SURSE PROPRII DE FINANTARE A UNEI AFACERI

Principalele instrumente de politică regională vizează crearea unor condiţii favorabile pentru atragerea investiţiilor private, în condiţiile unor resurse de finanţare publică redusă. Mijoacele financiare necesare pentru a iniţia sau dezvolta o întreprindere pot proveni din surse interne sau externe.

1. Sursele interne de finanţare constau din economiile antreprenorului, iar în cazul

întreprinderilor existente constau în vânzarea produsului realizat. O finanţare realizată numai

cu sprijinul unic al surselor interne prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje.

a. Avantajele finanţării interne:

o Un mai mare control şi independenţă asupra întreprinderii, actele întreprinse

netrebuind a fi justificate cuiva.

o Singurul cost asociat finanţării interne este pierderea dobânzilor (dacă fondurile făceau

obiectul unui plasament pe piaţa de capital).

o Fondurile investite nu trebuie să fie rambursate.

b. Dezavantajele finanţării interne:

o Fondurile sunt limitate, fapt ce restrânge capacitatea întreprinzătorului de a realiza

beneficii sau de a-şi dezvolta întreprinderea.

Întreprinzătorul va trebui să accepte un nivel de risc personal ridicat.

Program financiar pentru susţinerea unei afaceri proprii

În România, ultimii ani au coincis cu o reducere semnificativă a afacerilor proprii derulate în

cadrul unor întreprinderi mici şi mijlocii. O primă soluţie care ar putea redresa funcţionarea

I.M.M.-urilor este finanţarea acestora de către unele bănci specializate sau de instituţii

financiare solide. În acest sens considerăm că o revigorare a sectorului I.M.M.-urilor în România

este condiţionată în primul rând de atractivitatea programelor de creditare ce trebuie realizate

din surse externe pentru sprijinirea şi dezvoltarea IMM-rilor.

Un studiul recent efectuat de Centrul Român pentru I.M.M.-uri privind realizarea unor

programe financiare realiste ale acestora, au arătat că principalele surse de finanţare pentru

susţinerea unei afaceri proprii sunt:

capitalul propriu;

creditele furnizori;

creditele bancare.

Estimarea cerintelor financiare necesare initierii afacerii

Estimarea cerintelor financiare se face dupa ce intreprinzatorul s-a decis asupra

produselor/serviciilor pe care le va realiza/vinde si asupra amplasamentului afacerii. Estimarea

cerintelor financiare se face in functie de tipurile de capital necesar initierii afacerii: capital de

pregatire a afacerii si capital de incepere a activitatii.

Capitalul necesar pregatirii afacerii reprezinta investitia care se face inainte de inceperea

afacerilor. Cerintele de capital variaza in functie de natura activitatii, marimea firmei,

amplasament.

Capitalul de incepere a activitatii reprezinta investitiile care se fac cu putin timp inainte de

inceperea afacerii, in timpul lansarii afacerii si imediat dupa initierea afacerii. Noua afacere

poate atrage clienti inca de la inceput, insa vanzarile inregistrate nu acopera de multe ori

cheltuielile mari care trebuie facute in aceasta perioada. Multi clienti potentiali vor trata noua

afacere cu suspiciune si precautie. De aceea, intreprinzatorul trebuie sa se gandeasca la faptul

ca la inceputul existentei sale firma va avea un deficit financiar.

Capitaluri proprii, rezerve , profit

CAPITALUL este, in esenta, orice forma de bogatie folosita pentru producerea unei

bogatii mai mari a firmei. El se gaseste intr-o afacere sub diferite forme: numerar; stocuri;

utilaje si echipamente. De exemplu, intr-o afacere producatoare de bunuri materiale, utilajele si

echipamentele sunt folosite pentru realizarea de produse necesare satisfacerii anumitor

cerinte. Venitul obtinut din vanzari va fi folosit pentru achizitionarea unei cantitati mai mari de

materii prime pentru o posibila extindere a activitatii sau pentru cumpararea unor echipamente

suplimentare.

