa.ă ă— Ar trebui sp late ferestrele, ad uga ea.ă ă— Merge şi aşa.— B rbatul f r -ngrijire e ca livada f r -ngr dire.ă ă ă ă ă ăAntoni t cea crezând c dac nu r spunde, Zonia o s stea,ă ă ă ă ă

ce o s stea, şi o s plece. El de fapt o îndr gea, pre uiaă ă ă ţ bun tatea ei, dar prefera s fie singur.ă ă

De data asta Zonia îns nu se d dea b tut .ă ă ă ă— Tu, Antoni, eşti un b rbat descurc re . Dar nu ştii s - iă ă ţ ă ţ

vezi interesul. Ehe, ce bog ii ai putea tu strânge dac ai vrea.ăţ ă Atâta popor vine la tine. S -i aju i pe suferinzi, e un lucruă ţ creştinesc. Dac -i s rac, şi pe degeaba, dar mi se-ntorceauă ă m runtaiele pe dos când am v zut c n-ai luat de la un bog tană ă ă ă ca Dulejko din Bierwinty decât un cojocel. El i-ar fi dat şi o vacţ ă dac i-ai fi cerut. Mul i bani ai putea strânge.ă ţ

— N-am nevoie de bani, ridica el din umeri. Eu nu suf r deă foame şi nu am pentru cine strânge.

— Asta-i vina ta.

79


— Care?— C n-ai pentru cine strânge. Ar trebui s ai şi tu femeia ta.ă ă

Şi copii.— Eu sunt b trân de-acum, morm i.ă ăZonia îşi ar t din ii.ă ă ţ— Tu, b trân… Câte nu te-ar lua!…ă— Nu-i nevoie.— Şi eu te-aş lua. Z u c te-aş lua.ă ăAntoni se întoarse repede cu spatele şi morm i:ă— Las prostiile astea.ă— Dar de ce-s prostii?… Nu te teme. Nu trece lun s nu mă ă ă

pe easc cineva. Sunt eu v duv , dar nu sunt cea din urmţ ă ă ă ă muiere. Duminica trecut , ai v zut şi tu, au venit din Wickunyă ă b trânul Baran şi gr dinarul Siwek. M-au cerut pentruă ă Miszczonek cel tân r. Eu îns nimic, cu toate c -i mai tân ră ă ă ă decât mine şi-i las tat-s u treizeci de jug re de p mânt. Euă ă ă ă îns nici gând. Nu aşa b rbat îmi trebuie mie. Pe tine te-aş lua,ă ă numai o vorb de-ai zice. Şi afl c şi Prokop ar fi…ă ă ă

— Nu mi-e mie de-nsurat, Zonia…— Nu- i plac?ţ— Ce s -mi placi?… Mie nu-mi place nici una, fiindc nu mi-eă ă

gândul la însur toare…ă— Adic , de ce?ă— De aia.— Ai şi tu nevoie de femeie. Ori poate c n-ai?ă— Nu.— Atunci, du-te dracului! r bufni pe neaşteptate Zonia. Să ă

stai pe deal şi s nu vezi soarele! Scutura-te-ar frigurile! S staiă ă în ap şi s nu- i po i astâmp ra setea. Uit -te la el! Aşa eşti tuă ă ţ ţ ă ă de an oş. Aşa eşti de duşm nos?… Bine, bine. Am s in euţ ţ ă ă ţ minte. Ptiu!

Şi a âşnit afar trântind uşile, roşie de furie. A doua zi însţ ă ă nu mai r m sese nimic din sup rarea ei. Îi turna iar grijulieă ă ă sup , ceai mai tare decât altora şi îşi ar ta din ii frumoşi şi albi.ă ă ţ

În afar de Zonia şi micu a Natalka, în c m ru a lui Antoniă ţ ă ă ţ nu mai intra nimeni din familia morarului. Dac ar fi putut,ă Natalka, ar fi stat zi şi noapte aci. Se legase mult de Antoni.

Într-o zi îi spuse:— M tuşa Zonia se g teşte tot mai frumos. Ieri şi-a cump rată ă ă

la iarmaroc o bluz roşie. Şi ghete cu toc înalt…ă— Asta-i bine.— Dar eu ştiu de ce se g teşte ea aşa.ă

80

— Vraciul —

— Pentru c -i muiere, iar muierilor le place s se g teasc .ă ă ă ă— Nu, Natalka cl tin din cap. Pentru c ca vrea s se m riteă ă ă ă ă

cu tine.— Nu vorbi prostii, o repezi el.— Nu eu, Witalis vorbeşte. Şi bunica la fel.— Prostii.Feti a b tu din palme.ţ ă— E adev rat?… E adev rat?…ă ă— Sigur c -s prostii. Dar tu de ce te bucuri aşa?ă— Pentru c eu ştiu de ce n-o vrei pe m tuşa Zonia. Tu te-ă ă

nsori cu mine, când o s fiu mare.ă— Sigur c da, sigur c da. O mângâia pe p r zâmbind.ă ă ă— Te-nsori cu mine?— Numai s creşti.ăNumai cu ea îi pl cea s stea de vorb , numai ei îi zâmbeaă ă ă

uneori. O îndr gise pe Natalka din toat inima. Aşa c de câteă ă ă ori fata avea vreun atac de epilepsie, se am ra r u de tot şi îşiă ă spunea c numai s vin prim vara şi se duce în p dure să ă ă ă ă ă caute ierburile care o pot lecui. Pe aici, unde oamenii strângeau pentru vânzare ori pentru folosul lor muşe el, valerian , ment ,ţ ă ă floare de tei, bujorel, alb strele, frunz de mesteac n, m ciuliiă ă ă ă de mac s lbatic, angelic , m tr gun , cimbrişor, ruje şi multeă ă ă ă ă alte ierburi, numai de una nu putea afla nimic. Nu-şi putea aminti cu nici un chip numele ei şi cu toate c o descria cumă arat iarba asta cu frunzuli e mici şi ascu ite, nimeni nu-i puteaă ţ ţ spune cum se cheam şi dac se g seşte prin p durile deă ă ă ă primprejur.

Odat s-a dus şi la farmacia din Radoliszki cu speran a c oă ţ ă g seşte acolo. Farmacistul îns , enervat de explica iile lungi şiă ă ţ de faptul c el nu cunoştea aceast plant , l-a dat afar peă ă ă ă Antoni. L-a dat afar cu atât mai bucuros, cu cât înmul ireaă ţ vracilor în jurul or şelului îi st tea ca sarea-n ochi şi lui şiă ă doctorului Pawlicki. Faima lor era prea mare ca s nu le ia chiară şi pacien ii din or şel.ţ ă

În timpul dezghe ului din martie, când oamenii au început sţ ă se îmboln veasc mai des, dar doctorului Pawlicki nu-i sporeaă ă num rul pacien ilor, acesta se sf tui cu farmacistul şi se hot rîă ţ ă ă s ac ioneze. Scrise o ampl sesizare prefectului şi mediculuiă ţ ă şef din jude , plângându-se de adev rata plag a vracilor,ţ ă ă cerând adoptarea unor m suri oficiale în scopul etc. M surileă ă oficiale mergeau încet şi nu venea nici un r spuns. Între timp s-ăa întâmplat un lucru care l-a înfuriat la culme pe doctorul

81


Pawlicki. Într-o zi a venit dup el tr sura din Kluczewo. Domnulă ă Kijakovicz, boierul din Kluczewo suferea de pietre la rinichi şi chema deseori medicul. Brişca din Kluczewo îşi f cea apari iaă ţ de obicei dis-de-diminea . Aceasta era urmarea unor cauzeţă bine determinate. Domnul Kijakowicz avea seara oaspe i laţ bridge şi cum nu se putea ab ine s nu bea câteva p h rele,ţ ă ă ă noaptea îl apucau crizele, iar în zori vizitiul Ignacy pornea cu o pereche de murgi iu i dup doctor.ţ ă

De data aceasta a venit abia dup -amiaz . Aşezându-se înă ă brişc , doctorul Pawlicki începu s -l întrebe ce s-a-ntâmplat.ă ă Ignacy, cinstit cum era, se vede c nu-şi d dea seama de ceeaă ă ce spune şi cu cine vorbeşte, ori poate c o f cea anume ca s -lă ă ă nec jeasc pe doctor, care mereu uita de bacşiş, i-a povestită ă totul deschis. St pânul îl trimisese ca de obicei dis-de-ădiminea , dar nu dup domnul doctor, ci dup vraciul acela,ţă ă ă Antoni Kosiba, care locuia la Mielnik, la marginea or şelului.ă

— Cum aşa? se înfurie doctorul. Te-au trimis dup vraci?ă— Dup vraci.ă— Se vede c domnul Kijakowicz se gr beşte s ajung peă ă ă ă

lumea cealalt .ă— De gr bit nu se gr beşte. Dar lumea zice c vraciul laă ă ă ă

dac lecuieşte pe cineva, apoi parc -i ia boala cu mânaă ăDoctorul izbucni.— Cât prostie! cât prostie! Dumneata nu în elegi c ună ă ţ ă

neghiob, care habar n-are de medicin , de anatomie e ună pericol pentru via a omului?ţ

— Eu în eleg, r spunse vizitiul.ţ ă— Te l muresc eu îndat . S zicem c i se îmboln veşte celă ă ă ă ţ ă

mai bun cal. La cine te duci? La veterinar sau la un neispr vită care nu ştie unde-i coada şi unde-i capul calului?

Ignacy se porni pe râs.— Cine s nu ştie aşa ceva?!… Dar de ce s zic eu c mi seă ă ă

îmboln veşte calul?… Dac omul îngrijeşte de cal, şi-i un cală ă bun, de ce s zic de boal , s nu fie într-un ceas r u.ă ă ă ă

Doctorul Pawlicki d du din mân , dar ad ug :ă ă ă ă— Vezi îns c dumneata ai avut atâta minte s nu te duciă ă ă

dup vraciul acela, ci s vii dup mine.ă ă ă— Dar ce era s fac? Dac m-aş întoarce cu brişc goal ,ă ă ă ă

boierul m-ar lua la palme. M gândesc eu şi-mi zic: dac la nuă ă ă vrea, atunci m duc dup domnul doctor.ă ă

— Cine nu vrea?— la… Vraciul de la Mielnik.Ă

82

— Vraciul —

— Cum nu vrea?— Aşa, n-a vrut. Eu, zice n-am vreme s umblu pe la boieriiă

voştri, zice. Nu vezi, zice, câ i bolnavi aşteapt ?… Aşa zice, iarţ ă eu m uit, e adev rat: popor mult ca joia la iarmaroc. Atunci euă ă îi zic: boierul, zic, î i pl teşte mai mult decât to i ştia la un loc,ţ ă ţ ă numai s -l aju i. Atunci el zice: Dac boierul e bolnav, s vină ţ ă ă ă aici şi el ca ceilal i. Mie bani nu-mi trebuie… Ce era s fac?…ţ ă Am întors şi gata. Ştiu şi eu c el nu ia bani.ă

— Dar produse ia, strig Pawlicki.ă— Nu, nici produse nu ia! Ceva unt, ou , cârna i. Nu-i lacom.ă ţDoctorul strânse din din i. Ajuns la conac, nu i-a mai f cutţ ă

reproşuri domnului Kijakowicz, dar la întoarcere i-a poruncit îns lui Ignacy s se abat pe la moar .ă ă ă ă

În fa a morii, sau mai degrab în b t tura din fa a c su ei,ţ ă ă ă ţ ă ţ erau vreo duzin de c ru e. Caii desh ma i mâncau linişti i fân.ă ă ţ ă ţ ţ În c ru e z ceau bolnavi. Vreo şapte, opt rani şedeau peă ţ ă ţă grinzile de lâng grajd, tr gând din igar .ă ă ţ ă

— Unde-i… vraciul acela? întreb doctorul Pawlicki.ăUnul dintre rani se ridic şi-i ar t cu mâna spre uş .ţă ă ă ă ă— În odaie, domnişorule!…Doctorul s ri din brişc şi împinse uşa. Chiar în tind îl loviă ă ă

duhoarea de piele nearg sit , de catran şi de varz acr . Înă ă ă ă odaie era o putoare insuportabil . Gr mezile de zdren e şiă ă ţ murd ria de pe duşumea, de pe geamuri şi de pe lucruri… Eraă aşa cum îşi închipuise doctorul. Lâng perete şedea o femeieă cu simptome clare de icter. Un uriaş lat în umeri, cu p rulă înc run it, st tea aplecat deasupra mesei şi amesteca nişteă ţ ă ierburi uscate într-o basma murdar .ă

— Dumneata eşti vraciul? întreb cu o voce aspr doctorulă ă Pawlicki.

— Eu sunt muncitor la moar , r spunse scurt Antoni,ă ă aruncând o privire neprietenoas spre noul venit.ă

— Dar îndr zneşti s tratezi bolnavii! Otr veşti oamenii! Ştiiă ă ă dumneata c pentru asta te m nânc puşc ria?ă ă ă ă

— Ce dori i, cine sunte i dumneavoastr ? întreb liniştitţ ţ ă ă vraciul.

— Eu sunt medic, doctor în medicin . Şi s nu- i închipui că ă ţ ă am s închid ochii la modul în care otr veşti dumneataă ă popula ia.ţ

Vraciul sfârşi cu ierburile, leg basmaua şi dându-i femeiiă leg tura, spuse:ă

— Cât iei de dou ori între degete la o litr de ap , aşa cumă ă ă

83


i-am spus. O bei fierbinte. Jum tate pe stomacul gol şiţ ă jum tate seara. În elegi?ă ţ

— În eleg.ţ— Cu bine.B bu a mul umi şi ieşi v itându-se. Vraciul se aşez pe laviă ţ ţ ă ă ţă

şi se adres doctorului.ă— Pe cine am otr vit eu, domnule?ă— Pe to i îi otr veşti!ţ ă— Nu-i adev rat, domnule. Nu a murit nici unul.ă— Nu a murit? Dar vor muri! Dumneata otr veşti organismulă

încetul cu încetul. Asta-i crim ! În elegi? Crim ! Iar eu n-am să ţ ă ă permit! N-am dreptul s tolerez aşa ceva! În murd ria asta, înă ă putoarea asta! Numai pe mâinile dumitale sunt mai mul iţ microbi decât într-un spital de boli infec ioase.ţ

Îşi roti scârbit privirile prin înc pere.ă— ine minte ce- i spun: dac nu încetezi practica dumitaleŢ ţ ă

criminal , ai s ajungi la puşc rie!ă ă ăVraciul ridic uşor din umeri.ă— Ce s fac? Eu nu fac nici un r u. Puşc ria? Şi puşc ria eă ă ă ă

pentru oameni, nu pentru câini. Dar v rog s nu v sup ra i peă ă ă ă ţ mine.

— Eu te previn! Şi te sf tuiesc s încetezi. Te sf tuiesc!ă ă ăÎl amenin cu degetul şi ieşi. Afar respir cu pl cere aerulţă ă ă ă

proasp t. De pe capr , Ignacy îi arunc o privire ironic .ă ă ă ă Doctorul Pawlicki se şi instalase în tr sur , când îl z ri în pragă ă ă pe Wasil, fostul lui pacient. Wasil trebuie s -l fi aşteptat, pentruă c l-a salutat şi s-a apropiat de brişc .ă ă

— Bun ziua, domnule doctor.ăMersese cu pas sigur, iar acum st tea drept. St tea şi se uitaă ă

chiar în ochii doctorului.— Vede i, domnule doctor, c m-am îns n toşit, spuseţ ă ă ă

mândru. Slav Domnului, m-am îns n toşit. Antoni m-aă ă ă vindecat. Iar dumneavoastr zicea i c pentru mine nu mai eă ţ ă nici o n dejde. A i vrut s m l sa i schilod pentru toat via a.ă ţ ă ă ă ţ ă ţ

— Şi cum te-a vindecat? întreb doctorul f r s -şi ascundă ă ă ă ă furia.

— Şi-a dat numaidecât seama c oasele n-au fost puse cumă trebuie. Le-a rupt şi le-a pus din nou. Acum pot s şi joc.ă

— Ei… ei, felicit ri, morm i doctorul şi strig la vizitiu: D -iă ă ă ă b taie! ă

Cât a inut drumul, doctorul Pawlicki nu a putut sc pa deţ ă nişte gânduri negre. Când a ajuns acas era trecut de oraă

84

— Vraciul —

prânzului. Familia s-a aşezat din nou la mas , ca s -i ină ă ţ ă tov r şie. Înghi ea repede friptura uscat , str duindu-se s nuă ă ţ ă ă ă se observe c nu-i place. B trâna Marcysia, care cu treizeci deă ă ani în urm îl înv ase s mearg pe picioare, umblaă ăţ ă ă preocupat de ceva, tat l se uita cu nostalgie la ziarul pe careă ă Kamila începuse s i-l citeasc . Acum trei s pt mâni îşiă ă ă ă sp rsese ochelarii şi nu avea bani s -şi cumpere al ii. Kamilaă ă ţ avea pe ea o rochi c r mizie, în care ar ta jalnic şiţă ă ă ă îmb trânit , mama, zâmbind delicat, încerca s ascundă ă ă ă expresia de suferin care i se întip rise pe fa . O lun de b iţă ă ţă ă ă cu n mol i-ar reda s n tatea pentru o vreme îndelungat .ă ă ă ă

— Doamne, Doamne, îşi spunea doctorul Pawlicki, în timp ce îşi servea compotul de mere. Îi iubesc, sunt gata s fac oriceă pentru ei, dar e peste puterile mele s m uit în fiecare zi şi înă ă fiecare ceas la mizeria în care tr iesc.ă

I se p rea c fiecare gest al lor, fiecare cuvânt, fiecareă ă col işor al locuin ei s race, îi adreseaz reproşuri amare. Câteţ ţ ă ă speran e nu şi-au legat ei de viitorul lui, de practica, deţ veniturile lui. Şi iat c stau de aproape un an în acest târgă ă uitat de lume şi abia le poate asigura o existen modest .ţă ă

Dac ar putea s plece de aici! Nu se temea de greut i. Elă ă ăţ ar fi plecat şi în Africa, şi în Groenlanda. Ei îns ar muri aici deă foame. Sim ea, ştia c în lumea larg ar avea succes, ar faceţ ă ă carier , bani, ştia îns tot atât de bine c nu avea curajul să ă ă ă fac un pas hot rât. Era robul sentimentelor sale, sincere şiă ă profunde. Aceste sentimente l-au legat de ei, de p rin i, deă ţ sor , ba chiar şi de b trâna Marcysia, l-au legat ca nişte lan uri,ă ă ţ de c su a mic de lemn, de târgul acesta mizer…ă ţ ă

Cu cât se scufunda mai adânc în mocirla unei veget ri f ră ă ă perspective, cu atât mai duios, mai grijuliu îşi ascundea desperarea în fa a celor mai apropia i. Cât le era de îndatoratţ ţ c nici ei nu-şi tr dau dezam girea. Îl dureau îns gândurile lor,ă ă ă ă gândurile care trebuiau s tr iasc în ei. Ele p trundeau într-ună ă ă ă fel misterios tot ce era în casa lor, umpleau v zduhul cu oă triste e ne rmurit , pe care n-o putea împr ştia nici cel maiţ ţă ă ă bine simulat râs, nici cea mai zgomotoas manifestare deă satisfac ie.ţ

— Am fost la vraciul acela, începu Pawlicki. I-am spus câteva adev ruri şi l-am sf tuit s abandoneze practica atât cât mai eă ă ă timp.

— E adev rat, interveni Kamila, c are atâ ia pacien i?ă ă ţ ţ— Atâ ia? izbucni în râs. Dac eu aş avea a zecea parte,ţ ă

85


dac aş avea…ăSe opri şi îşi muşc buzele.ăMama începu s vorbeasc repede, foarte repede, despreă ă

pisica Basiei, care a disp rut undeva, despre onomastica luiă Kozlicki, despre vaca preotului, care d nespus de mult lapte.ă

Pawlicki îns nu auzea. Ceva îl rodea, sângele îi zvâcnea înă tâmple. Pe neaşteptate îndep rt paharul cu ceai şi s ri înă ă ă picioare.

— Pentru c el ştie s trateze, iar eu nu ştiu!ă ă— Jurek! spuse îndurerat mama.ă— Da! Da! Nu ştiu.— Ce tot vorbeşti!— V aminti i de fiul morarului, care şi-a rupt picioarele? Vă ţ ă

aminti i?… Ei, eu i-am pus greşit oasele. Da, greşit. N-am ştiutţ cum se face, iar vraciul acela a f cut-o!ă

Tat l îi puse mâna pe um r.ă ă— Linişteşte-te, Jurek. N-are de ce s - i fie ruşine, tu nu eştiă ţ

chirurg. Iar ca internist nu eşti obligat s te pricepi la… altă ă specialitate.

Doctorul Pawlicki râse.— Sigur c da! Nu sunt chirurg. Dar vraciul acela, fir-ar să ă

fie, nici el nu e chirurg. E un simplu ran! E un simplu argat alţă morarului! Dar m-am s turat! Mi-e totuna. Nu dau voie nim nuiă ă s m lase muritor de foame! O s vede i voi! O s vede i că ă ă ţ ă ţ ă ştiu s lupt!ă

Ieşi, trântind uşa.

Capitolul VIII

În or şelul Radoliszki, acolo unde o str du îngust , careă ă ţă ă poarta numele lui Napoleon, d în Pia a Mic , botezat Pia aă ţ ă ă ţ Independen ei, e o cl dire cu etaj, construit din c r midţ ă ă ă ă ă roşie. În ea sunt patru pr v lii. Cea mai mare şi cea maiă ă ar toas dintre ele e cea de pe col , proprietatea doamneiă ă ţ Michalina Szkopkowa. În pr v lie sunt de vânzare articole deă ă papet rie, timbre fiscale şi poştale, a , panglici, nasturi, peă ţă scurt: un adev rat bazar care mai avea şi tutun şi ig ri.ă ţ ă

De câte ori venea Antoni Kosiba la Radoliszki, tocmai în pr v lia doamnei Szkopkowa îşi cump ra tutun, ig ri şiă ă ă ţ ă chibrituri şi tot de aici mai cump ra şi a de m tase.ă ţă ă

Doamna Szkopkowa servea rar în pr v lie. Mai mult joia,ă ă

86

— Vraciul —

când era zi de târg. De obicei avea de lucru pân peste capă acas , pe lâng cei patru copii şi în gospod ria ei frumuşic . Laă ă ă ă pr v lie se ajuta cu o fat tân r , orfan , care îşi îndeplineaă ă ă ă ă ă cinstit şi conştiincios obliga iile de vânz toare, pentru locuin ,ţ ă ţă mas şi zece zlo i pe lun .ă ţ ă

Doamna Szkopkowa ştia s pre uiasc şi alte calit i aleă ţ ă ăţ fetei, în primul rând faptul c pe Marysia o simpatizau clien ii. Oă ţ simpatizau pentru c era politicoas , zâmbitoare, binevoitoareă ă şi cum se spune, frumoas . Mul i dintre clien ii mai r s ri i, ceă ţ ţ ă ă ţ s mai ascundem, intrau special în pr v lia doamneiă ă ă Szkopkowa ca s mai stea de vorb cu Marysia, s maiă ă ă glumeasc cu ea şi s -i fac curte. Domnul farmacist, notarul,ă ă ă nepotul preotului paroh, moşierii din împrejurimi, inginerii din fabric – nici unul nu pierdea ocazia s treac dup un pachetă ă ă ă de ig ri sau dup o carte poştal .ţ ă ă ă

— Tu, Marynka, s ai grij , spunea doamna Szkopkowa. Tuă ă nu te uita la oricine şi nici la oameni însura i, dar dac seţ ă nimereşte un fl c u cu situa ie, care î i place, du şi tu o politică ă ţ ţ ă în eleapt . Cine ştie, poate ieşi chiar o c s torie.ţ ă ă ă

Marysia râdea.— Mai am timp.— În asemenea treburi, noi femeile n-avem niciodat timp.ă

Iar tu cred c împlineşti în curând dou zeci de ani. E vremea.ă ă La vârsta ta eu aveam un fiu de trei ani. S nu pierzi vremea cuă oricine, şi nici prea sus s nu inteşti, c te frigi. Asta i-o spună ţ ă ţ eu!… De pild cu domnişorul acela de pe motociclet ! Vine el,ă ă vine, dar s se-nsoare cu tine nici nu-i trece prin cap. Îi cunoscă eu pe ştia. Îi cunosc bine! Îşi dau ochii peste cap, te prind deă mân , ofteaz , şi pe urm … ruşinea de pe lume! Nu- i c utaă ă ă ţ ă nenorocirea cu lumânarea.

— Ce spune i, doamn ! râdea Marysia. Nici prin minte nu mi-ţ ăa trecut aşa ceva.

— Bine, bine! Tat l lui e mare bog taş. Proprietar de moşieă ă şi de fabric . Îşi însoar fiul cu vreo contes … S ii minte asta.ă ă ă ă ţ

— Fireşte. Eu nici nu m gândesc. Ce a i v zut la el? Dac -iă ţ ă ă fac vreunui client ochii dulci, ad ug în glum , atunciă ă ă b trânului vraci de la moar .ă ă

Era adev rat. Marysia îl îndr gise pe Antoni Kosiba. În primulă ă rând o atr gea meseria lui. În or şel se spuneau tot felul deă ă minuni despre el. Ziceau c pe cine atinge el cu mâna, îlă îns n toşeşte, chiar de-ar fi pe moarte, c şi-a vândut sufletulă ă ă diavolului, al ii spuneau c i-a dat puteri Maica Domnului de laţ ă

87


Ostra Brama, ziceau c lecuieşte pe gratis, c ştie şi ierburi,ă ă care-i de ajuns s le bei ca s -l iubeşti pe cel care i le-a dat.ă ă ţ

Şi apoi era tot timpul trist, t cut şi avea nişte ochi atât deă buni.

Şi se purta altfel decât oamenii simpli. Nu scuipa pe duşumea, nu înjura, nu alegea marfa. Venea, îşi scotea c ciula,ă spunea pe scurt ce vrea, pl tea şi morm ia:ă ă

— Mul umesc, domnişoar .ţ ăŞi pleca. Aşa a fost pân într-o zi de martie, când peă

neaşteptate s-a pornit o ploaie. Vraciul tocmai era în pr v lie,ă ă iar afar ploua cu g leata.ă ă

S-a uitat pe fereastr şi a întrebat:ă— Îmi da i voie, domnişoar , s mai r mân pân treceţ ă ă ă ă

ploaia?…— Dar, v rog. Sigur c da. Lua i loc.ă ă ţA ieşit de dup tejghea şi i-a oferit un scaun.ă— Cum s pleca i pe o ploaie ca asta, ad ug ea. E departe.ă ţ ă ă

V-ar uda tot pân a i ajunge la moar .ă ţ ăAtunci a zâmbit.— Înseamn c şti i c sunt de la moar ?ă ă ţ ă ă— Ştiu, încuviin cu o mişcare a capului. Sunte i vraci. Toatţă ţ ă

lumea v cunoaşte. Dar nu sunte i de prin p r ile acestea,ă ţ ă ţ fiindc vorbi i altfel, cu alt accent.ă ţ

— Sunt de departe, din Regat.— Şi mama era tot din Regat.— Doamna Szkopkowa?— Nu, mama mea.— Dumneavoastr nu sunte i fiica propriet resei?ă ţ ă— Nu. Eu lucrez aici.— Dar mama unde e?— A murit. Acum patru ani… de tuberculoz .ăÎn ochii ei se ivir lacrimi, apoi ad ug :ă ă ă— Dac dumneavoastr a i fi fost atunci pe aici, poate c a iă ă ţ ă ţ

fi vindecat-o… S rmana de ea. Altceva visa ea pentru mine.ă Dar s nu crede i c m plâng. Nici vorb Doamna Szkopkowaă ţ ă ă ă este foarte bun cu mine. Şi nu-mi lipseşte nimic… Poateă c r ile… şi pianina.ă ţ

— Dar tat l dumneavoastr ?ă ă— Tata a fost conductor silvic pe moşia prin esei Duban eva,ţ ţ

în codrii Odrynului. Ah, ce frumos era acolo. Eram pe atunci o feti mic . Am r mas numai cu mama. S raca de ea, a trebuitţă ă ă ă s lucreze din greu. Câştiga cosând, dând lec ii de muzic . Întâiă ţ ă

88

— Vraciul —

am locuit la Braslaw, pe urm la Swieciany, spre sfârşit aici, laă Radoliszki. Aici a murit mama şi eu am r mas singur pe lume.ă ă S-a îngrijit de mine preotul de dinainte, iar când a plecat în altă parohie, m-a l sat în grija doamnei Szkopkowa. Mai sunt şiă oameni buni pe lume. Dar e greu s n-ai pe nimeni cu adev rată ă apropiat.

Vraciul d du din cap.ă— Ştiu şi eu ce înseamn asta.ă— Nici dumneavoastr n-ave i familie?ă ţ— Nici eu.— Pe nimeni?— Pe nimeni.— Dumneavoastr ave i cel pu in bucuria c v iubescă ţ ţ ă ă

oamenii, pentru c îi salva i. Ajutorarea aproapelui, alinareaă ţ suferin elor trebuie s v dea o mare satisfac ie. Omul se simteţ ă ă ţ util. S nu râde i de mine, dar eu din copil rie visam s fiuă ţ ă ă medic. Dac tr ia mama… M şi preg tisem pentru examenulă ă ă ă de clasa a şasea şi trebuia s urmez gimnaziul la Vilnius.ă

Zâmbi trist şi d du din mân .ă ă— Ah, ce s -i faci?!ă— Dumneavoastr , sunte i o domnişoar cu carte?…ă ţ ă— Aş vrea s fiu. Acum e prea târziu. Bine c am ce mânca.ă ăPe tejghea era întins un lucru de mân : o fa de mas cuă ţă ă

flori colorate. Fata o lu şi începu s brodeze.ă ă— Pot câştiga şi cu rochi e şi cu alte m run işuri deţ ă ţ

îmbr c minte. Vede i, brodez. Asta-i pentru doamnaă ă ţ Hermanowiczowa din Piaski.

— Broda i frumos.ţ— Mama m-a înv at.ăţAu mai stat de vorb vreo jum tate de or . Când s-a oprită ă ă

ploaia, vraciul şi-a luat r mas bun şi a plecat. Din ziua aceeaă îns trecea tot mai des pe la pr v lia doamnei Szkopkowa şiă ă ă st tea mai mult de vorb . O îndr gise mult pe domnişoaraă ă ă Marysia. Îi f cea o mare pl cere numai s se uite la ea, la chipulă ă ă ei vioi, la mâinile ei delicate, la p rul ei auriu şi piept nat lins.ă ă Avea o voce clar şi sonor , ochii ei mari şi albaştri priveau cuă ă c ldur şi sim ea limpede c şi ea îl îndr geşte.ă ă ţ ă ă

La moar , ca de obicei înainte de strângerea recoltei, eraă pu in de lucru. Începuser lucr rile de prim var în câmp, iarţ ă ă ă ă oamenii n-aveau timp s boleasc şi s se lecuiasc . Aşa c nuă ă ă ă ă mai veneau atât de mul i pacien i, iar Antoni tot a doua, a treiaţ ţ zi se ducea la or şel. Nu mai ruga pe nimeni s -i facă ă ă

89


cump r turi, ceea ce atrase aten ia familiei lui Prokop Mielnik.ă ă ţ— Ceva te trage pe tine la Radoliszki, spunea în ep torţ ă

Zonia.— Ce s -l trag , glumea Wasil. Se duce la vreo muiere.ă ă— Du-te de-aci, deşteptule! morm ia Antoni îmbufnat.ăCum îns în sat nu se poate ascunde nimic, în curând to iă ţ

ştiau c Antoni st în pr v lia doamnei Szkopkowa.ă ă ă ă— Ei, şi – ridicase din umeri Prokop, când i-a spus Zonia – e

b rbat, Szkopkowa e o femeie ca lumea, nu-i nici b trân şi areă ă ă bani. Şi-i comerciant . Dar tu ce- i bagi nasul unde nu- i fierbeă ţ ţ oala.

Într-o zi a trecut pe la moar un negustor ambulant. Şi-aă desf cut desagii şi toat familia s-a adunat s -i admire marfa.ă ă ă Ce nu era acolo! Pânzeturi sub iri de fabric şi percaluriţ ă colorate, şi poşete or şeneşti din piele, şi br ri, şi fel de fel deă ăţă m rgele. O avere.ă

Manifestându-şi zgomotos admira ia, femeile se uitau laţ fiecare lucru, îl m surau, îl pip iau. Şi se târguiau cuă ă înverşunare, iar târguiala era anevoioas , fiindc negustorulă ă primea nu numai bani, ci şi in, lân , ciuperci uscate.ă

Antoni st tea deoparte, dar când femeile s-au liniştit, s-aă apropiat şi el de desagi. N-a cotrob it mult în ei. A luat ună cupon de m tase pentru rochie şi o br ar de argint, lat ,ă ăţ ă ă încrustat cu pietre verzi. A trebuit s -i dea negustorului multeă ă sculuri de in şi un sul mare de lân .ă

Zonia se-mbujorase toat v zând acest schimb. Nu se îndoiaă ă c -i pentru ea. În schimb Olga era convins c Antoniă ă ă cump rase lucrurile pentru micu a Natalka.ă ţ

Se înşelaser îns amândou . A doua zi pe la prânz, vraciul aă ă ă pornit spre or şel cu o leg tur sub bra . Amândou îl vedeauă ă ă ţ ă pe fereastr , iar Zonia, mai exploziv , începu s blesteme:ă ă ă

— Pentru broasca aia b trân , pentru vaca aia! Frânge-i-s-ară ă picioarele pe drum!

Antoni a ajuns în or şel întreg şi nev t mat. Cum a v zut peă ă ă ă fereastr c în pr v lie era o doamn , a aşteptat pân a ieşit,ă ă ă ă ă ă apoi a intrat şi el. Domnişoara Marysia l-a întâmpinat, ca de obicei, cu c ldur :ă ă

— Frumoas vreme, unchiule! E cald de parc ar fi vara.ă ăNu se ştie de ce, îi spunea unchi. Aşa i-a venit ei în minte.

Alte fete tinere se temeau de Antoni, ea nu sim ea nici oţ team . Dimpotriv , credea în bun tatea lui şi se revolta ori deă ă ă câte ori cineva d dea de în eles c vraciul de la moar era slujită ţ ă ă

90

— Vraciul —

de diavol.— Cine are de-a face cu necuratul, spunea ea, acela face r uă

oamenilor şi tr ieşte necinstit. Cât despre el nimeni nu poateă spune nimic r u.ă

Nu exist nici o cauz care s determine o fiin omenească ă ă ţă ă s simpatizeze alt fiin omeneasc . Simpatia vine de undeva,ă ă ţă ă din v zduh sau din afar . Nici Marysia nu ştia, de ce l-a îndr gită ă ă pe vraci. Ajunge c se bucura ori de câte ori trecea pe laă pr v lie. În ziua aceea se bucura cu atât mai mult, cu cât aveaă ă s -l roage ceva.ă

— Ce bine c ai venit, unchiule Antoni – îi spuse zâmbind.ă Am nevoie de dumneata, unchiule…

— Ce nevoie ai, domnişoar ?ă— Te rog s -mi promi i c -mi îndeplineşti orice rug minte.ă ţ ă ăÎşi mângâie barba şi o privi în ochi.— Tot ce st în puterile mele.ă— Mul umesc frumos! Aici pe strada Bisericii, st o b trâna.ţ ă ă

Tare nec jit . În ultima vreme aşa i s-au umflat picioarele, încâtă ă nu mai poate merge. M-a implorat s te rog, unchiule, s treciă ă pe la ea şi s -i dai un sfat.ă

— Fie! zâmbi. Trec pe la ea, cu toate c eu nu m duc laă ă oameni acas . Dar nu e nimic pe gratis.ă

— Ea e tare s rac … începu Marysia cam încurcat .ă ă ă— Nu despre asta-i vorba, o întrerupse el, dar ca r splată ă

trebuie s -mi face i pl cerea şi s primi i acest dar.ă ţ ă ă ţSpunând asta puse pachetul pe tejghea.— Ce-i asta? se mir ea.ă— Uita i-v . Nu-i mare lucru, dar v prinde bine.ţ ă ăMarysia desf cu pachetul şi se înroşi.ă— Material… Şi br ara…ăţ— V rog s le purta i spre s n tate şi podoab .ă ă ţ ă ă ăMarysia scutur din cap.ă— Eu nu pot primi aşa ceva. Nu, nu! De ce?… De ce îmi

face i asemenea cadouri?ţ— M refuza i? întreb în şoapt .ă ţ ă ă— P i, cum pot eu!… Şi de ce?ă— F -mi pl cerea asta, domnişoar . Primeşte. Dumitaleă ă ă

rochi a şi podoabele astea î i prind bine, şi apoi e o mareţ ţ bucurie pentru mine. Parc i-aş da o parte din inima mea. Nuă ţ se cuvine s le refuzi. E un semn de recunoştin . Deă ţă recunoştin , c de când viu pe aici, mi-e mai uşor.ţă ă

— Dar astea trebuie s fi costat scump!ă91


— Ce s coste. D du din mân . Dumneata ştii, domnişoar ,ă ă ă ă c eu n-am nevoie de nimic pentru mine… adic … aşa amă ă crezut pân acum c nu am nevoie, dar iat c am şi euă ă ă ă aiurelile mele, toanele mele… Şi mi-am zis c trebuie s ai peă ă cineva pe lume, – un sufle el bun, s ai la cine s te gândeşti şiţ ă ă s - i fie mai uşor s tr ieşti. Eu îmb trânesc. Iar la b trâne eă ţ ă ă ă ă ţ omul începe s tânjeasc dup c ldur . Te-am îndr git sincer,ă ă ă ă ă ă domnişoar . Ia-le, te rog! Nu-i un dar scump, e îns din inim .ă ă ă Ia-l! Şi dumneata eşti singur şi eu sunt singur, dară singur tatea mea e grea, fiindc sunt b trân. D -mi voie,ă ă ă ă domnişoar , ca m car din când în când s - i ar t c - i dorescă ă ă ţ ă ă ţ numai binele.

Fata era emo ionat . A întins mâinile şi i-a strâns puternicţ ă palmele mari şi muncite.

— Mul umesc, mul umesc mult de tot, unchiule Antoni. Nu leţ ţ merit, dar î i mul umesc.ţ ţ

Seara, când s-a întors acas , i-a ar tat doamnei Szkopkowaă ă darurile primite.

— Cât e el de bun, doamn , spunea. Ce sunt eu pentru el? Oă fat str in . Mi-a fost ruşine s le primesc, dar ştiam c l-ară ă ă ă ă durea refuzul meu.

— Ia te uit . Doamna Szkopkowa cl tina din cap. Ai grij să ă ă ă nu i se-mplineasc prezicerea.ţ ă

— Care prezicere?— C se-nsoar cu tine.ă ăMarysia izbucni în râs.— Ce spune i! Dumneavoastr se vede c nu-l cunoaşte i! Eţ ă ă ţ

b trân şi nici nu-i trec asemenea gânduri prin cap. Şi apoi,ă ad ug semea , e mai bun decât mul i tineri.ă ă ţă ţ

Şi era aproape sincer în ceea ce spunea. Aproape, c ciă ă cunoştea ea un tân r care îi pl cea foarte mult. S-au cunoscută ă tot în pr v lie, dar de mult, cu doi ani în urm . Era tân rulă ă ă ă Czy ski, fiul proprietarului de la Ludwikowo. Un an întreg n-ań fost pe acas . Studia ingineria. Dar vara şi-o petrecea laă Ludwikowo, de unde venea deseori prin Radoliszki. Uneori cu p rin ii, în automobil sau într-o tr sur frumoas , şi atunci doară ţ ă ă ă trecea pe la pr v lia doamnei Szkopkowa, alteori venea singur,ă ă c lare sau cu motocicleta. Atunci st tea ore-n şir în pr v lie.ă ă ă ă

B iatul era vioi, înfl c rat şi atât de frumos, cum nu maiă ă ă v zuse Marysia în via a ei. Înalt, zvelt, negru ca smoala,ă ţ bronzat. Numai ochii îi avea albaştri ca ea, altfel ar fi sem nată cu un igan. Şi era plin de via , vesel, zgomotos încât atunciţ ţă

92

— Vraciul —

când trecea pe acolo p rea c umple singur toat pr v lia.ă ă ă ă ă Râdea, cânta melodii noi (cânta foarte frumos!), f cea diferiteă scamatorii. O dat a s rit cu picioarele pe tejghea spreă ă dezolarea şoferului care tocmai venise dup el.ă

Dar cel mai mult îi pl cea cum povestea. Era tân r, numai cuă ă şapte ani mai în vârst decât ea, dar, Doamne Dumnezeule, ceă nu v zuse el, unde nu fusese! A str b tut toat Europa, a fostă ă ă ă în America şi în diferite insule exotice. Şi cum povestea! Avea ce povesti, pentru c natura lui exuberant îl b ga în fel de felă ă ă de aventuri. Le înşira, parc le scotea din mânec .ă ă

Poate c l-ar fi socotit un mincinos, dac n-ar fi vorbit toată ă ă lumea de scandalurile lui şi n-ar fi ştiut câte necazuri are domnul Czy ski cu fiul. Odat , la Radoliszki, când era iarmaroc,ń ă a intrat c lare în cârcium şi s-a certat cu tân rul Zarnowski dină ă ă Wieliszkowo, iar mai târziu s-a ajuns şi la duel. Alt dat a aprinsă ă un foc mare pe calea ferat şi a oprit trenul. Multe anecdoteă circulau pe seama lui prin jude . Nu erau îns dintre acelea careţ ă s -l compromit ori s -l fac de ruşine.ă ă ă ă

Poate doar cele cu femeile. Se spunea c nu-i scap nici una,ă ă c le curteaz pe toate şi multe au v rsat lacrimi din cauza lui.ă ă ă

Marysia îns nu credea în bârfe. Şi nu credea din două ă motive. Domnul Leszek nici nu se uita la femei. Constatase chiar ea. De câte ori st tea mai mult în pr v lie, toateă ă ă frumuse ile târgului alergau în fuga mare. Dac vreuna vedeaţ ă calul sau motocicleta în fa a pr v liei, gonea ca nebun acas ,ţ ă ă ă ă se g tea cu cea mai frumoas rochie, îşi f cea p rul cârlion i,ă ă ă ă ţ îşi punea cea mai bun p l rie şi venea, chipurile, dup o carteă ă ă ă poştal sau dup hârtie de scrisori.ă ă

Iar Marysia râdea, fiindc tân rul Czy ski nici nu se uita laă ă ń ele.

— Dumneata, domnule Leszek, îmi atragi clien ii, îi spuneaţ când r mâneau iar singuri. Doamna Szkopkowa ar trebui s - iă ă ţ fie recunosc toare.ă

— Dac mai vine una, îi ar t limba! amenin el, pref cându-ă ă ţă ăse iritat.

Întâmplarea a f cut ca cinci minute mai târziu s intreă ă doamna farmacist . Era g tit ca de bal şi atât de parfumată ă ă ă încât cu greu se mai putea respira în pr v lie. Czy ski, f r să ă ń ă ă ă stea mult pe gânduri, deşi nu i-a ar tat limba, a f cut ceva multă ă mai grav: s-a pref cut c str nut . Şi dac a început, a totă ă ă ă ă str nutat pân când doamna parfumat a plecat ca din puşcă ă ă ă din pr v lie, roşie şi ame it de furie.ă ă ţ ă

93


De atunci o ura pe Marysia şi de câte ori o întâlnea pe doamna Szkopkowa o asigura c nu va mai cump ra de la eaă ă nici de un b nu , cât vreme va mai fi în pr v lie fata aceeaă ţ ă ă ă oribil .ă

Doamna Szkopkowa era nec jit pentru c pierdea o client ,ă ă ă ă a şi certat-o pe Marysia, cu toate c nici ea nu ştia de ce, aşaă pentru orice eventualitate, dar n-a dat-o afar .ă

Farmacista poate c nu mai era tân r , dar era neîndoielnică ă ă frumoas . Domnul Leszek nu se uita îns nici la altele maiă ă tinere, nici chiar la cele care se îmbr cau elegant ori proveneauă din familii bune, ca nepoata de frate a preotului, ca fiica inginerului de drumuri sau ca domnişoara Pawlicka, sora doctorului. Fireşte, asta o m gulea pe Marysia. O m gulea cuă ă atât mai mult, cu cât Leszek era îngrozitor de încrezut, ceea ce Marysia considera un mare defect. În timp ce fa de ea eraţă simplu şi vesel, fa de al i oameni se purta rigid şi-i privea deţă ţ sus. Vorbea de la egal la egal numai cu moşierii mai înst ri i dină ţ împrejurimi, pe ceilal i îi dispre uia. Repeta adesea c mama luiţ ţ ă e din familie de con i, iar tat l provenea dintr-o familie deţ ă magna i, de senatori, şi c în tot voivodatul, în afar de neamulţ ă ă Radziwill şi Tyszkiewicz, nimeni n-are dreptul s ridice nasulă mai sus decât Czy ski.ń

Odat , Marysia n-a mai putut r bda şi i-a spus cu un zâmbetă ă ironic:

— E foarte amuzant s vezi un tân r bogat umblând cu nasulă ă pe sus ca s se impun unei fete s race, vânz toare într-oă ă ă ă pr v lie.ă ă

El s-a fâstâcit şi a jurat c n-a avut asemenea inten ie.ă ţ— Te rog s nu crezi, domnişoar Marysia, c sunt atât deă ă ă

snob şi de prost.— Eu nu cred aşa ceva, i-a r spuns rece. Cred îns că ă ă

dumneata subliniezi cu foarte mult tact diferen a social dintreţ ă noi…

— Domnişoar Marysia!ă— …şi favoarea pe care mi-o faci binevoind s - i r peşti dină ţ ă

timpul dumitale pre ios pentru a sta de vorb cu o vânz toareţ ă ă prostu şi s rac dintr-un or şel pr p dit…ţă ă ă ă ă ă

— Domnişoar Marysia! Dumneata m sco i din min i!ă ă ţ ţ— Nu am aceast inten ie, domnule. Obliga ia mea este să ţ ţ ă

fiu politicoas cu clien ii. Şi de aceea vreau s v cer iertare că ţ ă ă ă trebuie s m tur în pr v lie, iar praful ar putea s d unezeă ă ă ă ă ă pre ioasei dumneavoastr s n t i, f r s mai vorbim deţ ă ă ă ăţ ă ă ă

94

— Vraciul —

costumul londonez.— Aşa vorbi i? se ridic palid.ţ ă— Da, domnule.— Domnişoar Marysia!ă— Mai dori i s v împachetez ceva? ţ ă ăSe aplec peste tejghea silindu-se s zâmbeasc .ă ă ăCzy ski lovi din toate puterile cu cravaşa peste tureaculń

cizmei.— M împachetez eu singur şi m duc la dracul! Adio,ă ă

domnişoar ! N-o s m mai vede i curând!ă ă ă ţ— Drum bun!…— Fir-ar s fie!ăA âşnit din pr v lie, a s rit în şa şi a pornit în galop. Vedeaţ ă ă ă

pe fereastr cum goneşte ca un nebun prin pia a nepavat aă ţ ă Independen ei, ridicând nori de praf.ţ

Se aşez şi c zu pe gânduri. Era convins c a procedat cumă ă ă ă se cuvine, c trebuia s -i dea o lec ie acestui încrezut, şi totuşiă ă ţ îi p rea r u.ă ă

— N-o s -l mai v d curând… Poate niciodat , oft . Ce s fac?ă ă ă ă ă Poate c -i mai bine aşa.ă

A doua zi, la opt, când a venit s deschid pr v lia, în fa aă ă ă ă ţ uşii aştepta p durarul din Ludwikowo. Adusese o scrisoare.ă Czy ski scria c din cauza ei şi-a stricat vacan a, c nu seń ă ţ ă aştepta la aşa ceva de la ea, c a în eles cu totul pe dosă ţ inten iile lui, c l-a nedrept it şi l-a jignit, dar pentru c şi el s-ţ ă ăţ ăa purtat nepoliticos, consider c e de datoria lui de gentelmenă ă s -i cear scuze.ă ă

„Pentru ca s -mi înec aceste amare amintiri, scria la sfârşit,ă plec la Vilnius, şi voi bea pân m va lua dracul, aşa cum v-a iă ă ţ dorit.”

— Aştept r spuns, domnişoar ? întreb p durarul.ă ă ă ăS-a gândit o clip . Nu, de ce s -i scrie? Ce rost are?ă ă— Nu am nici un r spuns, spuse. Te rog s -i transmi iă ă ţ

domnului c -i doresc numai bine.ăTrecuser trei s pt mâni şi Czy ski nu ap ruse. Îi era pu ină ă ă ń ă ţ

dor de el, ba chiar şi-a ghicit dac va veni şi dac va intra înă ă pr v lie. În a treia s pt mân a primit o telegram . Nu-i veneaă ă ă ă ă ă s -şi cread ochilor: era prima telegram pe care o primea înă ă ă via a ei. Era trimis din Krynica şi suna astfel:ţ ă

„Lumea e plictisitoare stop, via a e lipsit de sens Stop, oareţ ă farmacista se mai parfumeaz stop, dumneata eşti cea maiă

95


frumoas fat din Europa central , stop, p cat stop, Lech”.ă ă ă ă

Trei zile mai târziu, în Radoliszki se auzi iar huruitul motocicletei, dând de ştire întregului or şel c tân rul Czy skiă ă ă ń s-a întors pe meleagurile natale. Marysia abia reuşi s ajung laă ă oglind şi s -şi aranjeze p rul, c el şi d duse buzna înă ă ă ă ă pr v lie.ă ă

În fond îi era foarte recunosc toare pentru aceast vizit , dară ă ă nu voia s se tr deze. Se temea s nu-şi închipuie c ine atâtă ă ă ă ţ de mult la prezen a lui. Asta îns îl sup r şi-i stricţ ă ă ă ă întâmpinarea cordial la care se aştepta.ă

Dup câteva fraze conven ionale, Czy ski spuse:ă ţ ń— Dumneata condamni snobismul meu, dar snobii au m cară

aceast calitate c ştiu s fac efortul de a fi politicoşi chiar şiă ă ă ă atunci când nu au chef de aşa ceva.

Marysia ar fi vrut s -l asigure c fa de ea nu trebuia s facă ă ţă ă ă eforturi, c întoarcerea lui şi faptul c s-a gândit la ea acolo, înă ă Krynica, i-a f cut o mare pl cere… Dar în loc de aşa ceva s-aă ă auzit spunând:

— Ştiu c aceasta este polite ea dumitale.ă ţA str fulgerat-o cu o privire plin de ur .ă ă ă— Da, da! Ave i dreptate!…ţ— Nu m -ndoiesc.ă— Cu atât mai bine.— M mir doar c face i atâtea eforturi.ă ă ţIzbucni într-un râs care i se p ru sarcastic.ă— O, câtuşi de pu in. E un automatism. Vede iţ ţ

dumneavoastr , educa ia mi-a inoculat automatismul unoră ţ forme cuviincioase în rela iile cu oamenii…ţ

Fata îşi plec privirile.ă— Admir acest lucru.Czy ski se întoarse brusc. Nu-i vedea fa a, dar era convinsń ţ ă

c strângea din din i.ă ţÎnc o dat ar fi vrut s fac pace. În elegea c trebuie să ă ă ă ţ ă ă

spun ceva împ ciuitor, c îl trateaz nedrept, c el nu se vaă ă ă ă ă mai întoarce dac nu aude de la ea nici un cuvânt amabil.ă În elegea, dar nu reuşea s fac acest pas spre capitulare.ţ ă ă

— Adio, domnişoar ! spuse şi ieşi repede, f r s maiă ă ă ă aştepte r spuns.ă

Numai pentru c a intrat o client nu s-a pornit pe plâns.ă ăAsta s-a-ntâmplat în urm cu un an. Pân la sfârşitulă ă

vacan ei, Czy ski nu s-a mai ar tat niciodat în Radoliszki. Peţ ń ă ă

96

— Vraciul —

urm a venit iarna, o iarn lung , pe urm prim vara. Despreă ă ă ă ă tân rul Czy ski se mai bârfea, ca de obicei, iar la urechileă ń Marysiei ajungeau din când în când diferite ştiri. Se spunea c aă fost la practic în str in tate, c avea s se c s toreasc cu oă ă ă ă ă ă ă ă baroneas din Poznan, c prin ii baronesei veniser chiar înă ă ţ ă vizit la Ludwikowo.ă

Marysia primea totul cu indiferen . Niciodat nu-şi f cuseţă ă ă iluzii în ceea ce-l privea pe tân rul Czy ski. Şi apoi îi f ceaă ń ă reproşuri neîntemeiate.

În timpul iernii a trecut pe la Radoliszki caravana cinematografic . Instalat în hangarul pompierilor cu tot frigulă p trunz tor de acolo, trei seri la rând, cinematograful n-a dusă ă lips de public. Rulau nişte filme americane, iar doamnaă Szkopkowa, cu toate c ascultase atâtea cazanii careă încriminau desfrâul ar tat pe ecrane, s-a hot rât, în sfârşit, să ă ă vad cu ochii ei acel desfrâu şi s -i aprecieze gradul deă ă nocivitate. Dar pentru c se temea c nu va în elege multeă ă ţ lucruri, a luat-o cu ea pe Marysia, atât din considera ie pentruţ educa ia ei, cât şi pentru faptul cu Marysia mai fusese laţ cinematograf.

Într-adev r, Marysia fusese la cinematograf în oraşe mari caă Braslaw şi Swieciany, dar pe atunci era înc un copil. Acum seă gândea la filmele acelea şi îi pl cea mai cu seam unul dintreă ă ele. Era povestea unei fete de la ar , pe care nimeni nu o b gaţ ă ă de seam prin p r ile ei. To i o socoteau o s r ntoac . Când aă ă ţ ţ ă ă ă ajuns îns într-un oraş mare, într-un magazin uriaş, prin care seă perind zilnic mii de cump r tori, a cunoscut-o şi s-aă ă ă îndr gostit de ea un pictor celebru şi bogat, care a ştiut s vadă ă ă în ea şi frumuse e, şi farmec, şi caracter…ţ

— Da, se gândea cu melancolie Marysia. Poate c într-ună oraş mare e posibil, dar dac r mânea la ar , trist ar fi fostă ă ţ ă ă soarta ei.

În ceea ce o privea, ştia c nu va pleca niciodat de aici. Iară ă aici… ce b rbat s-ar putea îndr gosti de ea şi ar putea s-o ia înă ă c s torie… Avea destul minte ca s nu se gândeasc nici oă ă ă ă ă clip la fiul proprietarului de la Ludwikowo. Nici p rin ii lui n-ară ă ţ fi de acord, nici lui nu i-a trecut prin cap aşa ceva şi nici ea nu-şi dorea s fie so ia unui asemenea bog taş. Ea c ra rudelor şiă ţ ă ă cunoştin elor lui pachetele din pr v lie pân la tr sur , cum arţ ă ă ă ă ă putea deci s-o trateze ca pe o egal cu ele.ă

Cu totul altfel şi-ar închipui ea viitorul dac domnul Leszek ară fi un func ionar obişnuit, f r avere, un meşteşugar sau chiar şiţ ă ă

97


un gospodar.Atunci ar fi cu totul altfel!Îl socotea culmea frumuse ii b rb teşti. În nici o fotografieţ ă ă

din filme, în nici o ilustrat din pr v lie (şi erau atâtea) n-aă ă ă v zut un b iat mai atr g tor decât el. Îi pl cea din toateă ă ă ă ă punctele de vedere. Chiar şi mândria, îngâmfarea asta a lui, nu era un defect la care s nu po i închide ochii. De altfel dac ar fiă ţ ă un modest om al muncii, n-ar fi atât de încrezut.

A venit şi prim vara iar Marysia dac se mai gândea laă ă tân rul Czy ski, apoi se gândea ca la un personaj din visurile eiă ń şi nu ca la viitorul proprietar al moşiei din Ludowikowo.

Personajul acesta poate c nu ocupa în imagina ia ei un locă ţ prea important, dar permanent şi de neclintit. De neclintit pentru c nu mai exista spa iu pentru al ii. În împrejurimi nuă ţ ţ lipseau tinerii care îi acordau aten ie Marysiei, f r s -şiţ ă ă ă ascund sentimentele, dar nu f ceau nici o impresie deosebită ă ă asupra ei.

A venit şi iunie, un iunie c lduros şi exuberant. Or şelulă ă înconjurat de marea v lurit a grânelor verzi, sem na cu ună ă ă m nunchi uriaş de tei şi mesteceni, sub care se ascundeau, caă nişte flori modeste, c su ele albe şi roşii, abia vizibile, printreă ţ tufele de iasomie, liliac şi floarea-miresei. În zilele de s rb toare, când te întorceai dintr-o plimbare mai lung , i seă ă ă ţ p rea c nu exist pe lume un col işor mai liniştit şi mai frumosă ă ă ţ decât acesta. De departe nu se vedeau uli ele nepavate, plineţ de hârtoape, nici gr mezile de gunoi din cur i sau porcii tol ni iă ţ ă ţ în b ltoace.ă

Soarele str lucea pe cerul senin, peste câmp trecea o boareă blând , înmiresmat , iar sufletul î i era uşor şi fericit.ă ă ţ

În zilele de lucru Marysia pleca de la pr v lie abia după ă ă şapte. Iar în pr v lie era o z puşeal insuportabil . Pomii s di iă ă ă ă ă ă ţ de curând în jurul pie ei d deau înc prea pu in umbr sauţ ă ă ţ ă ă aproape deloc, iar zidurile se înc lzeau, aşa de tare încâtă produsele de tutun trebuiau duse ziua în pivni , de team sţă ă ă nu se prefac în pulbere. În schimb seara, Marysia închidea câtă mai repede pr v lia şi înainte de a se întoarce acas alerga laă ă ă Zwirowka. Zwirowka era un pârâiaş, pe care vara îl trecea şi o g in f r s -şi ude penele, dar care în dou locuri, lâng şoseaă ă ă ă ă ă ă şi dup biseric , se rev rsa în dou iazuri late şi destul deă ă ă ă adânci. Lâng şosea se sc ldau b rba ii, iar dup biserică ă ă ţ ă ă femeile, de obicei fetele tinere.

Dup baie îi mai r mânea destul timp ca s-o ajute peă ă

98

— Vraciul —

doamna Szkopkowa în gospod rie iar pe urm s ia o carte înă ă ă mân . Marysia citise de mult toate c r ile din bibliotecaă ă ţ parohial , le citise şi pe cele din mica bibliotec a şcoliiă ă generale din localitate. I se mai întâmpla s împrumute câte ună roman sau un volum de versuri de la pu inii intelectuali aiţ locului. Şi era avid de c r i. Multe le ştia aproape pe de rost,ă ă ţ printre ele dou fran uzeşti şi una german , pe care le citeaă ţ ă mai des, ca s nu uite limba.ă

Cea francez era un volum vechi şi uzat din versurile luiă Musset, proprietatea fostului preot. Odat , la pr v lie, era cuă ă ă ea în mân , când a intrat b trânul şi dragul ei oaspete, vraciulă ă de la moar .ă

— Dar ce citeşti dumneata, domnişoar ? întreb , aşa într-oă ă doar .ă

— Nişte poezii, foarte frumoase poezii… Versuri. Dar sunt în francez .ă

— În francez ?ă— Da, unchiule. Le-a scris Musset.Vraciul întoarse cartea spre el, se aplec asupra ei şiă

Marysiei i se p ru c încearc s citeasc . Buzele lui se mişcară ă ă ă ă ă încet, dar se ridic imediat.ă

Era palid iar ochii lui parc se tulburaser .ă ă— Ce ai, unchiule Antoni? întreb uimit şi uşor speriat .ă ă ă— Nimic, nimic… Cl tin din cap şi îşi strânse tâmplele.ă ă— Ia loc, unchiule. Ieşi de dup tejghea şi îi oferi un scaun.ă

Ast zi e o c ldur groaznic , cred c i-a f cut r u.ă ă ă ă ă ţ ă ă— Nu, fii liniştit , domnişoar . Mi-a şi trecut.ă ă— Slav Domnului. M-am speriat… în ceea ce priveşteă

cartea, ascult ce limb frumoas . Cred c po i s n-o cunoşti,ă ă ă ă ţ ă dar tot sim i frumuse ea ei, mai ales în poezie.ţ ţ

Întoarse câteva pagini şi începu s citeasc . Dac şi-ar fiă ă ă ridicat pentru o clip ochii de pe carte, ar fi v zut imediat că ă ă ceva se întâmpl cu Antoni Kosiba. Dar Marysia citea pentru ea.ă O delectau fluiditatea şi sonoritatea strofelor, vioiciunea rimei şi sentimentele poetului care tr ia disperarea a dou inimiă ă desp r ite f r mil de capriciile sor ii şi în care dorul arde, cu oă ţ ă ă ă ţ flac r tot mai potolit , dorul care devenise singura lor ra iuneă ă ă ţ de a exista.

Când sfârşi îşi ridic ochii: întâlni privirile buim cite aleă ă vraciului a intite asupra ei.ţ

— Ce s-a-ntâmplat? S ri de la locul ei. Şi atunci auzi cum repet , cât se poate deă ă

99


exact, ultima strof . Nu se putea înşela, cu toate c şoptea cu oă ă voce hârâit .ă

— Dumneata… dumneata… începu, dar el, parc ar fiă încercat s -şi aminteasc ceva, spuse:ă ă

— Da… capriciile sor ii. Precum copacul smuls cu r d cini cuţ ă ă tot… Ce-i asta?… Ce-i asta?…

Se ridic împleticindu-se.ă— Doamne! Unchiule Antoni! Unchiule! strig ea.ă— Mi se-ntunec mintea, spuse respirând greu. Mi se-ă

ntunec de parc aş înnebuni… Ce cai trec pe acolo?… De ceă ă am venit eu aici?… Dup tutun… Spune ceva, domnişoar …ă ă Vorbeşte-mi…

Marysia mai degrab sim i decât în elese ce vrea. Începu să ţ ţ ă vorbeasc repede c sunt caii din Piaski, c probabil doamnaă ă ă Hermanowiczowa venise dup cump r turi, ori s pl teasc oă ă ă ă ă ă slujb pentru sufletul b rbatului ei, c în fiecare lun d …ă ă ă ă ă

Debita tot ce-i venea ei în minte şi îl inea pe vraci deţ mâinile lui mari.

Se liniştea încetul cu încetul. Se aşezase, dar tot mai respira greu. Marysia i-a adus un pahar cu ap , pe urm a dat o fugă ă ă pân în pivni dup tutun şi l-a împachetat. Cum se apropiaă ţă ă şapte, şi-a zis c nu-l poate l sa singur.ă ă

— Mai aşteapt , unchiule, un sfert de ceas, pe urm închid şiă ă te conduc o bucat de drum. Bine?ă

— De ce, domnişoar ? M duc singur.ă ă— Dar dac cu vreau s fac o plimbare.ă ă— Bine, se învoi resemnat.— Poate vrei s aprinzi o igar ?… i-o r sucesc eu.ă ţ ă Ţ ă— Aprind, încuviin dând din cap.ţăCând au ajuns în şosea, a început s -şi revin .ă ă— Se întâmpl s mi se fac r u, spuse. Cred c e ceva laă ă ă ă ă

creier. Înainte, cu mult înainte, nu mi se întâmpla.— D , Doamne, s nu se mai repete, spuse Marysia şi-iă ă

zâmbi afectuos. Asta-i de la soare.Vraciul scutur din cap.ă— Nu, drag domnişoar ! Nu-i de la soare.ă ă— Atunci de la ce?T cu vreme îndelungat , apoi oft :ă ă ă— Nici eu nu ştiu.Pe urm mai ad ug :ă ă ă— Şi nu m mai întreba de asta, fiindc deîndat ce încep să ă ă ă

m gândesc, s -mi for ez memoria s-ar putea s se dezl n uieă ă ţ ă ă ţ

100

— Vraciul —

iar r ul acela în mine.ă— Bine, unchiule Antoni. S vorbim despre altceva.ă— Nu, nu trebuie, domnişoar . Întoarce-te. Prea lung drumă

pentru picioruşele dumitale micu e.ţ— Eee, nu-s deloc micu e. Dar dac dumneata vrei s r mâiţ ă ă ă

singur, eu m întorc.ăSe opri, zâmbi, o strânse uşor la pieptul lui şi o s rut cuă ă

blânde e pe frunte.ţ— Dumnezeu s te r spl teasc , domnişoar , spuse şi seă ă ă ă ă

îndep rt .ă ăMarysia porni spre or şel. Gestul şi s rutul neaşteptat ală ă

acestui om nu numai c nu-i pricinuiser vreo sup rare, dară ă ă parc o mai liniştiser dup toate cele întâmplate. Acumă ă ă în elegea şi mai clar c în acest vraci b trân g sise o fiin cuţ ă ă ă ţă inim de aur şi apropiat de a ei. Era convins c nimeni peă ă ă ă lume nu nutreşte pentru ea sentimente mai nobile şi mai fierbin i, c în caz de vreo nenorocire el e singurul care i-ar s riţ ă ă în ajutor.

