7/17/2019 Succes.scolar

http://slidepdf.com/reader/full/successcolar 1/3

Psihologia educaţiei – note de curs Mitroi Maria-Monica

1

SUCCESUL ŞI INSUCCESUL, EŞECUL ŞI NEREUŞITA ÎN ACTIVITATEAEDUCAŢIONALĂ

1. PRECIZĂRI CONCEPTUALE

SUCCESUL/INSUCCESUL (EŞECUL) ţin cu precădere de individ (de capacităţile sale) şirezultă din confruntarea acestuia cu sine însuşi (dimensiunea psihoindividuală). Se referă la performanţele obţinute de elev prin raportarea rezultatelor sale la standarde autoimpuse, la aspiraţii şiexpectanţe personale. Succesul atestă progresul psihoindividual al elevului (poate fi subiectiv).

REUŞITA/NEREUŞITA sunt rezultatul raportării persoanei la ceilalţi. Se referă la performanţele elevilor raportate la standarde, criterii stabilite de alţii, instituţiile din exterior,„impuse” prin mecanisme sociale.

Concordanţa relativă dintre trebuinţele, interesele, aspiraţiile elevului, pe de o parte şisolicitările şcolii pe de altă parte este trăită de fiecare elev ca izbândă, ca succes şi definită de şcoalăca reuşită. Succesul (în plan individual) conduce la reuşită (în plan şcolar). Insuccesul conduce lanereuşită.

Randament şcolar = estimarea raportului dintre rezultatul didactic ideal (necesar, proiectat îndocumentele şcolare) şi rezultatele didactice obţinute (pregătirea  teoretică şi practică, personalitateaelevilor). Aprecierea randamentului în forma succesului sau insuccesului şcolar.

2. SISTEMUL FACTORILOR CARE DETERMINĂ ESECUL ŞCOLAR 

Eşecul şcolar este periculos dacă se cronicizează deoarece afectează imaginea de sine şi„stigmatizează”, induce marginalizarea acestor elevi.

Indicatori pentr u eşecul şcolar: decalaj între potenţial personal şi rezultate, incapacitate de aatinge obiectivele pedagogice, eşecuri la examenele finale, inadaptare şcolară, absenteism, abandonşcolar etc. Avem de-a face cu un randament şcolar scăzut, abateri comportamentale, lipsă de motivaţieşi aspiraţii, indisciplină, corigenţe, repetenţe, etc.

Cauzele care stau la baza EŞECULUI:1. fiziologice (tulburări somatice, neurologice, endocrine, deficienţe senzoriale);2.  psihologice de origine endogenă (deficienţe mentale, tulburări psiho-afective: autism

infantil, hiperexcitabilitate) sau exogenă (sentimente de frustrare, anxietate, psihonevroze);3. cauze social-familiale (lipsa unui părinte, stare psihocomportamentală, nivel de cultură

scăzut, condiţii precare de viaţă);4. cauze  pedagogice (şcolare): calitatea instruirii realizată de către profesor, lipsa adaptării

strategiilor instrucţionale la particularităţile elevilor, etichetarea valorică a elevilor ceea ce

ŞCOALA(cerinţe, solicitări)

REZULTATEPERFORMANŢE

concordanţă

neconcordanţă

REUŞITĂ

 NEREUŞITĂ

CONSECINŢE ÎN PLANEDUCAŢIONAL

SatisfacţieImagine de sine pozitivăÎncredere în sineProgres psihoindividualAdaptare şcolară

InsatisfacţieImagine de sine negativă

 Neîncredere în sineStagnare în plan individualInadaptare şcolară

ELEVUL(nevoi,aspiraţii,interese)

SUCCES

INSUCCES(EŞEC)

7/17/2019 Succes.scolar

http://slidepdf.com/reader/full/successcolar 2/3

Psihologia educaţiei – note de curs Mitroi Maria-Monica

2

duce la demotivarea acestora, lipsa de adaptare a şcolii la particularităţile elevului (ritmuridiferite de învăţare, abordare individualizată) stiluri didactice deficitare (suprasolicitareaelevilor, exces de sarcini), deficienţe privind resursele şcolare si managementulînvăţământului.

La baza EŞECULUI ŞCOLAR stau în mare măsură (Dumitru I., 2001):

1.  potenţialul intelectual2. aptitudinea (pentru) şcolară (vezi cursul „Inteligenţa şcolară”)3. capacitatea de învăţare / dificultăţile de învăţare

1. Potenţialul intelectual adesea e identificat cu inteligenţa. Cercetările ulterioare au arătat căinteligenţa este susceptibilă modificărilor datorită educaţiei şi învăţării. Potenţialulintelectual este rezultatul influenţelor educaţionale şi contribuie la fundamentareacapacităţii de învăţare a individului. Măsurarea potenţialului intelectual vizează între celedouă testări o etapă de formare-învăţare, etapă în care achiziţiile sunt evaluate în termeni de profit sau non- profit cognitiv, adică modul în care subiecţii aplică procedurile de învăţare

însuşite cu ajutorul unui mediator (prof esor, expert) în situaţii noi, neîntâlnite anterior(transfer).2. Aptitudinea şcolară  –  structura aptitudinii şcolare. Aceasta include şi are factor „x” care

nu a fost foarte bine determinat, dar se ştie că include: motivaţia, atitudinea, perseverenţa şialte trăsături de personalitate. Aptitudinea de şcolaritate e prezentă în grade diferite.

