Succesiunea Tipurilor de Mediu in Bazinul Hidrografic Buzau

UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Succesiunea tipurilor de mediu n bazinul hidrografic Buzu

1.

Aezare geografic

Bazinul hidrografic al rului Buzu se desfoara n partea estic a rii, avndu-i izvoarele n Munii Ciuca, strbtnd de la izvor la vrsare trei trepte principale, care coboar altimetric de la nord-vest spre sud-est astfel: muni (38,6%), dealuri (28,1%) si cmpie (33,3%). Fiecare dintre aceste trepte sunt, la rndul lor , foarte divizate, determinnd diferenierea mai multor subuniti de relief, care i pun amprenta asupra regimului hidrologic al rului Buzu i a relaiilor de sintez determinate ntre caracteristicile fizice ale bazinului si cele hidrografice. n concordan cu acestea putem preciza si realiza o scurt caracterizare a mediilor geografice suprapuse acestor uniti. Astfel se pot identifica mediul montan, mediul regiunilor deluroase i mediul campiilor i podiurilor joase tabulare.

Fig. 1

Bazinul hidrografic al Rului Buzu1



2.

Mediile geografice

2.1

Mediul montan.

n cadrul mediului montan se ncadreaz Munii Ciuca, Munii Buzului si Munii Vrancei. Acest mediu este caracterizat de valorile ridicate ale energiei de relief (n general peste 500 m/km2, frecvent peste 1000 m/km2 ) i ponderea ridicat a versanilor (80 90 % din suprafa) n raport cu suprafeele interfluviale , reprezentate adesea prin creste de intersecie. Variaia pronunat pe vertical a condiiilor climatice se reflect n succesiunea etajelor biopedoclimatice. Limitele altitudinale ale acestora variaz n funcie de latitudine i de influenele climatice; se constat , de asemenea variaii semnificative ale condiiilor de mediu n funcie de expoziia versanilor i de orientarea lor n raport cu circulaia maselor de aer. Diferenierea substratului litologic marcheaz peisajul geografic , influennd att configuraia reliefului, ct i natura solurilor, compoziia floristic i desfurarea proceselor de modelare. Variaia condiiilor fizico-geografice determin existena, n cadrul spaiului muntos a numeroase tipuri de mediu, ca de exemplu: mediul munilor nali, cu creste si relief glaciar; mediul munilor mijlocii, mediul munilor scunzi i versanilor situai n etajul montan inferior i munilor nali i mijlocii, cu pduri de fag i de amestec, uneori spre poale i pduri de gorun; mediul unitilor montane cu altitudini sczute , cu interfluvii netede i largi; mediul depresiunilor intramontane, etc. Zona muntoas n care se desfoara bazinul rului Buzu se suprapune mediilor munilor nali, cu creste i relief glaciar i mediului munilor mijlocii, cu culmi situate n general sub 1800 m i poriunea mijlocie a versanilor munilor nali, ntre limita climatic a pdurii i 1400-1600 m altitudine.

Mediilor munilor nali, cu creste si relief glaciar. Acest mediu cuprinde culmile iversanii ce depsesc 1800-1900 m alt. (Vf. Ciucas 1959 m), unde datorit deficitului termic apreciabil , dezvoltarea pdurilor nu este posibil. Durata mica a sezonului de vegetaie (2-4 luni) i temperaturile relativ sczute din timpul acestuia determin o producie foarte scazut de biomas. Dintre procesele actuale de modelare a reliefului, predominante sunt cele crionivale, crora li se adaug deflaia , datorit frecvenei i intensittii mari a vnturilor. Este predominant utilizarea pastoral. Potenialul turistic este ridicat. Condiiile locale de relief determin existena unor subtipuri bine individualizate: platouri, versani cu nclinare medie , pan la puternic, neuri largi, microdepresiuni de tasare, creste si abrupturi.

Mediul munilor mijlocii cu culmi situate n general sub 1800 m i poriunea mijlocie a versanilor munilor nali ntre limita climatic a pdurii i 1400 1600 m. n acest mediucondiiile bioclimatice determin un circuit biologic moderat, activ sau lent i o acidifiere puternic a solurilor. Din punct de vedere bioclimatic corespunde etajului montan superior,2



caracterizat prin temperaturi relativ sczute, umiditatate ridicat i precipitaii abundente. Vegetaia de climax este reprezentat prin pduri de molid. Pe mari poriuni s-au extins pajiti secundare de Festuca rubra si Nardus stricta i tufiuri de ienupr, ndeosebi ca urmare a coborrii antropice a limitei pdurii. Ca aspect, aceste suprafee, incluse n golul de munte, seamn cu cele din etajul subalpin, dar potenialul lor bioproductiv este mai ridicat, datorit condiiilor termice mai favorabile. Utilizarea este predominant silvic i pastoral. Principalele subtipuri de mediu ce se evidentiaz aici sunt : culmi uor boltite i versani domoli, versani cu nclinare medie pn la puternic cu soluri puin profunde, versani cu nclinare mare, cu soluri scheletice si versani abrupi, dezgolii i creste cu vegetaie de stncrie (ntalnite n special n Masivul Ciuca). n continuare vor fi caracterizate unitile montane ce corespund acestor tipuri de medii ce se suprapun bazinului hidrografic Buzu.

