SVEN HASSEL LEGIUNEA BLESTEMATILOR The Legion of the Damned Aceasta carte este dedicata soldatilor necunoscuti cazuti pentru o cauza care nu era a lor, celor mai buni camarazi ai mei din Regimentul 27 (disci-plinar) Blin date, precum si curajoaselor femei care m au ajutat n decursul acelor ani ngrozito ri: Oberst Manfried Hinka Oberstleutnant Erich von Barring Oberfeldwebel Willie Beier Unteroffizier Hugo Stege Stabsgefreiter Gustav Eicken Obergefreiter Anton Steyer Gefreiter Hans Breuer Unteroffizier Bernhard Fleischmann Gefreiter Asmus Braun precum si Eva Shadows, studenta n drept Ursula Schade, doctor n medicina Barbara von Harburg, infirmieraCele cinci minute s au scurs. Nu va rmne dect sa suportati consecintele... Apasara pe un buton. Doi SS isti matahalosi n uniforma neagra patrunsera n sala. Un ordin sec... Au trt o apoi pe Eva pna la o masa mbracata n piele... DEZERTOR TICALOS Genistul cel voinic fusese judecat n ajun si condamnat la opt ani munca silnica. Astazi e rndul meu sa ies la lumina. Doi cini de paza" m au adus n fata consiliului de razboi, care se tinea ntr o ncapere mare mpodobita cu doua gigantice portrete as ezate fata n fata, unul al lui Adolf Hitler, celalalt al lui Friderich cel Mare.n spatele fotoliului presedintelui mai atrnau, imense, steagurile armatei aerului, a rmatei terestre, flotei si SS ului. Pe pereti se nsiruiau fanioanele diferitelor arme: crucea neagra pe fond alb pentru, infanterie, rosu pentru artilerie, galben pentru cavalerie, roz pentru trupele de blindate; negru cu franjuri de argint p entru geniu;, cornul de vnatoare pe fond verde pentru vnatorii de munte, si asa me reu, pna si pupitrul judecatorului era acoperit cu steagul negru alb rosu al Wehr macht ului. Curtea era alcatuita dintr un consilier juridic (rol detinut de un maior), doi ju decatori (un Hauptmann, un Feldwebel), precum si un procuror (Sturmbannfhrer din SS). Un dezertor ticalos nu se bucura de dreptul de a fi aparat de un avocat aparator . Citirea actului de acuzare... Interogatoriul acuzatului... Ordin de a fi introdu si martorii... Tipul de la Gestapo a intrat primul, cel care ne arestase, pe Eva si pe mine, pe cnd faceam baie la gura Weserului, si murmurul varatec al valuril or nepasatoare inunda deodata rumoarea hda a Curtii. Dunele stralucitoare de nisi p alb... Eva n soare uscndu si pulpele rotunde... Boneta ei de oaie... Caldura car e ma dogorea pe spate... Oh, caldura, caldura aceea... Da, am sarit pe birou si apoi pe fereastra... Cinci politisti ma interogasera la vremea aceea. Au venit si ei, toti cinci, sa si depuna marturia. Da, mi am dat un nume fals... Da, explicatia pe care am dat o era falsa..." Cel mai ciudat a fost sa l revad pe Kriminalsekretr ul care ordonase biciuirea Evei. Ceilalti dadusera dovada de sadism. El nsa se aratase a fi doar corect. Nu ai ce sa reprosezi oamenilor corecti. Si sunt mult prea multi din acestia pe pamnt. .. Am nceput sa visez cu ochii deschisi: toata lumea dezertase, toti dezertasera. Nu ramasesera dect ofiterii. Si ce mai puteau face? Dezertasera toti. Toti. Hoar de ntregi marsaluiau pe toate drumurile. Soldati care se ntorceau acasa. Doar ofite rii mai ramasesera pe front, n spatele frontului, cu planurile si hartile lor, cu frumoasele lor chipie si cu cizmele lor bine lustruite. Toti ceilalti se ntorcea u acasa si ei nu ma uitasera. Din clipa n clipa usa avea sa se deschida. Vor nava li n sala consiliului si nu vor spune nimic, dar cele patru paiate vor sari n sus de pe scaune, toti deodata, cu fetele livide... Introduceti martorul urmilor. Eva Schadows! Eva! Tu, aici? Era cu adevarat Eva? Oh! da, era ntr adevar ea, la fel de adevarat cum eu sunt Sven. Ne mai puteam rec unoaste dupa ochi. Toate celelalte, tot ce cunoscusem, maruntele taine vii, mici le amanunte intime pe care doar noi le cunosteam, pe care le savurasem cu ochii, cu buzele si cu minile atotstiutoare, toate disparusera. Dar ochii nostri ramases era, cu frica lor si cu nadejdea de a ramne vesnic aceiasi. Attea pot oare dispare n numai cteva zile? Eva Schadows, l cunosti pe acest om, nu i asa? Mutra scrboasa" este o expresie pe care o detest, ntotdeauna mi s a parut stupida, exagerata. Si totusi nu gasesc alta care sa descrie expresia procurorului: era nt r adevar o mutra scrboasa. Da. Glasul Evei abia se auzea. Cineva a fosnit o hrtie si zgomotul ne a facut pe toti sa tresarim. Unde l ai cunoscut? La Kln. n timpul unei alarme aeriene. Asa ceva era un lucru obisnuit pe atunci. Ti a spus ca era dezertor? Nu. Dar nu mai putu ndura tacerea apasatoare si blbi: Nu cred ca mi a spus. Gndeste te bine la ce spui, fato! Sper ca stii ca estefoarte grav sa depui o mart urie falsa n fata unei curti de justitie... Eva privea n podea. Nici o clipa nu se uitase la mine. Avea fata cenusie, ca un b olnav dupa operatie. De frica i tremurau minile. Ei bine, care din doua? Ti a spus ori nu ca era dezertor? Da, cred ca mi a spus. Trebuie sa raspunzi cu da sau nu. Avem nevoie de raspunsuri precise! Da. Si ce ti a mai spus? Dupa toate acestea l ai mai si luat la Bremen, i ai dat ban i, haine si multe altele. Nu i asa? Da. Spune totul tribunalului, sa nu fie nevoie sa ti smulgem totul cuvnt cu cuvnt! Ce ti a spus exact? Mi a spus ca fugise de la regiment; m a rugat sa i ajut, sa i fac rost de acte. Si asta am si facut... Atunci cnd l ai ntlnit, la Kln, era n uniforma? Da. Ce uniforma? Uniforma neagra a tanchistilor, cu o tresa de Gefreiter. Cu alte cuvinte, nu se putea sa nu ti dai seama ca era vorba de un militar? Nu. El te a rugat sa l duci la Bremen? Nu. Eu i am propus. Si am insistat. Avea de gnd sa se predea autoritatilor, dar l am convins sa n o faca... Eva, Eva, ce le tot ndrugi? De ce le spui minciuni? Altfel spus. l ai mpiedicat sa si faca datoria si sa se predea autoritatilor? Da, l am mpiedicat sa si faca datoria.Nu mai puteam rabda. Am sarit ca un nebun urlnd ct ma tineau plamnii, strigndu i pre sedintelui ca mintea pentru a ncerca sa ma salveze, sa mi creeze circumstante aten uante, ca mi scosesem uniforma n tren, ntre Pederborn si Kln si deci nu stiuse ca er am militar. Trebuie sa i dati drumul; nu a stiut ca eram sub arme; pna n clipa n ca re am fost arestat, va jur... Presedintele unui consiliu de razboi ar putea fi oare omenos? Habar n avem, dar doream sa cred ca ar fi fost posibil. Ochii lui erau nsa la fel de reci precum ci oburile de sticla si privirea sa mi curma strigatele. Acuzat, pastreaza tacerea pna cnd vei fi ntrebat. nca un cuvnt si dau ordin sa fii sc os din sala. Cioburile de sticla se rotira ca un far. Eva Schadows, esti gata sa juri ca marturia dumitale este conforma cu adevarul? Da. Daca nu m ar fi cunoscut, s ar fi predat. Si tot dumneata l ai ajutat cnd a evadat de la politia secreta? Da. Multumesc. Asta ar fi totul... Ah! bine ca mi amintesc, ai fost condamnata? Fac cinci ani de nchisoare n lagarul de concentrare de la Ravensbrck. n timp ce o scoteau din sala mi a aruncat, n sfrsit, o privire lunga iar buzele i s e rotunjira n chip de sarut. Buzele ei erau vinetii, dar ochii fericiti si n acela si timp nespus de tristi. Facuse ceva pentru mine. Nadajduia, credea, ca prin ac easta mi salvase viata. Pentru a aduce acest fragil aport la apararea mea si sacri ficase, cu buna stiinta, cinci ani din viata. Cinci ani la Ravensbrck! Ct de jos cazusem. Au adus o si pe Trudi, care nsa lesina la putin timp dupa ce se avntase ntr o poves te nclcita ce trebuia sa ntareasca depozitia Evei. Un martor care lesina n plina sala de judecata si este apoi evacuat purtat pe bra te e un spectacol straniu. Au dus o pe Trudi afara si, cnd usa s a nchis n urma ei, a fost ca si cum toate usile s ar fi nchis deodata pentru mine. Dupa aceea sentinta nu se facu mult asteptata. Toata lumea se ridica n picioare p entru a asculta pronuntarea ei, ofiterii si functionarii executnd mpreuna salutul nazist. n numele Fhrerului... Sven Hassel, Gefreiter din Regimentul 11 Husari, este condamnat, prin prezenta ho tarre, la cincisprezece ani de munca fortata, pentru delictul de dezertare. Se ma i hotaraste ca numitul Sven Hassel sa fie scos din activul regimentului pierzndu si toate drepturile civile si militare pe o perioada nedeterminata. Heil Hitler!" Daca ai lesina si tu? Nu vezi negru n fata ochilor, ca atunci cnd ncetau sa te coto nogeasca? Ce mai e si cu acest alt cliseu? O rusine mai rea dect moartea." Chiar a sa! Nu ai fi crezut ca l vei folosi vreodata. Dar cliseele de aceea exista, sa l e folosesti. Acum te poti duce sa spui lumii ce nseamna. Ba nu, nu te poti duce n icaieri. Eram att de nspaimntat, departe de orice realitate, nct la nceput am ascultat comentar iile presedintelui fara a le ntelege. Spunea ca sunt un Auslandsdeutscher ; ca fu sesem ncorporat n Danemarca si femei irespon-sabile, femei care nu merita onoarea de a fi germane, ma convinsesera sa dezertez si ca pentru toate aceste motive, c onsiliul n nemarginita sa bunatate gasise de cuviinta sa nu ma condamne la moarte .Eram legati doi cte doi cu lanturi la picioare si catuse la mini, cuprinsi si de u n alt lant lung, ntins n jurul ntregului detasament. Ne au dus la gara de marfuri s ub paza severa a politiei militare, narmata pna n dinti. Am ramas ngramaditi n vagoane timp de trei zile si trei nopti... MUREAU ZIUA, MUREAU NOAPTEA nainte de a va ura bun venit n mica si dragalasa noastra pensiune de familie, lasati ma sa va spun cine si ce sunteti! Nu sunteti dect o adunatura de trfe paduchioase si derbedei puturosi, o turma de porci si de scroafe, drojdia omenirii. Asta ati fost dintotdeauna si asa veti ramn e pna la sfrsitul zilelor voastre. Si ca sa va puteti balaci mai bine n mocirla voa stra, luam asupra noastra sarcina de a va face sa crapati ncet, foarte ncet, sa ave ti timp sa pretuiti totul la adevarata sa valoare. Si va asigur ca nu veti duce lipsa de nimic, asta v o spun eu! Noi toti de aici ne vom ocupa intens de lecuir ea voastra. As fi profund dezamagit daca macar unul dintre voi n ar avea parte d e toate. Acestea spuse, va urez bun venit n Lagarul Disciplinar SS al Wehrmacht ului de la Lengries." si biciui cizma lustruita cu vrful cravasei si lasa sa i cada monoclul din orbita. Oare de ce indivizii de teapa lui poarta ntotdeauna monoclu? Trebuie ca exista o explicatie psihologica. Un Hauptscharfhrer din SS citi cu voce tare regulamentul care rezuma ca totul era interzis si cea mai mica abatere va fi pedepsita cu post, ciomageala, cu moartea . nchisoarea:cinci etaje suprapuse, fara pereti despartitori, doar gratii. Am trecut la perchezitia corporala si la baie, apoi ne au ras jumatate din craniu si prin toate partile paroase ne au dat cu un produs chimic rau mirositor, care ustura s i ardea ca focul. Dupa aceea ne au bagat n celule, unde am ramas dezbracati la pi elea goala timp de patru ceasuri, SS istii supunndu ne unei noi perchezitii": cu s eringa n urechi, cu degetele prin gura, fara a uita subtiorile si narile. n sfrsit, ne fu admininistrata o spalatura stomacala ca pentru cai, care ne catapulta dire ct la latrine, nsiruiti de a lungul unui perete. Cel mai cumplit a fost pentru ce le doua tinere femei, care au trebuit sa ndure pe deasupra si glumele obscene ale gardienilor si sa suporte un examen spe-cial". Hainele vargate pe care ni le au dat bluzoane