Suspensii farmaceutice

Suspensiile sunt forme farmaceutice lichide obtinute prin dispersarea unei pulberi de particule insolubile cu dimensiuni adecvate, intr-un lichid. Termenul de suspensie provine din latina, suspensus,-a, -um =atarnat, sau pornind de la verbul suspendo, ere= a atarna.

Din punct de vedere fizic, suspensiile sunt sisteme disperse microeterogene, constituite din doua faze; o faza interna (dispersata) alcatuita din particule solide, fin divizate si faza externa (mediul de dispersie) care este in general lichid sau semisolid.

Desi suspensiile se diferentiaza de emulsii prin natura fazelor, emulsiile reprezentand ssteme disperse de lichid in lichid, multee dintre proprietatile acestor doua tipuri de dispersii microeterogene sunt identice

Se afirma faptul ca suspensiile farmaceutice sunt dispersii grosiere in care particulele solide, fine si practic insolubile ale uneia sau mai multor substante medicamentoase, constituind faza dispersata sau interna, sunt dispersate relativ uniform intr-un mediu lichid, numit si faza externa, faza continua sau mediu de dispersie.

Cele doua faze constituente ale suspensiei prezinta anumite caracteristici specifice si anume;

Faza interna, dispersata sau discontinua este reprezentata de una sau mai multe substante medicamentoase care se prezinta sub forma de pulbere insolubila sau care prezinta o solubilitate limitata in mediul de dispersie. Marimea particulelor solide suspendate este cuprinsa intre 0,1-100 µm, iar in functie de variabilitatea dimensiunilor, suspensiile se subclasifica in ; suspensii coloidale, ultramicroeterogene (diametrul particulelor solide suspendate este sub 1µm), si suspensii grosiere (diametrul particulelor solide suspendate este mai mare de 1 µm). Se considera faptul ca intr-o suspensie farmaceutica de buna calitate, marimea particulelor suspendate este cuprins intre 1-50 µm. Particulele solide dintr-o suspensie au forme diferite, in general plate, aciculare, alungite sau poligonale, acestea realizand in final o structura reticulata. Singura exceptie de la aceasta regula este reprezentata de microsfere si microparticule solide.

Faza externa poate fi hidrofila ( apa, solutii apoase, solutii apoase extractive, etc) sau lipofila (uleiuri vegetale, solutii uleioase, etc).

Avand in vedere evolutia conceptului de suspensie, o definitie moderna a acestora ar suna astfel; suspensiile farmaceutice constituie un sistem de eliberare a substantei medicamentoase in care particulele solide insolubile sunt dispersate ca unitati individuale sau ca o retea de particuleintr-un mediu lichid continuu.

Suspensiile farmaceutice sunt in general sisteme disperse instabile, iar tendinta substantei solide este de a sedimenta in timp. Datorita acestui fapt, se urmareste in principal reducerea vitezei de sedimentare, a fenomenului de crestere a cristalelor si a cimentarii, precum si asigurarea redispersarii usoare la agitare. Din acest motiv, marimea particulelor este un factor important in formularea unei suspensii.

In industria de medicamente se intalnesc frecvent suspensiile solide , instant, sub forma de; granule, pulberi sau asocieri de granule sau pulberi conditionate in recipiente unidoza sau multidoza. Acest tip de suspensii, permite obtinerea lor ex tempore, formulare care rezolva problema instabilitatii substantei active in vehiculul apos precum si instabilitatea suspensiei in timpul depozitarii.

Desi au o stabilitate fizica limitata, suspensiile farmaceutice reprezinta una dintre cele mai importante forme farmaceutice in terapeutica si utilizate destul de frecvent deoarece prezinta o serie de avantaje si anume

Posibilitatea formularii de preparate lichide in cazul unor substante medicamentoase insolubile sau cu o solubilitate redusa in vehiculul prescris (ex. anestezina, mentol, fenobarbital)

Evitarea unor interactiuni fizico-chimice intre componentele asociate intr-o solutie

Este generata o cale de administrare comoda si usoara a medicamentelor in special pentru pacientii cu dificultati de inghitire a formelor farmaceutice solide

Cresterea compliantei in cazul medicatiei pediatrice – formularea unor preparate cu gust si miros placut prin asocierea substantei medicamentoase cu substante auxiliare ( aromatizanti, edulcoranti, coloranti)

Posibilitatea formularii suspensiei intr-un mediu anhidru, in cazul in care substanta medicamentoasa se degradeaza rapid in mediu apos

Permite evitarea unui contact prelungit intre substanta medicamentoasa solida si vehicul prin prepararea suspensiei de catre farmacist chiar inainte de eliberare

Cresterea stabilitatii substantelor medicamentoase prin formularea sub forma de suspensii uscate.