1. Munii Ciuca constituie partea cea mai nalt a bazinului hidrografic, de altfel i locul de unde izvorste rul Buzu. Munii Ciuca se desfoar ntre rul Prahova in vest i culoarul depresionar Slon Crasna n est. n sud, contactul apare evident fa de Subcarpai din toate punctele de vedere: tectonic, morfometric i petrografic. n nord intr n legatur cu o suit de culmi joase aflate la o altitudine de 1000-1200 m fa de care se constat o cdere de cteva sute de metri, limita desfurndu-se prin bazinul Trlungului i Zizinului , apoi pe la localitatea Vama Buzului. Astfel, bazinul hidrografic Buzu nu dreneaz dect o parte din aceast unitate montan, dar care prezint o mare importan n formarea resurselor de ap ale acestuia. Pare cel mai bine individualizat masiv faa de zonele limitrofe datorit conglomeratelor din care este alctuit. n peisaj nu se impun treptele de modelare , treapta de 1650 m fiind cea mai bine reprezentat), ci relieful petrografic si structural. naltimea maxim se inregistreaz n vf. Ciucas 1959 m, dar exist i cteva vrfuri ce depesc 1800 m precum Tigile Mari, Gropoarele. Culmile principale se desfaoar de regul la 1650 -1750 m (Gropoarele Zganbu, Colii Naturii, Bratocea, Chiruca, etc). Se evideniaz tipul de relief dezvoltat pe conglomerate cu mai multe subtipuri dezvoltate n funcie de compoziia acestora. Local, s-a dezvoltat un relief carstic de suprafa legat de masa Klipelor calcaroase. Apar turnuri, coloane, tiglisau tigi, cli, ciuperci, sfinci, lapiezuri i doline. Masivul Ciuca se desfoara pe lanuri de creste, adesea etajate. n lungul Teleajnului i al afluenilor Buzului, n funcie de stratele secionate s-au format sectoare de chei (Cheia, Cheile Dalghiului, Cheile Vii, etc)

2. Munii Buzului se desfoar ntre Slon i Crasna, n Vest i Bsca Mic n Est. Acetia alctuiesc un ansamblu de culmi i masive cu altitudine medie de 100-1200 m , cu o atingere a altitudinii de 1700 m (Vf. Penteleu) i alte cteva de 1600 m, iar n Nord se nregistreaz3



o scdere altimetrica de circa 200 m ce i separa de grupa Clbucetelor. La Sud limita se axeaz n general pe o suit de vrfuri de peste 1000 m altitudine din Culmea Ivneului. Limita nu este foarte evident datorit influenei rurilor Blneasa i Sibiciu care, prin bazinetele lor largi au alterat aceast limit. n general Munii Buzului sunt ncadrai n vest de Munii Ciuca, n Est de Munii Vrancei , n Sud de dealurile Subcarpailor de Curbur, iar n Nord de Clbucetele ntorsurii, avnd o extensie teritorial de 1900 km2. Evoluia acestor muni ncepe din sarmaianul superior, odat cu exondarea definitiv a lor, rezultnd patru trepte de modelare. Caracteristicile principale ale acestor muni sunt date de: nlimi sub 1700 m, existena unei reele hidrografice ce traverseaz linia celor mai mari inlimi (Buzu, Bsca Mare, Bsca Mic), varietatea litologica si structural (gresii de Siriu, de Tracu, marne, argile situri argiloase, etc). Culoarele de vale ale Buzului, Bscei Mari i Bscei Mici, Nehoiului i mpart n cinci subuniti astfel: Munii Siriu Munii Podu Calului Munii Penteleu Munii Monteor Culmea Ivne

3. Munii Vrancei se afl pe latura nord-estic a arealului montan peste care se suprapune bazinul rului Buzu, fiind vorba despre o fie destul de ngust ce reprezint versantul vestic al unor nlimi cum ar fi : Vf. Lcui (1777 m), Goru (1785 m), Giurgiu (1720 m), Mua (1420 m), Furu (1415 m). n mod special, versanii de sub Lcui i Giurgiu cad ca nite abrupturi puternice ctre Bsca Mic. Goru apare mai masiv, iar Furu se desprinde de culmea Mceul (1354 m), care coboar pn spre loptari. n peisaj se remarc masivele Furu i Mua, care apar ca martori structurali ce domin culmi largi de 1300 -1400 m. Acest sector are o structur i o morfologie apropiat de cea a Penteleului (suprafee de eroziune i structurale, alunecri i prbuiri, bazinete i ngustri etc.). Din aceti muni izvorsc rurile Bsca Mare i Bsca Mic. ntre masivele i culmile principale enumerate pn acum exist culoarele vilor Buzu, Bsca Mare, Bsca Mic i Bsca Rozilei, precum i depresiuni cu o extindere teritorial mai mare sau mai mic (Depr. ntorsurii, Comandu, Zbrtau-Crasna, Varlaam-Gura Teghii i Nehoiu).