Dar mai în elegea c acest prieten bun are şi el nevoie deţ ă ajutor, c asupra lui trebuie s se fi ab tut o mare nenorocire,ă ă ă c în sufletul lui se petrece ceva misterios şi de nep truns.ă ă

Criza la care asistase în pr v lie, îi sugera mii de ipotezeă ă fantastice. Pentru o minte s n toas fiecare dintre ele era oă ă ă abera ie, dar având de ales între banal şi neverosimil, Marysiaţ alegea, prefera s aleag întotdeauna neverosimilul. De aceea iă ă se p rea c Antoni Kosiba, vraciul de la moar , este ună ă ă personaj romantic, misterios, poate c sub sumanul lui seă ascunde un prin sau un nefericit care a comis cândva o crim –ţ ă fireşte f r s vrea sau într-un moment de furie – şi s-aă ă ă autocondamnat s tr iasc simplu şi s se sacrifice pentruă ă ă ă binele altora.

Nu, nu se înşela, nu se putea înşela, doar auzise limpede cum recitase poezia în limba francez . Un ran simplu nuă ţă putea s-o repete aşa. Şi apoi în elesese con inutul poeziei!…ţ ţ Cum s-ar putea explica una ca asta?…

— S presupunem, se gândea ea, c în peregrinajul s u aă ă ă ajuns cândva în Fran a sau în Belgia. E posibil. Mul i raniţ ţ ţă emigreaz şi pe urm se întorc.ă ă

Dar un asemenea ra ionament şi o astfel de dezlegare aţ misterului erau prea prozaice. Iar dac era aşa, atunci de ce aă fost atât de şocat?… Oare nu se ascunde aci o tragedie?… F ră ă îndoial c poezia i-a adus aminte de ceva, a trezit în el amintiriă ă

101


dureroase.— Trebuie s fie un om neobişnuit, îşi spunea cu convingere.ăConvingerea aceasta devenea cu atât mai puternic , cu câtă

îşi amintea mai multe am nunte care-i confirmau supozi ia.ă ţ Felul de a fi al acestui om, aparent, dar numai aparent şi superficial, asem n tor cu felul de a fi al oamenilor simpli.ă ă Delicate ea lui, altruismul…ţ

Era sigur c a dat de urma unui mare şi captivant mister şiă ă s-a hot rât s -l dezlege. Înc nu ştia cum va proceda, ştia însă ă ă ă c nu va cunoaşte odihna pân nu va descoperi miezul acesteiă ă taine.

Între timp s-au întâmplat lucruri care i-au canalizat gândurile şi preocup rile în cu totul alt direc ie.ă ă ţ

Capitolul IX

Pe la mijlocul lunii iunie, într-o diminea devreme, în pia s-ţă ţăa oprit un automobil mare albastru. În Radoliszki to i îlţ cunoşteau şi ştiau c e al moşierului din Ludwikowo.ă Automobilul s-a oprit în fa a pr v liei de coloniale a Mordk iţ ă ă ă Rabinowa. De la fereastra pr v liei doamnei Michalinaă ă Szkopkowa se vedea ca-n palm cum coboar întâi domnulă ă Czy ski, pe urm doamna Czynska şi, la sfârşit, fiul lor, Leszek.ń ă

Marysia se retrase repede de la fereastr . Reuşise doar să ă vad c tân rul inginer mai sl bise şi c avea pe el un costumă ă ă ă ă gri deschis, în care ar ta şi mai bine decât de obicei.ă

Era convins c din clip în clip uşa se va deschide şi el vaă ă ă ă intra în pr v lie. Constat cu uimire c inima îi bate tot maiă ă ă ă repede. Îşi spuse c s-ar putea s fie îmbujorat , iar el ar puteaă ă ă crede c din cauza lui.ă

De atâtea ori îşi imaginase cum îl va primi. Acum, când era atât de aproape, nu-şi mai amintea nimic din planurile f cute.ă Ştia doar c se bucur , c se bucur copil reşte de venirea lui.ă ă ă ă ă

— Cel mai bine e s nu-mi fac nici un plan, hot rî ea, şi să ă ă m port potrivit cu purtarea lui. S-ar putea s intre şi s ceară ă ă ă doar un pachet de ig ri… Ca orice client.ţ ă

Asta ar fi fost urât din partea lui şi numai la gândul acesta Marysia se întrist , mai cu seam c acum, mai mult caă ă ă oricând, era convins c toamna trecut a fost nepoliticoas şiă ă ă ă nedreapt cu el.ă

— Chiar de-ar cere numai ig ri, îşi spuse, eu tot trebuie sţ ă ă 102

— Vraciul —

fiu amabil . De-ar veni mai repede.ăEl îns nu veni deloc.ăDup un sfert de or de aşteptare, Marysia se apropie cuă ă

b gare de seam de fereastr şi v zu c familia Czy ski seă ă ă ă ă ń urc în automobil. Maşina întoarse şi porni spre Ludwikowo.ă

— A plecat, spuse ea cu voce tare şi în prima clip îi p ruă ă nespus de r u.ă

Abia seara, stând în pat, începu s se gândeasc la toateă ă cele întâmplate şi ajunse la concluzia c asta înc nu înseamnă ă ă nimic. Chiar dac ar fi vrut s treac pe la ea, n-a f cut-oă ă ă ă pentru c p rin ii se gr beau, iar el nu voia s le atrag aten iaă ă ţ ă ă ă ţ asupra faptului c se cunosc, ceea ce sigur nu le-ar fi fost peă plac. A adormit liniştit .ă

A doua zi îns pe la prânz a electrizat-o huruitul cunoscut ală motocicletei. Se auzea de departe. Spre surprinderea ei, huruitul nu sl bea. Într-adev r, motocicleta a trecut vâjâindă ă prin pia , prin fa a ferestrelor şi s-a dus mai departe.ţă ţ

Devenise clar c uitase de ea, c nici nu se gândea s-o maiă ă vad .ă

— Aşa?… îşi spuse. E mai bine…Dar nu era mai bine. Nu putea nici s brodeze. Îi tremurauă

mâinile. De câteva ori s-a în epat dureros în deget. Nu se puteaţ gândi la altceva. Dac s-a dus pe şosea, înseamn c s-a dus laă ă ă familia Zenowicz. Familia Zenowicz era foarte bogat şi aveaă dou fete de m ritat. De mult vreme lumea îl şi potrivise peă ă ă tân rul Czy ski cu una dintre ele. Dar atunci cât de adev rată ń ă era zvonul despre baroana din Poznan?…

— În definitiv, se gândi ea cu am r ciune, ce m priveşte peă ă ă mine? însoar -se cu cine vrea. Îi urez s -şi g seasc cea maiă ă ă ă potrivit şi mai frumoas so ie. Dar e oribil din partea lui c nuă ă ţ ă trece s schimbe m car o vorb . Doar nu-l muşc. Eu nu vreauă ă ă nimic de la el.

Czy ski s-a întors chiar înainte de şapte. Uşa pr v liei (cuń ă ă totul întâmpl tor) era deschis , iar Marysia (tot întâmpl tor)ă ă ă st tea în prag.ă

A trecut. Nici n-a întors capul. Nici nu s-a uitat.— Poate c -i mai bine aşa, se consola Marysia. Doamnaă

Szkopkowa are dreptate c n-ar trebui s m gândesc la el.ă ă ăÎn aceeaşi sear , dirigintele poştei locale, domnul Sobek, aă

avut o pl cut surpriz . A întâlnit-o pe domnişoara Marysia înă ă ă drum spre cas şi când i-a propus s fac o plimbare cu el până ă ă ă la Trei Peri, ea a acceptat f r s stea pe gânduri. N-ar fiă ă ă

103


însemnat nimic deosebit dac ar fi fost vorba de oricare altă ă fat din Radoliszki. Sobek se putea socoti liniştit printre b rba iiă ă ţ care se bucurau de succes la femei. Era tân r, prezentabil,ă func ionar cu perspectiva unei frumoase cariere, fiindc to iţ ă ţ ştiau c unchiul lui era o persoan important în direc iaă ă ă ţ jude ean . În afar de aceasta cânta dumnezeieşte laţ ă ă mandolin , o mandolin frumoas , încrustat cu sidef, de careă ă ă ă nu se desp r ea decât la serviciu.ă ţ

Mandolina, ca şi celelalte calit i ale domnului Sobek,ăţ atr geau tinerele fete. Pe toate, aproape pe toate, cu o singură ă excep ie, foarte dureroas pentru domnul Sobek. Ce-i drept,ţ ă domnişoara Marysia a fost întotdeauna amabil cu el, dar nu şi-ăa manifestat niciodat dorin a de a se cunoaşte mai bine. Deă ţ fiecare dat evita s mearg cu el la patinoar, la plimbare sauă ă ă la dans.

Dac domnul Sobek ar fi fost un tân r vanitos, de mult ar fiă ă încetat s se mai învârt în jurul Marysiei. El era îns un tân ră ă ă ă cinstit, realist, f r capricii, r bd tor şi cum se remarca printr-oă ă ă ă mare stabilitate a gusturilor, din când în când îşi reînnoia propunerile.

Şi iat c în ziua aceasta se convinse c alesese tactica ceaă ă ă mai potrivit .ă

Mergeau al turi pe drumul spre Trei Peri, cunoscut tuturoră tinerilor şi b trânilor din Radoliszki, pe care b trânii cândva, iară ă acum tinerii mergeau perechi, şi pe care doamna farmacist îlă poreclise cu r utate Promenada Vacilor, fiindc vacile tot peă ă drumul acesta erau scoase la p şune.ă

De la ferestrele casei parohiale, de unde preotul, grijuliu cu morala oi elor lui, vedea drumul ca-n palm , putea s spun cuţ ă ă ă o anumit precizie câte cununii va oficia în anul viitor. Şi aleă cui. Era de-ajuns s constate c un tân r sau altul „particip ” laă ă ă ă promenad cu una şi aceeaşi domnişoar . În limbaj colocvial seă ă spunea c „el umbl cu ea”, iar asta însemna preludiulă ă c s toriei; în cel mai r u caz o manifestare cert a dragostei.ă ă ă ă De ce o g seau tocmai în plimbare şi nu în statul pe loc, înă şedere sau în alt pozi ie a corpului omenesc, la asta nimeni nuă ţ s-a gândit în Radoliszki. Şi cu siguran nu s-a gândit niciţă domnul Sobek în timpul plimb rii lui cu domnişoara Marysia laă Trei Peri.

El se gândea numai şi numai la domnişoara Marysia, la faptul c e s rac , dar mai instruit şi mai educat decât altele, c eă ă ă ă ă ă şi mai frumoas , iar cu o asemenea so ie nu s-ar ruşina nici ună ţ

104

— Vraciul —

func ionar de stat, chiar de ar avea un rang ame itor de înalt.ţ ţ Domnul Sobek îşi exprima gândurile zdr ng nind uşor laă ă instrument (aşa îi pl cea s -i spun mandolinei sale) melodiaă ă ă unui tango la mod : „Ai s m iubeşti, Lolita?…”ă ă ă

Din p cate, deşi în elegea aluzia subtil a tangoului, deşiă ţ ă b nuia inten iile virtuosului cânt re , deşi sim ea o anumită ţ ă ţ ţ ă recunoştin pentru aten ia care i-o acorda, domnişoaraţă ţ Marysia nu putea împ rt şi starea de spirit a partenerului ei.ă ă Acceptase s mearg cu el la plimbare ca s mai uite, s seă ă ă ă conving ea singur c Sobek este un b iat cinstit, c n-ară ă ă ă ă trebui s se fereasc de el, c ar fi un so potrivit pentru ea.ă ă ă ţ Chiar ideal. Nu bea, nu f cea scandaluri, nu gonea cuă motocicleta, şi ce-i mai important: se remarca printr-o statornicie nemaiîntâlnit . Nu aşa ca al ii. Şi ce-i dac nu-i preaă ţ ă inteligent, dac are maniere de om simplu. Asta nu-i cevaă ruşinos…

Zadarnice au fost îns toate argumentele de necontestat,ă toat bun voin a ei, plimbarea care a luat sfârşit la lumina lunii,ă ă ţ atmosfera romantic , înfrumuse at cu muzic şi discu ii.ă ţ ă ă ţ Marysia s-a întors acas dezam git , trist şi hot rât s nuă ă ă ă ă ă ă mai mearg niciodat la Trei Peri, nici cu domnul Sobek, nici cuă ă altcineva.

Noaptea a avut un vis îngrozitor. Se vedea pe ea şi pe tân rul Czy ski. Goneau pe motociclet cu o vitez demen ial ,ă ń ă ă ţ ă fugind de un incendiu, care mereu îi ajungea.

Deodat , în fa a lor s-a deschis o pr pastie şi ei au c zut peă ţ ă ă fundul ei stâncos… Şi era mult sânge, iar el i-a spus:

— Din cauza ta mor.Sim ea şi ea c moare, şi a început s strige dup ajutor.ţ ă ă ăCând a deschis ochii şi s-a dezmeticit din somn, o v zu peă

doamna Szkopkowa aplecat deasupra ei.ă— Fereasc Dumnezeu de visul r u! o auzi spunând. Ce aiă ă

visat-de ai ipat aşa?ţÎn prima clip Marysia ar fi vrut s -i povesteasc visul, dară ă ă

amintindu-şi c doamna Szkopkowa se pricepe la t lm cită ă ă visele, prefer s tac . Poate c însemna ceva nepl cut pentruă ă ă ă ă domnul Czy ski, pe care doamna Szkopkowa şi aşa nu-l iubea.ń Putea s -i spun vreo r utate.ă ă ă

— Am ipat?… Nu ştiu de ce, spuse Marysia. Poate c amţ ă visat ceva. Visele se uit atât de uşor.ă

Marysia îns nu uitase. A doua zi când a z rit caii dină ă Ludwikowo şi pe domnul Lech în brişc , a tres rit. Era convinsă ă ă

105


c de data aceasta nu o va ocoli.ăS-a înşelat din nou. A trimis vizitiul dup ig ri! Vizitiul!ă ţ ăSe vede c o evita cu îndârjire. Evenimentele ulterioare auă

confirmat în întregime aceast opinie. Nu era zi în care s nuă ă vin la Radoliszki. Uneori în brişc , alteori c lare, dar cel maiă ă ă des cu motocicleta. Anul trecut nu venea atât de des. Acum îns parc îi f cea în necaz Marysiei, sau poate c avea alteă ă ă ă motive, pe care ea nu le putea desluşi.

De câte ori era f r ochelari de motociclist, Marysia puteaă ă observa c era tras la chip, slab şi avea înf işarea unui omă ăţ posomorât şi îndârjit.

— Poate c i s-a întâmplat ceva? se nelinişti ea, dar seă mustr repede pentru gândurile negre atât de pripite: cu ceă drept şi de ce m neliniştesc eu?!…ă

În cele din urm o cuprinse apatia. Nu mai alerga la fereastră ă la ropotul copitelor, la huruitul tr surii sau al motocicletei, ba seă str duia nici s nu le mai aud .ă ă ă

Când îşi pierduse şi ultimele speran e, s-a-ntâmplat.ţEra în dou zeci şi patru iunie. În pr v lie forfota începuseă ă ă

înc de cu diminea . Ca de obicei, cu ocazia onomasticiiă ţă preotului, copiii de la orfelinat, surorile de caritate şi al iţ localnici cump rau multe felicit ri. Abia pe la nou s-a maiă ă ă liniştit, şi a avut şi Marysia timp s coboare în pivni după ţă ă tutun, ca s expun m car câteva pachete în vitrin . Le-a luată ă ă ă în şor şi a urcat pe scar . S-a întors şi parc tot sângele i s-aţ ă ă adunat în inim : la doi paşi de ea st tea el.ă ă

Nu mai ştia dac a scos vreun ip t, nu ştia c pachetele deă ţ ă ă ig ri i-au c zut din şor . Ştia doar c p mântul se învârteşte cuţ ă ă ţ ă ă

o vitez nebun , şi c s-ar fi pr buşit cu siguran , dac el n-ară ă ă ă ţă ă fi prins-o-n bra e şi n-ar fi inut-o puternic, lipit de pieptul lui.ţ ţ ă

De câte ori a încercat mai târziu, niciodat n-a reuşit s -şiă ă aduc aminte pas cu pas, clip cu clip acea întâmplareă ă ă minunat şi extraordinar . inea minte doar privirea lui aspr ,ă ă Ţ ă sup rat parc , şi cuvintele înv lm şite pe care nu leă ă ă ă ă în elesese atunci, dar care p reau s se reverse în sângele ei.ţ ă ă

Pe urm cineva a intrat în pr v lie şi s-au îndep rtat.ă ă ă ăCu siguran clientului i s-a p rut ame it sau lipsit deţă ă ţ ă ă

sim ul orient rii. Nu putea în elege ce vrea, nu reuşea s -iţ ă ţ ă spun cât cost . Dup ce clientul a plecat cu pachetele,ă ă ă Marysia a izbucnit în râs.

— M-am prostit de tot! Ce i-am putut eu da în loc de hârtie de scris! Doamne! Uit -te şi dumneata!ă

106

— Vraciul —

Ar t cele mai diferite lucruri întinse pe tejghea şi râdea,ă ă f r s -şi poat st pâni râsul fericit. Ceva tres rise în ea. Cevaă ă ă ă ă ă se trezise la via , ceva nou, minunat, luminos, înaripat, ca oţă pas re mare şi alb .ă ă

Czy ski st tea nemişcat şi o privea încântat. Cândva îiń ă scrisese într-o telegram c o consider cea mai frumoasă ă ă ă fat … Acum îns era atât de frumoas , cum n-o mai v zuseă ă ă ă niciodat .ă

— Frumos! Foarte frumos, spunea Marysia. S veni i deă ţ atâtea ori în oraş şi s nu trece i pe la mine! Credeam c v-a iă ţ ă ţ sup rat.ă

— C m-am sup rat? Glumi i! Eu v-am urât!ă ă ţ— De ce?— Pentru c nu v puteam uita, domnişoar Marysia. Pentruă ă ă

c nu puteam nici s m distrez, nici s lucrez.ă ă ă ă— Şi de aceea când trecea i prin fa a pr v liei, întorcea iţ ţ ă ă ţ

capul în alt parte?ă— Da! De aceea. Ştiam c nu v plac, c m dispre ui i!…ă ă ă ă ţ ţ

Pân acum nici o femeie nu m-a dispre uit. Şi mi-am dată ţ cuvântul de onoare c n-am s v mai v d niciodat .ă ă ă ă ă

— A i s vârşit dou lucruri urâte: întâi când v-a i datţ ă ă ţ cuvântul, apoi când l-a i c lcat.ţ ă

Czy ski scutur din cap.ń ă— Domnişoar Marysia, nu m-a i condamna dac a i şti ceă ţ ă ţ

înseamn dorul.ă— Cum se poate! se revolt ea. De ce s nu ştiu ce înseamnă ă ă

dorul? Poate c ştiu mai bine decât dumneavoastr .ă ă— Nu! f cu un semn cu mâna. E imposibil. Dumneavoastră ă

nu pute i avea nici cea mai mic idee despre dor.ţ ă Dumneavoastr şti i c uneori mi se p rea c m-am scrântit?…ă ţ ă ă ă Da! C m-am scrântit!… Nu m crede i? Atunci uita i-v .ă ă ţ ţ ă

Scoase din buzunar o broşuric sub ire, roz.ă ţ— Şti i ce-i asta?ţ— Nu.— E un bilet de vapor pentru Brazilia. Cu un sfert de oră

înainte de ridicarea ancorei, a trebuit s -mi iau lucrurile şi în locă s plec în Brazilia am venit la Ludwikowo. N-am putut, pur şiă simplu n-am putut! Pe urm a venit cel mai mare chin! Mă ă str duiam s -mi respect cuvântul dat, dar nu puteam renun aă ă ţ la Radoliszki. Nu puteam provoca o întâlnire cu dumneavoastr ,ă dar ea putea avea loc întâmpl tor. Nu-i aşa?… Atunci nu mi-aşă fi c lcat cuvântul.ă

107


Marysia se întunec brusc.ă— Se pare c a i procedat greşit c lcându-v cuvântul.ă ţ ă ă— De ce? se revolt el.ă— Fiindc … a i avut dreptate s nu m mai vede i.ă ţ ă ă ţ— Am fost un idiot! strig convins.ă— Nu, a i fost un om rezonabil. Pentru amândoi… Fiindc nuţ ă

are nici un sens.— Ah, da?… Chiar atât m dispre ui i, încât nu vre i nici să ţ ţ ţ ă

m vede i?ă ţL-a privit drept în ochi.— Nu! Ca s fiu sincer , şi mie mi-a fost foarte dor deă ă

dumneavoastr , poate…ă— Marysienka! întinse bra ele spre ea.ţCl tin din cap.ă ă— O clip , s v spun tot. Aştepta i. Mi-a fost foarte dor. Mi-aă ă ă ţ

fost r u… Atât de r u… Am… plâns…ă ă— Draga mea! Minunea mea!— Dar, continu ea, am ajuns la convingerea c am s v uită ă ă ă

mai uşor dac nu ne vedem. La ce poate duce cunoştin aă ţ noastr ? Dumneavoastr sunte i destul de rezonabil ca s şti iă ă ţ ă ţ mai bine decât mine.

— Nu, o întrerupse, sunt destul de rezonabil ca s ştiu c nuă ă ave i dreptate. Eu v iubesc. Fireşte, dumneavoastr nu pute iţ ă ă ţ şti ce înseamn dragostea. Dar dumneavoastr m simpatiza i.ă ă ă ţ Ar fi o nebunie s ne condamn m în continuare la desp r ire.ă ă ă ţ Întreba i la ce poate duce?! Oare nu-s frumoase, nu-s îndeajunsţ de conving toare şi de importante întrevederile noastre,ă discu iile, prietenia noastr ? Ce v deranjeaz s v vede i cuţ ă ă ă ă ă ţ mine?… V rog s m asculta i!…ă ă ă ţ

Asculta atent şi nu putea s nu-i dea dreptate, nu puteaă ă fiindc voia s fie convins . Iar el ştia s fie conving tor.ă ă ă ă ă

De fapt, nici nu putea s -i interzic s intre într-o pr v lie înă ă ă ă ă care avea acces orice client. Iar cu clien ii trebuia s vorbeascţ ă ă politicos.

Aşa c , din ziua aceea, domnul Loch Czy ski venea zilnic, iară ń calul sau motocicleta lui din fa a pr v liei stârneau senza ie înţ ă ă ţ tot or şelul, fel de fel de comentarii şi invidie care, prin fireaă lucrurilor, s-au transformat în ceea ce se numea scandal public.

Ce-i drept, în sensul strict al cuvântului, nimeni nu avea cunoştin de vreun act scandalos. Vizitele tân rului inginerţă ă într-o pr v lie în care uşa era deschis oricui, nu puteau sugeraă ă ă nim nui b nuieli care s-o compromit pe domnişoara Marysia.ă ă ă

108

— Vraciul —

Invidia oamenilor nu ine îns seama de eviden . Aproapeţ ă ţă fiecare fat din Radoliszki se putea l uda cu câte un admirator,ă ă nici unul îns nu se putea compara cu tân rul Czy ski. Atunciă ă ń de ce acest frumos brunet a ales-o tocmai pe venetica asta de la Szkopkowa? Dac tot a vrut s -şi g seasc o domnişoar dină ă ă ă ă or şelul acesta, putea s -şi g seasc una şi mai frumoas , şiă ă ă ă ă mai înst rit , şi mai demn de el din toate punctele de vedere.ă ă ă Fireşte, p rin ii acestor fete mai demne, împ rt şeauă ţ ă ă indignarea copilelor, o împ rt şeau şi tinerii care se plimbau cuă ă ele la Trei Peri. Iar asta însemna opinia public din Radoliszki.ă

Dac în pofida sensibilit ii sale înn scute, Marysia nu aă ăţ ă sesizat modificarea opiniei publice din Radoliszki, asta se datora faptului c era prea absorbit de propriile-i tr iri. Iară ă ă tr irile acestea erau atât de noi şi atât de tulbur toare, încâtă ă toat lumea înconjur toare i se p rea înce oşat , ireal ,ă ă ă ţ ă ă întâmpl toare şi lipsit de însemn tate.ă ă ă

Marysia abia acum îşi d dea seama c iubeşte. Cu fiecare ziă ă aceast convingere devenea tot mai clar , tot mai profund . Înă ă ă zadar încerca ea s lupte împotriva ei. Sau mai degrab nu înă ă zadar, pentru c tocmai datorit acestei lupte, datorit nevoiiă ă ă de a ceda în fa a for ei sentimentelor se realiza o poten are aţ ţ ţ acelei ciudate şi tulbur toare vr ji, a acelei ame eli ce oă ă ţ prindea ca un vârtej care- i taie respira ia, le ame eşte şi teţ ţ ţ înv luie din toate p r ile cu atingeri nev zute, transparente, teă ă ţ ă imobilizeaz , te r peşte şi te duce…ă ă

— Iubesc, iubesc, iubesc, îşi spunea de mii de ori pe zi, iar în spusele ei era şi uimire, şi bucurie, şi team , şi fericire, şiă admira ie pentru marea descoperire din sufletul ei, care nuţ ştiuse pân acum c poart în el un giuvaier atât de pre ios.ă ă ă ţ

Şi totul era cu atât mai ciudat, cu cât, de fapt, nu se petrecea nimic nou. Dac nişte martori str ini ar fi vrut şi ar fiă ă putut asculta discu iile dintre cei doi tineri în pr v lia doamneiţ ă ă Szkopkowa, ar fi r mas dezam gi i. Czy ski venea, îi s rutaă ă ţ ń ă Marysiei mâna, pe urm îi povestea despre c l toriile şiă ă ă aventurile lui sau citeau împreun c r ile aduse de el. De obiceiă ă ţ erau versuri. Uneori povestea şi Marysia despre copil ria ei,ă despre mama ei, despre planurile ei, din p cate nerealizate. S-aă schimbat poate numai faptul c ea îi spunea lui: domnuleă Leszek, iar el pur şi simplu: Marysia. Fireşte, când nu-i auzea nimeni.

Poate c s-ar fi schimbat mai multe dac Marysia ar fi fost deă ă acord. Domnul Leszek încercase de multe ori s o s rute, dară ă

109


ea a protestat întotdeauna cu atâta vehemen şi cu atâtaţă team , încât lui nu-i r mânea decât s se resemneze.ă ă ă

Pe urm el pleca, iar ea se gândea tot restul zilei la ceasurileă trecute şi la cele care vor veni mâine.

Dup închiderea pr v liei se întorcea acas , gânditoare,ă ă ă ă contemplându-şi bucuroas propria fericire, plin de în elegereă ă ţ pentru c su ele din jur, pentru copacii verzi, pentru întregulă ţ univers, pentru to i oamenii pe care îi întâmpina cu un zâmbetţ deschis.

De aceea nu vedea privirile lor neprietenoase, chipurile lor dispre uitoare, invidia şi r utatea lor. Şi iat c într-o zi s-aţ ă ă ă întâmplat ceva care avea s lase urm ri foarte nepl cute.ă ă ă

În Radoliszki locuia de ani de zile o familie de curelari, vestită în tot jude ul. Familia Wojdyllo provenea din nobilimeaţ sc p tat , dar cu vechi tradi ii, şi acesta era primul argumentă ă ă ţ pentru stima şi pre uirea de care se bucura în or şel; al doileaţ ă era faptul c din moşi-str moşi erau cunoscu i ca cei mai buniă ă ţ curelari. O şa, un c p stru sau un harnaşament de la Wojdylloă ă din Radoliszki aveau mare c utare, cu toate c adesea erauă ă mai scumpe decât cele din Vilnius. Capul acestei familii înst rite şi respectate era în vremea aceea Pankracy Wojdyllo,ă pe care lumea îl poreclise Domnia-sa, fiindc îi pl cea s repeteă ă ă acest cuvânt, iar lui trebuiau s -i urmeze în meserie Jozef şiă Kalikst, în timp ce al treilea fiu, Zenon, era socotit, atât de familie, cât şi de tot or şelul, un vl star nereuşit!ă ă

Tat l s u voia s -l fac preot. L-a trecut cu greu pe fl c ulă ă ă ă ă ă cel leneş prin cele şase clase de gimnaziu şi l-a înscris la seminar. Toate necazurile şi cheltuielile n-au folosit îns laă nimic. În zadar îi creştea inima b trânului când, spre uimireaă târgului, i-a venit fiul în sutan de seminarist. N-a trecut nici ună an şi l-au dat afar de la seminar. Zenon spunea c a plecat elă ă de bun voie, fiindc nu avea înclina ie, dar oamenii povesteauă ă ţ c înclina iile lui spre votc şi femei l-au dus la eliminarea dină ţ ă rândurile viitorilor p stori de suflete. În favoarea acestoră zvonuri p rea s pledeze comportarea de mai târziu a ex-ă ăseminaristului. Mai mult st tea în cârcium decât în biseric şiă ă ă la ce femei de pe strada Kramna se ducea, mai bine s nuă vorbim.

Cum ştia latineşte, ar fi putut lucra la farmacie. Cel pu in aşaţ credea tat l lui. Dar şi de data aceasta s-a înşelat. Zenon aă abandonat repede farmacia. Şi în problema asta circulau diverse poveşti, care nu puteau fi verificate, fiindc domnulă

110

— Vraciul —

Niemira, farmacistul din Radoliszki, nu f cea parte dintreă oamenii vorb re i şi apoi era prieten cu b trânul Wojdyllo.ă ţ ă

Şi iat c acest Zenon Wojdyllo, trecând într-o zi împreună ă ă cu câ iva tineri, pe lâng pr v lia doamnei Szkopkowa, tocmaiţ ă ă ă când Marysia închidea pr v lia, a oprit-o şi i-a vorbit aparent,ă ă pe tonul cel mai prietenos din lume.

— Bun seara, domnişoar Marysia, ce lucruri bune se maiă ă aud?

— Bun seara, i-a r spuns ea zâmbind. Mul umesc deă ă ţ întrebare.

— E cam incomod la dumneavoastr …ă— De ce-i incomod? se mir ea.ă— Ei, o fi doamna Szkopkowa femeie de treab , dar s nu seă ă

gândeasc ea la atâta lucru, îi spuse cu comp timire.ă ă— La ce?— La canapea.— La o canapea? f cu ea ochii mari.ă— Sigur c da. În pr v lie nu-i decât tejgheaua aceeaă ă ă

îngust şi tare. Nu e loc pentru doi, mai ales cu Czy ski.ă ńTinerii izbucnir în râs.ăMarysia înc nu în elegea unde bate, dar presim ind oă ţ ţ

mârş vie, ridic din umeri.ă ă— Nu ştiu ce vre i s spune i…ţ ă ţ— Suzana cea virtuoas nu ştie ce spun, se adres Zenonă ă

camarazilor. Dar ştie cum se face.Urm alt explozie de râsete.ă ăTremurând din tot trupul, Marysia scoase cheia din uş ,ă

coborî repede sc rile şi porni în fug spre cas . Genunchii i seă ă ă înmuiaser , capul îi vâjâia, iar inima îi b tea, mai s -i sar dină ă ă ă piept.

Nimeni, pân atunci, n-o jignise atât de brutal şi de murdar.ă Nu f cuse nim nui nici un r u, nu spusese nim nui un cuvântă ă ă ă urât. Nici m car în gând. Şi deodat …ă ă

Se sim ea aşa, de parc cineva ar fi aruncat pe ea o g leatţ ă ă ă cu l turi. Alerga, dar în urechi îi r sunau strig te, râsete şiă ă ă fluier turi.ă

— Doamne, Doamne… şoptea cu buzele tremurânde. Cât e de groaznic, de josnic…

Se str duia s -şi revin , s -şi st pâneasc hohotele de plânsă ă ă ă ă ă ce se adunau în ea, dar nu reuşea. Ajunse pân la gardul caseiă parohiale, se sprijini în el şi izbucni în hohote.

Str du a din spatele gr dinilor era una dintre cele mai pu ină ţ ă ţ

111


umblate. Trebuia o coinciden nemaipomenit , ca tocmaiţă ă atunci domnul Sobek, dirigintele poştei din Radoliszki, s seă duc la gr dinarul preotului dup c pşuni. V zând-o pe Marysiaă ă ă ă ă plângând, întâi s-a mirat, pe urm s-a înduioşat şi, în sfârşit, s-aă hot rât s-o consoleze.ă

B nuia care poate fi cauza lacrimilor. Ştia şi el c tân rulă ă ă Czy ski st toat ziua în pr v lie.ń ă ă ă ă

I-a sucit fetei capul, a f cut-o s se îndr gosteasc , iar acumă ă ă ă a p r sit-o, îi trecu prin minte domnului Sobek.ă ă

Îi atinse Marysiei bra ul şi începu s -i vorbeasc :ţ ă ă— Nu merit s plânge i, domnişoar Marysia. V-o spun dină ă ţ ă

inim şi din ra iune. Nu merit . Timpul trece, durerea seă ţ ă vindec . P cat de ochi. Dumneavoastr sunte i de o mie de oriă ă ă ţ mai de pre decât el. S -i par lui r u. V-a nedrept it, o s -şiţ ă ă ă ăţ ă primeasc el pedeapsa. În lume nu se pierde nimic. Aşa-i legea.ă Nimic nu se pierde. Cum e şi cu grebla. Calci pe ea, şi când nici nu te aştep i, grebla se ridic şi buf cu coada în frunte… Aşa-iţ ă legea. Hai, nu mai plânge i, domnişoar Marysia…ţ ă

Îl înduioşau plânsul ei şi neputin a lui de a o consola. Era şi elţ gata s izbucneasc în lacrimi. O mângâia uşor pe spateleă ă cutremurat de hohote.

— Linişti i-v , domnişoar Marysia, linişti i-v . Nu trebuie, nuţ ă ă ţ ă merit . V-a nedrept it… v-a nedrept it. E un om r u. F ră ăţ ăţ ă ă ă conştiin .ţă

— Dar de ce, de ce?!… Ce-i drept, nu mi-a pl cut…ă niciodat … Dar nu i-am f cut nici un r u.ă ă ă

Sobek st tu pe gânduri.ă— De cine vorbi i?ţ— De el, de Wojdyllo…— De b trân? se mir Sobek.ă ă— Nu, de… ex-seminarist.— De Zenon?… Dar ce v-a f cut huliganul acela?ă— M-a împroşcat cu injurii oribile… În fa a oamenilor Aşaţ

ruşine!… Aşa ruşine!… Cum mai ies eu acum în lume?Îşi frângea mâinile.Sobek sim i c tot sângele i se urc în cap. Cât vremeţ ă ă ă

crezuse c Czy ski o nedrept ise pe Marysia, privise totul cuă ń ăţ resemnare, ca pe o ac iune a unor for e superioare, împotrivaţ ţ c rora nu ai ce face. Dar când a aflat c e vorba de tân rulă ă ă Wojdyllo, l-a cuprins furia.

— Şi ce v-a spus? întreb el, str duindu-se s fie calm.ă ă ăDac n-ar fi fost atât de dezn d jduit şi atât de iritat , cuă ă ă ă ă

112

— Vraciul —

siguran c Marysia nu s-ar fi încumetat s se dest inuie. Dacţă ă ă ă ă ar fi avut timp s mediteze, şi-ar fi dat seama c nu avea niciă ă un rost s -i spun domnului Sobek şi nici altcuiva toate celeă ă întâmplate. Acum îns îşi dorea prea mult s simtă ă ă compasiunea cuiva. Aşa c i-a povestit cum a putut, cuă întreruperi, toat povestea acelei groaznice întâmpl ri.ă ă

Ascultând, Sobek s-a liniştit, ba chiar a şi râs.— Iar dumneavoastr v uita i la un prost ca sta, spuse. Oriă ă ţ ă

vorbeşte el, ori latr un câine, totuna e. N-ave i de ce v nec ji.ă ţ ă ă— Dumneavoastr v e uşor s vorbi i aşa…ă ă ă ţ— Uşor sau nu, n-are importan , iar Zenon nu-i de luat înţă

seam . Ce-i el pentru dumneavoastr ?… S -l scuipi şi atât…ă ă ă— Chiar şi atât. Şi-a şters lacrimile. Oamenii au auzit, se

r spândeşte prin oraş. Ce am s m fac eu?ă ă ă— Ei, domnişoar Marysia, ce s face i? Important e c ave iă ă ţ ă ţ

conştiin a curat .ţ ă— N-o s cread to i c e curat .ă ă ţ ă ă— Cine-i cinstit, crede, cine-i r u g seşte murd rie şi-nă ă ă

biseric . Pe cei r i nu trebuie s -i iei în seam . A fost, a trecut,ă ă ă ă s-a dus. Vede i, îi ar t coşule ul, m duc la gr dinar dupţ ă ă ţ ă ă ă c pşuni. Nu veni i cu mine? Sunt nişte c pşuni bune, mari. Şiă ţ ă dulci…

Marysia zâmbi.— Mul umesc, m gr besc s ajung acas … La revedere!ţ ă ă ă ă— La revedere, domnişoar Marysia. Şi n-ave i de ce vă ţ ă

nec ji.ăS-a oprit şi i-a spus:— Dumneavoastr sunte i atât de bun cu mine. N-am s uită ţ ă

asta niciodat .ăSobek f cu o grimas şi d du din mân .ă ă ă ă— Ce bun tate. O nimica toat . La revedere.ă ăA intrat în gr din fredonând un tangou. Şi-a ales c pşunile,ă ă ă

s-a târguit, a pl tit şi a plecat acas . Le-a pus în dou farfuriiă ă ă adânci, a pisat în piuli nişte zah r, le-a pres rat cu multţă ă ă ă pudr , ca s intre zah rul în ele. Îi pl cea s fac totulă ă ă ă ă ă sistematic.

Între timp a fiert apa pentru ceai, a scos din dulap pâinea, untul. Aceasta era cina lui. Ast zi, pentru c era sâmb t , oă ă ă ă încheia cu un desert excelent: o farfurie cu c pşuni zemoase şiă aromate. A doua farfurie o p stra pentru prânzul de a doua zi.ă

Pe urm şi-a sp lat tacâmurile, le-a şters, le-a pus la loculă ă lor, şi-a luat din cui frumoasa lui mandolin şi a ieşit.ă

113


Vara, sâmb t seara, tot tineretul era pe str zi, mai cuă ă ă seam pe Promenada Vacilor. Domnul Sobek întâlnea la totă pasul cunoscu i. Cu unii se oprea, st tea de vorb , glumea, peţ ă ă al ii doar îi saluta de departe. A mers pe strada Wilenska, peţ strada Napoleon, pe urm s-a dus la Trei Peri şi s-a-ntors.ă Fetele încercau s -l atrag , fiecare în grupul ei. Întotdeauna eă ă pl cut s ascul i ceva muzic . El îns se scuza şi se plimbaă ă ţ ă ă singur, zdr ng nind din când în când strunele mandolinei.ă ă

Când a ajuns în strada Oszmianska, a z rit în pridvor laă Lejzor câ iva tineri. St teau şi fumau.ţ ă

— Hei, domnule Sobek, strig unul dintre ei. Ia vino şi cânt -ă ăne ceva.

— Nu prea am chef. Sobek se opri.— Las cheful, se auzi alt voce. Ia loc aici cu noi, şi- i vineă ă ţ

cheful.— Eu cu voi nu iau loc, r spunse Sobek.ă— Dar de ce?— Fiindc printre voi e o scârb , iar eu nu vreau s am de-aă ă ă

face cu scârbele.O clip s-a aşternut t cerea, apoi a treia voce întreb :ă ă ă— La cine te gândeşti, dac nu i-e cu sup rare?ă ţ ă— Eu la el nu m gândesc, spuse liniştit Sobek. Eu îlă

dispre uiesc. Iar dac eşti curios s afli despre cine-i vorba,ţ ă ă domnule Wojdyllo, apoi s ştii c despre dumneata.ă ă

— Despre mine?— Da, despre dumneata, domnule ex-seminarist! Dumneata

eşti pentru mine o scârb şi nu vreau s fiu în societateaă ă dumitale.

— De ce jigneşti un om, domnule Sobek? se auzi o alt voceă împ ciuitoare.ă

— Nu un om, ci o vit . Mai r u, un huligan.ă ă— E beat sau ce-i cu el?!… strig Zenon.ă— Beat?… Nu, domnule Wojdyllo, eu nu sunt b utor. Suntă

complet treaz. Nu ca dumneata, care dormi prin şan uri. Careţ te por i neruşinat cu fetele. Numai un porc beat, s -mi fie cuţ ă iertare, poate arunca unei fete nevinovate şi lipsite de ap rareă cuvinte atât de murdare în plin strad . Asta e.ă ă

Şi zdr ng ni câteva m suri din valsul Manevrele toamnei.ă ă ă— El vorbeşte despre Maryska aia de la Szkopkowa, observă

unul dintre ei.— Sigur c despre ea, confirm Sobek. Despre ea, pe care oă ă

scârb ca stimatul domn Wojdyllo…ă114

— Vraciul —

— Termin , odat , strig Wojdyllo. Ajunge!ă ă ă— Dumitale î i ajunge, mie nu!…ţ— Vezi- i de nasul dumitale!ţ— Şi dumneata ai putea s - i vezi de al dumitale. Numai c -iă ţ ă

întuneric. Nu se vede de la distan . Iar pân aici nu cobori,ţă ă pentru c i-e fric .ă ţ ă

— De ce, de ce s -mi fie fric , prostule?ă ă— i-e fric s nu- i pocesc mutra!…Ţ ă ă ţ— Linişti i-v , nu merit , îi sf tui cineva cu blânde e dinţ ă ă ă ţ

pridvor.— Sigur c nu merit s -mi murd resc mâinile, conveniă ă ă ă

Sobek pe acelaşi ton.— O s - i pocesc eu mutra! url Zenon.ă ţ ăŞi înainte ca ceilal i s -l fi putut opri, s ri din pridvor, înţ ă ă

întuneric se produse înv lm şeal . Se auzir câteva lovituriă ă ă ă surde, apoi un trosnet puternic. Frumoasa mandolin aă domnului Sobek se f cuse nd ri în atingere cu easta ex-ă ţă ă ţseminaristului. Adversarii se înşf car şi se pr buşir sub gard.ă ă ă ă

— D -mi drumul, se auzi vocea sugrumat a lui Zenon.ă ă— ine, huligane, ine, ine, ca s nu ui i!Ţ ţ ţ ă ţVocea lui Sobek era înso it de bufnetele loviturilor.ţ ă— La mine sari tu!… ine! ine! Te mai legi de fete? Ai?Ţ Ţ— Nu!— Atunci ine, ca s nu ui i!ţ ă ţ— Nu m mai leg, jur!ă— Atunci mai ine, ca s nu- i ui i jur mântul! Na! Mai na!ţ ă ţ ţ ă— Ajutor, fra ilor! se miorl ia Zenon.ţ ăÎn jur se adunaser mai multe persoane atrase de b taie, dară ă

nimeni nu-i s ri în ajutor. Sobek se bucura de stima tuturor, aşaă c pân şi cei care nu ştiau despre ce fusese vorba, preferau să ă ă cread c dreptatea este de partea lui, cu atât mai mult, cu câtă ă adversarul era un scandalagiu detestat. Nici camarazii lui Zenon nu se sim eau obliga i la solidaritate. În adânculţ ţ sufletelor fuseser de la început de partea lui Sobek. De altfel,ă Zenon s rise la b taie.ă ă

— Domnilor, se auzi o voce din mul ime, ajunge, ajunge!ţ— Termina i, ad ug alta.ţ ă ăSobek se ridic . Lejzor ieşi din cas cu o lamp cu gaz înă ă ă

mân . La lumina ei se vedea tot dezastrul s vârşit pe învelişulă ă exterior al lui Zenon. Hainele sfâşiate, ochii învine i i, nasulţ ţ spart. O vreme îşi plimb limba prin gur , apoi scuip câ ivaă ă ă ţ din i.ţ

115


Sobek îşi scutur hainele, îşi adun de pe jos resturile cutieiă ă de la mandolin , ce se leg nau jalnic atârnate de strune, îşiă ă drese glasul şi se îndep rt t cut.ă ă ă

Începur s se împr ştie şi al ii, f r s spun şi f r să ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ă întrebe nimic. A doua zi îns or şelul vuia ca un stup. După ă ă slujb , în fa a bisericii, nu se vorbea de nimic altceva. Toată ţ ă lumea cunoştea exact cauzele şi desf şurarea conflictului. Înă general i se d dea dreptate lui Sobek şi oamenii se bucurau deă pedepsirea lui Zenon. Pe de alt parte îns era condamnat şiă ă ă Marysia. O dat , c ea a fost cauza, a doua oar c viziteleă ă ă ă lungi ale tân rului Czy ski în pr v lie nu pledau în favoareaă ń ă ă moralit ii tinerei domnişoare.ăţ

Şi apoi nu se f cea ca pentru o venetic , o vânz toare deă ă ă pr v lie, s se bat doi oameni din societatea or şelului, ună ă ă ă ă func ionar şi fiul unei familii bogate şi respectate.ţ

Toat lumea era curioas s afle cum va reac iona familiaă ă ă ţ Wojdyllo. Unii îi întrebau, aşa în treac t, pe fra ii lui Zenon, dară ţ ei ridicau doar din umeri.

— Nu-i treaba noastr . Se-ntoarce tata, ştie el ce face. Într-ăadev r, Domnia-sa nu era în Radoliszki. Plecase după ă cump r turi la curelarii din Vilnius.ă ă

Marysia a aflat de b taia pe care a primit-o Zenon, dis-de-ădiminea . Au venit dou vecine şi au povestit totul, cu lux deţă ă am nunte. Dac doamna Szkopkowa a primit ştirea cuă ă satisfac ie, ca pe o pedeaps a divinit ii fiindc Zenon p r siseţ ă ăţ ă ă ă sfânta slujb duhovniceasc , Marysia era desperat . Îşi f ceaă ă ă ă reproşuri c fusese atât de guraliv . De ce s-a plâns ea acestuiă ă m rinimos domn Sobek?! I-a f cut atâtea necazuri. Cine ştie ceă ă urm ri va avea. B trânul Wojdyllo nu va trece cu vedereaă ă molestarea fiului s u. Cu siguran se vor adresa tribunalului, îlă ţă vor reclama la direc ia poştelor. Domnul Sobek poate s -şiţ ă piard postul din cauza gestului s u nobil…ă ă

F r îndoial , Marysia îi era recunosc toare, dar sim ea ună ă ă ă ţ anumit regret. S-a sacrificat pentru ea, s-a expus, a intrat de bun voie în toat bârfa asta care se va hr ni mult vreme cuă ă ă ă numele lui. Şi datorit acestui fapt a devenit creditorul ei, ală Marysiei. Chiar dac n-ar scoate nici o vorb , fiecare privire aă ă lui îi va spune:

— i-am ap rat onoarea, demnitatea şi bunul renume, şi nuŢ ă mi se cuvine nici o r splat ?ă ă

Şi mai era ceva. Marysia îşi d dea seama c din cauzaă ă scandalului, va deveni obiectul tuturor bârfelor, care îi vor

116

— Vraciul —

otr vi via a.ă ţAşa c n-a min it când s-a scuzat c nu poate merge laă ţ ă

slujb fiindc o doare capul. Într-adev r, se sim ea bolnav ,ă ă ă ţ ă nefericit şi deprimat . Toat duminica a stat în cas , a plâns şiă ă ă ă s-a gândit ce o s fie de acum încolo. Dac ar fi putut s fugă ă ă ă de aici, s plece cât mai departe… Chiar şi la Vilnius. S-ară apuca de orice munc , s-ar face slujnic … Nu avea îns bani deă ă ă drum şi nu-şi f cea iluzii c doamna Szkopkowa i-ar puteaă ă împrumuta. Nici doamna Szkopkowa şi nici altcineva din or şel.ă Poate… doar…

Aşa şi-a adus aminte de vraciul de la moar . Unchiul Antoniă nu i-ar refuza nimic. Iat un om, singurul om care i-a maiă r mas.ă

Începu s -şi alc tuiasc în grab un plan. Seara, când se lasă ă ă ă ă întunericul, o ia prin spatele gr dinilor şi se duce la joag r, iară ă de acolo la moar !… Pe drum închiriaz o c ru şi în zoriă ă ă ţă ajunge la gar . De acolo îi trimite o scrisoare doamneiă Szkopkowa… Şi lui, domnului Leszek.

Inima Marysiei se strânse. Dar ce se va întâmpla dac el nuă va voi s vin la Vilnius?…ă ă

Şi toate proiectele s-au n ruit…ăNu, de o sut de ori prefera s suporte aici, zilnic, bârfa,ă ă

batjocura, ponegririle şi chiar ruşinea, decât s renun e laă ţ posibilitatea de-a vedea ochii şi gura lui, şi p rul lui, de-aă asculta vocea lui grav şi drag , de-a sim i atingerea mâiniloră ă ţ lui puternice şi frumoase.

— Fie ce-o fi, s-a hot rât ea.ăMai era o solu ie: s -i dest inuie totul. Doar e mult maiţ ă ă

înv at decât ea, şi cu siguran g seşte cea mai bun solu ie.ăţ ţă ă ă ţAşa ceva n-ar face îns niciodat . Ştia c nimeni din or şelă ă ă ă

nu va îndr zni s -i spun motivul conflictului dintre domnulă ă ă Sobek şi fiul lui Wojdyllo. De altfel, domnul Leszek nu intra în vorb cu nimeni de aici. Dac îns ar afla de scandal, ar fi gataă ă ă s intre la b nuieli şi s cread s Sobek avea anumite drepturiă ă ă ă ă ca s -i ia ap rarea Marysiei, iar atunci…ă ă

— Nu, nu-i spun nimic, nimic! hot rî ea. Aşa e cel maiă în elept.ţ

Diminea a a pornit de acas cu capul aplecat şi mergea atâtţ ă de repede de parc ar fi alergat-o cineva. A r suflat uşurată ă ă abia când a intrat în pr v lie. S-a privit în oglind şi a constatată ă ă cu p rere de r u c ultimele întâmpl ri şi cele dou nop iă ă ă ă ă ţ nedormite l saser urme pe chipul ei. Era palid şi aveaă ă ă

117


cearc ne la ochi. Asta a descump nit-o şi mai mult.ă ă— Dac m vede cum ar t, îşi spunea, i se face sil de mine.ă ă ă ă

Ar fi mai bine s nu vin .ă ăEra ora unsprezece şi Marysia devenea tot mai neliniştit .ă— M-am gândit într-un ceas r u s nu vin ! îşi reproş .ă ă ă ăClopotul bisericii b tea de amiaz , când Marysia z ri caii dină ă ă

Ludwikowo. Domnul Leszek nu era îns în brişc . Vizitiul şedeaă ă pe capr c scând. Doamna Michalewska cea gras , menajeraă ă ă de la Ludwikovo, coborî şi se duse dup cump r turi. Marysiaă ă ă ar fi vrut s alerge pân la brişc şi s întrebe de domnulă ă ă ă Leszek, dar s-a ab inut şi bine a f cut, fiindc n-a trecut nici unţ ă ă ceas şi pe strad se auzi huruitul motocicletei.ă

Era gata s izbucneasc în plâns de fericire. Domnul Leszekă ă n-a observat îns nici paloarea ei, nici lacrimile din ochi. A intrată ca un uragan, a f cut câteva s rituri ca într-un ă ă mazur10 şi a strigat:

— Vivat genialul mecanic! Tr iasc ! Felicit -m , Marysienka!ă ă ă ă Am crezut c m iau to i dracii pe c ldura asta, dar m-amă ă ţ ă înc p ânat.ă ăţ

A început s -i povesteasc cum i s-a stricat motocicleta peă ă drum, cu cât greutate a reparat singur defec iunea, cu toateă ţ c putea veni cu brişca odat cu doamna Michalewska.ă ă

Era atât de mul umit de el, încât radia de fericire.ţ— Pân’ la mândra când te duci, toate drumurile-s dulci!

strig el.ă— Ce te-ai murd rit, domnule Leszek! Î i aduc imediat nişteă ţ

ap .ăTocmai turna ap în lighean, când intr doamna Szkopkowaă ă

cu prânzul. Le arunc o privire aspr , dar nu spuse nimic.ă ă— Domnul Czy ski a trebuit s -şi repare motocicleta, îiń ă

explic Marysia. S-a mânjit cu unsoare şi a vrut s se spele.ă ă— N-am s stropesc prea mult, ad ug Czy ski.ă ă ă ń— Nu face nimic, r spunse rece doamna Szkopkowa şi ieşi.ăInginerul nu lu deloc în seam r ceala propriet reseiă ă ă ă

pr v liei. Îi explica vesel Marysiei ce defec iune avusese laă ă ţ motor şi cât de ingenios a reuşit s-o repare. Treptat fata îşi recap t şi ea naturale ea.ă ă ţ

— Ce frumos râzi tu! îi spunea Czy ski.ń— Obişnuit.— Tocmai c nu obişnuit! Î i jur, Marysia, c din toateă ţ ă

10 Dans popular polonez.

118

— Vraciul —

punctele de vedere, dar absolut din toate punctele de vedere, tu eşti neobişnuit . Iar dac -i vorba de râs… fiecare om râdeă ă altfel.

Şi începu s dea monstre din râsul diferitelor persoane. Eraă atât de hazliu şi f cea nişte grimase, încât ar fi mişcat şi ună mort. Cel mai mult şi cel mai bine o imita pe menajera cea gras , pe doamna Michalewska.ă

Nu ştia c exact în clipa aceea, doamnei Michalewska îiă venea mai degrab s plâng decât s râd , şi asta tocmai dină ă ă ă ă cauza lui.

Vizitiul observase c în timp ce se coco a în brişc , menajeraă ţ ă era îmbujorat , de parc abia venise de lâng plit . Tot drumulă ă ă ă o auzea cum bomb nea ceva în spatele lui, cum ofta şi gemea.ă

— Trebuie s se fi întâmplat ceva, şi-a spus vizitiul.ăŞi se întâmplase. Doamna Michalewska aflase în or şel nişteă

lucruri atât de groaznice, încât nici nu-i venea s cread şi n-ară ă fi crezut dac n-ar fi fost m rturia mai multor persoane şi dacă ă ă n-ar fi v zut cu ochii ei unde şi-a l sat domnul Leszekă ă motocicleta şi unde a stat dou ceasuri b tute pe muchie.ă ă

Cei doi murgi m run i, dar bine hr ni i, alergau la trap, dară ţ ă ţ doamnei Michalewska i se p rea c brişc abia se mişc . Mereuă ă ă ă se uita înainte, socotind câ i kilometri mai erau pân laţ ă Ludwikowo.

În sfârşit, dincolo de p dure peisajul se deschidea. Câmpulă înclinat cobora spre linia albastr a lacului ce se z rea laă ă orizont. Pe malul lacului erau aşezate în rânduri simetrice cubule ele caselor din c r mid roşie. Pe o colin , în mijloculţ ă ă ă ă unor buchete de verdea , se albea un palat înalt şi zvelt,ţă socotit în tot jude ul a opta minune, dac nu a lumii, atunci celţ ă pu in a inuturilor din nord-est. Numai doamna Michalewska nuţ ţ împ rt şea aceast euforie. Prefera vechiul palat de lemn, maiă ă ă întins şi mai intim decât cel nou, în care s-a n scut, a crescut şiă a muncit de copil .ă

Nu putea s -i ierte st pânului de-un leat cu ea, b trânuluiă ă ă Czy ski, c în loc s reconstruiasc exact casa ars în timpulń ă ă ă ă invaziei, a ridicat un palat modern, şi cu dou etaje, de parc ară ă fi inut cu tot dinadinsul ca b trânele picioare ale menajerei sţ ă ă aib cât mai multe trepte de urcat şi de coborât.ă

Cu toate c era absorbit de alte gânduri, doamnaă ă Michalewska sacrific şi de ast dat un oftat acestei bizareă ă ă inova ii, cu care, în pofida anilor scurşi, nu reuşise s seţ ă obişnuiasc .ă

119


Intrând pe poart , tr sura coti pe o alee lateral a parcului şiă ă ă se opri la scara de serviciu. Doamna Michalewska era prea iritat ca s se mai ocupe personal de desc rcatul şiă ă ă depozitarea în c mar a rezervelor aduse. Se avânt caă ă ă locomotiva unui accelerat prin buc t rie, prin oficiu şi prină ă sufragerie, gâfâind poate ceva mai puternic decât o cerea oboseala şi viteza ei de deplasare.

Ştia unde îi poate g si la ora asta pe doamna şi pe domnulă Czy ski, şi nu s-a înşelat. Erau pe terasa dinspre miaz noapte.ń ă Doamna Eleonora, eap n şi dreapt în corsetul ei, st tea peţ ă ă ă ă un scaun tare, netapisat (de altele nici nu voia s aud ) şi eraă ă cufundat în lectura unor registre ale fabricii. În spatele eiă st tea contabilul, domnul Slupek, cu o mutr de nefericit, careă ă parc dintr-o clip în alta urma s fie supus la cazne. Capul luiă ă ă chel, asem n tor unei gogoşi mari, roşietice, era acoperit cuă ă broboane dese de sudoare. La cel lalt cap t al terasei, într-ună ă fotoliu mare de trestie, şedea domnul Stanislaw Czy ski,ń înconjurat de vrafuri incredibile de ziare.

Michalewska s-a oprit t cut în mijlocul terasei ca ună ă monument al groazei.

Domnul Czy ski îşi coborî ochelarii şi întreb :ń ă— Ce s-a întâmplat Michalesia?— Nenorocire! gemu ea.— N-ai g sit l mâi?ă ă— Ah, ce l mâi!… Com-pro-mi-te-re!ă— Ce s-a-ntâmplat? întreb domnul Czy ski, liniştit, dar cuă ń

mai mult interes, l sând deoparte ziarul.ă— Ce s-a-ntâmplat?… Un adev rat scandal!… Credeam că ă

mor de ruşine. Tot târgul nu vorbeşte decât de asta! Numai de el!

— De cine?— Ei, de iubitul nostru Leszek.— De Leszek?Doamna Czynska îşi ridic privirile şi spuse:ă— ine minte, domnule Slupek. Întrerupem la pozi ia asta,Ţ ţ

1482 zlo i şi 24 de groşi.ţ— Da, doamn . Contabilul r sufl uşurat. Dou zeci şi patruă ă ă ă

de groşi. Pot s plec?ă— Nu, r mâi. Ce spui, Michalesia?ă— Despre domnul Leszek! Ruşine pentru întreaga familie!

Am aflat nişte lucruri, încât…— Atunci te rog s le repe i. Cu siguran nişte bârfe, spuseă ţ ţă

120

— Vraciul —

cu o linişte deplin doamna Czynska.ă— În Radoliszki se bat, se omoar din cauza domnului Leszekă

al nostru. Dirigintele poştei şi-a spart ghitara în capul lui şi s-au t v lit prin toat pia a. I-a spart nasul! I-a rupt din ii…ă ă ă ţ ţ

— Cui? s ri domnul Czy ski. Lui Leszek?ă ń— Nu, b iatului Domniei-sale, curelarul.ă— Şi ce ne priveşte pe noi?— Fiindc -i din cauza fetei pe care o curteaz domnulă ă

Leszek.Doamna Czynska îşi încrunt sprâncenele.ă— Nu în eleg. Te rog, Michalesia, povesteşte totul pe rând.ţ— Asta şi fac. Din cauza fetei. Din cauza Marysiei de la

Szkopkowa. De mult mi-am dat eu seama c trebuie s fie cevaă ă la mijloc. Am eu ochi b trâni, dar v d bine. N-am zis euă ă s pt mâna trecut : Ei, ei, cam prea des se duce domnul Leszekă ă ă la Radoliszki!… N-am zis?… Spune i, n-am zis?…ţ

— Las asta! Şi ce-i cu fata aceea?ă— Pentru fat . Frumoas , frumoas , dar eu nu v d nimică ă ă ă

special la ea. Ca s te ba i pentru ea?… Asta-i una, domnulă ţ Leszek – alta. Toat ziua fuga la oraş. M gândesc eu: Ce-l totă ă trage pe el acolo? Şi ce se dovedeşte? Abia acuma.

— Ei, ce se dovedeşte?— C la ea merge, la Marysia aceea. Unde st motocicletaă ă

zile întregi?… în fa a pr v liei doamnei Szkopkowa. Dar domnulţ ă ă Leszek unde st ?… P i, în pr v lie. Numai ei doi! Da! El şi ea.ă ă ă ă Szkopkowa nu st în pr v lie. Doamna farmacist zice c -i deă ă ă ă ă mirare c pân acuma p rintele n-a probozit din amvon acestă ă ă scandal. Şi, zice, dac n-o face, se vede c din respect şi dină ă stim pentru p rin ii acestui, zice, cavaler întreprinz tor.ă ă ţ ă

Domnul Czy ski f cu o grimas cumplit .ń ă ă ă— Şi, mai departe?— Ei, fiul curelarului, ex-seminaristul, sâmb t … Nu, nu,ă ă

vineri… Nu, bine zic, sâmb t , o întreab în public pe Marysiaă ă ă aceea de ce n-a pus în pr v lie şi o canapea… Marysia nimic.ă ă Atunci el a început s -şi bat joc de domnul Leszek al nostru şiă ă de ea, cu asemenea cuvinte, de se ineau to i cu mâinile deţ ţ burt de atâta râs.ă

— Cum to i? întreb calm doamna Eleonora.ţ ă— Ei, lumea. Asta se petrecea pe uli şi auzea fiecare. Seţă

vede c fata s-a ruşinat, fiindc n-a suflat o vorb , şi a rupt-o laă ă ă fug . Dar trebuie s se fi plâns luia de la poşt , lui Sobek. Oriă ă ă ă poate c el a aflat de la altcineva. Destul c de îndat ce l-aă ă ă

121


întâlnit pe ex-seminarist, a t b rât şi aşa l-a burduşit, încât abiaă ă a sc pat cu via . Iar ast zi am v zut cu ochii mei că ţă ă ă ă motocicleta domnului Leszek era din nou în fa a pr v liei. Îşiţ ă ă mai atrage vreo belea. Sobek acela poate s -i fac vreun r u,ă ă ă fiindc …ă

— Bine, bine, o întrerupse doamna Czynska. Î i mul umim,ţ ţ Michalesia, pentru informa ii. Am s m ocup eu de problemaţ ă ă asta.

Vorbea pe un ton total indiferent, dar menajera ştia ce înseamn asta. Acum îi trecu prin minte c a procedat prea înă ă grab şi nechibzuit. Ce-i drept era revoltat împotriva viziteloră ă imorale f cute de Leszek, dar îl iubea mai mult decât pe propriiiă ei copii şi acum îi p rea r u de fapta s vârşit .ă ă ă ă

— Dar, eu, începu, nu zic nimic de domnul Leszek al nostru, fiindc se-n elege…ă ţ

Doamna şi domnul Czy ski vorbeau îns în francez , ceea ceń ă ă însemna c prezen a Michalesiei, era de prisos. A plecat, dară ţ şov ind, şi gândindu-se dac n-ar fi bine s ias în întimpinareaă ă ă ă lui Leszek şi s -l previn în leg tur cu t r boiul pe care chiară ă ă ă ă ă ea îl dezl n uise. Dup ce s-a mai gândit îns , a ajuns laă ţ ă ă convingerea c nu-i stric tân rului o s puneal zdrav n , peă ă ă ă ă ă ă care o merit , ba chiar o s -i prind bine, aşa c a renun at.ă ă ă ă ţ

Oricum, merita un blam. Dac a sedus o fat cinstit , aă ă ă procedat urât, dac Marysia aceea nu era o fat cinstit , atunciă ă ă s-a f cut de ruşine pe el şi familia.ă

Aşa judeca Michalesia, şi de aceeaşi p rere erau şi p rin ii luiă ă ţ Leszek.

Întorcându-se acas spre uimirea şi neliniştea sa, Leszekă observase privirile reci cu care a fost întâmpinat. La început a fost îngrozit de b nuiala c nemernicul acela de Bauer,ă ă directorul hotelului din Vilnius, trimisese nota de plat .ă

— Asta-i o porc rie, se gândea luând cina în t cere. N-a maiă ă putut aştepta câteva s pt mâni cu nota de plat ? Dac Leszekă ă ă ă mai inea minte – erau trecute acolo lucruri pe care pentruţ nimic în lume n-ar fi vrut s le afle p rin ii. Mai ales oglinzileă ă ţ sparte şi mult prea multe sticle de şampanie…

— Ai putea s ne sacrifici o jum tate de or ? îl întrebă ă ă ă doamna Czynska ridicându-se de la mas . Am vrea s st m deă ă ă vorb .ă

— Chiar o jum tate de or ? replic b nuitor Leszek.ă ă ă ă— Crezi c e prea mult pentru p rin i?ă ă ţ— Da de unde, mam . Sunt la dispozi ia voastr .ă ţ ă

122

— Vraciul —

— S trecem în cabinet.ă— Oho! morm i Leszek. Înseamn c e ceva serios, înă ă ă

cabinet se desf şurau de obicei cele mai oficiale şi mai pu ină ţ pl cute conferin e cu p rin ii.ă ţ ă ţ

Domnul Czy ski se aşez pe locul preziden ial şi tuşind deń ă ţ dou ori, începu:ă

— Drag Leszek! Am fost încunoştin a i c prin comportareaă ţ ţ ă ta uşuratic împingi pân dincolo de limitele admise nu numaiă ă bunele moravuri, dar şi no iunea de demnitate personal , peţ ă care eu şi cu mama ne-am str duit s i le insuflam.ă ă ţ

— Nu ştiu despre ce-i vorba, tat , r spunse Leszek pe un tonă ă rece şi defensiv.