Exista posibilitatea formularii unor suspensii parenterale, cu eliberare prelungita prin formarea unui depozit care se absoarbe controlat

Suspensiile sunt forme farmaceutice destinate administrarii pe mai multe cai (intern sau extern)

De cele mai multe ori suspensiile prezinta o biodisponibilitate mult superioara fara de alte forme farmaceutice, spre exemplu capsule, comprimate

Formularea suspensiilorPentru formularea unei suspensii sunt necesare cele doua elemente de baza; substanta

activa insolubila si vehiculul lichid. Este absolut necesar ca formulatorul sa cunoasca in detaliu proprietatile substantei medicamentoase inainte de a incepe formularea propriu-zisa. In functie de caracteristicile fizico-chimice, farmacologice, toxicologice si farmaceutico-tehnologice se alege calea de administrare.In continuare, pe baza acestor caracteristici se alege forma de suspensie- lichida sau solida (reconstituibila), tipul de suspensie- floculata sau defloculata si in final se aleg substantele auxiliare.

Prepararea suspensiilor se poate face fie prin dispersarea pulberilor intr-un vehicul, fie prin precipitarea substantei medicamentoase in vehicul respectiv.

Exista o serie de obiective primordiale de care formulatorul trebuie sa se ocupe si anume

Dispersarea substantei medicamentoase insolubile in vehiculul lichid si stabilizarea suspensiei formate

Asigurarea stabilitatii fizice, chimice si microbiologice a suspensiei in timp Asigurarea proprietatilor organoleptice (aspect, gust, miros, culoare) Asigurarea inocuitatii, tolerantei si eficacitatiii terapeutice

Dispersarea substantei medicamentoase insolubile in vehiculul lichid si stabilizarea suspensiei formate

Acestea reprezinta etapele principale ale formularii, in urma carora se obtine o dispersie microeterogena.

Procesul de dispersare are loc in doua etape- Divizarea sau pulverizarea substantei solide fie prin metode fizice, fie prin metode

chimice- Suspendarea pulberii obtinute in vehiculul lichidEste necesara pulverizarea substantei solide, deoarece particulele de dimensiuni mari

au o viteza de sedimentare mai mare fata de particulele cu dimensiuni mici, astfel fiind evitata o sedimentare rapida.De asemenea, aceasta reducere a marimii particulelor conduce la o crestere a suprafetei specifice a fazei interne si implicit la cresterea ariei totale a interfetei, si deci si o crestere a energiei libere superficiale a sistemului dispers obtinut prin suspendarea acestor particule in mediul de dispersie lichid.In acest mod sistemul devine instabil din punct de vedere termodinamic si tinde sa treaca spontan intr-o stare stabila prin reducerea energiei libere superficiale, respectiv prin reunirea particulelor insolubile, cu formarea de particule mai mari a caror suprafata de contact cu mediul de dispersie e mai mica.

Factorii care influenteaza stabilitatea suspensiilor in cadrul formularii sunt-proprietatile substantei solide; structura, aspectul,densitatea, forma, si dimensiunile

particulelor solide; proprietati interfaciale solid/lichid-proprietatile mediului de dispersie; pH, vascozitate, densitate-proprietatile cinetice si optice;proprietati electrice si reologice-prezenta altor substante

Umectarea particulelor solideProcesul de umectare este deosebit de important in formularea suspensiilor, datorita

faptului ca distributia omogena a fazei interne solide in faza externa are loc doar daca fiecare dintre particulele fazei interne sunt udate de catre mediul de dispersie

Procesul de umectare se produce atunci cand un solid vine in contact cu un mediu lichid si consta in inlocuirea aerului de la suprafata solidului (ex. aerul adsorbit electrostatic prin pulverizarea mecanica a solidului in mediu umed) cu mediul lichid.

Procesul in urma caruia interfata solid-aer este inlocuita cu interfata solid-lichid se numeste umectare.

In functie de capacitatea de umectare, substantele solide insolubile pot fi impartite in 3 grupuri

– solide liofile si difuzabile (sunt usor umectate de lichid si se disperseaza in tot volumul acestuia) ex bentonita, caolin, talc, saruri de bismut, zinc, aluminiu, magneziu, etc.

-solide liofile nedifuzabile ( sunt usor umectate de lichid, dar nu raman distribuite uniform un timp suficient pentru administrarea unei doze constante ) ex. carbonatul de calciu si oxidul de zinc

-solide liofobe (sunt greu umectate de lochid si nu raman distribuite uniform ci formeaza aglomerari ce se vor redispersa greu)

In cazul substantelor hidrofobe, apare un proces denumit fenomen de flotare. Acest proces se explica prin faptul ca particulele nu se lasa umectate si astfel ele se vor ridica la suprafata lichidului, unde vor pluti sub forma unui strat, sau se vor atasa de partea superioara a recipientului.

In grupa substantelor hidrofobe care prezinta fenomenul de flotare putem aminti; anestezina, barbiturice, unele antibioticesi sulfamide, corticosteroizii, fenacetina, etc.