IGIENA,SECURITATEA MUNCII

ŞI PROTECŢIA MEDIULUI

Stagiu de pregătire practică

Prof. ec. Cristina Chiriţă

Igiena se ocupă cu studiul condiţiilor din mediul de

desfăsurare a activităţii umane şi influenţa lor asupra

capacităţii de muncă a oamenilor, elaborând norme de viaţă,

măsuri organizatorii şi tehnici asupra factorilor şi a bolilor

profesionale.

IGIENA este ştiinţa păstrării şi promovării stării de

sănătate a comunităţilor umane, fiind ramura de bază a

medicinei preventive.

IGIENA

Numele ei provine de la Hygeea, care, în mitologia

greacă, personifică zeiţa sănătăţii, fiica lui Asklepios, zeul

medicinei. Din antichitate şi până în zilele noastre, Asklepios

a rămas simbolul medicinei curative, iar Hygeea - emblema

sănătăţii (geia sou!).

Faptul că la Geneva, în faţa clădirii Organizaţiei

Mondiale a Sănătăţii, este aşezată statuia zeiţei Hygeea,

evidenţiază orientarea şi preocuparea de bază a medicinei

contemporane: păstrarea sănătăţii comunităţilor umane.

IGIENA

Deoarece preocupările fundamentale ale

Igienei sunt menţinerea şi întărirea sănătăţii

populaţiei, se impune menţionarea definiţiei

sănătăţii: “integritatea funcţiilor organismului,

adică o bunăstare fizică, mintală şi socială, şi nu

numai absenţa unei boli sau infirmităţi” (O.M.S.).

IGIENA

Abordari privind igiena:

• Igiena corporala (fiziologica, orala, intima etc.);

• Igiena alimentatiei (a nutritiei, a alimentelor etc.);

• Igiena vestimentara (a imbracamintei, a incaltamintei, a

aspectului exterior, a imaginii etc.);

• Igiena locului de munca (a spatiului de desfasurare a

activitatilor zilnice);

• Igiena mediului (a aerului, a apei, a solului, a radiatiilor etc.).

IGIENA

Domeniul de studiu al Securitatii si al Protecţiei

Muncii este disciplina ştiinţifică ce cuprinde legislaţia,

tehnica securităţii şi igiena muncii.

PSI se ocupă cu paza şi prevenirea stingerii

incendiilor ce cuprinde măsuri organizatorii

coadministrative de bază, mijloace de luptă contra

incendiilor, reguli de dispunere şi utilizare a lor cu scopul

înlăturării pericolului sau pentru limitarea pagubelor.

SECURITATEA MUNCII

Ιn ceea ce priveste NTSM si NSSM, in tara noastra sunt stabilite

prin lege masurile de protectie si securitate a muncii precum si masuri

speciale de ocrotire a muncii femeilor si tineretului.

In acest scop au fost elaborate numeroase normative prin care

sunt stabilitea masuri concrete de protectie a muncii specifice pentru

fiecare domeniu de activitate.

Totodata, s-au elaborat instructaje amanuntite privind conditiile

specifice din fiecare sector de activitate care trebuie cunoscute de fiecare

lucrator, instructajele se efectueaza periodic la locul de munca si cu

prilejul incadrarii, iar cu aceasta ocazie se completeaza o fisa de

instructaj.

SECURITATEA MUNCII

Unele norme de protectie si igiena a muncii se refera la

conditiile generale in care se desfasoara procedul de munca.

Ele prevad asigurarea unei bune aerisiri si ventilatii la

locul de munca, iluminat natural sau artificial, intretinerea

instalatiilor electrice si sanitare, alimentarea corespunzatoare cu

apa potabila precum si instalatiilor.

Totodata, ele se refera atat la dotarea cu echipamentul

corespunzator de protectie si intrebuintarea acestuia, cat si la

manuirea si intrebuintarea uneltelor si a aparatelor.

SECURITATEA MUNCII

Cel mai important act normativ care reglementeaza toate aceste

masuri este Legea nr. 319/2006 privind protectia si securitatea

muncii.

Aceasta lege are ca scop instituirea de masuri privind

promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor.

Totodata, aceasta lege stabileste principii generale referitoare la

prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea

lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea,

consultarea, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si

directiile generale pentru implementarea acestor principii.

SECURITATEA MUNCII

Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea

durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia

mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Cerinţele şi exigenţele

existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouă abordare a

problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor şi

presiunii asupra mediului şi a tuturor consecinţelor dezvoltării socio-

economice.

Problemele de protecţie a mediului sunt deosebit de complexe

şi vizează toate sectoarele de activitate: economice, sociale şi politice.

