La nivelul perceptiei comune, sinuciderea reprezinta, adesea, un gest paradoxal si de neinteles. Cu atat mai inexplicabil pare sa fie atunci cand vorbim despre persoane tinere, care au toata viata inainte", asa cum este si cazul militarilor in termen.

Datorita acestor obstacole de ordin teoretic si metodologic, cele mai multe dintre studiile despre suicid, realizate atat in viata civila, cat si in mediul militar, sunt de factura sociologica. Fara a le nega importanta si valoarea (abordand dimensiunea colectiva a fenomenului suicidar, ele furnizeaza elemente indispensabile oricarei incercari de intelegere), consideram ca nu sunt suficiente. Acest tip de demers stiintific satisface, intr-adevar, nevoia de coerenta, dar eforturile de clasificare sunt, in mod inevitabil, insuficiente, stergand diferentele, neglijand individul.

Prin urmare, consideram ca ar fi mult mai oportuna luarea in calcul, pe cat posibil, atat a elementelor sociale, cat si a determinarilor de ordin strict individual (psihologic), pentru ca actul suicidar este strict individual, iar pishologia trebuie sa contribuie la abordarea mai nuantata a acestui fenomen in mediul militar. De aceea, ne propunem sa subliniem unele elemente care ar putea constitui, in pofida caracterului lor de generalitate, puncte de plecare pentru conturarea unui demers explicativ si/sau profilactic.

Comportamentul suicidar reprezinta un continuum comportamental care pleaca de la ideatia suicidara, trece prin tentativa de suicid si se incheie cu suicidul fatal.

Ideatia suicidara reprezinta dorinta (exprimata sau nu) a unui individ de a se omori. Tentativa de suicid reprezinta un termen care, in conformitate cu recomandarile facute de expertii Organizatiei Mondiale a Sanatatii, a fost inlocuit in literatura de specialitate cu termenul de parasuicid, care este definit ca un act nonfatal, prin care un individ intreprinde in mod deliberat un comportament care, fara o interventie exterioara, i-ar cauza moartea sau ca un act care are drept scop obtinerea unor schimbari dorite de catre subiect, prin intermediul unor consecinte fizice reale sau presupuse". Astfel, termenul de parasuicid include atat tentativa de suicid (in vechea sa acceptie, de suicid ratat in urma unei interventii externe), cat si santajul suicidar, eliminandu-se, astfel, din definitii prezenta sau absenta intentiei de a muri, greu de cuantificat in practica.

Suicidul fatal reprezinta actul autoagresiv soldat cu moartea individului.

Indiferent de diferentele de abordare teoretica a actului suicidar in cazul tinerilor, la momentul actual, literatura de specialitate pare sa fi ajuns la un consens cel putin in privinta catorva aspecte:

a) este iluzoriu sa speram ca am putea pune in evidenta un tip unic de functionare psihica, care sa explice recurgerea la suicid;

b) chiar daca nu putem considera actul suicidar ca fiind o consecinta directa a unor tulburari psihice, trebuie retinut ca, in momentul recurgerii la acest act, subiectul este o persoana extrem de fragila" din punct de vedere psihic, iar acest moment, fara a fi in mod necesar unul de tip psihotic, reprezinta, in toate cazurile, unul de raptus", prin care tanarul neaga o realitate subiectiva devenita insuportabila; psihicul este incapabil sa mai faca fata anumitor situatii, iar sinuciderea reprezinta, astfel, un raspuns la aceasta stare de lucruri;c) din punctul de vedere al manifestarilor comportamentale exista doua mari categorii de sinucigasi: unii la care gestul autoagresiv reprezinta o prabusire psihica relativ brusca (de tip depresiv, in general) si care sunt foarte discreti" inainte de gestul lor suicidar. Pentru acestia, proiectul de a-si pune capat zilelor este greu de anticipat (poate fi reperat aproape exclusiv numai in situatia in care au avut o tentativa esuata in antecedente); o a doua categorie este formata din persoane mai zgomotoase" ca manifestare si la care actul intervine ca un raspuns brusc si brutal la diverse frustrari si este, adesea, expresia unor tulburari de personalitate, in special de tip borderline (tulburare intermediara, situata la granita dintre tulburarile de tip nevrotic si bolile psihice propriu-zise).