2.2

Mediul regiunilor deluroase.

Regiunile subcarpatice i cea mai mare parte a unitilor de podi se caracterizeaz prin valori medii ale energiei de relief, n general ntre 150-500 m/km2 (n dealurile subcarpatice,4



ndeosebi la contactul cu unitile muntoase, se ntlnesc frecvent valori de 350-500 m/km2); de obicei, densitatea fragmentrii este ridicat, uneori atingnd valori mai mari chiar dect n regiunile muntoase. Altitudinal, dealurile se desfoar n general ntre 200-800 m, local atingnd i altitudini de peste 900 chiar 1000 m. Interfluviile se prezint fie sub form de culmi nguste, adesea asimetrice, fie sub form de culmi largi, uor boltite sau de poduri. Ponderea mare a versanilor (peste 80% din suprafa) i declivitatea ridicat (majoritatea pantelor fiind mai mari de 10%, frecvent depind 25%), ca i alternant de strate , variate ca alctuire petrografic, determin intensitatea mare a proceselor actuale de modelare a reliefului, contribuind la diminuarea potenialului productiv al acestei trepte de relief. O not distinct este dat de marea frecvent a alunecrilor de teren (80% din suprafaa degradat din cauza porniturilor din ara, aflndu-se n regiunile de dealuri i podiuri ). Regimul ploilor toreniale i structura litologica condiioneaz valoarea relativ ridicat a erozivitii pluviale (5 n Podiul Transilvaniei, 8 n podiul Getic i cea mai mare parte a Podiului Moldovei i 4 n nordul Podiului Moldovei)(M. Mooc i colab, 1975). Tetraterma Mayr oscileaz ntre 18o i 20o n Podiul Moldovei, 15o i 18o n Podiul Transilvaniei, 17o i 19o n Subcarpai i Dealurile Banatului i Crianei. Drenajul este n general bun, totui datorit argilozitii sau profilului neregulat al versanilor afectai de pornituri de teren, se constat local fenomene de supraumezire a solului. n schimb, versanii puternic nclinati, cu expoziii nsorite, prezint adesea un deficit de umiditate datorit scurgerii prea active. Condiiile edafice sunt foarte variate , nregistrndu-se diferenieri mari pe suprafee restrnse. Solurile brune argiloiluviale i brune luvice, corespunztoare condiiilor zonale, ca i solurile de pe porniturile stabilizate ajunse intr-un stadiu mijlociu de evoluie, prezint o fertilitate natural ridicat, dar din cauza reliefului accidentat se afl ntr-un echilibru fragil. Sunt larg raspndite solurile litomorfe, pseudorendzinele i rendzinele i solurile litohidromorfe, iar pe versanii cu nclinare mare, soluri foarte tinere (regosoluri, litosoluri) cu fertilitate foarte slab, sau chiar roc la zi. Vegetaia se nscrie n cea mai mare parte n domeniul pdurilor de foioase, prezentnd nsa diferenieri sensibile ale compoziiei floristice. Multe dintre asociaiile floristice din regiunile de dealuri au caracter mezofil, uneori aparnd i asociaii cu caracter mezohigrofil sau chiar xerofil. Condiiile topoclimatice, mai ales cele datorate expoziiei i nclinrii versanilor , determin frecvent alternane ale tipurilor de pdure i diferenieri sensibile n modul de utilizare a terenurilor. Antropizarea este moderat pn la intens, reeaua de localiti urbane i rurale avnd o densitate ridicat, exist numeroase obiective industriale i exploatri miniere, ndeosebi de crbune, petrol, gaze naturale, sare, care determin adesea modificri profunde ale peisajului. Efectele degradrii antropice se resimt pe mari poriuni. Diversitatea foarte mare a formelor de relief, a condiiilor edafice, a tipului si intensitii proceselor actuale de modelare, influenele climatice variate determin existena a numeroase5



geofaciesuri, destul de greu de ncadrat n uniti taxonomice de rang superior. n linii cu totul generale se pot distinge cteva tipuri principale de mediu ca de exemplu: dealuri nalte (n general peste 500-600 m) n domeniul pdurilor de fag i al alternanei de fgete cu gorunete; dealuri de nlime mijlocie sau mic (n general ntre 200-600 m) n domeniul pdurilor de cvercinee, i dealuri cu nlimi mici i mijlocii cu pante relativ domoale (n general sub 25%), din domeniul silvostepei i al pdurilor de stejar din cadrul zonei nemorale. n continuare vom prezenta cteva caracteristici ale principalelor tipuri de mediu peste care se suprapune bazinul hidrografic al rului Buzu: dealuri nalte (n general peste 500-600 m) n domeniul pdurilor de fag i al alternanei de fgete cu gorunete i dealuri de nalime mijlocie sau mic (n general ntre 200-600 m) n domeniul pdurilor de cvercinee.