si pantaloni erau ntr o tesatura cu mplit de aspra, gen pnza de sac, care ti dadea tot timpul senzatia ca esti napadit de paraziti ori furnici veninoase. Un Oberscharfhrer ne a pus sa iesim din nou si sa ne aliniem n fata unui Unterstur mfhrer care, adresndu se primului detinut n picioare de la capatul din dreapta al rn dului, zbiera: Tu, vino ncoace! Un SS ist mbrnci omul din spate expediindu l precum o paiata dezmembrata pna n preajm a maruntului ofiter plin de orgoliu, n fata caruia si relua automat pozitia de drep ti. Numele! Vrsta! Motivul condamnarii! Repede! Johann Schreiber, douazeci si patru de ani. Condamnat la douazeci de ani munca si lnica, pentru nalta tradare. Ia spune, tu n ai fost niciodata soldat? Am fost Feldwebel n Regimentul 123 infanterie. Cu alte cuvinte, pur si simplu din nesupunere nu ti dai osteneala sa te prezinti cum se cuvine la raport. La care se adauga obraznicia sa nu mi te adresezi asa cum ai fost nvatat s o faci. ndreapta ti pozitia, lepadatura! Vom ncerca sa te lecu im pe loc de apucaturile astea rele. Si daca nu ajunge, spune o cinstit si vom g asi noi o alta cale. Cu ochii atintiti n gol, Untersturmfhrer ul zbiera cu glas strident: Ciomageala! La cteva clipe dupa aceea omul zacea pe spate, cu picioarele goale legate de un s tlp. Cte lovituri, Herr Untersturmfhrer? Douazeci! Omul si pierdu cunostinta nca nainte de sfrsitul pedepsei. Dar aveau mijloace sa ndrep te lucrurile, mijloace cu neputinta de descris si curnd omul putu sa si reia locu l n rnd. Folosindu se de experienta primului, urmatorul raspunse corect: Herr Unterscharfhrer, fostul subofiter Victor Giese, din Regimentul 7 Pionieri, p rezent la raport, declara ca are douazeci si doi de ani, condamnat pentru furt la zece ani munca silnica.Furt! Ce mrsavie! N ai stiut ca un soldat n are voie sa fure niciodata? Herr Unterscharfhrer, declar ca stiu ca un soldat nu are voie sa fure niciodata. Si cu toate astea, ai furat. Da, Herr Unterscharfhrer. Asta nseamna ca esti tare de cap? Da, Herr Unterscharfhrer, declar ca sunt tare de cap. Ei bine, cu tine ne vom arata foarte marinimosi si ti vom da. cteva lectii specia le. Tocmai e aici un profesor minunat. Cu ochii n gol, Unterscharfhrer ul mugi: Pisica cu noua cozi! l spnzura de ncheieturile minilor, cu degetele de la picioare abia atingnd pamntul... Nici unul dintre noi, nici macar femeile, nu a scapat nevatamat din aceasta luare de contact". De altfel am nvatat foarte repede ca la Lengries nu eram priviti ca barbati si femei, ci drept porci, gunoaie, trfe. Aproape tot ce se petrecea la Lengries este de nedescris, e revoltator, monoton. n ciuda fertilitatii sale macabre, imaginatia aplicata a sadismului este remarcab il de marginita, n timp ce sensibilitatea victimelor se toceste cu repeziciune. Sa vezi cum sufera si mor oameni devine cu timpul la fel de monoton, chiar daca su fera si mor n nenumarate feluri care, n vremuri obisnuite, ar fi fost de neconcepu t. Calaii nostri aveau mna libera sa si descarce asupra noastra pofta de putere s i cruzime folosindu se din plin de acest prilej. Traiau cu o intensitate pe care n o traisera nicicnd; sufletele lor duhneau mai rau dect trupurile bolnave, sching iuite, ale detinutilor. Nu i condamn pe gardienii nostri n nici un fel. Si ei erau victimele unor mprejura ri pe care nu ei le creasera si, ntr un anume plan, au iesit mai rau dect victimele lor, anume cu sufletele putrede. Am crezut cndva ca va fi de ajuns sa povestesc despre Lengries pentru a putea tra nsmite oamenilor propriul meu dezgust si a le insufla o vointa de nezdruncinat d e a reface lumea, o existenta din care tortura va fi exclusa. Dar nu este cu put inta sa i faci sa nteleaga asemenea lucruri dect pe cei care le au mpartasit, nsa to cmai acestora este inutil a le reaminti. Toti ceilalti, care nu si au pierdut ni ciodata libertatea, ma privesc ca si cum ar fi tentati sa ma creada mincinos, cu toate ca, n sinea lor, ei stiu dupa ce au sorbit cu lacomie rapoartele mascarade i de la Nrnberg ca nu exagerez, ci dimpotriva. Dar refuza sa priveasca lucrurile n fata, prefernd sa bata scndura pe scndura peste putregaiul temeliei, sa tamieze si s a parfumeze tot mai mult... Cu toate acestea poate se va gasi totusi un suflet curajos care va ndrazni sa asc ulte si sa vada fara sa tremure. Am nevoie de acest suflet, de acest cineva, far a care totul nu i dect singuratate. Am nevoie, de asemenea, sa mi depan povestea, sa scap de ea. Poate ca acesta e singurul motiv care ma mpinge sa scriu. Nu pent ru a ncerca, strignd n gura mare, sa evit sa se repete. Ba poate ca, strignd n gura m are, ma nsel singur, cine stie? Poate ca scopul meu este doar de a atrage atentia asupra mea, atentia si admiratia gloatelor nspaimntate? De a deveni pentru toata lu mea eroul unor aventuri pe care nimeni nu le a mai trait... Desigur ca nu tuturor le a fost dat sa traiasca asemenea aventuri, dar cei care l e au cunoscut sunt prea numerosi pentru a avea nfumurarea sa ma consider un fenom en. Prin urmare, nu stiu prea bine de ce ma straduiesc sa descriu lagarul de la L engries. Fiecare nu are dect sa mi atribuie, dupa bunul sau plac, motivul pe care l doreste... Sa nu uite nsa nimeni ca cei nencre-zatori, adica tocmai cei a caror imaginatie va prefera sa se nchida n fata realitatii, vor trebui sa poarte povara mai mare a vinovatiei noastre viitoare, daca toate lagarele Lengries din lume nu vor fi cautate si distruse fara ndurare nca din gaoace, pretutindeni unde s ar ntmpl a sa apara. Nu are rost a cita nume, locuri, natiuni, la ce folos acele ciocniri ideologice n care fiecare tara, fiecare bloc" este mereu preocupat sa fie jignit de comportamentul celorlalte, nct nici o clipa nu se gndeste sa si analizeze propria conduita, cu att mai putin sa o reformeze! Iata Lengries: Un tnar Feldwebel, condamnat la treizeci de ani munca silnica pentru a fi sabotat Reich ul, a fost surprins pe cnd ncerca sa strecoare o bucatica de sapun uneia di ntre detinute.Gardianul l a chemat pe Obersturmfhrer ul Stein, seful sectiei, un i ndivid cu o imaginatie iesita din comun. .Ce mi auzira urechile despre voi, porumbeilor? Ei bine, asta trebuie s o sarbato rim. ntreg etajul a primit ordin sa coboare ntr una din curti. Celor doi tineri li s a poruncit sa se dezbrace. Era n ajunul Craciunului si n jurul nostru cadeau fulgi d e zapada. Ei, si acum, nitica depravare, copii! zise Stein. Heringii marinati n otet care ne erau serviti din cnd n cnd nu erau comestibili, cu toate acestea noi i mncam, cu cap, oase si solzi cu tot. Cnd ne aflam n celulele noa stre aveam minile legate la spate. Prin urmare mn-cam lungiti pe burta, cu fata n s trachina, precum porcii. Aveam la dispozitie trei miunte sa mncam, sa devoram o mn care adesea fierbinte. Iar cnd n program erau prevazute executii: Ziua ncepea cu ordine date cu fluierul, n timp ce soneria de alarma rasuna de mai multe ori, indicnd care dintre etaje" urma sa coboare. La primul fluier trebuia sa sari n pozitie de drepti, cu fata spre usa celulei. La al doilea semnal toata lu mea ncepea sa bata pasul pe loc: plum, plum, plum. Apoi un mecanism manevrat de u n SS ist deschidea n acelasi timp toate usile, dar noi continuam sa batem pasul p e loc, pna cnd rasuna al treilea fluier. Odata ajunsi n curte, formam un semicerc n jurul esafodului, o estrada nalta de tre i metri pe care erau optsprezece spnzuratori. Optsprezece spnzuratori cu opt sprez ece laturi ce se leganau usor n vnt. La baza estradei asteptau optsprezece sicrie d eschise, din lemn brut. Barbatii purtau pantalonii lor vargati, femeile fuste vargate, dar nimic altceva . Adjunctul citea condamnarile la. moarte, apoi condamnatii urcau pe esafod, fie care oprindu se, n ordine, dedesubtul streangului sau. Doi SS isti cu mnecile sufl ecate faceau oficiul de calai; dupa ce toate cadavrele se leganau la capatul frng hiilor, cu urina si excrementele curgnd de a lungul picioarelor, un medic din SS. venea sa arunce o privire indiferenta semnalnd calailor printr un gest ca totul e n ordine. Cadavrele erau atunci coborte si aruncate imediat n sicriele grosolane. Dar daca cineva e dornic sa afle mai multe despre moarte, i pot vorbi despre Stur mbanfhrer ul Schendrich. Era tnar, frumos, elegant, ntotdeauna politicos, prietenos si blnd, dar temut pna si de SS istii pe care i comanda. Ia sa vedem un pic, spuse el ntr o smbata seara, la ncheierea apelului, sa vedem un pic daca ati nteles bine tot ce v am explicat. Voi ncerca sa dau un ordin simplu la ctiva dintre voi si vom judeca mpreuna daca a fost executat cum trebuie sau nu. Chema cinci oameni afara din rnduri, le ordona sa se ntoarca spre zidul care mprejm uia incinta nchisorii, de care era strict interzis sa ne apropiem la mai putin de cinci metri. nainteee... mars! Privind drept nainte, cei cinei s au ndreptat catre zid si au cazut, secerati de g loantele garzilor postate n foisoare. Schendrich se ntoarse din nou spre noi: Ce poti cere mai mult? Iata cum trebuie ndeplinit un ordin! Si acum, la comanda me a, ngenunchiati si repetati dupa mine... n... genunchi! Nu a fost unul sa ntrzie. Repetati acum, dupa mine, cu glas tare si limpede: Suntem porci si tradatori!" Suntem porci si tradatori! Care trebuie strpiti! Care trebuie strpiti. Caci doar asta meritam"! Caci doar asta meritam. Mine, duminica, vom renunta sa mncam!" Mine, duminica, vom renunta sa mncam. N avem dreptul sa mncam!" N avem dreptul sa mncam. n fiecare smbata seara, n curte rasunau asemenea coruri dementiale si, n ziua urmato are, duminica, ramneam fara hrana. Celula alaturata de a mea era ocupata de o oarecare Kthe Ragner. Era oribila la v edere, cu parul de un alb cretos si gura fara dinti n urma lipsei de vitamine. Bratele si picioarele ei nu erau dect oase lungi acoperite de o piele cenusie. Pete mari de plagi purulente i acopereau trupul. Te uiti la mine, mi spuse ntr o seara. Mi ar place sa stiu ce vrsta mi dai! Rse sec, un rs opus oricarei veselii. Vaznd ca nu raspund, urma: Pe putin cincizeci de ani, nu i asa? Luna viitoare fac douazeci si patru. Cu num ai douazeci de luni n urma mi s ar fi dat doar optsprezece. Secretara a unui ofiter de stat major, la Berlin, Kthe cunoscuse, chiar n cadrul b iroului unde lucra, un tnar capitan cu care se logodise. Fusese stabilita chiar s i data casatoriei, dar aceasta nu mai avu loc. La patru zile dupa arestarea logo dnicului ei venisera s o ia si pe ea. Oamenii Gestapo ului au hartuit o cu ntreba ri timp de trei luni acuznd o ca ar fi copiat anumite documente. Nu pricepuse mare lucru din toata aceasta afacere, dar att ea ct si una dintre colegele sale s au p omenit cu cte zece ani munca silnica. Logodnicul ei precum si alti doi ofiteri au fost condamnati la moarte, un altul la munca silnica pe viata. nainte de a o tri mite pe Kthe la Lengries au silit o sa asiste la executia iubitului ei. ntr o dimineata, patru femei, printre care si Kthe Ragner, au primit ordin sa cobo are pe burta, trs, scara lunga si abrupta ce lega cele cinci etaje. Un gen de exerc itiu la care priveau cu multa placere gardienii, n timp ce detinutii l executau. C u minile si picioarele n lanturi nu te puteai tr dect cu capul nainte, lasndu te sa l ci la vale. Nu stiu daca prabusirea n gol a lui Kthe a fost voita sau nu. Era la capatul