— E vorba de gâlcevile oribile dintre… cavalerii… din târg, de gâlcevile provocate de tine.

Leszek r sufl uşurat:ă ă— Deci nu-i nota de plat ! Slav cerului! şi zâmbiă ă

deconectat. Iubi ii mei p rin i! V d c a i fost induşi în eroare,ţ ă ţ ă ă ţ sau, vorbind mai simplu, v-au dus cu nişte poveşti. Eu nu ştiu de nici o gâlceav . Şi cu atât mai mult nu am putut-o provoca.ă

— Şi nu ştii nimic despre o anume Marysia? întreb calmă mama. Despre o vânz toare în pr v lia Szkopkowei?ă ă ă

Leszek se înroşi uşor.— Ce are a face asta?— Are, dragul meu.— Da. O cunosc pe aceast Marysia. Dr gu fat . Leszekă ă ţă ă

tuşi, apoi ad ug : Trec destul de des pe la pr v lia aceea după ă ă ă ă ig ri.ţ ă

— În fiecare zi, sublinie mama.— Posibil, îşi încrunt sprâncenele. Şi ce-i cu asta?ă— Eşti acolo în fiecare zi şi stai ore-n şir.— Chiar dac … Nu crezi, mam , c am trecut de vârsta laă ă ă

care mai trebuie s fiu controlat?…ă— F r îndoial . Dac e vorba de controlul nostru. Dar până ă ă ă ă

şi cel mai matur şi mai independent om este supus şi unui alt control şi înc mult mai pu in în eleg tor. M gândesc laă ţ ţ ă ă controlul opiniei publice.

Leszek se ofusc :ă— Iart -m , mam , dar nu am comis nici o crim .ă ă ă ă— Nimeni nu te acuz de crim .ă ă— Atunci despre ce-i vorba?— Despre tact şi demnitate, spuse ap sat doamna Czynska.ă— Cred c nu m-am ab tut nici de la una, nici de la alta.ă ă

123


Domnul Czy ski se foi ner bd tor în fotoliu.ń ă ă— Dragul meu, începu. Trebuie s în elegi şi tu c desele taleă ţ ă

vizite, vizitele demonstrative în pr v lia aceea nu puteau s nuă ă ă trezeasc comentarii…ă

— Nimeni n-are nici un drept. Pr v lia… pr v lia e un locă ă ă ă public. Oricine are dreptul s intre într-o pr v lie.ă ă ă

— Scuz -m , interveni mama, dar asemenea explica ii suntă ă ţ mai prejos de nivelul t u. În primul rând, stai acolo zile-ntregi,ă ceea ce atrage aten ia şi stârneşte comentarii. Doar nu- iţ ţ închipui c e cineva atât de naiv încât s cread c - i petreciă ă ă ă ţ timpul studiind metodele comer ului cu am nuntul. Stai acoloţ ă pentru vânz toarea aceea.ă

— Se poate. Şi ce-i cu asta?— Din asta ar rezulta c socoteşti societatea ei deosebit deă

interesant .ă— Într-adev r.ă— Şi de potrivit pentru tine?… Da?… Potrivit pentruă ă

domnul Czy ski sub aspect distractiv, intelectual, social?ńLeszek ridic din umeri.ă— Asta-i o problem de concep ii, de opinii…ă ţ— Ei, d -ne voie s - i spunem c , dup p rerea noastr , aiciă ă ţ ă ă ă ă

nu-i nici o problem . Şi cea mai bun dovad este faptul că ă ă ă vizitele tale au dat naştere la tot felul de bârfe.

— Nu-mi pas de bârfe! strig iritat.ă ă— Şi nu numai la bârfe. Fata aceea a fost jignit în public deă

unul dintre… concuren ii t i mai pu in norocoşi, drept urmare…ţ ă ţ alt adorator al acestei domnişoare atât de populare, a socotit potrivit s sar în ap rarea onoarei ei provocând o b taie înă ă ă ă plin strad . Datorit acestui fapt, aventurile tale galante şi…ă ă ă persoana ta au devenit celebre prin împrejurimi.

Leszek f cu ochii mari.ă— Eu nu ştiu nimic de toate astea! E imposibil! S ri în picioare şi strig : ă ă— Astea sunt nişte bârfe ordinare, în care nu e nimic

adev rat!ă— Din p cate, fiule, spuse domnul Czy ski, avem ştiri sigure.ă ń— Nu cred! r bufni Leszek. Mi-ar fi spus. Iar dumneata,ă

mam , vorbind despre o fat pe care nici n-o cunoşti, despreă ă cea mai cinstit fat , n-ar trebui s foloseşti astfel de… astfelă ă ă de… aluzii echivoce! Asta-i… asta-i oribil!

Domnul şi doamna Czy ski se privir repede unul pe cel lalt.ń ă ă Erau surprinşi de revolta fiului lor, care pân acum seă

124

— Vraciul —

exprimase mult prea uşor despre femei.— Observ c domnişoara aceea te intereseaz foarte mult.ă ă— E firesc s m intereseze, de vreme ce din cauza mea esteă ă

expus la asemenea… asemenea…ăÎşi muşc buzele şi t cu.ă ăDoamna Czynska povesti calm tot ce aflase de la menajer .ă

Leszek reuşise s se st pâneasc într-atât încât n-o întrerupseă ă ă niciodat . Dup ce a terminat, spuse sec:ă ă

— Şi ce m suri vre i s lua i?ă ţ ă ţ— Ce m suri? se mir domnul Czy ski. Singura m sur eă ă ń ă ă

aceea c te rug m s reflectezi la comportarea ta. Asta-i tot.ă ă ăLeszek scutur din cap.ă— Asta nu-i tot. Pute i s crede i sau nu, dar eu nu v d înţ ă ţ ă

comportarea mea nimic ce v-ar prejudicia vou , mie sau oricuiă altcuiva. Nu am nimic s -mi reproşez. Absolut nimic! În schimbă nici eu şi cred c nici p rin ii mei nu putem l sa nepedepsit ună ă ţ ă mitocan care, servindu-se de numele meu, terfeleşte reputa iaţ unei fete, ce-i drept s race, dar demne de toat stima.ă ă

Doamna Eleonora îşi m sur fiul cu o privire ironic .ă ă ă— Eşti prea sigur, dragul meu, de stima de care este, demn ,ă

chipurile, domnişoara aceea. Nu te b nuiesc de naivitate! Dară cum ai de gând s reac ionezi?… Sunt foarte curioas . Poate că ţ ă ă urmând exemplul acelui func ionar de la poşt , ai de gând s teţ ă ă iei la b taie cu fiul curelarului?ă

— Nu, dar am s -l dau în judecat !ă ă— N-ar fi o dovad de în elepciune. Un proces nuă ţ

amelioreaz reputa ia acelei domnişoare.ă ţ— Atunci îl pun pe vizitiu s -l bat cu biciul! strig pierzându-ă ă ă

şi r bdarea. Şi în orice caz… De azi înainte nu mai lu m nimică ă de la tat l lui, nici pentru fabric , nici pentru moşie!ă ă

— Tat l lui nu are nici o vin , observ domnul Czy ski.ă ă ă ń— Sigur c nu, îl sus inu doamna Eleonora. Şi apoi d -mi voieă ţ ă

s -mi exprim uimirea în leg tur cu tonul t u atât de apodictic,ă ă ă ă de parc fabrica şi moşia ar fi proprietatea ta iar problemaă comenzilor ar depinde numai de tine.

Leszek avea îns nervii prea surescita i. A f cut un pasă ţ ă înd r t şi a întrebat:ă ă

— Da?… Prin urmare inten ionezi s te aprovizionezi înţ ă continuare de la curelarul acela?

— Nu v d nici un motiv de schimbare.ă— Dar eu v d! strig el.ă ă— Din fericire asta nu ne oblig şi pe noi.ă

125


— Da? Atunci asculta i! Cer categoric. Ave i de ales. Oriţ ţ sunte i de acord, ori nu m mai vede i niciodat !ţ ă ţ ă

S-a întors pe c lcâi şi a ieşit din cabinet. Era revoltat laă culme, atât de revoltat, înc n-ar fi ezitat s -şi pun în aplicareă ă ă amenin area şi s plece numaidecât.ţ ă

Nu voia şi nici nu putea s se gândeasc acum dacă ă ă procedeaz bine. Numai gândul c un mucos dintr-un târgă ă oarecare a îndr znit în public s fac glume pe seama lui îlă ă ă ducea la exasperare, îi întuneca mintea şi-l obliga să reac ioneze imediat. Acum cel mai important lucru era: s -lţ ă pedepseasc , s se r zbune, chiar de s-ar opune p rin ii! De s-ă ă ă ă ţar opune! Aproape c dorea acest lucru. Le-ar ar ta el c e înă ă ă stare s nu dea înapoi de la nimic, şi-i va pedepsi şi pe ei.ă

Ieşi în parc şi, furios, începu s loveasc frunzele şi cactuşiiă ă cu bastonul tat lui, pe care-l luase din antreu.ă

Fireşte, plecarea de acas echivala cu s r cia. Avea, ce-iă ă ă drept, preg tire de inginer ceramist, putea primi un post laă Cmielowo sau în alt fabric , dar asta i-ar fi limitat bugetul la oă ă sum mizer de câteva sute de zlo i pe lun .ă ă ţ ă

— Asta este, încerca s se conving singur. Va trebui să ă ă rezist.

Şi deodat se ivi o întrebare:ă— Ce anume a determinat conflictul, conflictul care avea să

se r sfrâng asupra întregii lui vie i? R spunsul veni uşor:ă ă ţ ă Marysia…

Da. În fond aici era vorba de Marysia, de fata aceasta delicioas , pentru care era gata s fac orice. Iar dac , să ă ă ă ă zicem, nu chiar orice, atunci foarte multe…

— Foarte multe, se asigura el însuşi.Imediat îns ap rur îndoielile. Ruperea rela iilor cu p rin ii,ă ă ă ţ ă ţ

renun area la situa ia lui şi la bun stare, n-ar reprezenta unţ ţ ă pre prea ridicat?…ţ

Alung acest gând cu indignare. Lucrurile erau limpezi:ă cineva a îndr znit s-o jigneasc pe Marysia şi pe el, aşa că ă ă acela trebuie s -şi primeasc pedeapsa. Dac îns p rin iiă ă ă ă ă ţ refuz unicului lor fiu aceast m runt satisfac ie, atunciă ă ă ă ţ dovedesc c nu merit nici o mil . S sufere.ă ă ă ă

Dar Marysia?… Cu Marysia e cu totul alt problem . În cazulă ă ei nu trebuie s se pun întrebarea dac ea merit sau nu mil .ă ă ă ă ă Fiindc judecând la rece, cu Marysia ceva nu e în ordine.ă Categoric – nu. Se vede c fiul curelarului pretindea o anumită ă intimitate în rela iile cu ea, ori a ac ionat sub impulsul geloziei.ţ ţ

126

— Vraciul —

Dar poştaşul acela, Sobek?… De ce i-a luat ap rarea Marysiei?ă… F r nici un motiv?ă ă

Un asemenea ra ionament ar fi expresia celei mai tâmpiteţ naivit i. F r îndoial c între el şi fat trebuie s fie ceva.ăţ ă ă ă ă ă ă

Era cumplit de iritat. Chiar şi numai b nuiala sugerat deă ă mama c oamenii aceia ar fi… rivalii lui i se p rea o insult , ceaă ă ă mai grav insult .ă ă

— Iat consecin ele apropierii de persoane din acest mediu,ă ţ gândea cu am r ciune.ă ă

Mama este, f r îndoial , o femeie cu experien . Ştie să ă ă ţă ă priveasc via a cu realism. Dac b nuielile ei sunt m car înă ţ ă ă ă parte adev rate…ă

— Frumos mai ar t! M-am f cut de râs ca un mucos. Fataă ă asta în fa a mea se preface în floare, dar cine ştie ce face ea cuţ unul ca Sobek?…

E adev rat c b nuiala era hidoas , dar cine poate garantaă ă ă ă c via a, c realitatea nu e tot atât de hidoas ?ă ţ ă ă

Şi Leszek fu cuprins de o total apatie. Se aşez pe banca deă ă piatr , umezit de rou , iar lumea i se p rea dizgra ioas ,ă ă ă ă ţ ă plictisitoare, nevrednic de nici un efort, de nici o lupt , de niciă ă un sacrificiu…

…Dac Marysia ar fi fost o fat cinstit , sincer , nu i-ar fiă ă ă ă t inuit scandalul acela. Dimpotriv . I-ar fi spus totul, l-ar fi rugată ă pe el s-o apere, nu pe un oarecare Sobek…

De dup copaci se ridic luna rotund . Lui Leszek nu-i pl ceaă ă ă ă luna. De data aceasta descoperi în fizionomia ei dezagreabilă un zâmbet evident ironic.

— Sunt înc îngrozitor de prost, îşi spuse, îngrozitor de prost.ăŞi se gândi ce vor spune p rin ii despre toat povestea astaă ţ ă

şi despre comportarea lui.Dac ar fi putut auzi discu ia lor, s-ar fi convins c nu seă ţ ă

deosebea de ei în privin a aprecierii în elepciunii sale.ţ ţDup plecarea lui, domnul şi doamna Czy ski au r masă ń ă

mult vreme t cu i. În cele din urm doamna Eleonora a oftat:ă ă ţ ă— M îngrijoreaz foarte mult prostia lui Leszek.ă ă— Nici pe mine nu m bucur , ad ug domnul Stanislawă ă ă ă

ridicându-se. E târziu. S mergem la culcare.ăCa de obicei i-a s rutat so iei mâna, apoi a s rutat-o peă ţ ă

frunte şi s-a dus în camera sa. Dup un sfert de or era în pat şiă ă auzi o b taie în uş tocmai când începuse s citeasc Potopul,ă ă ă ă care reprezenta pentru el cel mai sigur mijloc de liniştire a nervilor înainte de culcare, de uitare a problemelor zilnice şi

127


care-i leg na îmb t tor imagina ia.ă ă ă ţ— Tu eşti? se mir z rindu-şi so ia. De mul i ani seă ă ţ ţ

dezobişnuise de vizitele ei în capot şi la aceast or .ă ă— Eu sunt, Stasio. Am vrut s - i cer p rerea într-o problem .ă ţ ă ă

Nici eu nu ştiu cum e mai bine s proced m. Crezi că ă ă amenin area lui Leszek ar trebui luat în serios?ţ ă

— E un b iat lipsit de echilibru, spuse evaziv domnulă Czy ski.ń

— Fiindc , vezi tu… Ar fi foarte nepedagogic s ced m subă ă ă presiunea amenin rii. De pe alt parte trebuie s avem înţă ă ă vedere şi vârsta lui. Dac n-am reuşit s -l educ m pân acum,ă ă ă ă atunci pedagogia nu mai ajut la nimic.ă

Domnul Stanislaw privi cu regret spre volumul gros deschis pe plapum . Zagloba tocmai preluase comanda şi trecuse laă aprovizionarea taberei. Un fragment deosebit de senin, când colo, iar cazul lui Leszek.

— Cred, Ela, c l-am refuzat prea categoric.ă— Dar corect.— F r îndoial . Pe de alt parte îns a fost lezat ambi iaă ă ă ă ă ă ţ

b iatului. Sunt de p rere c în cele din urm …ă ă ă ăGândul la ce urma, la aprovizionarea cu arme şi cu muni ieţ

din Bialystok, la sosirea prin ului Sapieha (Un cap prostesc, eţ din Witebsk!), totul îi crea domnului Czy ski o dispozi ień ţ paşnic şi conciliant .ă ă

—… în cele din urm curelarul acela ar trebui s -şi înve eă ă ţ odrasla s se poarte. Nu i se poate nega lui Leszek o anumită ă doz de dreptate.ă

— Prin urmare, st rui s accept m condi ia impus deă ă ă ţ ă Leszek? relu doamna Eleonora.ă

— Eu st rui? se mir sincer domnul Stanislaw.ă ă— Doar nu eu, ridic ner bd toare din umeri doamnaă ă ă

Eleonora. Întotdeauna am fost de p rere c tu eşti prea moaleă ă şi prea îng duitor cu el. Numai de nu ne-ar costa prea scumpă moleşeala ta.

— Scuz -m , Ela… începu domnul Czy ski, dar so ia îlă ă ń ţ întrerupse:

— Poftim, am s fac cum vrei tu. Cu toate c , subliniez înc oă ă ă dat , o fac împotriva convingerii mele.ă

— Dar… încerca s se împotriveasc domnul Stanislaw. Dară ă eu…

— Tu? Tu l-ai educat greşit, dragul meu! Noapte bun !ăŞi doamna Eleonora ieşi. Ieşi cu un sentiment de ruşine în

128

— Vraciul —

suflet. Conştiin a nu putea fi înşelat , aruncând r spundereaţ ă ă pentru concesie în spinarea so ului. Firea ei despotic seţ ă revolta împotriva acestui ultimatum dat de Leszek şi dacă domnul Stanislaw ar fi încurajat-o m car cu un cuvânt înă rezisten a ei, în fermitatea ei, atunci nu şi-ar fi schimbatţ hot rârea. Mergând îns spre dormitorul so ului era absolută ă ţ sigur c nu va auzi de la el o asemenea încurajare.ă ă

Ar greşi cel care ar crede c doamna Eleonora Czynskaă putea s se împace cu o total înfrângere. Ce-i drept, tremuraă ă la gândul c fiul şi-ar putea pune în aplicare amenin area şi ară ţ pleca undeva la cap tul p mântului, dar nu putea concepe caă ă propria-i capitulare s echivaleze cu renun area la toateă ţ avantajele.

A doua zi şi-a chemat fiul şi i-a comunicat scurt c laă insisten ele tat lui şi nicidecum sub presiunile lui Leszek, aţ ă decis s renun e la comenzile f cute curelarului Wojdyllo, dară ţ ă cu o condi ie. Leszek pleac chiar ast zi, pentru o perioad maiţ ă ă ă îndelungat , la unchiul Eustachy, lâng Varşovia.ă ă

Inten ionat nu precizase perioada, de team c un timp preaţ ă ă îndelungat ar fi fost respins de Leszek. Temerile ei erau îns deă prisos. Dup o noapte nedormit , dup multe serii de gânduriă ă ă sceptice, ba chiar cinice, Leszek era complet resemnat. Chiar şi el se gândise, dac n-ar fi mai bine s plece undeva, aşa că ă ă primi proiectul mamei f r cea mai mic împotrivire.ă ă ă

Plecarea elimina automat tenta ia vizitelor în or şel. În casaţ ă g l gioas şi vesel a unchiului Eustachy, plin întotdeauna deă ă ă ă ă fete şi de femei tinere, îşi va petrece timpul mai pl cut decât înă inutul acesta oribil, în b ltoaca asta înn molit , printre treburiţ ă ă ă

m runte, murdare şi terne.ăAşa gândea pân când prin fa a ferestrelor vagonului nu auă ţ

început s alerge cl dirile g rii. Când îns ro ile trenului auă ă ă ă ţ intrat în hurduc itul ritmic şi monoton, gândurile lui seă tulburar , se vânzolir şi pornir brusc în alt direc ie.ă ă ă ă ţ

Dar asta-i alt poveste.ă

Capitolul X

La moara lui Prokop Szapiel, poreclit Prokop Mielnik, via a seţ scurgea liniştit. Cerul senin şi albastru se r sfrângea în oglindaă întins şi t cut a iazurilor, teii r spândeau în jur o mireasmă ă ă ă ă de miere, apa – d t toare de via , str lucitoare ca o panglic –ă ă ţă ă ă

129


aluneca pe roata mare a morii ca o necurmat fâşie de oglind ,ă ă sp rgându-se între zbaturi în cioburi verzui, str vezii, din ce înă ă ce mai m runte, din ce în ce mai albe, pân când r bufneau deă ă ă jos într-o spum învolburat , în stropi de vuiet.ă ă

Jos se auzea vuiet, sus morm ia monoton râşni a mul umită ţ ţ ă şi s tul de pâinea mestecat , iar pe jgheaburi curgea f inaă ă ă ă pufoas şi pre ioas . Numai s ii sacii sub şuvoiul acela deă ţ ă ă ţ f in .ă ă

Fiind în ajunul secerişului, moara nu avea prea mult de lucru. Pe la trei dup -amiaz , Witalis închidea st vilarul şi, eliberată ă ă ă de greutatea apei, roata se mai învârtea o dat , de dou ori dină ă iner ie, osiile de stejar scâr âiau, angrenajul metalic trosnea,ţ ţ râşni a huruia, apoi se aşternea liniştea. Numai pulberea deţ f in c dea f r zgomot, de la în l imea acoperişului, peă ă ă ă ă ă ţ p mânt, pe sacii înşira i, pe cântare, şi se aşternea până ţ ă diminea a în straturi groase de o jum tate de deget.ţ ă

Al i morari, necinsti i, vindeau oamenilor şi f ina asta, darţ ţ ă b trânul Prokop o strângea pentru hrana animalelor şi a altoră vie uitoare, aşa c vacile, calul, dar şi porcii, ra ele, gâştele şiţ ă ţ g inile mamei Agata umblau hr nite boiereşte.ă ă

Dup trei, nu mai era nimic de lucru la moar iar vraciulă ă Antoni Kosiba pleca de obicei în or şel. Se scutura de f in , îşiă ă ă punea o c maş curat , îşi sp la fa a şi mâinile pe malul iazuluiă ă ă ă ţ şi pornea spre Radoliszki.

Vara veneau pu ini bolnavi şi asta mai ales seara, dupţ ă apusul soarelui, când, aşa cum se ştie, oamenii sunt mai liberi.

În ultima vreme to i ai casei, dar mai cu seam femeile,ţ ă observaser mari schimb ri în comportarea vraciului. Parcă ă ă începuse s se îngrijeasc mai mult. Îşi lustruia ghetele cuă ă crem neagr , îşi cump rase dou c m şi colorate, îşi tundeaă ă ă ă ă ă barba şi p rul care înainte îi c dea pe umeri, f cându-l să ă ă ă semene cu un pop .ă

Zonia nu avea nici o îndoial în ceea ce priveşte cauzeleă acestei elegan e. Instinctul femeiesc, infailibil în asemeneaţ probleme, îi spusese mai de mult c Antoni Kosiba, indiferentă pân atunci la farmecele femeieşti, şi-a g sit vreo muiere înă ă or şel. La început b nuielile c deau asupra Szkopkowei,ă ă ă propriet reasa pr v liei, dar dup o scurt investiga ie s-auă ă ă ă ă ţ dovedit neîntemeiate. Ce-i drept, Antoni îi vizita pr v lia, dară ă acolo o vedea numai pe fata care lucra la Szkopkowa.

Zonia o vedea deseori şi o apuca râsul şi furia când se gândea la st ruin ele lui Antoni.ă ţ

130

— Vraciul —

— Ei, b trâne, spunea uitându-se la vraci. Ce i-a venit? Nu-iă ţ ea pentru tine!… Bag - i min ile-n cap! Asta ei De ce-i ea bun ?ă ţ ţ ă Umbli dup ea şi la ce ajungi? Tu ai nevoie de muiereă s n toas , de lucru, nu de una cu mânuşi e albe.ă ă ă ţ

— De una ca tine, râdea Olga.— De ce nu?! De ce nu?! Zonia îşi punea mâinile în şolduri,

luând o pozi ie agresiv . Nu c m laud, dar cu ce-s eu maiţ ă ă ă prejos de aia?… C nu-s aşa de tân r ?… Şi ce? Gândeşte-te,ă ă ă Antoni, ce nevoie ai tu de una aşa de tân r ?… Şi înc de laă ă ă oraş! Cu fandoseli. Cu p l rie. Î i faci numai p cate!ă ă ţ ă

— Taci, proasto! r spundea în cele din urm vraciulă ă pierzându-şi r bdarea.ă

Şi pleca morm ind:ă— Ce-i poate trece proastei prin cap!…Antoni socotea p l vr geala Zoniei o pierdere de vreme. Niciă ă ă

nu-i trecea prin minte s se însoare. Sim ea fa de femei oă ţ ţă repulsie, pe care nici nu încerca s şi-o explice. Se temea deă ele, dar le şi dispre uia. Dac era vorba îns de Marysia dinţ ă ă Radoliszki, asta era cu totul altceva. Marysia era altfel decât toate celelalte. Atât de altfel, încât i se p rea o absurditate s oă ă compari cu femeile în general. Pân şi ideea Zoniei despre oă c s torie a lui cu Marysia era atât de stupid , încât nici nuă ă ă merita s te gândeşti la ea. Dac totuşi se gândea, o f ceaă ă ă numai ca s -şi dea seama cum a ap rut aşa ceva în mintea eiă ă îngust .ă

C se ducea la pr v lie?… Se ducea, şi ce-i cu asta? Că ă ă ă uneori îi ducea Marysiei câte un dar?… Şi nu avea voie?… C -iă pl cea s t if suiasc cu ea?… Sigur c -i pl cea mai mult cu eaă ă ă ă ă ă ă decât cu altcineva, dar nu ca s toarne prostii… S r cu a deă ă ă ţ fat . E un copil aproape, şi singur , orfan . Ce e r u în faptulă ă ă ă c -i ar i pu in bun tate?… Cu atât mai mult cu cât e sincer ,ă ăţ ţ ă ă ă dezinteresat , lipsit de orice calcule. De altfel sim ea c şi eaă ă ţ ă se legase de el, c îl îndr gise sincer. Dac ar fi altfel nu l-ară ă ă întâmpina întotdeauna cu atâta bucurie, nu l-ar ine cât maiţ mult în pr v lie, nu i-ar dest inui toate triste ile şi necazurile ei.ă ă ă ţ

Iar în ultimele zile Marysia nu ducea lips de ele. Înc de luniă ă p rea ab tut . Joi, când a venit, a observat imediat că ă ă ă plânsese.

— Ce-i, fetita mea, o întreb el, iar nu te las oamenii să ă ă tr ieşti?ă

Ea scutur din cap.ă— Nu, unchiule Antoni! Nu-i asta! Dar din cauza scandalului

131


s-a ab tut o mare nenorocire.ă— Asupra cui? se nelinişti el.— Asupra lui Wojdyllo, curelarul.— Ce nenorocire?— Se vede c domnul Czy ski cel tân r a aflat de la cinevaă ń ă

de b taia aceea, şi c ex-seminaristul m-a jignit, iar ieri, cândă ă curelarul a trimis la Ludwikowo c ru a cu marf , nu i-au mai dată ţ ă alt comand . Domnia-sa n-a fost în oraş. A fost la Wilnius şi aă ă venit abia ieri. Când s-a întors c ru a goal , a întrebat:ă ţ ă

— Şi unde-i materialul?C ru aşul i-a r spuns:ă ţ ă— Doamna mi-a poruncit s - i repet c nu mai are de lucruă ţ ă

pentru noi.— De ce nu mai are? închide fabrica?— Fabrica n-o închide, zice c ru aşul, dar nu mai vor s - iă ţ ă ţ

dea de lucru pentru c fiul dumitale l-a jignit pe domnişorul.ăVraciul tuşi.— Asta-i nedrept. De ce s r spund tat l pentru fiu? Fiul e oă ă ă ă

puşlama, dar tat l e om cumsecade şi n-a f cut nici un r u.ă ă ă— Sigur c da, recunoscu Marysia. Şi eu i-am spus la fel.ă— Adic cui?ă— Domniei-sale. El abia când a auzit acele lucruri de la

c ru aş a început s se intereseze şi a aflat ce s-a întâmplat. S-ă ţ ăa dus întâi la domnul Sobek, i-a întins mâna şi l-a felicitat că bine i-a f cut fiului s u, apoi a venit la mine.ă ă

— Şi ce-a vrut?— Întâi m-a privit aspru şi mi-a spus: Am venit s cer iertareă

pentru purtarea lui Zenon al meu. E un b iat prost şi r u. Meritaă ă o pedeaps , derbedeul, dar ce a primit de la domnul Sobek eă prea pu in. În eleg, zice, c nu avea dreptul s v jigneasc ,ţ ţ ă ă ă ă adic pe mine. Nu-i treaba lui ce face i dumneavoastr . Deă ţ ă dumneavoastr se îngrijeşte doamna Szkopkowa, e dreptul ei,ă nu al unui linge-blide. Dac dumneavoastr mi-a i fi spus mie,ă ă ţ ar fi primit el ce merita. Dar, zice, v-a i plâns boierului cel tân rţ ă din Ludwikowo, iar acum asupra mea, om b trân, s-a ab tut peă ă nedrept o mare nenorocire, fiindc mi-au retras comenzile, iară asta înseamn mai mult de o jum tate din câştig.ă ă

Vraciul se mir .ă— Dar dumneata nu te-ai plâns boierului cel tân r?!ă— Întocmai. Aşa c i-am spus asta domnului Wojdyllo, dar elă

se pare c nu m-a crezut.ă— Ei, înc nu v d nici o nenorocire.ă ă

132

— Vraciul —

— Nenorocirea-i alta. Azi-diminea b trânul Wojdyllo şi-aţă ă alungat fiul de acas .ă

— L-a alungat?… Cum l-a alungat? se mir vraciul.ă— Aşa e el, aspru. Tot târgul nu vorbeşte decât de asta. Şi

toat lumea spune c din cauza mea… Dar cu ce-s euă ă vinovat ?… Ce r u am f cut eu?…ă ă ă

Vocea Marysiei tremura, iar în ochi i se ivir lacrimi.ă— Am vrut s alerg la domnul Wojdyllo şi s -l implor s -lă ă ă

ierte pe Zenon, dar mi-a fost fric … Şi nici n-ar lua în seamă ă rug mintea mea. Preotul a intervenit pentru Zenon spunându-iă c b iatu-i stricat, dar alungat din cas , apuc pe drumuri şiă ă ă ă mai rele… N-a ajutat. B trânul i-a r spuns c s putrezeasc şiă ă ă ă ă în închisoare şi pe el tot nu-l înduplec , fiindc , zice, nu-i numaiă ă leneş, derbedeu şi o haimana, dar îşi mai las şi tat l şi fra iiă ă ţ f r pâine.ă ă

Vraciul d du din cap.ă— Nepl cut treab , dar tu n-ai nici o vin , domnişoar .ă ă ă ă ă— Şi ce-i dac n-am! îşi frângea mâinile Marysia, dac toată ă ă

lumea m arat cu degetul ca pe o ucigaş … se uit chiorâş laă ă ă ă mine… O înt rit împotriva mea şi pe doamna Szkopkowa. L-ă ăam auzit pe un dulgher spunându-i doamnei Szkopkowa: O ine i pe venetica asta s-aduc numai pagub oamenilor şiţ ţ ă ă

mânia lui Dumnezeu.Marysia îşi acoperi fa a cu palmele şi se porni pe plâns.ţ— Ştiu, ştiu, hohotea, cum o s se sfârşeasc . Or s mă ă ă ă

sfâşie… m las f r lucru… Şi eu am vrut, am vrut s fie câtă ă ă ă ă mai bine… Dac ar veni domnul Leszek l-aş ruga în genunchiă s -l ierte pe Zenon… Dar el… nu vine… Nu d nici un semn deă ă via . Asta îmi mai lipsea, nefericita de mine… asta… O,ţă Doamne!…

Antoni Kosiba şedea cu mâinile atârnând f r vlag . Chipul îiă ă ă p lise de emo ie. Şi-ar fi dat şi sufletul numai s o scape peă ţ ă fata asta de suferin e şi de necazuri. Se sim ea cuprins când deţ ţ furie, de dorin a de a ac iona imediat, când de sentimentulţ ţ propriei neputin e.ţ

Nu existau cuvinte cu care ar fi putut s-o îmb rb teze. Aşaă ă c se ridic , o îmbr iş şi mângâind-o pe p r cu mâna luiă ă ăţ ă ă aspr , muncit , repeta:ă ă

— Linişteşte-te, porumbi a mea, linişteşte-te, porumbi aţ ţ mea!…

S-a lipit de el zguduit de plâns. Şi l-a cuprins atâta jaleă gândindu-se la ea şi la el, la singur tatea şi la neputin a lor,ă ţ

133


încât începur s -i curg şi lui lacrimi pe fa , pe barbaă ă ă ţă înc run it , pe degetele ce alunecau cu cea mai mare dragosteă ţ ă pe capul b lai al fetei.ă

— Linişteşte-te, porumbi a mea, linişteşte-te, linişteşte-te…ţ spunea abia şoptit.

— Numai pe tine, unchiule Antoni… numai pe tine te am pe lume… venetica…

— Amândoi suntem str ini printre oameni, amândoi suntem,ă venetici, porumbi a mea! Şi nu te mai nec ji, nu- i mai plângeţ ă ţ ochii. Nu-i las eu s te n p stuiasc . Sunt b trân, dar mai amă ă ă ă ă putere… Cât vreme nu suf r eu de foame şi de mizerie, atâtaă ă vreme o s ai şi tu de toate, porumbi a mea. Linişteşte-te,ă ţ linişteşte-te, feti a mea, scumpa mea, linişteşte-te… Dac te-orţ ă nec ji oamenii prea tare, vii la mine la moar . Nu-i frumos acoloă ă la mine şi nici bog ie nu-i, dar de foame şi de frig n-o s suferiăţ ă şi nici c ldura sufleteasc n-o s - i lipseasc … Sunt acoloă ă ă ţ ă p duri mari, lunci întinse, o s adun m ierburi, o s m-aju i,ă ă ă ă ţ porumbi o, s t m duim oamenii… N-o s se lege de tine nici oţ ă ă ă ă limb rea, n-o s auzi o vorb de ocar … O s ne fie bineă ă ă ă ă împreun , nou veneticilor… Linişteşte-te, porumbi o,ă ă ţ linişteşte-te…

— Cât eşti tu de bun, unchiule Antoni, cât eşti de bun. Marysia se liniştea încetul cu încetul. Nici un tat adev rat nuă ă putea fi mai bun… Ce am f cut eu s merit atâta bun tate?…ă ă ă

— Ce-ai f cut? vraciul c zu pe gânduri. Cine poate şti? Dară ă ce-am f cut eu c iat tu, porumbi a mea, te lipeşti de mine, că ă ă ţ ă mi-ai înc lzit ca un soare inima b trâna, care b tea doar dină ă ă obişnuin şi nu din vreo nevoie… Dumnezeu ştie, iar eu, cuţă toate c nu ştiu, am s -i mul umesc cât voi tr i…ă ă ţ ă

În fa a pr v liei se opri o brişc şi îndat intr domn.ţ ă ă ă ă ă Cump ra hârtie colorat pentru lampioane, probabil pentruă ă s rb toarea recoltei, ce se apropia. Alegea pe îndelete, seă ă târguia şi se plângea de pre urile ridicate.ţ

Când, în sfârşit, a ieşit cu pachetele, vraciul spuse:— Îmi dai voie, porumbi o, s - i spun deschis ce gândesc?ţ ă ţ— Te rog.Zâmbi cam îngrijorat c dup o asemenea introducere nuă ă ă

va auzi lucruri pl cute.ăŞi nu se înşela: vraciul începu s -i vorbeasc despre domnulă ă

Leszek.— De la el i se trag toate grijile şi necazurile. Ce nevoie ai tuţ

de el porumbi o?… Nu spun c ar fi r u sau primejdios, n-areţ ă ă

134

— Vraciul —

nici c ut tur rea, da-i înc tinerel, f r cump tare, ună ă ă ă ă ă ă vânturatic. Nu o dat m-am uitat la el, nu o dat şi nu numai deă ă zece ori l-am v zut venind şi stând aici… Oamenii vorbeau şiă ei… Şi cum e tân r şi uşuratic, nu-i de mirare c -l b nuiesc deă ă ă gânduri nu prea curate. Eu unul, cerul mi-e martor, nu cred! Pun capul c tot ce se zice nu-s decât vorbe-n vânt. Dar vezi tu,ă de ce s vorbeasc ?… Limba oamenilor n-o po i lega, ochii nu-iă ă ţ acoperi. Se uit şi vorbesc. Eşti tân r , ai v zut pu ine, uşoră ă ă ă ţ po i crede în orice f g duial .ţ ă ă ă

— Dar el nu-mi f g duieşte nimic, îl întrerupse Marysiaă ă îmbujorat şi uluit .ă ă

— Nu- i f g duieşte nimic?… Atunci ce vrea?… ine minte cţ ă ă Ţ ă el e mare boier, bogat, umblat. Ce eşti tu pentru el?… O juc rie. Inima se obişnuieşte. Iat şi acum: lipseşte şi i-e greu.ă ă ţ

— Din alte motive…— Poate şi din altele, poate şi din acesta. Cl tin blând dină ă

cap. De c s torit cu tine nu se c s toreşte. Atunci de ce!…ă ă ă ăMarysia îşi plec privirile.ă— Eu nici nu m-am gândit la asta. E pl cut s stai de vorbă ă ă

cu el. A c l torit mult, a v zut multe. Povesteşte frumos…ă ă ă— S -i povesteasc alteia. De ce te-a ales tocmai pe tine?ă ă— Fiindc … zice… c -i plac.ă ă— Cum s nu-i placi? C doar nu-i orb.ă ă— N-am crezut c şi tu, unchiule, o s vezi ceva r u în asta.ă ă ăVraciul se ap r cu mâinile.ă ă— Fereasc sfântul! Nu-i nici un r u, dar n-are rost. Pe tine teă ă

pune r u cu oamenii, se face mult tevatur şi nu foloseşteă ă ă nim nui. Nu-s împotriva lui. Nu. Dar dac ar fi chiar om deă ă treab , porumbi o, nu te-ar arunca el aşa, în gura lumii, nu i-ară ţ ţ suci capul, n-ar sta aici ca o stan de piatr .ă ă

— Eu… eu nu-l pot pofti afar , încerca s se apere Marysia.ă ă— Nici nu trebuie. Dac vrei s ascul i de un sfat bun, sincer,ă ă ţ

nu te mai întinde cu el la vorb . Şi n-o s mai stea pe capul t u.ă ă ă Nu vrei s ascul i, eu n-am ce face.ă ţ

Marysia c zu pe gânduri. În elegea foarte bine c sfatulă ţ ă vraciului e şi binevoitor şi în elept. În fond, mai devreme sauţ mai târziu, într-un fel sau altul, cunoştin a ei cu domnul Leszekţ tot ar trebui s ia sfârşit. Ori îi vine alt capriciu, ori se însoar .ă ă Şi gata. T r g narea nu duce la nimic. Cu cât va dura mai mult,ă ă ă cu atât îi va fi mai greu s se despart , cu atât mai dureros vaă ă fi dorul. Iat , n-a venit câteva zile şi via a ei a devenit ună ţ coşmar… Pe de alt parte, oare n-ar prefera ani de suferin înă ţă

135


schimbul fericirii pe care i-o ofer cele câteva luni în care îlă poate vedea, îl poate privi în ochi şi-i poate asculta vocea?…

Amintirea celei mai scurte fericiri r mâne în suflet pentruă totdeauna, pân la moarte. Are ea dreptul s renun e laă ă ţ aceast comoar ? E mai bine s renun e de teama suferin ei şiă ă ă ţ ţ s tr iasc cu pustiul acela searb d şi sterp în suflet?…ă ă ă ă

Vraciul e un om bun şi în elept, dar dac se înşeal de dataţ ă ă aceasta?

— Am s m gândesc la sfatul t u, unchiule Antoni, spuse înă ă ă cele din urm pe un ton grav. Am s m gândesc, deşi poate n-ă ă ăo s mai fie nevoie, fiindc nu cred s mai vin pe aici.ă ă ă ă

Şi într-adev r, zilele treceau, dar pe tân rul Czy ski nu-l maiă ă ń v zuse nimeni prin împrejurimi.ă

În schimb bârfa era în floare. Asprimea Domniei-sale era dezaprobat de unii şi l udat de al ii. Toate opiniile însă ă ă ţ ă coincideau în dou puncte: primul era convingerea c Zenonă ă Wojdyllo va sfârşi r u, al doilea – credin a c principalaă ţ ă vinovat este Marysia.ă

Chiar şi cei care pân nu de mult o întâmpinau cu c ldură ă ă acum încercau s treac pe lâng ea, pref cându-se c n-o v d.ă ă ă ă ă ă Al ii, în schimb, îşi spuneau opiniile cu voce tare, în oriceţ împrejurare, f r s fac economie de cuvinte pip rate. Şi niciă ă ă ă ă m car nu erau oameni r i sau în cri i. Pur şi simplu seă ă ă ţ obişnuiser cu anumite norme ale vie ii din or şel şi orice seă ţ ă dep rta de la aceste norme devenea în ochii lor demn deă condamnat. O fat s rman care umbl cu un tân r bogat nuă ă ă ă ă poate spera s se c s toreasc cu el, atunci ce sper ?…ă ă ă ă ă

Aceast logic era împ rt şit cu prec dere de cei care-lă ă ă ă ă ă l udau mai cu zel pe curelar pentru izgonirea din casaă p rinteasc a fiului trândav şi scandalagiu. Dac pân la vârstaă ă ă ă asta nu s-a f cut om, atunci nimic nu-l mai ajut . Nu şi-aă ă ascultat tat l şi mama, s simt acum pe pielea lui. S plece înă ă ă ă lume şi s nu mai fac de ruşine o familie cumsecade.ă ă

Se vede îns c Zenon nu avea de gând s plece. Ce-i dreptă ă ă disp ruse undeva în prima zi, dar a doua zi s-a întors,ă confirmând prin purtarea sa cele mai pesimiste b nuieli şiă previziuni. S-a îmb tat cri la cârciuma lui Judka, a b ut to iă ţă ă ţ banii pe care-i d duse taic -su de drum, pe urm , până ă ă ă noaptea târziu, a f cut scandal pe uli strigând c d foc caseiă ţă ă ă p rinteşti, c -i împuşc pe to i Czy skii şi-i sf râm capulă ă ă ţ ń ă ă dezm atei leia de Marysia.ăţ ă

Ca urmare, s-a luat de un poli ist, sfâşiindu-i buzunarul, şiţ

136

— Vraciul —

dus cu for a la post, a spart geamurile şi a stricat mobilierul. I-ţau pus c tuşe şi l-au inut o zi şi o noapte la arest, pe urm i-auă ţ ă încheiat proces-verbal, care trebuia s -l trimit în judecat şiă ă ă s -i dea o pedeaps de vreo dou luni.ă ă ă

Eliberat temporar, Zenon a disp rut din nou din or şel, dară ă se spunea c se învârte pe undeva prin apropiere.ă

Evenimentele acestea n-au zguduit numai opinia public dină or şel. S-a aflat de ele şi la Ludwikowo. Doamna Czynska aă trimis imediat un fl c u la curelar şi i-a comunicat c deşiă ă ă consider dreapt pedeapsa aplicat lui Zenon, din dorin a de aă ă ă ţ împiedica rostogolirea lui în mocirl , a hot rât s reînnoiască ă ă ă vechile comenzi şi sper c domnul Wojdyllo îşi va ierta fiul.ă ă

Curelarul era îns un om aspru. A mul umit pentru comenzi,ă ţ dar a declarat c el nu-şi schimb hot rârea şi c nu mai vreaă ă ă ă s -l vad în fa a ochilor pe fiul denaturat. Nu s-a l sat convins.ă ă ţ ă

— Uite, îi spunea doamna Czynska so ului. Uite care-iţ atitudinea unui tat fa de copii, dac tat l are principii şiă ţă ă ă caracter.

Domnul Stanislaw s-a pref cut c n-a în eles aluzia şi aă ă ţ morm it ceva pe sub musta , adâncindu-se în lectur . Înă ţă ă schimb, doamna Eleonora a ajuns la convingerea c din toată ă afacerea aceasta putea trage anumite foloase pedagogice în ceea ce-l privea pe Leszek şi s-a apucat s redacteze o amplă ă scrisoare adresat unicului s u fiu, relatându-i exact lucrurile şiă ă înso indu-le cu numeroase apostrofe didacticiste.ţ

Dac ar fi primit-o, scrisoarea aceasta ar fi avut o influenă ţă moralizatoare asupra lui Leszek. Din p cate, în timp ce această ă capodoper a voca iei pedagogice a mamei se afla în vagonulă ţ poştal al trenului ce gonea spre Varşovia, destinatarul se întorcea de pe o parte pe alta în vagonul de dormit al unui tren cu direc ia Ludwikowo.ţ

Se întorcea de pe o parte, pe alta şi nu putea adormi fiindcă avea mustr ri de conştiin care nu puteau fi înşelate de nici ună ţă pretext şi de nici un subterfugiu. Fireşte, la unchiul s u seă plictisea ca un mops în şifonier, dar nu din motive obiective. Societatea era numeroas , pl cut şi vesel , distrac iile variateă ă ă ă ţ şi nesfârşite, femeile frumoase, buc t ria excelent , vremeaă ă ă superb . Cauza plictiselii era în el însuşi. Pur şi simplu îi era dor.ă

Era o prostie şi o neseriozitate ca lui, om matur, cu judecată s n toas , s -i fie dor de blonda aceea din pr v lie ca unuiă ă ă ă ă ă licean dup o domnişoar de pension, s -i fie dor în pofida celeiă ă ă mai insistente autopersuasiuni, a celei mai irezistibile

137


argument ri, în pofida voin ei şi hot rârilor sale. Plecase cuă ţ ă hot rârea nestr mutat de a sc pa de sentimentele aceleaă ă ă ă nes buite, de a se smulge din h işul de treburi m runte şiă ăţ ă dezgust toare, rezultate din aceste sentimente. Dar abia îşiă începuse c l toria c l-au şi n p dit alte gânduri, l-au încol it, l-ă ă ă ă ă ţau asaltat şi n-a mai avut linişte şi odihn .ă

În loc s simt repulsie, c zuse într-o stare de triste e, deă ă ă ţ sentimentalism, de duioşie. Imagina ia îi oferea numai sceneţ fantastice, în care o vedea pe Marysia plângând în bra eleţ acelui cavaler impostor, Sobek, alt dat o vedea batjocorit şiă ă ă umilit de gloat , sau plecând într-o direc ie necunoscut …ă ă ţ ă într-un paltonaş ponosit, cu o p l rioar ridicol de provincie şiă ă ă ă cu tot avutul ei adunat într-o valijoar jerpelit .ă ă

Imaginea fusese atât de clar , încât se speriase. A s rit dină ă pat, s-a îmbr cat, şi-a împachetat lucrurile, a poruncit s fieă ă trezit şoferul ca s -l duc la Varşovia. Unchiului i-a l sat oă ă ă scrisoare cu explica ia c şi-a adus aminte de o afacereţ ă deosebit de important şi de urgent .ă ă

La Varşovia, pân la plecarea trenului mai avea dou ore.ă ă Mergând f r nici un rost pe Marszalkowska, s-a oprit în fa aă ă ţ vitrinei unui giuvaiergiu. F r s vrea privirile i s-au oprită ă ă asupra unui inel superb de platin cu safire de un albastruă deschis.

Aceasta e culoarea ochilor ei, constat cu duioşie şi, f r să ă ă ă mai stea pe gânduri, intr în magazin.ă

Inelul nu era prea scump, dar îl cost tot restul de bani care-iă mai r m sese dup cump rarea biletului de tren.ă ă ă ă

Cum nu putea s adoarm , scoase cutia din buzunarulă ă pardesiului şi privi inelul. Pân acum nu-i f cuse Marysiei niciă ă cel mai neînsemnat cadou. Era îndoielnic dac ea ar fi primită ceva.

— Ar fi primit, îl str fulgera un gând, dac ar fi fost un inel deă ă logodn .ă

Şi deodat sim i c inima îşi gr bise pulsa iile, întinse mânaă ţ ă ă ţ în care inea inelul privind scânteierile nestematelor.ţ

— Acesta este inelul meu de logodn , spuse cu voce tare.ăÎşi în l capul şi privi amenin tor prin compartiment, deă ţă ţă

parc ar fi aşteptat împotrivirea cuiva. Compartimentul era însă ă gol, pere ii t ceau, numai perdelele se leg nau uşor în ritmulţ ă ă trenului.

Îl cuprinse o linişte pl cut , asem n toare somnului. Acumă ă ă ă ştia, acum nu mai exista nici o îndoial . Da, se va c s tori cuă ă ă

138

— Vraciul —

ea. Va fi a lui, va fi al turi de el pentru totdeauna. S-a sfârşit cuă dorul, s-a sfârşit cu neliniştea, cu îndoielile şi suferin ele.ţ

S -i spun nebunie cine o vrea! Dar îi vor spune aşa numaiă ă cei care nu ştiu ce nebunie, ce nebunie disperat e luptaă împotriva iubirii!

Ce crim e! Are omul dreptul s -şi smulg din piept cel maiă ă ă bun, cel mai nobil şi cel mai frumos sentiment? Cine ştie, poate singurul sentiment care ne justific existen a, care reprezintă ţ ă bog ia sufletului nostru?… S -l calci în picioare, s -l distrugi,ăţ ă ă s te lepezi de el?… În numele c rei ra iuni?… Ca s ob iiă ă ţ ă ţ pre uirea oamenilor? Ce prostie! S renun i pentru al ii la tine,ţ ă ţ ţ s renun i la ce-i mai important în tine, la propria- i fericire?!ă ţ ţ

Era perfect conştient de greut ile şi piedicile care se vorăţ ridica în calea lui. Nu se am gea nici o clip c va ob ineă ă ă ţ acordul p rin ilor pentru aceast c s torie. Nu se îndoia c voră ţ ă ă ă ă face totul ca s -i z d rniceasc planurile. Opinia public , toateă ă ă ă ă cunoştin ele şi rudele se vor mobiliza împotriva Marysiei.ţ Trebuie s fie preg tit pentru o lupt îndârjit .ă ă ă ă

Nu se temea îns de lupt . Dimpotriv . Îl incita gândul c seă ă ă ă va ridica singur împotriva tuturor în ap rarea fericirii lui şi aă Marysiei, c va înl tura toate piedicile, va rezista tuturoră ă atacurilor, c va învinge, fiindc trebuie s înving .ă ă ă ă

În mintea lui se şi contura planul b t liei. Îşi imagina totă ă arsenalul de arme şi de şiretlicuri pe care-l vor folosi împotriva lui. Vor fi amenin ri cu ruperea rela iilor, avertiz ri c va fiţă ţ ă ă dezmoştenit sau chiar va fi dezmoştenit, glume r ut cioase şiă ă calomnii josnice, scene şi scandaluri, crize şi leşinuri, rug min iă ţ şi presiuni. Şi totul va începe cu t ierea fondurilor. Cu rela iileă ţ lor, p rin ii lui îl vor pune uşor în imposibilitatea de a-şi g siă ţ ă vreo slujb .ă

Asta trebuie avut în vedere, îşi spuse.Nu-i nimic mai uşor decât s te arunci în lupt cu vizieraă ă

ridicat şi s pierzi. Aici nu e vorba numai de a lupta, ci de aă ă câştiga. Trebuie s r mân în picioare. Ce-i drept, ar putea s -ă ă ă ăşi vând pe ascuns lucrurile personale şi s fug cu Marysiaă ă ă undeva la cap tul p mântului. Ea e obişnuit cu s r cia. Iar elă ă ă ă ă se va obişnui. E tân r, va g si undeva de lucru. Dar oă ă asemenea fug nu i-ar da nici o satisfac ie, dimpotriv , i-ară ţ ă ştirbi din fericirea cucerit . De aceea trebuia exclus de la bună ă început.

Avea suficient sim practic ca s exclud donchişotismulţ ă ă care-l ispitea adeseori, când era vorba de lucruri importante.

139


De acea se hot rî şi acum s ac ioneze prudent, prev z tor şiă ă ţ ă ă în cea mai mare tain .ă

Deocamdat nu voia s -şi bat capul cu strategia pe careă ă ă urma s-o adopte. Era atât de încântat de descoperirea adev ratelor sale dorin e, atât de fericit de hot rârea luat ,ă ţ ă ă încât toate celelalte probleme trebuiau s scad , s seă ă ă micşoreze, s -şi piard însemn tatea.ă ă ă

Apari ia lui Leszek radios, plin de bun dispozi ie a stârnitţ ă ţ senza ie la Ludwikowo. În primul rând nu se aşteptau s vin , înţ ă ă al doilea rând, prea vizibil era schimbarea lui. Disp ruser f ră ă ă ă ă urm iritarea lui, violen a reac iilor, indiferen a fa de treburileă ţ ţ ţ ţă casei şi ale averii, plictiseala.

— Ce s-a întâmplat cu tine, Leszek? întreba mul umitţ ă doamna Eleonora.

— M-am schimbat, mam . Sunt pur şi simplu alt om.ă— Sunt curioas dac aceast faza prielnic e şi de durat .ă ă ă ă ă— Da, sigur. Zâmbea misterios. Am impresia c e ultima fază ă

a evolu iei mele. Vede i, am meditat îndelung şi am ajuns laţ ţ concluzia c e timpul s m stabilizez, s m apuc de lucru, deă ă ă ă ă ordonarea vie ii mele şi aşa mai departe.ţ

Uimit, domnul Czy ski îşi ridic privirile de pe ziar.ń ă— Asta înseamn c inten ionezi s te ocupi de fabric ?ă ă ţ ă ă— Şi nu te înşeli, tat .ă— Atunci trebuie s -i trimit unchiului o depeş de mul umire.ă ă ţ

Ai întâlnit la ei pe cineva care te-a schimbat într-atât? Se pare c erau acolo multe persoane.ă

— Ah, da, foarte multe. Adev rat aglomera ie. D duă ă ţ ă afirmativ din cap şi ad ug dup o clip : iar în aglomera iaă ă ă ă ţ aceea m-am întâlnit… pe mine.

— A… Şi, ce impresie i-a f cut aceast întâlnire?ţ ă ă— La început destul de nepl cut . Am auzit multe observa iiă ă ţ

critice pertinente. În cele din urm m-am convins c am de-aă ă face cu un om care ştie ce vrea. Amândoi am fost foarte mul umi i de aceast constatare.ţ ţ ă

Doamna Eleonora s-a aplecat şi l-a s rutat pe frunte.ă— V felicit m pe amândoi şi cu aceast ocazie şi pe noi.ă ă ă— Mul umesc, mam . Merit aceste felicit ri mai mult decâtţ ă ă

î i închipui tu, r spunse grav.ţ ăAceast convorbire a avut loc seara dup cin şi-i umpluseă ă ă

pe doamna şi pe domnul Czy ski cu cele mai roze speran e. Nuń ţ mic le-a fost îns mirarea când, a doua zi diminea a, întrebată ă ţ dac domnişorul mai doarme, servitorul le-a comunicat:ă

140

— Vraciul —

— Domnişorul a poruncit s i se aduc motocicleta a plecată ă în direc ia Radoliszki.ţ

Capitolul XI

P rintele Pelka era un b rbat în vârst . Dormea pu in şi seă ă ă ţ trezea devreme. Anumite tulbur ri ale aparatului digestiv îlă f ceau s se simt groaznic pe nemâncate. De aceea, în zileleă ă ă de lucru clopotul anun a slujba de diminea înainte de şapte,ţ ţă iar la şapte p rintele Pelka ieşea în fa a altarului.ă ţ

Ca s ajung la slujb , Marysia trebuia s se trezeasc laă ă ă ă ă şase şi din cauza aceasta era cam nedormit . Reculegerea înă biseric îi aducea îns alinare, aşa c de câteva zile nu lipsiseă ă ă de la nici o slujb . Îngenunchea într-un col dup amvon şi seă ţ ă ruga fierbinte s i se ierte p catele, s scape de triste ea şi deă ă ă ţ necazurile care s-au ab tut asupra ei, s cunoasc şi ea bucuriaă ă ă iar omul pe care-l iubeşte – fericirea.

Orga cânta acele ciudate melodii bisericeşti în care nu era nici triste e, nici veselie, ci doar liniştea neobişnuit şiţ ă atotputernic a lucrurilor veşnice, o linişte cum pare s seă ă reverse din cer în nop ile înstelate.ţ

Liniştea aceasta umplea toat biserica, încremenea înă statuile albe ale apostolilor şi prorocilor, se risipea în contururile şterse ale icoanelor înnegrite, r suna în cuvintele de marmură ă ale rugilor latine, ce veneau dinspre altar, şi umplea sufletele chinuite ale credincioşilor care c utau aici liniştea.ă

Marysia ieşea din biseric ame it parc de această ţ ă ă ă senin tate nep mântean , liniştit şi împ cat cu soarta. Nuă ă ă ă ă ă îndr znea s p trund cu gândul revel rile din ceasurile deă ă ă ă ă contemplare. Nici n-ar fi putut. Dar cât de clar sim ea aceaţ adiere a veşniciei, care-i insufla ei, o fat mic şi s rman ,ă ă ă ă uitat de to i şi de care nimeni nu avea nevoie, încrederea că ţ ă undeva are un ocrotitor mare şi puternic şi un aliat ai c rui ochiă buni o privesc nev zu i, dar v d totul.ă ţ ă

În fiecare zi ieşea cu impresia ciudat c în curând se vaă ă întâmpla ceva, c totul se va schimba, c o fericire neaşteptată ă ă se va rev rsa asupra ei. Iar convingerea aceasta era atât deă puternic , încât în diminea a aceea, când, întorcându-se de laă ţ biseric , l-a z rit pe domnul Leszek în fa a pr v liei, nici m cară ă ţ ă ă ă nu s-a mirat. Numai c nu-şi putuse st pâni bucuria.ă ă

— A i venit, repeta cu vocea tremurând , a i venit… Dacţ ă ţ ă 141


mai era capabil s observe ceva în stare aceea de surescitare,ă ă atunci domnul Leszek i se p rea grav de concentrat. S-a ruşinată când i-a s rutat, mâna în plin strad , de fa cu oamenii.ă ă ă ţă

Abia au ajuns în untru c i-a luat mâna şi privind-o în ochi i-aă ă spus:

— Niciodat n-am iubit pe cineva cum te iubesc pe tine. Nuă pot tr i f r tine. Vrei s fii so ia mea?ă ă ă ă ţ

Marysia sim i c i se înmoaie genunchii şi i se învârteşteţ ă capul.

— Ce… ce… spune i?… se bâlbâi.ţ— Te rog, Marysia, s accep i s -mi fii so ie.ă ţ ă ţ— Dar… e imposibil! ip aproape.ţ ă— De ce-i imposibil?— V rog s v gândi i! Şi-a smuls mâinile din strânsoareaă ă ă ţ

lui. Dumneavoastr glumi i!ă ţLeszek îşi încrunt sprâncenele.ă— Nu m crezi?ă— Nu, nu! V cred, dar v-a i gândit… O, Doamne! Ce s-ară ţ

întâmpla! P rin ii dumneavoastr … Oamenii din or şel… V-ară ţ ă ă ponegri, v-ar otr vi via a… Iar pe mine m-ar sfâşia…ă ţ

Czy ski confirm cu o mişcare a capului.ń ă— De acord. Am prev zut totul. Ştiu c ne aşteapt multe,ă ă ă

poate foarte multe nepl ceri, şicane, insulte. Dar având de alesă între toate acestea şi renun area la tine, sunt gata de orice.ţ Dintr-un motiv foarte simplu: te iubesc. Iar dac tu nu în elegiă ţ acest lucru, atunci se vede c m-am înşelat în privin aă ţ sentimentelor tale, iar tu nu m iubeşti deloc.ă

L-a privit cu reproş.— Eu?… Eu nu v iubesc?…ă— Marysia!A luat-o în bra e şi a acoperit-o cu s rut ri. Vigoarea şi for aţ ă ă ţ

cu care o strângea o imobilizaser pe Marysia. Nu putea şi niciă nu voia s se apere. În clipa aceea era nespus de fericit . Ar fiă ă jurat c de la începutul lumii, nici o fat nu cunoscuse atâtaă ă fericire.

Dac a existat vreodat în gândul ei şi cel mai m runt reproşă ă ă la adresa lui Leszek, acum nu mai r m sese nici urm din el.ă ă ă Fireşte, nu credea c proiectul c s toriei se va realiza. Eraă ă ă imposibil. Dar chiar şi numai hot rârea lui, f r îndoial sincer ,ă ă ă ă ă chiar şi numai dorin a lui, faptul c s-a învins pe el însuşi şi aţ ă f cut aşa ceva pentru ea, demonstra noble ea lui, profunzimeaă ţ sentimentelor, generozitatea firii lui. Dac ar fi fost întrebată ă

142

— Vraciul —

acum dac poate exista un om mai presus decât el, ar fi negată cu conştiin a curat .ţ ă

S-a înfrânt pe el însuşi, pentru c trebuia s -şi înfrângă ă ă mândria, convingerea c cele mai bogate şi mai frumoase feteă ofteaz dup el, c cele mai bune case îl vor de ginere, că ă ă ă pu ini îi sunt deopotriv sub aspectul numelui, averii, instruirii.ţ ă Doar atâta îi pl cea s se laude, în treac t parc , cu numeleă ă ă ă unor prieteni cu titluri şi vorbea cu atâta dispre despre oameniiţ din or şel.ă

Şi deodat vrea s-o ia de so ie. Pe ea care în acest or şelă ţ ă ridiculizat era o venetic , o orfan s rac , f r familie, f ră ă ă ă ă ă ă ă prieteni, în afara vraciului de la moar , f r un b nu . E dreptă ă ă ă ţ c în compara ie cu alte fete din Radoliszki e mai instruit şiă ţ ă poate altfel educat datorit mamei ei. Dar educa ia, instruireaă ă ţ şi comportarea ei n-ar distona în mediul lui?…

Tat l ei, pe care îl pierduse când avea numai câ iva ani, seă ţ pare c fusese medic, tat l vitreg, pe care-l iubise ca pe un tată ă ă adev rat şi-i spunea tata, fusese doar conductor silvic, slujbaşă modest pe o moşie, iar mama se tr gea, ce-i drept, dintr-oă familie cunoscut , dar aici lumea o ştia înv toare s rac , deă ăţă ă ă muzic şi de limbi str ine, apoi doar croitoreas .ă ă ă

Oare asemenea oameni ca familia Czy ski, oamenii dinń sferele în care se acord mai mult aten ie originii şiă ă ţ genealogiei decât în sferele aristocra iei veritabile, ar putea sţ ă se împace cu gândul c fiul lor încheie o asemenea c s torie?…ă ă ă

Revenindu-şi dup primele emo ii, Marysia începu s -iă ţ ă vorbeasc lui Leszek exact despre aceste lucruri. El o ascultaă atent, n-a întrerupt-o, dar când a terminat, a întrebat-o:

— Şi ce-i cu asta?… Schimb cu ceva faptul c ne iubim?…ă ă— Nu, nu-l pot schimba. Eu v voi iubi întotdeauna, numai peă

dumneavoastr , pân la moarte! şopti.ă ă— Dar se vede c pentru tine asta nu-i suficient ca s lup i,ă ă ţ

s supor i nepl ceri şi necazuri.ă ţ ăScutur din cap.ă— O, nu! Nu-i vorba de mine! Eu aş suporta orice sacrificiu,

orice înjosire. Dar tu…— Ce-i cu mine? întreb aproape furios.ă— Tu… Te va face nefericit, te va dezgusta, te va doborî…S ri în picioare, disperat.ă— Maryska! Maryska! Cum nu i-e ruşine?! M jigneşti! Cumţ ă

po i s nu crezi în for ele mele?!…ţ ă ţ— Nu-i asta, se împotrivi Marysia. Eu cred, dar nu am dreptul

143


s te expun la toate acestea. Nu vreau s - i fiu povar . Şi aşaă ă ţ ă sunt foarte, foarte fericit …ă

— O, asta-i foarte frumos. Eşti fericit . La mine îns nu teă ă gândeşti! Poftim?… Eu pot s r mân nefericit, pentru c ie ti s-ă ă ă ţa n z rit c -mi po i fi povar ! Ar trebui s - i fie ruşine! O fată ă ă ţ ă ă ţ ă atât de inteligent şi atât de chibzuit s spun asemeneaă ă ă ă absurdit i! Şi în definitiv cine te-a împuternicit s -mi hot r ştiăţ ă ă ă tu soarta?… Ea nu are dreptul s m expun ! Dar eu cred că ă ă ă am acest drept!… Eu vreau, eu trebuie, şi gata! Tu crezi c suntă chiar atât de neajutorat, c trebuie neap rat s fiu dependentă ă ă de p rin i? Nu-i lumea destul de mare ca s înc pem şi noi?ă ţ ă ă Crezi c în caz de r zboi cu familia, dac ne-am s tura deă ă ă ă r zboi, n-am putea pleca în alt parte?… Nu- i fie team ! Nuă ă ţ ă m cunoşti îndeajuns. Nu sunt dintre cei c rora s le sufleă ă ă cineva în ciorb . Ai s vezi! De altfel n-avem despre ce vorbi.ă ă Hot rârea a fost luat şi gata!ă ă

Zâmbi şi o strânse din nou la pieptul lui.— Cel pu in nu-mi îngreuna tu lupta, lupta pentru fericireaţ

mea şi a ta, pentru fericirea noastr … Altfel înnebunesc şi-miă trag un glonte în cap!

— Leszek! Scumpul, iubitul meu. Îşi strângea bra ele în jurulţ gâtului lui.

— Ai s vezi, Marysienka mea, c vom fi cea mai fericită ă ă pereche din lume.