3. Dificultatea de învăţare se manifestă printr -un randament scăzut în activitatea de învăţare.Poate fi rezultatul absenţei unor tehnici de învăţare eficientă, lacunelor anterioare, regiminadecvat de viaţă, disfuncţiei la nivelul sistemului nervos central etc.

Cauze posibile ale dificultăţilor de învăţare:a) cauze bio-fiziologice: naşteri premature, naşteri dificile, imaturizare morfologică şi

structurală (rahitism, nedezvoltare fizică generală), cauze metabolice (deficit de calciu,vitamine, excedente de diferite substanţe), disimetria funcţională a celor două emisfere

cerebrale, tulburări ale chimismului neuronal, afecţiuni neurocerebrale (leziuni, disfuncţiicerebrale). b) cauze psihologice (nivel de dezvoltare intelectuală, probleme de percepţii, tulburări

emoţionale, tulburări generate de complexe de inferioritate, fobii şcolare, eşecul şcolar,diminuarea aptitudinii de învăţare, supradotare dizarmonică etc.)

c) cauze de ordin ambiental   familial –  carenţe afective, dezinteres pentru educaţia copilului, exigenţă crescută sau

dezinteres, nivel cultural scăzut, nivel financiar scăzut, familii dezorganizate, severitateexcesivă, dispute intrafamiliare,violenţă, slabă încredere a copilului în părinţi, etc

 şcolar  –   suprasolicitare şcolară, inadecvarea activităţilor instructiv  – educative la posibilităţile elevului, delimitarea excesivă a cunoştinţelor, insuficienta pregătire psihopedagogică a dascălilor , etc

  social  – schimbarea domiciliului, a şcolii, migraţia internaţională, provenienţa dintr -unmediu cu risc ridicat de comportament deviant, distanţă faţă de şcoală, etc

d) cauze de ordin relaţional (relaţii interpersonale, microgrup): dificultăţi de comunicare (limbaj nedezvoltat, altă limbă decât cea maternă,

nesociabilitate, tulburări de vorbire, minciuna), etc dificultăţi de integrare în grup (marginalizarea, excluderea din cadrul grupului,

răzbunarea nediferenţiată faţă de unii membri ai grupului), etcFiecare caz trebuie analizat în parte pentru a stabili corect şi cu exactitate cauzele care stau la

 baza eşecului şcolar.

7/17/2019 Succes.scolar

http://slidepdf.com/reader/full/successcolar 3/3

Psihologia educaţiei – note de curs Mitroi Maria-Monica

3

3. POSIBILITĂŢI DE PREVENIRE ŞI ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR  sporirea rolului învăţământului preşcolar;  examinare în clasa I; stabilirea unui parteneriat şcoală – familie; sprijinirea şcolii prin asigurarea de resurse materiale şi umane de calitate, asigurarea

continuităţii între ciclurile de şcolarizare;  proiectarea unor acţiuni de orientare şcolar - profesionale adecvate (interesele elevilor şi

cererea pieţii muncii);  profesorul să dispună nu numai de pregătire de specialitate ci şi de competenţă

 psihopedagogică, autoperfecţionare; organizare diferenţiată a procesului de predare –  învăţare; crearea de situaţii speciale de succes pentru elevii cu dificultăţi şcolar e pentru a

dezvolta iniţiativa şi încrederea acestuia în forţele şi propriile posibilităţi; cunoaşterea cauzelor insuccesului şcolar şi eliminarea acestora; depistarea copiilor cu performanţe superioare şi stimularea lor, integrarea copiilor cu nevoi speciale (deficienţi) implică pregătirea dascălilor prin

urmarea unui curs de defectologie; o bună conlucrare între cadrele didactice şi între acestea şi diriginte;  promovarea unei relaţii pedagogice profesor -elev bazată pe încredere, cooperare şi

stimulare a acestora; elaborarea şi aplicarea unor strategii de tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor

care să permită adaptarea acestora la mediul şcolar.

Activitatea de înlăturare a eşecului şcolar este mai dificilă decât cea de prevenire pentru căimplică o tratare diferenţiată şi individualizată a elevilor aflaţi în situaţia de eşec şcolar. Fiecare caztrebuie considerat în unicitatea lui!

În evaluarea corectă a eşecului şcolar  trebuie să luăm în considerare dacã acesta: are un caracter episodic sau este un fenomen de durată;

se manifestă în raport cu anumite materii sau  sarcini de învăţământ ca urmare a lipsei deinteres sau a modului neinteresant în care sunt predate acele materii/ sau eşecul are uncaracter  generalizat , adică elevul are lacune grave în cunoştinţe, absentează nemotivat,manifestă aversiune faţă de învăţătură, dispreţ faţă de şcoală, perturbă orele, etc

„ false eşecuri” sau încercări de exagerare ori de diminuare de către elevi a unor nereuşite laun moment dat (ex. timizii, indecişii se devalorizează). Acelaşi rezultat poate fi privit ca unsucces sau ca un eşec de elevi diferiţi în funcţie de criteriile şi per spectivele de evaluare.Adesea un eşec parţial nu este considerat un eşec propriu-zis.

 În situaţiile în care profesorul nu poate rezolva singur unele probleme, care depăşesc domeniul său decompetenţă, el trebuie să conlucreze cu familia şi să apeleze la ajutorul unor persoane specializate–  psihologi, cadre medicale, pedagogi, pentru „recuperarea” celor în cauză.

TEME DE REFLECŢIE:

1. Prezentaţi sub forma unui studiu de caz cauzele care au stat la baza eşecului şcolar a unui elev pe care îl cunoaşteţi.

2. Cum credeţi că ar putea fi prevenit eşecul şcolar?