puter ilor si ambele explicatii sunt la fel de plauzibile. Am auzit un tipat ascutit, urmat apoi de bufnitura trupului, dupa o clipa de tacere de moarte. Si o voce nta rtata urcnd din adncuri: Trtura asta si a frnt gtul!La cteva zile dupa moartea lui Kthe am fost transfe rat, mpreuna cu alti ctiva detin uti, n lagarul de concentrare de la Fagen, lnga Bremen, unde ne astepta cel putin a sa ni se spusese o munca speciala de mare im-portanta". Putin ne pasa n ce putea consta munca aceasta. Nici unul dintre noi nu credea o c lipa ca ar ti putut fi mai putin anevoioasa dect cea cu care eram obisnuiti. Ne d eprinsesem sa muncim ca animalele de povara, nhamati la pluguri, grape, tavalugur i ori carute, tragnd pna la istovire. Eram obisnuiti sa muncim n cariere spargnd pia tra pna la epuizare. Muncisem n filaturi de iuta, inspirnd aerul ncarcat pna la hemora gia pulmonara. Toate muncile aveau ceva comun: mai devreme sau mai trziu sfrseai prin moarte! FAGEN Fagen lucra, ntr adevar, pe doua fronturi. Initial fusese un centru de medicina e xperimentala, dar mai erau si bombele. n primele zile am fost repartizat la munci de terasa ment. Trebuia a ne spetim pr ecum ocnasii sapnd pamntul de la cinci dimineata la sase seara, fara alta hrana de ct o zeama chioara n care era mai multa apa dect faina, ce ne era servita de trei o ri pe zi. Apoi s a ivit prilejul nesperat, pe care m am grabit sa nu l scap: san sa de a fi gratiat! Comandantul lagarului ne informa ca doar voluntarii se vor bucura de aceasta san sa. Daca faceai cte cincisprezece pe an de pedeapsa. Ceea ce, pentru mine, ar fi nse mnat un total de doua sute douazeci si cinci. Dar mi dau seama ca nu am lamurit despre ce era vorba. Ca sa ai o sansa de a fi g ratiat, trebuia sa dezamorsezi cte cincisprezece bombe neexplodate pentru fiecare an de condamnare. Cincisprezece bombe ori cincisprezece ani, fac doua sute douaze ci si cinci... Nu era vorba, fireste, de bombe obisnuite, ci de acelea pe care nici artificieri i de la apararea pasiva si nici unitatile militare nu ndrazneau sa le atace. Au fo st detinuti ce izbutisera sa dezamorseze vreo cincizeci nainte de a fi pulverizati, dar desigur ca, mai devreme sau mai trziu, se va ajunge mult mai departe, de pi lda la doua sute douazeci si cinci. Fara sa ezit m am oferit voluntar. Se prea poate ca hotarrea mea sa fi fost determinata de faptul ca n fiecare dimine ata, nainte de plecare, ni se dadea cte un sfert de pine de secara, un capetel de cr nat si trei tigari, n chip de ratie suplimentara... Dupa o perioada de instructie ca ntotdeauna foarte scurta asa cum sunt, n timp de razboi, toate perioadele de instructie SS istii ne au dus, n fiecare zi, n diverse l ocuri unde ne asteptau bombe neexplodate. Gardienii nostri se tineau la o distant a respectabila iar noi sapam pamntul n jurul bombei, ceea ce practic nsemna uneori o adncime de cinci sau sase metri. Dupa ce bomba era degajata, trebuia eliberata ogiva care, prinsa de jur mprejur cu un cablu, era ridicata centimetru cu centimet ru, pna se gasea complet suspendata. De ndata ce o asemenea masinarie a mortii atrn a cu ntreaga ei greutate de stlpii de sustinere instalati n groapa, toti ceilalti se faceau nevazuti. Cu precautie, pentru a nu trezi monstrul, dar n mare graba, spre a se pune la adapost. Unul singur ramnea pe loc: detinutul desemnat sa desurubez e amorsa. Daca facea o miscare gresita... Duceam ntotdeauna cu noi, n camionul atelier, doua cutii de lemn destinate unor as emenea nendemnatici. Dar nu de fiecare data puteau fi folosite. Si asta nu pentru c a miscarile gresite ar fi fost un lucru rar, dar adesea era peste putinta sa mai gasim ceva de pus n cutii. Multi se asezau lungiti pe bomba pentru a desuruba focosul. n felul acesta detona torul poate fi tinut mai usor n pozitie fixa. Dar am descoperit ca era si mai bin e sa te lungesti pe fundul gropii, dedesubtul bombei; era su-ficient atunci sa l asi sa lunece usor tubul prin mna nmanusata cu asbest... Cea de a saizeci si opta mea bomba a fost o torpila aeriana si ne au trebuit cin cisprezece ore s o degajam. Cnd faci asemenea munca nu vorbesti deloc. Esti vesni c n stare de alarma. Sapi cu grija, chibzuind nainte de a apasa pe hrlet, nainte de a te folosi de mini sau de picioare. Trebuie sa respiri linistit, regulat, sa nu f aci nici un gest negndit si niciodata mai mult de unul deodata. Ajuns ntr un anumi t stadiu, minile devin cele mai pretioase unelte daca vrei sa previi orice aluneca re de pamnt. Daca o torpila se deplaseaza numai cu o jumatate de centimetru, acea sta poate nsemna explozia, moartea. n pozitia ei de acum ea este cuminte si tacuta . Dar nu poti sti ce idei i ar fulgera prin cap daca ai cuteza sa i schimbi acea sta pozitie. Cu alte cuvinte, tocmai ce trebuie sa faci... Caci bomba urmeaza a fi ncarcata pe derrick , care o va transporta mai departe. Trebuie sa desurubezi focosul. Pna atunci cel mai bine ar fi sa nici nu respiri, deci hai sa ne grabim.. . Nu, nu, graba e nepotrivita aici. Usor, dar cu mna sigura. Fiecare miscare cu c alm si bine gndita... O torpila aeriana este un adversar impasibil; nu da nici un semn, nu si tradeaza tainele. Nu poti pacali o torpila aeriana. De data aceasta ni s a interzis sa dezamorsam bomba la fata locului. Trebuia nti t ransportata n afara orasului. Ceea ce nsemna fie ca era vorba de un nou tip de bomb a pe care nimeni nu l cunostea nca, fie ca zacea ntr o asemenea pozitie nct explozia s ar fi produs daca doar ai fi suflat pe focos... Iar explozia unui asementa mon ument ar nimici cu siguranta ntregul cartier din jur. Un camion Diesel Krupp ce remorca un derrick se apropie cu spatele, pna la margin eai gropii. Dupa patru ore de opinteli, bomba fu instalata pe derrick, bine ancor ata, n asa fel nct sa nu se poata misca nici ct un fir de par. Usurare generala. Dar uitasem un mic amanunt! Care din voi stie sa conduca? Tacere. Se spune ca atunci cnd un sarpe veninos ti se catara pe picior trebuie sa te transformi ntr o stana de piatra, n ceva mort, care sa nu atraga atentia sarpel ui. ntr o clipa, pe tot terenul n au mai fost dect stane de piatra, pitite mental n cea mai densa umbra, n timp ce privirea SS istului scruta chip dupa chip. Nimeni nu l privea, dar eram constienti de prezenta sa ntr att nct inimile ni se zbateau d ureros n piepturile noastre si, n gnd, saream ntr o fuga nebuna peste craterele din mijlocul ruinelor. Tu, cel de colo, stii sa conduci? N am ndraznit sa spun nu. Atunci da i drumul!Drumul pe care trebuia sa l urmez era nsemnat cu stegulete. Soseaua, slava Domnul ui, era bine curatata si reparata, n asa fel nct prezenta o suprafata destul de net eda. Si toate astea numai si numai pentru a si salva blestematele lor de baraci! n toata zona nici suflet de om. Celelalte vehicule ma urmau la mare distanta. Nim eni nu avea chef sa nsoteasca primejdia. Am trecut pe lnga o casa incendiata, arznd vioi n tacere. Fumul mi ustura ochii, ma orbea, nsa nu am cutezat sa maresc viteza . Dupa vreo cinci minute de chin am izbutit sa respir din nou aer curat. Nu mi mai amintesc ce gndeam n timpul acestei curse lente, stiu doar ca aveam naint ea mea tot timpul sa gndesc, ca eram linistit, poate doar n sinea mea putin attat s i, pentru prima oara dupa foarte mult timp, eram vag fericit. Cnd fiecare secunda ce se scurge ar putea fi ultima, ai tot timpul sa gndesti, pot sa va asigur. Si pentru prima data dupa o vesnicie redobndisem constiinta de a fi cineva. n ultima v reme ma scapasem din vedere, ncetasem sa am despre mine nsumi cea mai nensemnata pa rere, personalitatea mea fusese comprimata, strivita n fel si chip, cu toate acest ea nsa supravietuise reiesind neatinsa din umilintele, degradarile zilnice. Te sa lut, constiinta! Mai existi totusi. Si ai ramas tu nsuti. Priveste te: esti pe ca le sa faci un lucru pe care ceilalti nu ar ndrazni sa l faca. Deci nca mai esti n s tare de ceva. Ceva indispensabil. Atentie la sinele de tramvai! Am parasit orasul, am strabatut ultimele loturi cu cabane acoperite cu tabla ond ulata, n care traiau doar vagabonzii, golanii, zdrentarosii. Singuri... Cel putin nainte, caci acum era razboi si n oras apareau n fiecare noapte noi constelatii de cratere. Undeva pe cmp, un barbat sapa. Se sprijini n coada hrletului si ma privi trecnd. I a m strigat: Hei!... Nu fugi sa te pui la adapost? Zgomotul motorului acoperi raspunsul, dar ramase unde era. Poate mi strigase drum bun"? Ciudata chestie sa rulezi att de ncet pe drumurile pustii! Probabil ca n oras ncepusera sa se ntoarca la locuinte, la pravalii. Mai nti cel mai c urajos. Apoi si ceilalti, ncntati si usurati. Ia te uita, toate mai sunt nca n picioa re! Poate as fi putut sa fug? Prilejuri s ar fi gasit sa ma ascund, la ntmplare, pe st razile pustii. As fi putut sari din camion din mers si bomba si ar fi urmat drum ul, fara conducator, pna la primul hop mai serios precednd marele bum. De ce nu am profitat de sansa asta, habar nu am. Cred ca niciodata nainte nu gustasem att de a dine din bucuria de a trai. Eram numai noi doi, scumpa si mica mea torpila aeria na si cu mine si ct timp va fi mpreuna cu mine, nimeni nu se va putea apropia, fara permisiunea ei... Am iesit din transa abia cnd am ajuns n plin cmp, n mijlocul baraganului, pe un drum jalonat din ce n ce mai rar cu stegulete. Aici si a spus cuvntul instinctul meu d e conservare. Pna unde aveau de gnd sa ma faca sa merg? Ar fi fost prea absurd sa sar n aer acum, dupa attia kilometri, la capatul a douazeci si patru de ore de mun ca... Am lasat n cele din urma bomba printre balarii, la vreo doisprezece kilometri dep artare de oras. Cum nu era cu putinta sa fie descarcata, s a dispus sa explodeze mpreuna cu derrickul. Aceasta performanta mi a adus trei tigari n plus, nsotite de remarca obisnuita ca n u le meritam, dar ca mult iubitul nostru Fhrer nu era lipsit de sentimente umanit are. Trei tigari suplimentare: consideram ca fusesem bine platit. Nu sperasem dect una. * Mi s a ntmplat ceea ce nu putea fi mai rau pentru un detinut, m am mbolnavit. Cine stie nsa, poate tocmai boala aceasta mi a salvat viata. Timp de cinci zile am izb utit sa rezist. Daca te declarai bolnav erai imediat expediat la infirmeria lagar ului, unde deveneai obiect de experienta pna cnd nu mai puteai fi de folos; si nu mai puteai fi de folos dect atunci cnd erai mort, tocmai pentru ca fusesesi prea mu lt de folos. Dar n timpul apelului m am prabusit fara cunostinta si, cnd mi am rev enit, eram la infirmerie. Nu mi s a spus de ce sufeream. Nu se spunea nici unui bolnav. n ziua n care am fost considerat destul de restabilit pentru a ma putea tine pe picioare, au nceput exp erientele. Mi au facut o multime de injectii. Am fost bagat ntr o ncapere n care do mnea o caldura de etuva, apoi ntr o camera frigorifica, lundu mi se probe de snge l a intervale regulate. ntr o zi mi se da tot ce puteam nfuleca, iar n ziua urmatoare eram lasat sa crap de foame si de sete. Ori ma puneau sa nghit tuburi de cauciuc pentru a pompa din mine tot ce nfulecasem sau fusesem pus sa nghit. Treceam dintr o stare jalnica ntr alta. La urma mi au facut o punctie dureroasa n maduva spinarii, apoi mi au legat ncheieturile minilor de mnerele unei roabe pline cu nisip, pe care mi au ordonat s o mping fara