Mediul dealurilor nalte (n general peste 500-600 m) n domeniul pdurilor de fag i al alternanei de fgete cu gorunete. Potenialul bioproductiv i modul de utilizare a terenurilor suntputernic influenate de natura substratului litologic , de gradul de nclinare i de expoziia versanilor. Predomin pdurile, livezile i fneele naturale, pe cnd culturile agricole ocup suprafee restrnse i sunt slab productive. Dintre numeroasele subtipuri de mediu se se pot distinge n cadrul acestui tip de mediu, cteva sunt mai larg rspandite: Dealuri cu culmi nguste, cu versanii puternic inclinai, n cea mai mare parte mpdurii, n general cu pduri de fag i de fag cu carpen pe versanii umbrii i pduri de gorun pe versanii nsorii (Pietricica Bacului, Mgura Sltioarei, o serie de dealuri n Subcarpaii de Curbur); Dealuri axate pe roci friabile, cu versani cu nclinare mare pn la medie , n general puternic afectai de eroziune i de pornituri de teren, cu pauni degradate invadate de mrciniuri cu procent ridicat de roca la zi (raspndite n special n Subcarpaii Buzului, Subcarpaii Vrancei, etc). Dealuri cu culmi nguste , versani asimetrici i profil neregulat, adesea afectate de alunecri , cu pduri pe versanii puternic nclinai sau cu expoziie nordic. Interfluvii largi, mai slab fragmentate, separate de vi cu caracter de culoar, sau vi subsecvente asimetrice, acoperite cu pajiti, livezi i culturi agricole; pduri de fag sau carpen cu caracter fragmentar. Depresiuni cu aspect deluros, cu fnee n alternan cu pduri de fag cu gorun i de carpen (depresiuni de tip subcarpatice).

Mediul dealurilor de nalime mijlocie sau mic (n general ntre 200-600 m) n domeniul pdurilor de cvercinee. n general potenialul climatic este favorabil pentru folosina agricol (nprimul rnd pentru livezi i vii, dar i pentru diverse culturi agricole). Pe mari ntinderi nsa se afl roci i soluri cu textura uoar , care au fost afectate de procese intense de eroziune dup6



defriarea pdurilor. Se constat i variaii ale calitaii mediului, legate de intensitatea drenajului, fiind frecvente att fenomenele de gleizare i pseudogleizare pe terenurile cu exces de , umiditate , ct i uscciunea pronunat a solurilor pe versanii bine drenai, mai ales n regiunile sudice ale rii. Dintre subtipurile acestui domeniu menionam subtipul dealurilor cu culmi nguste , cu versani puternic nclinai, de obicei cu pduri de gorun pe versanii umbrii i pduri de cer sau gorun cu elemente termofile uneori i cu stejar pufos pe versanii insorii (n partea nordic a Piemontului Getic , n unele poriuni din Subcarpai, local n Podiul Transilvaniei ).

Subcarpaii Buzului sunt alcatuii dintr-o succesiune de dealuri i depresiuni deluroase, de o mare varietate, dat de complexitatea structural a acestora , de alctuirea geologic , de reeaua hidrografic. n partea de nord, la contactul cu Munii Buzului, a fost pus n eviden existena unei zone de interferen carpato-subcarpatice (V. Mihilescu, 1963; Gh. Niculescu, 1971). Limita taie piezi pintenul de Vleni , urmrind apoi valea Teleajenului, nordul Drepresiunii Chiojd Drajna. Limea maxim de 40 km (de altfel cea mai mare din toi subcarpaii), schimbarea n orientarea general a cutelor de la nord-est la sud-vest pn la valea Nicovului, apoi de la est la vest dincolo de aceast vale, complexitatea structural , alctuirea litologic divers, frecventele peisaje puternic degradate, sunt caracteristicile principale ce i difereniaz de ceilali Subcarpai. Relieful, cu altitudini de 300 - 800 m este constituit din formaiuni de molas neogene i din pietriuri i nisipuri romaniene, fiind acoperit spre exterior de depozite loessoide de diferite grosimi. Alctuirea regiunii din complexe de sedimente cu grosimi i extensiuni variate i cu rezistene diferite la aciunea agenilor externi a favorizat modelarea selectiv a versanilor prin procese difereniate pe spatii restrnse i a condiionat nfiarea de ansamblu a reliefului. Diferenierile litologice introduc variaii importante n densitatea i adncimea fragmentrii reliefului i n conformaia i inclinaia versanilor. Arealele cu cele mai mici valori se ntlnesc n zonele conurilor de dejectie i teraselor (2-3 km/km2). Dup ncheierea depunerilor pietriurilor de Cndeti , prin antrenarea regiunii ntr-un proces de renlare a urmat adncirea general a reelei hidrografice cu circa 500- 600 m. Procesele intense de eroziune au fragmentat terasele , identificndu-se la ora actuala circa 7-8 terase pe cursul Buzului, ntre care cea mai nalta are o altitudine relativ de 215 m (I. Badea, I. Blteanu, 1977). Trsturile fizico-geografice i modul de utilizare a terenurilor permit diferenierea Subcarpailor n mai multe subunitai geografice:

a. Culoarul vii Buzului, reprezint axa principal de convergent a regiunii situat pe oarie de afundare axial a cutelor, un culoar tectonic rezultat prin scufundarea fundamentului cristalin n lungul unei fracturi transversale (Socolescu M. i colab 1975). n lungul vii exista o7



alternan de sectoare transversale i diagonale , puse n eviden prin existena unor lrgiri cu aspect de depresiuni alungite i a unor ngustri cu versani instabili. ntre localitaile Valea Lupului i Cislu, valea Buzului strbate depresiunile Ptrlagele i Cislu , avnd un caracter diagonal. Depresiunea Ptrlagele se dezvolta la contactul dintre munte i Subcarpai, fiind o zon unde terasele ncep s aib o larg dezvoltare i unde apar importante degradri de terenuri. Depresiunea Cislu are limea maxim ctre neuarea Cislu-Cricov , unde terasa de lunca de pe partea dreapt a rului are o pant redus i o mrime considerabil, aici fiind cantonate aezrile Cislu i Vipereti. ntre Cislu i Ciuta valea este mai ngust pentru ca apoi s se deschid n depresiunea Parscov. n cadrul depresiunii Parscov se identific cele mai frumoase terase ale rului Buzu, fiind mai coborte la trecerea peste sinclinale i mai ridicate n dreptul anticlinalelor. ntre Parscov i Berca valea are un caracter transversal, i pentru c la ieirea din Subcarpai s intersecteze oblic principalele structuri. Buzul reprezint nivelul de baz local n funcie de care s-a desfaurat evoluia geomorfologic a regiunii. b. Dealurile Mantei i ale Corneului, strns legate ntre ele, sunt alctuite dintr-o ax principal cu orientare nord-sud, din care se desprind ramuri simetrice spre est i vest. nlimile cele mai mari sunt n partea de nord , vf. Manta 988 m, care este i cel mai nalt din aceasta zon subcarpatic, dup care scade spre sud , dar cu unele reveniri n Plaiul Ptrlagelor la 909 m i n Vf. Corneului 827 m. Partea inferioar a vilor este alcatuit din strate de marne i argile , pe cnd partea mai nalt a ramurilor din roci mai tari, gresii sau pietriuri.

c. Dealurile Ciolanului se nal pe partea dreapta a Buzului, cu o lungime de 25 km i olime de 753 m , de la Vipereti pn la intrarea rului n cmpie. Culmea i vrfurile mai nalte sunt alctuite din calcar, care formeaz bolta unui anticlinal, de sub care apar marne cu sruri, formnd pornituri pe vi. nlimile cele mai mari sunt n Poiana Hoilor (737 m), Poiana Braov (641 m ), Vf. Bradului (661 m) si Vf. Cetauia (632 m).

d. Dealurile Istriei se desfasoar la sud de depresiunea Singer Gura Nicovului, avnd olungime de 40 km, fiind alctuit dintr-o culme principal cu o altitudine maxim de 749 m pe varful Istria. n dealurile Istriei culmile i vrfurile mai nalte sunt sculptate n calcare care ies la suprafa de sub sedimente mai noi, n care sunt modelate povrniurile. De menionat este faptul c din alctuirea acestor dealuri lipsesc pietriurile de Cndeti, care ocup un loc important n captul estic al dealului Ciolanu. e. Depresiunea Nicov se dezvolt larg ntr-un sinclinal alctuit din argile , nisipuri i pietriuri. n estul ei se deosebesc unele nivele de terase , iar spre vest acestea dispar , ramnnd vizibil doar un nivel de 100 m altitudine relativ. Depresiunea este drenat de rul omonim afluent pe partea dreapt al Buzului, un ru mic cu debite oscilante, care adesea seac.

f. Dealurile Blidiel Dlma sunt situate ntre rurile Buzu i Srel, sunt reprezentate deculmile Blidiel, Bocu, Dlma i Ursoaia, dezvoltate n cea mai mare parte pe formaiuni conglomeratice i grezoase i prin depresiunile Brieti, Trestia Odile, Plopeasa,8



corespunzator unor sinclinale largi, umplute cu depozite de molasa, predominant argiloasa. Dealul Dalma, dintre Saratel si Balaneasa, are o structura monoclinala (ce conduce la un relief de cueste) si o altitudine de 799 m in Vf. Botanului.

g. Dealurile si depresiunile Paclelor se situeaza intre Saratel si Slanic, corespund reliefuluidezvoltat pe structuri pliocene de cute largi putin faliate si decrosate. In cuprinsul lor predomina depresiunile deluroase , puternic degradate de eroziune si alunecari dezvoltate pe siclinala si butoniera Berca Arbanasi, in care sunt localizate si platorurile cu vulcani noroiosi. Dealurile au o directie aproape nord-sud si prezinta doua culmi paralele (alt. de 300 -500 m) ce se unesc la nord , in Dealul Tocilei (598 m). In anticlinalu Berca Arbanasi intalnim patru grupe ale Vulcanilor Noroiosi, cele mai cunoscute locuri purtand numele de Paclele Mari si Paclele Mici. Platourile sunt presarate cu conuri deschise prin cratere ce ating chiar 3-4 m inaltime. Activitatea lor este mult mai intensa in perioadele ploioase ale anului, depinzand direct de apa din precipitatii, nivelul freatic fiind un element cu importanta mare in aceste regiuni.