— Da, da. Se lipea de el. Nu mai era în stare s gândeasc , să ă ă

protesteze, s se împotriveasc . Îl credea. Îi spulberaseă ă îndoielile cu înfl c rarea şi voin a lui.ă ă ţ

Leszek scoase din buzunar cutiu a şi îi ar t inelul cu safire.ţ ă ă— Iat semnul meu ocrotitor, spuse vesel punându-i inelul peă

deget. S ii minte c eşti proprietatea mea indivizibil .ă ţ ă ă— Cât e de frumos!— Pietrele acestea au culoarea ochilor t i.ăPrivi îndelung inelul, apoi spuse cu uimire şi cu solemnitate

în voce:— Înseamn c sunt… logodit ?ă ă ă— Da, iubito, eşti logodnica mea.— Logodnic … repet şi ad ug cu triste e: Dar eu nu- i potă ă ă ă ţ ţ

oferi un inel… Nu am. Ultimul inel, al mamei, a fost vândut pentru a acoperi… cheltuielile de înmormântare. Era tot cu safire, dar mama inea foarte mult la el, cu toate c era ieftin şiţ ă mult mai modest decât acesta. În ochii ei se ivir lacrimi.ă

144

— Vraciul —

— Nu te mai gândi la lucruri triste, îi spuse. Iar eu şi f r inelă ă de logodn nu voi putea uita c sunt de-acum sclav, cel maiă ă fericit sclav, care nu-şi doreşte deloc eliberarea.

— Doamne! Doamne! şoptea. Mi se-nvârte capul. Totul a venit atât de repede…

Leszek izbucni în râs.— O, nu cred c atât de repede. Ne cunoaştem de doi ani.ă— Da, dar puteam eu s -mi închipui c se va termina în felulă ă

acesta!— Se termin în cel mai bun fel care poate fi imaginat.ă— Nu m pot convinge c nu e vis, c e realitate. Şi…ă ă ă

serios… mi-e fric .ă— De ce i-e fric , Marysienka?ţ ă— C … ştiu eu, c totul se va spulbera, va disp rea, c cevaă ă ă ă

ne va desp r i.ă ţO lu de mân .ă ă— Se-n elege, comoara mea, c deocamdat trebuie p stratţ ă ă ă

maximum de pruden , trebuie preîntâmpinat orice intrig .ţă ă ă Trebuie s p str m totul în secret. Nimeni dar absolut nimeniă ă ă nu trebuie s afle de logodna noastr , Mi-am f cut un plan.ă ă ă Când voi finaliza acest plan atunci ac-pac, ne cunun m, faptulţ ă e împlinit şi nu ne mai pot face nimic, chiar de s-ar da peste cap. Dar ine minte t cere!ţ ă

Marysia se porni pe râs.— Eu şi aşa n-aş spune nim nui. Ar râde to i de mine, nu m-ă ţ

ar crede. Şi apoi î i închipui c eu am cui s m dest inui?…ţ ă ă ă ă Poate numai unchiului Antoni…

— Vraciului de la moar ?… Nu, nu-i spune nici lui. Bine?ă— Promit.Şi Marysia şi-a inut promisiunea, cu toate c în aceeaşi ziţ ă

dezv luirea adev rului ar fi scutit-o de multe nepl ceri.ă ă ăNepl cerile au început odat cu venirea doamnei Szkopkowaă ă

la pr v lie. Femeie cumsecade, doamna Szkopkowa s-a l sată ă ă antrenat de atmosfera ce domnea în Radoliszki. G sindu-l peă ă Leszek în pr v lie, s-a aşezat demonstrativ în spatele tejgheleiă ă l sând s se în eleag c nu va pleca atât de repede. Îndat ceă ă ţ ă ă ă tân rul Czy ski a plecat, a început sup rat :ă ń ă ă

— N-ai pic de m sur ! i-ai pierdut min ile, feti o! Asta i-eă ă Ţ ţ ţ ţ mul umirea pentru grija şi pentru pâinea care i-am dat-o!ţ ţ

— Doamne sfinte! Marysia o privea rug tor. Dar ce r u v-amă ă f cut?ă

— Ce r u? r bufni doamna Szkopkowa. Tot or şelul începeă ă ă

145


s m arate cu degetul c permit asemenea lucruri! Ce r u?…ă ă ă ă În pr v lia mea s se întâmple aşa ceva!…ă ă ă

— Ce se întâmpl ?!ă— Scandal public! Da, da, scandal! Ruşine! De asta te-am

crescut eu? De asta te-am îngrijit, ca s m b l c rească ă ă ă ă ă lumea?!… Ce caut domnişorul sta aici, donjuanul sta, craiulă ă ă sta?…ă

Marysia t cea. Doamna Szkopkowa f cu o pauz şi îşiă ă ă r spunse singur la întrebare:ă ă

— Î i spun eu ce caut ! Î i spun eu! Umbl dup cinstea ta!ţ ă ţ ă ă Asta e! Vrea s fac din tine ibovnica lui! Iar tu, proasto, î i maiă ă ţ dai ochii peste cap şi-l ademeneşti pe împieli atul sta spreţ ă pierzania ta, spre dezonoarea ta. Ştii ce te-aşteapt dac te laşiă ă ispitit ?… Via amarnic şi moarte groaznic , iar dup moarteă ţă ă ă ă osând veşnic !… Dac n-ai minte, ascult -m pe mine, femeieă ă ă ă ă b trân ! Ce crezi tu c eu dau aşa din meli ? Pentru pl cereaă ă ă ţă ă mea?… Nici duşmanilor mei nu le doresc aşa pl cere. Mie mi seă rupe inima. Vine la mine una cum e Kropidlowska şi m ia, că ă eu n-am ochi, c eu nu v d, c aia, cum îi zice, motocicleta-i înă ă ă fa a pr v liei. C de ce-o îndemn eu pe fat la dezm şi laţ ă ă ă ă ăţ p cat?… Eu atunci îi zic: S am iertare, drag doamnă ă ă ă Kropidlowska, dar nu-i treaba matale ce şi cum! Iar dac vrei să ă ştii adev rul, uite c aluatul creşte în blid, se revars , şiă ă ă dumneata vrei s m duc la pr v lie?… Atunci ea: Ai grij ,ă ă ă ă ă stimat doamn Szkopek, s nu- i creasc aluatul prea mult că ă ă ţ ă ă poate-i creşte şi fetei altceva!… Când am auzit asta am crezut c m-apuc damblaua. Din cauza ta! Aşa-mi r spl teşti tuă ă ă ă bun tatea şi bun voin a… Orice flendur îmi scoate ochii cuă ă ţ ă tine… La b trâne e…ă ţ

Doamna Szkopkowa se înduioşa şi începu s se smiorc ie.ă ăMarysia îi lu mâna şi vru s i-o s rute, dar se vede că ă ă ă

femeia era sup rat de-a binelea, fiindc îşi smulse mâna şiă ă ă spuse:

— N-ajunge s - i ceri iertare!ă ţ— Doamn , dar de ce trebuie s -mi cer iertare? îndr zniă ă ă

Marysia.— De… de ce? Doamna Szkopkowa era uluit .ă— Da. Oamenii, sau una ca doamna Kropidlowska, v d înă

fiecare lucru ceva r u. Iar aici nu e nimic r u. Îl judeca i greşită ă ţ pe domnul Czy ski. El nu are deloc asemenea inten ii. E un omń ţ foarte generos şi cinstit.

— Nu bag mâna în buzunarul nim nui, o întrerupseă ă

146

— Vraciul —

sup rat doamna Szkopkowa, dar dac -i vorba de o fat , to iă ă ă ă ţ b rba ii sunt porci.ă ţ

— Tocmai c nu-i aşa. Poate al ii. Nu ştiu, dar el nu-i aşa.ă ţ— Ai caş la gur , asta e! Iar eu î i spun: D -l pe uş afar ,ă ţ ă ă ă

dac ii la cinstea ta. La cinstea ta şi la ocrotirea mea, accentuă ţ ă ea.

— Cum s -l dau afar ? S -i spun c -i interzic s mai vin laă ă ă ă ă ă pr v lie?ă ă

— Chiar aşa.— Atunci el ar putea r spunde c nu e pr v lia mea, c înă ă ă ă ă

pr v lie poate intra oricine.ă ă— Poate intra dar nu poate şedea la taifas.— Şi ce se va întâmpla dac se va sup ra? Dac familiaă ă ă

Czy ski va înceta s se mai aprovizioneze de la noi, cum auń ă f cut cu Domnia-sa?ă

Doamna Szkopkowa se întunec . De asta se temea şi ea, iară argumentul oferit de Marysia, deşi nu era sincer, venise la timp şi îşi f cu efectul.ă

— Ei, murmur . Aşa nu se poate. De ce încerci s mă ă ă îmbrobodeşti? Ştii tu cum s scapi de el!ă

— Înv a i-m cum, se înc p âna Marysia.ăţ ţ ă ă ăţ— Atunci o s te-nv , încheie discu ia doamna Szkopkowa,ă ăţ ţ

hot rându-se s cear sfatul p rintelui.ă ă ă ăÎntre timp, zilele treceau, dar nu era nici una f r ca tân rulă ă ă

inginer s nu treac m car pentru o jum tate de or pe laă ă ă ă ă Marysia. Doar c st tea mai pu in în pr v lie decât înainte. Maiă ă ţ ă ă pu in, pentru c avea mai pu in timp liber. Spre satisfac iaţ ă ţ ţ p rin ilor se apucase de lucru la fabric . F cuse cunoştin cuă ţ ă ă ţă contabilitatea, cu administra ia, cu produc ia, cu modul deţ ţ ob inere a materiei prime şi cu desfacerea. Socotea, îşi luaţ noti e, în discu iile cu p rin ii oferi în trecere câteva proiecte deţ ţ ă ţ reorganizare pertinente şi rezonabile.

Tat l îl lauda deschis, iar mama t cea, ceea ce la eaă ă însemna şi mai mult. Într-o dup -amiaz îl întreb :ă ă ă

— Leszek, tu chiar ai de gând s ne oferi un ajutor sistematică în conducerea fabricii?

— Da, mam . D du afirmativ din cap. Dar cu anumiteă ă condi ii.ţ

— Ce condi ii?ţ— Mam , eu vreau s m stabilizez.ă ă ă— În ce fel?— Simplu. Vreau s cunosc cadrul muncii mele, ală

147


competen ei mele, într-un cuvânt s am o func ie bineţ ă ţ delimitat .ă

Doamna Eleonora îl privi cu o oarecare uimire.— Eşti fiul nostru.— E o fericire pentru mine – zâmbi f când o plec ciune – dară ă

asta nu-mi precizeaz atribu iile. Vezi, mam , mie îmi placă ţ ă situa iile clare. Foarte clare. Chiar şi sub aspect juridic. Pânţ ă acum am luat din buzunarul vostru mai mult decât am câştigat. De aici înainte vreau s lucrez şi s am un salariu. Un salariuă ă permanent Nu v cer s -mi da i conducerea deplin , dar, să ă ţ ă ă zicem, încredin a i-mi conducerea produc iei.ţ ţ ţ

— Nici acum nu te împiedic nimic s …ă ă— Ba da. Pute i s m socoti i un om ciudat, dar eu nu pot,ţ ă ă ţ

nu vreau şi… nu voi lucra altfel. Ştiu foarte bine ce-mi vei spune, mam . Îmi vei spune c sunt urmaşul vostru, c toateă ă ă vor fi cândva ale mele şi c ar fi ridicol s m angajez la firmaă ă ă p rin ilor mei. Vede i îns c pentru fericirea mea, pentruă ţ ţ ă ă liniştea sufletului meu şi pentru a fi satisf cut de mine însumiă am nevoie de independen . Trebuie s am munca mea, func iaţă ă ţ mea şi banii mei. Aceasta este condi ia mea!ţ

Domnul Czy ski f cu un semn nel murit cu mâna.ń ă ă— O condi ie cam ciudat , dar în definitiv nu v d nici unţ ă ă

motiv pentru a o socoti absurd .ă— Ce nevoie ai de aşa ceva? întreb scurt doamna Eleonoraă

privind scrut tor în ochii fiului.ă— Nu- i ajunge, mam , dac - i spun c e vorba de aspira iaţ ă ă ţ ă ţ

spre independen ?ţă— Independen a poate fi foarte r u folosit .ţ ă ă— Fireşte. Dar pute i s v lua i m suri de securitate. Spreţ ă ă ţ ă

exemplu, dac se constat c nu-mi îndeplinesc bine obliga iile,ă ă ă ţ c scade calitatea sau cantitatea produc iei, c apar deficien eă ţ ă ţ în organizare, c se înregistreaz pierderi din vina mea, ave iă ă ţ dreptul s m concedia i.ă ă ţ

Domnul Czy ski râse.ń— Vorbeşti de parc ar trebui s încheiem un contract.ă ă— De ce nu? Leszek se pref cu mirat. Situa iile clareă ţ

uşureaz rela iile. Vreau s fiu un simplu angajat, aşa caă ţ ă domnul Gawlicki sau Slupek. Ei au contracte. În aceste contracte sunt prev zute salariile, locuin a şi primele. Nu v dă ţ ă ra iunea pentru care mi-a i refuza un astfel de contract.ţ ţ

Se l s t cere. Leszek sim ea c îndat o s aud din guraă ă ă ţ ă ă ă ă mamei întrebarea: Ce nevoie ai de aşa ceva?… Tuşi şi continu :ă

148

— Vraciul —

— Pot fi un lucr tor corect şi cinstit numai în cazul în careă ştiu c mi-am asumat nişte obliga ii prin contract. Altfel îmi vaă ţ fi uşor s -mi aduc aminte c sunt fiul proprietarilor şi c în celeă ă ă din urm îmi vor trece cu vederea neglijen a sau indolen a. Ară ţ ţ trebui s v bucura i c doresc s m înham benevol.ă ă ţ ă ă ă

— Bine, r spunse doamna Eleonora gânditoare. O să ă medit m asupra acestei chestiuni.ă

— V mul umesc. Leszek se ridic , îi s rut mamei mâna îşiă ţ ă ă ă s rut tat l pe frunte şi ieşi.ă ă ă

P rea destins, vesel, dar în sufletul lui tremura la gândul că ă mama îi va ghici inten iile şi se va opune categoric. De aceea,ţ ca s înl ture orice suspiciune, a început s viziteze conaceleă ă ă din împrejurimi, ba chiar vecinii mai îndep rta i, iar laă ţ întoarcere povestea nout i, bârfe, acordând o aten ieăţ ţ deosebit descrierii laudative a diferitelor domnişoare. Astaă trebuia s fac asupra p rin ilor impresia c stabilizarea peă ă ă ţ ă care o dorea era legat de nişte planuri matrimoniale şi că ă vizitele acelea au ca scop g sirea unei candidate pentru a-i fiă so ie.ţ

De la Ludwikowo la Radoliszki ducea un drum b tut.ă Ad ugând îns vreo zece kilometri, se putea ajunge la or şelă ă ă mergând spre Bozyszki şi Wickuny. Împingând cât mai departe m surile de precau ie, Leszek folosea acum numai acest drum.ă ţ Doar când avea de f cut anumite cump r turi pornea directă ă ă spre Radoliszki. Iar atunci gonea ca un nebun ca s mai smulgă ă un sfert de or pentru a sta mai mult de vorb cu Marysia.ă ă

Din cauza ocupa iilor sale din fabric , acum dispunea deţ ă timp mai mult dup -amiaz . De aceea se întâlnea deseori înă ă pr v lie cu vraciul Antoni Kosiba de la moar , îi era cam teamă ă ă ă de b rbosul acela cu ochi trişti şi cu umeri uriaşi. Era convins că ă vraciul îl priveşte cu neîncredere sau chiar amenin tor, cuţă toate c Marysia îl asigura c e cel mai bun om sub soare.ă ă

— Poate c nu prea are încredere în tine, spunea. Dar e vinaă ta. Dac mi-ai permite s -i spun de logodna noastr , suntă ă ă convins c te-ar îndr gi imediat.ă ă ă

— Prefer pruden a. Zâmbi. Iar pentru manifest rile lui deţ ă simpatie mai am r bdare. Atâta pagub !ă ă

Marysia îl privi cu reproş.— Leszek, nu-i frumos s râzi de cel mai generos om şi de ună

mare prieten al meu.— Iart -m , iubito, dar mi se pare c nu-i cel mai bun loc înă ă ă

care s - i depozitezi sentimentele. Poate c acest vraci esteă ţ ă

149


întruchiparea onestit ii, poate c ştie şi vindec , ceea ce nuăţ ă ă prea cred, dar e un simplu ran. La ce- i foloseşte prietenia cuţă ţ un astfel de om simplu?

Marysia scutur din cap.ă— La ce-mi foloseşte?… Vezi, Leszek, tu ai p rin i şi nu ştii ceă ţ

înseamn s fii orfan. S nu ai pe nimeni, absolut pe nimeni.ă ă ă Atunci orice mân întins spre noi, fie ea oricât de muncit ,ă ă ă acoperit cu cea mai b t torit piele, e o comoar , o mareă ă ă ă ă comoar . O comoar de nepre uit. Tu asta nu în elegi!ă ă ţ ţ

— Ba în eleg, Marysienka, în eleg. Leszek se ruşina. Şi s mţ ţ ă ă ia to i dracii dac n-o s -l r spl tesc… Doar eu îl simpatizez.ţ ă ă ă ă

Marysia i-a povestit ce i-a promis vraciul când se temea c -şiă pierde slujba la doamna Szkopkowa.

— Acum vezi ce suflet are? încheie. Leszek era emo ionat.ţ— Da. O bun tate ieşit din comun! Dar nici noi nu vom fiă ă

mai prejos. Numai s reuşesc eu, şi omul acesta va primi laă Ludwikowo o cas ca lumea, şi o rent viager . Iar la primaă ă ă întâlnire îi dau ceva bani.

Marysia izbucni în râs.— Tu nu-l cunoşti. El nu primeşte bani. În general vindec peă

gratis. Apoi spuneai c e un simplu ran. Uite, închipuie- i că ţă ţ ă eu am serioase îndoieli.

— Şi de ce?— Ştii c se pare c el cunoaşte franceza?ă ă— Ei, poate a fost emigrant. Mul i rani se duc dup lucru înţ ţă ă

Fran a.ţ— Nu! îl contrazise ea. Dac ar fi aşa, ar şti s vorbească ă ă

fran uzeşte. Dar el a citit, şi înc versuri. Numai, te rog, s nuţ ă ă te tr dezi c ştii.ă ă

— De ce?— Pentru c numai amintirea acestui lucru face asupra lui oă

impresie teribil .ă— Adic tu crezi c e un intelectual, care se ascunde subă ă

haine r neşti?ţă ă— Nu ştiu dac se ascunde. Aş jura c un om ca el nu puteaă ă

s vârşi nimic condamnabil, care s -l oblige s se ascund . Dară ă ă ă este inteligent. Fii atent la expresia ochilor lui, la anumite mişc ri, la felul de a vorbi. Poate c nu-i decât o p rere, dară ă ă când stau de vorb cu el am impresia c din punct de vedereă ă intelectual e mult mai presus decât mine.

— Exist şi rani inteligen i, observ Leszek şi c zu peă ţă ţ ă ă

150

— Vraciul —

gânduri. Apoi strig : Ştiu! E o metod foarte simpl . Putemă ă ă verifica foarte uşor şi constat m dac e intelectual sau ran.ă ă ţă Numai s -l încol im cu abilitate.ă ţ

— Leszek, pentru nimic în lume eu nu vreau…— Ştiu, ştiu! Nici eu nu am asemenea inten ii. Nici nu mţ ă

gândesc s m amestec în taina lui, dac exist vreuna. Eă ă ă ă vorba numai de a constata. Te asigur c nici nu-şi va da seama.ă

— Totuna. Marysia lu o înf işare nemul umita. Nu-i frumos.ă ăţ ţ— Cum vrei. Eu pot tr i şi f r asta, c zu de acord Leszek.ă ă ă ăC zu de acord doar aparent, fiindc el se hot râse s încerceă ă ă ă

cu prima ocazie. Avea o fire pasionat dup dezlegareaă ă misterelor. Când era mic îl citise pe Karl May, apoi citise povestirile senza ionale ale lui Conan Doyle. Chiar şi simpleleţ rebusuri îl captivau.

Modul care-i venise în minte, într-adev r, nu era complicat.ă În discu ia cu el trebuiau folosite cuvinte, pe care un simpluţ

ran nu le poate în elege. Dac va în elege sensul frazei sau alţă ţ ă ţ întreb rii, aceasta va fi o dovada evident c nu este ceea ceă ă ă vrea s par . Abia atunci ar putea avansa în cercetareaă ă cauzelor…

Într-una din zilele urm toare, mergând la Radoliszki peă drumul ocolit, l-a întâlnit pe vraci. A oprit motocicleta, l-a salutat şi ar tând spre m nunchiul de ierburi adunate de prină ă şan urile de la marginea drumului, l-a întrebat:ţ

— La ce boli ajut , domnule Kosiba?ă— Asta-i angelic , ajut la inim , a r spuns vraciul politicosă ă ă ă

dar rece.Ca s -i creeze o dispozi ie mai bun şi s -l atrag într-oă ţ ă ă ă

discu ie mai lung , Leszek glumi:ţ ă— Dar nu şti i care-i cel mai bun leac în dragoste?ţVraciul îşi ridic privirile şi spuse ap sat:ă ă— În dragoste cel mai bun leac, domnule, e cinstea.Şi-a scos c ciula şi a pornit mai departe.ăLeszek a r mas o clip nemişcat, surprins de r spunsul laă ă ă

care nu se aşteptase, apoi, b nuind ce voise s spun vraciul,ă ă ă morm i:ă

— Nu i se poate nega l’esprit d’apropos.Când a ajuns în or şel, i-a povestit Marysiei de întâlnire şi aă

ad ugat:ă— Trebuie s recunosc c m-a pus în încurc tur , deşi nuă ă ă ă

meritam un asemenea tratament.— Dar el nu ştie asta, observ ea.ă

151


— Exact. Şi al dracului m-am chinuit s nu-i trântesc totă adev rul. În general secretul acesta m chinuie. Cu multă ă ă pl cere aş trâmbi a peste tot ştirea logodnei noastre. Dar încă ţ ă n-am voie. N-am voie. Graba mi-ar încurca r u planurile.ă

De aceea se str duia s nu trezeasc curiozitatea nim nui,ă ă ă ă nici la Ludwikowo, nici la Radoliszki, cu vizitele sale. Uneori l saă motocicleta în fa a cârciumii sau în curte la negustorul de caiţ Glazer, iar ia pr v lie se ducea pe jos. Nu atr gea chiar aşaă ă ă aten ia.ţ

Se vede c la Ludwikowo nu mai ajungeau alte bârfe, fiindcă ă p rin ii nu ziceau nimic, dimpotriv , priveau cu ochi buniă ţ ă munca fiului lor la fabric . Nu reveneau la discu ia hot râtoare,ă ţ ă nu insista nici Leszek, de team ca p rin ii s nu vad înă ă ţ ă ă ner bdarea lui alte impulsuri.ă

Într-o vineri s-a întâlnit din nou cu vraciul Kosiba. De astă dat în pr v lie. B trânul vorbea cu Marysia iar când a intrată ă ă ă Leszek, pe fa a lui mare şi b rboas mai st ruiau urmele unuiţ ă ă ă zâmbet. Se vede c era bine dispus şi Leszek se hot rî să ă ă foloseasc prilejul pentru experien a lui. L-a salutat cu c ldură ţ ă ă şi l-a întrebat în treac t:ă

— Dumneavoastr sunte i din Regat, nu v e dor după ţ ă ă locurile acelea?

— N-am l sat pe nimeni acolo, aşa c nu mi-e dor.ă ă— Ciudat. Eu sunt înc prea tân r şi nu am experien , dară ă ţă

am auzit de la cei mai în vârst c în str in tate sufereau deă ă ă ă nostalgie. Dumneavoastr nu?ă

— De ce? Vraciul clipi din gene.— De nostalgie, repet dezinvolt Leszek.ă— Nu. Scutur din cap. Doar e acelaşi p mânt, nu eă ă

str in tate.ă ăLeszek nu era înc edificat şi observ :ă ă— Ei, da, îns oamenii sunt al ii, alte obiceiuri. Nu-i aşa deă ţ

uşor s te aclimatizezi.ăVraciul ridic din umeri.ă— Am umblat prin toat ara. Casa mea e peste tot şiă ţ

nic ieri.ăNici asta nu-l mul umi îns pe Leszek. Vraciul putea sţ ă ă

deduc sensul cuvântului din context. Întrebarea trebuiaă construit cu mai mult precizie.ă ă

— Şi aici sunt oameni care in la dumneavoastr , spuse. Amţ ă auzit de multe ori. Ave i clientel numeroas ?ţ ă ă

Kosiba confirm cu o mişcare a capului.ă152

— Vraciul —

— Da. Mai ales prim vara şi iarna. Vara se îmboln vesc maiă ă pu ini.ţ

Lui Leszek inima îi b tu mai puternic. Acum era aproapeă sigur c b nuielile Marysiei erau întemeiate. Totuşi mai ad ug :ă ă ă ă

— A i face avere, dac nu a i avea aspira ii filantropice.ţ ă ţ ţVraciul îns ori nu-şi d dea seama c e examinat, ori îi eraă ă ă

indiferent c i se întind capcane, fiindc zâmbi blajin.ă ă— Asta nu-i filantropie, spuse. Îmi place s ajut oameniiă

suferinzi, iar de avere… n-am nevoie. Dumneavoastr , omă bogat, v vine greu s în elege i.ă ă ţ ţ

— De ce?— Fiindc bog ia e înşel toare. Bog ia se câştig pentru aă ăţ ă ăţ ă

sluji la ceva. Când îns ai ob inut-o, ea în buş totul şi-l puneă ţ ă ă pe om s -i slujeasc .ă ă

— Adic din mijloc devine scop?ă— Da, da.— Pornind de la acest principiu e primejdios s posezi ceva,ă

fiindc po i deveni sclavul propriei propriet i.ă ţ ăţ— Sigur c da, conveni cu blânde e vraciul, dar numai dacă ţ ă

omul nu în elege acest lucru, dac se las înşelat.ţ ă ăMarysia asculta t cut convorbirea şi ghicise c Leszek oă ă ă

începuse pentru a-şi verifica b nuielile. Acum nu se mai îndoiaă c avea dreptate. Vraciul Antoni Kosiba nu era un simplu ran.ă ţă Trebuie s fi ob inut la vremea lui o educa ie aleas , ori s fiă ţ ţ ă ă fost în societatea unor oameni instrui i. La aceeaşi concluzieţ ajunsese şi Leszek.

Dup plecarea vraciului i-a spus:ă— Ştii c d de gândit?! Omul acesta gândeşte abstract,ă ă

ra ioneaz logic şi cunoaşte sensul unor cuvinte pe careţ ă oamenii simpli nu le folosesc niciodat . Pun capul c la mijloc eă ă un mister.

— Ei, vezi?!— Nu despre asta e vorba acum, continu Leszek. Cel maiă

mult m uimeşte alt aspect al problemei. Omul acesta esteă înzestrat, f r îndoial , cu o mare inteligen . S presupunemă ă ă ţă ă c din motive necunoscute s-a hot rât s ia înf işarea unuiă ă ă ăţ simplu ran. Trebuie s fi inut la acest lucru, de vreme ceţă ă ţ tr ieşte consecvent ca un ran, se îmbrac şi se exprim ca ună ţă ă ă

ran. Şi deodat se las atras într-o conversa ie în care îmiţă ă ă ţ permite s constat c e un om instruit!… Asta e de neîn eles!ă ă ţ Cum se poate? A f cut atâtea ca s fie luat drept un om simplu,ă ă a f cut totul, şi se las atras într-o curs atât de vizibil ! Cevaă ă ă ă

153


nu se leag . S-ar p rea c nu-l mai preocup continuareaă ă ă ă mascaradei. Fir-ar s fie! M pasioneaz taina asta. Marysia îlă ă ă lu de mân .ă ă

— Vezi cât eşti de r u? Doar mi-ai promis c nu te vei ocupaă ă de asta. Nu te-aş ierta niciodat dac din cauza ta şi,ă ă bineîn eles, şi a mea, unchiul Antoni ar avea nepl ceri.ţ ă

— Fii liniştit , iubito! La aşa ceva nu se va ajunge. Chiar dacă ă descop r ceva, va fi taina noastr . Şi apoi avem noi timp s neă ă ă ocup m de treburile altora? Iubito! Cum r mâne cu jurnalulă ă t u?ă

Îi promisese c -i aduce jurnalul ei, abandonat, ce-i drept, deă trei ani, dar care reprezenta cronica vie ii ei înc din copil rie.ţ ă ă

I-a dat un volum gros, legat în pânz .ă— Vreau s -l citeşti, îi spuse îmbujorându-se. Dar te rog să ă

nu râzi de mine. Am fost cândva foarte prostu şi… nu ştiuţă dac cu vremea am devenit mai deşteapt .ă ă

— Eşti cea mai deşteapt fat pe care am v zut-o, o asiguraă ă ă el patetic. Cea mai bun dovad c m-ai ales pe mine.ă ă ă

— Dac aceasta-i m sura deştept ciunii, apoi tu i-ai dat ună ă ă ţ prost certificat alegând un nimic ca mine.

— Acest nimic este totul pentru mine.În aceeaşi sear , culcându-se în pat, Leszek deschise jurnalulă

la pagina întâi şi citi:— „M cheam Maria Jolanta Wilczur. Am zece ani. Primulă ă

meu tat nu mai tr ieşte, iar cu cel de-al doilea tat şi cuă ă ă mama locuim în cantonul nostru drag, chiar în mijlocul uriaşilor Codri ai Odrynului…”

Scrisul strâmb şi neformat se înl n uia în cuvinte obişnuite;ă ţ cuvinte simple, cuvinte modeste, se aşterneau în linii v lurite,ă acopereau pagin dup pagin .ă ă ă

F r voie, zâmbetul îi ap rea pe buze şi ochii i se umezeauă ă ă citind aceste file, cele mai dragi de pe lume, care îi dest inuiau,ă zi de zi, lun de lun , an de an, bucurii m runte, dar atât deă ă ă emo ionante, sufletul luminos, atât de curat, de sim itor, deţ ţ sensibil, file care-i permiteau s -i înso easc copil ria,ă ţ ă ă adolescen a, s şi le apropie şi s doreasc şi mai mult ca nimicţ ă ă ă s nu-i despart .ă ă

Capitolul XII

Începuser s cad primele frunze roşii de ar ar. Era începută ă ă ţ

154

— Vraciul —

de toamn , o toamn cald , liniştit , însorit . În zilele de lucru,ă ă ă ă ă plugurile ieşeau la câmp, iar pe drum treceau c ru e înc rcateă ţ ă cu saci grei, dar duminica era pustiu peste tot. Numai greierii cântau şi câte o pas re se ridica de pe mirişte într-un zbor lin,ă ori vreun iepure bine hr nit trecea drumul în fug .ă ă

Huruitul puternic al motorului sfâşia liniştea dup -amiezii.ă Motocicleta trecu de drumul ce ducea la moar şi coti pe ună drumeag lateral m rginit de tufişuri. Tân rul Czy ski mergeaă ă ń repede, dar era un şofer excelent şi Marysia, care se cam temuse la primele excursii, acum se sim ea în siguran peţ ţă şaua din spate. Doar la cotituri se inea mai strâns deţ înso itorul ei.ţ

Drumul ducea spre p durea de pe lâng Wickuny. De obicei,ă ă dup mas , Marysia ieşea pe şosea, în afara oraşului, şi seă ă întâlneau departe de ochii lumii. Rareori întâlneau pe cineva pe aici, dar nici atunci Marysia nu trebuia s se team c ar puteaă ă ă fi recunoscut . Salopeta verde şi ochelarii o f ceau dă ă ă nerecunoscut. Pân la p dure erau vreo şase kilometri şi acoloă ă îşi petreceau ei timpul pân seara, când Leszek o ducea peă Marysia la Radoliszki, apoi se întorcea pe ocolite la Ludwikowo.

Pruden a era necesar , fiindc gurile rele ar fi sfâşiat-o dacţ ă ă ă s-ar fi aflat c se duce în p dure numai cu tân rul inginer.ă ă ă

În duminica aceea, ajutând-o s -şi încheie salopeta, Leszek îiă spuse:

— Aceasta e ultima noastr zi conspirativ .ă ăÎn vocea lui era ceva ciudat.— De ce ultima? întreb Marysia.ă— Pentru c mâine anun m tuturor logodna noastr .ă ţă ăMarysia încremeni.— Ce spui tu, Leszek?! şopti.O cuprinse spaima la gândul ce avea s se întâmple. Fireşte,ă

avea încredere în logodnicul s u. O încredere nem rginit . Cuă ă ă toate acestea, undeva în adâncuri, în subconştient, mai st ruiaă o îndoial potolit şi trist . Prefera s nu se gândeasc la viitor.ă ă ă ă ă Prezentul era atât de frumos, încât i se p rea c orice s-ară ă întâmpla ar fi mai r u.ă

— Urc , iubito, o zorea Leszek, ast zi avem nevoie de multă ă timp ca s pl nuim totul.ă ă

Se urc t cut în şa. Întotdeauna adierea aerului o ame eaă ă ă ţ pu in, dar ast zi se sim ea aproape n ucit . Nu b nuia c s-arţ ă ţ ă ă ă ă putea întâmpla atât de repede, nu ştiuse de ce depindea deconspirarea logodnei lor. Nu ştiuse şi nu putuse afla, fiindcă

155


Leszek, dup o analiz profund a situa iei, hot râse s nu-iă ă ă ţ ă ă împ rt şeasc nici ei planurile lui.ă ă ă

Ieri îns încheiase preg tirile şi acum avea în buzunar celă ă mai legal contract posibil. Documentul con inea un acord peţ trei ani între p rin i şi fiu. În baza contractului, tân rul Czy skiă ţ ă ń devenea şeful produc iei la fabric , cu un salariu, ce-i drept, nuţ ă prea mare, dar absolut suficient.

Ob inerea acestui acord al p rin ilor, nu era un gest preaţ ă ţ frumos. A trebuit s fac uz de un vicleşug, dar tocmai pentruă ă c nu era un vicleşug cu care putea s se laude, preferase să ă ă nu-i vorbeasc Marysiei de el. Se temea, şi nu f r motive, că ă ă ă fata ar fi fost gata s se împotriveasc şi s refuze să ă ă ă beneficieze de avantajele astfel ob inute.ţ

Personal, Leszek nu era încântat de maşina iile sale, dar niciţ nu-şi f cea prea multe scrupule. În fond era o lupt pentruă ă existen , o lupt pentru propria-i fericire şi pentru fericireaţă ă fetei iubite. Trebuia s -şi asigure atuurile necesare, aşa c şi le-ă ăa asigurat. Trebuia s -şi lipseasc p rin ii de mijloace agresiveă ă ă ţ şi i-a lipsit.

Luni, aşa şi pl nuise, îi va înştiin a c a hot rât irevocabil, să ţ ă ă ă se c s toreasc cu Marysia. Atunci, fireşte, vor în elege de ce aă ă ă ţ inut atât de mult la acest contract.ţ

— Da, le va spune, e adev rat. Am prev zut c ve i încercaă ă ă ţ s -mi împiedica i c s toria, am prev zut c punândă ţ ă ă ă ă prejudec ile voastre de cast mai presus de fericirea fiuluiăţ ă vostru, ve i încerca s m determina i s -mi schimb hot rârea.ţ ă ă ţ ă ă De aceea nu v d ra iunea pentru care eu ar fi trebuit s renună ţ ă ţ de la bun început la mijloacele mele de ap rare, în fond nu amă s vârşit nici un abuz. Va trebui s -mi pl ti i salariul timp de treiă ă ă ţ ani, dar nu degeaba. În schimbul unei munci cinstite şi conştiincioase. Iar acum ave i de ales: ori v împ ca i cuţ ă ă ţ situa ia, o cunoaşte i pe viitoarea mea so ie şi o accepta i ca peţ ţ ţ ţ un nou membru al familiei, ori m scoate i şi pe mine dină ţ familie.

Ştia foarte bine c p rin ii nu vor ceda imediat. Ştia c vaă ă ţ ă ploua cu rug min i şi cu amenin ri, c vor fi lacrimi şi sup r ri,ă ţ ţă ă ă ă c se putea ajunge într-adev r la ruperea rela iilor şi la ună ă ţ r zboi deschis. Dar în acest caz nu mai avea ce face.ă

În adâncul sufletului nutrea înc speran a c în cele din urmă ţ ă ă va reuşi s ob in acordul lor. Numai dac ar vrea s-o cunoască ţ ă ă ă pe Marysia. Era convins c farmecul ei, inteligen a ei,ă ţ bun tatea ei şi toate calit ile pe care nu le-a întâlnit la atâteaă ăţ

156

— Vraciul —

alte fete vor reuşi s -i conving pe p rin i.ă ă ă ţÎn orice caz era preg tit pentru orice şi în func ie de felul înă ţ

care p rin ii vor primi ştirea de mâine, îşi f cea şi el planurileă ţ ă de viitor.

În orice situa ie, de mâine Marysia trebuia s renun e laţ ă ţ slujba de la pr v lie. Dac p rin ii vor fi de acord cu hot râreaă ă ă ă ţ ă fiului, se va muta imediat la Ludwikowo. Dac nu, pân laă ă cununie va trebui s plece la Vilnius. Leszek preg tise şi acoloă ă totul. Ar locui o lun la familia lui Wacek Korczy ski. Wacekă ń fusese coleg de şcoal cu Leszek, iar doamna Korczynska, careă inea foarte mult la Leszek, ar fi primit-o cu toat c ldura peţ ă ă

logodnica lui.Mai r mânea de discutat cu Marysia problemele privitoare laă

plecarea ei şi la desp r irea de tutorele de pân acum. Orice s-ă ţ ăar zice, Marysia era înc minor , iar una ca Szkopkowa, cuă ă toate c Leszek nu lua în serios o asemenea eventualitate,ă putea s le fac greut i. În afar de aceasta, în cazul plec rii laă ă ăţ ă ă Vilnius, ap rea şi problema delicat a banilor. Nu ştia dacă ă ă Marysia, care sigur nu avea bani, va fi de acord s primească ă suma necesar de la el. Nu ar fi de fapt o sum mare. Doamnaă ă Korczynska s-ar ocupa personal de completarea garderobei Marysiei. Problemele financiare le-ar reglementa mai târziu. Din fericire, pentru Wacek, un avocat care câştiga foarte bine, asemenea cheltuieli m runte nici nu contau.ă

Leszek se gândea la toate acestea pe drum. Marysia, care şedea în spatele lui, era şi ea dus pe gânduri. Ca de obiceiă duminica, drumul era pustiu. Abia lâng pod au întâlnit o c ruă ă ţă tras de un c lu . Calul s-a speriat de motociclet şi a s rit într-ă ă ţ ă ăo parte. C ru aşul, probabil beat, în loc s strâng h urile, aă ţ ă ă ăţ s rit în şan . Pasagerul s-a luat dup el. Norii de praf au înv luită ţ ă ă aceast imagine, pe care n-au admirat-o decât o secund .ă ă Leszek nici n-a oprit, numai Marysiei i se p ruse o clip că ă ă pasagerul din c ru era cineva cunoscut.ă ţă

Şi nu se înşelase: pasagerul era Zenon Wojdyllo. Când motocicleta disp ru la cotitur în norii de praf, Zenon se ridică ă ă din şan şi, amenin ând cu pumnul, bolborosi câteva înjur turiţ ţ ă suculente, cu atât mai suculente, cu cât era într-adev r beat.ă

Dar nici Marysia, nici Leszek nu-l auzir . Drumul se l rgea şiă ă intra într-o p dure b trân cu copaci înal i.ă ă ă ţ

Au ajuns într-o poieni unde şi-au întins mica lor tab r . Totţă ă ă banchetul consta din nişte fructe şi câteva pachete de ciocolat . Au l sat totul lâng motocicleta ascuns în tufişuri şi,ă ă ă ă

157


prinzându-se de mâini, au pornit spre marginea unei z noage.ă Aici se aşezau întotdeauna. Z noaga era adânc , cu pere iiă ă ţ abrup i, jos curgea un pârâiaş întunecat. Adeseori, şezând aiciţ t cu i, vedeau cum vin c prioarele la ad pat. Ast zi însă ţ ă ă ă ă vorbeau, iar ecoul vocilor, trebuie s le fi speriat.ă

— Iubita mea, îi spunea Leszek, s-a terminat cu necazurile noastre. Peste o lun ne cunun m. Îmi închipui ce min va faceă ă ă preotul când ne vom duce s d m ştirile! Ei, el şi al ii! O s fie oă ă ţ ă adev rat senza ie!ă ă ţ

Îşi frec palmele, dar r mase mirat uitându-se la Marysia.ă ă— Te îngrijoreaz ceva?ă— Vezi tu, oft ea, pentru mine nu va fi un lucru prea pl cut.ă ă

Î i po i uşor închipui ce vor spune oamenii.ţ ţ— Ce pot s spun ?ă ă— C m m rit cu tine pentru carier … pentru bani, pentruă ă ă ă

pozi ia ta, c fac o afacere bun , c am reuşit s pun mâna peţ ă ă ă ă un asemenea so …ţ

Leszek se înroşi.— Astea sunt prostii! Cum po i s crezi aşa ceva?ţ ă— Ştii şi tu foarte bine c aşa vor spune.ă— Atunci am s le spun, izbucni el, c sunt nişte proşti. Voră ă

s m soare totul cu m sura lor mizer . Dar s se in departeă ă ă ă ă ţ ă de tine! Departe! N-ai team , sunt în stare s -mi ap r so ia.ă ă ă ţ Chiar de-ar veni diavolul în persoan ! Dac îşi are locul aici ună ă cuvânt atât de urât ca afacere, atunci numai eu fac o afacere bun c s torindu-m cu tine. Da, pentru c f r tine, n-aşă ă ă ă ă ă ă putea tr i. Şi nici n-aş vrea. Iar tu te-ai c s tori cu mine chiară ă ă de n-aş avea un ban, chiar dac m-ar chema Pâr olin şi aş fiă ţ ă un simplu muncitor. Sunt gata s jur!ă

Marysia se lipi de el.— Şi n-ai jura strâmb. Cu siguran c aş prefera s fii s rac.ţă ă ă ă— Dar eu, iubito, sunt s rac. Nu am nimic. Totul apar ineă ţ

p rin ilor mei şi depinde de fantezia lor. Eu nu am decât oă ţ slujb la Ludwikowo. Un salariu şi un mic apartament. Asta-i tot.ă Aşa c vezi, nu faci nici o carier . Cea mai mare comoar aă ă ă mea vei fi tu… O comoar pe care n-o voi da nim nui…ă ă

Se uita cu încântare la capul ei aplecat, la str lucirile auriiă ale soarelui în p rul ei lins, la profilul ei delicat.ă

— Tu nici nu ştii, îi spunea, cât eşti de frumoas . Doar amă v zut mii de femei. Mii. Am v zut frumuse ile acelea celebreă ă ţ dup care lumea e înnebunit , diferite stele de cinema şi altele.ă ă Nici una nu s-ar putea compara cu tine. Şi în orice caz nici una

158

— Vraciul —

nu are atâta farmec. Tu nu ştii c fiecare mişcare a ta, fiecareă zâmbet, fiecare privire e o oper de art . Au ştiut s teă ă ă pre uiasc pân şi în acest târg p c tos! Dar s vezi când amţ ă ă ă ă ă s te introduc în înalta societate! O s -şi piard to i min ile!ă ă ă ţ ţ Ascult -m ! Cei mai renumi i pictori se vor întrece s - i facă ă ţ ă ţ ă portretul. Revistele ilustrate î i vor publica fotografiile…ţ

— O, Doamne! râse ea. Cum po i s exagerezi.ţ ă— Nu exagerez deloc! Ai s vezi şi tu. Iar eu voi umblaă

mândru ca un rege. Ştiu c e vanitate, dar se pare c to iă ă ţ b rba ii au acest defect. Se bucur şi sunt plini de mândrie că ţ ă ă au femei pentru care sunt invidia i.ţ

Marysia scutur din cap.ă— Chiar dac s-ar g si unii care s vad în mine vreoă ă ă ă

frumuse e, tot ar fi prea pu in ca s te poat invidia. Mţ ţ ă ă ă cuprinde frica la gândul c m voi compromite prin lipsa deă ă maniere, de educa ie, prin prostie.ţ

— Maryska!— Aşa este. Î i închipui c cunoştin ele tale vor uita c amţ ă ţ ă

fost fat în pr v lia doamnei Szkopkowa? Vor fi cu to i cu ochiiă ă ă ţ pe mine, pentru c sunt o cenuş reas , o gâsculi provincial .ă ă ă ţă ă Nu reuşesc s m mişc printre ai t i, s vorbesc cu ei. Suntă ă ă ă lipsit de instruire. Ce-i drept, mama avea inten ii s mă ţ ă ă preg teasc pentru bacalaureat, dar dup câte ştii eu nu amă ă ă bacalaureatul. Te însori cu o fat simpl .ă ă

În vocea ei r suna triste ea. Leszek o prinse delicat de mână ţ ă şi o întreb :ă

— Spune-mi, Marysia, tu chiar m consideri un g g u naivă ă ă ţă şi lipsit de sim critic?ţ

— Dar de unde! protest ea.ă— Consideri c sunt mai prejos decât rudele şi cunoştin eleă ţ

mele sub aspectul preten iilor şi al calit ii criteriilor? Pentru cţ ăţ ă aşa s-ar putea în elege din cele spuse de tine. Eu, cel din urmţ ă prost, te iau de so ie, v zând în tine nişte calit i pe care tu nuţ ă ăţ le ai, şi abia ei îmi pot deschide ochii.

— Nu, Leszek, neg ea hot rât . Tu priveşti îns lacuneleă ă ă ă mele cu îng duin pentru c m iubeşti.ă ţă ă ă

— Te vor iubi şi ei.— S dea Domnul.ă— Iar lacunele tale sunt închipuiri. Le-aş dori tuturor fetelor

s fie atât de distinse ca tine, s aib atâta inteligen nativ şiă ă ă ţă ă atâta delicate e a sim irilor. În ceea ce priveşte manierele, suntţ ţ convins c i le vei însuşi f r cea mai mic greutate, iar deă ţ ă ă ă

159


instruit te vei putea instrui cât doreşti. Dar nu prea mult, fiindcă n-aş vrea s am o so ie mult mai deşteapt decât mine.ă ţ ă

— De asta s nu te temi, râse Marysia.ă— De asta m tem cel mai mult. Lu o înf işare grav . Ştiiă ă ăţ ă

când m-am convins c Marysienka mea e o în eleapt ?ă ţ ă— Nu ştiu.— Atunci când nu mi-ai spus nici un cuvânt despre toate

scandalurile acelea din târg. Doar puteam s b nuiesc c acelă ă ă Sobek care i-a luat ap rarea avea nişte drepturi asupra ta. Tuţ ă îns ai judecat corect: N-am s m explic în fa a lui Leszek,ă ă ă ţ fiindc dac a fost în stare de o b nuial atât de josnic , nuă ă ă ă ă merit nici o explica ie.ă ţ

Marysia nu-şi amintea s fi judecat atunci în felul acesta, dară nu l-a contrazis.

— N-am vrut s te amestec în treburile acelea nepl cute,ă ă spuse ea.

— Asta-i r u. Cine s te apere dac nu eu?ă ă ăSt tu o clip pe gânduri apoi ad ug :ă ă ă ă— Trebuie s trec într-o zi pe la poşt , s -i strâng mânaă ă ă

acelui Sobek. E drept, e o obr znicie din partea lui că ă îndr zneşte s te iubeasc , dar a procedat ca un b rbat cinstit.ă ă ă ă

Soarele coborâse mult. De obicei la vremea asta se preg teau de întoarcere, ast zi îns mai aveau multe lucruri deă ă ă discutat. Au stabilit c a doua zi Marysia o va înştiin a peă ţ doamna Szkopkowa despre logodna sa şi c nu va mai lucra înă pr v lia ei.ă ă

— Mai spune-i, propuse Leszek, c dac se consideră ă ă frustrat , îi înapoiezi cheltuielile pe care le pretinde.ă

— Tu n-o cunoşti – r spunse Marysia. Ea nu pretinde nimic,ă pentru c i-am muncit. S-ar sup ra de moarte numai dac aşă ă ă aminti de aşa ceva. E o femeie foarte generoas . M tem însă ă ă de altceva: nu va crede c ne-am logodit.ă

— Eu cred c am s vin în jurul prânzului aşa c va auzi şi deă ă ă la mine. Oricum, s ai lucrurile împachetate.ă

— Leszek, iubitul meu, ce am f cut eu s merit atâtaă ă fericire?!

Leszek o cuprinse şi o îmbr iş cu dragoste. Sim ea oăţ ă ţ bucurie nem rginit pentru aceast fat , pentru aceast fată ă ă ă ă ă minunat , care nu are pe nimeni apropiat pe lume, el este şi vaă fi totul. Şi se mira de el însuşi. Doar de atâtea ori inuse în bra eţ ţ diferite femei, dar nu sim ise pentru ele nimic în afar deţ ă dorin a de posedare. Atunci de ce fa de aceast feti , peţ ţă ă ţă

160

— Vraciul —

care o dorea mai mult decât orice pe lume, chiar şi dorin a eraţ altfel, plin de dragoste statornic , de evlavie parc . Cândva, înă ă ă primele luni dup ce se cunoscuser , o privea şi pe ea ca peă ă toate celelalte. Dac atunci ar fi fost singur cu el… Nimic nu l-ă ăar fi împiedicat s s vârşeasc o greşeal cumplit .ă ă ă ă ă

— Slav cerului c nu s-a întâmplat aşa, îşi spuse.ă ăS-au plimbat înc mult vreme prin p dure şi aproape seă ă ă

întunecase, când s-au hot rât s se întoarc . O bucat deă ă ă ă drum, plin de hârtoape şi de r d cini, au mers încet. De altfelă ă ă n-aveau de ce se teme, Leszek cunoştea drumul ca pe propriul buzunar, cunoştea fiecare şleau, fiecare piatr , fiecare cotitur .ă ă Ar fi ajuns la şosea şi cu ochii închişi, la lumina farului puteau goni îns zdrav n. Cel pu in aşa credeau ei.ă ă ţ

În clipa în care motocicleta ieşea din p dure, iar huruitul eiă umplea câmpul adormit pân la şosea, la una dintre cotiturileă drumeagului se z ri umbra unui b rbat.ă ă

Ex-seminaristul aştepta de mult. Dormise câteva ore în şanţ şi-i era team c în vremea asta motocicleta trecuse înapoiă ă spre şosea. Din fericire neliniştea lui era lipsit de temei.ă Dinspre p dure se apropia huruitul motorului. Uneori, în locurileă mai ridicate ale drumului, lumina farului desprindea din tufişurile negre str fulger ri de verdea strident .ă ă ţă ă

— Acum nu-mi mai scap ei, morm ia Zenon.ă ăDe o s pt mân bea de stingea. Cerşise de la o m tuş dină ă ă ă ă

Swiciany câteva zeci de zlo i, şi întorcându-se la Radoliszki, maiţ pe jos, mai cu vreo c ru de ocazie, nu sc pa nici o cârcium ,ă ţă ă ă nici o bodeg . Se întorcea ca s -i mai cear o dat iertareă ă ă ă tat lui, dar cum nu credea c o va ob ine, de disperare, beaă ă ţ pân îşi pierdea cunoştin a. Când a v zut dup -amiază ţ ă ă ă motocicleta lui Czy ski şi i-a recunoscut pe cei doi, pe autoriiń izgonirii lui din cas , în mintea lui de be iv s-a înfiripat brutală ţ ura şi dorin a de r zbunare.ţ ă

— Acum or s -mi pl teasc pentru toate necazurile, îşiă ă ă spunea.

Ştia c trebuiau s se întoarc pe aici, c nu exista alt drum.ă ă ă ă S-a aşezat în şan , dup cotitur , şi a aşteptat.ţ ă ă

Capul îi mai vâjâia şi se mai cl tina, dar de îndat ce auziă ă motocicleta apropiindu-se începu s ac ioneze repede şiă ţ organizat. Calculase totul exact. Chiar dup aceast cotitur ,ă ă ă drumul urca într-o pant destul de accentuat , iar Czy skiă ă ń trebuia s accelereze şi o va face cu îndr zneal , fiindc urmaă ă ă ă o curb destul de lin .ă ă

161


Când va z ri obstacolul neaşteptat, imediat dup curb , va fiă ă ă prea târziu s mai frâneze şi nu va avea cum s eviteă ă accidentul.

Zenon îşi preg tise din timp materialul pentru obstacol. Două ă trunchiuri putrezite, destul de groase, pe care le g sise înă tufişuri şi o gr mad de pietre, de care nu era lips prin şan uri.ă ă ă ţ

Acum le urc în drum şi le aşez de-a curmezişul. Trecereaă ă era complet blocat şi nici nu putea fi vorba de a ocoliă obstacolul. Pe ambele p r i ale drumului erau şan uri adânci,ă ţ ţ iar marginile lor exterioare erau mult mai înalte decât cele interioare. Acoperite cu tufişuri dese, formau parc doi pere iă ţ de o parte şi de alta a drumului.

Nu era înc întuneric de tot, aşa c Zenon îşi mai privi o dată ă ă opera cu o satisfac ie sumbr . Tocmai voia s plece spre şosea,ţ ă ă când îi trecu prin minte c ascunzându-se în tufişuri, lângă ă baricad , putea urm ri f r team rezultatul r zbun rii sale.ă ă ă ă ă ă ă

— Cel pu in s v d cum îşi frâng gâtul, spuse zâmbind.ţ ă ă Alunec de câteva ori pe marginea şan ului, dar în cele dină ţ urm ajunse sus, dep rt crengile tufişurilor şi se cuib ri comodă ă ă ă sub ele. Punctul de observa ie era excelent ales. Nu-i r mâneaţ ă decât s stea liniştit şi s aştepte, iar dup ce se vor r sturnaă ă ă ă s ias în şosea şi s porneasc spre oraş. Nimeni nu va puteaă ă ă ă dovedi c el a pus obstacolul, nimeni nu l-a v zut pe aici, iară ă

ranul cu care venise s-a dus spre Oszmiana. Şi nici nu ştia peţă cine a dus. Iar pe cei doi îi pot g si abia diminea a. Pe drumulă ţ sta nu trecea nimeni noaptea, nu era ca pe şosea, pe undeă

trec c ru ele la trenul de diminea sau dup c r mid laă ţ ţă ă ă ă ă Ludwikowo.

— Sigur, pot s apar unele b nuieli, îşi spunea Zenon. Nu oă ă ă dat i-am amenin at. Dar nu vor g si dovezi împotriva mea. Iară ţ ă eu am s m r zbun… Şi o s mai am şi spectacol… Aşa cevaă ă ă ă nu se întâmpla în orice zi!…

Minutele se scurgeau şi lui i se p reau ore. Huruitulă motorului se apropia, devenea tot mai puternic. Nu-i desp r eaă ţ mai mult de trei kilometri de accidentul iminent.

— Doar dac -l previne vreun diavol îi trecu lui Zenon prină cap.

Dar nimic nu l-a prevenit pe Czy ski. Dimpotriv . A constatatń ă c se face destul de frig şi c Marysia poate r ci. Cum dup podă ă ă ă drumul era mult mai bun a accelerat zdrav n.ă

Snopul de lumin alb se înfigea în întuneric, îl despica înă ă dou f cându-i drum. Înc dou curbe, dup a doua, un deală ă ă ă ă

162

— Vraciul —

destul de înclinat şi ajung în şosea. Leszek se gândea la ziua de mâine, la discu ia decisiv cu p rin ii, la felul în care le-o vaţ ă ă ţ prezenta pe Marysia, la marea lui fericire, la serile pe care le vor petrece împreun , la dimine ile în care se vor trezi pentru aă ţ se convinge a mia oar c fericirea tor nu este un vis, ciă ă realitate… Se gândea la o mas cu dou tacâmuri, la ea,ă ă vesel , radioas şi luminoas umblând prin casa lui, prin casaă ă ă lor…

Si deodat z ri…ă ăÎnainte ca gândul s poat str bate creierul, înainte de aă ă ă

în elege c aceasta înseamn moarte, a frânat instinctiv, şi-aţ ă ă coborât fulger tor picioarele şi a înfipt c lcâiele în drumul ceă ă alerga sub ro i. Cauciucurile au scâr âit, pe ambele p r i auţ ţ ă ţ âşnit dou fântâni de pietriş şi r sun bubuitul surd al uneiţ ă ă ă

lovituri puternice.Pe urm totul a amu it.ă ţSpectacolul fusese într-adev r nemaipomenit, iar lui Zenonă

nu-i sc pase nici o f râm , nici o frac iune de secund . A v zută ă ă ţ ă ă motocicleta ieşind de dup cotitur , a v zut efortul disperat ală ă ă motociclistului, a v zut clipa în care motocicleta a izbită obstacolul şi cele dou trupuri azvârlite înalt în v zduh.ă ă

Pe urm s-a aşternut liniştea.ăÎn elegea cu o claritate ciudat tot ce se întâmplase. Era atâtţ ă

de treaz, de parc n-ar fi pus niciodat o pic tur de alcool înă ă ă ă gur . S-a r zbunat. Zac acolo în drum, mor i, ori r ni i mortal.ă ă ţ ă ţ S-a r zbunat şi nu sim ea nimic, sau mai degrab sim ea în elă ţ ă ţ un gol imens. Şi liniştea aceasta ciudat şi surd .ă ă

Coborî în drum. În partea stâng , departe de obstacol, z ceaă ă motocicleta. Zenon aprinse un chibrit. Era o gr mad de fieră ă încol cit. Porni mai departe şi aprinse alt chibrit.ă

Z ceau aproape unul lâng altul. Ea fusese aruncat maiă ă ă departe. Zenon se aplec asupra lui. Avea mâinile şi picioareleă r sfirate în dezordine, capul aplecat pe um r. Ar ta ca ună ă ă manechin moale. Partea de jos a fe ei era zdrobit , din guraţ ă larg deschis îi curgea sânge. Avea ochii închişi.ă

Doi paşi mai încolo z cea ea. Z cea cu fa a la p mânt, cuă ă ţ ă bra ele adunate, parc plângea, parc s-ar fi întins singur aci,ţ ă ă ă ca s plâng în linişte, parc se întinsese cum se întind toateă ă ă femeile când plâng. Pe ea nu se cunoştea nimic. Zenon mai aprinse un chibrit şi se aplec asupra Marysiei, ca s -iă ă priveasc fa a dintr-o parte. Atunci a z rit o pat de sânge înă ţ ă ă p r.ă

163


Se uit în urm . I se p ruse c Czy ski gemea. Trebuie s fiă ă ă ă ń ă fost o iluzie. B g chibriturile în buzunar şi porni înainte.ă ă

F r s -şi dea seama, mergea tot mai repede. În capul lui seă ă ă petrecea ceva ciudat. Sim ea c încol eşte în el un sentimentţ ă ţ nou, necunoscut, un sentiment îngrozitor. Da, se temea, se temea cumplit, dar nu de cei r maşi în drum, ci de el însuşi, deă el însuşi în acest pustiu, în întuneric, în conştiin a c al turi deţ ă ă el, în urma lui, aproape în el mai este cineva, monstruos, înfior tor, groaznic…ă

— Ucigaşul!Şi deodat începu s alerge. Din pieptul sufocat i se smulseă ă

un strig t:ă— Ajutor! Ajutor! Ajutor!Pe şosea se auzea un hurduc it. O s g seasc acoloă ă ă ă

oameni.— Ajutor! Ajutor! Ucigaşul!…Strig tul se pref cea în urlet, într-un urlet s lbatic, animalic,ă ă ă

într-un schel l it nearticulat, în care nu mai puteai desluşiă ă cuvinte, ci doar o team demen ial şi o rug minte disperat .ă ţ ă ă ă

Capitolul XIII

La moar se culcau seara devreme. Pân şi femeile, c rora,ă ă ă cu toat truda din timpul zilei, le pl cea s tr nc neasc până ă ă ă ă ă ă târziu, de le apuca uneori miezul nop ii în fa a casei, plecaserţ ţ ă la culcare, fiindc începuser nop ile r coroase.ă ă ţ ă

B trânul Prokop îşi spunea rug ciunile În fa a icoanelor şiă ă ţ b tea cu fruntea în duşumea, cu atât mai zelos cu cât era zi deă duminic . Argatul Witalis sfor ia de mult în cuhnie. Tân rulă ă ă Wasil st tea la Antoni Kosiba în c su şi cânta încet dar iscusită ă ţă la muzicu . Cânta şi se uita la vraci, care amesteca t cut, într-ţă ăo strachin micu , seu, doftorie şi fiere de porc. Prepara oă ţă alifie bun împotriva deger turilor.ă ă

Deodat , în liniştea aceea, începu s latre câinele. Gâşteleă ă trezite se pornir pe gâgâit.ă

— Vine cineva la noi, spuse Wasil.— Vezi cine e, morm i vraciul.ăWasil şterse muzicu a cu mâneca, o ascunse în buzunar şiţ

f r s se gr beasc ieşi afar . Auzi limpede hurduc it deă ă ă ă ă ă ă c ru şi vocile amestecate ale unor oameni. Voci multe, s fiă ţă ă fost vreo opt sau zece oameni. Unul alerga înainte, gâfâind de

164

— Vraciul —

efort. Când ajunse lâng Wasil şi se opri în lumina ce c dea peă ă fereastr , Wasil f cu un pas înapoi.ă ă

— Ce diavol mai e şi sta?! întreb amenin tor, ca s -şi deaă ă ţă ă curaj.

Omul cu fa a şi mâinile pline de sânge şi cu o înf işare deţ ăţ nebun bolborosi r guşit:ă

— Vraciul… Ajutor… Mai tr iesc…ă— Cine?— Mai repede, mai repede! gemu omul. Vraciul! Vraciul!— Ce s-a-ntâmplat? se auzi din tind vocea lui Antoni Kosiba.ă— Salveaz -i! Salveaz -i! Salveaz -mi şi mie sufletulă ă ă

blestemat! Alerg spre el. Mai tr iesc!ă ăWasil îl privi în ochi şi spuse:— E Zenon al curelarului Wojdyllo.— Ce s-a-ntâmplat? se auzi al turi vocea lui Prokop.ă— S-au r sturnat cu motocicleta! spuse Zenon scuturată

parc de febr . Mai tr iesc!ă ă ăVraciul îl prinse de umeri.— Cine? Cine omule?!… În vocea lui r sun disperarea.ă ăNu mai era nevoie de r spuns. Tocmai se apropia c ru a, înă ă ţ

ea z ceau întinse dou trupuri nemişcate. Din odaie veni înă ă fug Witalis, venir şi femeile şi aduser lumin .ă ă ă ă

Fa a tân rului Czy ski, acoperit cu cheaguri de sânge,ţ ă ń ă f cea o impresie groaznic , dar avea ochii deschişi şi parcă ă ă lucizi. În schimb fa a Marysiei, palid ca o coal de hârtie,ţ ă ă sem na cu fa a unei moarte. Din p rul auriu, de deasupraă ţ ă tâmplei curgea sânge. Aplecat deasupra c ru ei, vraciul le luă ţ ă pulsul.

ranii povesteau de-a valma:Ţă— Tocmai treceam pe lâng drumul spre Wickuny, când aă

ieşit sta strigând dup ajutor. Alerg m noi s vedem ce e,ă ă ă ă când colo, Doamne iart , ei zac în drum…ă

— Nici nu mai suflau.— Cu motocicleta asta s-au r sturnat. Cineva a l sat ună ă

trunchi în drum, iar ei s-au lovit de el, şi…— Noi ne sf tuiam ce s facem, iar sta cade în genunchi şiă ă ă

ne s rut mâinile. Ajuta i-i, zice, duce i-i în târg la doctor, zice,ă ă ţ ţ fi i creştini…ţ

— Noi gata, c doar oameni suntem, dar cum s -i duci până ă ă în târg. C -şi dau sufletul, chiar dac mai tr iesc. Aşa c ne-amă ă ă ă hot rât s -i aducem aici, la vraci…ă ă

165


— M car c şi aici e nevoie mai mult de preot…ă ăAntoni Kosiba se întoarse spre ei. Chipul lui aşa împietrise,

încât sem na mai mult a cadavru decât a om. Numai ochii îiă ardeau.

— Singur n-o scot la cap t, spuse. S alerge cineva după ă ă doctor.

— Witalis! strig Prokop, înham calul.ă ă— Nu mai e timp de înh mat, strig vraciul.ă ă— Da i-mi un cal, m duc eu, spuse Zenon.ţ ă— Scoate-i calul Witalis, încuviin Prokop, iar tu d de ştireţă ă

şi la Ludwikowo c feciorul lor zace aici.ăVraciul şi ajunsese în odaie. Cu o mişcare a mâinii m tură ă

toate lucrurile de pe masa cea mare, cu alta cur lavi a.ăţă ţ Mâinile îi tremurau, iar pe frunte îi ap ruser broboane deă ă sudoare.

Ieşi din nou. Acum d dea dispozi ii. R ni ii au fostă ţ ă ţ transporta i cu b gare de seam pe bra e în odaia în care Wasilţ ă ă ţ mai aprinsese dou l mpi. Olga a â focul în sob . Natalkaă ă ţ ţă ă turna ap în oale. Zonia t ia cu foarfecele mari pânz pentruă ă ă bandaje.