pauza, ntr o ngraditura circulara. L a fiecare sfert de ora mi se lua o proba de snge. Treaba asta a durat o zi ntreaga ; capul parca mi plutea si mi pierdeam treptat luciditatea. n urma acestui tratamen t mi au ramas dureri de cap de nesuportat ce m au chinuit luni de zile. Am avut mai mult noroc dect altii. ntr o buna zi au fost de parere ca nu mai putea u scoate nimic de pe urma mea. M au trimis napoi n lagar. Aici un SS ist m a inform at bine dispus ca nu mai faceam parte din echipele de artificieri. Si asa s au d us pe apa smbetei bombele pe care le dezamorsasem. M am ntors sa ma spetesc la cariere. Dar am fost din nou repartizat la bombe, unde am atins un numar considerabil cnd, pe neasteptate, am fost trimis napoi la Lengries, astfel ca totalul bombelor mel e a ajuns iar egal cu zero... Sapte luni de spart pietre n hrubele de la Lengries. Sapte luni de dementa letarg ica, monotona. ntr o zi m am pomenit ca ma cauta un tip de la SS. Am fost examina t de un medic; eram mpanat cu furuncule purulente. Mi le a curatat, dezinfectat, le a uns cu pomada si m a ntrebat daca ma simt bine. Da, doctore, ma simt bine, sun t n perfecta stare de sanatate." A te plnge de starea sanatatii era ultimul lucru p e care l puteai face. Ct timp mai aveai o scnteie de viata n tine, erai sanatos tun . Am fost introdus n biroul Sturmbannfhrer ului SS Shendrich. La ferestre erau perde le. Perdele curate. Va dati seama, perdele! Perdele de un verde deschis, cu motiv e galbene. Verde deschis cu motive galbene. Verde deschis cu... La ce naiba te holbezi asa? Dintr o tresarire, mi am revenit. La nimic, Herr Sturmbannfhrer. Iertati ma, Herr Sturmbannfhrer, am onoarea sa decl ar ca nu ma holbez la nimic. Brusc inspirat, am adaugat cu voce slaba: Am onoarea sa declar ca doar ma holbez... M a privit descumpanit. Apoi, alungnd nu stiu ce gnduri stnjenitoare, mi ntinse o coal a de hrtie. Semneaza aici ca ai primit hrana obisnuita din armata, ca nu ai avut niciodata d e suferit, nici de foame, nici de sete, ca nu ai nici un motiv sa te plngi de con ditiile de trai din lagar, n toate perioadele detentiei. Am semnat. Ce importanta avea? Urma sa fiu transferat n alt lagar? Sau mi venise rnd ul sa ma legan la capatul streangului? ntinse spre mine un al doilea act, destul de impozant ca aspect. Mai semneaza si aici ca al fost tratat ntotdeauna sever, dar bine, conform preved erilor dreptului international. Am semnat. N avea nici o importanta. Daca vreodata scoti o singura vorba despre ce ai vazut si auzit aici, te aduc nap oi imediat si ma voi ocupa personal de ceremonia de bun venit, ai nteles? Am nteles, Herr Sturmbannfhrer. Prin urmare tot de un transfer era vorba. M au dus ntr o celula unde ma astepta o uniforma verde, lipsita de orice fel de ns emne, pe care m au pus s o mbrac. Si curata ti unghiile, porcule! Un SS ist m a introdus apoi n biroul comandantului, unde am primit o marca si 21 pfennigi, pentru ultimele sapte luni de munca, de la sase dimineata pna la opt se ara. Un Stabscharfhrer zbiera la mine: Detinut 552318 A... la eliberareeee... mars! Desigur, o noua forma de tortura. Le cunosteam prea bine perfidia si eram mndru c a nu ma lasam dus. Am facut stnga mprejur si am iesit, asteptnd hohotele de rs. Darnu, erau chiar mai subtili dect banuisem. si slapneau desigur rsul nebun. Ia loc pe coridor pna cnd vine sa te ia! Nu. Nu rdeau. Si, fara sa vreau, am nceput sa sper. A trebuit sa astept mai mult d e un ceas, n timp ce nervii mi stateau sa plesneasca. Cum puteau fiinte cu aspect omenesc sa atinga asemenea culmi de sadism, de perversiune rafinata? Si mi repetam mereu: Doar stii ca pot merge si mai departe. Te crezusem lecuit pentru totdeauna de iluziile copilaresti..." Chiar si astazi, cnd mi aduc aminte, retraiesc cu intensitate acea uluire fara marg ini ce m a cuprins pe cnd l urmam pe Feldwebel n micul Opel cenusiu, dupa ce aflase m ca fusesem gratiat si ca urma sa servesc ntr un batalion disciplinar. Poarta grea bufni n urma noastra. Marile edificii de beton cu mici ferestre zabre lite s au mistuit n urma mpreuna cu spaima, groaza fara nume... Nu izbuteam sa nteleg. Eram uluit, mat mult, eram consternat. Masina strabatea cu rtea cazarmii din Hanovra si eu nca nu mi revenisem din soc. Astazi, dupa attia ani, mi amintesc ororile si groaza doar sub forma unor lucruri definitiv trecute; odata pentru totdeauna; dar de ce eram atunci consternat privi ndu le disparnd n urma? Iata o ntrebare la care nu am izbutit sa raspund vreodata.De cte douazeci de ori pe zi ni se repeta, printre njuraturi, ca serveam ntr un bat alion disciplinar, ceea ce ne obliga sa fim cei mai buni ostasi din lume. n timpul primelor sase saptamni am facut exercitii de la sase dimineata pna la sapt e si jumatate seara. Exercitii, exercitii si iar exercitii. O SUTA TREIZECI SI CINCI CADAVRE AMBULANTE Exercitii pna cnd sngele ne va tsni de sub unghii...Si nu la figurat. Pas de gsca cu toate efectele n spinare: casca de otel, ranita, buzunarele de muni tie pline cu nisip, mantaua de iarna cu gluga, n timp ce oriunde altundeva oameni i transpirau n haine de vara. Mars fortat prin coclauri noroioase n care te nfundai pna Ja glezne... Manevrarea ar mei, cu bratele sus, chipul nepasator, cu apa pna la gt. Subofiterii nostri alcatuiau o haita de demoni urlatori care zbierau si ne njurau aducndu ne pna n pragul nebuniei. Puteam fi siguri ca nu vor scapa vreun prilej. Nu puteam fi pedepsiti cu consemnarea n cazarma, pentru simplul motiv ca nu dispu neam niciodata de o singura clipa libera. ntruna numai serviciu, serviciu, servic iu. E adevarat, la prnz aveam un ceas si, n teorie, seara, de la sapte si jumatate la noua, aveam liber. Dar daca nu foloseam fiece minut din acest rastimp sa ne curatam uniformele naclaite de noroi, sa ne lustruim cizmele si restul echipamen tului, eram siliti, prin represalii crunte, sa facem toate acestea. La ora noua toata lumea trebuia sa fie n pat. Ceea ce, desigur, nu nsemna ca aveam parte de somnul de refacere att de necesar. Noapte de noapte aveau loc exercitii de alarma si de schimbare rapida a uniformei. Cnd suna alarma ne prabuseam din p aturi, trageam pe noi tinuta de campanie si ne prezentam la adunare. Atunci ne t rimiteau napoi sa mbracam tinuta de parada. Apoi tinuta de exercitii. Apoi, din no u, tinuta de campanie. Si nu izbuteam vreodata sa fim cum trebuie. Nopti ntregi s ubofiterii ne haituiau si ne prigoneau pe scarile cazarmii ca pe o turma de vite speriate, n asa fel nct pna si umbra unuia dintre ei ne baga n sperieti. La sfrsitul primelor sase saptamni ncepu partea a doua a pregatirii noastre practic e si, daca pna atunci nu aflasem ce este cu adevarat oboseala, manevrele ce au ur mat ne au facut foarte curnd s o cunoastem cu vrf si ndesat. Sa strabati trndu te pe burta kilometri ntregi de teren special amenajat pentru ant renament, acoperit cu zgura ori cremene taioasa, care ne transformau palmele n ca rne vie, sau cu un strat gros de noroi putregait ce ameninta sa te sufoce... Dar mai mult dect orice ne temeam de marsurile fortate. ntr o noapte, subofiterii au dat buzna n dormitoarele n care zaceam ca mortii, urlnd si mai aprig ca de obicei, daca asa ceva se mai poate spune:Alarma! Alarma! Rostogolire generala din cusete, lupta febrila cu diversele parti ale echipamentu lui. O curea blocata, un nasture care se ncapatneaza, o jumatate de secunda pierdut a, nenorocire! Dupa mai putin de doua minute fluierele au nceput sa rasune pe cori doare, usile sa fie date de perete de cizmele gradatilor... Compania a treia, adunaaa...rea! Ce dracu mai cautati nauntru? nca nu sunteti jos, fir ar sa fie! Si paturile nefacute? Unde va treziti, cacaciosilor? ntr un camin de batrni? Avalanse pe scarile prost luminate, oameni abrutizati tragndu si din mers ultima c urea. Aliniere aproximativa n curtea cazarmii. Apoi: Compania a treia n dormitor!... TINUTA DE EXERCITIU! Ca unii pot zbiera n asemenea hal, fara sa le plezneasca vreun vas de snge n capatna, mi s a parut dintotdeauna o sfidare adusa bunului simt. Sau poate tocmai bunul si mt le lipseste? Ati observat modul lor de a se exprima? Sunt incapabili sa vorbe asca precum tot omul. Cuvintele parca se sudeaza ntre ele ajungnd un soi de latrat , n afara de ultimul, care tinde sa plezneasca precum un bici. Nu i auzi vreodata ncheind o fraza printr o silaba neaccentuata. Orice ar spune, toaca n salve de in terjectii cazone greu de priceput. Aceste mugete, vesnic aceleasi mugete! E limp ede ca cei de teapa lor sunt cam saraci cu duhul... Precum un tavalug care matura totul n calea sa, cei o suta treizeci si cinci recr uti ce eram ne napusteam pe scari pentru a ne ntoarce n dormitoare sa. mbracam tinu ta de exercitiu, nainte sa rasune din nou Adunaaa... REA!" Dupa ce ndeplini de vreo zece ori asemenea manejuri n noaptea aceea, compania se ad una, n sfrsit, n mijlocul curtii, buimaca si leoarca de transpiratie, dar n perfecta ordine de mars, gata sa porneasca la exercitiul nocturn prevazut n program. Comandantul nostru de companie, un capitan ciung pe nume Lopei, ne observa cu un vag surs pe buze. Cerea oamenilor sai o disciplina de fier, inumana, cu toate ace stea, dintre toti calaii nostri el singur avea, n ochii nostri, ceva uman. Tot ce ea ce ne punea sa facem avea cel putin decenta sa faca si el, nu s a ntmplat vreod ata sa ne ceara ceva care i ar fi depasit propriile sale puteri. Cnd reveneam de la aplicatii era si el la fel de murdar ca si noi. Era felul sau de a fi loial, dar loialitatea era un lucru pe care l ui tasem de mult. Ne obisnuisem sa vedem cum oricine era investit cu autoritate si c auta un cal de bataie dupa altul si l hartuia pe bietul om facndu i viata grea pna la epuizare, devenind inapt", mort de osteneala sau candidat la sinucidere. Capi tanul Lopei nu avea nici favorit, nici cal de bataie. Apartinea acelui foarte ra r tip de ofiter care si poate conduce oamenii, pna n mijlocul infernului, prin simpl ul fapt ca se afla mereu n fruntea lor si, n felul sau, da dovada de o inflexibila loialitate. Daca integritatea si curajul acestui om s ar fi nhamat sa traga alta ca ruta dect cea a lui Adolf Hitler, sau daca ar fi fost ofiter n oricare alta armata , mi ar fi trezit simpatia. Dar lucrurile erau asa cum erau si mi inspira doar un respect de netagaduit... Ne inspecta la repezeala tinuta de campanie. Apoi se retrase ctiva pasi si ordona : Compania a treia, drepti! Pe umar... arm'! Socul ritmat al celor o suta treizeci si cinci de pusti poposind n trei timpi, to ate deodata, pe tot attia umeri. Cndva clipe de liniste absoluta, fiecare, fie el soldat sau subofiter, privind tinta nainte, precum un par sub casca de otel. Neno rocire pentru nefericitul care ar fi miscat atunci, fie numai din vrful limbii!.. . Glasul capitanului rasuna din nou printre plopii cei mari si cladirile cenusii a le cazarmii: La dreap...ta! nainteee... mars! Tunetul bocancilor tintuiti pe cimentul curtii, ntr o scurta jerba de scntei. Un s fert de ntoarcere la iesirea din cazarma si iata ne pe drumul desfundat, marginit de plopi. Era de la sine nteles ca ntr un batalion disciplinar conversatiile si cn tecele sunt interzise; indivizii declasati ca noi nu pot pretinde sa se bucure de privilegiile soldatului german. Nu aveam nici dreptul sa