Capitalul fix este necesar achizitionarii fondurilor fixe ale intreprinderii. Aceste fonduri sunt

destinate producerii de bunuri si prestarii de servicii nu si vanzarii. Cladirile, echipamentele,

masinile nu sunt transformate in numerar in timpul derularii afacerii, astfel incat banii investiti

in aceste active fixe tind sa fie "inghetati", deoarece nu sunt folositi pentru alte scopuri.

Capitalul de lucru (circulant, fondul de rulment) reprezinta fondurile temporar necesar derularii activitatilor pe termen scurt. El poate fi determinat ca diferenta intre activul si pasivul curent.

Capitalul suplimentar este destinat extinderii afacerii sau modificarii obiectului principal de activitate al acesteia. Creditorii capitalurilor suplimentare acorda imprumutul pentru aceleasi motive ca acelea ale capitalului fix.

REZERVELE reprezintă surse ale societăţilor comerciale constituite pe baza rezultatelor pozitive obţinute în activitatea de exploatare, primelor de emisiune, diferenţelor din reevaluare, diferenţelor din răscumpărarea acţiunilor proprii şi din alte resurse.

Ele se mai numesc si profituri capitalizate şi au rolul de a conserva capitalul social.

Contabilitatea financiară reflectă şi delimitează rezervele constituite în următoarele

categorii: rezerve legale, rezerve pentru active proprii, rezerve statutare şi alte rezerve.

a) Rezervele legale se constituie, potrivit legii în vigoare şi sunt destinate protejării

capitalului social. Ele se constituie la sfârşitul anului, obligatoriu, în cotă de 5% din profitul brut

contabil, anual, până când ating 20% din capitalul social. Se utilizează pentru acoperirea

pierderilor precedente.

Rezerva legală constituie deducere fiscală, respectiv se scade din profitul brut înainte de

impozitare (nu se impozitează).

b) Rezerve pentru active proprii

Ele se constituie la sfârşitul anului din profitul net şi se utilizează în cazul răscumpărării

activelor proprii, pentru a acoperi diferenţa nefavorabilă dintre preţul de răscumpărare, mai

mare, şi valoarea nominală, mai mică.

c) Rezerve statutare se constituie numai dacă sunt prevăzute în statutul societăţii sau în

contractul de societate, aplicând procentul din statut asupra profitului net.

Ele sunt constituite cu scopul de a tempera dorinţa acţionarilor pentru încasarea de

dividende mari în dauna unor obligaţii mai importante ale societăţii, sursa lor reprezintă profitul

net obţinut anual. Se utilizează pentru creşterea capitalului social.

d) Alte rezerve se constituie facultativ din profitul net pe baza hotărârilor Adunării

Generale a Acţionarilor sau Asociaţilor, în anii în care rezultatul exerciţiului este pozitiv.

PROFITUL, este in cel mai restrins sens, venitul pe care il obtin agentii economici, ca

produs al utilizarii capitalului. in sensul cel mai larg, profitul este cistigul pe care-l obtin agentii

economici, ca surplus peste costul de productie. De aici, rezulta ca profitul este avantajul

realizat in forma baneasca dintr-o actiune, operatie sau activitate economica. Prin urmare orice

agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obtine profit.

Profitul Partea de profit ce se obtine ca venit peste costul de productie indiferent daca acest

venit este produs al unor factori de productie inchiriati sau ca urmare a jocului concurentei pe

piata, reprezinta profitul supranormal sau economic. in timp ce, profitul contabil reprezinta

excedentul de venit net peste costul contabil, profitul economic reprezinta diferenta dintre

venitul total al firmei si costurile de oportunitate ale tuturor intrarilor (factorilor) utilizate de

aceasta intr-o perioada de timp. Adesea, teoria generala a profitului are in vedere acest tip de

profit.