2.3

Mediul campiilor si al podisurilor joase tabulare.

Regiunile de campie se caracterizeaza prin tr-o energie de relief mica (in general intre 0 50 m/km2) si predominarea suprafetelor orizontale sau cu pante mai mici de 5%. Altitudinile mai scazute , in cea mai mare parte a campiilor nedepasind 200 m. ponderea versantilor scade sub circa 10%, relieful slab diferentiat nu favorizeaza o diversificare topoclimatica prea mare , pe mari intinderi, conditiile de mediu fiind ralativ uniforme. Procesele de eroziune au in general intensitate slaba , indicele de erodabilitate a solului variind intre 0,6 si 0,8 (M. Motoc si colab., 1975). Pe suprafete mari se resimt procese de tasare, de deflatie si de sufoziune, iar in campiile joase, procese de acumulare. Desi Podisul Dobrogei se deosebeste din punct de vedere morfogenetic de regiunile de campie, partea sa sudica si cea centrala prezinta pe mari portiuni particularitati similare ale conditiilor fizico-geografice, ceea ce justifica incadrearea portiunilor respective in aceeasi categorie de mediu. Potentialul termic al regiunilor de campie ca si al Dobrogei este ridicat; valorile tetratermei Mayr oscileaza intre 18,5o si 19,6o C in Campia Banato-Crisana, 20o si 21o C in Campia Romana, 19,3o si 20,5o C in Dobrogea de Sud, confirmand temperaturi ridicate pe toata perioada de vegetatie. Deficitul de umiditate se resimte pe mari intinderi (de ex, la Jimbolia se inregistreaza un deficit de 126 mm, 158 mm la Calafat, 221 mm la Marculesti si 320 mm la Mangalia). Doar in partea de nord-vest a Campiei Romane si in mare parte a Campiei Banato-Crisane, deficitul de umiditate este compensat prin acumularile de apa din primavara. In afara de conditiile climatice , un element hotarator pentru bilantul apei in sol il reprezinta nivelul panzei freatice care prezinta diferentieri foarte marcante. Solurile sunt in general fertile, doar local se intalnesc soluri hidromorfe, soluri nisipoase si soluri halomorfe, care diminueaza potentialul productiv al regiunilor respective. Vegetatia9



naturala a fost in cea mai mare parte inlaturata, iar pe micile portiuni unde se mai pastreaza a suferit modificari profunde. Este categoria de mediu cea mai adecvata pentru utilizarea agricola; terenurile arabile depasind in general 90% din fondul funciar. Pentru sporirea randamentului culturilor s-au facut ample lucrari de itigatii se de desecari (concentrand majoritatea lucrarilor de acest gen din tara). Antropizarea este medie pana la foarte intensa , asezarile sunt in general de mari dimensiuni , dar densitatea lor este mai redusa decat in regiunile de dealuri. Exista si numeroase orase mari cu obiective industriale importante, in cazul nostru orasul Buzau este cel mai mare oras din bazinul hidrografic al raului omonim. In functie de particularitatile reliefului , de nature depozitelor, de diferentele de nivel ale apei freatice si de caracterele invelisului vegetal se disting cateva tipuri de mediu: campii piemontane, campii si podisuri tabulare nefragmentate sau slab fragmentate, campii de terase si campii de divagare. In studiul de fata vom aprofunda caracteristicile subtipurilor de mediu ale campiilor si podisurilor tabulare nefragmentate sau slab fragmentate si campiilor de terase.

Mediul campiilor si podisurilor tabulare nefragmentate sau slab fragmentate. In generalsunt acoperite cu depozite loessoide sau material argiloase; procesele de trasare si de sufoziune au o extindere mare, procesele de eroziune sunt relative slabe. Cursurile de apa sunt rare , in schimb ca urmare a lucrarilor de imbunatatiri funciare de mare amploare, s-a format o intreaga retea de canale de irigatie si de drenaj. Cuprinde diverse subtipuri cu caractere bine individualizate, si anume: campii slab fragmentate , campii nefragmentate, podisuri slab fragmentate si litoralul Marii Negre.