purtam vulturul sau cele lalte nsemne onorifice, doar pe mneca dreapta purtam o panglica alba, care trebuia sa ramna mereu curata, pe care era scris SONDERABTEILUNG" .Si pentru ca trebuia sa fim cei mai buni ostasi din lume, toate marsurile noastr e erau marsuri fortate. n mai putin de un sfert de ceas ne napadea transpiratia, picioarele ncepeau sa friga si pentru a putea respira cascam gura, nasul singur n efiind n stare sa ne asigare o cantitate suficienta de aer. Centiroanele si curel ele armelor mpiedicau sngele sa circule normal n bratele noastre, degetele albite si amortite ni se umflau. Dar ajunsesem sa fim n stare sa parcurgem douazeci si cin ci de kilometri n mars fortat fara a ne sinchisi. Abia dupa aceea ncepea exercitiul: naintare n tragatori, prin salturi succesive, cte unul. Ne napusteam la rasul ierbii, cu plamnii suflnd precum foalele, alergnd, trndu ne peste cmpul nghetat, gloduros, sapnd vizuine provizorii de animale ncoltite cu lo petile noastre cu coada scurta. Fireste ca niciodata nu era destul de repede. Fluierul ne rechema de fiecare data si, n timp ce peste noi ploua cu njuraturi, ncercam sa ne recapatam suflul, sughitn d si suflnd cteva clipe. Si iar de la nceput. nainte... nainte... mereu nainte. Eram p lini de clisa, ne tremurau picioarele si de a lungul trupului sudoarea ni se scu rgea n priase, arznd ranile provocate de curelele ce sustineau echipamentul nostru gr eu. Sudoarea se impregna n haine si foarte multi aveau tunicile mpodobite cu pete nt unecate. Pe deasupra, sudoarea ne orbea strnind mncarimi cumplite pe fruntea irita ta, din cauza ca o stergeam cu minile murdare ori cu mnecile aspre. De ndata ce ne opream n loc, baia de sudoare se transforma ntr o baie nghetata. Aveam rosaturi nsnger ate la picioare si ntre pulpe. Si frica si adauga propria ei sudoare la cea datora ta epuizarii. Zorile ne gaseau storsi de vlaga, terminati. Dar sosise vremea sa trecem la exer citiul antiaerian. Porneam n fuga pe drumul desfundat si fiecare piatra, fiecare baltoaca, fiecare afurisit de sleau cerea efortul unei concentrari continue, orice pas gresit nsemna cadere, scrnteala, pedeapsa. Doar simplul fapt de a duce un pici or naintea celuilalt, pentru a putea alerga sau marsalui, lucruri pe care le faci de obicei fara a gndi, cereau un efort fizic si cerebral aproape supraomenesc. P icioarele ne erau att de grele, nespus de grele. Tropaiam totusi mai departe, cu n capatnare, schiopatnd si mpleticindu ne, n pas de gimnastica. Mutrele noastre cu och ii adnciti n orbite, de obicei att de livide, aratau acum ca de rac fiert, cu privi ri buimace si fixe, cu venele fruntii umflate peste masura. Din gura ni se preli ngeau balele si, din cnd n cnd, cte un sughit deznadajduit mprastia n jur stropi de sp uma alba. Fluierele ne sfredeleau creierii si topaiam cnd la dreapta, cnd la stnga, plonjnd n s anturi fara a tine seama ce era n ele, rugi, apa mocirloasa ori vreun coleg" mai iu te. Urma apoi asezarea frenetica a mortierelor si mitralierelor n pozitie de trag ere, asezare ce trebuia terminata n numai cteva secunde, fie chiar cil pretul sale lor frnte sau ranirii unei mini. Si din nou mars, kilometru dupa kilometru. Cred ca stiu totul despre diferitele, feluri de drumuri. Drumuri moi, drumuri tari, drumuri nguste, cu pietris, cu nor oi, mocirloase, cimentate, asfaltate, nzapezite, desfundate, netede, alunecoase, prafuite. Picioarele mele m au nvatat tot ce se poate sti despre drumuri. Temutele drumuri care mi au schingiuit picioarele. Soare si ploaie. Adica sete, dureri de cap si toate mi joaca n fata ochilor. n boca nci, labele picioarelor si gleznele umflate. naintam ca n transa. La prnz, n sfrsit, o pauza. Aveam muschii att de durerosi nct sa vrei sa i opresti era nca un mod de tortura. Unii nu izbuteau sa se opreasca, si continuau avntul si dupa ce ordinul de oprire fusese dat, lovindu se de cei din fata lor si ramneau pe lo c, cu capetele plecate, clatinndu se aproape sa cada, pna ce erau mbrnciti napoi fara menajamente. Facusem halta la liziera din marginea unui satuc. Ctiva copii se apropiara sa se zgiasca la noi. Pauza urma sa dureze o jumatate de ora. Uitnd ca ne aflam la cinciz eci de kilometri de cazarma, ne am pravalit toti care unde se gasea, fara a slab i macar o curea, adormind chiar nainte de a atinge pamntul. Dupa o clipa, un fluie rat: o clipa care durase treizeci de minute, toata odihna noastra att de pretioas a. Din nou la drum, poate cea mai crunta dintre toate torturile. Muschii ntepenit i, picioarele umflate nu vor sa asculte. Fiecare pas nseamna un sir de ntepaturi as cutite care te sageteaza pna n creier. Talpa piciorului simte fiecare cui din boca nc, nct ti se pare ca pasesti pe cioburi de sticla.Nici vorba sa mergi mai ncet: n urma coloanei nici un camion care sa i adune pe co dasi. Celor care se prabusesc li se aplica tratamentul special, administrat de l ocotenent si cei mai sadici trei subofiteri din companie. Sunt maltratati si hait uiti fara mila, pna si pierd cunostinta sau intra n rnduri, nebuni furiosi, ori se pr eschimba n roboti lipsiti de vointa proprie, care asculta automat ordinele, care a r sari pe fereastra de la etajul cinci daca li s ar ordona... n tot timpul drumul ui i auzeam pe subofiteri zbiernd si amenintndu i pe cei mai slabi cu spnzuratoarea d aca nu executa ordinele, spre marea multumire a vatasilor blestemati. Catre seara am patruns n curtea cazarmii, gata sa ne prabusim. Pas de parada... mars! nca o sfortare, pe care n am fi crezut o posibila. Piciorul ntins nainte, la orizon tala, bocancii rapaind pe sol n cadenta. n fata ochilor vedeam numai vrtejuri de scn tei. Simteam realmente cum ne pleznesc basicile. Dar trebuie, trebuie s o facem si pe asta. Picioarele bat ntr un ritm nemilos, strivind praful, strivind durerea . Un ultim efort, datorat carei ultime picaturi de energie? Comandantul lagarului, Oberstleutnant von der Lenz, astepta exact acolo unde urm a sa executam un sfert de ntoarcere care sa ne aduca cu fata catre cladirea noast ra. Glasul capitanului Lopei rasuna: Compania a treia... capul... la... stnga! Toate capetele s au ntors ntr o singura miscare, toate privirile ndreptate fix spre silueta plapnda a colonelului. Gesturile rigide care fac parte din salut nu avuse sera nsa, de data asta, nimic rigid. Ba se simti chiar o unda de dezordine! Capit anul Lopei tresari, se opri, apoi se departa putin ca sa poata privi compania. R asuna ordinul: Compania a treia... stai! Era glasul colonelului. Urma o clipa de liniste de gheata, dupa care izbucni url etul turbat al lui von der Lenz: Capitane Lopei, asta numesti dumneata o companie? Daca vrei sa pleci pe front cu primul batalion de infanterie, nu ai dect sa mi spui! O groaza de ofiteri ar fi f ericiti sa ti ia locul n garnizoana asta... Vocea colonelului deveni un latrat ascutit, isteric: Ce i cu sleahta asta de potai nenorocite? Ce i cu pleava asta nedisciplinata? As tia s soldati prusaci?... Potai rioase, da! Dar am eu leac pentru rie! Arogant si plin de el, si plimba privirile peste compania noastra de somnambuli sfr siti. Macar de ar nchide clanta mai repede, sa ne putem retrage n dormitoare, sa a zvrlim efectele ct colo si sa dormim... Da, am un leac minunat pentru rie, repeta cu multumire amenintatoare. Potailor rioa se nu le trebuie dect putina miscare, un pic de antrenament, ce zici, capitane Lo pei? Da, Herr Oberstleutnant, putin antrenament. Ne napadi o ura amestecata cu mila fata de noi nsine. Povestea asta ne va costa c el putin o ora din cel mai istovitor exercitiu nascocit vreodata ntr o armata, pa sul de parada german, pasul de gsca... Vi s a ntmplat vreodata sa vi se umfle si sa se ntareasca toti ganglionii zonei ingh inale, n asa fel nct fiecare pas ca nsemne un martiriu, sa aveti muschii coapselor ad unati n noduri compacte pe care sa trebuiasca sa i lovesti nencetat cnd cu o mna, cnd cu cealalta, pentru a i pune n functiune, muschii gambelor fiind cuprinsi de crcei , fiecare gheata cntarind un chintal si fiecare picior o tona, dupa care, exact n starea asta, sa trebuiasca sa ridici piciorul, cu degetele ntinse n prelungirea lui , la fel de lesne si la fel de gratios ca o balerina? Ati ncercat vreodata, atunci cnd gleznelor le lipseste puterea de a va sustine, cnd degetele de la picioare nu mai sunt dect o masa sngernda iar talpa e n flacari, cu basici umflate, pleznite si sngernde, un adevarat amestec de foc si sticla pisata, ati ncercat vreodata sa va a runcati nainte, pe un singur picior, n timp ce celalalt revine lovind pamntul cu un bufnet rasunator? Si toate astea trebuie sa fie ritmice, cu o precizie care tran sforma o suta treizeci si cinci de barbati ntr o singura masina al carei ropot cad entat i face pe cei care se opresc sa asculte sa exclame: Asta da, parada militara! Ce lucru minunat! Doamne, ce armata avem! Pasul de gsca produce totdeauna o impresie puternica. Asupra gstelor. Pe noi pasul de gsca nu ne impresiona deloc. Cel putin nu n felul acesta. Este exercitiul cel mai infernal, cel mai revoltator din ntreaga istorie militara. A rupt mai multi muschi si a afectat mai multi ganglioni limfatici dect orice alta form a de antrenament. Nu aveti dect sa i ntrebati pe medici ce parere au. Noi nsa l subestimasem pe Oberstleutnantul nostru. Nu aveam sa scapam doar cu o or a de pas de parada. Plecase, mizerabilul, salutat de capitanul Lopei, dar i mai s pusese: Ce leac mai am! Capitane Lopei! Domnule colonel? mi vei duce adunatura asta pe terenul de exercitii si i vei nvata sa fie soldati si nu potai rioase... Nu va veti ntoarce nainte de mine dimineata, ora noua... Iar daca mine dimineata compania aceasta nu va fi n stare sa scoata un pas de parada care sa nfunde caldarmul curtii, te eliberez pe loc din functie, 'nteles? nteles, Herr Oberstleutnant. Toata noaptea am exersat atacul n teren deschis si pasul de parada. Iar n dimineat a urmatoare, la ora noua, am trecut precum un singur tunet prin fata Oberstleutri antului, care nsa nu se dadu batut imediat. Ne puse sa defilam de sapte ori prin fata lui si sunt sigur ca daca un singur ora ar fi gresit doar cu o zecime de se cunda fata de ceilalti, ne ar fi trimis pe loc napoi pe teren, asa cum ne o fagad uise. Era ora zece cnd, n sfrsit, am primit ordinul de a rupe rndurile si ni s a permis sa revenim n dormitoare, sa dormim. Inuman, fara ndoiala, dar noi ncetasem sa fim fiinte omenesti, eram doar niste cini riosi. Cini nfometati... Caci pentru a prezenta antrenamentul nostru n adevarata sa lumina, mai trebuie ada ugata si foamea. Din acest punct de vedere, ca si din multe altele, eram ntr adeva r complet dezechilibrat. La sfrsitul razboiului, n 1945, ntreg poporul german traia din ratiile foamei, dar ncepnd nca din 1940 41 eram aprovizionati si mai rar dect a vea sa fie mai trziu patura cea mai napastuita a populatiei respectiv civilii de rnd. Cum nu mai aveam dreptul la cartele, noi nu puteam cumpara nimic. Prnzul era acel asi n fiecare zi: o fiertura de sfecla rosie cu o mna de varza acra care sa i dea p utina consistenta, dar mna aceasta de varza acra doar o data la doua zile, si ne puteam considera fericiti cnd nu se sarea peste rnd Carnea era un lux de care nu aveam parte. n fiecare seara primeam ratii uscate", p entru douazeci si patru