Afar r sun un tropot violent. Zenon gonea deşelateleaă ă ă spre or şel.ă

— Îşi rupe şi sta gâtul, morm i Witalis în urma lui. Maiă ă omoar şi calul pe întuneric.ă

— Ce s omoare! r spunse Mielnik neliniştit de prevestireaă ă sumbr . Drumu-i drept, bun.ă

— Doamne, Doamne, ce nenorocire! repeta b trâna Agata.ă— A trebuit s ispiteasc duhul r u în zi de s rb toare,ă ă ă ă ă

morm i senten ios un ran. S mearg pe motociclet .ă ţ ţă ă ă ă— Asta nu-i p cat, ce p cat s fie? se împotrivi unul maiă ă ă

tân r.ă— Poate c nu-i p cat, dar nici bine nu-i.ă ă— Oameni buni, povesti i tot, aşa cum s-a întâmplat, spuseţ

Prokop.S-au adunat to i în jurul c ru ei. Au ieşit din odaie şi cei aiţ ă ţ

casei, pesemne pofti i afar de Antoni. Au început sţ ă ă povesteasc am nun it. Din când în când, câte unul dintreă ă ţ ascult tori se rupea de grup şi se uita pe fereastr , împotrivaă ă obiceiului s u, vraciul uitase s trag perdelele.ă ă ă

De fapt vraciul nu uitase. Ştia îns c nu mai poate pierdeă ă nici o clip . Întâi s-a apucat s -i fac un control Marysiei.ă ă ă Respira ia slab şi pulsul abia sim it p reau s indice agonia.ţ ă ţ ă ă

166

— Vraciul —

Trebuia stabilit cât mai repede despre ce contuzii era vorba. Rana de deasupra tâmplei nu putea fi cauza unei st ri atât deă grave. Era superficial şi provenea probabil din contactul, înă timpul c derii, cu o piatr ascu it , care i-a despicat pielea şi aă ă ţ ă alunecat pe suprafa a osoas . Osul nu era atins. Şi pielea de peţ ă mâini şi de pe picioare era jupuit în multe locuri, dar oaseleă erau întregi.

Degetele vraciului palpau repede, dar sistematic, trupul nemişcat al fetei, coastele, claviculele, coloana vertebral şi auă revenit la cap. Abia atinse locul în care capul se unea cu gâtul şi Marysia tres ri o dat , de dou , de trei ori…ă ă ă

Acum ştia: baza craniului era înfundat .ăDac n-a fost afectat creierul, o opera ie imediat o maiă ţ ă

putea ajuta. Mai putea… era o speran neînsemnat … dar era.ţă ăVraciul îşi şterse cu dosul palmei sudoarea de pe frunte.

Privirea lui se opri asupra instrumentelor primitive pe care le folosise pân acum. Îşi d dea perfect seama c nu va puteaă ă ă face o opera ie atât de primejdioas şi de grea cu ajutorul lor.ţ ă

— Toat speran a e în doctor, se gândi cu febrilitate. S deaă ţ ă Domnul s ajung la timp.ă ă

Între timp, vraciul sp la şi pansa r nile Marysiei, apoi seă ă ocup de Czy ski. Tân rul îşi rec p tase cunoştin a şi gemeaă ń ă ă ă ţ tare. Dup ce-i sp l fa a şi-l cur de sânge, constat c areă ă ă ţ ăţă ă ă maxilarul fracturat. Mai nepl cut era fractura complicat aă ă ă bra ului stâng. Osul fracturat str punsese muşchiul şi pielea.ţ ă

Cu câteva t ieturi de cu it, vraciul înl tur mâneca şi seă ţ ă ă apuc de opera ie. Din fericire accidentatul leşin de durere. Înă ţ ă dou zeci de minute opera ia era terminat , în orice caz via a luiă ţ ă ţ Czy ski nu era în primejdie.ń

În acest timp Zenon gonea ca un nebun spre oraş. Era cât pe-aci s calce nişte femei în fa a bisericii şi în cele din urmă ţ ă desc lec în fa a casei doctorului Pawlicki.ă ă ţ

Medicul nu se culcase înc şi îşi d du seama imediat ceă ă trebuia s fac . Îşi trimise sora s telefoneze de la poşt laă ă ă ă Ludwikowo, iar el scoase repede din dulap valiza cu instrumente chirurgicale, control dac nu lipseşte ceva, maiă ă împachet diferite medicamente, seringa pentru injec ii şiă ţ bandaje.

Sora se întoarse cu ştirea c domnul şi doamna Czy skiă ń pleac imediat cu maşina şi în cinci minute vor fi în Radoliszki.ă

— Plec cu ei, hot rî medicul.ă— Pleca i imediat, lua i calul, îl zorea Zenon.ţ ţ

167


— Ai înnebunit! se revolt Pawlicki. S merg c lare şi încă ă ă ă f r şa? Cu maşina ajung mai repede.ă ă

Şi avea dreptate. Maşina sosi neaşteptat de repede. Speriat , familia Czy ski voia s -l întrebe pe Zenon ce şi cum s-ă ń ăa întâmplat, dar medicul declar c pentru asta mai au timp.ă ă

În mai pu in de cinci minute erau în fa a morii. Când au intratţ ţ în odaie, vraciul tocmai termina bandajarea capului celui accidentat.

— Tr ieşte? Fiul meu tr ieşte?! strig doamna Czynska.ă ă ă— Tr ieşte, doamn , şi n-o s aib nimic, r spunse vraciul.ă ă ă ă ă— Ce poate şti omul acesta, doctore? Salveaz -mi fiul!ă— Imediat îi scot zdren ele acestea şi-l consult, spuseţ

medicul.— N-are rost s -l chinui i. V spun eu ce are. Are fractur deă ţ ă ă

maxilar, aici, şi fractur a bra ului, aici. I-am pus osul la loc.ă ţ— Te rog s nu m deranjezi! strig doctorul. Cred c ştiu euă ă ă ă

mai bine decât dumneata ce trebuie s fac!ă— Aici nu mai e nimic de f cut! sus inea cu înd r tnicieă ţ ă ă

vraciul. Ea, domnişoara, trebuie salvat imediat.ă— Ce are? întreb doctorul.ă— Osul e înfundat în creier.— Domnule doctor! gemu doamna Czynska.Pulsul era absolut mul umitor.ţ— Îi fac doar o injec ie antitetanos şi trebuie dus la spital.ţ

Trebuie cât mai repede f cut o radiografie. Şi acum s-oă ă consult pe fata aceasta.

Se aplec asupra Marysiei şi încerc s -i g seasc pulsul.ă ă ă ă ă Dup o clip întoarse capul.ă ă

— E în agonie, declar .ă— Salva i-o, domnule doctor, spuse cu vocea r guşitţ ă ă

vraciul.Medicul ridic din umeri.ă— Aici nu se mai poate face nimic. S -i controlez contuzia…ă

Hâm!… Da… Fractur a bazei craniene.ăTrupul nemişcat începu s tresar .ă ă— A fost atins şi scoar a cerebral , ad ug . Dovadă ţ ă ă ă ă

tres ririle… Da… Aici nu mai ajut nici o minune. Ave i oă ă ţ oglind ?ă

Vraciul îi oferi un ciob de oglind . Doctorul o apropie de guraă întredeschis a accidentatei. Se acoperi cu o cea uşoar .ă ţă ă

— Ei, asta e. Îşi dep rta bra ele. Singurul lucru pe care potă ţ s -l fac e s -i administrez o injec ie pentru înt rirea inimii.ă ă ţ ă

168

— Vraciul —

Starea ei îns e disperat .ă ăDeschise valiza plin cu instrumente chirurgicaleă

str lucitoare. Vraciul se uita la ele vr jit, nu-şi putea lua privirileă ă de la ele.

Între timp medicul umplu seringa cu un lichid dens, incolor, extras dintr-o fiol şi-l inject fetei în antebra , sub piele.ă ă ţ

— P cat de munc , morm i. În orice clip poate avea locă ă ă ă deznod mântul.ă

Şi reveni la Czy ski, apucându-se de desf şurareań ă bandajelor. Vraciul îi atinse bra ul.ţ

— Domnule doctor! Salva i-o!ţ— Om prost ce eşti! Pawlicki se întoarse spre el iritat. Cum s-

o salvez?— E obliga ia dumneavoastr , îi r spunse Kosiba.ţ ă ă— N-o s m înve i dumneata care-mi sunt obliga iile. Şi- iă ă ţ ţ ţ

mai spun ceva: dac acest r nit va face o infec ie din cauzaă ă ţ bandajelor dumitale, intri la zdup. În elegi? Dumneata nu aiţ dreptul s tratezi bolnavi.ă

Vraciul p rea c nu aude nimic.ă ă— V rog s -i face i opera ie, spuse. Dar dac reuşeşte?!ă ă ţ ţ ă— Mai las -m naibii! Ce dracu de opera ie?!ă ă ţŞi întorcându-se spre domnul şi doamna Czy ski, luându-iń

parc martori, strig :ă ă— S operez un cadavru?!… E fractur a bazei craniene. Cuă ă

siguran buc ile de os au atins creierul. Nici cel mai mareţă ăţ geniu al chirurgiei n-ar putea face nimic. Şi apoi s faci oă trepana ie în aceste condi ii de igien …ţ ţ ă

F cu un semn rotund cu mâna, ar tând spre m nunchiurileă ă ă de ierburi pr fuite atârnate de tavan, la l mpile fumegânde şiă ă la gunoiul de pe podea.

— De-aş avea instrumente ca dumneavoastr , continu cuă ă înd r tnicie vraciul, aş încerca chiar eu…ă ă

— Tot norocul c nu le ai. Ai ajunge mai repede la puşc rie,ă ă r spunse mai liniştit medicul, ocupat cu palparea maxilaruluiă tân rului Czy ski. Hâm… într-adev r – fractur . Se pare c nu-iă ń ă ă ă ceva grav… F r radiografie nu e nimic sigur… R niă ă ă superficiale…

Dezinfect cu îndemânare r nile şi puse bandajul s u. Apoi îiă ă ă control mâna şi v zând cele dou incizii, izbucni furios:ă ă ă

— Cum ai îndr znit s faci aşa ceva!… Cum ai îndr znit?!…ă ă ă Şi asta cu vreun briceag murdar!…

— Ieşea osul, îi explic Antoni Kosiba, iar cu itul l-am b gată ţ ă

169


în ap fiart …ă ă— Am s te înv eu… O s r spunzi pentru asta…ă ăţ ă ă— Am s r spund, morm i resemnat vraciul. Şi ce era să ă ă ă

fac?— S m aştep i pe mine!ă ă ţ— Am trimis dup dumneavoastr . Noroc c v-au g sită ă ă ă

acas , dar ce ar fi fost dac nu v-ar fi g sit?! Trebuia s lasă ă ă ă r nitul f r ajutor?…ă ă ă

— Şi î i suntem recunosc tori, spuse domnul Czy ski. Omulţ ă ń acesta are dreptate, doctore.

— F r îndoial , conveni nemul umit medicul. Într-adev r,ă ă ă ţ ă puteam s nu fiu acas . Acum, fereşte-ne, Doamne, de vreoă ă infec ie.ţ

Domnul Czy ski scoase din portofel o bancnot şi o întinseń ă vraciului.

— Ia asta pentru ajutorul dumitale.Kosiba scutur din cap.ă— Nu-mi trebuiesc bani.— Ia! C -i aju i pe s raci f r bani, e bine, dar de la noi po iă ţ ă ă ă ţ

s iei.ă— Eu nu-i ajut pe s raci sau pe boga i, ci pe oameni. Iar peă ţ

acest domnişor, dac m l sa cugetul, nu-l ajutam deloc. Maiă ă ă degrab el ar fi trebuit s piar , decât nefericita asta de fat …ă ă ă ă Moare din pricina lui…

Doamna Czynska se adres medicului în francez :ă ă— Acum poate fi transportat în maşin ?ă— Da!… r spunse. Imediat chem nişte oameni. Numai s -miă ă

strâng lucrurile.Îşi adun în grab instrumentele de pansat, închise valiza şiă ă

ieşi cu ea în fa a casei. Antoni Kosiba v zu c doctorul puseţ ă ă valiza în maşin . Atunci s-a hot rât:ă ă

— Trebuie s-o iau.Folosindu-se de confuzia creat în timpul transport riiă ă

tân rului Czy ski, vraciul ieşi afar . Portiera maşinii eraă ń ă deschis , iar şoferul st tea de cealalt parte. Era suficient oă ă ă ă mişcare, urmat de revenirea în c su .ă ă ţă

Nimeni nu observase dispari ia valizei. Dou minute maiţ ă târziu, maşina porni spre Radoliszki.

Vraciul nu pierdu timpul. Se închise în odaie, înşir cuă febrilitate instrumentele ob inute pe mas , la capul Marysiei, îşiţ ă potrivit l mpile cât putu mai aproape, aşez cu cea mai mareă ă b gare de seam trupul f r vlag în pozi ia convenabil . Seă ă ă ă ă ţ ă

170

— Vraciul —

închin şi trecu la opera ie.ă ţÎntâi a trebuit s -i rad p rul la ceaf . În locul ras se z ri oă ă ă ă ă

pat mic , vân t . Inflama ia era neînsemnat .ă ă ă ă ţ ăÎşi mai lipi odat urechea de pieptul fetei. Inima abiaă

tres rea. Întinse mâna. lu un cu itaş îngust şi ascu it, cuă ă ţ ţ mâner lung. Din prima incizie âşni un sânge de culoare închisţ ă şi p trunse în fâşiile de pânz . A doua incizie, a treia şi aă ă patra… Mişc rile repezi şi sigure ale mâinilor lui dezveleau loculă de prindere a muşchilor. Se z ri osul alb-rozaliu al craniului.ă

Da, doctorul Pawlicki nu se înşelase, osul era înfundat, fisurat, iar câteva buc ele mici se deplasaser ap sând asupraăţ ă ă creierului.

Trebuiau extrase cu cea mai mare aten ie pentru a nu lezaţ membrana care acoper creierul. Era nespus de greu şi deă obositor, mai cu seam pentru c trupul pacientei începuse să ă ă tremure. Deodat tremurul se opri.ă

— Acesta-i sfârşitul, se gândi vraciul.N-a întrerupt îns opera ia. Nu avea timp nici s -i ia pulsul.ă ţ ă

Nu-şi lua ochii de la ran , nu vedea c afar , turtindu-şi nasurileă ă ă de geamuri, oameni urm reau cu înd r tnicie eforturile luiă ă ă disperate.

Când a sfârşit şi a cusut rana, era pe la întâiul cântat al cocoşilor. Se închin iar şi din nou îşi lipi urechea de pieptulă fetei: nu desluşea nimic.

— Injec ia! îl str fulgera un gând.ţ ăG si uşor în valiz cutia cu fiole şi seringa.ă ă— Asta i-a injectat şi doctorul, constat .ăDup injec ie inima începu s bat perceptibil. Atunci Antoniă ţ ă ă

Kosiba se pr buşi greu pe lavi , îşi l s capul în palme şiă ţă ă ă izbucni în plâns.

Şi a r mas aşa nemişcat o or sau poate mai mult, completă ă epuizat, aproape f r cunoştin . Pe urm s-a ridicat să ă ţă ă ă controleze dac inima Marysiei mai bate. Pulsul abia sim it nu-ă ţşi revenise, dar nici nu sl bise. Abia târându-şi picioarele,ă vraciul adun instrumentele, le sp l , le aşez în valiz şi după ă ă ă ă ă o clip de gândire duse valiza în şur , înl tur fânul dintr-ună ă ă ă col şi o ascunse cât mai adânc. Aici era în siguran , n-o vorţ ţă g si şi nu i-o vor lua. Posedând aceast comoar , va fi mai uşoră ă ă s fac mai bine şi mai repede opera iile, chiar şi pe cele grele,ă ă ţ ca cea de ast zi.ă

— Cum i-a spus doctorul? se gândi. Trepana ie… Da,ţ trepana ie… E clar. Doar cunosc acest cuvânt. Cum mi-a pututţ

171


zbura din minte?…Se întoarse în odaie, control pulsul Marysiei, stinse lampa şiă

se culc în apropiere, ca s fie gata la orice mişcare aă ă pacientei. Nu se aştepta îns la aşa ceva.ă

Când s-a trezit, soarele era sus. Cineva b tu în uş . Ieşi şi-lă ă z ri pe şeful de post din Radoliszki, pe majurul Ziomek. Al turiă ă st teau Mielnik şi Wasil.ă

— Ce face fata, domnule Kosiba? întreb majurul. Maiă tr ieşte?ă

— Tr ieşte, domnule majur, dar cine ştie dac scap .ă ă ă— Trebuie s-o v d.ăIntrar în odaie. Poli istul se uit o clip la fata în stare deă ţ ă ă

inconştien şi constat :ţă ă— De interogatoriu nici nu poate fi vorba. Dar de la

dumneavoastr tot trebuie s iau declara ii. Hâm. Doctorulă ă ţ Pawlicki a comunicat c se întoarce ast -sear şi-i va eliberaă ă ă certificatul de deces. El credea c înc ieri…ă ă

— Doctorul a plecat? întreb vraciul.ă— A plecat cu Czy ski cel tân r ca s -l duc la oraş la spital.ń ă ă ă

Se zice c n-o s aib nimic, dar acum nu poate vorbi. Unaă ă ă dintre victime e f r cunoştin , cealalt , este lipsit deă ă ţă ă ă posibilitatea de a vorbi!… Şi când te gândeşti c dac nu s-ar fiă ă prezentat singur, criminalul ar fi putut fugi liniştit.

— Criminalul? Ce crim ? A fost un accident, se mir Wasil.ă ă— Aşa crezi? Dar a fost vreunul dintre voi acolo, la cotitura

aceea?— Nu.— Eu am fost în zori. Şi ce-a i zice dac într-o bun ziţ ă ă

trunchiurile de copaci dintr-o cur tur veche ar ieşi singure înă ă drum şi s-ar aşeza de-a curmezişul? Şi ar mai ieşi şi pietrele singure?… Aşa minuni nu s-au mai v zut. A fost un atentată criminal.

— Şi cine-i criminalul?— Cine?… P i, individul acela, Zenon, fiul curelaruluiă

Wojdyllo.Cei prezen i se privir uimi i.ţ ă ţ— Trebuie s fie o greşeal , domnule majur, spuse în celeă ă

din urm b trânul Prokop. Zenon a fost primul care i-a ajutat, aă ă chemat oamenii, i-a adus aici la moar , şi s-a dus dup doctor!ă ă

— Ia te uit ! Poli istul cl tin din cap. Deci e adev rat ce-aă ţ ă ă ă spus. El a spus, dar eu nu l-am crezut. M gândeam c vrea să ă ă ias basma curat , s ob in circumstan e atenuante. Se vedeă ă ă ţ ă ţ

172

— Vraciul —

c într-adev r l-a mustrat conştiin a.ă ă ţ— Şi s-a prezentat singur.— Sigur. Zicea c diavolul l-a pus, c era beat… Ei, dar să ă ă

m apuc de scris.ăProkop l-a poftit pe poli ist în odaie, unde a avut loc audiereaţ

tuturor celor din cas în calitate de martori. A dat declara ie şiă ţ Antoni Kosiba, dar el a spus pu ine lucruri. A ad ugat la celeţ ă spuse de ceilal i c a dat victimelor primul ajutor. Pe urmţ ă ă femeile au servit micul dejun, în timpul c ruia majurul l-a rugată pe vraci s -i spun ce s fac cu durerile pe care le simte deă ă ă ă câteva luni în partea dreapt . A primit nişte ierburi, a mul umit,ă ţ a dat dispozi ie ca în cazul în care fata ar deceda, s fie anun atţ ă ţ la post, şi-a luat r mas bun şi a plecat.ă

Marysia îns nu murea. Zilele treceau una dup alta, iar eaă ă z cea nemişcat şi inconştient . Singura modificare în starea eiă ă ă era febra care p rea s creasc cu fiecare or . Fa a ei alb caă ă ă ă ţ ă varul devenea tot mai aprins , respira ia abia sim it deveniseă ţ ţ ă rapid violent şi sacadat .ă ă ă

De trei ori pe zi vraciul îi turna în gura încleştat o fiertură ă brun , zi şi noapte îi punea comprese proaspete de cârpeă muiate în ap rece de fântân pe fruntea înfierbântat şi peă ă ă inima agitat .ă

Vraciul sl bise şi înc run ise şi mai mult. Chipul lui sem naă ă ţ ă cu chipul unui cadavru, numai în ochi îi ardea desperarea, îşi pierduse orice speran . Zadarnice toate str daniile, zadarniceţă ă toate eforturile, zadarnic îngrijirea. Vedea cum îi scap dină ă mâini aceast via tân r , via a singurei fiin e de pe lumeă ţă ă ă ţ ţ pentru care era gata, f r şov ire, s -şi dea propria-i via .ă ă ă ă ţă

A treia zi l-a rugat pe Wasil s se duc în oraş dup doctor.ă ă ă— Poate c face el ceva, spunea.ăWasil s-a dus şi s-a întors f r nimic. Doctorul se oprise maiă ă

mult vreme la Vilnius şi se pare c nu avea s se întoarc preaă ă ă ă repede, fiindc trebuia s -l înso easc pe Czy ski cel tân r înă ă ţ ă ń ă str in tate.ă ă

Seara, Antoni Kosiba a trimis la Pieczki dup baciul de acolo.ă Nu credea deloc în eficien a „descântecelor” lui, dar înecatul seţ aga şi de un fir de pai.ţă

Baciul a venit în pofida aversiunii fa de concurent. Vedea înţă asta o mare victorie pentru el. S-a uitat la muribund , i-a atinsă mâna, pe urm i-a ridicat o pleoap , i-a ridicat a doua, i-aă ă r sfrânt buza de jos, cercetând atent suprafa a interioar ,ă ţ ă zâmbi uşor şi începu s morm ie ceva pe sub musta , inândă ă ţă ţ

173


în acelaşi timp mâinile deasupra capului ei.Degetele lui b trâne, noduroase, se strângeau încet, deă

parc adunau ceva, pe urm coborau pân la t lpi şi aici seă ă ă ă întindeau iar, de parc scuturau ceva nev zut. Repet acesteă ă ă mişc ri de şapte ori morm ind f r -ncetare un descântec, dină ă ă ă care numai cuvintele de la sfârşit le pronun a cu voce tare:ţ

—… pe ape întinse, în z ri necuprinse, în soare fierbinte, înă neguri negrite, la lumina lunii, la trei sute de ani, ieşi pe fereastr !ă

La ultimele cuvinte alerg repede la fereastr , o deschise,ă ă scoase mâinile afar şi porunci:ă

— Turna i-mi repede ap într-o g leat de lemn.ţ ă ă ăUnul dintre cei prezen i îi îndeplini porunca. Atunci baciulţ

adun pe un capac de oal câ iva t ciuni aprinşi, turn peste eiă ă ţ ă ă un pumn de ierburi scoase dintr-un sac din pânz de cânep ,ă ă ce-i atârna peste um r şi se îndrept încet spre fiecare col ală ă ţ od ii. În col se oprea, sufla în t ciuni pân se ridica un nor deă ţ ă ă fum, spunea Tat l nostru şi se întorcea la c p tâiul muribundei,ă ă ă pentru ca apoi s se îndrepte spre alt col .ă ţ

Toat ceremonia a durat vreo or . În cele din urm baciul seă ă ă apropie de Marysia, îi cercet din nou pleoapele şi d du dină ă cap.

— O s tr iasc , spuse cu convingere. Am descântată ă ă moartea. Dar moartea e puternic . Ea nu ascult nici de cel maiă ă puternic descântec. Dac se înc p âneaz , nu pleac cuă ă ăţ ă ă mâinile goale. De aceea alege i o g in şi t ia i-o chiar laţ ă ă ă ţ miezul nop ii, aici, sub fereastr . Bolnava e fat ori e m ritat ?ţ ă ă ă ă

— Fat , r spunse Kosiba.ă ă— Atunci trebuie o g in alb . Ave i o g in alb ?ă ă ă ţ ă ă ă— Avem. Olga d du din cap profund impresionat .ă ă— Atunci t ia i-o. Pe urm fierbe i-o şi vreme de patru zileă ţ ă ţ

da i-i-o bolnavei s m nânce. Fereasc sfântul, nimic altceva,ţ ă ă ă numai g ina şi supa de la ea. Şi acum nu-mi mul umi i, c nu-iă ţ ţ ă bine, iar eu m duc. L udat fie!ă ă

— În vecii vecilor, r spunser cei de fa .ă ă ţăÎn urma baciului ieşir to i din odaie, a r mas numai Zonia. Îlă ţ ă

înghionti pe vraciul dus pe gânduri şi întreb :ă— Cum e, Antoni, ajut ori n-ajut ?ă ă— Nu ştiu.Ridic din umeri.ă— Fiindc , vezi tu, eu cred c toate astea sunt aiureli. Cumă ă

s ajute bolnavului t mâierea şi morm iala aia?… Vorb ria şiă ă ă ă

174

— Vraciul —

t mâierea nu sunt leacuri. Tu vindeci altfel şi atunci de ce l-aiă mai chemat pe baci?! De-acum o s spun tuturor, c acoloă ă ă unde tu n-ai mai putut face nimic, a ajutat el. Iar Marysia asta dac avea s se îns n toşeasc , s-ar fi îns n toşit şi aşa. Acumă ă ă ă ă ă ă îns , pentru tine, ar fi mai bine s moar , fiindc …ă ă ă ă

Când v zu privirile lui Antoni t cu şi se lipi de perete.ă ă— Ce-i cu tine, ce-i cu tine, Antoni?! spuse repede. Eu nimic

r u… Din bun voin pentru tine… Z u. Nu doresc moarteaă ă ţă ă nim nui… Iar tu imediat… Dumnezeu ştie ce- i închipui. Hai, nuă ţ te sup ra, uite, la miezul nop ii am s tai eu g ina subă ţ ă ă fereastr . Am s aleg una alb , alb de tot…ă ă ă ă

— Du-te, Zonia, du-te, las -m singur, şopti vraciul.ă ă— M duc. Noapte bun . Iar tu, Antoni, culc -te şi teă ă ă

odihneşte, c te istoveşti de tot. În ce priveşte g ina, fii liniştit.ă ă Am s fac cum a zis baciul. Noapte bun .ă ă

A ieşit şi în urma ei s-a l sat liniştea. Numai respira iaă ţ şuier toare a Marysiei amintea c în aceast linişte se întâmplaă ă ă ceva, c ceva se gr beşte, se gr beşte spre un sfârşită ă ă implacabil.

Antoni îşi apropie sc unelul, îşi sprijini cotul de margineaă mesei şi se uit la vinişoarele vine ii de pe pleoapele închise aleă ţ fetei.

F cuse tot ce-i îng duise priceperea, ce-i spusese mintea, baă ă chiar împotriva ei, împotriva convingerii, f cuse ce-i dictaseă desperarea şi un instinct ascuns undeva în vreun col alţ sufletului c utând ajutorul şi salvarea în puterea neîn eleas şiă ţ ă poate inexistent a vr jilor.ă ă

Timpul se scurgea, afar noaptea era tot mai adânc . Antoniă ă Kosiba se gândea la el, la soarta lui, la via a lui, atât de pustieţ pân acum, atât de searb d şi f r nici o leg tur cu oamenii,ă ă ă ă ă ă ă cu lumea din jurul lui. Da, f r nici o leg tur . Fiindc numaiă ă ă ă ă sim irea leag . Nu pâinea, nu via a, nu bun tatea şi bun voin aţ ă ţ ă ă ţ altora, nici m car convingerea c -i eşti de folos, cuiva, numaiă ă sim irea ta. Şi a fost de-ajuns s îndr geasc pe cineva din totţ ă ă ă sufletul şi iat c soarta i-l ia, i-l smulge, i-l r peşte.ă ă ă

Şi iar, ca atunci, se trezi ceva în el şi îşi şterse fruntea.Şi brusc în elese c odat , tare demult, parc în alt via ,ţ ă ă ă ă ţă

tr ise ceva asem n tor. Era sigur. Soarta îi luase pe cineva peă ă ă care-l iubise, f r de care nu putea tr i…ă ă ă

Sim ea zvâcniri în tâmple, în cap gândurile se zvârcoleauţ într-un vârtej ame itor.ţ

— Cum s-a întâmplat?… Când?… Unde?… C doar s-aă

175


întâmplat…Strânse din ii şi degetele pân sim i cum i se înfig durerosţ ă ţ

unghiile în palme.— S -mi amintesc… s -mi amintesc… Trebuie s -miă ă ă

amintesc…Nervii lui chinui i p reau c tremur de încordare. Gândurile iţ ă ă ă

se risipeau în frânturi imperceptibile, într-o spum alb ,ă ă inform , ca apa pe roata morii şi o imagine tulbure, înce oşată ţ ă începu s prind contururi… Ovalul delicat al unui chip… Ună ă zâmbet discret împodobeşte buzele, p rul auriu şi… ochii.ă Negri, adânci, de nep truns.ă

Din gâtlejul uscat şi sugrumat al lui Antoni Kosiba se smulse un cuvânt necunoscut şi totuşi cel mai familiar, un nume neauzit niciodat şi totuşi cel mai apropiat:ă

— Beata…Îl repet uimit, speriat şi cu speran . Sim ea c în el seă ţă ţ ă

petrece ceva, c descoper ceva nespus de important, c încă ă ă ă o clip şi în fa a lui se va deschide o mare tain .ă ţ ă

Se strânse în el, se încrâncen …ăDeodat în liniştea de afar se auzi un ip t strident deă ă ţ ă

pas re. O dat , de dou ori, de trei ori…ă ă ăAntoni Kosiba s ri în picioare şi în prima clip nu ştiu ce s-aă ă

întâmplat. Abia dup un timp în elese.ă ţZonia t ia g ina… G ina alb … E miezul nop ii…ă ă ă ă ţSe apropie în grab de Marysia. Cum a putut s-o lase atâtaă

timp… îi atinse mâna, obrajii, fruntea… îi controla pulsul, îi ascult respira ia.ă ţ

Nu exista nici o îndoial : febra sc zuse, sc zuse brusc.ă ă ă Obrajii şi mâinile abia dac erau c ldu e.ă ă ţ

— Se… r ceşte, acesta-i sfârşitul – îşi spuse.ăF r s piard timpul, aprinse focul în sob , puse un pumnă ă ă ă ă

de ierburi într-o oal mic . În câteva minute b utura pentruă ă ă înt rirea inimii era gata. Turn în gura bolnavei trei linguri e, iară ă ţ dup o jum tate de or pulsul p rea mai puternic. Repet doza.ă ă ă ă ă

Mai trecu un sfert de or şi Marysia deschise ochii, închiseă pleoapele şi le deschise din nou. Buzele ei se mişcar şi parcă ă zâmbir . Ochii priveau cu luciditate.ă

Vraciul se aplec asupra ei şi-i şopti:ă— Porumbi a mea, fericirea mea… M recunoşti?… Mţ ă ă

recunoşti?…Buzele Marysiei se mişcar şi cu toate c nu se putea auziă ă

nici un cuvânt, ştia, îşi d dea seama dup mişcarea lor că ă ă 176

— Vraciul —

spunea aceleaşi cuvinte, pe care i le spunea întotdeauna:— Unchiul Antoni…Pe urm respir mai adânc, pleoapele i se închiser şi oă ă ă

respira ie ritmic şi egal începu s -i ridice pieptul.ţ ă ă ăAdormise.Vraciul c zu cu fa a la p mânt şi plângând de fericite repeta:ă ţ ă— Mul umescu- i ie, Doamne… Mul umescu- i ie,ţ ţ ţ ţ ţ ţ

Doamne…Se lumina de ziu . Cei de la moar se sculaser . Witalis s-aă ă ă

dus s ridice st vilarele, Wasil s-a dus la grajd. Agata şi Olga seă ă învârteau prin cuhnie iar Zonia şedea pe prag şi jumulea g inaă alb .ă

Capitolul XIV

Dup dou s pt mâni, doctorul Pawlicki s-a întors laă ă ă ă Radoliszki şi chiar a doua zi a fost chemat la moşia Rajewszczyna, care apar inea familiei Skirwoynilor unde maşinaţ de tocat paie îi prinsese bra ul unui argat.ţ

Atunci a ieşit la iveal lipsa trusei chirurgicale. Doctorulă sus inea c în noaptea aceea adusese valiza acas , servitoareaţ ă ă îns afirma iar b trâna Marcysia se şi jura c n-a adus-o… Auă ă ă r scolit casa, din pivni pân în pod, dar f r nici un rezultat,ă ţă ă ă ă aşa c doctorul s-a dus la lotul accidentului numai cuă instrumentele din cabinet. Întorcându-se îns din Rajewszczynaă a trecut pe la Ludwikovo, ca s -l întrebe pe şofer.ă

Şoferul inea foarte bine minte c domnul doctor ieşise cuţ ă valiza din cas şi o pusese în maşin , inea minte c laă ă ţ ă întoarcere valiza n-a fost scoas nici în oraş, nici la Ludwikowoă şi nici la gar . Îşi mai amintea c atunci când îl scoteau peă ă domnişor din cas , vraciul d dea târcoale maşinii…ă ă

— Dac cineva a luat-o, atunci numai el, îşi d du cu p rereaă ă ă şoferul.

— Sigur c da. Doctorul se plesni peste frunte. Cum nu m-amă gândit de la început?! Fireşte. E limpede, doar spunea c dacă ă ar avea instrumente, ar încerca s -i fac fetei opera ie. Ei,ă ă ţ acum am pus mâna pe el. Nu ştii dac Marysia aceea, care s-aă r sturnat cu domnul inginer, mai tr ieşte?ă ă

Şoferul nu ştia, dar în Radoliszki lumea nu vorbea decât de asta şi spre mirarea lui sincer , doctorul Pawlicki afl imediată ă c fata tr ieşte şi se pare c se îns n toşeşte. Unii socoteau că ă ă ă ă ă

177


e meritul vraciului de la moar , al ii c e al baciului din Pieczki,ă ţ ă dar to i subliniau cu satisfac ia proprie oamenilor simpli înţ ţ astfel de cazuri, c puterea tainic a vr jilor ajutase acolo undeă ă ă medicina se declarase neputincioas .ă

Indiferent de iritarea pe care i-o stârniser aceste relat ri,ă ă doctorul îşi înt ri convingerea în juste ea b nuielilor sale. Doară ţ ă o consultase pe fata aceea şi constatase f r nici un dubiuă ă fractura bazei craniului. Chiar dac ar fi fost chirurg, tot nu s-ară fi încumetat la o asemenea opera ie, pe care o consideraţ inutil . Nu excludea îns complet nici o întâmplare excep ională ă ţ ă (o şans la o mie) în care opera ia putea reuşi. În schimbă ţ excludea categoric eventualitatea ca accidentata s poat tr iă ă ă m car câteva ore f r trepana ie şi f r extragereaă ă ă ţ ă ă fragmentelor de os. Cu atât mai mult excludea posibilitatea realiz rii unei opera ii reuşite f r instrumente chirurgicale deă ţ ă ă precizie.

Din acest ra ionament rezulta c instrumentele lui au fostţ ă furate de vraciul Antoni Kosiba.

Aceste argumente le-a expus a doua zi diminea a la postulţ de poli ie în fa a majurului Ziomek, cerându-i ini ierea uneiţ ţ ţ anchete, efectuarea perchezi iei şi arestarea vraciului subţ acuza ia de furt şi de practicare ilegal a medicinii.ţ ă

Majurul Ziomek ascult cu aten ie şi r spunse:ă ţ ă— Obliga ia mea este s închei un proces-verbal în leg turţ ă ă ă

cu sesizarea dumneavoastr . Personal cred c ave i dreptate.ă ă ţ Numai Kosiba putea s ia valiza cu instrumente. Sigur c nu areă ă dreptul s practice medicina şi pentru asta ar trebui s fie trasă ă la r spundere. Pe de alt parte, dac şi dumneavoastr spune iă ă ă ă ţ c f r aceste instrumente n-ar fi putut face nimic, iar cuă ă ă ajutorul lor a salvat via a unui om, cu toate c nu avea dreptul,ţ ă pentru asta vre i s -l distruge i?…ţ ă ţ

Medicul îşi încrunt sprâncenele.ă— Domnule comandant! Nu ştiu dac dumneavoastr caă ă

func ionar al poli iei ave i calitatea s aprecia i infrac iunile. Eu,ţ ţ ţ ă ţ ţ ca cet ean, ştiu c intr în competen a tribunalelor. Disociereaăţ ă ă ţ inten iilor bune de cele rele ale infractorului nu sunt deţ competen a noastr . De aceea, f când aceast sesizare, amţ ă ă ă dreptul s sper c îi ve i da curs conform procedurii. Ceră ă ţ perchezi ia şi arestarea ho ul.ţ ţ

Poli istul d du din cap afirmativ.ţ ă— Bine, domnule doctor, voi face ce-mi cere datoria.— Dar eu, ca parte v t mat , am posibilitatea s asist laă ă ă ă

178

— Vraciul —

perchezi ie?ţ— Fireşte, r spunse sec Ziomek.ă— Şi când inten iona i s-o face i?ţ ţ ţZiomek privi ceasul.— Imediat. Nu vreau s m b nuiasc cineva de del sare.ă ă ă ă ă— Acum trebuie s merg la mas , spuse medicul. Poate neă ă

ducem la moar peste vreo dou ore?ă ă— Nu, domnule doctor. Perchezi ia va avea loc imediat. Dacţ ă

vre i s fi i de fa …ţ ă ţ ţă— Ce s fac?! Merg cu dumneavoastr .ă ăZiomek chem pe unul dintre cei doi subalterni ai s i şi-iă ă

ordon s caute o c ru .ă ă ă ţăLa moar nu se aştepta nimeni la oaspe i. Aici via a seă ţ ţ

scurgea dup obiceiurile statornicite, cu singura deosebire că ă Antoni Kosiba aproape c nu mai lucra la moar şi c primeaă ă ă mai pu ini bolnavi decât înainte, dar şi pe aceştia îi vedea afarţ ă iar în zilele ploioase în tind , f r s -i primeasc în odaie.ă ă ă ă ă

În odaie, pe un pat cu aşternut curat, z cea Marysia. Fata îşiă rec p ta s n tatea neaşteptat de repede. Vitalitateaă ă ă ă organismului s u tân r îşi spunea cuvântul. Ranaă ă postoperatorie se vindeca normal, pofta de mâncare creştea. Temerile ini iale ale vraciului c urm rile accidentului ar puteaţ ă ă afecta anumite func ii ale organismului s-au dovedit, dinţ fericire, neîntemeiate. Îşi mişca liber bra ele, degetele şiţ picioarele. Creierul nu suferise nici o leziune durabil , fiindcă ă vederea şi auzul func ionau f r reproş şi vorbea cu aceeaşiţ ă ă voce cristalin , discutând ore întregi cu îngrijitorul s u.ă ă

Prima ei grij dup rec p tarea cunoştin ei a fost: ce seă ă ă ă ţ întâmpla cu Leszek? Când a auzit c nu a suferit nici o contuzieă primejdioas şi c p rin ii l-au trimis la tratament în str in tate,ă ă ă ţ ă ă a r suflat uşurat .ă ă

— Numai s se îns n toşeasc !ă ă ă ăNu-şi amintea cum s-a petrecut accidentul. Nu observase

nimic pe drum. Ştia doar c mergeau destul de repede şi că ă deodat a zburat în aer. Atâta. Nu sim ise nici durerile, niciă ţ febra de mai târziu. Când şi-a revenit, a fost mirat c se află ă ă într-o înc pere necunoscut şi nu pe motociclet , între tufişuri.ă ă ă Nu-şi d dea seama c s-a aflat cu un picior în groap . Antoniă ă ă Kosiba nu-i spusese nici un cuvânt despre lupta tragic pe careă o dusese pentru via a ei, nu-i spusese cât de grave şi deţ serioase erau leziunile.

— Porumbi o, ai la ceaf un oscior rupt şi de aceea i-am pusţ ă ţ

179


pansamentul acela incomod. Fereasc sfântul s mişti cumvaă ă capul, c nu se mai lipeşte osul cum trebuie.ă

I-a f g duit ascultare, dar chiar a doua zi a început să ă ă întrebe când se poate scula din pat.

— Trebuie s stai o vreme în pat, îi r spundea evaziv vraciul.ă ă El ştia c o s dureze vreo dou luni, dar nu voia s o întristeze.ă ă ă ă De aceea, când se c ina c îşi va pierde slujba la doamnaă ă Szkopkowa dac va mai sta mult în pat, când se înc p ina că ă ăţ ă vrea s se ridice, o repezea:ă

— Nu ispiti Providen a! Fii mul umit c eşti în via . Şiţ ţ ă ă ţă ascult ce- i spun eu, c mai dai de vreun necaz!ă ţ ă

— Bine, bine, unchiule Antoni. Îi zâmbea împreunându-şi mâinile. Nu te sup ra!ă

— Cum s m sup r?! Radia vraciul. Cum aş putea eu s mă ă ă ă ă sup r pe tine, soarele meu!ă

— Atâtea necazuri î i fac…ţ— Ce necazuri! se revolta el. Pentru mine e cea mai mare

bucurie. Iar în ce o priveşte pe doamna Szkopkowa, nu te mai gândi la întoarcere.

— Cum se poate?— Ce nevoie ai, porumbi o?… Te îns n toşeşti şi r mâi aiciţ ă ă ă

la mine…Zâmbi şi ad ug :ă ă— Dac vrei.ăAntoni nu amintea de necazurile de care vorbea Marysia,

pentru c nimic din ce f cea pentru ea nu socotea a fi necaz. Şiă ă f cea multe. În fiecare zi o lua pe bra e şi o muta pe patul lui înă ţ niş şi îi scutura cu grij aşternutul, în fiecare zi îi ştergea fa aă ă ţ şi mâinile cu un prosop muiat în ap cald şi o hr nea cuă ă ă lingura, ca pe un sugar.

Pentru alte treburi chema pe câte una dintre femei, de cele mai multe ori pe micu a Natalia, care o adora pe Marysia, darţ trebuia s dea şi el o mân de ajutor, pentru ca ele nu aveauă ă atâta putere încât s o ridice. La început fata se ruşina de el,ă dar în curând s-a obişnuit socotindu-l pe „unchiul Antoni” ocrotitorul ei, tat l ei aproape.ă

Vorbea cu el sincer despre orice, f r s ating îns oă ă ă ă ă singur tem . Observase c de fiecare dat când venea vorbaă ă ă ă de tân rul Czy ski chipul lui se posomora. Îşi d dea seama că ń ă ă el îl consider pe Leszek vinovat de accident şi c din cauzaă ă accidentului a aflat de excursiile lor în p dure, pentru care nu-lă poate ierta. Dac ar fi putut s -i spun deschis:ă ă ă

180

— Vraciul —

— Nu fi sup rat pe el, unchiule Antoni, fiindc e b iat cinstit,ă ă ă m iubeşte şi se însoar cu mine.ă ă

Dar nu avea dreptul s -i spun . Trebuia s aştepte vreo ştireă ă ă de la logodnic. De aceea, din când în când, întreba dac nu-iă vreo scrisoare pentru ea.

Vraciul ghicise ce scrisoare aşteapt ea şi de fiecare dată ă r spundea scurt şi moroc nos:ă ă

— Nu-i.Îi r spundea pe un asemenea ton, de parc ar fi vrut să ă ă

adauge:— Şi nici nu va fi.În adâncul sufletului s u era sigur de asta, tot atât de sigură

pe cât era Marysia de contrariu.Tân rul acela uşuratic i-a sucit fetei capul, era cât pe-aci s-oă

trimit pe lumea cealalt , a schilodit-o, iar acum o s -şiă ă ă g seasc alta în str in tate. N-o s scrie nici un cuvin el.ă ă ă ă ă ţ

B nuielile lui Kosiba p reau întemeiate. Din ziua accidentuluiă ă trecuse o jum tate de lun şi nici o scrisoare, nici m car n-aă ă ă venit cineva din partea lui Czy ski s întrebe de s n tateań ă ă ă fetei.

Marysia îns nu-şi pierdea speran a şi aştepta.ă ţDe câte ori se auzea câte un huruit şi îşi d dea seama c e oă ă

brişc şi nu o c ru r neasc , inima începea s -i bat maiă ă ţă ţă ă ă ă ă tare.

— Dar dac -i brişc din Ludwikowo?!ă ăAşa a fost şi în ziua aceea. Nu era îns brişc din Ludwikowo,ă ă

ci una împrumutat de postul de poli ie. În brişc şedeauă ţ ă majurul Ziomeki, înc un poli ist şi doctorul Pawlicki.ă ţ

Când se deschise uşa, vraciul tocmai îşi hr nea pacienta şiă aruncând o privire pe fereastr b g iar lingura în strachin .ă ă ă ă

— Bun ziua, spuse majurul din prag. Avem o treab cuă ă dumneata, domnule Kosiba. Cum se mai simte domnişoara Marysia?

— Mul umesc, domnule majur! M simt mai bine, r spunseţ ă ă vesel fata.ă

— Slav Domnului.ă— Da i-i voie, v rog, s termine masa, interveni moroc nosţ ă ă ă

vraciul.— Ei, s termine. Noi aştept m, încuviin Ziomek şi seă ă ţă

aşez pe lavi .ă ţăDoctorul Pawlicki se apropie de pat şi se uita t cut laă

Marysia.

181


— N-are febr ? întreb în cele din urm .ă ă ă— A avut, dar nu mai are, r spunse Kosiba.ă— Picioarele şi mâinile n-au fost afectate?… Nu a ap rută

nic ieri paralizie?ă— Dar, domnule doctor, interveni Marysia, eu sunt complet

s n toas . Dac n-ar fi osciorul acesta de la ceaf , care trebuieă ă ă ă ă s se sudeze, m-aş ridica imediat.ă

Medicul râse sec.— Oscior?… sta-i oscior! Nu te pricepi la asta, domnişoar .Ă ă

A fost o fractur a bazei craniene…ăVraciul îl întrerupse:— Sunt gata. Ce dori i, v rog?ţ ăPuse deoparte strachina goal şi se post în aşa fel încât îlă ă

desp r i pe doctor de patul Marysiei.ă ţ— Domnule Kosiba, spuse majurul, dumneata ai f cută

opera ia dup accident?… Trepana ia?…ţ ă ţVraciul îşi înfipse picioarele în p mânt.ă— Şi dac -i aşa?ă— Dumneata nu eşti licen iat în medicin . Ştii c legeaţ ă ă

interzice aşa ceva?— Ştiu. Dar mai ştiu c un licen iat în medicin , care după ţ ă ă

lege are obliga ia s salveze un om, în acest caz a refuzat s -lţ ă ă salveze.

— Nu-i adev rat, interveni doctorul Pawlicki. Am vrut şi amă consultat accidentata. Am considerat c starea ei era disperat .ă ă Era în agonie.

Vraciul z ri ochii larg deschişi a Marysiei şi fa a care-i p liseă ţ ă brusc.

— Nicidecum, îl contrazise. Nu exista nici o primejdie.Medicului i se ridicase tot sângele în cap de revolt .ă— Cum aşa? Dar ce ai spus chiar dumneata atunci?— N-am spus nimic.— Asta-i minciun !ăVraciul t cea.ă— N-are importan , se amestec majurul. Şi într-un caz şi înţă ă

altul, dumneata eşti r spunz tor, domnule Kosiba. Deşi trebuieă ă s - i spun c r spunderea nu este mare, fiindc nu exist nici oă ţ ă ă ă ă parte v t mat . Nu numai c nu exist cineva care s fi avută ă ă ă ă ă de suferit în urma infrac iunii dumitale, dimpotriv , existţ ă ă cineva c ruia i-a fost salvat via a. Mai important îns e aă ă ţ ă ă doua chestiune: cu ajutorul c ror instrumente ai f cut opera ia?ă ă ţ

— Nu-i totuna?…

182

— Vraciul —

— Nu. Fiindc domnul doctor Pawlicki te acuz de însuşireaă ă instrumentelor dumisale.

— Nu de însuşire, ci de furt, sublinie dur medicul.— De furt, repet majurul. Recunoşti, domnule Kosiba?ăVraciul îşi plecase capul şi t cea.ă— Domnule comandat! strig medicul. Trece i la perchezi ie.ă ţ ţ

Valiza trebuie s fie aici sau ascuns undeva prin acareturi.ă ă— Scuza i-m , domnule doctor, replic poli istul, dar v rogţ ă ă ţ ă

s nu-mi dicta i dumneavoastr ce trebuie s fac. Asta e treabaă ţ ă ă mea.

F cu o pauz şi se adres iar vraciului:ă ă ă— Recunoşti?Dup o clip de ezitare, d du din cap.ă ă ă— Da.— De ce ai f cut-o?… Pentru profit sau pentru c f r acesteă ă ă ă

instrumente nu puteai salva victima accidentului.— Aceasta nu e întrebare, strig doctorul Pawlicki. E oă

sugestie! De altfel for at , pentru c dac acest… vraci ar fiţ ă ă ă avut o asemenea inten ie, mi-ar fi înapoiat valiza pe care aţ furat-o.

— Mai ave i valiza aceea? întreb poli istul.ţ ă ţ— O am.— Şi o înapoiezi de bun voie?ă— Da.— Unde este?— O aduc imediat.Trecu încet pe lâng el şi deschise uşa. Îi vedeau peă

fereastr statura înalt , aplecat . În odaie se aşternuseă ă ă t cerea. Dup câteva minute, Kosiba se întoarse cu valiza.ă ă

— Aceasta este? se adres majurul medicului.ă— Da, e valiza mea.— V rog s verifica i dac nu lipseşte ceva. Pawlickiă ă ţ ă

deschise valiza şi verific superficial con inutul.ă ţ— Nu, se pare c nu lipseşte nimic.ă— Eu nu m pot baza pe „se pare” – spuse pe un ton oficială

Ziomek. V rog s constata i cu toat certitudinea sau să ă ţ ă ă indica i obiectele care au disp rut.ţ ă

— Nu lipseşte nimic, se corect medicul.ă— Atunci încheiem procesul-verbal.Ziomek scoase din serviet nişte hârtii şi începu s scrie, înă ă

odaie se l s t cerea.ă ă ăDoctorul Pawlicki era destul de sensibil ca s sesizezeă

183


ostilitatea cu care îl priveau to i cei de fa , inclusiv t cutul şefţ ţă ă de post. Ostilitatea şi dezaprobarea. S aib ei dreptate? El nuă ă avea ce s -şi reproşeze. Proceda în deplin acord cu conştiin aă ţ lui, proceda aşa cum îi poruncea datoria de cet ean şi deăţ medic. Dac îndeplinindu-şi aceast datorie avea de câştigată ă prin înl turarea unui concurent, totul era în ordine… În definitiv,ă are tot dreptul s lupte pentru existen şi înc prin mijloaceă ţă ă legale. Legea şi moralitatea public sunt de partea lui. Chiară dac n-ar fi medic, chiar dac acest vraci nu i-ar lua clien ii, totă ă ţ ar trebui s cear neutralizarea acestui om.ă ă

Statul ocroteşte s n tatea cet enilor s i prin sute de legi şiă ă ăţ ă dispozi ii. Unui medic i se cer ani lungi de studii, o practicţ ă istovitoare, cunoştin e şi etic profesional . Iar aici un ranţ ă ă ţă simplu, primitiv, încalc legea. Nu are nici o importan c i-auă ţă ă putut reuşi câteva opera ii. În alte mii de cazuri se poate dovediţ un ucigaş. Atunci de ce un doctor în medicin , care a cheltuită atâ ia bani pentru a se instrui şi şi-a sacrificat atâ ia ani, sţ ţ ă renun e benevol la drepturile ce-i revin, s priveasc nep s torţ ă ă ă ă la activitatea nociv şi primejdioas a unui om simplu şi să ă ă moar de foame?ă

— De ce?Pentru c atitudinea lui nu e pe placul acestor oameniă

cinsti i, f r îndoial , dar care totuşi nu sunt intelectuali? Or,ţ ă ă ă tocmai ca intelectual, ca singurul om cu studii superioare, ar trebui s -i înve e, ar trebui s le explice c el procedeaz just şiă ţ ă ă ă corect, c practica vr jitoreasc reprezint o primejdie public ,ă ă ă ă ă c legile trebuie s fie respectate, c furtul e furt, indiferent deă ă ă mobilul ac iunii. C o societate civilizat , statul şi to i cet eniiţ ă ă ţ ăţ conştien i au obliga ia s respecte în orice împrejurare ordineaţ ţ ă existent .ă

Fireşte, în mobilurile ac iunii lui Kosiba sunt numeroaseţ motive pentru o sentin blând . Dar asta intr în atribu iileţă ă ă ţ tribunalului…

Nu, doctorul Pawlicki nu avea ce s -şi reproşeze în acest caz.ă Poate doar faptul c orgoliul înn scut nu-i permitea s seă ă ă coboare pân acolo încât s se dezvinov easc în fa a acestoră ă ăţ ă ţ oameni, ceea ce îns tot n-ar folosi, la nimic.ă

St tea t cut, cu capul ridicat, cu buzele strânse, pref cându-ă ă ăse c nu observ privirile ostile.ă ă

Majurul Ziomek încheie procesul-verbal, îl citi şi cei prezen iţ îl semnar .ă

— Mai trebuie s semnezi o declara ie c nu vei p r si loculă ţ ă ă ă

184

— Vraciul —

de domiciliu, se adres el lui Kosiba. Aici. Nu ai dreptul s pleciă ă nic ieri f r înştiin area poli iei.ă ă ă ţ ţ

— Cum se poate? se mir doctorul. Nu-l aresta i?ă ţ— Nu v d nici un motiv. Majurul ridic din umeri.ă ă— Cred c furtul e dovedit?…ă— Şi ce-i cu asta?… Se aresteaz atunci când exist temeriă ă

c acuzatul poate fugi, ori eu sunt sigur c nu va fugi.ă ă— Aceast siguran se poate dovedi înşel toare.ă ţă ă— Pentru asta eu voi fi tras la r spundere, domnule doctor.ă

De altfel voi preda cazul judec torului de instruc ie. Poate c laă ţ ă solicitarea dumneavoastr , el va dispune arestarea, dar mă ă îndoiesc. Dup pronun area sentin ei, îl vor închide, fireşte,ă ţ ţ dac va fi condamnat. Ei, aici nu mai avem ce face. Laă revedere, domnule Kosiba! Mult s n tate, domnişoară ă ă ă Marysia!

Au ieşit şi imediat se auzi huruitul tr surii, semn că ă plecaser .ă

Vraciul st tea nemişcat în uş . Când se întoarse, o z ri peă ă ă Marysia în lacrimi.

— Ce-i cu tine, porumbi o, ce-i cu tine? se nelinişti el.ţ— Unchiule, unchiule iubit, câte necazuri i-am adus eu peţ

cap. Eu sunt vinovat de toate!ă— Linişteşte-te, porumbi o, şi nu mai plânge. Ce necazuri? N-ţ

o s -mi fac nimic.ă ă— Dac te bag la închisoare, eu mor de desperare!ă ă— Nu m bag , nu m bag !… Iar dac m bag , ce-i? Nu-miă ă ă ă ă ă ă

cade coroana de pe cap.— Nu vorbi aşa, unchiule. Ar fi o nedreptate cumplit .ă— Sufle elul meu, pe lume e mai mult nedreptate decâtţ ă

dreptate. Iar eu, la drept vorbind, merit s fiu pedepsit. Amă furat.

— Ca s m salvezi pe mine!ă ă— Asta aşa e, dar tot furt se cheam . Alt poveste c nu-miă ă ă

pare r u. Ce era s fac?… Nu merit s mai vorbim de asta.ă ă ă ă Chiar şi majurul e de partea mea.

— Numai omul acela r u, doctorul acela…ă— Ştiu eu dac -i r u, porumbi o?… Nu ştiu. E neînduplecat.ă ă ţ

Iar pentru asta nu po i învinov i pe nimeni. Aşa-i caracterul lui.ţ ăţ Poate c nu a sim it niciodat o inim bun , şi atunci s-aă ţ ă ă ă împietrit şi a lui. Şi mai ine minte, porumbi o, c -i e greu s seţ ţ ă ă împace cu gândul c el i-a pus cruce, iar eu, cu ajutorulă ţ cerului, te-am salvat. Cu bun ştiin nu i-am spus pân acumă ţă ţ ă

185


cât de grav a fost. Bolnavilor nu trebuie s le spui asemeneaă lucruri, fiindc îşi fac griji şi asta împiedic îns n toşirea.ă ă ă ă

— Cum s te r spl tesc eu, unchiule Antoni, pentruă ă ă bun tatea ta, pentru tot ce faci pentru mine!ă

Îşi împreun mâinile privindu-l în ochi printre lacrimi. Vraciulă zâmbi şi spuse:

— Cum?… S m iubeşti pu in.ă ă ţ— S te iubesc? strig . Dar eu, unchiule, te iubesc cumă ă

numai pe mama am iubit-o!— Î i mul umesc, porumbi o, r spunse el cu voceaţ ţ ţ ă

tremurând .ă

Capitolul XV

Procesul lui Zenon Wojdyllo a avut loc la jum tatea luiă octombrie, la Vilnius. La Radoliszki s-a aflat abia a doua zi după pronun area sentin ei, fiindc , datorit faptului c acuzatul şi-aţ ţ ă ă ă recunoscut vina, n-au mai fost chema i şi martorii, în afar deţ ă victimele accidentului, care, din cauza s n t ii, nu s-au putută ă ăţ prezenta.

Dac în ziare s-a f cut mare vâlv în jurul acestui proces,ă ă ă aceasta se datora faptului c acuzatul a cerut singur cea maiă aspr pedeaps . V zând îns în cererea lui Zenon oă ă ă ă manifestare a remuşc rii şi luând în considerare multe alteă circumstan e atenuante, şi fiind convins de inten ia sincer aţ ţ ă acuzatului de a se îndrepta, tribunalul l-a condamnat la numai doi ani de închisoare.

La moar , ştirea a adus-o Wasil, care fusese la Vilnius cuă nişte treburi ale tat lui s u şi, folosindu-se de acest prilej, aă ă asistat la proces. De la el a aflat Marysia c Czy ski cel tân ră ń ă nu s-a prezentat la proces fiindc e la tratament în str in tate.ă ă ă Deşi auzise în sal numele localit ii respective, Wasil nu puteaă ăţ s o indice, pentru c fiind un nume str in, nu-l inea minte.ă ă ă ţ

Marysia se gândea dac n-ar trebui s -l roage pe el sau peă ă altcineva s afle adresa lui Leszek. Cu siguran c laă ţă ă Ludwikowo numai p rin ii îi cunoşteau adresa. Se temea totuşiă ţ c dintr-o asemenea încercare s-ar putea ivi complica ii, aşa că ţ ă s-a hot rât s aştepte cu r bdare scrisoarea lui.ă ă ă

Luarea hot rârii era simpl , mai greu îi era s se înarmeze cuă ă ă r bdare. S pt mânile se scurgeau una dup alta, iar Leszek nuă ă ă ă scria. Prin cap îi treceau gânduri tot mai triste şi tot mai pu ineţ

186

— Vraciul —

speran e îi r mâneau.ţ ăStarea s n t ii Marysiei se îndrepta neaşteptat de repede.ă ă ăţ

Şedea acum în pat, iar în primele zile ale lui noiembrie, vraciul i-a dat voie s p r seasc patul.ă ă ă ă

R nile de deasupra tâmplei şi cele postoperatorii seă vindecaser complet. În locurile în care i se luase pielea de peă mâini şi de pe picioare nu mai r m seser decât nişte urmeă ă ă vagi. Puterile îi reveneau treptat, dar constant. Imediat, a doua zi dup ce s-a ridicat din pat, a început s deretice prină ă gospod ria vraciului. Dup o s pt mân odaia şi alcovul ar tauă ă ă ă ă ă cu totul altfel.

— Nu te obosi, porumbi o, încerca vraciul s -i temperezeţ ă elanul. Ce ne trebuie?…

— Nu-i mai curat şi mai frumos aşa, unchiule Antoni?— P cat de puterile tale.ăDe fapt nu prea era timp pentru dereticat, frecat şi şters

praful. R coarea toamnei îi sporise vraciului pacien ii. Erau zileă ţ când se adunau şi peste treizeci de persoane. To i ştiau cţ ă Antoni Kosiba a fost chemat la judec torul de instruc ie şi c vaă ţ ă avea proces la Vilnius. Se spunea c o s -l închid , aşa că ă ă ă trebuiau s se gr beasc pentru a-i cere sfatul.ă ă ă

Pân şi Antoni se aştepta la condamnare şi voia s oă ă preg teasc pe Marysia, dar ea se revolta şi-l asigura c nici nuă ă ă poale fi vorba de aşa ceva.

— Doar eu voi fi martorul c ruia i-ai salvat via a. Asta nu-i deă ţ ajuns?

La drept vorbind şi vraciul îşi puncta pu in n dejdea în ea, caţ ă şi în mul i al i pacien i ai s i care veneau în mas , oferindu-seţ ţ ţ ă ă s depun m rturie.ă ă ă

Data procesului fusese stabilit pentru sfârşitul lui noiembrieă şi totul p rea s decurg bine, când, deodat , Marysia seă ă ă ă îmboln vi. Organismul ei sl bit de lunga şedere în, pat, cedă ă ă uşor bolii. R cise dereticând în tinda r coroas . Ventuzele şiă ă ă ierburile pentru transpira ie n-au dat rezultate. Trebuia s steaţ ă în pat.

Nici gând s mai mearg la proces, aşa c Antoni Kosibaă ă ă plec singur.ă

Cum ajunse la Vilnius, se prezent la avocatul Maklaj, peă care i-l recomandase Judka din Radoliszki. Dup ce se orientaă asupra situa iei, avocatul stabili onorariul, din fericire nu preaţ ridicat, dar îi spuse de la început s nu se aştepte c va fiă ă declarat nevinovat.

187


— Am s m str duiesc s ob in o condamnare cât maiă ă ă ă ţ uşoar .ă

A venit şi ziua procesului. Intrând în cl direa tribunalului,ă Antoni îl z ri pe doctorul Pawlicki şi asta îl umplu de presim iriă ţ rele.

Într-adev r, depunând ca martor, doctorul Pawlicki, deşi aă spus adev rul curat, i-a adus acuza ii foarte grave. A vorbită ţ despre murd ria din odaia lui, despre duhoarea de acolo,ă despre faptul c personal l-a avertizat în leg tur cu această ă ă ă practic primejdioas şi, în sfârşit, despre furtul valizei cuă ă instrumente chirurgicale. A recunoscut c lui Kosiba i-au reuşită câteva opera ii grele, dar le-a pus pe seama întâmpl rii.ţ ă

Al doilea martor al acuz rii, delegatul Camerei Medicale, aă prezentat tribunalului date statistice referitoare la practica vracilor în regiunile din r s rit. Datele acestea confirmau faptulă ă c uriaşul procent de mortalitate în rândurile popula iei s teştiă ţ ă era urmarea tratamentelor aplicate de vracii localnici. În continuare a adus numeroase exemple de metode de „tratament” aplicate de aceştia, exemple care au stârnit în rândul auditoriului groaz , repulsie şi revolt .ă ă

Martorii chema i de ap rare, peste dou zeci la num r, to iţ ă ă ă ţ bolnavi vindeca i de Antoni Kosiba, prin depozi iile lor auţ ţ înclinat îns balan a în favoarea acuzatului.ă ţ

Şi totul s-ar fi terminat altfel, dac la acest proces acuzatorulă n-ar fi fost un tân r procuror, doctor în drept, Zgierski, careă ap rea pentru întâia oar într-un proces. Procurorul Zgierski îşiă ă preg tise actul acuz rii cu conştiinciozitatea şi pasiunea unuiă ă novice. Abordase problema din punct de vedere social şi etic.

— Cât vreme vom mai permite, striga el, ca în ara noastră ţ ă s prolifereze monstruoasele supersti ii medievale? Cât vremeă ţ ă vom mai permite s prolifereze obscurantismul şi crimeleă odioase ale practicilor vr jitoreşti?… Sentin a de ast zi trebuieă ţ ă s r spund la întrebarea dac suntem un stat civilizat, dacă ă ă ă ă facem parte din Europa, nu numai sub aspect geografic, ci şi cultural, ori vrem s toler m, în continuare, barbaria.ă ă

A vorbit mult şi frumos despre misiunea civilizatoare în aceste regiuni, despre obscurantismul din rândul popula ieiţ bieloruse, despre miile de detaşamente de medici tineri gata să vin în ajutorul celor suferinzi, dar care sunt condamna i laă ţ şomaj, despre eugenetic , despre armata care are nevoie deă recru i s n toşi, în sfârşit despre obiectivele educative aleţ ă ă

188

— Vraciul —

sentin elor judec toreşti şi despre faptul c aceast sentinţ ă ă ă ţă trebuie s fie un avertisment dat altor hiene care tr iesc peă ă seama ignoran ei maselor.ţ

La sfârşit a mai atins şi coarda patriotismului local, subliniind c o sentin blând în asemenea infrac iuni ar sugera opinieiă ţă ă ţ publice din alte inuturi ale Poloniei c bra ul drept ii înţ ă ţ ăţ regiunile din r s rit tolereaz înapoierea şi urm rile ei nocive.ă ă ă ă

Avocatul Maklaj nu dispunea nici de a zecea parte din darul oratoric al adversarului s u. Aşa c alocu iunea lui, deşiă ă ţ argumentat , nu a reuşit s ştearg impresia l sat deă ă ă ă ă cuvântarea fulminant a procurorului. Nici nu a încercat s -iă ă resping argumentele construindu-şi ap rarea în jurulă ă persoanei acuzatului, un om dezinteresat, care, ce-i drept, şi-a însuşit instrumentele chirurgicale, dar numai în scopul salv riiă unei fete muribunde.