In sprijinul celor afirmate anterior, sa citam doar studiul realizat de Alan Apter in cazurile de suicid sau tentativa grava de suicid in randul militarilor israelieni. Apter subliniaza faptul ca militarii israelieni care s-au sinucis sau au inregistrat o tentativa suicidara grava sunt tocmai subiectii care au avut cele mai bune scoruri la testele de evaluare psihologica aplicate la recrutare, dar care, in mod frapant, in momentul recurgerii la actul suicidar prezentau o psihopatologie grava. Prin urmare, trebuie retinut faptul ca, oricat de riguroase ar fi selectiile psihologice realizate la recrutare/incorporare si oricat de numeroase masurile de ordin administrativ, este posibil ca acestea sa nu poata stopa manifestarea unui asemenea fenomen. Mai fireasca ni se pare asumarea constienta a acestei realitati, oricat de dureroase sau neplacute ar fi, si redirectionarea interesului catre cunoasterea factorilor de risc si a eventualelor masuri care sa limiteze sansele recurgerii la un asemenea gest extrem.

Factori de risc in conduita suicidara:a) Antecedente suicidare

1. tentativa de suicid anterioara, care este, prin ea insasi, factorul de risc cel mai clar pentru o tentativa viitoare; recidiva se produce, de obicei, intr-un termen scurt cel mult 12 luni;

2. exprimarea intentiei de a se sinucide prin viu grai sau prin intermediul unor documente personale.

b) Afectiuni somatice1. boala somatica grava, incurabila, dureroasa;

2. malformatii congenitale;

3. boala venerica;

4. interventii chirurgicale majore si recente.

c) Elemente psihopatologice

1. episoade depresive majore;

2. tulburari afective;

3. tulburari anxioase (in special anxietate generalizata);

4. tulburari psihotice.

d) Tulburari comportamentale

1. toxicomanie;

2. alcoolism;

3. tulburari de conduita alimentara, in special anorexia;

4. comportamente antisociale, deviante.

e) Situatii existentiale

1. sinuciderea unui membru de familie, in special a unui parinte, sau sinuciderea unei persoane apropiate; in aceasta situatie, apare riscul transmiterii acestui comportament (ca si cand tanarul ar invata" de la persoana respectiva aceasta solutie");

2. casatoria prematura (la 19-20 de ani) si care este, adesea, o consecinta a unei presiuni externe o sarcina a partenerei, de exemplu;

5. neintelegerile familiale;

6. pierderea unei fiinte dragi;

7. abandonul;

8. izolarea si singuratatea;

9. dezradacinarea, schimbarea resedintei intr-o alta localitate;

10. esec scolar sau profesional;

11. schimbarea impusa a locului de munca;

12. familie disociata in copilarie (parinti divortati, separati);

13. traiectorie existentiala cu un sir lung de traume si esecuri;

14. dificultati materiale, griji financiare, pierderea unor surse de venituri si bunuri;

15. suprasolicitare;

16. situatii conflictuale in colectivul din care face parte.

Analiza tabloului psihopatologic poate evidentia, de asemenea, un grup de simptome (sindromul presuicidar") care, intensificate, indica un risc suicidar important:

1. Dinamica somnului:

*insomnii de lunga durata;

*insomnii predominant in a doua parte a noptii;

*vise cu caracter autodistructiv.

2. Afectivitatea:

*rigiditate afectiva;

*depresie accentuata dimineata.