Mediul campiilor de terase. Caracterizat de campii plane , aproape orizontale, bine drenate, uneori cu mici trepte care corespund fruntilor de terase cu soluri bine dezvoltate, local cu fenomene de sufoziune si tasare. Se disting urmatoarele subtipuri: campii cu soluri formate pe material de textura mijlocie spre grea si material loessoide, acoperite cu culture agricole, palcuri de paduri de stejar pufos , stejar brumariu, etc; campii cu soluri formate pe nisipuri nesolificate, formand campuri de dune , cu culture agricole, vii, plantatii de salcam si vegetatie arenicola. Trecerea dintre unitatea Sucarpatica si cea de Campie se face printr-o unitate de tranzitie, reprezentata de o fasie situate intre dealurile subcarpatice si campie. Contactul cu campia se face la este de raul Buzau , deosebit de lin, limita dintre cele doua unitati fiind trasata practice conventional, mai intai printr-un piedmont acumulativ format din pietrisuri si nisipuri cu structura monoclina, - piemontul Ramnicului si apoi printr-un glacis cu caracter erozivo-acumulativ.Acest piemont urca de la nivelul campiei pana la 350 m alt. Lipsa unui relief minor accentuat confera acestei fasii un caracter uniform , cu o usoara inclinare spre sud-est. in cadrul sau se individualizeaza Valea calnaului, cu o lunca ingusta, maluri abrupt, de 5-20 m si 3 terase ce se pierd in profil longitudinal in apropiere de albia Buzaului. (Gr. Posea, 1996). La est de raul Buzau situatia este ceva mai aprte decat cea prezentata in cazul anterior, adica structurile subcarpatice vin in contact direct cu campia prin intermediul unui glacis ingust pe aliniamentul localitatilor Candesti Vernesti. Astfel subcarpatii Istritei iau contact cu campia de subsidenta prin linii de falii. Aici eroziunea a grefat fasia de glacis cu character net de eroziune in partea superioara si de acumulare10



in cea inferioara, cunoscuta sub numele de Glacisul Istritei. Extensia teritoriala a acestui glacis in cadrul bazinului hidrografic Buzau insa nu este foarte mare, versantul drept al raului in zona de campie fiind foarte redus ca dimensiune.

Unitatea de campie. Campia se compune din trei mari tipuri de unitati: de glacis si piemont, de subsidenta si campie tabulara. Partea inferioara a cursului Buzaului se situeaza in zona de campie, unde altitudinile descresc de la 100 la 40 m. Trecerea de la zona deluroasa se face lent la est de Buzau si brusc la vest de acest rau. Pe un fundament dur , ce se gaseste mai ales in zone inalte, s-au depus de-a lungul timpului sediment aduse de ape: bolovanis, pietris, argile, marne, nisip, precum si loessul transportat de vand sau cernoziomul provenit din putrezirea plantelor si animalelor in amestec cu loessul. Aria ocupata de bazinul inferior al Buzaului nu este foarte mare, suprapunandu-se peste trei diviziuni principale: Campia Buzaului, Campia Ramnicului, si Campia Baraganului. a) Campia Buzau-Calmatui cuprinde suprafata dintre cele doua rauri, avand aspectul unei lunci comune . La contactul cu zona deluroasa , campia este formata de un con de depunere. In cadrul conului, Buzaul a sapat o albie larga si doua terase joase, mai bine dezvoltata fiin cea inferioara (3-4 m) . terasa superioara din stanga Buzaului apare ca o unitate morfologica mai bine individualizata, cu un character mai evoluat, datorita inecarii sale sub depozitele deluviale proluviale care fac trecerea de la terasa la camp insesizabila. Dincolo de Cilibia, ea devine neteda, cu saraturi, grinduri si martori de eroziune, peste care Buzaul isi trimitea uneori apele spre Calmatui. In aceasta zona, intre Tabaresti si Cilibia, se pot vedea buzeolele (vechi alibi parasite ale Buzaului). Ele isi aduna apele din izvoarele situate la baza conului Buzaului, malul sau drept fiind mai bine conturat. Prezenta acestor cursuri parasite precum si a depozitelor de origine carpatica si subcarpatica intaresc ipoteza ca Buzaul a curs candva pe actuala vale a Calmatuiului. b) Campia Ramnicului are o altirudine mai ridicata nefiind afectata in prea mare parte de subsidenta . Formatiile cuaternare sunt prezente si aici, prin depozite loessoide si pietrisuri de Candesti. In partea de est, campia este delimitate de Buzau, de-a lungul caruia s-au format limane fluvial in vai parasite ale Ramnicului Sarat. c) Campia Baraganului de mijloc- ocupa interfluviul dintre Calmatui si Ialomita , fiind inclinata spre directia sud-est, ea fiind una de tip tabular (Gr. Posea). Partea din dreapta Calmatuiului este ocupata de o fasie lata de nisipuri. Dunele de aici sunt in ce mai mare parte fixate, dar se mai intalnesc si dune mobile intre care iau nastere uneori si lacuri. In partea de sudvest predomina loessul, nisipul lipsind, dezvoltandu-se pe crovuri. Campul din vestul regiunii este mai uniform, mai intins, acoperit de soluri cernoziomice levigate, umede sau uscate si cu panza freatica relative putin adanca (5-10 m) sau uneori foarte aproape de suprafata (0-5 m).11



3.