de ore: un colt de pine de secara, pe care cu timpul ne nv atasem sa l taiem n cinci, trei parti pentru seara, doua pentru dimineata urmatoa re; douazeci de grame de margarina rnceda si o bucata de brnza, ai carei continut n apa constituie probabil un record n materie. Smbata mai primeam o ratie suplimenta ra de cincizeci de grame de marmelada de napi. Micul dejun era alcatuit dintr un castronas de ersatz de cafea, de culoarea ceaiului, cu gust si miros gretos, pe care totusi l nghiteam cu delicii. Ni se. ntmpla uneori, n timpul antrenamentelor afara pe cmp, sa dam peste un cartof ori nap. ntr o clipita pamntul mai gros era ndepartat si, asa cum era, disparea ntr o gura avida, att de repede nct ai fi crezut ca asisti la o scamatorie. Nu ne a trebuit mult sa descoperim ca si coaja de mesteacan si un anume soi de i erburi ce cresteau pe marginea santurilor aveau un gust destul de bun, ba poate c hiar si nsusiri hranitoare, mai ales ca stomacul nostru le suporta bine, potolind u ne ct de ct chinurile foamei. Iata reteta, pentru orice eventualitate: striviti coaja de mesteacan, ori iarba de prin santuri ntre doua casti de otel, adaugati ct cuprinde ersatz de cafea si mncati pasta astfel obtinuta... Daca prin cine stie ce minune unul dintre noi primea un bon de pine, se ncingea un adevarat praznic laolalta cu prea norocosii camarazi din dormitor. O pine ntreaga , va puteti nchipui ce nsemna aceasta?Una dintre pacostele noastre era inspectia care avea loc n fiecare luni. Trebuia sa ne prezentam la apelul de dimineata echipati cu casca, n tunica de parada si p antaloni albi ca neaua, cu dunga calcata precum o lama de ras, cu ranita, cartusiera, saculetii de munitie, cazma de transee, baioneta, traista si pusca, cu mant aua mpaturita reglementar, atrnata peste piept. Fiecare trebuia sa aiba n buzunar o batista curata, de culoare verde. Pna si batis ta aceasta trebuia sa fie mpaturita reglementar. SMOTRUL Curatenia nu a facut niciodata rau nimanui. Si nici ordinea. Iar ntr o armata e f iresc ca trebuie sa fie ordine si curatenie, organizate si codificate, amndoua, n p rograme amanuntite. Soldatul constiincios dedica incredibil de mult timp ordinei si curateniei, dar soldatul care serveste n cadrul unui batalion disciplinar le c onsacra ntreg timpul sau, sau mai bine spus, tot timpul care nu este ocupat cu al te activitati. Toate duminicile nu faceam altceva dect sa spalam, sa curatam si sa mpaturim, n mod reglementar, pe scurt sa dam fiecarui lucru locul sau prevazut de regulament, d upa ce i redasem aspectul regulamentar. Piesele din piele ale echipamentului nos tru trebuiau sa aiba luciul lacului. Si pe fata si pe dos, diferitele noastre ti nute nu aveau voie sa ascunda nici o urma de murdarie. Pot afirma n deplina cunos tinta de cauza ca atunci cnd soldatii dintr un batalion disciplinar german se prez inta la apelul de luni dimineata, sunt ntrutotul imaculati din cap pna n picioare. Cu toate acestea, cred ca ordinea si curatenia cazona pacatuiesc prin faptul ca, dupa ce o duminica ntreaga te ai straduit sa le realizezi, nu simti deloc acea m ultumire, acea liniste sufleteasca la care te ai putea astepta dupa asemenea mare curatenie". Inspectia de luni nu era un festival justificator. Era un cosmar n stare treaza, un concentrat de groaza. Soldatul curat si spilcuit din cap si pna n picioare nu s e simtea fara cusur. Mai mult ca oricnd se simtea n pielea unei lighioane haituite . Cred ca folosesc putin prea des expresii de felul lighioana haituita", teroare nebu na", groaza". Stiu ca asemenea repetitii nu sunt bune, iar un bun stil literar ar e o mare varietate de expresii; dar cum sa folosesti la nesfrsit expresii variate pentru a descrie ceea ce, dimpotriva, e monoton? Poate altcineva ar izbuti s o fa ca. Eu personal nu ma cred capabil de asa ceva. Sunt prea obosit, prea buimacit, prea disperat, uneori si prea furios pentru a mi pierde vremea si fortele n zada rnice cautari de nuante si subtile deosebiri. Ceea ce am de spus e atit de putin literar! Chiar si acum, dupa attia ani, amintirile acestea ma chinuiesc, uneori, n tr att nct ma simt ndreptatit sa va cer a mi trece cu vederea lipsurile din vocabula r. Daca izbutiti sa ntelegeti, pur si simplu, ceea ce am vrut sa spun, prea putin mi pasa daca saracia mea verbala va va face din cnd n cnd sa clatinati din cap morm aind: Ar fi putut explica asta nud frumos...". Deci, noi astia, soldatii fara cusur si fara pata, ne simteam nencetat suflete de lighioane haituite. Orice s ar fi ntmplat, eram siguri ca tot noua ni se va sparg e n cap. Mai paradoxal dect orice era poate faptul ca stiam ca daca sergentul majo r nu va gasi absolut nimic sa ne reproseze, va face un taraboi monstru si, pentr u a si potoli furia si dezamagirea, va gasi un tap ispasitor. Dumnezeu sa l fere asca pe cel pe care vor cadea sortii! Si nu era deloc usor sa stii cum sa te por ti ntr o asemenea situatie. Primul rnd, un pas nainte... mars! Al doilea rnd, un pas napoooi... mars! Un... doi. Timp de cteva minute ce par o vesnicie, sergentul major observa rndurile care s au departat. Oricare ar misca ct un fir de par, este slobozit pe loc pentru nesupune re. Dar nvatasem sa ne transformam n stane de piatra si sa ramnem asa si cte o jumat ate de ora. E un fel de a cadea n transa sau catalepsie care i da celui care e n s tare s o atinga valoarea propriei greutati n aur. O pozitie de drepti rigida precu m o brna de lemn, pentru ca esti realmente preschimbat ntr o brna de lemn. Sergentul major urla: Sunteti gata pentru inspectie? ntreaga companie raspunde n cor: Da, Her Hauptfeldwebel. Si, din nou:N a uitat nimeni ceva necuratat? Corul companiei raspunde: Nu, Herr Hauptfeldwebel. Ne strapunge cu o privire feroce. Acum suntem n minile lui. Este clipa care i plac e mai mult... Nu mai spuneti! Daca i adevarat, ar fi pentru prima data n istoria acestui batali on. Dar vom vedea noi imediat... Se apropie ncet de prima brna de lemn, o nconjoara o data, de doua ori... Sa te nvrti jurul adversarului fara sa scoti un sunet este o forma foarte eficace de razboi a l nervilor". Ceafa arde, palmele nadusesc, mintea se ncetoseaza, respiratia ti se opreste si ti simti propria duhoare! Mda, da, vom vedea noi! repeta sergentul major n spatele celui de al treilea din primul rnd. Domneste tacerea n timp ce inspecteaza pe al patrulea si pe al cincilea. Apoi izbu cnesc ragetele: Compania a treia... dreeepti! Odata cu torentul obisnuit de trivialitati... Despre mult iubitul nostru Hauptfe ldwebel obisnuiam sa spunem ca nu putea slobozi murdarii fara ca mai nainte sa nu slobozeazsca murdaria din el. Poate ca nu era prea spiritual, dar noi ne multume am si cu att si asta l caracterizeaza destul de bine pe acest mic burghez sadic, p utred pna n maduva, caruia i fusese dat sa guste putin din betia puterii. Ce i cu compania asta de batjocura? V ati petrecut duminica tavalindu va n balega? Balaceala n balegar. Asta e de voi. Am privit cinci dintre voi! Parca ar fi cinc i codosi fatati de trfe sifilitice... Nu mai era o gura omeneasca, era o gura de canal, de mare debit. i placea mult sa pomeneasca de boala frantuzeasca", dar el nsusi era atins de boala prusaca, ntr un s tadiu foarte avansat, acea jalnica sete de a si umili aproapele. Este cu adevara t o boala, dar o boala care nu afecteaza doar batalioanele disciplinare. Ea s a raspndit n toata armata germana, precum o epidemie de furunculoza. Si n fiecare furu ncul poti fi sigur sa gasesti un tablagiu, unul din tipii astia care cred ca rep rezinta ceva dar n realitate sunt nimeni. Pedeapsa obisnuita, n asemenea cazuri, consta n trei ceasuri de exercitiu special, din care piesa de rezistenta e un sant lung, plin pe jumatate cu noroi dezgusta tor, n plina fermentatie, acoperit la suprafata de o spuma vscoasa , galbuie. De f iecare data cnd ordinul culcat" ne pravaleste n fundul santului, trebuie dupa aceea sa ti freci si aproape sa ti smulgi pleoapele pentru a ti recapata vederea. Vin e apoi ora prnzului. n halul n care ne gasim, nfulecam haleala. Avem o jumatate de o ra la dispozitie pentru a ne prezenta, curati ca lacrima, la apelul de dupa amia za. Pentru aceasta foloseam o metoda simpla pe care v o recomand: este suficient sa treci sub dus asa echipat, complet mbracat. Apoi, trebuie curatata pusca si .cele lalte piese ale echipamentului, sa le usuci cu grija cu ajutorul unei crpe curate si sa le ungi. Atentie mare, mai ales pe interiorul tevii flintei... Asemenea operatii de demontare, curatire si ungere nu ocupa dect o singura data p e saptamna timpul unui soldat obisnuit. Cel mult de doua ori, n cazul vreunui exer citiu n conditii deosebit de murdare. Noi nsa aveam parte de ele de cel putin doua ori pe zi. La apelul de dupa amiaza era clar ca ne prezentam uzi leoarca. Dar cu asemenea p rilej aveau totusi bunatatea sa nu ne caute neaparat nod n papura. Era suficient sa fim curati... * De un singur lucru ne mai temeam la fel ca de aceasta cumplita inspectie de luni , anume de controlul dormitoarelor, la orele douazeci si doua. Ce era n stare sa f aca subofiterul de serviciu cadavrelor ambulante ce eram, dupa o zi istovitoare, atingea uneori sublimul... nainte de sosirea subofiterului, fiecare trebuia sa se lungeasca pe pat, fireste, n pozitie regulamentara, adica pe spate, cu bratele lipite de trup, cu labele pi cioarelor goale expuse inspectiei. Seful de dormitor avea sarcina sa vegheze canici macar un fir de praf sa nu existe prin orice ungher al dormitorului, ca pic ioarele sa fie la fel de curate ca cele ale unui nou nascut, ca toate lucrurile sa fie rnduite si mpaturite strict conform regulamentului. La nceputul fiecarui control, seful de dormitor era obligat a spune pe nerasuflat e formula: Herr Unteroffizier, seful de dormitor Brand, prezent la raport, declara ca totul este n ordine n dormitorul 26, efectiv doisprezece oameni, din care unsprezece pe paturile lor. Sala a fost aerisita si curatata cum se cuivne, nu este nimic deos ebit de raportat. Binenteles ca subofiterul de serviciu nu i acorda nici o importanta si ncepea sa s cotoceasca cam peste tot. Nenorocirea sefului de dormitor daca descoperea cel ma i mic graunte de praf, ori o cutie din echipament prost nchisa, ori o umbra de mu rdarie pe talpa unui singur picior. Subofiterul ce purta numele Geerner cred sincer ca locul lui adevarat ar fi fost ntr o celula capitonata, urla realmente precum un cine. Auzindu l aveai impresia ca era gata gata sa izbucneasca n plns, si, ntr adevar, l puteam vedea adesea varsnd lacrimi de furie. Cnd era Geerner de serviciu curatam, spalam si rnduiam si mai ab itir ca de obicei... ntr o seara de trista amintire, sef de dormitor era Schnitzius. Amartul acesta de Schnitzius parca era facut sa fie tap ispasitor, baiat bun de altfel, dar ntr att de slab cu duhul nct servea drept cal de bataie tuturor superiorilor, ncepnd cu Stab sfeldwebel ii si cobornd fiecare treapta a ierarhiei. Schnitzius era la fel de crispat cum eram si noi toti, lungiti pe paturi si ntrebn du ne ce mai putusem uita si de data asta. l auzeam pe Gerner n dormitorul de alat uri. De unde eram ni se parea nici mai mult, nici mai putin ca era pe cale sa fa ca tandari dulapurile si stinghiile paturilor desfundndu le cu cizmele, ntr un ame stec de