Rezolvarea acestor probleme reclamă participarea tuturor celor

implicaţi în poluarea factorilor de mediu: agenţi economici,

departamente, ministere, dar şi a acelora care sunt interesaţi în ocrotirea

mediului (în primul rând populaţia şi reprezentanţii ei aleşi în diverse

organisme, organizaţii neguvernamentale, întreaga structură statală).

PROTECTIA MEDIULUI

Situată în zona Europei de interferenţă a ecosistemelor

complexe carpato-danubian şi danubiano-pontic, România are o

zestre naturală şi peisagistică de o frumuseţe, varietate şi echilibru

de invidiat. Sunt o multitudine de colţuri ale naturii în această ţară,

ocrotite de oameni, care le-au înfrumuseţat cu locuinţe, biserici,

ansambluri arhitectonice, lacuri de acumulare şi alte construcţii ce

oglindesc geniul lor creator.

Insa toate modificarile si transformarile facute in mediul

natural de catre dezvoltarea si evolutia tehnologica au avut

repercusiuni devastatare pentru ecosistem, ducand la poluare

mediului.

PROTECTIA MEDIULUI

Sursele principale emitente de poluanţi sunt:

• sursele fixe industriale, concentrate pe mari platforme industriale, dar şi

intercalate cu zone de locuit intens populate;

• circulaţia auto, în special de-a lungul marilor artere incluzând şi traficul greu;

• şantiere de construcţie şi betoniere;

• centralele electrotermice;

• surse difuze de combustie.

Principalele obiective ale politicii de mediu din România sunt create

pentru a garanta un mediu curat, şi urmăresc să asigure o viaţă sănătoasă

populaţiei, să ducă la eliminarea sărăciei şi a degradării mediului, să

regenereze economia pe baza principiilor de dezvoltare durabilă şi să

armonizeze legislaţia naţională privind protecţia mediului cu cea a Uniunii

Europene.

PROTECTIA MEDIULUI

Poluarea aerului

Poluarea aerului se datorează în proporţie de 50% dioxidului

de carbon. Se ştie că, în linii mari, fiecare kilogram de petrol sau de

cărbune produce prin ardere trei kilograme de dioxid de carbon.

Crescând concentraţia de CO2 în condiţiile în care ceilalţi factori

care contribuie la producerea efectului de seră nu se schimbă, în anul

2050 supraîncălzirea va creşte cu 4-5 grade C.

Pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, au fost

întreprinse acţiuni de înlocuire a combustibililor fosili din procesele

de combustie cu alte tipuri de combustibili.

PROTECTIA MEDIULUI

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării”, delimitat conform legii, are o

suprafaţă totală de circa 580000 hectare, cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă,

Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, inclusiv

zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă

între litoral şi izobata de 20 metri.

Sursele majore de poluare a apelor de pe teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de

agenţii economici situaţi în zona limitrofă a acesteia şi de activitatea de transport

naval desfăşurată pe căile navigabile, atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele

maritime şi fluviale aflate în tranzit.

Studiile privind influenţa factorilor de mediu asupra populaţiilor de păsări şi mamifere

au relevat importanţa majoră pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul

rezervaţiei, care determină atât abundenţa, cât şi dispersia indivizilor în spaţiu.

PROTECTIA MEDIULUI

Poluarea apelor

Pierderea solului fertil este o criză tăcută, care nu este

percepută ca atare pe scară largă. Deşi eroziunea solului este un

proces fizic, ea are numeroase consecinţe economice, afectând

productivitatea, creşterea economică, distribuirea veniturilor,

asigurarea necesarului de alimente din resurse proprii şi datoria

externă. Principalul factor natural limitativ al calităţii solului îl

constituie eroziunea şi alunecările de teren.

Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare afectează

circa 15 mii ha, aceasta constituind forma cea mai gravă de deteriorare

a solului, întâlnită în cazul exploatărilor miniere la zi.

PROTECTIA MEDIULUI

Poluarea solului

In loc de concluzii…

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, cu toate avantajele şi

dezavantajele ei, protecţia şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu au devenit

pentru întreaga umanitate un obiectiv primordial, o sarcină dificilă a cărei

realizare presupune nu numai eforturi materiale, financiare şi organizatorice

naţionale şi internaţionale, ci şi fundamentarea unor concepţii ştiinţifice

pentru această activitate, precum si formarea şi dezvoltarea unei conştiinţe

ecologice.

PREVENIREA ESTE INTOTDEAUNA MAI BUNA

SI MAI EFICIENTA DECAT TRATAREA!!!

PROTECTIA MEDIULUI