3. Ideatia:

*idei de inutilitate, sentimentul de a nu fi de folos la nimic si nimanui;

*idei de vinovatie, autoreprosuri;

*idei de inferioritate, de autoacuzare;

*fobia (teama) de imbolnavire psihica, de a se da in spectacol, de a face rau cuiva.

4. Comportamentul:

*inhibitie psihomotorie, agitatie anxioasa intensa, pierderea initiativei si a interesului pentru activitate;

*anorexie, scaderea in greutate (in absenta unei afectiuni somatice care sa o justifice);

*insensibilitate la influenta mediului.

Prezenta unuia sau a mai multor factori de risc nu determina, in mod automat, recurgerea la actul suicidar. Toti acesti factori de risc trebuie sa se inscrie intr-un context mai larg, al unei structuri psihice extrem de vulnerabile.

In cazul persoanelor tinere, actele suicidare nu sunt, in general, determinate de o reala dorinta de a muri, ci trebuie considerate, mai degraba, o cerere disperata de ajutor" a unei structuri de personalitate vulnerabile, aflata inca in plina formare. In cazul acestora, se impune o interventie de specialitate, deoarece clasicele cuvinte de incurajare se dovedesc, adesea, conformiste si superficiale, sporindu-le sentimentele de izolare si de disperare, iar reprosurile nu fac decat sa le sporeasca slaba incredere in fortele proprii.

Riscul de sinucidere este superior la persoanele care prezinta mai multe elemente din grupele de factori mentionate. Prezenta mai multor factori sfarseste prin a crea o situatie multiproblematica, considerata intolerabila de catre individ. Prin urmare, afirmatiile prin care actul suicidar, la militarii in termen, este asociat in mod direct cu diverse elemente ale mediului din unitate (intalnite, adesea, in mass-media) sunt nu numai simpliste, ci si lipsite de orice fundament stiintific.

Dintre elementele psihopatologice, depresia psihica reprezinta factorul esential de risc. In cazul aparitiei unei stari depresive, trebuie evitate urmatoarele erori:

*a neglija starea depresiva si a nu inerveni;

* adopta o atitudine moralizatoare (este frecventa greseala de a da vina pe lipsa de vointa").

Abordarea acestui fenomen intr-o masura exhaustiva este extrem de dificila si nici nu ne-am propus, de altfel, sa o facem. Elementele prezentate subliniaza ca, atunci cand vorbim despre suicid in cazul unor persoane tinere (militarii in termen), nu putem vorbi doar despre un mediu extern intolerabil sau doar despre dificultati interne (psihice), ci, mai degraba, despre o structura interna vulnerabila, care percepe mediul extern ca pe o realitate careia nu mai poate sa-i faca fata.Suicidul la adolescenti I

Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata?

Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta.

Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.

Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social, familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor.

Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca dependent de adulti, de parinti. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva, lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata.

In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume.

Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele vizavi de propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.

In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.

Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.

Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa de suicid a adolescentului arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.

Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.

Factori de riscDesi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor, problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune, ca: prezenta conflictelor parentale si conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violenta, alcolismul unuia sau al ambilor parinti, indiferenta fata de tanar, lipsa de maturitate a mamei, dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neintelegerea, lipsa sustinerii, nerecunoasterea individualitatii tanarului, atitudini negative sau neglijente ale parintilor, lipsa implicarii emotionale, abandonul sau rejectia tanarului, si altele.

La nivelul controlului parental, un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus, inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare, cu aparitia carentelor afective si educative, care sunt deseori specifice tinerilor suicidari.

Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar.

Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de varsta. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura, despartirea lasa urme foarte profunde. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni, ca suferinta sa nu se va mai sfarsi.

Izolarea sociala Unii adolescenti suicidari sunt singuri, traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup, dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. Totodata, ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie.

In concluzie adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective.

Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar: Functionare familiala perturbata; Trairea unor experiente emotionale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante; Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni; Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model; Dificultati de identificare sexuala, homosexualitate; Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa, prostitutie, etc.; Consum de droguri, alcool, medicamente; Fuga de acasa, plasamente multiple in centre sau in familii substitutive; Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.

PierdereaCriza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute percepute ca pierderea suportului, afectiunii. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii identitatii si a stimei de sine. Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica, iar reactiile la pierdere ale adolescentului sunt intense, acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii. Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza, reactia adolescentului poate fi disperata. Daca acesta continua sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau, sentimentele de disperare vor creste si el isi va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica.

Procesul suicidar Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. In adolescenta, acest interval poate fi foarte scurt.Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un inventar al solutiilor posibile. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei. Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede din criza. Pentru altii, solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor prezente. In acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o solutie, sau prea putin.

In cautarea solutiei, o imagine brusca, neasteptata, legata de moarte, poate aparea printre solutiile posibile. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios, se insista asupra ei, se elaboreaza avantaje ale scenariilor posibile.Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se intensifica. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate, generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.

Persoana este coplesita de disperare. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data, ora, modul si locul. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare, dintr-o data problemele par sa fi disparut. Adolescentul se poate simti usurat, alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva, pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de a-si opri suferinta.

In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea prezente.

Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. Un eveniment precipitant urmeaza, o problema se adauga si determina trecerea la act.

Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand.

Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori dureaza doar cateva ore.

Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se afla mereu in dezechilibru, intr-o stare de conflict. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta.

Suicidul la adolescenti II

Suicidul nu se produce fara avertismente. In general, persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor, urme de speranta si ele pot fi: Mesaje verbale si aluzii la moarte: ar fi mai bine sa mor, asa n-as mai suferi, voi n-o sa ma mai vedeti mult timp, mi-e frica sa ma sinucid, etc.; Amenintari cu suicidul: vreau sa ma omor, etc.; Comportamente auto-mutilante, periculoase; Aluzii indirecte la suicid: in curand voi avea parte de pace, sunt inutil, vreau sa fac o calatorie foarte lunga, va va fi mai bine fara mine, etc.; Pregatiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio; Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare; Atractie brusca pentru arme sau produse toxice; Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie); Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie); Lipsa de energie, fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente; Incapacitatea de a resimti placere; Tristete, plans, descurajare; Indecizie, iritabilitate, furie; Devalorizare, slaba stima de sine; Anxietate crescuta; Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati; Retragere, cautarea solitudinii; Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.; Refuzul de a comunica, absenta emotiilor; Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar; Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii; Schimbari in aspectul sau, neglijenta; Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.

Mituri si realitati despre suicidIn legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care justifica uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de responsabilitati.

Mit: suicidul se produce fara avertisment.Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar daca la tineri se deruleaza foarte rapid.

Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.

Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.

Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.

Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie, de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.

Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a trecut.Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului ameliorarii crizei.

Mit: suicidul este ereditar.Realitate: suicidul nu este ereditar.

Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu inseamna ca sufera de o tulburare psihica.

Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj pentru a atrage atentia. Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi ajutat.

Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede, persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi, respingere, viol, etc.)

Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.

Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii psihice a rezolvat situatia problematica.Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de ameliorare.

Interventii care pot ajuta o persoana suicidara Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa din izolare, sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si traieste in raport cu situatia sa. Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati, sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor sale, tratati-l ca pe un adult. Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate aparea ca fiind o problema minora, pentru el reprezinta o problema majora. Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul si sa fie de acord sa primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta cu el la un spital. Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete. Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului. Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este capabil si in ritmul sau. Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc. Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul persoanelor apropiate sau al unui profesionist. Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea. Evitati sa-i oferiti propriile retete de fericire, ceea ce este bine pentru dumneavoastra nu este neaparat bine si pentru ceilalti. Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora. Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru greselile facute, vor crede ca tanarul este bolnav, etc. Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al ameliorarii comunicarii parinti adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui sistem de valori.