— Nu a fost adus aici nici unul, a încheiat el, c ruia s -i fiă ă d unat ajutorul medical al lui Antoni Kosiba, nu a fost dată numele nici unui pacient care s -şi fi pierdut via a din cauza lui.ă ţ În schimb am v zut un întreg cortegiu de oameni recunosc tori,ă ă vindeca i de el. De aceea cer achitarea lui.ţ

Dac în aceast clip în Antoni ren scuser unele speran e,ă ă ă ă ă ţ ele disp rur foarte repede sub loviturile replicii procurorului.ă ă

— M uimeşte, m uimeşte şi m umple de ruşine, începu el,ă ă ă pozi ia adoptat de ap r tor. M umple de ruşine fiindc înţ ă ă ă ă ă cuvântul ap r rii am auzit reproşul c m-am ocupat deă ă ă problem şi am uitat de om. Într-adev r, onorat instan ,ă ă ă ţă aceasta-i o neglijen grav din partea acuzatorului public. Darţă ă m uimeşte faptul c tocmai ap r torul aduce în discu ieă ă ă ă ţ aceast chestiune. Da! Cercetând îns profilul moral al luiă ă Antoni Kosiba putem s nu consider m, cu conştiin a împ cat ,ă ă ţ ă ă c abaterile lui sunt şi mai condamnabile?… Acest aşa-zisă binef c tor al omenirii s-a s turat într-o bun zi de munca fizică ă ă ă ă cinstit şi i s-a f cut dor dup o pâine uşor câştigat . Din argată ă ă ă la moar a devenit un şarlatan. F r îndoial , e mai uşor să ă ă ă ă spui unui ran n ucit descântece aiurite, s -i dai s beaţă ă ă ă fiertur de ierburi decât s cari saci cu f in . Şi acuzatul a optată ă ă ă pentru ce-i mai uşor. Legenda despre dezinteresul lui este spulberat de martori, care declar c deşi nu i-au pl tit pentruă ă ă ă sfaturi, i-au adus… benevol daruri. Chiar şi Kosiba a declarat, la întrebarea domnului preşedinte, c tr ieşte îndestulat. Faptulă ă este edificator pentru vremurile crizei de ast zi şi ale mizerieiă

ranilor. Ast zi tr iesc bine la ar numai cei care jupoaieţă ă ă ţ ă

189


s r cimea, cei care prin înşel ciuni dau celorlal i şi ultimeleă ă ă ţ rezerve de hran . Procurorul zâmbi.ă

— Da, onorat instan , acesta este un aspect al profiluluiă ţă moral al acuzatului, e trecutul lui. Dar care-i va fi viitorul? Ce va face el dac va ieşi liber din aceast sal ?… În privin a aceastaă ă ă ţ nu exist îndoieli. Însuşi acuzatul le-a risipit definitiv,ă r spunzând în timpul procesului la întrebarea mea. Aă recunoscut c şi-a continuat practicile pân în ultima clip şi că ă ă ă în caz de achitare, va continua s „trateze” oameni. Prină urmare, nu simte nici o remuşcare. Nu promite s se îndrepte.ă Dar în problema furtului? Şi-a recunoscut fapta dar spune deschis c dac s-ar ivi o situa ie asem n toare ar fura din nou.ă ă ţ ă ă Acesta e un infractor care nu poate, sau mai degrab nu vreaă s -şi în eleag vina, un infractor înr it în recalcitran a lui.ă ţ ă ă ţ Acesta este omul de care a trebuit s m ocup la cerereaă ă domnului ap r tor. Omul acesta, surd la toate avertismentele,ă ă care reprezint un pericol public, ar trebui s fie izolat imediată ă şi neutralizat printr-o aspr pedeaps cu închisoare.ă ă

Dup o nou replic a avocatului Maklaj, instan a s-a retrasă ă ă ţ s delibereze.ă

O jum tate de or dup aceea, seara târziu, s-a pronun ată ă ă ţ sentin a.ţ

Trei ani de închisoare.Procurorul Zgierski primea pe culoare felicit rile rudelor şiă

cunoscu ilor. Antoni Kosiba a fost pus sub stare de arest în salţ ă şi dus la închisoare. Avocatul a anun at c va face recurs.ţ ă

Ştirea despre condamnarea şi închiderea lui Antoni Kosiba a fost adus la moar de ranii care s-au întors de la proces.ă ă ţă

În primul moment nim nui nu-i venea s cread , iar Marysiaă ă ă a şi râs.

— Oameni buni! A i încurcat ceva! E imposibil!ţ— Poate trei luni? întreb Wasil.ă— Nu, trei ani, se înc p ânau ranii. Şi asta pentru că ăţ ţă ă

procurorul era pornit r u împotriva lui.ăŞi au povestit, cum se pricepeau, toat desf şurareaă ă

procesului.— Fie-v mil ! strig b trânul Prokop. Asta înseamn c celă ă ă ă ă ă

care i-a schilodit şi era cât pe-aci s -i omoare, a fost închis peă doi ani, iar cel care i-a salvat – pe trei. Cum se poate?

— Aşa e…Marysia se porni pe plâns. Chiar în ziua aceea se ridicase din

pat, cu toate c tusea o mai chinuia.ă190

— Vraciul —

— Ce-i de f cut, domnule Mielnik, ce-i de f cut? îl întreba eaă ă pe Prokop.

— Dar eu de unde s ştiu?…ă— Trebuie mers la Vilnius, s -l ajut m cumva.ă ă— Cum s -l ajut m? Nu po i d râma închisoarea.ă ă ţ ăWasil interveni cu chibzuin :ţă— V spun eu, domnişoar Marysia: acum n-avem cum s -lă ă ă

ajut m, dar la recurs, da. Se vede c avocatul acela e slab.ă ă Avocatul face mult… înseamn c trebuie altul. Trebuie aflată ă care e mai mare acolo la oraş, şi mergem la el.

To i l udar sfatul lui Wasil.ţ ă ă— Dar când poate avea loc recursul?— Nu prea repede, spuse unul dintre rani. Când am avutţă

eu procesul pentru brazii aceia din p durea de la Wickuny,ă recursul a venit dup patru luni.ă

— Şi aşa-i repede! observ altul. Uneori trebuie s aştep i şiă ă ţ un an.

Marysia a plâns toat noaptea. A doua zi a f cut un pachet. Aă ă pus acolo lenjeria unchiului Antoni, cojocelul, tot tutunul care l-a g sit, cârna i, sl nin .ă ţ ă ă

Tocmai când f cea pachetul a venit şi Zonia.ă— Ce faci? întreb . Pachet pentru Antoni?ă— Da.— Şi prin cine-l trimi i?ţ— Am s întreb. De atâtea ori trece pe aici câte unul care seă

duce la Vilnius.Zonia c zu pe gânduri, pe urm îşi scoase basmaua, îiă ă

dezleg nodul şi scoase dou monezi de câte cinci zlo i.ă ă ţ— ine, trimite-i şi banii ştia.Ţ ă— Ce bun eşti tu, Zonia! spuse Marysia. Dar Zonia seă

burzului.— Pentru unii bun , pentru al ii nu. Lui îi dau, nu ie!ă ţ ţMarysia observase de mult c Zonia nu o vede cu ochi buni.ă

Îi spuse totuşi împ ciuitoare:ă— Atunci î i mul umesc în numele lui.ţ ţZonia ridic din umeri.ă— Ce eşti tu pentru el, sunt şi eu. De ce s -mi mul umeştiă ţ

tu?! O s -mi mul umeasc el, când s-o-ntoarce. Şi pentru asta,ă ţ ă şi pentru c am grij de lucrurile lui s nu se pr p deasc .ă ă ă ă ă ă

— De ce s te ocupi tu de asta, Zonia?ă— Dar cine?— Eu.

191


— Tu?… Şi de ce?… Ai de gând s stai trei ani la socru-meu?ă…

Marysia se înroşi.— De ce trei ani?… La recurs îl achit pe unchiul Antoni.ă— Îl achit ori nu-l achit . Iar el nu i-e nici un unchi. Cum aiă ă ţ

de gând s tr ieşti aici?… Din ce?…ă ăZ ri lacrimi în ochii Marysiei şi ad ug :ă ă ă— Ei, nu plânge. C nu te-alung nimeni de aici. Acoperişulă ă

ajunge pentru to i… Şi mâncarea. Am spus şi eu aşa o tr snaie.ţ ă Nu plânge, proasto. Îi pare cuiva r u de ceva? Hai…ă

Cu toate asigur rile Zoniei, Marysia în elese acum situa ia ei.ă ţ ţÎntr-adev r, dac nu mai era unchiul Antoni, nu mai avea ceă ă

c uta aici. I s-a dat de în eles, cu mai mult delicate e decât seă ţ ă ţ obişnuieşte la oamenii simpli, dar limpede.

Aşa c atunci când a auzit chemarea la mas , nici nu s-aă ă mişcat de la locul ei. Tremura la gândul c toat familia Mielnikă ă se va uita la ea în timpul mesei, îi va num ra lingurile deă mâncare, de mâncare d ruit , şi fiecare bucat dus la gur …ă ă ă ă ă Între ei îi vor spune pe ascuns venetica, linge-blide, pân nuă încep s -i spun în fa .ă ă ţă

— Trebuie s plec de aici, trebuie… Dar unde?…ăŞtia de la oameni c în pr v lia doamnei Szkopkowa lucraă ă ă

acum alt fat . Aici nu putea g si nici o slujb . Nimeni nu ştiaă ă ă ă c a fost logodit cu Leszek, nimeni n-ar fi crezut-o chiar dacă ă ă ar fi avut curajul s o spun cu voce tare. În schimb to i ştiau,ă ă ţ mai ales dup accident, c se întâlnea cu el, c se duceauă ă ă numai ei doi în p dure… Cu o asemenea reputa ie nu puteaă ţ spera s g seasc vreo slujb .ă ă ă ă

Şi s plece… încotro?ăS-a aruncat pe pat plângând. Îşi plângea soarta nemiloas ,ă

marea şi unica iubire, care nu i-a oferit decât suferin , ruşineţă şi nefericire…

— Leszek, Leszek, de ce m-ai uitat? repeta cu lacrimile şiroind.

— Hai, domnişoar Marysia, masa! se auzi de afar vocea luiă ă Wasil.

Nu s-a mişcat de la locul ei, dar el intr imediat în odaie.ă— De ce plângi, domnişoar Marysia? întreb .ă ă— Nu ştiu! r spunse printre hohote.ă— Cum se poate?… Te-a sup rat cineva?… Hai, spune, teă

rog!…— Nu, nu…

192

— Vraciul —

— Atunci de ce plângi?… Nu trebuie…Se mişca pe loc, neputincios, şi ad ug :ă ă— Eu nu pot s te v d plângând. Hai, ajunge… ajunge… i-aă ă Ţ

spus cineva ceva?— Nu, nu…Fl c ul îşi aminti c ceva mai devreme o v zuse pe Zoniaă ă ă ă

ieşind din c su . L-a cuprins furia.ă ţă— Bine, morm i şi ieşi.ăToat familia era la mas . Wasil se opri în pragul cuhniei şiă ă

întreb liniştit:ă— De ce nu-i şi Marysia?— Am chemat-o, nu ştiu de ce n-a venit.Olga ridic din umeri.ă— Nu ştii?…— Nu ştiu.— Atunci poate ştie Zonia?Zonia îi întoarse spatele.— De ce eu?…Wasil url deodat :ă ă— Ştiu eu, boal ce eşti!ă— Ce-i, Wasil, ce-i cu tine? se mir sincer b trânul Prokop.ă ă— Asta e c ea plânge acolo! Şi cine a f cut-o s plângă ă ă ă

dac nu vr jitoarea asta?… Ce i-ai spus?!ă ăZonia îşi puse mâinile în şolduri şi îşi ridic voiniceşte capul.ă— Ce-am vrut, aia i-am spus. În elegi?!ţ— Linişti i-v ! îşi pierdu Prokop r bdarea.ţ ă ă— Ce vrea de la mine?… Nu i-am spus mai nimic şi chiar

dac i-aş fi spus, ce-ar fi?… Tr ieşte din mila noastr , atunci să ă ă ă nu mai fie atât de mândr .ă

— Nu din mila ta! url Wasil f r s se mai poat st pâni.ă ă ă ă ă ă— Atunci s plece unde vede cu ochii! strig Zoniaă ă

înfierbântat .ă— Ea?… şi Wasil râse r u prevestitor. Ea?… mai degrabă ă

pleci tu. Nu se ştie dac ea n-o s fie aici mai mare st până ă ă ă decât tine. Nu uita c tata-i b trân şi vine rândul meu. Eu peă ă tine te alung unde vezi cu ochii, pe tine! Iar dac o s vrei s -miă ă ă m nânci pâinea, atunci o s -i faci ghetele!ă ă

S-a aşternut liniştea. B nuiser ei mai de mult c lui Wasil îiă ă ă place de Marysia. Acum îns o auzeau chiar din gura lui. Şi seă vede c nu-i pl cea oricum de vreme ce un fl c u de obiceiă ă ă ă liniştit s-a înfuriat într-atât încât a amenin at c o alung peţ ă ă cumnat -sa, la care el inea de fapt.ă ţ

193


St tea palid, cu chipul încruntat şi arunca celorlal i priviriă ţ furioase.

— Linişte! spuse Prokop, cu toate c în odaie şi aşa domneaă liniştea. Linişte, zic! Tu, Wasil, scoate- i asta din cap. Nu fiţ prost. Nu-i ea de tine şi nici tu de ea. Gândeşte-te singur, şi o s - i dai seama. Iar tu, Zonia, du-te la ea şi roag-o s vin . Şi aiă ţ ă ă grij , o amenin cu degetul, ai grij s vrea s vin . Şi- i maiă ţă ă ă ă ă ţ spun ceva, Zonia, e r u s n p stuieşti aşa o orfan , oă ă ă ă ă s rman ! Te pedepseşte Dumnezeu.ă ă

— Eu n-o n p stuiesc, cerul mi-e martor, spuse Zoniaă ă lovindu-se cu pumnul în piept.

— Hai, du-te. Şi s mai ştii c Antoni ine la ea ca la fata lui.ă ă ţ Şi atunci?… A dat-nenorocirea peste el, iar eu s nu-i dau feteiă ad post şi hran ?… E p cat, Zonia. Du-te… du-te!…ă ă ă

— De ce s nu m duc? M duc.ă ă ăZonia se duse în fug la anex . Îi trecuse sup rarea. Poate şiă ă ă

gândul c domnişoara asta nu-i va fi rival , pentru c dac areă ă ă ă de ales între Antoni, b trân, şi Wasil, tân r şi bogat, o s -lă ă ă aleag pe ultimul, poate c şi acest gând a f cut-o s -i ceară ă ă ă ă iertare cu duioşie, s-o îmbr işeze şi s-o s rute.ăţ ă

— Hai, hai, nu mai plânge. Fac orice pentru tine, numai s nuă te v d plângând. Vrei basmaua asta cu flori? Dac o vrei, i-oă ă ţ dau ie… Hai, nu plânge, nu plânge…ţ

A mângâiat-o pe spinare, pe fa a ud de lacrimi, pe mâini,ţ ă pân când Marysia s-a liniştit. Când s-au întors în cuhnie, nu s-aă mai vorbit de asta.

Cu toate acestea, cu toat c ldura cu care familia moraruluiă ă o înconjura pe Marysia, sensibilitatea ei odat pus la încercareă ă nu-i mai d dea pace. O chinuia sentimentul c e o povară ă ă pentru aceşti oameni, c se foloseşte de bun tatea lor, f r s -iă ă ă ă ă r spl teasc în vreun fel. De atâtea ori se oferise s ajute înă ă ă ă cas , dar aici erau femei destule şi nici una nu se l sa înlocuit .ă ă ă

O rodea gândul c trebuie s fac ceva, dar vedea tot maiă ă ă clar c e neputincioas . Cum era f r nici un ban, nici nu puteaă ă ă ă fi vorba de plecare. Îi mai r mânea speran a ca doamnaă ţ Szkopkowa s-o primeasc înapoi.ă

Cu pu in înainte de Cr ciun, Marysia s-a dus în oraş. A plecatţ ă destul de târziu, ca s nu ajung pe lumin în Radoliszki. Nuă ă ă voia s-o vad oamenii.ă

Când a ajuns în fa a casei doamnei Szkopkowa se înserase.ţDoamna Szkopkowa tocmai venise.— O, Marysia! o întâmpin ea cu pref cut afec iune. Ce maiă ă ă ţ

194

— Vraciul —

faci, draga mea?Marysia îi s rut mâna.ă ă— Mul umesc, acum bine, dar era cât pe ce s mor.ţ ă— Da, da… Trebuie aprins lampa…ă— Imediat o aprind. Marysia se gr bi, dar doamnaă

Szkopkowa lu chibriturile.ă— Nu, las . În cas la mine… spuse cu un în eles anume.ă ă ţ

Ştiu c ai fost pe moarte. Ce s - i fac, vina ta. Eu mi-am f cută ă ţ ă datoria. Te-am prevenit c din asta nu iese nimic bun. N-aiă ascultat-o pe b trâna Szkopkowa. Ba… da… Ai venit după ă lucruri?

— Dup lucruri, confirma Marysia şi întoarse capul ca s -şiă ă ascund lacrimile.ă

— Po i s le iei. N-o s - i fie greu. Le-am împachetat de multţ ă ă ţ şi am vrut s i le trimit la moar , numai c n-am avut prin cine.ă ţ ă ă

S-a l sat t cerea.ă ă— Cum o duci acolo? întreb Szkopkowa f cându-şi de lucruă ă

în jurul scrinului.— Aşa şi aşa.— Ei, cred c nu- i pare r u c eşti la ei.ă ţ ă ă— Aş fi preferat s fie ca înainte, spuse Marysia.ă— Şi eu aş fi preferat, accentua Szkopkowa. Ce s fac dacă ă

tu ai ales alt drum. Ai preferat s - i primejduieşti via a şi s teă ţ ţ ă faci de ocar , iar pe mine s m faci de ruşine. Mama ta s-o fiă ă ă r sucit în mormânt… Am fost la cimitir, am fost şi am pus peă mormântul ei o lumânare şi o cununi de imortele, ca s-o maiţă îmbunez, s r cu a de ea. Ce s fac, zic, drag doamn Oksza,ă ă ţ ă ă ă nu m învinov i pe mine, pentru c eu nu o dat i-am spusă ăţ ă ă fetei dumitale, dar tinere ea nu crede în experien a celorţ ţ b trâni. Roag -te acolo pentru îndreptarea copilului dumitale…ă ă M-am rugat şi eu ca s g seşti ocrotitori mai buni ca mine… Şiă ă aşa…

Marysiei îi curgeau lacrimile pe obraji.— Doamn , v jur c n-am f cut nimic r u, v jur!ă ă ă ă ă ă— Copila mea. Aş vrea s te cred. Dar la ce ajut . To i auă ă ţ

v zut c ai umblat cu uşuraticul acela, pe care Dumnezeu înă ă marea lui milostivire nu l-a pedepsit înc . To i ştiu c era cât peă ţ ă aci s te omoare şi pe urm te-a l sat… Şi dac vrei un sfat deă ă ă ă la mine, i-l dau: Pleac cât mai departe de aici, între str ini, şiţ ă ă alt dat fereşte-te de spilcui i şi nebuni din ştia. Şi ca s ai cuă ă ţ ă ă ce pleca şi s nu- i aminteşti de mine cu inima grea, cum îmiă ţ amintesc eu de tine, ai s g seşti în coşule ul acela câ ivaă ă ţ ţ

195


zlo i… Pentru început î i ajung. Cel mai bine ar fi s pleci laţ ţ ă Varşovia. Du-te acolo la un preot şi roag -l s te sf tuiasc ,ă ă ă ă într-un oraş mare e mai uşor s g seşti de lucru.ă ă

Îşi şterse nasul şi ad ug :ă ă— Aşa m-am gândit eu. Dar cred c iar e prea târziu. N-o s -ă ă

mi ascul i sfatul.ţMarysia îi lu mâna şi o s rut .ă ă ă— Aşa am s fac. Mul umesc, doamn , mul umesc… N-am să ţ ă ţ ă

uit niciodat …ă— Ei, du-te, fata mea, du-te cu Dumnezeu. Sfânta Fecioară

s te blagosloveasc şi s te ocroteasc .ă ă ă ăO îmbr işa şi trecând-o pragul, strig în urma ei:ăţ ă— Şi s -mi scrii!ă— Am s v scriu.ă ăCoşule ul de r chit nu era greu, nici con inutul luiţ ă ă ţ

s r c cios, dar mâna îi amor ea şi tot mai des trebuia s treacă ă ă ţ ă ă coşul dintr-o mân în alta.ă

De câteva zile gerul se mai îmblânzise, iar acum începuse să ning cu nişte fulgi mari care c deau încet, lenevos, dar atât deă ă des, încât nu se vedea nimic la câ iva paşi. Din fericire, copaciiţ înal i de pe marginea şoselei nu te l sau s te r t ceşti. Dacţ ă ă ă ă ă Marysia mergea îns tot mai încet, aceasta nu se datoraă pierderii drumului. Atâtea gânduri îi treceau prin cap, atâtea sentimente îi sfâşiau inima, îi da dreptate fostei sale ocrotitoare. Într-adev r, ar trebui s plece, s plece cât maiă ă ă departe, chiar şi la Varşovia. Acum avea bani şi fiecare zi amânat era lipsit de sens…ă ă

Dar s p r seasc locurile acestea, s renun e pentruă ă ă ă ă ţ totdeauna la speran a de a-l mai vedea m car de departe peţ ă Leszek… S -l lase aşa pe unchiul Antoni?!… Doar el se vaă întoarce aici… I-a ar tat atâta bun tate, a trezit atâteaă ă sentimente comune… Sigur c trebuie s plece. Dar maiă ă degrab la Vilnius. O s -i dea voie s -l vad la închisoare… Seă ă ă ă vor sf tui ce-i de f cut… Da, acesta-i cel mai important lucru,ă ă singurul lucru important. Ce-i r mânea altceva de f cut?…ă ă

G si cu greu drumul spre moar . Ningea atât de des, încâtă ă dac n-ar fi fost vuietul apei ce c dea pe roata morii şi forn itulă ă ă cailor, nici n-ar fi z rit moara. Luminile le-a v zut abia când aă ă ajuns aproape şi s-a mirat c şi ferestrele c su ei lui Antoniă ă ţ erau luminate.

— Se vede c Natalka a venit s -şi fac lec iile, îşi spuseă ă ă ţ Marysia.

196

— Vraciul —

În tind îşi scutur ghetele de z pad , deschise uşa şi se opriă ă ă ă înlemnit .ă

Odaia începuse s se învârteasc cu ea cu tot, inima îi b teaă ă ă de s -i sar din piept, scoase un ip t şi leşin .ă ă ţ ă ă

Capitolul XVI

La începutul lunii decembrie, în sanatoriul doctorului Du Chateau din Arcachon se deschidea sezonul de iarn provocândă o afluen masiv de parizieni suferinzi de artrit . Aşa c pe laţă ă ă ă mijlocul lui decembrie când a venit domnul Stanislaw Czy ski şiń i-a comunicat doctorului c vrea s -şi ia fiul în ar , medicul nuă ă ţ ă s-a împotrivit deloc.

— De acord, i-a spus. Fiul dumneavoastr este de faptă complet s n tos. Deocamdat nu i-aş recomanda nici un sportă ă ă care solicit eforturi, dar oasele s-au sudat ireproşabil, subă influen a masajelor musculatura s-a fortificat suficient, în ceeaţ ce priveşte starea lui de spirit, cred c este manifestarea uneiă nostalgii. Întoarcerea în ar , la familie îl va înviora şi-l va puneţ ă pe picioare.

— Aşa sper şi eu.Domnul Czy ski îi scutur mâna.ń ăAcum, stând în vagon, în fa a fiului, nu-i mai r m sese nimicţ ă ă

din speran a aceea. Dup ce se sf tuise cu so ia, inten ionatţ ă ă ţ ţ plecase singur la Arcachon, ca s -l aduc pe Leszek deă ă s rb tori. Erau speria i de scrisorile lui. Dup un lungă ă ţ ă bombardament de misive din partea lor, le-a trimis şi el două scrisori şi acestea scurte, deprimante, reci.

Pe tat l s u l-a întâmpinat cu aceeaşi r ceal şi a fost deă ă ă ă acord s se întoarc .ă ă

— Mi-e totuna. Atât a spus.St tea t cut, cu o igar stins de mult în mân şi p rea să ă ţ ă ă ă ă ă

nu aud ce-i spunea tat l s u despre politic , despreă ă ă ă îmbun t irea conjuncturii, despre noile comenzi. Se p rea că ăţ ă ă nu-l intereseaz nimic, c nimic nu-l poate preocupa, nimic nu-lă ă poate emo iona. Oare şocul nervos pe care l-a f cut în timpulţ ă acelui accident nefericit avea s fac pentru totdeauna, dintr-ă ăun b iat vesel un melancolic apatic?…ă

În zadar se str duia domnul Czy ski s -i capteze aten ia cuă ń ă ţ ceva. Leszek se rezuma la r spunsuri scurte, se uita pierdut laă vârfurile ghetelor sale şi era st pânit de o linişte stins ,ă ă

197


vl guit .ă ăNoaptea, domnul Czy ski nu putea adormi şi arunc o privireń ă

în compartimentul fiului. Avea o presim ire rea şi nu se înşelaseţ prea mult: cu toat noaptea geroas , Leszek deschiseseă ă fereastra şi, îmbr cat numai într-o pijama sub ire, st teaă ţ ă aplecat cu capul afar . Când s-a deschis uşa, un vânt rece caă ghea a n v li în compartiment.ţ ă ă

— Ce faci, fiule! se sperie domnul Czy ski. Te îmboln veştiń ă de pneumonie.

Leszek se întoarse.— Se poate, tat .ă— Te rog, închide fereastra!— Mi-e cald.— Vreau s vorbesc cu tine.ă— Bine.Închise fereastra şi se aşez .ă— Eşti foarte imprudent, Leszek, începu domnul Czy ski. Nuń

numai c nu ai grij de s n tatea ta, dar te şi expui cu bună ă ă ă ă ştiin .ţă

T cerea a fost singurul r spuns.ă ă— De ce nu te-ai culcat?— Nu mi-e somn.— Ar trebui, totuşi. Starea s n t ii tale necesit înc multă ă ăţ ă ă ă

grij .ă— De ce? Leszek îl privi în ochi.— Cum, de ce?!— Aşa, de ce? Crezi c in la asta?ă ţ— Ar trebui s ii.ă ţ— Aha! Şi f cu un semn cu mâna.ă— Leszek!— Tat ! Dumneata chiar crezi c via a merit îngrijire,ă ă ţ ă

nelinişte, preocupare?… Crede-m c personal nu in deloc laă ă ţ via .ţă

Domnul Czy ski f cu un efort s zâmbeasc .ń ă ă ă— Când eram de vârsta ta, min i, aveam şi eu asemeneaţ

depresiuni, dar am avut destul minte ca s le socotesc st riă ă ă trec toare.ă

— Şi aici ne deosebim, tat , d du Leszek din cap. Eu ştiu că ă ă nu e o depresiune trec toare.ă

— Eu te asigur c aşa e. Ai încredere în experien a mea.ă ţ Fireşte, şocul fizic şi cel psihic las urme. Dar trec. Şi trec cuă atât mai repede cu cât vei privi mai realist actuala ta stare de

198

— Vraciul —

spirit. Conştientizarea cauzelor depresiunii este cel mai eficient mijloc de combatere a ei.

Domnul Czy ski nu avu impresia c argumentarea luiń ă conving toare ar fi ajuns la fiul s u, aşa c ad ug :ă ă ă ă ă

— Şi înc ceva. Nu ai voie s ui i de noi, de p rin ii t i,ă ă ţ ă ţ ă pentru care tu eşti totul. Dac ra iunea nu ac ioneaz asupraă ţ ţ ă ta, atunci m adresez sentimentelor tale.ă

Leszek tres ri şi dup o pauz întreb :ă ă ă ă— Tat , dumneata chiar crezi c sentimentele sunt o foră ă ţă

atât de mare şi vrednic de stim încât s le iei în seam cândă ă ă ă se naşte în noi întrebarea hamletian : a fi sau a nu fi?…ă

— Sigur c da, Leszek.ă— Î i mul umesc, tat . Sunt de aceeaşi p rere.ţ ţ ă ă— Ei, vezi, fiule. Acum culc -te şi încearc s adormi. Spreă ă ă

diminea vom fi acas . Da… Nu- i po i închipui cât îi e de dorţă ă ţ ţ mamei dup tine. Ea întotdeauna se str duieşte s par o fireă ă ă ă puternic … Dar tu ştii cât duioşie se ascunde sub acestă ă înveliş. Hai, dormi, fiule. Noapte bun .ă

— Noapte bun , tat , r spunse Leszek cu o voce uscat .ă ă ă ăStinse lumina, dar nu se culc . Hurduc itul ritmic al ro ilor,ă ă ţ

leg natul vagonului, fâşiile de scântei pe geamul întunecat…ă Aşa era şi atunci când se întorcea. Numai c atunci ar fi vrut să ă gr beasc goana trenului. Ei îi ducea inelul de logodn , iar luiă ă ă fericirea.

În sera de la Ludwikowo o fi înflorit liliacul?… Da, liliacul şi heliotropii înmiresma i… O s pun s taie tot. Şi poate… Acoloţ ă ă ă sigur e totul acoperit cu z pad înalt şi alb . Iar pe z pad nu-ă ă ă ă ă ăi nici o urm . O ridic tur mic şi uitat …ă ă ă ă ă

Va p şi pe întinderea aceea alb , imaculat … Primul şiă ă ă ultimul… Acolo e inta lui. De acolo nici un drum nu mai duceţ nic ieri… Va aşeza florile, va acoperi mormântul cu flori… vaă ajunge pân la ea mireasma liliacului şi a heliotropului prină z pad , prin stratul de p mânt şi prin capacul de lemn?… Voră ă ă ajunge şoaptele lui repetând cel mai drag nume, cele mai duioase chem ri şi cele mai desperate jur minte?… Va auzi eaă ă b taia tot mai slab a inimii lui muribunde între florile ce mor,ă ă se va preg ti s -l întâmpine, îşi va petrece bra ele în jurulă ă ţ gâtului lui şi-l va l sa, ca mai înainte, s o priveasc , pân seă ă ă ă satur , în ochii ei radioşi?… Pentru totdeauna, pentruă veşnicie…

Ce sentiment pl cut îl cuprindea când gândea astfel. Ceă linişte coborâse peste el de când se împ case cu acest gând.ă

199


De câte ori r mânea singur se cufunda în întinderile nesfârşiteă ale mor ii, lipsite de pasiune, uriaşe şi necuprinse ca spa iulţ ţ cosmic. De-acum f cea parte din ele.ă

Cât de grea şi de dureroas a fost prima perioad ! De cum aă ă putut articula câteva silabe, a întrebat:

— Ce-i cu ea?Mama a tres rit atunci şi i-a r spuns scurt:ă ă— Nu mai tr ieşte, dar nu te gândi la asta.ăIar doctorul Pawlicki a ad ugat:ă— Fractur a bazei craniene. Cu aşa ceva nu se poate tr iă ă

mai mult de câteva zeci de minute.Atunci şi-a pierdut cunoştin a. Şi de câte ori şi-a rec p tat-o,ţ ă ă

conştiin a mor ii Marysiei i se p rea c neag propria luiţ ţ ă ă ă existen . Z când cu ochii închişi, auzea convorbirea purtat înţă ă ă şoapt . Doctorul îi f cea reproşuri doamnei Czynska:ă ă

— Nu trebuia s -i spune i de moartea fetei. A fost oă ţ impruden . Ar putea s -i înr ut easc starea psihic .ţă ă ă ăţ ă ă

Iar mama i-a r spuns:ă— Nu ştiu s mint, doctore. În ceea ce m priveşte amă ă

preferat întotdeauna adev rul nepl cut unor iluzii. De altfel, fiulă ă meu nu este r spunz tor de accident.ă ă

— M gândeam, ezit medicul, la altceva. Putea s simtă ă ă ă ceva pentru Marysia aceea…

— Exclus! îl întrerupse doamna Czynska cu atâta hot râre,ă de parc pân şi simpla b nuial ar fi fost o jignire pentru ea.ă ă ă ă

Starea fizic a lui Leszek se ameliora cu fiecare zi. La spitalulă din Vilnius i-au f cut radiografii, r nile şi contuziile se vindecauă ă normal. În schimb starea psihic a bolnavului trezea temeri totă mai mari. De aceea, de îndat ce via a lui era în afara oric reiă ţ ă primejdii, a fost transportat întâi la o clinic de chirurgie dină Viena, apoi la Arcachon, pentru convalescen . La Arcachonţă societatea interna ional , vesel , trebuia s -i influen eze pozitivţ ă ă ă ţ starea de spirit. Din p cate Leszek evita oamenii. Nu participaă la distrac ii, la excursii, şi cu toate c se supunea automatţ ă tratamentului prescris, starea lui de spirit nu se modifica deloc.

Cel pu in aparent. În realitate, f r s -şi dea seama cei dinţ ă ă ă jur, în el se maturiza o hot râre definitiv . Se maturiza şi-iă ă aducea alinare…

Fireşte, îşi iubea p rin ii şi era conştient de durerea pe careă ţ le-o va provoca. Era dispus la mari sacrificii, dar gândul c seă va condamna pentru toat via a la suferin e, pe care nimic nuă ţ ţ le putea alina, i se p rea monstruos, peste puterile lui.ă

200

— Vraciul —

Şi apoi prea mult îşi dorea moartea, tocmai o asemenea moarte. Şi-o dorea ca pe o expiere. Intrase în via a liniştit şiţ ă fericit a celei mai minunate fiin e nepoftit, nechemat, intraseă ţ aproape cu for a. Dac n-ar fi fost el, ar fi dus şi ast zi oţ ă ă existen poate simpl şi s rac , dar senin . El i-a tulburatţă ă ă ă ă liniştea, din cauza lui a murit, iar dup moarte i-a r masă ă memoria p tat . Din cauza lui. N-a avut suficient curaj pentru aă ă se împotrivi tuturor adversit ilor. A fost prea meschin. A vrutăţ s -şi asigure o existen confortabil ascunzându-şi inten iile.ă ţă ă ţ Cu pre ul cinstei ei!ţ

Asta cerea o pedeaps ! Şi trebuia s şi-o administrezeă ă singur, pentru c numai astfel putea sp la pata de pe memoriaă ă fiin ei iubite mai presus de orice…ţ

Trenul s-a oprit în sta ia aceea mic şi atât de cunoscut . Peţ ă ă peron aşteptau doamna Czynska, Tita Zenowiczowna, Anielka, sora ei, v rul Karol, so ia lui, Zulka, şi înc câteva persoane dină ţ ă familie, care se adunau de obicei la Ludwikowo de s rb tori.ă ă

Zâmbetul re inut cu care Leszek îi salut pe to i, nu-i puteaţ ă ţ induce în eroare: abia dac era un zâmbet conven ional.ă ţ Inten ionat veniser s -l întâmpine cu ova ii şi cu veselie, ca s -ţ ă ă ţ ăl dezmor easc din capul tocului, s -l înveseleasc şi s -l atragţ ă ă ă ă ă în treburile lor zilnice, lipsite de griji. Numai Anielka îl privea t cut şi parc -l comp timea.ă ă ă ă

— Cum a sl bit şi cât e de trist, îi spuse în şoapt doamneiă ă Czynska.

— Încearc s -l înveseleşti şi pref -te c nu vezi la el nici oă ă ă ă schimbare. Doamna Czynska o strânse de mân . El întotdeaunaă a inut la tine.ţ

Patru s nii cu clopo ei traser în fa a palatului de laă ţ ă ţ Ludwikowo, ca în timpul carnavalului. Toat ziua, Leszek n-aă r mas nici o clip singur. În salon radioul se întrecea cuă ă gramofonul.

Dup cin s-a retras, în sfârşit, în camera lui. Aici nu seă ă schimbase nimic. Privi neliniştit spre birou. Jurnalul Marysiei era la locul lui. …

Toat noaptea a citit, a r sfoit de câteva ori aceleaşi pagini,ă ă pe care le ştia atât de bine, aproape cuvânt cu cuvânt. A adormit abia spre diminea şi s-a trezit târziu. Servitorul i-aţă adus micul dejun şi i-a comunicat:

— Domnul este la fabric şi a poruncit s v întreb dac nuă ă ă ă vre i s trece i şi dumneavoastr pe acolo.ţ ă ţ ă

— Nu, scutur din cap. Dar te rog s chemi gr dinarul.ă ă ă201


— V ascult!ă— În ser sunt multe flori?ă— Ca de obicei de s rb tori. Anul acesta trandafirii auă ă

crescut foarte frumos.Dup micul dejun şi-a f cut apari ia gr dinarul şi au trecută ă ţ ă

împreun în ser . Leszek îi ar ta gr dinarului, ce p rea camă ă ă ă ă uimit, mereu alte flori iar la sfârşit i-a spus:

— Te rog s le tai pe toate pe care i le-am ar tat.ă ţ ă— S le tai?ă— Da. Şi s le înveleşti în ceva.ă— Unde vre i s le trimite i, v rog?ţ ă ţ ă— Le iau eu personal.— Pleca i, domnule inginer?ţLeszek nu-i r spunse nimic şi se îndrept spre ieşire.ă ă— Domnule inginer, îl opri gr dinarul. Mi-a i poruncit s taiă ţ ă

aproape toate florile. Nu e treaba mea, dar nu ştiu dacă doamna…

— Bine. Te rog s -i comunici doamnei şi s-o întrebi dac nuă ă are nimic împotriv .ă

— Doamna a plecat cu maşina la gar şi revine abia după ă mas .ă

— Atunci o întrebi dup mas . Şi eu plec tot dup mas .ă ă ă ăLeszek nu se îndoia c mama va fi de acord şi cu devastareaă

serei. Sigur c va în elege imediat pentru ce are nevoie.ă ţS-a întors în camera lui şi s-a apucat de redactat, scrisori.

Cea mai lung era destinat p rin ilor. Câteva mai scurte –ă ă ă ţ unor prieteni apropia i, una, oficial , poli iei şi, în sfârşit, unaţ ă ţ doamnei Szkopkowa. La ultima inea foarte mult. Ea trebuia sţ ă constituie reabilitarea Marysiei în ochii opiniei publice din or şel.ă

Tocmai terminase de scris, când la uş b tu menajera,ă ă doamna Michalewska. Ieri nu reuşise s -l vad pe Leszek. Eraă ă tare ocupat , cum se întâmpla de s rb tori. Acum îns aflaseă ă ă ă c Leszek pleac imediat dup mas , aşa c a l sat pr jiturileă ă ă ă ă ă ă în seama buc tarului, ca s -l poat vedea pe domnul Leszek şiă ă ă s -i exprime bucuria ei c mul umit cerului îl vede iar s n tos.ă ă ţ ă ă ă A început s -i povesteasc cum întrebau to i de el, ce au spusă ă ţ şi ce au f cut…ă

Leszek asculta p l vr geala ei şi-i trecu prin minte că ă ă ă aceast femeie, aceast cronic vie a jude ului trebuie s ştieă ă ă ţ ă exact ceea ce n-ar vrea s întrebe în or şel.ă ă

— Michalesia drag , i se adres . Am o rug minte.ă ă ă202

— Vraciul —

— O rug minte?ă— Da. Nu ştii cumva… vocea i se frânse, n-ai putea s -miă

spui… unde… a fost înmormântat …ă— Cine?— Unde a fost înmormântat … fata care a murit atunci înă

accident?…Femeia c sc gura mare.ă ă— În ce accident?— Ei, atunci cu mine! îşi pierdu el r bdarea.ă— Doamne sfinte! strig . Ce tot spune i! Cum s-o îngroape?!ă ţ

… Pe Marysia aceea?… De la Szkopkowa?… P i ea tr ieşte!ă ăTot sângele i se urc în obraji. S ri de pe scaun şi era cât peă ă

aci s cad .ă ă— Cum?… Cum?… întreb şoptind înfricoş tor, încât,ă ă

speriat , Michalewska se trase spre uş .ă ă— M jur! strig ea. Cum s-o îngroape? S-a îns n toşit. Aă ă ă ă

vindecat-o vraciul acela, iar pe el l-au b gat în puşc rie. Ea stă ă ă acolo la moar . Ştiu de la oameni. Iar Pawelek al nostru, cel deă la buc t rie, a v zut-o cu ochii lui… Doamne! Ajutor!…ă ă ă

Leszek se cl tin , se împletici şi c zu la p mânt. Speriat ,ă ă ă ă ă menajera crezuse c a leşinat, dar a auzit un hohot de plâns şiă nişte cuvinte r zle e. Cum nu în elegea despre ce-i vorba şiă ţ ţ sim indu-se r spunz toare pentru tot ce s-a întâmplat, a ieşit înţ ă ă fug strigând dup ajutor.ă ă

To i erau aduna i în hol. Michalewska a dat buzna şi le-a spusţ ţ cu vocea sugrumat c domnul Leszek a p it ceva.ă ă ăţ

Înainte îns de a sfârşi, Leszek trecu în fug prin hol şiă ă l sând uşa deschis ieşi pe teras .ă ă ă

— Mai şi r ceşte! gemu Michalesia. F r palton. Ce-am f cut!ă ă ă ă…

Între timp Leszek alerga spre grajduri.— Înham repede! strig primului rândaş întâlnit. Repede!ă ă

Repede!S-a apucat şi el s dea o mân de ajutor. S-a stârnită ă

vânzoleal . Din palat venea în fug valetul cu paltonul şi cuă ă c ciula. Cinci minute mai târziu, sania gonea spre Radoliszki,ă gonea ca nebun , fiindc Leszek luase vizitiului h urile şiă ă ăţ mâna el singur.

I se învârtea capul, inima îi b tea ca un ciocan. Şi gândurile îiă alergau într-un galop demen ial. Îl sfâşiau sentimenteţ contradictorii. Sim ea o fericire imens , în acelaşi timp îns oţ ă ă furie tot atât de mare parc smulgea carnea de pe el. Eraă

203


dispus s -i ierte pe to i, s se arunce în bra ele celui maiă ţ ă ţ înverşunat duşman al s u şi deodat furia îi încleşta maxilarele.ă ă L-au min it! Au folosit un vicleşug atât de ieftin, atât de ruşinos!ţ I-au ascuns atâta timp c ea tr ieşte. Se va r zbuna, se vaă ă ă r zbuna f r nici o mil !ă ă ă ă

Şi deodat îl cuprindea duioşia: dar cât a trebuit s sufereă ă ea! Cu siguran a aşteptat o ştire de la el, o scrisoare, unţă semn de via . Treptat şi-a pierdut orice speran , singur ,ţă ţă ă p r sit , uitat în nefericirea ei de omul care i-a jurat dragoste.ă ă ă ă

— Nu m crede cumva un nemernic?… Scrâşni din din i.ă ţŞi asta din cauza lor! O, nu le-o iart el. Doctorului acela,ă

Pawlicki, îi va da câteva palme, îi va t ia urechile în duel. Să ă in minte toat via a c a procedat ca un tic los. Dar mama?…ţ ă ă ţ ă ă

Ea va suferi şi mai mult pentru fapta ei abject . Îi va spune aşa:ă— Din cauza minciunii tale mârşave fiul t u era s seă ă

sinucid . Minciuna a ieşit la iveal împotriva voin ei tale. Prină ă ţ urmare po i considera c i-ai ucis fiul. În orice caz ai ucis toateţ ă ţ sentimentele lui filiale. Pentru tine voi fi de-acum un str in.ă

Iar de acum încolo nu-i va mai adresa nici un cuvânt. Va pleca, va pleca de aici imediat şi pentru totdeauna. Nici pe tat lă s u nu vrea s -l mai vad . Cum a putut el s t inuiască ă ă ă ă ă minciuna mamei?!

— Aceasta-i dragostea p rinteasc , mânca-o-ar iadul! Şiă ă când te gândeşti cât de aproape a fost nenorocirea: acolo, în Fran a, de mult voise s sfârşeasc totul. L-a re inut doarţ ă ă ţ dorin a de a-şi împlini ultima datorie fa de Marysia. De aceeaţ ţă a aşteptat, de aceea s-a întors aici…

— Se vede c cerul mi-a c l uzit paşii.ă ă ăŞi deodat i se p ru c întrez reşte taina destinului s u, c -iă ă ă ă ă ă

era destinat o mare şi nem surat fericire şi c imensitateaă ă ă ă acestei fericiri n-ar fi putut-o pre ui niciodat cum se cuvineţ ă dac n-ar fi fost aceast suferin , aceast desperareă ă ţă ă ne rmurit , care i-a mistuit sufletul.ţă ă

Şi se gândi: de-atâtea ori a întâlnit în via bucuria, succesul,ţă izbânda. Primise totul ca pe ceva natural, obişnuit, care i se cuvenea. Nu-şi amintea ca m car într-un singur caz s se fiă ă trezit în el dorin a de a ad uga la rug ciunile spuse dinţ ă ă obişnuin m car un suspin de recunoştin . A fost nevoie chiarţă ă ţă de asemenea încerc ri grele, ca s înve e s pre uiasc acesteă ă ţ ă ţ ă mari daruri?… S le în eleag valoarea ca s le merite?… S seă ţ ă ă ă maturizeze pentru a primi o asemenea fericire?…

Aşa gândea, dar cum la el gândul trebuia întotdeauna s -şiă

204

— Vraciul —

g seasc imediat exprimarea în fapt , la prima r scruceă ă ă ă strânse h urile, încât caii îşi înfipser picioarele de dinapoi înăţ ă z pad , le arunc vizitiului şi coborând în genunche cu capulă ă ă descoperit în fa a unei troi e, privi la figura t iat în tinichea şiţ ţ ă ă înnegrit de rugin .ă ă

— Mul umescu- i ie, Doamne! Mul umescu- i ie, Doamne! –ţ ţ ţ ţ ţ ţ repet .ă

Întotdeauna s-a considerat un om credincios, cu atât mai mult cu cât nu l-a fr mântat niciodat vreo îndoialaă ă fundamental . Educat de mic în spirit religios, nu s-a remarcată niciodat printr-o râvn deosebit , dar nici nu a neglijată ă ă practicile impuse de biseric , în limitele unui minimum admis.ă De aceea rug ciunea aceasta din fa a troi ei de la r scruci eraă ţ ţ ă şi pentru el o revela ie. Pân acum nu ştiuse ce e o rug ciune şiţ ă ă ce tr iri profunde poate oferi.ă

Când a urcat din nou în sanie, sim ea c ceva s-a liniştit în el,ţ ă s-a înseninat, s-a luminat. I s-au îmblânzit şi gândurile privitoare la vicleşugul mamei, a început s reflecteze. Înă acelaşi timp parc sporise conştiin a fericirii care-l aşteapt .ă ţ ă

Au trecut în goan prin Radoliszki şi au cotit pe drumul ceă ducea la moara lui Prokop. Când s-au oprit în fa a morii, era unţ amurg timpuriu de iarn .ă

În uş st tea argatul Witalis.ă ă— Aici locuieşte domnişoara Wilczurowna? îl întreb Leszek.ă— Cine?— Domnişoara Wilczurowna.— Nu ştiu. Nu locuieşte aici. Poate c e domnişoara Marysia?ă— Da, da! S ri din sanie. Unde-i domnişoara Marysia?ă— S-a dus în târg. Trebuia s-o întâlni i în drum spreţ

Radoliszki.— N-am întâlnit-o. Dar se întoarce repede?— Cred c repede.ă— Atunci aştept.În uş se ivi capul Zoniei.ă— Dac sunte i bun s aştepta i, atunci mai bine ar fi înă ţ ă ţ

odaie. Ori poate în anex , la Marysia… V rog, pofti i aici.ă ă ţÎşi şterse mâinile în şor şi-l conduse pe Leszek în odaia dinţ

anex . G si chibriturile pe sob şi aprinse lampa.ă ă ăLeszek îşi roti privirile prin înc pere. Era s r c cioas , dară ă ă ă ă

curat .ă— Marysia trebuie s vin îndat . S-a dus pân în târg,ă ă ă ă

încerca Zonia s lege vorba. Dumneavoastr v d c v-a iă ă ă ă ţ

205


îns n toşit.ă ă— M-am îns n toşit.ă ă— Mare noroc. Când v-au adus aici pe dumneavoastr şi peă

Marysia, mi-era şi fric s m uit. Atâta sânge, c Doamneă ă ă ă fereşte! Ne-am şi rugat pentru sufletele dumneavoastr . Dacă ă n-ar fi fost Antoni!… Ce s mai vorbim! F cu un semn cu mâna.ă ă

— Care Antoni? întreb Leszek.ă— Antoni Kosiba, vraciul care st aici.ă— Aici st ?ă— Da’ unde? Acuma e la închisoare. Dar aici st , aici se-ă

ntoarce. Aici, pe lavi a asta v-a ajutat, v-a pus oasele la loc, v-aţ cusut, chicoti Zonia. Am ras cu cioburi petele de sânge. Nu ieşeau. Cu dumneavoastr a fost r u, dar cu ea… nu mai eraă ă nici o n dejde. Nici nu mai sufla. I-au intrat oasele în creier.ă Când v-a dus la automobil, doctorul zicea c ea e caput.ă S rmana asta, zicea, n-are nevoie decât de sicriu, zicea, şi-iă p cat, c -i frumoas . Şi la drept vorbind, vreme de oă ă ă s pt mân nimeni nu credea c mai învie Antoni a furat cuf rulă ă ă ă ă cu instrumentele doctorului ca s-o scape, A îngrijit-o zi şi noapte. Nici el nu mai ştia ce s fac . L-a chemat şi pe baciulă ă din Pieczki s-o descânte. Ea îns tot parc era moart . Abiaă ă ă când am t iat eu o g in alb sub fereastr , i-a ajutat.ă ă ă ă ă

Leszek asculta cu cea mai mare aten ie şi-i veni în minte cţ ă poate pe nedrept o b nuise pe mama sa şi pe doctorii Pawlickiă de minciun premeditat . Probabil c amândoi erau convinşi că ă ă ă Marysia, muribund la plecarea lor, nu avea s -şi mai recapeteă ă s n tatea. Povestirea acestei femei tinere p rea s pledeze înă ă ă ă favoarea lor. Pe urm îns mama a aflat, cu siguran , că ă ţă ă Marysia tr ieşte. De ce nu i-a scris atunci nici un cuvânt despreă asta?… De ce nu i-a spus nimic tata, de ce a aflat abia la Ludwikowo, şi asta întâmpl tor?!… Aici era vina lor şi asta leă reproşa. Reproşul era îns atenuat de sentimentul proprieiă vinov ii. Prea aspru şi prea pripit şi-a condamnat p rin ii şi peăţ ă ţ doctorul Pawlicki.

— Dar acum domnişoara Marysia e complet s n toas ?ă ă ă întreb .ă

— Nu-i lipseşte nimic. Ba s-a f cut frumoas ca mai înainte,ă ă râse Zonia. Numai c are mari necazuri, fiindc o v d c umblă ă ă ă ă plâns .ă

— Ce necazuri?— Eu nu ştiu, dar cred c de necazuri nu duce lips , întâi că ă ă

şi-a pierdut slujba din pricina bolii. Doamna Szkopkowa a luat

206

— Vraciul —

pe altcineva la pr v lie. Se zice c pe o rud de-a ei.ă ă ă ă— Asta nu-i nimic! Ce altceva?…— Cu Antoni. L-au b gat pe trei ani la închisoare pentruă

furtul acela şi pentru c vindec f r s aib dreptul.ă ă ă ă ă ă— Asta nu se poate!— Ba se poate, pentru c l-au închis.ăŞi Zonia i-a povestit lui Czy ski pe larg ce şi cum s-ań

întâmplat.— Ne-am sf tuit cum s -l ajut m, dar ce ajutor îi putem daă ă ă

noi?! încheie Zonia. Şi acum ierta i-m , fiindc trebuie s v dţ ă ă ă ă de gospod rie. Marysia trebuie s soseasc dintr-o clip în alta.ă ă ă ă

A ieşit, iar Leszek începu s cerceteze cu duioşie înc perea.ă ă Peste tot se vedea înclina ia Maysiei spre cur enie, spreţ ăţ estetic. Cât au trebuit s munceasc mânuşi ele ei.ă ă ţ

— Acum totul va lua sfârşit! îşi spunea şi sim ea cum îlţ cuprinde o mare bucurie.

Afar ningea cu fulgi mari, tot mai deşi.ă— Numai s nu se r t ceasc ! se nelinişti Leszek. Deodată ă ă ă ă

auzi un boc nit în tind . Era sigur c e ea.ă ă ăSe opri în mijlocul înc perii şi aştepta. Se deschise uşa.ă

Marysia se opri în prag, ip şi s-ar fi pr buşit dac n-ar fi prins-ţ ă ă ăo la timp în bra e. Îi acoperea cu s rut ri buzele, ochii; subţ ă ă atingerea mâinilor lui se topea z pada de pe palton.ă

Încet îşi rec p ta cunoştin a.ă ă ţ— Iubita mea, îi şoptea el. Fericirea mea… În sfârşit, eşti

lâng mine vie şi s n toas , şi a mea… Toate s-au ridicată ă ă ă împotriva noastr , dar acum nu ne mai desparte nimic… Aiă crezut despre mine c sunt r u, c te-am uitat… Dar nu-iă ă ă adev rat! Î i jur c nu-i adev rat! Spune-mi c m crezi!ă ţ ă ă ă ă

Marysia se lipea de el…— Cred, cred, cred…— Şi m mai iubeşti?…ă— Te iubesc. Te iubesc mai mult decât te-am iubit vreodat .ă— Soarele meu! Minunea mea! Spune, ai gândit ceva r uă

despre mine?…În ochii ei z ri o clip de şov ial .ă ă ă ă— R u n-am gândit, r spunse în cele din urm . Dar am fostă ă ă

tare trist . Atâta am aşteptat. Atât de mult am aşteptat…ă Atâtea zile…

— Crede-m , Leszek deveni grav, c şi aşa ai fost maiă ă fericit decât mine. Şi eu am tr it tot atâtea zile, dar au fost deă ă o sut , de un milion de ori mai grele decât ale tale. Pentru că ă

207


eu nu mai aşteptam nimic.T cu, apoi ad ug :ă ă ă— Am fost indus în eroare.Marysia scutur din cap.ă— Nu în eleg.ţLui îns îi era greu s spun adev rul. În cele din urm seă ă ă ă ă

învinse:— Mi s-a ascuns c tr ieşti. Nu cred c au f cut-o din reaă ă ă ă

voin . La început starea ta era desperat , pe urm … Nimeniţă ă ă nu ştia c tu eşti totul pentru mine. Aşa c nu m-au anun at.ă ă ţ

D du din cap şi în ochi îi str lucir lacrimile.ă ă ă— Acum ştiu, acum în eleg… Şi… i-a p rut r u c nu maiţ ţ ă ă ă

tr iesc?…ă— Dac mi-a p rut r u? întreb el. Marysia, iat dovezile!ă ă ă ă ă

Iat -le!…ăC ut într-un buzunar, în al doilea, c ut în toate.ă ă ă ă— Am l sat scrisorile la Ludwikowo pe birou. Dar ai s leă ă

citeşti mâine.— Mi-ai scris, Leszek? se mir .ă— Nu ie, fericirea mea! neg muşcându-şi buzele. Erauţ ă

scrisori de adio. Câtre p rin i, c tre prieteni. Am sosit ieri şi le-ă ţ ăam scris azi-diminea . Iar seara…ţă

Se uit la ferestrele întunecate, acoperite pân la jum tateă ă ă cu z pad .ă ă

— Iar la vremea asta… nu mai trebuia s fiu în viaă ţă— Leszek! strig îngrozit :ă ă— Ce rost avea s mai tr iesc f r tine!ă ă ă ăS-au îmbr işat, dar pe obraji le curgeau şiroaie de lacrimi.ăţ

Îşi plângeau trecutul vitreg, îşi plângeau triste ea, desperareaţ care se mistuise în ei pân la sfârşit, îşi plângeau fericirea, atâtă de mare, de necuprins , pe care o tr iau, încât se sim eauă ă ţ pierdu i, mici şi sfioşi în nem rginirea ei.ţ ă

Capitolul XVII

Leszek nu se înşelase. Plecând n ucit de acas , l saseă ă ă scrisorile şi plicurile neadresate pe birou. Dup plecarea, a lui,ă la Ludwikowo s-a stârnit un adev rat haos. De atâtea emo ii,ă ţ menajera, doamna Michalewska, a f cut o criz , dup care,ă ă ă adus la un anumit echilibru a început s relateze convorbireaă ă ei cu Leszek atât de încâlcit, încât a trebuit s treac mult timpă ă

208

— Vraciul —

pân s se afle ce s-a întâmplat de fapt.ă ăChemat imediat de la fabric , domnul Czy ski are meritul deă ń

a fi stabilit situa ia real . El nu s-a limitat la informa iileţ ă ţ Michalewsk i; a aflat de la servitori c Leszek a chemată ă gr dinarul, de la gr dinar c i-a poruncit s taie toate florile maiă ă ă ă frumoase din ser …ă

Se în elege c domnul Czy ski nu a neglijat nici afirma iaţ ă ń ţ menajerei c l-a g sit redactând nişte scrisori. Era îns atât deă ă ă prudent, încât, cu toate insisten ele familiei nu a permisţ nim nui s intre în camera fiului. De aceea a putut citi în linişteă ă scrisorile.

Liniştea aceasta nu excludea îns faptul c în timpul lecturii,ă ă domnului Czy ski au început s -i tremure mâinile iar pe frunteń ă s -i apar broboane mari de sudoare. Con inutul scrisoriloră ă ţ confruntat cu relat rile menajerei nu l sa nici o îndoial asupraă ă ă cauzelor apatiei lui Leszek şi ale plec rii lui inopinate.ă

Aşa c de îndat ce se întoarse doamna Czynska, iar domnulă ă Stanislaw o invit în cabinet, el putu s -i relateze numaiă ă evenimentele şi s -i înf işeze întreaga situa ie.ă ăţ ţ

— Azi-diminea Leszek a chemat gr dinarul şi i-a poruncitţă ă s taie aproape toate florile din ser . Pe urm s-a aşezat laă ă ă birou s scrie nişte scrisori. Înainte de a i le da s le citeşti,ă ţ ă drag Ela, trebuie s te informez c ele nu mai sunt actuale şiă ă ă c primejdia a trecut.ă

— Ce primejdie? întreb pe bun dreptate doamna Czynska.ă ă— Inten ia de sinucidere a lui Leszek.ţDoamna Eleonora îng lbeni.ă— E o absurditate! îşi încrunt ea sprâncenele.ă— Citeşte! îi r spunse so ul, oferindu-i colile scrise.ă ţCitea repede şi numai respira ia precipitat îi tr da emo iaţ ă ă ţ

profund . Dup ce a terminat lectura a r mas t cut , cu ochiiă ă ă ă ă închişi.

— Unde este? întreb în şoapt .ă ă— Ascult mai departe. Scrisorile au r mas aici fiindc înă ă ă

camer a intrat Michalewska. Leszek a întrebat-o în care cimitiră a fost înmormântat fata aceea despre care scrie cu atâtaă desperare în scrisorile sale. Fireşte, Michalewska a fost uimit şiă i-a explicat c fata tr ieşte. I-a spus şi unde o poate g si. Î iă ă ă ţ po i închipui ce impresie a f cut aceast veste asupra lui. Aţ ă ă suferit un şoc nervos sau ceva în genul acesta. Pe urm aă alergat ca ieşit din min i la grajduri ca s înhame caii. Înainteţ ă de a pleca, servitorul abia a reuşit s -i aduc paltonul şiă ă

209


c ciula. A plecat spre Radoliszki, fireşte, la nefericita aceea deă moar , unde, dup câte ştii, locuieşte Marysia aceea.ă ă

— Ai trimis pe cineva dup el? ăDomnul Czy ski ridic din umeri.ń ă— Ar fi de prisos. De fapt e vizitiul cu el. Aşteptându-te pe

tine, nu am luat nici o hot râre. M-am gândit îns la toată ă ă aceast situa ie şi am ajuns la anumite concluzii. Dac -mi daiă ţ ă voie…

— Te ascult.— În primul rând ştim acum c sentimentele lui Leszekă

pentru fata aceea nu sunt deloc un amuzament trec tor, ci oă dragoste profund .ă

— E absurd!— Personal sunt de acord cu tine, dar trebuie s lu m înă ă

considerare faptele obiective. Este cert c el o iubeşte. Nimeniă nu-şi ia via a pentru cineva pe care-l simpatizeaz doar. Asta-iţ ă una. Acum afl c ea tr ieşte. Sufer un asemenea şoc încât îiă ă ă ă sperie pe to i din cas . Nu-i de mirare. Un om care de câtevaţ ă luni se afl într-o depresiune teribil şi se gândeşte numai laă ă modalitatea prin care s -şi curme via a, recâştigând deodată ţ ă tot ce pierduse. Atunci îşi aminteşte c tocmai tu, propria luiă mam , i-ai vorbit de moartea acelei fete. Îmi dau de asemeneaă seama c noi amândoi nu l-am înştiin at de îns n toşirea ei. Şiă ţ ă ă acum gândeşte-te, cum ne judec el pe noi, cum ne poateă judeca?!

Doamna Czynska şopti:— Eu nu l-am min it. Eram convins c spun adev rul.ţ ă ă ă— Dar când te-ai convins c nu era adev rat, ai hot rât s -iă ă ă ă

t inuieşti acest lucru.ă— Nu s -i t inuiesc. Pur şi simplu nu am considerat c e oă ă ă

problem atât de important pentru el încât s -i scriu.ă ă ăDomnul Czy ski f cu cu mâna un gest nedefinit.ń ă— Te înşeli, drag Ela. Mi-ai spus limpede atunci c Leszekă ă

nu trebuie s afle de îns n toşirea Marysiei.ă ă ă— Pentru binele lui.— Asta-i alt chestiune.ă— Pentru binele lui. Am vrut s uite de aceast aventur .ă ă ăDomnul Czy ski se mişc ner bd tor în fotoliuń ă ă ă— Mai po i numi acum aşa ceva aventur ?… Acum, dup ceţ ă ă

ai citit scrisoarea?…— Nu am pus nici un accent pe acest cuvânt.— Apoi, mai scrie c a fost logodit cu ea. Îi spune logodnic ,ă ă

210

— Vraciul —

ne asigur c în scurt timp trebuiau s se cunune.ă ă ă— Nu aş fi fost niciodat de acord cu aşa ceva, r bufniă ă

doamna Eleonora. Nu le-aş fi dat niciodat binecuvântareaă mea!…

Domnul Czy ski se ridic .ń ă— Acum m îndoiesc c el, fiul nostru… ne-ar mai primiă ă

binecuvântarea, chiar dac l-am ruga! Chiar dac l-am ruga.ă ă Ela, tu chiar nu în elegi ce s-a întâmplat şi ce se puteaţ întâmpla? Tu nu- i dai seama c era cât pe aci s ne ucidemţ ă ă propriul copil?… Bine ar fi s nu-l fi pierdut şi aşa pentruă totdeauna!…

Liniştea lui disp ruse complet. Se lu cu mâinile de cap şiă ă repet m surând camera.ă ă

— Eu îl cunosc. El nu ne va ierta niciodat ! Eu îl cunosc. Nuă ne va ierta!

— St pâneşte-te, Stas, îi spuse doamna Czynska cu voceaă uşor tremur toare. Î i în eleg neliniştea şi poate chiar î iă ţ ţ ţ împ rt şesc temerile. Vreau îns s subliniez c nu am s -miă ă ă ă ă ă reproşez nimic. Consider, în continuare, c datoria p rin ilor eă ă ţ de a se îngriji de viitorul copilului…

— Are treizeci de ani.— Exact. Cu atât mai mult dac la cei treizeci de ani ai s i nuă ă

ştie s -şi organizeze via a. Ar fi o dovad de sl biciune şi deă ţ ă ă oportunism s renun m la principii pentru satisfac ia egoistă ţă ţ ă de a ob ine acordul unui fiu care vrea s -şi croiasc prostţ ă ă viitorul.

— Cu alte cuvinte, zise domnul Czy ski, preferi s - i pierziń ă ţ fiul decât s renun i la propria- i concep ie asupra fericirii lui?…ă ţ ţ ţ

— N-am spus asta.— Atunci ce-ai spus?!— C trebuie s in la principii… dar…ă ă ţ— Ce dar?…— Dar singur nu am destul putere. Din p cate nu o g sescă ă ă ă

nici în tine.Doamna Eleonora îşi l s capul în jos.ă ă— E absurd, draga mea, spuse cu convingere so ul. Sţ ă

zicem, c suntem puternici, c nu ne abatem de la principiileă ă noastre. Ce ar fi atunci via a noastr ?… S p m o pr pastieţ ă ă ă ă între noi şi fiin a care este singurul scop al existen ei noastre,ţ ţ singurul rod, singurul argument.