njuraturi, scncete, javre rioase, porci jegosi s.a.m.d. Am fi avut de ce sa ne piara culoarea din obraji, de n am fi fost gata livizi. Geerner era n mare fo rma. Va fi bine ncins cnd va ajunge si la 26. Mai bine sa riscam totul parasindu n e cusetele sa mai controlam o data camera la snge. Ceea ce si am facut fara a des coperi urma de praf... Toata lumea si reluase locul cnd usa fu data violent de perete. Oh! daca cel putin altul dect Schnitzius ar fi fost sef de dormitor n seara aceea, unul mai putin papa lapte! Dar Schnitzius ramasese acolo buimac, palid ca un mort, cu mintea scurt circuita ta. Nu putea face altceva dect sa l priveasca pe Geerner cu ochii mariti de groaz a. Dintr un singur salt, Geerner a fost lnga el si racni, cu obrazul la o palma d e cel al lui Schnitzius: Ce i cu raportul? Crezi c o sa l astept toata noaptea? Mai mult mort dect viu, Schnitzius debita formula cu voce tremuratoare. Totu i n ordine? zbiera Geerner. V ati apucat acum sa raportati fals, hai? Nu, Herr Unteroffizier, blbi Schnitzius, rotindu se ncet n jurul sau, pentru a face f ata subofiterului. O tacere de plumb domni timp de mai multe minute n dormitor. Doar ochii se miscau . Ochii nostri care l urmareau pe Geerner n goana sa dupa urme de praf, de la un c apat la celalalt al camerei. Ridica pe rnd picioarele mesei din mijloc, trecndu si palma dedesubt. Nimic. Examina talpile ncaltarilor noastre. Fara cusur. Ferestrel e si firul lampii. La fel. Nu inspecta picioarele cu atentia pasionata a unuia c are ar cadea mort pe loc daca nu ar gasi ceva de zis, n cele din urma, si plimba de jur mprejur privirile ndoliate, ncarcate de ura. Se par ea ca de data aceasta, ntr adevar, trebuia sa se resemneze. Avea expresia unuia c aruia iubita nu i venise la ntlnire si care urmeaza sa se culce singur, cu dorinte le sale frustrate si cu dezamagirea sa. Tocmai era sa nchida usa n urma lui cnd se razgndi brusc. Totu i n ordine, ai? Ia sa vedem... Napustindu se deodata precum o fiara turbata, sari la cafetiera noastra, un ceai nic urias de aluminiu de cincisprezece litri. Constatase mai nainte, spre marele s au regret, ca era lustruita fara cusur si plina cu apa curata, conform regulamen tului. Dar toti am priceput imediat si inimile noastre ncetasera sa bata ca Geern er nascocise ceva nou.Examina dintr o parte suprafata nemiscata a apei. Chiar daca ceainicul fusese um plut cu putin nainte de venirea lui Geerner, cteva fire de praf se depusesera totu si inevitabil... Zbieretul lui Geerner a fost de a dreptul de basm: Asta numiti voi apa curata? Care i nespalatul care a turnat n ceainic zeama de hrd au? Vino ncoace, scursura de gunoi pe doua picioare. Se urca pe un scaun iar Schnitzius trebui sa i dea ceainicul. Dreeepti! Capul pe spate si deschide botul! ncet, ntreg continutul se scurse in gura deschisa a lui Schnitzius, aproape sufocnd u l. Dupa ce termina, turbatul subofiter zvrli recipientul de perete, iesi n goana din dormitor, iscnd mare galagie n sala de baie, de unde, pe rnd, iesi cu vreo sas e galeti pline pe care le azvrli din zbor pe podeaua dormitorului. Cum nu aveam d ect doua crpe zdrentuite pentru a sterge dezastrul, asta ne a luat ceva timp. Gluma aceasta o mai repeta de patru ori nainte de a se plictisi. Dupa care se dus e la culcare, n sfrsit potolit, pe cnd noi ne regasiram linistea. Vechii romani au denumit furor germanicus ncrncenarea de care s au lovit n luptele d in razboiul mpotriva triburilor de la nord de Alpi. Pentru romani si ceilalti dusm ani nvederati ai rasei germanice ar fi fost oare o mngiere sa afle ca germanii se c omporta ntre ei cu aceeasi dementa cu care si trateaza vecinii? Furor germanicus, boala prusaca. Geerner nu era dect un amart de subofiter, un gunoi dezechilibrat cerebral care tr ebuia sa se multumeasca cu ntlnirile sale zilnice cu tarna. Pace celei n care probabil s a transformat. * Antrenamentul nostru se ncheie n apoteoza, printr un exercitiu de sapte zile si sa pte nopti aproape albe, care avu loc pe un gigantic cmp de manevre numit Sennela ger. Fusesera construite aici sate ntregi, cu poduri, ras pntii de drumuri, sine d e tramvai. Nimic nu lipsea, n afara de locuitori si aveam aici prilejul sa ne ara tam talentele, prin mlastini, ruri si maracini, peste punti ce se clatinau, arunc ate neglijent deasupra unor adevarate prapastii. Toate acestea suna poate putin romantic, un joc gen de a pieile rosii, la scara mare, dar aceste jocuri au costat viata unuia dintre noi, care s a prabusit de p e una din puntile acelea miscatoare si si a frnt gtul. Alt joc foarte pretuit consta n a sapa locasuri adnci doar ct sa ne cuprinda, n qare ne chirceam apoi, morti de frica, n timp ce tancurile grele ne treceau peste spi nare. Senzatiile tari se succedau, noi trebuind sa ne aruncam apoi pe burta sub acelea si tancuri, partea de dedesubt a masinilor de razboi stergndu ne fesele n timp ce senilele treceau cu zgomot asurzitor pe stnga si pe dreapta. Scopul era sa ne faca nepasatori la ntlnirile zilnice cu tancurile. Traiam ntr o spaima aproape nentrerupta, ceea ce este, de altfel, ceva normal, sol datul german fiind dintotdeauna dresat prin frica, antrenat sa reactioneze precum o masina sub imboldul fricii si nu sa se lupte curajos, nflacarat de un nobil ide al, care l ar face sa si sacrifice cu buna stiinta si viata, daca ar fi necesar, pentru binele poporului sau. Poate ca tocmai aceasta inferioritate morala este trasatura caracteristica a mentalitatii prusace si boala cronica a poporului ger man. Doua zile mai trziu compania fu dezmembrata n mici grupe de cinci pna la cincisprez ece oameni care primira echipamente noi. mpreuna cu alti ctiva, eu am primit unifo rma si bereta neagra a trupelor de blindate. A doua zi un Feldwebel ne conduse l a cazarma din Bielefeld, unde am fost imediat ncorporati ntr o companie gata de ple care pe front si urcati claie peste gramada ntr un tren militar.Ca si cum compania asta n ar fi fost plina ochi cu ucigasi de teapa voastra! mi vi ne sa vars privindu va... Dar nu care cumva sa va prind ca faceti un singur pas gresit, ma auziti? Sa fiu spnzurat daca nu va fi trimis napoi la ocna, n care ati fi putut avea macar buna cuviinta sa crapati! La puscarie e locul vostru adevarat. .." n felul acesta ma blagoslovi n semn de bun venit comandantul companiei a cincea, b adaranul de capitan Meier, calaul recrutilor, teroarea bobocilor. Dar cuvntarile d e soiul acesta nu erau nimic nou pentru mine. Am fost afectat escadronului numarul doi, sub ordinele locotenentului von Barring . Si abia aici ma asteptau unele lucruri cu care nu eram obisnuit... PRIMA NOASTRA NTLNIRE Von Barring mi ntinse mna, o cuprinse pe a mea cu o strngere viguroasa, prietenoasa. .. Nu mi venea sa cred. Este unul dintre lucrurile pe care un ofiter al armatei p rusace pur si simplu nu poate sa le faca; dar el l facu, si facndu l, mi spuse: Fii bine venit, baiete, fii bine venit n compania a cincea. Te au potcovit bine, azvrlindu te ntr un regiment de tot rahatul, dar aici, n companie, mai toti ne ajuta m ntre noi si ne descurcam binisor. Cauta camionul 24 si prezinta te la raport n f ata subofiterului Beier, el e seful plutonului unu... Apoi surse, zmbetul deschis, sincer, prietenos al unui tnar ofiter nenfumurat, baiat bun, simpatic. Ramasesem fara suflare! Am gasit camionul 24 si cineva mi l arata pe Unteroffizierul Beier, un barbat scu nd, n jur de treizeci si cinci de ani, bine legat, care juca carti mpreuna cu alti trei tipi, asezati n jurul unui butoi. M am oprit la distanta regulamentara de t rei pasi, mi am ciocnit cu putere calciele si am nceput cu glas rasunator: Herr Unteroffizier, soldatul Sv... Nu am putut continua. Doi dintre cei patru tipi tsnira ca la comanda de pe galeti le cu gura n jos pe care sezusera si ncremenira n pozitie de drepti, cu degetele lip ite pe cusatura pantalonilor, n timp ce subofiterul si al patrulea individ cazura pe spate, cu picioarele n sus, iar cartile de joc zburau n jurul lor precum frun zele moarte luate de o vijelie de toamna. O clipa toti ma privira fix. Apoi un Ob ergefreiter mare si roscovan exclama: Sfinte Doamne, mai omule, ne ai tras o spaima! De parca nsusi marele nostru Adolf s ar fi strecurat n pielea ta! Mai, proasta satului, ce ti veni sa ti permiti sa ntrerupi ocupatiile inocente ale unor pasnici cetateni ce suntem? Ia spune! Soldat Sven Hassel raporteaza, Heer Obersegrefreiter. Ordin de la locotenentul vo n Barring sa ma prezint la seful plutonului numarul unu, Unteroffizier Beier... Beier si al patrulea se ridicara, cvartetul masurndu ma cu priviri ngrozite. nca un gest din partea mea, exprimau chipurile lor terorizate si toti ar lua o la fuga urlnd. Apoi, dintr odata, izbucni un rs nebun, colectiv, homeric. Auziti la el! Herr Obergefreiter. Ha, ha, ha! Herr Unteroffizier Beier, ha, ha, ha! Obergefreiter ul roscovan facu o plecaciune foarte adnca n fata lui Beier si conti nua: Onorabila dumneavoastra Excelenta! Gratia dumneavoastra daruita cu toate virtutil e! Fermecatoarea dumneavoastra maretie, Herr Unteroffizier Beier, va implor buna vointa... Priveam buimac de la unul la altul, nefiind n stare sa nteleg hazul situatiei. Dup a ce se mai potolira, subofiterul ma ntreba de unde naiba veneam si raspunsul meu m i aduse pe loc toate simpatiile. Las o balta, amice! relua roscovanul. Batalionul disciplinar din Hanovra! Acum p ricep de ce si cum! La nceput am crezut ca ti bati joc de noi cnd ai pocnit calciel e n halul asta; dar banuiesc ca i o minune a lui Dumnezeu ca ti au mai ramas calci ele. n fine, acum iata te acasa! Cuvintele acestea au marcat intrarea mea n plutonul unu si peste nici o jumatate de ora eram n drum spre Friburg, unde urma sa fim ncadrati n unitati de lupta care vor fi trimise, pentru antrenament suplimentar, prin toate colturile Europei cup rinsa de nebunie. n timp ce strabateam traseul acesta n zanganit de arme, am facut cunostinta cu cei patru camarazi ai mei, mpreuna cu care aveam sa port razboiul meu personal.Willie Beier era cu zece ani mai n vrsta dect noi, din care cauza i spuneam Batrnul". Era nsurat si tatal a doi copii. Mai era berlinez si tmplar. Parerile sale politice i atrasesera optsprezece luni de lagar de concen-trare, dupa care fusese gratiat" si trimis ntr un batalion disciplinar. Si de aici nu ma mai misc, ncheie el zmbind, pna cnd ntr o buna zi ma va gauri vreun glont. Batrnul era tovaras de nadejde. Vesnic calm si netulburat. n cei patru ani nspaimntat ori pe care i am petrecut mpreuna nu l am vazut o data macar pierzndu si haturile. Era un om din soiul acela ciudat care avea darul sa mprastie calm n jurul sau, cal m de care aveam atta nevoie n clipele grele. Cu toate ca nu ne desparteau dect zece ani, avea fata de noi o purtare aproape parinteasca si nu o data am multumit soa rtei care ma aruncase n tancul Batrnului. Joseph Porta, Obergefreiter, era unul dintre acei incorigibili farsori pe care n imic din lume nu l putea atinge. i pasa de razboi precum de izmenele sale si sunt ferm convins ca nici Dumnezeu, nici diavol nu au cutezat vreodata sa i se aseze n cale, de teama de a deveni ridicoli. Toti ofiterii companiei se temeau de el s i l ocoleau ca pe un ciumat, caci era n stare sa i faca sa si piarda prestigiul, u neori pentru totdeauna, doar privindu