Puse mâna pe um rul so iei.ă ţ— Spune, Ela, cine ne mai r mâne?… Ce ne mai r mâne?…ă ă

211


Î i po i închipui cum va ar ta via a noastr ?…ţ ţ ă ţ ăDoamna Czynska d du din cap.ă— Ai dreptate.— Negreşit. Şi mai ia în seam un lucru: noi nu o cunoaştemă

pe fata aceea. Ne baz m resentimentele numai pe pozi ia eiă ţ social . Nu ştim nimic despre ea decât c a fost vânz toareă ă ă într-o pr v lie, dar ştim totuşi c fiul nostru a îndr git-o. Creziă ă ă ă c ar putea îndr gi o fiin vulgar , lipsit de inteligen ,ă ă ţă ă ă ţă obtuz – într-un cuvânt lipsit de orice calit i? Nu- i aduciă ă ăţ ţ aminte c tu îns i ai sesizat spiritul lui de observa ie,ă ăţ ţ aprecierile lui oportune la adresa cunoscu ilor noştri, atitudineaţ critic fa de femei?… De ce s ne închipuim lucrurile cele maiă ţă ă rele despre o fat pe care nu o cunoaştem şi pe care el şi-aă ales-o? Tot atât de bine am putea s ne închipuim c este ună ă fenomen supraomenesc. Şi sunt convins, iar tu ştii c mie nu-miă place s arunc vorbe în vânt, c cele mai multe dintreă ă prejudec ile noastre se vor risipi când o vom cunoaşte.ăţ

Doamna Czynska şedea t cut , cu capul sprijinit în mân şiă ă ă p rea c priveşte covorul.ă ă

— Dac rezervele noastre vor creşte cu acest prilej, atunci,ă crede-m , continu domnul Stanislaw, c şi Leszek le vaă ă ă împ rt şi cu timpul când o va putea vedea pe fundalul nostru,ă ă în mijlocul nostru.

— Ce vrei s spui?ă— Cred c cel mai bine ar fi s-o lu m pe aceast Marysia laă ă ă

noi.— La noi?… La Ludwikowo?…— Fireşte. Şi mai adaug c trebuie s ne gr bim cu această ă ă ă

invita ie.ţ— De ce?— Pentru c dac nu-i ar t m lui Leszek imediat cât maiă ă ă ă

mult bun voin , dac se va gândi m car o clip c amă ă ţă ă ă ă ă ac ionat cu premeditare şi vrem, în continuare, s -l desp r imţ ă ă ţ de Marysia… Atunci va fi prea târziu. Cine ştie dac nu a luat-oă de la moar şi nu a dus-o la vreun prieten de-al lui?ă

— Atunci ce-i de f cut?ăDoamna Czynska strânse pumnii.— S mergem cât mai repede acolo.ă— Unde?… La moar ?ă— Da. Dac nu-i prea târziu.ăDoamna Czynska se ridic repede.ă— Bine. Trimite dup şofer, s trag maşina.ă ă ă

212

— Vraciul —

Domnul Czy ski o strânse la piept.ń— Î i mul umesc, Ela. Nu vom regreta. Îmb trânim, dragaţ ţ ă

mea, şi avem nevoie de tot mai mult c ldur .ă ă ăCând Czy ski ieşi din camer , doamna Eleonora îşi ştergeań ă

lacrimile.Zece minute mai târziu, limuzina mare şi neagr demar dină ă

fa a cerdacului. Cufunda i în gândurile lor, doamna şi domnulţ ţ Czy ski nu scoteau nici un cuvânt, ba uitaser s -i spunń ă ă ă şoferului unde merg.

Şoferul îns ştia singur. La Ludwikowo to i ştiau unde şiă ţ pentru ce se duc. Şi cum putea fi altfel? Sunt lucruri care mişcă toate inimile la fel, le simt to i şi le în eleg to i.ţ ţ ţ

Maşina lung şi grea coti de pe şoseaua întins pe un drumă ă lateral. Aici s niile înc rcate cu cereale v luriser drumul şiă ă ă ă trebuia mers încet, atent. Lumina puternic a farurilor urca şiă cobora, sco ând la iveal , ca prin farmec, silueteleţ ă surprinz toare ale afinilor înveşmânta i în z pad , m ciucileă ţ ă ă ă negre ale s lciilor cu cr cile lor sub iri şi în cele din urmă ă ţ ă acoperişurile uguiate ale acareturilor lui Prokop şi stalactiteleţ ur urilor de ghea , atârnând ca o cascad înghe at .ţ ţ ţă ă ţ ă

Ninsoarea încetase şi şoferul z ri de departe sania de laă Ludwikowo în fa a morii.ţ

— Caii noştri sunt în fa a morii, spuse f r s se întoarc .ţ ă ă ă ă— Slav Domnului c mai sunt aici, îşi spuser doamna şiă ă ă

domnul Czy ski.ńLumina farurilor scoase din cas vizitiul, care, dup ceă ă

acoperise caii cu oale, se înc lzea în cuhnie lâng sob , şi peţ ă ă ă b trânul Mielnik, care socotea de datoria lui s -i întâmpine peă ă boierii din Ludwikowo.

— Fiul dumneavoastr , îi înştiin a el, e în c su laă ţ ă ţă domnişoara Marysia. Da i-mi voie s v conduc.ţ ă ă

— Mul umesc, Prokop! spuse domnul Czy ski, şi luând-o deţ ń bra pe doamna Eleonora, şopti: ine minte, Ela, c dac vrei sţ Ţ ă ă ă câştigi inima cuiva, trebuie s -i oferi inima ta.ă

— Ştiu, bunul meu prieten. Îl strânse de bra . Şi nu- i fieţ ţ team .ă

În adâncul sufletului se împ case cu ceea ce nu prea demultă i se p rea ceva degradant. Iat , pentru a doua oar în via ,ă ă ă ţă soarta a silit-o s treac acest prag. O fatalitate învârtise roataă ă şi o oprise iar într-un moment critic, într-un moment de nelinişte şi de nesiguran , în fa a acestei c su e cu ferestreţă ţ ă ţ mici şi p trate.ă

213


La b taia în uş , Leszek r spunse cu o voce puternic ,ă ă ă ă sigur , poate chiar provocatoare:ă

— Intra i!ţCu câteva minute în urm , luminile farurilor îl înştiin aseră ţ ă

de venirea p rin ilor. Ştia c sunt ei. Dar nu ştia cu ce vin. Aşaă ţ ă c s ri în picioare şi se post în fa a Marysiei, parc ar fi vrut s-ă ă ă ţ ăo apere de o primejdie ce se apropia. Fa a i se alungi şi seţ îng lbeni. Îşi încleşta din ii, fiindc pe limb îi veneau oă ţ ă ă sumedenie de cuvinte aspre, violente, neîndur toare. Aştepta.ă

Uşa se deschise. Intrar . Se oprir în prag şi poate c totulă ă ă nu a durat mai mult de o secund , dar suficient ca s -iă ă în eleag . Pe chipul tat lui se vedea un zâmbet bun, liniştit,ţ ă ă ochii mamei erau înroşi i de plâns, iar buzele îi tremurau.ţ

— B iatul meu! abia şopti mama.ăLeszek îi prinse mâinile şi i le s ruta nest pânit.ă ă— Mam ! Mam !…ă ăÎn aceste cuvinte în buşite de emo ie se concentra totul, şiă ţ

durerile, şi reproşurile, şi speran ele, şi regretul, rug mintea deţ ă iertare şi iertarea îns şi. Toat istoria suferin ei lor, a lupteiă ă ţ interioare, a acuza iilor reciproce şi grijilor înduioş toare, aţ ă hot rârilor nemiloase şi a celor mai sensibile duioşii seă concentrau în aceste dou cuvinte: b iat, mam , în acesteă ă ă expresii, cu care sunt scrise cele mai trainice tratate, cele mai intangibile alian e, cele mai sfinte concordate.ţ

S-au îmbr işat f r s -şi mai spun nimic, f r s maiăţ ă ă ă ă ă ă ă gândeasc nimic, f r s mai doreasc nimic decât ca ceea ceă ă ă ă ă a reînviat în ei aureolat de un adev r atât de str lucitor s nuă ă ă se întunece niciodat .ă

Doamna Czynska îşi reveni prima şi spuse cu c ldur :ă ă— D -mi voie, Leszek, s - i cunosc viitoarea so ie.ă ă ţ ţ— Mam ! Priveşte-o pe cea mai iubit fat de pe lume… Nuă ă ă

atât de iubit pe cât merit .ă ăMarysia st tea cu ochii pleca i, stânjenit şi timid .ă ţ ă ă— Eu şi tata, spuse doamna Eleonora, al tur mă ă

sentimentelor tale pe ale noastre şi poate c atunci seă echilibreaz .ă

Se apropie de Marysia, o îmbr iş şi o s rut cu c ldur .ăţ ă ă ă ă ă— Eşti superb , copila mea, şi sunt convins c tân rul t uă ă ă ă ă

suflet e tot atât de frumos. Sper c ne vom împrieteni şi c nuă ă m vei considera rivala ta, deşi amândou iubim acelaşi b iat.ă ă ă

Râse şi mângâie obrajii îmbujora i ai fetei.ţ— Uit -te în ochii mei, vreau s v d dac -l iubeşti foarteă ă ă ă

214

— Vraciul —

mult.— Ah, cât de mult, doamn ! spuse în şoapt Marysia.ă ă— Eu nu sunt pentru tine doamn , copil drag . Vreau s fiuă ă ă ă

mama ta.Marysia se aplec şi îşi lipi buzele de mâna acestei doamneă

mândre, care pân nu demult îi fusese str in , amenin toareă ă ă ţă şi inabordabil , şi c reia acum avea dreptul s -i spun mam .ă ă ă ă ă

— D -mi voie şi mie, domnul Czy ski întinse amândouă ń ă mâinile spre Marysia, s - i mul umesc pentru fericirea fiuluiă ţ ţ nostru.

— Eu sunt fericit datorit lui! zâmbi cu mai mult curajă ă Marysia.

— Uita i-v la ea, cât e de frumoas ! spuse cu exaltareţ ă ă Leszek, care pân atunci privea toat scena cu o uluire plin deă ă ă fericire.

— Te felicit, b iete! îl b tu pe um r tat l.ă ă ă ă— Am pentru ce, nu-i aşa? Leszek îşi scutur mândru capul.ă

Dar voi înc nu o cunoaşte i. Când o ve i cunoaşte, aşa cum oă ţ ţ cunosc eu, o s vede i c e un adev rat giuvaier, c e minuneaă ţ ă ă ă întruchipat !ă

— Leszek! spuse Marysia râzând, cum nu i-e ruşine sţ ă exagerezi aşa?! Dup o asemenea reclam , p rin ii t i voră ă ă ţ ă c uta m car ceva s - i confirme laudele. Cu atât mai amar vaă ă ă ţ ă fi dezam girea lor când vor constata c nu sunt decât o fată ă ă simpl şi prostu .ă ţă

— Modestia ta, o întrerupse doamna Czynska, este o mare calitate.

— Nu e modestie, doamn . Marysia scutur din cap. V rogă ă ă s nu crede i c eu nu-mi dau seama cine sunt şi cât îmi va fiă ţ ă de greu, câte eforturi şi cât munc m va costa ca s mă ă ă ă ă apropii m car într-atât de nivelul lui Leszek, al dumneavoastră ă şi al societ ii dumneavoastr , încât s nu-l fac de ruşine peăţ ă ă Leszek, cu lacunele în instruirea şi educa ia mea. Recunoscţ deschis c mi-e team de asta şi nu ştiu dac am s reuşesc.ă ă ă ă Iar dac am îndr znit totuşi, dac m-am hot rât s suport…ă ă ă ă ă toate dezam girile… toate umilin ele… e numai pentru c îlă ţ ă iubesc atât de mult…

Vorbea repede, f r s -i priveasc , iar respira ia eiă ă ă ă ţ precipitat m rturisea c spune lucruri care o fr mânt în celă ă ă ă ă mai înalt grad.

Leszek îşi trecu privirile peste chipurile p rin ilor şi parcă ţ ă spunea:

215


— Vede i ce fat mi-am ales?!ţ ă— Iar ast zi sunt atât de fericit şi atât de mândr c voi fiă ă ă ă

so ia lui, continu Marysia, nu pentru c fiecare fat s rac ,ţ ă ă ă ă ă vânz toare într-o pr v lie, viseaz s se c s toreasc cu ună ă ă ă ă ă ă ă b rbat bogat şi elegant. Ce-i drept, m bucur c deşi aă ă ă cunoscut atâtea fete minunate şi bogate şi cu pozi ie social ,ţ ă m-a ales pe mine, o orfan de care nu are nimeni nevoie, dară sunt fericit şi mândr numai pentru ca m-a ales tocmai el, celă ă mai nobil şi mai bun om pe care-l cunosc.

Doamna Czynska o îmbr işa.ăţ— Te în elegem, copil drag . Şi cu atât mai mult suntemţ ă ă

gata s te asigur m c am putut s apreciem cinstea inten iiloră ă ă ă ţ tale. Fii, de asemenea, convins c în mijlocul nostru nu veiă ă avea nepl ceri, ci vei g si inimi deschise şi cel mai binevoitoră ă ajutor în toate. Şi s nu mai spui c eşti orfan , fiindcă ă ă ă începând de ast zi ne ai pe noi, copil drag , şi casa noastr ,ă ă ă ă care a devenit şi casa ta.

Marysia se aplec din nou s -i s rute mâinile şi s -şi ascundă ă ă ă ă lacrimile care i se iviser în ochi.ă

— Sunte i atât de bun , şopti Marysia. Nici nu mi-amţ ă închipuit c sunte i atât de bun … mam !ă ţ ă ă

Domnul Czy ski, cu toate c era şi el emo ionat, zâmbi peń ă ţ sub musta şi tuşi:ţă

— Ei, iar acum dac tot am amintit de casa noastr , cred că ă ă cel mai bine ar fi s mergem acas . O ajut m pe Marysia s -şiă ă ă ă împacheteze averea şi o lu m la Ludwikowo.ă

— Sigur c da! încuviin doamna Eleonora. Nu mai are deă ţă ce r mâne aici.ă

Marysia se îmbujor din nou, iar Leszek spuse:ă— Vezi, mam … Mi-e team c Marysienka mea s-ar sim iă ă ă ţ

pu in jenat . La Ludwikowo sunt atâ ia oaspe i, oameni încţ ă ţ ţ ă str ini pentru ea…ă

— Atunci vrei s-o laşi s r mân aici? se mir doamnaă ă ă ă Czynska.

— Fereasc sfântul! Dar am o idee. Aş vrea s plec cuă ă Marysia la Vilnius.

— Acum?… De s rb tori?ă ă— Pân la s rb tori mai avem cinci zile. Trebuie s mergemă ă ă ă

din dou motive: în primul rând pentru c îi dator mă ă ă recunoştin acelui om cinstit, Kosiba, care a fost aruncat înţă închisoare pentru c ne-a salvat via a. Vreau s -i încredin eză ţ ă ţ acest caz lui Wacek Korczy ski. Un avocat ca el poate orice. Şiń

216

— Vraciul —

nu mi-aş ierta nici cea mai m runta neglijen fa de omulă ţă ţă c ruia îi datorez atâta şi care i-a ar tat Marysiei un ataşamentă ă ne rmurit.ţă

— Ai perfect dreptate, recunoscu doamna Eleonoraă— Al doilea motiv e legat de anumite complet ri pe care leă

impune garderoba reginei mele. Eu personal nu acord nici o însemn tate acestui lucru, dar nu aş vrea s se simt stânjenită ă ă ă în mijlocul oaspe ilor de la Ludwikowo. De aceea sper c ajuta iţ ă ţ de so ia lui Wacek vom rezolva şi asta.ţ

— Şi de data aceasta î i dau dreptate. Doamna Czynskaţ înclin capul. Dar nu total. Fiindc nu accept f r rezerveă ă ă ă gusturile doamnei Korczynska. Aşa c merg şi eu cu voi, ca să ă m ocup personal de problema asta.ă

— Mam ! Eşti un înger, exclam Leszek.ă ăŞi într-adev r, îi era recunosc tor mamei sale pentruă ă

hot rârea ei. Voia ca înainte de a veni la Ludwikowo, Marysia să ă se apropie de cineva din familie ca s se poat obişnui cu nouaă ă ei situa ie. Cunoscând talentul înn scut al mamei în rela iile cuţ ă ţ oamenii, nu se îndoia c sub influen a ei o fat atât deă ţ ă inteligent şi atât de sensibil ca Marysia va câştiga mult, înă ă primul rând va câştiga acea naturale e care lipseşte multoraţ într-un mediu nou.

O jum tate de or mai târziu, doamna şi domnul Czy ski auă ă ń plecat, fiindc doamna Eleonora trebuia s se preg teasc deă ă ă ă c l torie. Leszek şi Marysia au r mas şi aveau s plece pesteă ă ă ă dou ore, ca s se întâlneasc cu mama la gar . Între timp, înă ă ă ă c su îşi f cu apari ia b trânul Prokop şi îi invit la cin . Faptulă ţă ă ţ ă ă ă c boierul din Ludwikowo îşi ia so ie pe cineva de subă ţ acoperişul lui era o onoare care merita s rb torit , îi asigura el.ă ă ă Aşa c pe mas ap ru o sticl cu vişinat iar în cinsteaă ă ă ă ă logodnicilor gospodarul inu o cuvântare lung împ nat cuţ ă ă ă maxime din Sfânta Scriptur şi din propriile-i cuget ri filozofice.ă ă

Cu trenul de noapte c l toreau de obicei pu ini pasageri, înă ă ţ ziua aceea, fiind în preajma s rb torilor. În sala de aşteptareă ă erau numeroşi negustori din or şel, care se duceau la Vilniusă pentru a-şi completa cump r turile. Apari ia lui Leszek şi aă ă ţ Marysiei împreun cu doamna Czynska a stârnit, fireşte,ă senza ie. Şeful sta iei a socotit de datoria lui s o întâmpineţ ţ ă personal pe doamna Czynska şi s-o întrebe:

— Stimat doamn , p r si i locurile noastre de s rb tori?ă ă ă ă ţ ă ă— Nu. Ne întoarcem peste câteva zile, a r spuns doamnaă

Czynska. M duc cu fiul meu şi cu viitoarea nor s facem uneleă ă ă

217


cump r turi.ă ăŞeful sta iei a r mas cu gura c scat de mirare. Leszek înţ ă ă ă

schimb a zâmbit, spunându-şi satisf cut:ă— Ei, mâine o s aib ce discuta în Radoliszki şi înă ă

împrejurimi.

Capitolul XVIII

În spatele brut riei închisorii se sp rsese o eava deă ă ţ canalizare. De inu ii ale c ror condamn ri nu erau definitive nuţ ţ ă ă aveau obliga ia de a ieşi la munc , Antoni Kosiba s-a cerut însţ ă ă voluntar. Prefera munca fizic , grea, inactivit ii dintr-o celulă ăţ ă cu aer închis, în care trebuia s asculte povestirile celorlal iă ţ despre loviturile date, despre înc ier ri şi despre proiectele loră ă de viitor. Dup astfel de zile pustii veneau cele mai chinuitoareă nop i cu insomnii. Aşa c se cerea la orice fel de munc . Cândţ ă ă era de desc rcat c rbune, de cur at curtea sau acoperişul deă ă ăţ z pad , de c rat cartofi la buc t rie – el se anun a primul. Peă ă ă ă ă ţ urm , obosit, adormea buştean şi nu mai avea timp s seă ă gândeasc nici la el, nici la Marysia şi nici la altceva.ă

Primise condamnarea cu resemnare. Deşi socotea pedeapsa o nedreptate strig toare la cer, nu se revolta împotriva ei. Seă obişnuise de mult cu nedreptatea. Nu îl revolta, nu îl mira şi nici m car nu îl întrista. Ştia c un om am rât trebuie s seă ă ă ă obişnuiasc cu ea, cum se obişnuieşte cu ploile şi cu gerurile.ă Acelaşi Dumnezeu i-a creat şi pe oamenii r i, înverşuna i, aspri,ă ţ insensibili.

Nici de la recurs nu se aştepta la cine ştie ce. Un singur lucru îl fr mânta, un singur lucru nu-l l sa noaptea s doarm : cumă ă ă ă se descurc Marysia?ă

Cunoscându-l pe Prokop Mielnik nu se aştepta s i seă întâmple ceva în casa lui, dar singur tatea într-un loc atât deă retras nu însemna prea mult pentru o fat ca ea?… Şi atâteaă planuri îşi f cuse! Atât de frumos îşi închipuise via a lor subă ţ acelaşi acoperiş. Fireşte, ar fi început s ia bani de la bolnaviiă lui, mai ales de la cei boga i, ca s aib Marysia pentru c r ileţ ă ă ă ţ la care inea atât de mult, pentru rochii frumoase, care seţ potrivesc mai bine cu frumuse ea ei delicat decât fusteleţ ă obişnuite din percal. Diminea a ar lucra la moar , dup -amiaza,ţ ă ă cu ajutorul ei, ar primi bolnavii, iar seara Marysia cu vocea ei

218

— Vraciul —

cristalin i-ar citi poezii şi romane.ăŞi iat c totul s-a pr buşit. Trei ani e o bun bucat deă ă ă ă ă

vreme. În trei ani multe se pot schimba, ba chiar multe trebuie s se schimbe. Dup expirarea pedepsei se va întoarce laă ă moar , dar ea nu va mai fi acolo.ă

— Şi atunci?…Atunci va începe iar o via pustie, o via lipsit , de un elţă ţă ă ţ

anume. Nici pentru el, nici pentru oameni, nici pentru Dumnezeu, pentru c el nu şi-o doreşte, oamenii îl condamn ,ă ă iar Dumnezeu, de undeva din în l imi, priveşte indiferent via aă ţ ţ pe care o duce.

— Şi atunci?…Atâ ia ani a b tut lumea, ca un animal r t cit, care nu aveaţ ă ă ă

alt scop decât s -şi câştige hrana şi un col în care s doarm .ă ţ ă ă Iar când în acest pustiu s-a aprins o singur lumin , când aă ă început s desluşeasc în piept b taia vioaie a inimii, iar înă ă ă inim un sentiment cald, omenesc, când şi-a dat seama c e şiă ă el om, c şi-a g sit un el şi nevoia de a exista, a venit aceaă ă ţ lovitur care l-a zdrobit.ă

Cât de vie era amintirea clipelor în care Marysia se afla între via şi moarte, când, sfârşit de desperarea aceeaţă neputincioas , st tea lâng ea incapabil de nici un efort, de niciă ă ă o speran , nici m car de o rug ciune. Acum, în timpul nop ilorţă ă ă ţ din închisoare, sim ea acelaşi lucru. Gândurile lui se roteau iarţ cu înd r tnicie deasupra acelui vârtej care tr gea în abis tot ceă ă ă iubea el, pentru care voia s tr iasc şi pentru care putea să ă ă ă tr iasc .ă ă

Şi pentru a doua oar s-a înfiripat în el o amintire înce oşat ,ă ţ ă vag , c odat , foarte de mult, mai tr ise o asemeneaă ă ă ă nefericire, mai pierduse o dat totul. În zadar îşi chinuiaă memoria. Un singur lucru se contura cu claritate: acel nume ciudat, nemaiauzit vreodat şi totuşi atât de cunoscut: Beata.ă

De ce revenea acest nume cu atâta insisten , de ce numaiţă pronun area lui trezea în el nelinişte? Ce însemna asta?…ţ

St tea întins pe salteaua tare, cu privirile a intite înă ţ întuneric, de parc ar fi vrut s -l p trund . Memoria lui se opreaă ă ă ă îns mereu în acelaşi loc, se oprea în fa a unui perete înaltă ţ pân la cer, dincolo de care nu putea trece.ă

… Era toamna, un drum noroios şi o c ru obişnuit trasă ţă ă ă de o mâr oag burtoas … St tea întins în c ru şi dormea, iarţ ă ă ă ă ţă capul i se lovea puternic, dureros, de scânduri. L-a trezit durerea.

219


Dar ce a fost mai înainte?…Da, aici se ridica acel perete înalt pân la cer, iar în spateleă

lui se ascundea o tain de nep truns. O via necunoscut ,ă ă ţă ă uitat , ştears , smuls din realitate. Un singur lucru ştia: via aă ă ă ţ aceea fusese altfel decât cea de ast zi. Trebuia s fi avut vreoă ă leg tura cu via a oamenilor boga i şi cu acel nume misterios:ă ţ ţ Beata.

În primii ani ai pribegiei încercase s str bat acel baraj careă ă ă se ridica între memoria lui şi trecut. Doar îşi d dea seama că ă trebuie s fi avut şi el o perioad a adolescen ei şi a copil riei.ă ă ţ ă Din discu iile prudente purtate cu oameni întâlni i întâmpl torţ ţ ă aflase c to i îşi aduc aminte de anii copil riei. Nu a m rturisită ţ ă ă îns nim nui ciudata infirmitate de care suferea, fiindc nimeniă ă ă nu voia s -l cread . Râdeau de el şi ziceau c trebuie s aibă ă ă ă ă motivele lui pentru care nu vrea s -şi aduc aminte trecutul, elă ă îns continua s -şi munceasc creierul, s reia atacurileă ă ă ă împotriva acelui perete, pentru c de fiecare dat , obosit,ă ă istovit pân la cap tul puterilor, cu mintea r t cit , s seă ă ă ă ă ă întoarc la realitate şi s -şi jure c nu va mai face nici oă ă ă încercare.

Anii treceau. El se obişnuise, se împ case cu situa ia lui şiă ţ nici nu mai trebuia s jure. Doar uneori, împotriva voin ei lui,ă ţ câte o întâmplare trezea în el acea nelinişte, acea team , peă care o simte orice om în fa a unor for e pe care nu le în elege şiţ ţ ţ care ac ioneaz în adâncul lui.ţ ă

Cel mai bun mijloc de a nu se mai gândi la aceste lucruri era pentru el munca şi de aceea Antoni Kosiba recurgea la ea cât mai des cu putin .ţă

În ziua aceea, de cu diminea a, era ocupat, împreun cu al iţ ă ţ de inu i, cu dezgroparea evii de canalizare, care plesnise. Înţ ţ ţ urma dezghe ului care dura de câteva zile, p mântul de laţ ă suprafa se pref cuse într-o mas noroioas , în timp ceţă ă ă ă straturile adânci mai ineau minte gerurile, iar ei trebuiau sţ ă lucreze din greu cu cazmaua şi cu târn copul.ă

În jurul orei zece, dinspre cancelarie se apropie de el gardianul-şef Jurczak.

— Oho, cheam pe cineva la „vorbitor”, îşi d du cu p rereaă ă ă unul dintre de inu ii mai experimenta i.ţ ţ ţ

Şi nu s-a înşelat. Îl chemau pe Antoni Kosiba.— Te caut un domn şi o doamn tân r , îi spuse gardianul.ă ă ă ă— Pe mine?… Cred c -i o greşeal …ă ă— Las vorba şi vino la vorbitor.ă

220

— Vraciul —

Antoni nu mai fusese la vorbitor. Nu-l vizitase nimeni, aşa că acum îşi sp rgea capul cine poate fi. Dac ar fi fost Wasil cuă ă Zonia, gardianul nu ar fi spus „un domn şi o doamn ”.ă

În prima clip , din cauza întunericului din sala desp r it deă ă ţ ă gratii, nu o putuse recunoaşte pe Marysia, mai ales c nu eraă îmbr cat în paltonaşul ei şi cu beret , ci într-o blan elegantă ă ă ă ă şi cu p l rie. Lâng ea îl z ri pe Czy ski cel tân r.ă ă ă ă ń ă

Cu o mişcare brusc , Antoni Kosiba vru s se întoarc . Oă ă ă presim ire îi spunea c îl aşteapt ceva nepl cut, o veste rea, oţ ă ă ă lovitur neaşteptat . De ce sunt împreun şi ce-i cuă ă ă îmbr c mintea Marysiei?…ă ă

— Unchiule Antoni! îl strig fata. Nu m recunoşti, unchiule?ă ă…

— Bun ziua, domnule Kosiba! strig Leszek.ă ă— Bun ziua, r spunse Antoni încet.ă ă— Ei, vede i, nu ave i de ce s v nelinişti i, îi spuse veselţ ţ ă ă ţ

Czy ski. De-acum totul o s fie bine. Dac aş fi aflat maiń ă ă devreme de necazurile pe care le ave i din cauza noastr , m-aşţ ă fi ocupat de procesul dumneavoastr . Acum nu o s mai sta iă ă ţ mult aici. Vom face tot ce ne st în putin ca s gr bimă ţă ă ă recursul, iar dup recurs, sunt convins c ve i fi eliberat. Cumă ă ţ v sim i i?ă ţ ţ

— Mul umesc, ca la închisoare…ţ— Aşa tare ai sl bit, unchiule drag , spuse Marysia.ă ă— Tu îns te-ai întremat, porumbi o, îi spuse zâmbind.ă ţMarysia d du din cap.ă— De fericire.— De fericire?…— Da, de marea fericire pe care am întâlnit-o.— Ce fericire? întreb Kosiba.ăMarysia îl lu pe Leszek de mân şi spuse:ă ă— S-a întors la mine şi nu ne mai desp r im niciodat .ă ţ ă— Marysia a acceptat s -mi fie so ie, ad ug Czy ski.ă ţ ă ă ńVraciul se ag cu amândou mâinile de gratiile care îlăţă ă

desp r eau de ei, parc s-ar fi temut s nu se clatine şi s cad .ă ţ ă ă ă ă— Cum aşa? întreb cu vocea în buşit .ă ă ă— Da, unchiule, spuse zâmbind Marysia. Leszek s-a

îns n toşit şi s-a întors. Vezi c l-ai condamnat pe nedrept. Elă ă ă m iubeşte tare mult, aproape tot atât de mult ca mine…ă

— Dimpotriv , o întrerupse vesel Leszek, eu o iubesc multă mai mult!.

— Asta nu se poate. O s ne c s torim în curând. Am venită ă ă

221


aici împreun cu mama lui Leszek. Şi mama mi-a cump rată ă toate minun iile acestea. Cum î i plac în ele?ăţ ţ

Abia acum observ ciudata întristare a b trânului prieten.ă ă— Unchiule, nu te bucuri de fericirea mea? îl întreb şiă

deodat în elese. E foarte urât din partea noastr , cât vremeă ţ ă ă tu eşti aici. Nu te sup ra.ă

Vraciul ridic din umeri.ă— Dar cine se sup r ?… Ei… nu m-am aşteptat… S fi iă ă ă ţ

ferici i.ţ— Mul umim, mul umim din toat inima, relu Leszek. V rogţ ţ ă ă ă

s nu fi i îngrijorat. Am încredin at cazul celui mai bun avocată ţ ţ de aici, lui Korczy ski. El afirm c v poate elibera. Şi putemń ă ă ă avea încredere în el.

Kosiba d du din mân a lehamite.ă ă— A, p cat de timp!…ă— Ce spui, unchiule! se revolt Marysia.ă— Nu-i p cat de nimic, îl asigura Leszek. Dumneavoastră ă

sunte i cel mai mare binef c tor al nostru. Cât vom tr i nu vomţ ă ă ă reuşi s v r spl tim… Şi crede i-m c am s m dau şi pesteă ă ă ă ţ ă ă ă ă cap ca s v rec p ta i libertatea, domnule Kosiba.ă ă ă ă ţ

Pe chipul vraciului se ivi un zâmbet trist.— Libertatea?… Dar… ce s fac cu libertatea?…ăUimi i, tinerii se uitar unul la cel lalt, dar Leszek scutur dinţ ă ă ă

cap.— E o depresiune trec toare. S nu gândi i aşa…ă ă ţ— De ce vorbeşti aşa, unchiule?— Sigur c da, porumbi o, oft Antoni, nu trebuie. De ce să ţ ă ă

vorbim. S ai parte de bucurie şi de linişte, porumbi o… Ei, eă ţ timpul, r mâne i cu bine. Iar de mine nu v face i griji…ă ţ ă ţ

Se înclin încet, şi se întoarse spre uş .ă ă— Domnule Kosiba! strig Leszek.ăEl îns gr bi pasul şi era de-acum în coridor. Mergea tot maiă ă

repede, încât gardianul nu se putea ine dup el şi se înfurie:ţ ă— Ce alergi aşa! Mai încet! Îmi rup picioarele alergând după

tine.Vraciul încetini pasul şi mergea cu capul l sat în jos.ă— Ce-i domnişoara aceea pentru tine? întreb gardianul.ă

Rud sau o cunoştin apropiat …ă ţă ă— Ea? Vraciul îl privea pierdut. Ea?… Ştiu eu…— Adic cum nu ştii?ă— P i, într-o zi un om poate fi pentru cel lalt totul, iar înă ă

alta… nimic.

222

— Vraciul —

— i-a spus unchi.Ţ— Î i poate spune oricum. Asta nu înseamn nimic.ţ ăGardianul gâfâia de furie.— Tu eşti prea mare filozof pentru mine… Ptiu!Îşi putea el închipui ce se petrece în sufletul acestui om?

Putea el b nui c de inutul Antoni Kosiba trece prin cel maiă ă ţ greu moment al vie ii lui s race?… Atât el cât şi cei din celulţ ă ă au observat doar c parc ceva îl lovise pe vraci, parc îlă ă ă doborâse şi îl strivise. Amu ise cu totul, toat noaptea s-aţ ă zvârcolit pe salteaua lui, iar diminea a nu s-a mai prezentatţ voluntar şi a r mas singur în celul .ă ă

Şi nu min ise când i-a spus lui Czy ski c nu-şi doreşteţ ń ă libertatea. Acum nu-şi dorea nimic.

Dup atâ ia ani de singur tate printre oameni str ini, g siseă ţ ă ă ă şi el o inim apropiat pe care avea s o piard din nou. Când aă ă ă ă cunoscut-o pe Marysia, când a sim it simpatia pe care a trezit-oţ în ea, când a în eles c fata aceasta este pentru el mai scumpţ ă ă decât orice – a început s cread c a g sit, în sfârşit, un scopă ă ă ă în via .ţă

Nu, niciodat nu şi-a f cut alte planuri. B nuielile Zonieiă ă ă privind proiectele lui de c s torie i se p reau bizare. Pur şiă ă ă simplu voia s-o aib pe Marysia lâng el. Fireşte, dac ar fi vrută ă ă s -i fie so ie, dac în felul acesta ar fi putut s -i asigure oă ţ ă ă existen liniştit şi o anumit bun stare, ocrotire şi ap rareţă ă ă ă ă împotriva gurilor rele, s-ar fi însurat cu ea. Dar parc ar fiă preferat s r mân aşa cu el. Chiar dac l-ar fi luat pe unul caă ă ă ă Wasilko…

Ar locui împreun , nu s-ar desp r i niciodat , în fiecare zi i-ară ă ţ ă vedea ochii albaştri, i-ar auzi vocea de cristal, şi-ar înc lzi inimaă b trâna la zâmbetul ei prim v ratic. Atunci fiecare zi ar aveaă ă ă un sens, seara ar şti pentru ce munceşte şi pentru ce câştig …ă

Şi deodat toate planurile s-au spulberat. Antoni Kosiba nuă vedea fericirea Marysiei în faptul c va fi o mare doamn , c vaă ă ă avea un so bogat. Nu-i pl cea bog ia, deşi nu ştia de ce nuţ ă ăţ avea încredere în ea. Nu avea încredere nici în Czy ski celń tân r. Nu era nimic curios în faptul c acest domnişor aă ă îndr git-o pe Marysia. Ce om care ar cunoaşte-o, ar treceă nep s tor pe lâng ea? De aceea to i tinerii din Radoliszki oă ă ă ţ curtau. Iar faptul c Czy ski s-a hot rât s se însoare… Poftă ń ă ă ă boiereasc . N-a putut-o cuceri altfel, dar va putea, va voi el s -iă ă asigure fericirea?… E în stare s în eleag ce comoar posed ,ă ţ ă ă ă e în stare s pre uiasc cum se cuvine aceast comoar şi s n-ă ţ ă ă ă ă

223


o risipeasc ?…ăCât a fost Marysia la moar , Antoni Kosiba nici n-a adusă

vorba de Czy ski. A t cut inten ionat, cu toate c v zuseń ă ţ ă ă am r ciunea fetei, cu toate c nu-i sc pase ner bdarea cu careă ă ă ă ă aştepta scrisoarea. În adâncul sufletului se bucura când treceau lunile şi nu venea nici o scrisoare.

— O s sufere, porumbi a, o vreme, gândea el, şi o s -l uite.ă ţ ă Aşa o s fie mai bine pentru ea.ă

Dar lui Czy ski nu putea s -i ierte t cerea. Îl condamna câtń ă ă putea de aspru. Nici acum nu putea. Îşi închipuia c Leszek s-aă întors dup îns n toşire, a întâlnit-o întâmpl tor pe Marysia deă ă ă ă care uitase atâta vreme, şi a reînviat în el vechiul capriciu. Dar cât dureaz capriciile unor uşuratici ca el?…ă

De altfel acestea nu erau singurele temeri care-l rodeau pe Antoni Kosiba. Îl chinuia propria-i înfrângere. Cum o s tr iască ă ă şi pentru ce?… Devenind doamn , Marysia nu va mai aveaă nevoie nici de ocrotirea lui, nici de ajutorul lui, va p trunde înă alte sfere, de o sut de ori mai îndep rtate decât cea dinainte,ă ă decât palatul din Ludwikowo de moara lui Prokop Mielnik!

— Nici n-o s-o mai v d, gândea.ăCu cât chibzuia mai mult, cu atât mai amare îi erau

gândurile, cu atât mai pu in voia s tr iasc , s se zbat ca sţ ă ă ă ă ă ă ob in schimbarea sentin ei, s se întoarc în odaia din anex ,ţ ă ţ ă ă ă în care viitorul începuse s se orânduiasc atât de frumos, deă ă luminos, de binef c tor, în care fiecare obiect i-ar aminti deă ă Marysia din clipa în care a smuls-o mor ii…ţ

— A fost a mea, numai a mea, iar acum mi-au furat-o…St tea zile întregi chircit şi t cut într-un col al celulei. Nu-lă ă ţ

interesau nici pachetele cu hran şi cu tutun care îi veneauă acum des. Le d dea f r nici o împotrivire celorlal i s şi leă ă ă ţ ă împart între ei.ă

Aşa au trecut s rb torile.ă ăDup s rb tori, Antoni a fost chemat la cancelarie. Veniseă ă ă

noul lui ap r tor, avocatul Korczy ski. Era un brunet înc tân r,ă ă ń ă ă înalt, dar corpolent, cu o figur serioas şi cu priviri vii,ă ă p trunz toare.ă ă

— Ei, domnule Kosiba, îi întinse mâna, am f cut cunoştină ţă cu cazul dumitale. M-am v zut şi cu colegul Maklaj, am cercetată atent dosarul. În prima instan procesul nu a fost condus cumţă trebuie şi sunt de p rere c avem multe de f cut. Dac nuă ă ă ă ob inem achitarea, deşi eu cred în acest lucru, atunci reducemţ condamnarea la cel mult câteva luni. Am depus toate

224

— Vraciul —

str daniile pentru ca s fii eliberat…ă ă— Nu in la asta, morm i Kosiba.ţ ă— Şi cred c ai dreptate, mai ales c recursul a fost stabilită ă

pentru întâi februarie. Prin urmare nu a mai r mas nici o lun .ă ă Pentru un timp atât de scurt, nu merita s facem toateă formalit ile pentru cau iune…ăţ ţ

— Eu nu am nimic, de unde cau iune?…ţ— Domnul Czy ski s-a oferit s-o depun el pentru dumneata.ń ă— Prea mare favoare. Nu am nevoie de ajutorul domnului

Czy ski.ń— Dar de ce?… El este foarte bine inten ionat. În definitiv eţ

de în eles. Ai salvat via a logodnicei lui şi poate chiar şi a lui.ţ ţ Meritau amândoi. Dar s revenim la cazul nostru. Am şi adunată ceva material care îmi va servi la ap rare. Nu prea am timp şiă am s fiu scurt. În primul rând am cerut s i se fac radiografiiă ă ă lui Leszek şi logodnicei lui. Le-am ar tat multor medici. To i auă ţ fost unanimi în p rerea c opera iile dumitale nu numai c suntă ă ţ ă corecte, dar dovedesc cunoştin e excep ionale. Mai cu seamţ ţ ă cea cu baza craniului. To i spun c a fost fenomenal . Aşa cţ ă ă ă trebuie s ştiu unde şi de la cine ai înv at…ă ăţ

Vraciul ridic din umeri.ă— N-am înv at.ăţ— Te rog s nu-mi ascunzi asta, domnule Kosiba, spuseă

blând avocatul. Dac doreşti, pot s-o p strez pentru mine, dară ă trebuie s ştiu. Poate ai lucrat cândva ca îngrijitor în vreună spital? Sau poate ai fost sanitar în timpul r zboiului?…ă

— Nu.— Dar de când tratezi oameni?… Unde ai fost înainte de a te

stabili la moara de lâng Radoliszki?ă— N-am mai tratat. Numai aici.— Hm… Doar nu vrei s m convingi c ai putut s aşeziă ă ă ă

oase fracturate, s faci amputa ii cu nişte instrumente primitiveă ţ şi alte asemenea lucruri f r nici o practic .ă ă ă

— Eu nu vreau s v conving de nimic.ă ă— Lipsa dumitale de sinceritate îmi îngreuneaz ap rarea.ă ă— V-am rugat eu s m ap ra i? Nu am nevoie de nici oă ă ă ţ

ap rare.ăAvocatul îl privi cu interes.— Preferi s stai la închisoare.ă— Mi-e totuna, r spunse posomorât vraciul.ăAvocatul se înfurie.— Dar mie nu mi-e totuna. M-am hot rât şi am promisă

225


prietenului meu c te scot de aici. Şi s ştii c n-am s neglijeză ă ă ă nimic. Nu vrei s vorbeşti, am s aflu de la al ii.ă ă ţ

— Nu merit atâta osteneal . Vraciul d du din mân . Eu n-ă ă ă ăam nevoie de libertate, aşa c ce nevoie ar avea altcineva?…ă Nimeni n-are de câştigat dac sunt în închisoare sau dac suntă ă în libertate.

— Spui prostii. Dar chiar dac ai avea dreptate, în interesulă drept ii…ăţ

— Nu exist dreptate, îl întrerupse Kosiba. De unde v-a venită ideea c exist dreptate?ă ă

Avocatul încuviin cu o mişcare a capului.ţă— Fireşte, nu vorbesc de libertatea absolut . Poate c eaă ă

exist , dar în gândirea noastr , noi nu posedam nici un mijlocă ă de a verifica existen a ei. Vorbeam de dreptatea relativ ,ţ ă omeneasc .ă

Vraciul râse r ut cios.ă ă— Nu exist nici una. Omeneasc ?… Iat , m vede i pe mineă ă ă ă ţ

aici, condamnat, la trei ani. Iar cea absolut ? Dumneavoastră ă nu ve i g si în gândire nici un mijloc de verificare a existen eiţ ă ţ ei. Dar nu trebuie s o c uta i în gândire, ci în sim ire, înă ă ţ ţ conştiin . Dar dac cineva g seşte în conştiin a lui numaiţă ă ă ţ nedreptate, dac constat c toat via a lui nu-i decât oă ă ă ă ţ nesfârşit nedreptate, atunci unde-i libertatea aceea absolut ?ă ă C doar nu e pedeapsa! Pedeapsa se aplic în caz de vinov ie.ă ă ăţ Asta e nedreptate. Nemeritat !ă

Ochii îi str luceau, iar degetele i se strângeau nervos.ă Avocatul t cu o clip , apoi întreb pe neaşteptate:ă ă ă

— Ce preg tire ai dumneata?ă— Nu am nici o preg tire.ă— În hârtiile dumitale scrie c ai terminat dou clase laă ă

şcoala popular din jude ul Kalisz. Dumneata vorbeşti îns caă ţ ă un intelectual.

Vraciul se ridic .ă— Via a îl înva multe lucruri pe om… Pot s plec?ţ ţă ă— Imediat, o clip . Prin urmare nu vrei s vorbeşti cu mineă ă

deschis.— Nu am despre ce vorbi.— Cum vrei. Nu te pot sili. Iar acum… poate ai nevoie de

ceva?… Rufe c lduroase, c r i?…ă ă ţ— Nu am nevoie de nimic, spuse ap sat vraciul. Dar dacă ă

totuşi vreau ceva, e s m lase oamenii în pace.ă ăAvocatul zâmbi şi îi întinse mâna împ ciuitor.ă

226

— Vraciul —

— Bine, bine. La revedere, domnule Kosiba.P r sind închisoarea, avocatul Korczy ski luase dejaă ă ń

hot rârea: trebuia s mearg la Radoliszki, la moar , în sateleă ă ă ă din împrejurimi, s caute martori, foşti pacien i ai vraciului şiă ţ apoi s -i aduc la tribunal, la proces.ă ă

— Cu aceast ocazie am s trec şi pe la Ludwikowo pentru oă ă zi, dou , îşi spuse, şi o s fac din cazul acesta un caz deă ă amploare, iar dac nu-l câştig, sunt un pr p dit.ă ă ă

Korczy ski era un avocat tân r, dar calit ile lui native,ń ă ăţ h rnicia, cunoştin ele juridice solide, ei, şi rela iile pe care leă ţ ţ avea i-au asigurat repede avansarea. Iar ambi ia îl f cea sţ ă ă urce tot mai sus, pentru ca s se remarce nu numai în baroulă de aici, ci s -şi fac un nume în întreaga ar .ă ă ţ ă

Luase cazul lui Antoni Kosiba nu numai din prietenie pentru Leszek Czy ski, nu numai pentru onorariul bun, pe care nu-lń putea refuza, ci, în principal, şi în primul rând pentru c l-aă interesat foarte mult cazul în sine şi sim ea elementele deţ efect, care ofer unor procese o popularitate deosebit , iară ă avocatului, în caz de reuşit , o glorie r sun toare.ă ă ă

Cum de fiecare dat când îşi asuma ap rarea într-un procesă ă nu neglija nimic, a doua zi a şi plecat la Radoliszki. I-au trebuit dou zile s bat împrejurimile, s poarte discu ii dificile cuă ă ă ă ţ oamenii, s adune material. De aceea a trebuit s -şi scurtezeă ă vizita la familia Czy ski.ń

A fost primit cu bra ele deschise. Oaspe ii plecaser , iarţ ţ ă acas nu erau decât doamna şi domnul Czy ski. Leszek şiă ń Marysia.

Korczy ski le povestea am nun it ce reuşise s adune şi îşiń ă ţ ă freca palmele.

— Sunt tot mai puternic. O s vede i, când îmi amplasez euă ţ toat artileria şi deschid un foc concentrat, nu mai r mân dină ă acuzare decât ruine şi cenuş . Kosiba acesta este un medică excelent! Nici un caz mortal. În schimb aduc în fa a tribunaluluiţ câteva zeci de cazuri tratate de el. Dintre acestea aproape jum tate nu numai c nu au pl tit pentru tratament, dar au şiă ă ă fost ajuta i de el. Mobilul câştigului cade complet. O s vede i!ţ ă ţ Principalul accent am s -l pun îns pe cunoştin ele lui. Deă ă ţ aceea mi-a venit o idee.

— Anume? întreb Leszek.ă— Iat , cu o zi înainte de proces trebuie s -i am la Vilnius peă ă

to i martorii, şi în primul rând pe tine şi pe fermec toarea taţ ă logodnic . Nu ştiu dac tribunalul va accepta propunerea meaă ă

227


şi dac va fi de acord s cheme exper i. De aceea am înă ă ţ rezerv un argument tot atât de puternic, dac nu şi maiă ă puternic. Mi-a venit în minte ca un chirurg celebru s -i consulteă pe to i pacien ii lui Kosiba înainte de proces. Sigur, trebuie sţ ţ ă fie o autoritate, care, atunci când apare ca martor al ap r rii,ă ă s determine tribunalul s admit opinia lui ca pe cea maiă ă ă autorizat . Trebuie s fie o stea a chirurgiei.ă ă

Doamna Czynska încuviin cu o mişcare a capului.ţă— În Polonia e unul singur. Profesorul Dobraniecki din

Varşovia.— A i ghicit! Avocatul b tu din palme.ţ ă— Ei, nu era greu, spuse domnul Czy ski râzând. Cred cń ă

mai greu va fi s -l convinge i pe Dobraniecki s vin .ă ţ ă ă— Dac e vorba de onorariu, interveni Leszek, te rog, Wacek,ă

s nu- i faci probleme.ă ţ— Ei nici onorariul nu va fi mic, r spunse râzând Korczy ski,ă ń

dar mai am şi alte argumente. So ia lui Dobraniecki e verişoarţ ă cu so ia mea. Rezolv m noi. Trebuie s rezolv m, pentru cţ ă ă ă ă trebuie s câştig.ă

Marysia îi zâmbi sincer.— V sunt atât de recunosc toare pentru aceast înfl c rareă ă ă ă ă

şi încurajare. Nici nu v închipui i cât sunt de legat de acestă ţ ă om, cel mai bun de pe lume, şi cât îl iubesc. Nici nu şti i ceţ inim are.ă

— Asta nu ştiu, dar v cred pe cuvânt. În schimb Kosiba m-aă uimit cu inteligen a lui. Vorbeşte ca un om instruit, ceea ce nuţ se potriveşte cu înf işarea lui, cu şcoala aceea popularăţ ă neterminat , cu ocupa ia lui de argat la moar sau cu cea deă ţ ă vraci!

— Vezi! se adres Marysia lui Leszek.ă— Da, da, recunoscu Leszek. Închipuie- i, Wacek, c Marysiaţ ă

a observat demult acest lucru. Iar eu am f cut o experienă ţă care ne-a confirmat b nuielile.ă

— Ce experien ?! întreb curios Korczy ski.ţă ă ń— Destul de naiv , de fapt. Am început s discut cu elă ă

folosind multe cuvinte, al c ror sens nu-l poate cunoaşte ună ran simplu şi nici un semidoct.ţă— Şi?…— A în eles tot. Şi asta înc nu-i nimic. Odat a g sit-o peţ ă ă ă

Marysia citind versuri de Musset, în original. Şi a citit corect o strof întreag .ă ă

— Nu numai c a citit, dar pun capul c a şi în eles, ad ugă ă ţ ă ă 228

— Vraciul —

Marysia.Avocatul c zu pe gânduri.ă— Da. Asta e într-adev r ciudat… Exist îns autodidac i… Şiă ă ă ţ

teza aceasta s-ar putea s -mi prind bine, dac Kosiba ar vreaă ă ă s deschid gura.ă ă

— Cum aşa?— Tace cu înc p ânare. Nu a vrut s -mi furnizeze nici oă ăţ ă

informa ie. A c zut într-un fel de pesimism, de mizantropie,ţ ă dracu’ ştie ce.

— S rmanul! Marysia oft . Şi eu cu Leszek am fost surprinşi.ă ă De aceea nu am vrut s mai insist m. Ne-a primit ursuz. Nici nuă ă m mir. S treci prin atâtea…ă ă

— O s -i treac de îndat ce va fi iar liber, spuse cuă ă ă convingere Leszek.

— Am s fac tot ce-mi st în puteri, îi asigur avocatul.ă ă ă— Ce bun sunte i! spuse Marysia.ţ— Eu?… Bun?… Domnişoar ! Aici nu încape bun tatea! Euă ă

câştig bani…— Ei, s nu exager m, interveni Leszek râzând.ă ă— …dac eu câştig un asemenea proces devin şi maiă

cunoscut, şi mai popular, cap t renume şi… imediat bani.ă— Tfu, se revolt doamna Czynska, ar trebui s v fie ruşineă ă ă

s poza i în carierist.ă ţ— Nu, eu nu pozez. Eu sunt carierist. Şi nici nu neg.

Dimpotriv . M laud de câte ori am ocazia. Când eram încă ă ă student mi-am propus s fac carier şi – fac consecvent. La noi,ă ă în mod ciudat, toat lumea îi condamn pe carierişti. Cuvântulă ă acesta a c p tat un sens peiorativ. În fond ce înseamn s faciă ă ă ă carier ? Înseamn s foloseşti toate atuurile cu care te-aă ă ă înzestrat natura, mediul, educa ia, instruirea, pentru a aplica înţ practic toate aptitudinile, inteligen a, energia, priceperea de aă ţ între ine rela ii cu oamenii. Cine nu ştie s fac uz de condi iileţ ţ ă ă ţ pe care le are, acela le iroseşte. E un risipitor şi un n t fle .ă ă ţ Fireşte, sunt şi carierişti necinsti i, aşa cum sunt şi boxeriţ necinsti i, care folosesc în lupt mijloace nepermise. Dar asta eţ ă alt chestiune. Eu, spre exemplu, am cea mai mare încredere înă carierişti, fiindc ştiu c nu m dezam gesc, pentru c auă ă ă ă ă ambi ie, au vigoare, pentru c vrând s -şi asigure condi iileţ ă ă ţ cele mai favorabile, le asigur şi cauzei pe care o slujesc.ă

Korczy ski râse şi ad ug :ń ă ă— Dac aş fi dictator, toate func iile de demnitari le-aş ocupaă ţ

cu carierişti.

229


Domnul Czy ski scutur din cap.ń ă— Ra ionamentul dumitale mi se pare prea simplistţ— De ce?— Pentru c la un carierist dorin a de a face carier e uneoriă ţ ă

atât de puternic , încât intrând în conflict cu sim ul datoriei, eaă ţ trebuie s înving .ă ă

— Uneori? relu avocatul. Sunt de acord cu dumneavoastr .ă ă Dar nu înregistr m cumva pierderi mai mari din cauzaă incapacit ii şi indolen ei unor înfometa i, a unor pariaăţ ţ ţ benevoli?… Cred c tocmai de aceea suntem un popor deă oameni s raci, fiindc la noi domin psihoza dispre ului pentruă ă ă ţ to i cei care s-au îmbog it ori şi-au asigurat o pozi ie social .ţ ăţ ţ ă Avem respect numai pentru cei care au primit totul f r nici ună ă merit personal, f r nici un efort, adic prin moştenire.ă ă ă

— V d c eşti partizanul cultului american pentru milionari.ă ă— Nu toate lucrurile sunt proaste în America, zâmbi

Korczy ski.ńDoamna Eleonora întrerupse discu ia, revenind la procesulţ

vraciului. Pe urm s-a servit masa, iar seara Korczy ski a plecată ń la gar .ă

— Face impresia unui om care nu ştie s cedeze, îşi d du cuă ă p rerea doamna Czynska dup plecarea lui.ă ă

— Da, confirm Leszek. De aceea am mari speran e înă ţ privin a procesului. Şi cred c ar trebui s gr bim renovareaţ ă ă ă c su ei în care îl vom instala pe Kosiba.ă ţ

La cas se lucra de o s pt mân sub supravegherea atentaă ă ă ă a celor doi logodnici, c rora nici prin minte nu le trecea c trudaă ă lor este zadarnic şi c viitorul va ar ta cu totul altfel decât îlă ă ă planificaser ei.ă

Capitolul XIX

Mica sal a Cur ii de Apel s-a umplut repede cu un publică ţ ciudat. Cojoacele c r mizii ale ranilor din zona Radoliszki seă ă ţă amestecau cu paltoanele elegante de blan ale or şenilor.ă ă Procesul trezise mare interes nu numai în cercurile juriştilor, unde demult circulau zvonuri excitante despre senza ionalaţ ap rare pe care o preg tea Korczy ski, dar f cuse vâlv şi înă ă ń ă ă lumea medicilor, atât din cauza aspectului general al problemei, cât şi datorit faptului c la proces avea s apar caă ă ă ă martor profesorul doctor Dobraniecki, cel mai de seam chirurgă

230

— Vraciul —

polonez, care se bucura de considera ie general , de respect şiţ ă celebritate.

Printre medicii veni i la tribunal nu lipseau foştii elevi aiţ celebrului profesor şi nu era nimeni care s nu aştepte cu celă mai mare interes opinia lui cu privire la practicile vr jitoreşti.ă Dac se mira cineva, apoi se mira c profesorul a fost chemată ă în calitate de martor al ap r rii şi nu al acuz rii şi de aceea to iă ă ă ţ se aşteptau s aud lucruri senza ionale.ă ă ţ

C aşa avea s se întâmple într-adev r, se putea constata şiă ă ă dup înf işarea avocatului Korczy ski. Vesel şi comunicativ,ă ăţ ń şedea pe marginea mesei sale, cu toga descheiat , cu mâinileă în buzunarele pantalonilor şi discuta cu câ iva colegi din barou.ţ Al turi, pe mas , st teau vrafuri de acte şi note, la care însă ă ă ă nici nu se uita. Asta însemna c st pânea perfect materialul şiă ă c avea ap rarea preg tit în am nun ime.ă ă ă ă ă ţ

Şi într-adev r era sigur pe el, mai cu seam începând de ieri.ă ă Ieri dis-de-diminea l-a întâmpinat la gar pe profesorulţă ă Dobraniecki şi l-a condus la o clinic particular unde fuseseră ă ă aduşi foştii pacien i ai vraciului Kosiba. Cu mici pauze,ţ profesorul şi-a petrecut aproape toata ziua consultând pacien ii,ţ studiind radiografiile şi dictând stenografei concluziile sale.

Avocatul Korczy ski nu neglijase nimic ce putea asigurań câştigarea procesului. A avut grij s verifice prezen a tuturoră ă ţ martorilor de care avea nevoie, a cercetat temeinic dosarul şi acum putea aştepta liniştit procesul.

În sal a fost adus acuzatul, care şi-a ocupat apatic locul subă supravegherea poli istului. Înf işarea lui Antoni Kosiba p reaţ ăţ ă s fie în cel mai strident contrast cu satisfac ia volubil aă ţ ă ap r torului. S-a aşezat gârbovit, şi-a aplecat capul şi priveaă ă nemişcat la duşumea. Barba îi înc run ise şi mai mult, pielea deă ţ pe fa se îng lbenise. Sub ochi i se conturau clar pungi vine ii.ţă ă ţ Nici nu se uita prin sal , de parc nu auzea vocile binevoitoareă ă ale cunoscu ilor care îi spuneau pe nume, ori poate c într-ţ ăadev r nu le auzea, fiindc nu a reac ionat nici la întrebareaă ă ţ pus de ap r tor. Abia sunetul p trunz tor al clopo elului şiă ă ă ă ă ţ ordinul poli istului, care i-a poruncit s se ridice, l-au trezit peţ ă Kosiba. S-a ridicat greoi şi s-a aşezat din nou adâncit în gândurile sale.

În sala aceasta el era singurul om pe care nu-l interesa câtuşi de pu in desf şurarea şi rezultatul procesului.ţ ă

A r spuns ca un automat la întreb rile puse în scopulă ă stabilirii identit ii, apoi s-a cufundat iar în imobilitatea luiăţ

231


apatic .ă— Dac aş avea de-a face cu curtea, cu jura i, se gândiă ţ

zâmbind Korczy ski, numai înf işarea acestui s rman mi-ar fiń ăţ ă suficient pentru a ob ine gra ierea.ă ţ ţ

Între timp începuse audierea martorilor. Depunea majurul Ziomek. La întreb rile construite cu precizie de acuzator,ă Ziomek era obligat s ofere r spunsuri care îl învinuiau peă ă acuzat. Kosiba a recunoscut furtul valizei cu instrumente, nu a înapoiat valiza, a ascuns-o şi a inut-o câteva s pt mâni, aţ ă ă înapoiat-o sub amenin area cu perchezi ia, care tot ar fi dus laţ ţ descoperirea obiectului sustras.

Au urmat întreb rile ap r rii:ă ă ă— În calitatea sa de comandant al postului de poli ie dinţ

Radoliszki, martorul a avut vreo reclama ie împotriva luiţ Kosiba?

— Nu, nici una.— Înainte de momentul însuşirii instrumentelor, a i fiţ

considerat posibil eliberarea unui certificat de moralitate luiă Antoni Kosiba?

— Sigur c da. Era un om foarte cumsecade.ă— De ce nu l-a i arestat pe Kosiba dup dovedirea furtului?ţ ă— Pentru c , dup p rerea mea nu exista teama c ar puteaă ă ă ă

fugi. Era suficient angajamentul lui Kosiba c nu va p r siă ă ă domiciliul.

— Dumneavoastr ştia i c Antoni Kosiba a venit nu de multă ţ ă în regiunea dumneavoastr şi c vreme de mul i ani şi-aă ă ţ schimbat foarte des domiciliul?

— Ştiam.— Şi cu toate acestea a i avut încredere în el c îşi vaţ ă

respecta angajamentul?— Da. Şi nu m-am înşelat, fiindc nu a fugit.ă— Mul umesc. Nu mai am alte întreb ri. Urm torul martor aţ ă ă

fost doctorul Pawlicki. La început a declarat indispus c nu maiă poate ad uga nimic la declara iile sale anterioare, dar presată ţ de procuror a început s povesteasc .ă ă

— Am fost de trei ori în înc perea în care locuia acuzatul.ă— În ce scop?— Întâi ca s -l previn împotriva practic rii ilegale a medicinii,ă ă

pe urm chemat la un accident şi ultima dat pentru a-miă ă recupera instrumentele chirurgicale furate.

— Ce condi ii igienice a i g sit acolo?ţ ţ ă— De-a dreptul deplorabile. Hainele acuzatului erau jegoase,

232

— Vraciul —

mâinile foarte murdare. În multe locuri tavanul era acoperit cu pânze de p ianjen. Am observat c vasele în care fierbeaă ă plantele erau acoperite de o murd rie plin de gr sime.ă ă ă Probabil c serveau şi la preg tirea hranei. F ceau impresia că ă ă ă n-au fost sp late niciodat . Duşumeaua era plin de gunoi şi deă ă ă tot felul de vechituri. Era o duhoare insuportabil .ă

— Unde f cea Kosiba opera iile?ă ţ— Chiar în înc perea aceea.ă— În asemenea condi ii, în cazul unor interven ii maiţ ţ

serioase, pacientul era amenin at de infec ie?ţ ţ— Fireşte, nu numai în cazurile mai serioase. Chiar şi în cazul

celei mai neînsemnate r ni. Dac la ran ajunge murd rie, prafă ă ă ă sau ceva asem n tor, exist primejdia unei infec ii sau a unuiă ă ă ţ tetanos.

— Cum a reac ionat acuzatul la avertismenteleţ dumneavoastr ?ă

— Le-a ignorat total.— A i v zut instrumentele chirurgicale pe care le utilizaţ ă

vraciul la opera iile sale?ţ— Le-am v zut, dar acestea nu erau instrumenteă

chirurgicale. Am v zut simple unelte de l c tuş: ciocane, d l i,ă ă ă ă ţ cleşte şi altele. Precum şi un simplu cu it de buc t rie şi unţ ă ă fer str u de gr dinar.ă ă ă

— În ce stare erau acele unelte?— Unele erau ruginite. Pe o dalt am v zut pete de sânge.ă ă

Toate miroseau a petrol sau a benzin , pe care se vede că ă de inutul le utiliza ca dezinfectant.ţ

— Petrolul sau benzina sunt dezinfectante?— Da, îns într-o m sur neînsemnat .ă ă ă ă— În zona Radoliszki sunt mul i vraci activi?ţ— În apropiere zece, dou zeci. În jude sunt îns vreo câtevaă ţ ă

zeci. Sunt o adev rat plag .ă ă ă— Cum explica i acest lucru?ţ— Prin înapoierea popula iei.ţ— Mortalitatea în rândul popula iei e mare?ţ— Foarte mare.— A i fost chemat la cazuri în care moartea a survenit caţ

urmare a practicilor vr jitoreşti?ă— Foarte des. La dosar se afl o copie a memoriului meuă

înaintat autorit ilor, în care dau şi cifre. Personal am notatăţ şaptezeci şi dou de cazuri în decurs de doi ani. Dup dateleă ă oferite de to i medicii, în întreg jude ul practicile vr jitoreşti auţ ţ ă

233


determinat moartea a peste dou sute de persoane.ăApoi martorului i s-a adresat ap rarea:ă— Domnul doctor a afirmat adineauri c este chemat foarteă

des la victime ale practicilor vr jitoreşti?ă— Aşa este.— De câte ori a i avut de-a face cu victime ale lui Antoniţ

Kosiba?— Nu-mi amintesc.— Ah, da?! Dar atunci v aminti i m car un caz de acest fel?ă ţ ă— Nu.— Ciudat. Kosiba vindeca în imediata apropiere a or şeluluiă

Radoliszki, vindeca în condi ii igienice îngrozitoare, folosea celeţ mai primitive unelte la opera ii, şi cu toate acesteaţ dumneavoastr nu a i auzit de nici un caz mortal din vina lui?…ă ţ Poate c totuşi a i auzit?ă ţ

— Nu, r spunse medicul dup o clip de gândire.ă ă ă— Cum se poate explica aşa ceva? Avea Kosiba pu iniţ

clien i?ţ— Nu i-am num rat pacien ii.ă ţ— V înşela i, domnule doctor. Depozi iile dumneavoastr înă ţ ţ ă

prima instan , afirm c i-a i num rat. Onorat instan , cerţă ă ă ţ ă ă ţă s se dea citire fragmentului respectiv din depozi ia martorului.ă ţ Volumul doi, pagina treizeci şi trei, aliniatul unu.

Preşedintele f cu o grimas .ă ă— Nu e important pentru caz.— Vreau s dovedesc c , dup calculele martorului, doctoră ă ă

Pawlicki, Kosiba avea pân la treizeci de pacien i pe zi.ă ţS-a citit pasajul indicat, dup care ap rarea s-a adresat dină ă

nou martorului:— La întrebarea domnului procuror a i declarat c a i fost deţ ă ţ

trei ori în înc perea lui Kosiba, între care o dat – chemat?ă ă— Exact.— De ce a i fost chemat?ţ— La doi grav r ni i într-un accident de motociclet .ă ţ ă— Cine v-a chemat?— Unul Wojdyllo, dup cum am aflat mai târziu, chiar celă

care provocase accidentul.— La indica ia cui a i fost chemat?ţ ţ— Se pare c la indica ia lui Kosiba.ă ţ— Nu v aminti i cumva dac Antoni Kosiba v-a explicat deă ţ ă

ce v-a chemat?— Ba da. Erau doi grav r ni i şi spunea c nu se poateă ţ ă

234

— Vraciul —

descurca singur.— V-a rugat s salva i fata r nit ?ă ţ ă ă— Da, dar am considerat starea ei lipsit de orice şans . I-ă ă

am administrat doar o injec ie pentru fortificarea inimii.ţ— Kosiba v-a rugat s -i permite i s foloseasc instrumenteleă ţ ă ă

dumneavoastr chirurgicale în scopul oper rii r nitei?ă ă ă— Da, dar nici un medic în locul meu nu i-ar fi îndeplinit o

asemenea rug minte.ă— Şi tot aşa nici un medic nu s-ar fi oferit s opereze oă

muribund numai pentru c o consultare superficial i-aă ă ă sugerat b nuiala c opera ia nu poate salva pacienta?ă ă ţ

Doctorul Pawlicki se înroşi.— Nu ave i dreptul s m jigni i!ţ ă ă ţ— Resping întrebarea, interveni preşedintele.Avocatul înclin capul.ă— Ce v-a determinat s crede i c accidentata esteă ţ ă

irecuperabil ?ă— Era o fractur a bazei craniului! Pulsul disp ruse aproapeă ă

complet.— Dar şti i c Antoni Kosiba a efectuat opera ia şi a salvatţ ă ţ

pacienta?— Ştiu.— Cum v explica i?ă ţMedicul ridic din umeri.ă— Cel mai uimitor caz din cariera mea. Cred c e vorba de oă

întâmplare ieşit din comun.ă— Când a i sosit la moar , vraciul v-a comunicai diagnosticulţ ă

lui?— Da.— Şi coincidea cu al dumneavoastr ?ă— Da.— Prin urmare, nu vi se pare c stabilind corect diagnosticulă

şi executând cu succes o opera ie deosebit de primejdioas ,ţ ă Antoni Kosiba a demonstrat un mare talent chirurgical?

Medicul ezit .ă— Negreşit. Trebuie s recunosc cinstit c în multe cazuri m-ă ă

a pus pe gânduri.— Mul umesc. Nu mai am alte întreb ri. Avocatul înclinţ ă ă

capul şi privi zâmbind spre procuror.Pe urm s-au citit depozi iile câtorva martori ai acuz rii laă ţ ă

procesul anterior, dup care au început s se perinde, unulă ă dup altul, martorii ap r rii. Prin urmare au f cut depozi ieă ă ă ă ţ

235


b trânul morar cu fiul lui, familia Czy ski, în sfârşit o serieă ń întreag de foşti pacien i ai lui Antoni Kosiba.ă ţ

Emo ionant a fost depozi ia lui Prokop Mielnik, care aţ ă ţ încheiat astfel:

— Cerul l-a adus în casa mea, blagoslovindu-m pe mine,ă p c tosul, familia mea şi pe oamenii din împrejurimi. L-a trimisă ă cerul şi nu duhul r u pentru c niciodat nu s-a ferit de sfântaă ă ă munc . Putea cere de la mine orice, putea sta f r s facă ă ă ă ă nimic, numai s m nânce şi s doarm , dar el era cel dintâi şiă ă ă ă la muncile uşoare şi la cele grele. Şi aşa pân la proces. Cuă toate c nu mai e om tân r. Aşa c noi rug m onorata instană ă ă ă ţă s -i dea drumul spre slava cerului şi folosul oamenilor.ă

Capul c runt al b trânului se plec adânc, procurorul îşiă ă ă încrunt sprâncenele, iar to i cei prezen i îşi îndreptar privirileă ţ ţ ă spre acuzat.

Antoni Kosiba şedea îns tot indiferent, cu capul aplecat. Nuă auzea nici întreb rile abile ale procurorului, nici contraatacurileă ap r rii, nici depozi iile martorilor. Pentru scurt timp l-a trezită ă ţ vocea sfioas şi tremur toare a Marysiei. Atunci şi-a ridicată ă privirile şi a mişcat buzele, apoi iar a c zut în apatie.ă

— Nu mi-a mai r mas nimic, îşi spunea, nu m mai aşteaptă ă ă nimic…

Între timp, la bar şi-a f cut apari ia cel mai importantă ă ţ martor; depozi iile c ruia avocatul Korczy ski le acorda cea maiţ ă ń mare însemn tate. Nu numai el de altfel. Îl aşteptau cuă ner bdare atât judec torii, cât şi publicul. Urma s ia cuvântulă ă ă luceaf rul ştiin ei, chirurgul excep ional, cel dintâi în lumeaă ţ ţ medical , ă persona gratissima, într-un fel reprezentantul ei oficial, preşedintele şi ocrotitorul ei.

Cine nu-l cunoştea personal, cine nu l-a v zut niciodat ,ă ă tocmai aşa şi-l închipuia pe profesorul Dobraniecki. Un b rbată înalt, în puterea vârstei, uşor corpolent, cu un profil acvilin superb şi cu fruntea înalt . Fiecare mişcare a lui, sonoritateaă vocii, privirea grav demonstrau o siguran pe care o dă ţă ă numai sentimentul propriei valori, a valorii general recunoscute şi sus inute de pozi iile cucerite în via .ţ ţ ţă

— Mai multe persoane, a început el, mi s-au adresat, în calitate de chirurg, rugându-m s le controlez starea s n t ii.ă ă ă ă ăţ Toate suferiser diferite traumatisme sau afec iuni grave, înă ţ urma c rora s-au supus unor interven ii chirurgicale f cute deă ţ ă un vraci de ar pe numele de Kosiba. Ausculta ia şiţ ă ţ radioscopiile f cute cu ajutorul aparatului Roentgen au indicată

236

— Vraciul —

cele ce urmeaz :ăAici profesorul a început s enumere numele martoriloră

audia i pu in mai înainte, ad ugând descrierea afec iunilor,ţ ţ ă ţ gradul lor de periculozitate, aprecierea asupra interven iilorţ chirurgicale şi a rezultatelor tratamentului. Ploua cu denumiri latineşti, cu termeni medicali, cu expresii de specialitate.

— Rezumând, încheie profesorul, trebuie s constat c înă ă toate cazurile enumerate mai sus opera iile au fost realizateţ absolut corect, f r îndoial cu solide cunoştin e de anatomie şiă ă ă ţ au salvat victimele de la moarte sau de la infirmit iăţ iremediabile.

Preşedintele înclin capul.ă— Cum explica i faptul c un om lipsit de orice preg tire aţ ă ă

putut efectua interven ii atât de riscante cu rezultate pozitive?ţ— Şi eu mi-am pus aceast întrebare, r spunse profesorulă ă

Dobraniecki. Chirurgia este prin natura ei o ştiin empiric ,ţă ă bazat pe experien a şi observa ia a mii de genera ii,ă ţ ţ ţ începuturile interven iilor chirurgicale dateaz din îndep rtateleţ ă ă timpuri preistorice. Arheologii cunosc descoperirile din epoca de bronz, ba chiar şi a pietrei şlefuite care permit s se afirmeă c înc pe atunci oamenii ştiau s potriveasc oaseleă ă ă ă fracturate, s amputeze membre etc. Cred c printre oameniiă ă de la sate, familiariza i cu anatomia animalelor domestice, seţ g sesc unii cu un excep ional spirit de observa ie, care uneoriă ţ ţ vin în ajutorul oamenilor, câştigând o bun practic în cazurileă ă mai m runte şi mai pu in complicate.ă ţ

— Aici îns , interveni preşedintele, dumneavoastr a iă ă ţ calificat marea majoritate a cazurilor ca fiind afec iuniţ complicate şi primejdioase.

— Într-adev r. De aceea şi recunosc c am fost uimit. Acestă ă vraci trebuie s posede nu numai experien dar şi un talentă ţă de-a dreptul fenomenal… Se gândi o clip şi ad ug :ă ă ă

— Intui ie… Da, intui ie chirurgical , lucru foarte rar întâlnit.ţ ţ ă Personal am cunoscut cândva un singur chirurg cu o asemenea siguran a mâinii şi cu o asemenea intui ie.ţă ţ

— Dar ce înseamn siguran a mâinii?ă ţă— Siguran a mâinii? În primul rând precizia inciziilor.ţă— Mul umesc, spuse preşedintele. P r ile au întreb ri?ţ ă ţ ăProcurorul scutur negativ din cap, dar avocatul Korczy skiă ń

strig :ă— Eu am, Domnule profesor, a i întâlnit la vreunul dintreţ

pacien ii lui Kosiba, pe care i-a i consultat, vreo urm deţ ţ ă

237


infec ie?ţ— Nu.— Mul umesc. Nu mai am alte întreb ri.ţ ăProfesorul se înclin şi se aşez în primul rând de scaune,ă ă

al turi de familia Czy ski. Acum, pentru întâia oar îşi aruncă ń ă ă privirile spre banca acuza ilor. Z ri un b rbos lat în umeri,ţ ă ă sl bit, care ar ta de vreo şaizeci de ani.ă ă

— Deci aşa arat vraciul, îşi spuse. Tocmai era gata s -şiă ă întoarc privirile, când îl puse pe gânduri comportarea ciudată ă a acuzatului. Antoni Kosiba îşi a intise asupra lui privirea parcţ ă inconştient .ă

Pe buzele lui se ivise un zâmbet indescifrabil, şov ielnic şiă interogativ.

— Ce om ciudat, constat în gând profesorul şi se întoarse.ă Dup o pauz mai lung se v zu nevoit s -şi abat din nouă ă ă ă ă ă privirile spre vraci. Expresia fe ei lui osoase nu se schimbase,ţ dar acum îl sfredelea de-a dreptul cu privirea.

Dobraniecki se foi nervos pe scaun şi îşi îndrept privirileă spre procuror, care tocmai îşi începuse pledoaria. Vorbea cu o voce destul de monoton , şi poate c de aceasta îi lipseaă ă argumentele de sugestivitate, iar frazele scurte dar concrete, st pânite şi logice – de plasticitate.ă

Procurorul recunoştea c sentin a din prima instan a poate fiă ţ ţ considerat prea aspr de oamenii care se conduc după ă ă sentimente. Recunoştea c acuzatul Kosiba nu face parte dină specia cea mai înr it de şarlatani. Recunoştea chiar c putea fiă ă ă împins spre practicile sale de porniri nobile.

— Dar, continu el, noi nu facem acte de caritate. Suntemă reprezentan i ai legii. Şi nu avem voie s uit m c acuzatul aţ ă ă ă înc lcat legea.ă

Profesorul Dobraniecki se str duia s -şi concentreze aten iaă ă ţ asupra argument rii procurorului, dar nu-l l sa în pace aceaă ă senza ie insuportabil ; pur şi simplu sim ea, în ceaf privireaţ ă ţ ă acestui Kosiba.

— Ce vrea de la mine? se irita în sine. Dac în acest fel îşiă exprim recunoştin a pentru depozi ia mea…ă ţ ţ

— …F r îndoial exist şi circumstan e atenuante, continuă ă ă ă ţ ă procurorul. Dar nu putem ignora faptele. Furtul r mâne furt.ă Dosirea obiectului furat…

Nu. În asemenea condi ii îi era cu neputin s seţ ţă ă concentreze. Ochii acestui om aveau o for magnetic .ţă ă Dobraniecki se întoarse spre el aproape furios, dar r maseă

238

— Vraciul —

uimit: vraciul st tea cu capul plecat. Mâinile mari îi atârnau f ră ă ă vlag peste balustrad .ă ă

Deodat în mintea profesorului încol i o b nuială ţ ă ă n struşnic :ă ă

— Trebuie s -l fi v zut undeva pe acest om. Memoria începuă ă s lucreze. Profesorul avea încredere în memoria lui. Nu-lă înşelase niciodat . Iar acum, dup un timp, ajunse la concluziaă ă c a fost o clip când îl am gise o asem nare lipsit deă ă ă ă ă importan . Probabil un pacient întâmpl tor de acum câ ivaţă ă ţ ani… De altfel, nici nu avea timp s se mai gândeasc la asta,ă ă fiindc tocmai se ridicase avocatul Korczy ski şi vocea luiă ń baritonal cu sonorit i metalice r sun electrizant:ă ăţ ă ă

— Onorat instan ! Numai destinul orb şi o regretabilă ţă ă neîn elegere au f cut ca acest om s se g seasc în aceastţ ă ă ă ă ă sal în fa a tribunalului. Nu aici este locul lui, şi nu acestă ţ areopag11 este îndrept it s -i judece faptele. Antoni Kosiba arăţ ă trebui s se afle acum în aula Universit ii noastre, ar trebui să ăţ ă se afle în fa a senatului universit ii şi nu s -şi aştepte sentin a,ţ ăţ ă ţ ci înmânarea diplomei de doctor honoris causa al Facult ii deăţ Medicin ! O, nu, domnilor judec tori, nu am fost furat deă ă fantezie! Nu alerg dup efecte oratorice şi nici nu viseză imposibilul. Dar dac ast zi este imposibil s se acorde unuiă ă ă vraci titlul de doctor, aceasta se datoreaz numai faptului c înă ă legisla ia noastr exist o lacun . C în diverse meseriiţ ă ă ă ă r spunderea este diferit apreciat . Onorat instan ! Nu putemă ă ă ţă fi de acord s încredin m via a oamenilor unui medic ale c ruiă ţă ţ ă cunoştin e şi pricepere nu sunt garantate de absolvireaţ medicinii. Dar o încredin m f r şov ire unui inginer,ţă ă ă ă constructor de maşini sau de poduri. Iar titlul de inginer ca şi toate drepturile ce decurg de aci le poate ob ine oricineţ dovedeşte prin munca sa c posed suficiente cunoştin e şiă ă ţ aptitudini profesionale, chiar dac nu a studiat politehnica.ă Dori i s citez aici numele cunoscute ale unor înv a i careţ ă ăţ ţ împ rt şesc ştiin a lor miilor de audien i la politehnic , f r să ă ţ ţ ă ă ă ă se poat l uda cu diploma de absolvire a unei şcoli generale?ă ă Din p cate, legiuitorul nu a prev zut aceste posibilit i şiă ă ăţ pentru profesiunea de medic. Dac ar fi fost aşa, stenogramaă procesului de ast zi i-ar fi fost suficient lui Antoni Kosibaă ă pentru a ob ine titlul de doctor. Ce dovezi mai bune, maiţ elocvente privind cunoştin ele şi aptitudinile lui ar putea fiţ

11 tribunal suprem în Atena antic .ă

239


adunate decât cele oferite de desf şurarea procesului, deă depozi iile martorilor, care de fapt au venit aici nu ca martori, ciţ ca m rturii concrete, ca dovezi vii ale cunoştin elor medicaleă ţ ale acuzatului. Au venit aici ca nişte Laz ri, c rora el le-a spus:ă ă Scula i-v !… şi au venit s m rturiseasc adev rul, au venit s -ţ ă ă ă ă ă ăl arate cu degetul pe binef c torul lor şi s spun : Acesta este!ă ă ă ă Am fost infirmi, iar el ne-a f cut s umbl m, am fost bolnavi, iară ă ă el ne-a vindecat, am fost cu un picior în groap , iar el ne-aă poruncit s tr im! Dar domnul procuror îl g seşte vinovat peă ă ă Antoni Kosiba c a îndr znit s salveze oamenii f r s aibă ă ă ă ă ă ă diplom . Dar dac s-ar fi aruncat în ap ca s salveze oameniă ă ă ă de la înec, ar fi trebuit s alb certificat de absolvire a şcolii deă ă înot? Eu nu sunt demagog şi nici nu ap r vr jitoria. Dar cu atâtă ă mai vehement trebuie s protestez împotriva procedeuluiă folosit de acuzare. Au fost al turate aici dou adev ruri aparentă ă ă întâmpl toare: primul, c Antoni Kosiba e vraci, şi al doilea, că ă ă vracii sunt şarlatani care opereaz cu un întreg arsenal deă trucuri şi artificii, de farmece şi descântece şi alte nimicuri. S -ămi fie cu iertare! O astfel de al turare e perfid , fiindc după ă ă ă câte ştim din desf şurarea procesului, acuzatul nu a f cută ă niciodat uz de trucuri. În desf şurarea procesului a c zut cuă ă ă brio şi acuza ia conform c reia Kosiba ar fi ac ionat în scopulţ ă ţ ob inerii unor profituri. De vreme ce actul de acuzare g seşte înţ ă activitatea lui o infrac iune, singurul motiv al infrac iunii seţ ţ spulber , fiindc unicul motiv plauzibil poate fi mania. Da.ă ă Înalt instan ! Acest om este un maniac. Este robul manieiă ţă ajutor rii oamenilor suferinzi, al ajutor rii gratuite ba, mai mult,ă ă cu pre ul pierderii propriei libert i, cu pre ul stigmatiz rii, cuţ ăţ ţ ă pre ul priciului închisorii şi al locului ruşinos din aceast box .ţ ă ă N-am s m opresc mai mult asupra faptului dac Antoniă ă ă Kosiba a fost un medic bun sau nu. M-au scutit de acest lucru martorii, m-a scutit în primul rând luceaf rul chirurgiei noastre,ă a c rui opinie reprezint cel mai autorizat atestat. Nu am deă ă gând s fac uz de argumentul facil c doctorul în medicină ă ă Pawlicki nu a avut, cum a declarat el însuşi, nici un singur pacient al acestui vraci care s -i fi cerut ajutorul, în schimbă acest vraci a prevenit infirmitatea într-un caz, iar în dou aă salvat de la moarte dou persoane în fa a c rora doctorulă ţ ă Pawlicki s-a ar tat neputincios. Domnilor judec tori, vreau să ă ă vorbesc despre cea mai mare vin a lui Antoni Kosiba, vreau să ă vorbesc despre ceea ce acuzarea a adus în prim plan, vreau să vorbesc despre condi iile neigienice din înc perea în care f ceaţ ă ă

240

— Vraciul —

opera iile. Am fost în acea înc pere şi trebuie s -i m rturisescţ ă ă ă domnului procuror c martorii pe care i-a chemat, auă caracterizat cu mult indulgen condi iile neigienice de acolo.ă ţă ţ Au uitat s adauge c la ferestre sunt cr p turi prin care suflă ă ă ă ă vântul, c în duşumea sunt sp rturi prin care trage umezeal ,ă ă ă c picur din tavan, c soba scoate fum, c în înc pere nuă ă ă ă ă numai c nu lipseau murd ria, p ienjenişul şi praful, dar era şiă ă ă plin de gândaci!… Am v zut şi instrumentele cu ajutorul c roraă ă Kosiba f cea opera ii. Sunt nişte fiare vechi, ruginite, ştirbite şiă ţ strâmbe, legate cu sârm şi cu sfoar . Într-o asemeneaă ă înc pere şi cu asemenea instrumente opera Kosiba oamenii.ă Dar, pentru numele lui Dumnezeu… Nici unul operat de el nu a murit! Nici unul nu a f cut infec ie! V d aici în sal numeroşiă ţ ă ă medici remarcabili şi experimenta i şi-i întreb: aceasta esteţ meritul sau vina lui Kosiba?!… Îi întreb: dac faptul c cinevaă ă face atâtea opera ii dificile în asemenea condi ii îngrozitoareţ ţ pledeaz împotriva sau în favoarea lui?!… Dac pentru astaă ă trebuie s fie aruncat între cei patru pere i ai închisorii, sauă ţ merit o sal de opera ii cu por elan şi sticl ?!…ă ă ţ ţ ă

Prin sal trecu un murmur, iar când murmurul încet ,ă ă avocatul Korczy ski continu :ń ă

— Şi înc o acuza ie apas asupra acestui b trân, a c ruiă ţ ă ă ă via nu a cunoscut pân acum nici o pat , în care a avutţă ă ă deplin încredere pân şi poli ia, altfel atât de circumspect : aă ă ţ ă s vârşit un furt. Da. L-a ispitit luciul instrumentelor chirurgicaleă de precizie, atât de str lucitoare, şi le-a furat. Ce-i drept înainteă a încercat s împrumute aceste instrumente, dar, refuzată categoric, le-a furat. Dar de ce a f cut-o?… Ce l-a împins peă acest om cinstit la infrac iune?… În ce situa ie şi din ce motiveţ ţ a râvnit la bunul altuia?… În înc perea aceea, tocmai atunci eraă pe moarte o fat , o via în floare se cufunda în abisul mor ii,ă ţă ţ iar el, Antoni Kosiba, ştia, sim ea, în elegea c f r aceleţ ţ ă ă ă instrumente str lucitoare nu-i poate oferi un ajutor eficient,ă întreb: cum trebuia s procedeze Antoni Kosiba?…ă

Avocatul îşi plimb privirile arz toare prin sal .ă ă ă— Cum trebuia s procedeze?! strig el. Cum ar fi procedată ă

fiecare dintre noi în locul lui?… Eu g sesc un singur r spuns:ă ă fiecare dintre noi ar fi f cut ce a f cut şi Antoni Kosiba, fiecareă ă dintre noi ar fi furat acele instrumente! Fiec ruia dintre noiă conştiin a ne-ar fi spus c aceasta este datoria, datoria noastrţ ă ă moral !ă

Izbi cu pumnul în mas şi t cu o clip .ă ă ă241


— În vechea Austrie, continu el, exist un ordin militară ă deosebit. Se d dea pentru fapte curioase, pentruă nesubordonare, pentru înc lcarea disciplinei, pentru refuzul deă a îndeplini un ordin. Era unul dintre cele mai importante şi mai rar atribuite ordine, dar reprezenta cea mai râvnit distinc ie.ă ţ Dac tribunalele poloneze ar avea dreptul s dea nu numaiă ă pedepse, ci şi distinc ii, un astfel de ordin pentru înc lcareaţ ă legii ar trebui s str luceasc pe pieptul lui Antoni Kosiba laă ă ă ieşirea din aceast sal . Cum, din p cate, un asemenea ordină ă ă nu exist , primeasc dar ca recompens faptul c fiecare omă ă ă ă cinstit va socoti o onoare pentru el s strâng aceast mână ă ă ă trudit şi murdar , ca pe cea mai curat mân de pe lume.ă ă ă ă

Korczy ski se înclin şi se aşez .ń ă ăProfesorul Dobraniecki observ cu surprindere pe fa a lui şiă ţ

pe pleoapele l sate expresia unei emo ii. Emo ionat era şi el, caă ţ ţ şi publicul. Unul dintre judec tori îşi ştergea uşor cu degetulă îndoit col urile gurii. Altul st tea cu ochii a inti i în hârtii.ţ ă ţ ţ

Sentin a de achitare p rea o formalitate, cu atât mai mult cuţ ă cât procurorul renun ase la replic .ţ ă

— Acuzatul are dreptul la cuvânt, spuse preşedintele.Antoni Kosiba nu se mişc .ă— Ai dreptul la ultimul cuvânt.Avocatul Korczy ski îl scutur de cot.ń ă— Eu nu… am nimic de spus. Mi-e totuna…Şi se aşez .ăDac în clipa aceea cineva s-ar fi uitat la profesorulă

Dobraniecki, ar fi r mas foarte surprins. Profesorul seă îng lbenise brusc, f cuse o mişcare de parc ar fi vrut s seă ă ă ă ridice de pe scaun şi deschisese gura…

Nimeni îns nu observase nimic. Oamenii tocmai se ridicau,ă fiindc instan a se retr gea s delibereze. Discu iile umpluseră ţ ă ă ţ ă sala, mul i îl înconjuraser pe Korczy ski felicitându-l pentruţ ă ń excelenta ap rare. Al ii ieşiser pe coridor la o igar .ă ţ ă ţ ă

Profesorul Dobraniecki porni dup cei din urm . Mâinile îiă ă tremurau în timp ce îşi scotea port igaretul. G si o banc liberţ ă ă ă într-un col îndep rtat şi se l s greu pe ea.ţ ă ă ă

Da. Îl recunoscuse. Acum ştia sigur: Vraciul Antoni Kosiba fusese cândva profesorul Rafał Wilczur.

— Vocea aceea!O, n-a uitat nici o clip vocea aceea. Doar îi ascultase ani de-ă

a rândul sonoritatea. Întâi ca tân r student la medicin , apoi caă ă asistent al lui, în cele din urm ca medic încep tor, sprijinit deă ă

242

— Vraciul —

marele om de ştiin … Cum nu i-a recunoscut imediatţă tr s turile?! Cum nu l-a putut distinge sub barba aceeaă ă c runt !ă ă

Mai mult! Cât de prost a putut fi mai devreme când nici nu-l v zuse pe Antoni Kosiba, dar privea uimit urmele; opera iiloră ţ f cute de el! Nu putea concepe ca un vraci de la ar s poată ţ ă ă ă realiza atât de fantastic interven ii atât de complicate, în fa aţ ţ c rora ar ezita chiar şi el, profesorul Dobraniecki!ă

— Ar fi trebuit s -i recunosc imediat mâna! Ce prost am fost!ăApoi mai avea şi alte indicii. Printre cei consulta i era şiţ

domnişoara aceea operat de fractur a bazei craniene. Ce-iă ă drept, pe Dobraniecki îl frapase numele ei: Wilczurowna, dar în graba aceea uitase s-o întrebe pe fat . Numele era destul deă frecvent, chiar el avusese câ iva pacien i Wilczur. Totuşi trebuiaţ ţ s -i dea de gândit. Vârsta acestei Wilczurowna p rea să ă ă corespund vârstei fiicei profesorului Wilczur… Când a disp rută ă împreun cu mama sa din Varşovia, avea… şapte ani. Da. Eă clar…

— Nu putea fi o întâmplare! Vraciul Kosiba… şi ea…Profesorul arunc igara neterminat şi îşi şterse fruntea. Eraă ţ ă

transpirat .ă— Prin urmare nu a murit, nu a fost ucis! S-a ascuns aici în

haine r neşti şi sub nume str in, s-a ascuns împreun cuţă ă ă ă fiica, dar de ce nu i-a schimbat şi ei numele?…

De ce tat l şi fiica l sau s se cread c sunt str ini unul deă ă ă ă ă ă cel lalt?ă

Acum şi-a amintit cuvintele pe care i le spusese fata în timpul consulta iei:ţ

— Unchiul Antoni a f cut pentru mine mai mult decât m-aş fiă putut aştepta de la un unchi adev rat.ă

Ce rost avea comedia asta?… Ei, şi tat l ei! Ar fi fostă suficient s se ridice şi s spun :ă ă ă

— Aveam dreptul s operez şi s tratez. Nu sunt vraciulă ă Kosiba. Sunt profesorul Rafał Wilczur.

Ar fi fost eliberat.— Atunci de ce ine cu atâta înd r tnicie la masca lui? Puteaţ ă ă

s -şi dezv luie adev ratul nume în fa a primei instan e, dar aă ă ă ţ ţ preferat o condamnare de trei ani.

Dac profesorul Dobraniecki nu şi-ar fi cunoscut atât de bineă fostul şef şi magistru, poate ar fi crezut c Wilczur ascundea oă infrac iune sau o crim . Dar şi acum n-ar face decât s dea dinţ ă ă umeri dac cineva i-ar fi sugerat o asemenea idee.ă

243


Nu, aici trebuia s se ascund o tain mai adânc .ă ă ă ăÎn mintea lui Dobraniecki reînviar primele zile de după ă

dispari ia profesorului. S fi fost fuga doamnei Beata cu fiica sa,ţ ă urmat de dispari ia profesorului Rafał, o comedie bineă ţ regizat ?… Şi care puteau fi motivele?… Au abandonat avere,ă pozi ie social , glorie – totul, şi au fugit. Dar cu ce scop?ţ ă

Gândirea ra ional a lui Dobraniecki nu admitea nici oţ ă explica ie care nu putea fi sus inut de nişte premise logice,ţ ţ ă care nu avea la baz un impuls ra ional, uman.ă ţ

Acum îns nu avea timp s se ocupe de dezlegareaă ă enigmelor. Din clip în clip trebuia s se pronun e sentin a.ă ă ă ţ ţ Fireşte, va fi o sentin de achitare, dar s-ar putea s fie şi deţă ă condamnare.

— Este de datoria mea s -l anun imediat pe avocat şi s ceră ţ ă reluarea procesului; s declar pe cine am recunoscut înă persoana vraciului Kosiba.

Dobraniecki îşi muşc buzele şi repet :ă ă— Da, e de datoria mea.Totuşi, nu s-a mişcat din loc. Prea repede-i alergau gândurile,

prea violent p trundeau în imagina ia lui urm rile acestui pas.ă ţ ăÎnainte de a lua o hot râre trebuia s ordoneze totul, să ă ă

filtreze, s judece lucid şi calm… Şi s prevad consecin ele.ă ă ă ţ Nu-i pl cea şi nici nu putea s ac ioneze la întâmplare, subă ă ţ influen a impulsurilor.ţ

— În primul rând trebuie s m liniştesc… îşi spuse pe un tonă ă pe care îl folosea când îşi admonesta pacien ii nervoşi.ţ

Scoase o igar şi o aprinse cu b gare de seam . Constatţ ă ă ă ă c tutunul este prea uscat, c ast zi a fumat mai pu in ca deă ă ă ţ obicei şi c ar trebui s limiteze fumatul la dou zeci de ig ri peă ă ă ţ ă zi. Aceste preocup ri simple şi reflec ii secundare îi redară ţ ă echilibrul, iar consecin a se v zu imediat: îşi aminti un am nuntţ ă ă nespus de important, un am nunt pe care pân acum nu-lă ă luase în considerare şi care în fond schimba întreaga situa ie. Înţ timpul procesului vraciul Kosiba îi zâmbea, în modul cel mai evident îi zâmbea!

— M privea ca pe un cunoscut, pe care nu-l po i identifica.ă ţ Şi nici nu ascundea faptul c încerca s m recunoasc !… Ceă ă ă ă poate s însemne asta?ă

Putea s însemne un singur lucru: profesorului Wilczur nu-iă era team c ar putea fi identificat în persoana vraciului.ă ă Profesorului Wilczur nu-i era team ! Atunci de ce nu a întreruptă procesul printr-o simpl declara ie c el este Wilczur? Şi înă ţ ă

244

— Vraciul —

acest caz nu putea exista decât un singur r spuns:ă— Nu ştie nici el cine este…Izbit de aceast descoperire, Dobraniecki s ri în picioare.ă ă— Amnezie. Pierderea memoriei. Doamne! Atâ ia ani aţ

r t cit… A coborât pân la nivelul unui simplu salahor…ă ă ă Pierderea memoriei…

Profesorul Dobraniecki ştia foarte bine ce trebuia f cut,ă pentru a-l vindeca pe nefericit. Era suficient s i se spun cineă ă este, s i se aminteasc unele am nunte, s i se arate vreună ă ă ă obiect cunoscut.

Desigur, poate suferi un şoc psihic, dar oricât de puternic ar fi fost acest şoc, el nu ar fi fost primejdios.

Dup câteva ore sau dup câteva zile, Wilczur şi-ar recâştigaă ă complet memoria…

— Şi ce ar urma?…În fa a ochilor lui Dobraniecki se conturau clar consecin eleţ ţ

inevitabile. În primul rând ştirea despre aceast tragedie şiă despre sfârşitul ei fericit se va r spândi în toat ara. Profesorulă ă ţ Wilczur se va întoarce în capital . Se va întoarce în vila sa, înă func iile sale, îşi va relua pozi ia de frunte în lumea medical .ţ ţ ă Se va întoarce şi mai celebru, mai adorat şi mai vestit, aureolat de nedrept ile şi umilin ele suferite pe nedrept, cu aureola deăţ ţ vraci-f c tor de minuni, care a putut fi un chirurg genial şi f ră ă ă ă sal de opera ii, şi f r o liot de asisten i, şi f ră ţ ă ă ă ţ ă ă instrumente…

— Se va întoarce… Şi ce se va întâmpla atunci cu mine?…Profesorul Dobraniecki sim i în gur un gust amar. Ce se vaţ ă

întâmpla cu el?… Cu el, care a urcat pân în vârf, şi-a câştigată întâietatea, a atins cea mai înalt treapt printr-o muncă ă ă anevoioas de peste zece ani?ă

F r îndoial c to i vor primi cu aplauze descoperirea lui. Vaă ă ă ă ţ mai tr i o zi de triumf. Dar mai târziu?… Mai târziu, prin for aă ţ lucrurilor, va fi trecut pe planul al doilea, prin for a lucrurilor seţ va g si în umbra gloriei lui Wilczur. Ce-i drept, nimeni nu-i vaă lua catedra, dar sub presiunea opiniei publice va trebui să renun e benevol la ea. Conducerea clinicii… cabinetulţ directorului… Toate inova iile aduse în aceşti ani… Preşedin iaţ ţ diferitelor societ i şi asocia ii…ăţ ţ

Da, s intre acolo în sala tribunalului şi s spun c acestă ă ă ă vraci este profesorul Rafał Wilczur, înseamn s renun e laă ă ţ propriile-i realiz ri, la propriile-i cuceriri, la propriile-i pozi ii.ă ţ Înseamn s ştearg cu buretele cea mai str lucit perioad aă ă ă ă ă ă

245


carierei sale şi s renun e de bun voie la tot ce a îndr git atâtă ţ ă ă de mult…

Şi înc un lucru: în biografia profesorului Wilczur exista ună mic fragment pe care Dobraniecki nu reuşise s -l uite de atâ iaă ţ ani, pe care nu şi-l putea ierta, ca pe un exces de vanitate. Min ise scriind despre un caz din clinica universit ii, despre unţ ăţ diagnostic îndr zne şi exact, al c rui merit şi-l atribuise singur.ă ţ ă Şi acum se mai roşea când îşi amintea de minciuna aceea idioat şi gratuit .ă ă

Iar minciuna aceea, mic şi neînsemnat într-un context maiă ă larg, putea fi divulgat de un singur om, de profesorul Wilczur.ă

Putea fi divulgat … numai în cazul în care Wilczur şi-ară rec p ta memoria…ă ă

Mâinile şi picioarele profesorului Dobraniecki parc erau deă ghea , dar în tâmple sângele îi zvâcnea violent.ţă

— Cum s procedeze?…ăAr face el o mârş vie, dac nu ar spune nimic?… Ar fi oă ă

tragedie pentru Wilczur dac ar r mâne în condi iile în care aă ă ţ tr it pân acum şi cu care a ajuns s se obişnuiasc ?…ă ă ă ă

— Doar e o simpl întâmplare faptul c avocatul Korczy skiă ă ń m-a chemat ca martor! E o întâmplare fir-ar s fie, c am fostă ă de acord! Altfel… Antoni Kosiba ar fi r mas pân la sfârşitulă ă vie ii Antoni Kosiba şi nu aş avea nici o remuşcare.ţ

Exact! Acesta trebuie s fie criteriul. Dac cineva nu ştie c eă ă ă nedrept it, nedreptate nu exist . Wilczur nu-şi d seama c aăţ ă ă ă fost altcineva. Îşi consider destinul un lucru normal. Nu există ă fericire f r conştientizarea existen ei ei şi nu există ă ţ ă nefericire…

Pe culoare r sun sunetul strident al clopo elului.ă ă ţ— V rug m s v ridica i! Curtea! ajunse la urechile luiă ă ă ă ţ

Dobraniecki vocea aprodului din pragul s lii.ăNu se mişc din loc. În untru se d dea citire sentin ei.ă ă ă ţ— Şi ce va fi dac -l vor condamna? îi trecu prin minteaă

înfierbântat un gând insistent.ăÎşi strânse pumnii:— Nu va fi, nu poate fi condamnat, îşi spunea.O clip mai târziu, în sal se stârni rumoare, se auzi târşâitulă ă

scaunelor şi strig te. Uşa se deschise. Publicul se rev rsa peă ă coridoare.

Dup înf işarea oamenilor, nu era greu de ghicit c s-a dată ăţ ă o sentin de achitare. Dobraniecki r sufl uşurat. I se p rea cţă ă ă ă ă i se luase de pe inim toat greutatea r spunderii.ă ă ă

246

— Vraciul —

Oamenii treceau pe lâng el gesticulând şi vociferând. raniă Ţă în cojoace c r mizii, medici, avoca i, morarul cu fiul s u,ă ă ţ ă domnul şi doamna Czy ski. La sfârşit, înconjurat de cel maiń mare grup, venea vraciul Kosiba împreun cu ap r torul s u,ă ă ă ă cu Czy ski cel tân r şi cu logodnica lui.ń ă

Avocatul Korczy ski îi opri pe to i lâng profesorulń ţ ă Dobraniecki. Spunea ceva vesel, mul umea pentru ceva.ţ

Profesorul se str duia s zâmbeasc , la atingerea mâinilor,ă ă ă dar avea privirile l sate în jos. Când le ridic o clip , întâlniă ă ă privirile lui Antoni Kosiba. Trebui s fac un mare efort ca s nuă ă ă strige. Privirea lui Kosiba era agitat , insistent , n ucit .ă ă ă ă

În cele din urm au plecat, iar Dobraniecki, complet epuizat,ă se l s într-o parte pe banc . Korczy ski, recunosc tor, îiă ă ă ń ă rezervase cel mai bun apartament în cel mai bun hotel. Aici avea linişte şi confort. Cu toate astea nu putea dormi. Spre diminea , istovit de nesomn, ap s pe butonul soneriei: ceruţă ă ă s i se aduc un ceai tare şi coniac.ă ă

Abia dup ce a b ut o sticl întreag de coniac a sim ită ă ă ă ţ efectul aşteptat şi a adormit.

S-a trezit târziu cu dureri de cap. Primise nişte telegrame de la Varşovia. Într-una, un asistent de la clinic îi amintea dataă unei conferin e de la Zakopane, pe care profesorul urma s oţ ă prezideze, cealalt era de la so ie, şi cerea s -şi gr bească ţ ă ă ă întoarcerea.

— Au mai fost şi câ iva domni, îi comunic b iatul din hotel.ţ ă ă Au întrebat când pute i s -i primi i.ţ ă ţ

— Nu primesc pe nimeni. Sunt bolnav. Aşa s le spui.ă— Am în eles, domnule profesor. Şi domnului avocatţ

Korczy ski?ń— Tuturor.S-a sculat abia seara târziu. Ar fi trebuit s -şi fac valiza şi să ă ă

se întoarc acas . Dar nu putea face nici un efort. A b tută ă ă câteva ore str zile oraşului, apoi şi-a cump rat toateă ă cotidienele ap rute şi s-a întors la hotel. În ziare a g sit relat riă ă ă ample despre desf şurarea procesului şi motivarea sentin ei deă ţ achitare.

— Ei, totul e în ordine, îşi spunea. Sunt eu excesiv de sensibilizat. Trebuie s m adun.ă ă

Aceast hot râre nu-l ajut îns prea mult. Când a început să ă ă ă ă împacheteze se sim i iar cuprins de o lehamite şi de o iritareţ atât de mare încât ceru din nou coniac în camer . Cu toateă acestea a mai avut o noapte alb .ă

247


Diminea a devreme se scul cu hot rârea luat . Ieşi înainteţ ă ă ă de a lua micul dejun, se urc în primul taxi întâlnit şi d duă ă adresa lui Korczy ski.ń

L-a g sit înc în halat.ă ă— Respectele mele, domnule profesor, îl întâmpin avocatul.ă

Am fost ieri de dou ori la dumneavoastr , dar mi s-a spus că ă ă nu v sim i i bine…ă ţ ţ

— Da, da… Putem vorbi între patru ochi?— V rog! Korczy ski se ridic şi închise uşa de la cabinet.ă ń ă

Despre ce este vorba, domnule profesor?— Cum o cheam pe domnişoara aceea?… pe logodnica luiă

Czy ski?ń— Wilczurowna.— Maria Jolanta?— Maria ştiu sigur, dar s verific m dac mai era un nume.ă ă ăScoase din sertar un dosar cu hârtii. C ut un timp şi g si.ă ă ă— Da. Maria Jolanta Wilczurowna, fiica lui Rafał Wilczur şi a

Beatei, n scut Gontynski.ă ăÎşi ridic privirile. Profesorul Dobraniecki st tea palid, cuă ă

ochii închişi.— Domnule avocat, spuse parc f când un mare efort.ă ă

Trebuie s v comunic c este… c ea este… fiica lui.ă ă ă ă— A cui? se mir avocatul.ă— Fiica lui Antoni Kosiba.— Nu în eleg, domnule profesor.ţ— Kosiba nu ştia asta?… Nici ea nu ştia?… Korczy ski îl privi b nuitor.ń ă— Domnule profesor, începu el, trebuie s fie o neîn elegere.ă ţ

Ce-i drept, Kosiba a îngrijit-o pe aceast domnişoar , eaă ă nutreşte pentru el o simpatie deosebit , dar v asigur c nuă ă ă poate fi vorba de nici o înrudire…

Dobraniecki scutur din cap.ă— Iar eu v asigur c sunt tat şi fiic . Antoni Kosiba este…ă ă ă ă

Rafał Wilczur.Smulse din el aceast m rturisire respirând greu.ă ă— Cum aşa?Profesorul t cu îndelung.ă— Da, începu s vorbeasc parc pentru el. Eu l-amă ă ă

cunoscut. Nu pot s m înşel şi nu m-am înşelat. Acest vraciă ă este profesorul Wilczur, disp rut acum treisprezece ani…ă

Se ridic brusc.ă— Unde este? Conduce i-m la el.ţ ă

248

— Vraciul —

Avocatul se temea c Dobraniecki a suferit un şoc nervos.ă— V rog s lua i loc, stimate domnule profesor, spuse cuă ă ţ

blânde e, mi se pare c e o neîn elegere la mijloc.ţ ă ţ— Nici o neîn elegere. Acesta este Wilczur. A i auzit vreodatţ ţ ă

de eminentul chirurg varşovian cu acest nume?— Sigur c da. Doar dumneavoastr conduce i spitalul ce-iă ă ţ

poart numele.ă— Da. Acum treisprezece ani Wilczur a disp rut. To i credeauă ţ

c s-a sinucis… A avut o tragedie în familie. Cadavrul nu a fostă g sit… Am fost asistentul lui, mâna lui dreapt . Am preluată ă dup el catedra, conducerea spitalului… Da… El este.ă

— Extraordinar! spuse cu mai mult încredere Korczy ski.ă ń Totuşi cred c v înşela i, domnule profesor. Ar însemna că ă ţ ă vreme de treisprezece ani s-a ascuns sub un nume str in?… Deă ce?

— Amnezie. Pierderea memoriei.— Cred c e… imposibil. Treisprezece ani?…ă— Sigur.— M ierta i, domnule profesor. De fapt, auzind acest lucruă ţ

de la dumneavoastr , nu ar trebui s am nici o îndoial , dar dină ă ă punct de vedere ştiin ific, e posibil aşa ceva?ţ

— Absolut. Amnezie regresiv . Medicina cunoaşteă numeroase cazuri de acest fel.

— E urmarea vreunui şoc psihic?— Cauza nu are nici o importan . De obicei amnezia esteţă

consecin a pierderii cunoştin ei pe un timp mai scurt sau maiţ ţ lung.

— Şi este incurabil ?.ă— Exist şi asemenea cazuri. În general îns … Dar s nuă ă ă

pierdem timpul. Unde este?— Kosiba?… A plecat împreun cu familia Czy ski. L-au luată ń

cu ei. Dar asta e o adev rat revela ie! Şi dumneavoastră ă ţ ă sunte i absolut sigur?ţ

— Absolut!— Fir-ar s fie! Dac aş fi ştiut la proces! I-as fi aruncat în aeră ă

şi pe procuror şi pe judec tori! V da i seama ce senza ie?!…ă ă ţ ţDobraniecki nu era îns dispus s se intereseze de această ă ă

latur a problemei.ă— Mi-am dat seama mai târziu, spuse evaziv. Acum îns …ă

Pute i s -mi da i adresa familiei Czy ski?…ţ ă ţ ń— Cu pl cere. Inten iona i s pleca i acolo?ă ţ ţ ă ţ— Fireşte.

249


— Şi spera i s -l trata i pe Kosiba sau mai bine zis peţ ă ţ Wilczur?

— Nu-i nevoie de nici un tratament. E suficient s i seă aminteasc cine este. Dac asta nu-l ajut … nu mai e nimic deă ă ă f cut.ă

— Interesant! Totuşi ceva trebuie s in el minte, de vremeă ţ ă ce nu a uitat cunoştin ele medicale?ţ

— Da. De aceea am mari speran e, îi spuse Dobranieckiţ ridicându-se.

Capitolul XX

Trenul s-a oprit, gâfâind, într-o sta ie micu . Era o dimineaţ ţă ţă senin , însorit . Pe acoperişul caselor se aşternuse un strată ă gros de z pad , crengile copacilor se plecau sub greutateaă ă om tului. Tabloul care se înf işa privirii de pe peron p reaă ăţ ă s rb toresc în albul şi în lumina lui, p rea c zâmbeşte cochetă ă ă ă şi ispititor cu liniştea lui pufoas şi intim .ă ă

Profesorul st tea şi privea aceast întindere imaculat . Deă ă ă atâta vreme nu mai fusese la ar . În prima clip , peisajulţ ă ă acesta i se p rea ceva artificial, un decor exagerat de realist,ă preten ios şi frumos pân la ireal. S-au scurs câteva minuteţ ă pân când a redescoperit în memoria sa vechile senza ii,ă ţ vechile contacte cu acest univers, vechile leg turi… Doar s-aă n scut la ar , şi-a petrecut la ar copil ria şi primii ani aiă ţ ă ţ ă ă tinere ii.ţ

— Şi aceasta e o amnezie, îşi spuse. Tr ind în oraş, omul uită ă acest univers. Intr în ritmul boln vicios al carierei, al muncii, ală ă cursei… Şi nu mai ştie c exist o asemenea vreme, oă ă asemenea linişte… un alt p mânt, unde adev rul comunic cuă ă ă omul direct, nu prin intermediul difuzoarelor radioului, al literelor negre ale tiparului… Se uit …ă

Dobraniecki auzi în spate scâr iit de paşi şi o voce:ţ— Dumneavoastr merge i la Radoliszki, nu?ă ţ— Nu, la Ludwikowo. Se poate g si aici o c ru ?ă ă ţă— De ce nu? Se poate. Dac porunci i, dau o fug pân laă ţ ă ă

Pawlak şi înham cât ai clipi.ă— Te rog toarte mult.Acel „cât ai clipi” dur îns aproape o or . Drumul pân laă ă ă ă

Ludwikowo, alt jum tate de or . Când sania s-a oprit, în celeă ă ă din urm , în fa a palatului, se f cuse amiaz .ă ţ ă ă

250

— Vraciul —

Atras de l tratul câinilor, în uş îşi f cu apari ia Michalesiaă ă ă ă ţ şi ferindu-şi ochii cu mâna, fiindc soarele str lucea puternic,ă ă se uita la necunoscut.

— A i venit în leg tur cu fabrica? întreb .ţ ă ă ă— Nu. Aş vrea s vorbesc cu domnul Czy ski.ă ń— V rog s pofti i. Domnul Czy ski îns nu este acas .ă ă ţ ń ă ă— Nu-i nimic. De fapt aş vrea s o v d pe logodnicaă ă

domnului Czy ski, domnişoara Wilczurowna.ń— Nici dânsa nu este.— Nu este?— Nu. Au plecat to i la Radoliszki.ţProfesorul Dobraniecki ezit .ă— Dar se întorc repede?— Nu se ştie. S-au dus s dea strig rile. Ei, şi p rintele nu-iă ă ă

las aşa repede. Îi opreşte la mas .ă ă— Da?… Asta nu-i bine. Dar pute i s -mi spune i?… Avocatulţ ă ţ

Korczy ski din Vilnius m-a informat c familia Czy ski l-a luat lań ă ń ea pe un anume Antoni Kosiba, un vraci?

— Cum s nu, aşa e, l-au luat. Numai c el n-a vrut să ă ă r mân la noi.ă ă

— Nu în eleg…ţ— Aşa, n-a vrut. I-au preg tit o c su aşa de frumoas …ă ă ţă ă

acolo, dincolo de gr din . Şi n-a vrut.ă ă— Şi unde este?— Unde s fie? A plecat la moar , la Prokop Mielnik. Zicea că ă ă

acolo se simte cel mai bine. S-a scrântit b trânul. Eu îns v ină ă ă ţ în frig, deşi ast zi nu-i ger mare, şi nu v-am poftit în untru. Vă ă ă rog…

Dobraniecki r mase pe gânduri.ă— Nu, mul umesc. Trebuie s plec la Radoliszki. Am foarteţ ă

pu in timp la dispozi ie şi nu pot aştepta.ţ ţ— Cum dori i. Iar dac dori i s -l vede i pe domnul Czy ski,ţ ă ţ ă ţ ń

v rog s trece i pe la p rintele paroh.ă ă ţ ă— Bine. Mul umesc.ţSurugiul atinse calul cu biciul, profesorul îşi înveli picioarele

în blan şi sania porni.ăSe vede îns c în ziua aceea îl urm rea ghinionul. Când aă ă ă

tras în fa a casei parohiale, a aflat c aici nu sunt decât domnulţ ă şi doamna Czy ski, cu care nu avea nici o treab . Vizitiul lor l-ań ă informat pe profesor c domnul Leszek a plecat împreun cuă ă logodnica sa la cimitir, unde este înmormântat mama ei, iară pe drum trebuiau s treac pe la moar s -l vad pe vraci.ă ă ă ă ă

251


— Îi g si i ori acolo, ori acolo, încheie vizitiul şi adresându-seă ţ surugiului care-l ducea pe profesor, întreb : Dar tu, Pawlak,ă cunoşti caii b l a i de la Ludwikowo?ă ţ ţ

— Cum s nu-i cunosc.ă— Atunci, uit -te bine. Domnişorul a plecat cu caii b l a i.ă ă ţ ţ

Dac -i vezi, înseamn c şi domnişorul e acoloă ă ă— Se-n elege.ţSurugiul d du din cap şi oc i.ă ţ ăSpre cimitirul din Radoliszki duceau dou drumuri. Cel maiă

scurt, pe care mergeau întotdeauna înmormânt rile, trecea peă la Trei Peri. Ad ugând cam o verst , se putea trece pe lângă ă ă moara lui Prokop Mielnik. Drumul acesta îl alesese şi Leszek, nu pentru c era bine b t torit, ci pentru a-l vizita cu această ă ă ă ocazie şi pe vraci.

În adâncul sufletului, Leszek era pu in dezam git. Nu puteaţ ă în elege de ce nu a primit Kosiba oferta de a se instala laţ Ludwikowo, de ce nu a vrut s locuiasc în c su a din spateleă ă ă ţ gr dinii, pentru a c rei restaurare el şi Marysia şi-au f cută ă ă atâtea griji. Ştia cât de mult îl iubea Marysia pe „unchiul Antoni” şi cât de mult inea s -l aib al turi. Refuzul vraciului aţ ă ă ă fost pentru amândoi o surpriz nepl cut .ă ă ă

Aşa c de îndat ce au dat strig rile s-au sf tuit s -l maiă ă ă ă ă asalteze o dat cu rug min i. Ce-i drept, cunoscându-i firea,ă ă ţ Marysia avea slabe speran e. Leszek îns , înd r tnic de felulţ ă ă ă lui, o asigura c -l poate convinge s se mute.ă ă

L-au întâlnit pe vraci în fa a morii, cu un sac de f in înţ ă ă spinare. Tocmai înc rca o sanie.ă

Îi întâmpin pe tineri f r s zâmbeasc , îşi scutur mâinileă ă ă ă ă ă de f in şi îi invit la el în c su .ă ă ă ă ţă

— Nu-i o zi friguroas , spuse, dar înc lzesc îndat samovarul.ă ă ă Un ceai fierbinte nu stric .ă

— Cu pl cere, r spunse Leszek. Noi aici nu ne ruşin m… Neă ă ă sim im ca la noi acas .ţ ă

— Mul umesc pentru bun voin .ţ ă ţă— Ce-i drept, noi avem mult bun voin . Dumneata aiă ă ţă

tratat cu dispre invita ia noastr la Ludwikowo, în schimb noi oţ ţ ă accept m pe a dumitale.ă

Vraciul nu r spunse. Scoase de dup sob o gheat veche,ă ă ă ă trase tureacul pe burlanul samovarului şi se porni s sufle înă jeraticul ce mocnea în untru pân începu s ias pe dedesubtă ă ă ă cenuş şi scântei.ă

— Dumneata, domnule Antoni, relu Leszek, ne produciă

252

— Vraciul —

mult triste e. Şi la Ludwikowo şi în împrejurimi sunt bolnaviă ţ care au nevoie de ajutorul dumitale. Iar noi trebuie s - i ducemă ţ dorul?…

Kosiba zâmbi palid.— Glume, domnule! Ce nevoie ave i voi de mine?…ţ— N-ar trebui s vorbeşti aşa, spuse Leszek pref cându-seă ă

revoltat. S nu vorbim de mine, dar nu po i spune c Marysiaă ţ ă nu-i ataşat de dumneata!ă

— Dumnezeu s-o aib -n paz !ă ă— Şi atunci?— Ei, ataşamentu-i ataşament, dar via a-i via . Alt via ,ţ ţă ă ţă

alte ataşamente…— Frumos! f cu Leszek. Vezi, Marysia?… Domnul Antoni neă

d de în eles c s-a s turat de noi, c acum se ataşeaz de al iă ţ ă ă ă ă ţ oameni.

— Unchiule Antoni, spuse Marysia luându-l de bra , eu te rog,ţ aşa de mult te rog…

Vraciul întinse mâna şi o mângâie pe um r.ă— Porumbi drag … Pentru tine fac orice, dar eu nu-s deţă ă

voi, nu-s de voi. Sunt b trân şi trist. Numai înf işarea mea v-ară ăţ strica fericirea. Nu trebuie, nu. Nu trebuie. Dac vre i s mă ţ ă ă vede i câteodat trece i pe aici, pe la moar … S nu maiţ ă ţ ă ă vorbim de asta.

Se întoarse spre samovarul care începuse s bolboroseasc .ă ăLeszek desf cu bra ele.ă ţ— Ei, p cat. Şi eu care îmi f cusem planuri ca în ziua în careă ă

te mu i la Ludwikowo, în cas nou , s - i ofer o trus cuţ ă ă ă ţ ă instrumente chirurgicale…

Leszek aştepta efectul, dar vraciul se pref cea c nu auziseă ă ispita. Lu paharele de pe poli , le privi la lumin şi se apucă ţă ă ă s toarne ceaiul.ă

Când s-au aşezat la mas , Marysia spuse:ă— Am fost ast zi s facem strig rile. Peste patru s pt mâniă ă ă ă ă

ne cunun m.ă— Dar la nunt trebuie s vii la noi, ad ug Leszek.ă ă ă ă— Se poate şi f r mine. Nu m potrivesc eu cu domnii careă ă ă

vor fi acolo. Apoi şi de aici v doresc tot atât de mult bine ca şiă de aproape.

— Nu vrei s fii martor la bucuria noastr , la s rb toareaă ă ă ă noastr ?!ă

— Unchiule Antoni!— De ce nu? încuviin vraciul. Vin la biseric , iar martor…ţă ă

253


Eu sunt de la început martorul tuturor necazurilor şi bucuriilor voastre. Slav Domnului c totul se sfârşeşte aşa cum a i vrută ă ţ voi.

— O, domnule Antoni, îl corect Leszek, de-abia începe. E de-ăabia începutul marii noastre fericiri, pe care am câştigat-o împotriva atâtor piedici, cu pre ul atâtor lacrimi şi triste i, şiţ ţ desper ri… E de mirare când te gândeşti cât a trebuit să ă suferim…

— Cu atât mai bine pentru voi, spuse grav vraciul.— De ce cu atât mai bine?— Fiindc fericirea dureaz atât cât omul ştie s-o pre uiască ă ţ ă

cum se cuvine. Iar omul pre uieşte numai ce se ob ine greu.ţ ţTo i trei au c zut pe gânduri. Tinerii se gândeau la viitorulţ ă

fericit care se deschidea înaintea lor, Antoni Kosiba la singur tatea în care va trebui s tr iasc pân la moarte. Şi elă ă ă ă ă trecuse prin multe, a suferit mult şi nu a câştigat nimic pentru el. Ar cârti împotriva conştiin ei lui dac ar regreta c le-a oferitţ ă ă lor acea pu in fericire pe care şi-a dorit-o pentru el, c aţ ă ă ad ugat la marea lor comoar un dar atât de nevoiaş… Nu, nuă ă regreta, dar îi era sufletul greu, cum trebuie s -i fie oricui, careă nu mai aşteapt nimic, nu mai sper nimic, nu mai doreşteă ă nimic…

Se auzi o b taie în uş . Vizitiul intr cu o cutie în bra e.ă ă ă ţ— Mi-e team c înghea florile. Au stat prea mult în ger.ă ă ţă— Bine. Las -le aici, spuse Leszek, cu toate c trebuie să ă ă

plec m în curând.ă— Unde v duce i cu florile? se interes vraciul.ă ţ ă— Ne ducem la cimitir, la mormântul mamei Marysiei. Vrem

s împ r im cu ea bucuria noastr şi s -i ceremă ă ţ ă ă binecuvântarea, r spunse grav Leszek.ă

— Al mamei tale, porumbi o?ţ— Da.— Asta-i frumos… Foarte frumos… Mi-ai spus odat c seă ă

odihneşte aici în cimitirul din Radoliszki. Da, da… Când z ceaiă aici, în odaia asta, între via şi moarte, am vrut s m duc şiţă ă ă eu la mormântul ei, s m rog pentru s n tatea ta… Cuvântulă ă ă ă mamei înseamn mult nu numai în fa a oamenilor… Grele clipeă ţ au fost… Numai c nu ştiam unde-i mormântul ei.ă

Se posomori, pe urm îşi şterse fruntea şi se ridic . Dintr-ună ă col al alcovului aduse un buchet mare de imortele.ţ

— ine i şi asta. Duce i-le ei. Florile astea nu înghea . SuntŢ ţ ţ ţă florile mor ilor. Pune i-le din partea mea.ţ ţ

254

— Vraciul —

Marysia, cu lacrimi în ochi, îl cuprinse cu bra ele, pe dupţ ă gât.

— Dragul meu unchi, dragul meu unchi…— Poate mergi şi dumneata cu noi. I-ai duce dumneata

personal florile, îi propuse Leszek.Vraciul se uit în ochii Marysiei, se gândi şi încuviin cu oă ţă

mişcare a capului.— Bine, merg cu voi. De aici pân la cimitir nu-i departe,ă

dac o s ştiu unde-i mormântul, o s m duc din când în cândă ă ă ă s mai smulg buruienile, s mai pun nişte flori.ă ă

Antoni Kosiba ştia cât sufer Marysia c nu a primit s seă ă ă mute la Ludwikowo şi acum dorea s -i dea o dovad c nimică ă ă din ce o intereseaz pe ea, nu înceteaz s -l intereseze şi pe el.ă ă ă

Un sfert de or mai târziu to i trei st teau în sanie. Caiiă ţ ă pornir uşor la trap şi îndat ajunser la cotitur , de unde seă ă ă ă vedea ca în palm capela şi toat m gura pe cate se întindeaă ă ă Cimitirul nou. Nou r m sese numai cu numele, fiindc gardul iă ă ă se pr v lea, crucile erau înclinate, iar zidurile capelei sfântuluiă ă Stanislaw Kostka îşi ar tau în multe locuri c r mida roşie.ă ă ă

Cimitirul cel vechi, aşezat în spatele bisericii, aproape în centrul oraşului, era atât de înghesuit, încât de mai bine de treizeci de ani nu mai r m sese nici un metru liber. În schimbă ă aici, pe o m gur cândva golaş , acum acoperit eu copaci,ă ă ă ă mor ii din Radoliszki şi din împrejurimi erau îngropa i de-aţ ţ lungul unor alei. Între alei mai erau locuri libere, f r morminteă ă şi f r copaci. Nici copacii nu voiau s creasc în nisipul acela.ă ă ă ă

Drumul trecea pe lâng cimitir şi sania s-a oprit în fa a por ii.ă ţ ţ De aici trebuia mers prin z pada alb neatins , care ajungea înă ă ă unele locuri pân la genunchi. Troienise aici peste m sur . Deă ă ă îndat îns ce trecur de vârful m gurii, putur merge f r niciă ă ă ă ă ă ă o greutate. Numai lâng morminte se mai adunase cevaă z pad .ă ă

Marysia se opri la mormântul mamei sale, îngenunche şi începu s se roage. Leszek îi urm exemplul. Vraciul îşi scoaseă ă c ciula şi st tea t cut în spatele lor.ă ă ă

Era un mormânt simplu, cum se face la ar , cu o cruceţ ă mic , neagr , cu coroni e de flori uscate, şi pe jum tateă ă ţ ă acoperit de z pad . Tinerii tocmai îşi încheiau rug ciunea.ă ă ă ă Leszek scoase florile din cutie, iar Marysia începu s cure eă ţ crucea de om t. Atunci se z ri t bli a cu inscrip ia…ă ă ă ţ ţ

Antoni îşi trecu privirile peste ea şi citi:„Beata n scut Gontynski…”ă ă

255


F cu un pas înainte, întinse mâinile…ă— Ce s-a-ntâmplat, ce s-a-ntâmplat? strig speriat Leszek.ă— Unchiule!…— Doamne! gemu vraciul.În mintea lui reînvie totul cu o claritate înfricoş toare.ăTremura din tot trupul, iar din gâtlejul lui ieşea un geam tă

surd, inuman. Nu mai avea nici un strop de putere şi s-ar fi pr buşit la p mânt dac nu l-ar fi prins în bra e Leszek şi cuă ă ă ţ Marysia.

— Ce ai, ce ai, unchiule? şoptea speriat Marysia.ă— Mariola, feti a mea… feti a mea, repeta cu voceaţ ţ

tremurând şi izbucni în plâns.ăNu puteau ine greutatea aceea lipsit de vlag şi cu cea maiţ ă ă

mare b gare de seam l-au l sat în z pad . Cuvintele lui îiă ă ă ă ă uimi, mai cu seam pe Marysia, fiindc îi spusese pe numele peă ă care de mult, şi foarte rar, în clipele de mare tandre e îl foloseaţ mama ei. Nu aveau îns timp de pierdut. Se vede c Antoniă ă Kosiba suferise un şoc nervos. Ghemuit în genunchi, cu palmele lipite de obraji nu-şi putea st pâni hohotele de plâns.ă

— Trebuie s -l ducem în sanie, spuse Leszek. M duc după ă ă vizitiu, pentru c singuri nu reuşim.ă

Tocmai voia s plece, când pe alee ap ru profesorulă ă Dobraniecki. Apari ia lui neaşteptat îi surprinse, dar îi şiţ ă bucur .ă

— Respectele mele, domnule profesor, începu Leszek. A suferit un şoc nervos. Ce-i de f cut?…ă

Dobraniecki st tea îns nemişcat privind t bli a de pe cruce.ă ă ă ţ— Trebuie s -l ducem în sanie, interveni Marysia.ăDobraniecki scutur din cap.ă— Nu, l sa i-l pe tat l dumneavoastr s plâng .ă ţ ă ă ă ăŞi v zând ochii larg deschişi ai celor doi tineri, ad ug :ă ă ă— Acesta este tat l dumneavoastr , profesorul Rafałă ă

Wilczur… Slav Domnului, şi-a redobândit memoria… Veni i, să ţ ă mergem mai departe… S -l l s m s plâng .ă ă ă ă ă

St teau în apropiere şi Dobraniecki, în frânturi de fraze, leă povesti totul.

Între timp se vede c lacrimile i-au adus uşurare vraciului. Seă ridic anevoios, dar nu se îndep rt . Marysia alerg spre el şiă ă ă ă îşi lipi fa a de bra ul lui. Nu vedea nimic, fiindc lacrimile îiţ ţ ă umpleau ochii, dar auzea vocea lui şoptit :ă

— Odihneasc -se-n pace…ă256

— Vraciul —

Soarele asfin ea, cerul la orizont era sc ldat în roşu şi auriu,ţ ă iar pe z pad se întindeau umbre alb strui, primele semne aleă ă ă unui amurg de iarn timpuriu.ă

Sfârşitul p r ii întâiă ţ

CUPRINSUL

Prefa a ţ

VRACIUL

Capitolul I … Capitolul II …Capitolul III …Capitolul IV …Capitolul V …Capitolul VI …Capitolul VII …Capitolul VIII …Capitolul IX …Capitolul X …Capitolul XI …Capitolul XII …Capitolul XIII …Capitolul XIV …Capitolul XV …Capitolul XVI …Capitolul XVII …Capitolul XVIII …Capitolul XIX …Capitolul XX…

257

Tadeusz Mostowicz - Vraciul Profesorul Wilczur Vol. 1

Documents

Transcript of Tadeusz Mostowicz - Vraciul Profesorul Wilczur Vol. 1