i inocent n ochi. Oricaruia i taia calea, nu uita niciodata sa i spuna ca era un rosu. ntr adevar, f acuse un an la Oranienburg pentru activitati comuniste, activitati care, n 1932, se marginisera sa ajute pe ctiva sa puna doua trei steaguri social democrate pe t urla bisericii Sf. Mihail. Gluma l costase cincisprezece luni de puscarie, dealtf el uitate cu promptitudine, pna ce, n 1938, Gestapo ul l aresta pe neasteptate, ncer cnd sa l convinga ca stia unde se afla misterioasa ascunzatoare a marelui si invi zibilului Wollweber, conducatorul comunist. Brutalizat si supus nfometarii timp de doua luni, fu apoi trt n fata unui tribunal, judecata bazndu se pe o fotografie mari ta peste poate, reprezentndu l pe Porta si drapelul sau rosu, n drum spre biserica Sf. Mihail. Sentinta: doisprezece ani de munca silnica pentru activitati comuni ste si profanare a casei Domnului. Cu putin nainte de deschiderea ostilitatilor, l a fel ca multi alti detinuti, fu gratiat asa cum se obisnuia, adica varsat ntr un batalion disciplinar. Soldatii au ceva comun cu banii, n are importanta de unde provin... Nascut si crescut la Berlin, Porta poseda n cel mai nalt grad humorul echivoc, gur a bogata si fantasticul tupeu al berlinezului tipic. Era suficient sa deschida g ura si toata lumea se si tavalea de rs, mai ales atunci cnd imita inflexiunile tar aganate si insolenta aroganta a valetului unui boiernas prusac. Avea si un talent nnascut, autentic, de muzician, cnta la fel de bine la ghitara ct si la orga bisericii si cara pretutindeni dupa el flautul sau, din care scotea minuni, cu ochii sai precum bumbii de la ghete, plini de viclenie, atintiti unde va naintea lui, cu chica sa rosie fluturnd ca o capita de paie n furtuna. Orice int erpreta, fie o melopee populara, fie o improvizatie pe teme clasice, notele tsneau din instrument jucnd ca fiintele vii. n ochii lui Porta o partitura muzicala era o adevarata chinezarie, dar era de ajuns ca Batrnul sa i fluiere melodia ca el s o preia ca si cum ar fi cunoscut o dintotdeauna, ba ca si cum el ar fi compos o. n sfrsit, mai avea harul povestitorului nnascut, istorisirea cea mai aiurita putea d ura, la el, si cteva zile, cu toate ca era migalos nascocita de la nceput pna la sfr sit. Ca orice berlinez ce se respecta, Porta adulmeca de la kilometri orice sursa de haleala si gasea si modul n care putea sa si o procure, ba uneori, cnd avea de ale s, chiar si metoda cea mai indicata. Fara ndoiala, evreii trebuie sa fi avut un P orta al lor care i a ajutat sa supravietuiasca n timpul exodului prin desert... Sustinea sus si tare ca are multa trecere la femei, dar privindu l de aproape nu se putea sa nu te ndoiesti. Lang ct o prajina si la fel de slab, gtul de barza i tsn ea drept n sus din gulerul uniformei si, cnd vorbea, marul lui Adam te ametea tres altnd nencetat. Fata sa triunghiulara era presarata la ntmplare cu pete de roseata. O chii sai porcini, de culoare verde, erau mpodobiti cu lungi gene albe si pareau c a l strapung pe interlocutor cu sagetile lor viclene. Claia de par de un rosu ap rins se zbrlea necontenit ca un acoperis de paie. Cel mai mndru nsa era de nasul sa u, naiba stie de ce. Cnd deschidea gura se vedea un dinte, unul singur pe gingia de sus. Sustinea ca mai avea si altii, dar cum era vorba de masele, nu se vedeau. Dumnezeu stie de unde dibacise o pereche de ghete destul de mari pentru el! Pr obabil ca purta cel putin patruzeci si sapte. Al treilea din acest cvartet, Pluto, era un munte de muschi. Avea gradul de Stab sgefreiter si n realitate se numea Gustav Eicken. n cazul sau nu politica, ci infr actiuni cinstite de drept comun l aruncasera, de trei ori, n lagarele de concentrar e. Docher la Hamburg, dupa bunul exemplu al tovarasilor sai ciordise o groaza de maruntisuri prin antrepozite si de pe vasele ce se descar-cau. n urma acestor ac tivitati, se alesesera toti cu cte sase luni de puscarie. Pluto nu fusese eliberat dect de patruzeci si opt de ore cnd venise politia sa l c aute. De data aceasta era vorba de fratele sau, care falsificase un pasaport si care pentru aceasta si pierdu capul. Pluto mai facu nca noua luni de prnaie, fara a fi interogat vreodata. Apoi, ntr o buna zi fu aruncat pe strada, dupa ce fusese snopit n bataie, tot fara nici o explicatie. Dupa trei luni fu din nou arestat. De data asta pentru furt, era vorba de un ntre g camion cu faina. Pluto habar n avea nimic n legatura cu acest camion, dar ncasa totusi nca o scarmaneala, apoi fu pus fata n fata cu un tip care jura ca i fusese complice n lovitura cu faina" si se trezi condamnat, dupa o judecata de zece minut e, la sase ani munca silnica. Doi ani i facu ntr un lagar, apoi fu transferat, ca toata lumea, ntr un batalion disciplinar si sfrsi prin a esua, mpreuna cu noi, n Reg imentul 271 disciplinar. Daca voiai sa l vezi cuprins de o furie oarba, nu aveai dect sa pronunti cuvintele camion" si faina". Ultimul din cei patru, Anton Steyer, Obergefreiter, nu era numit niciodata altfe l dect Tom Degetelul. Masura abia un metru cincizeci si era originar din Kln, unde lucrase n industria parfumurilor. O cearta mai aprinsa, ntr o berarie, l dusese dre pt n lagarul de concentrare, cu doi dintre amicii sai. Unul cazuse n Polonia, cela lalt dezertase, fusese prins, executat. Trenului nostru i trebuisera sase zile sa si atinga tinta, respectiv Friburg, pit oreasca asezare din sudul Germaniei. Stiam ca nu vom ramne aici prea mult timp. L ocul unui regiment disciplinar nu este n spate, ci mereu n primele linii, acolo un de se scriu cele mai nsngerate pagini din istoria popoarelor. Circula zvonul ca vo m fi expediati n Libia, via Italia, n realitate nsa nimeni nu stia nimic. Prima zi s a scurs cu formalitatile de clasificare, predarea foilor de drum si alte asemene a fleacuri. Ba am avut si ragazul sa petrecem cteva clipe placute la hanul Zum Go ldenen Hirsch al carui patron jovial se numea, evident, Schultze si, mai putin evident, se potrivi sa fie un vechi prieten al lui Joseph Porta al nostru. Vinul era din belsug, fetele nostime, iar daca glasurile noastre nu sunau prea m elodios, erau n schimb rasunatoare. Se scursese atta vreme de cnd nu mai luasem parte la asemenea chiolhanuri si attea lucruri hidoase continuau sa ma apese, nct mi a fost foarte greu sa ngrop trecutul sau, mai bine zis, sa l el imin pna peste noapte, fiindca se ivise prilejul. Daca am izbutit sa fac aceasta n seara aceea si apoi n multe alte seri, a fost multumita lui Porta, Batrnului, lui Pluto si lui Tom Degetelul. Si ei trecusera prin toate iar acum erau niste duri , iar cnd aveau de pileala, fete ascultatoare si cntece, putin le pasa de trecut s i de viitor.La nceput feroviarul se codi. Un bun national socialist nu gasea ca ar fi fost de buna cuviinta sa faca cumparaturi pentru fosti ocnasi! Dar cnd Porta i strecura la ureche ceva n legatura cu o sticla de rom, feroviarul uita pentru o clipa calitat ea sa de fiinta superioara, o ntinse pna la Gehrltze, burtosul nostru hangiu si se ntoarse foarte repede cu un pachet voluminos pe care l luaram ndata n primire. Esti membru de partid, nu i asa? ntreba Porta (Joseph) cu un amestec subtil de ne vinovatie si voiosie. Feroviarul ne arata uriasa insigna a partidului nazist care chipurile i mpodobea b uzunarul uniformei. Binenteles! Dar de ce ntrebi? Ochii verzi ai lui Porta se facura si mai mici. Am sa ti spun, prietene. Daca esti membru de partid, vei da ascultare ordinuluiFhrerului care prevede ca bunul colectivului este mai presus dect cel al individulu i. Prin urmare vei cuvnta cam n felul urmator: Bravi razboinici din al 27 lea Foc s i Para! Pentru a va sprijini sa combateti si mai bine pentru Fhrer si popor, va d aruiesc, din marea mea generozitate, aceasta sticla cu rom pe care Dl. Joseph Po rta, Obergefreher prin mila Domnului, n nemarginita sa bunatate, hotarse s o nmneze u milei mele persoane". Nu s exact cuvintele pe care te pregateai a le rosti? ti st ateau pe limba, asa i? Scumpul meu prieten, ti multumim din inima si acestea fiin d zise poti s o stergi... Mna lui Porta descrise o perfecta morisca. Apoi si scoase chipiul si zbiera: Grss Gott! ndata ce nefericitul feroviar se ndepartase, scrsnind din dinti, desfacuram pachetu l. Erau cinci sticle cu vin; era o bucata enorma de friptura de porc; erau doi pui fripti, era... CIUDATENII DIN BALCANI Dar ar trebui sa ne amintim ca plecam la razboi si ca razboiul poate fi uneori o chestie foarte primejdioasa. Dupa cte se spune unii mai si mor la razboi. Sa pre supunem ca un glont ratacit ne curata brusc, pe toti deodata. Sau sa presupunem.. . Glasul lui Porta deveni o soapta nfrigurata. ...ca nimeni n a fost atins dar glontul sparge aceste trei sticle care ne au mai ramas! Iata ce as numi grozaviile razboiului! n ciuda acestor perspective teribile am pastrat, totusi, cte ceva pentru mai trziu. Curnd trenul se puse n miscare. Gata, pleaca, pleaca! Singur Dumnezeu stie poate de ce simteam nevoia sa urlam, caci plecarea trenului era un fapt evident, att pentru noi, care eram instalati n furgonul nostru, ct si pentru toti cei care ramneau. Marile usi ce lunecau pe sine erau deschise pe amndo ua partile si noi atrnam ciorchine, agatati unii de altii si zbiernd care mai de c are mai tare. Orice ne facea sa izbucnim n urale rasunatoare: o pisica, o vaca si cu att mai mult o femeie! Spuneti mi si mie ce naiba aclamati asa? ntreba deodata Batrnul. Suntem chiar att d e bucurosi ca mergem la taiere? Porta se opri chiar la mijlocul unui ura" si ncepu sa gndeasca profund. Ce aclamam? Ei bine, mai cap de libelula, nu prea stiu bine. Urlam, e adevarat, dar de ce? Ne consulta din priviri. Eu cred ca stiu, facu Tom Degetelul. Da i drumul, te ascultam. Urlam ura pentru ca nimeni n a auzit nca de un razboi care sa nu nceapa cu urale! Tom Degetelul ne privi solemn, adaugind inspirat: Si pentru ca am pornit la drum sa ndeplinim o misiune nobila. Suntem pe cale sa l ajutam pe scumpul nostru Fhrer, pe marele nostru Adolf, sa se aleaga cu o mare nf rngere, pentru ca porcaria asta de razboi sa se termine ct mai curnd si ca minunata prabusire a acestui regim putred sa devina o glorioasa realitate! Porta l ridica de jos, l saruta pe ambii obraji, l repuse pe picioare, lungi gtul sa u de barza si scoase un raget de suprema multumire pe care desigur ca Fhrerul l au zi, dar nu i putu prinde ntelesul. Nu sunt cel mai indicat sa exprim o parere obiectiva, dar din punctul de vedere al simplului soldat, faimosul geniu german de organizare mi se pare mult exagera t, cel putin n ceea ce priveste transportul trupelor. Impresia cu care ramne solda tul simplu de pe urma planurilor mult laudate ale Statului Major General este ca , daca trebuie transportat dintr un punct ntr altul, esential este a l transporta n zig zag. Sa muti un simplu soldat din A n B, n linie dreapta si fara lungi oprir i n mijlocul cmpului sau pe liniile secundare ale unor marunte gari de triaj, ntr un cuvnt, fara nici o risipa de timp si de combustibil, ar nsemna a revolutiona arta razboiului, realiznd acele frumoase planuri fara nici un fel de necazuri. Debandada razboiului si titanica risipa de vieti omenesti, de hrana, de material si int eligenta rau folosita, sunt subntelese prin expresii precum naintarea conform planu lui", pentru a