Caracterisitici climatic ce determina formarea resurselor de apa

Teritoriul ce face parte din acest studio se suprapune peste mai multe trepte de relief ce apartin Carpatilor si Subcarpatilor de Curbura, Depresiunii Intorsura Buzaului si Campiei Romane, fiind controlat de un numar de 20 statii meteorologice si posture pluviometrice. Relieful bazinului hidrografic Buzau este principalul factor generator al climei si topoclimei. El influenteaza aspect de vreme prin altitudine, orientarea pantelor, configuratia locala , microrelief, etc. Datorita diferentei mari de altitudine (cca 1700 m), pe suprafata bazinului fiecare elment climatic variaza conform zonalitatii vertical a peisajelor geografice. Pe acest fond, formele de relief (positive sau negative) introduce aspect locale in variatia regimului termic, de miscare a curentilor de aer, etc. de asemenea, orientarea culmilor si inclinarea pantelor joaca un rol important, in genere constituind un baraj orografic in calea maselor de aer. Astfel culmile sudice, sunt supuse descendentei maselor de aer oceanic in cadrul advectiei lor dinspre vest, determinand aparitia fenomenelor de foehn, care determina o incalzire si o uscaciune mai mare.

4.

Vegetatia si rolul ei in desfasurarea proceselor hidrologice

Bazinul hidrografic Buzau se incadreaza in marea regiune holartica, subregiunea eurosiberiana, intr-o provincie cu o mare biodiversitate, cu numeroase endemisme, care au format etajele biogeografice, in a caror repartizare, un rol esential l-au avut structura si etajarea reliefului. Vegetatia zonala Desfasuraea pe verticala a reliefului a determinat o dispunere etajata a asociatiilor de plante, remarcandu-se- etajul subalpin, etajul vegetatiei forestiere boreale,etajul vegetatiei forestiere nemorale, zona silvostepei si zona stepei.

Etajul subalpin cuprinde vegetatia culmilor alpine situate intre limita inferioara a etajului alpin si limita superioara a padurii. Are un aspect insular fiind intalnit doar la atitudini mari in masivele: Ciucas, Penteleu, Siriu Acest etaj este caracterizat de asociatii de tufisuri formate din specii de arbusti boreali- alpini si alpine precum: jneapanul, ienuparul pitic, smardanul, afinul. In partea inferioara a acestui etaj se intalnesc plcuri de molizi ce au dimensiuni invers proportionale cu altitudinea la care se afla. a)Etajul forestier boreal este situat sub etajul subalpin si se caracterizeaza prin paduri de conifere boreale (molid). Acest etaj se dezvolta intre limitele altitudinale 1100-1300m (limita inferioara si 1600-1650m limita superioara). Vegetatia etajului boreal este dominata de molid iar in partea inferioara a etajului se gasesc specii de fag si brad. Din gama arbustilor intalnim: socul rosu, coacazul de munte, iar dintre subarbusti: afinul. Vegetatia ierboasa este reprezentata prin macrisul iepurelui, perisorul, ferigi si muschi. b)Etajul forestier nemoral se caracterizeaza prin paduri de foioase mezofile de tip central european, cuprinzand zona montana situata la altitudini mai joase fata de etajele superioare. In12



acest etaj se identifica cateva subetaje: etajul padurilor de amestec de rasinoase cu fag, etajul padurilor de fag si cel al padurilor de gorun. 1. In etajul padurilor de amestec de rasinoase si fag, vegetatia specifica este alcatuita din specii de molid, brad si fag, la care se mai adauga si specii de paltin, ulm si scorus. Acest etaj ocupa culmile muntoase cu altitudini medii. 2. Subetajul padurilor de fag se dezvolta intre 650-1300m, fiind un etaj discontinuu. La vest de Buzau acest subetaj isi recapata caracterul zonal. In acest etaj interesante sunt fenomenele de inversiune a vegetatiei, cand molidul coboara pe vai iar fagul urca mult pe versantii insoriti. 3. Subetajul gorunului se desfasoara predominant in dealurile subcarpatice. Pe cea mai mare parte a teritoriului gorunetele ocupa versantii cu un grad mare de luminozitate iar pe cei umbriti si pe vai patrund fagetele. Pajistile naturale din regiunea subcarpatica prezinta o mare varietate coloristica, asociatia cea mai reprezentativa fiind iarba vantului. Dintre tufarisuri cele mai raspandite sunt cele cu caracter xerotermofil, de liliac, mojdrean, catina ( Daniel Diaconu 2005, apud Cristina Muica,1989). Cele mai multe elemente ale florei din zona subcarpatica apartin elementelor euroasiatice ( 32%), urmate de cele europene (13%), continentale (11%), centraleuropene (10%), circumpolare (8%), cosmopolite (7,5%), pontice (7,1%), ponto-mediteraneene (6%), balcanice (3%), atlantice (1%), endemice (1%). ( Daniel Diaconu, 2005, apud Maria Patroescu,1996). c)Zona silvostepei ocupa partea de campie a bazinului Buzau, contactul cu etajul gorunului realizandu-se neuniform. Caracteristica acestor paduri este data de amestecul de stejar pedunculat si stejar brumariu in combinatie cu ulm. In cea mai mare parte locul padurilor de stejar a fost luat de culturi cerealiere sau plante tehnice, in spatiul campiei padurile fiind limitate la areale restranse. Unele elemente din vegetatia initiala sunt pastrate in cadrul padurilor din preajma orasului Buzau, precum Parcul Crang, Padurea Frasinu, Spataru. La caontacul dintre silvostepa si stepa pe zonele nisipoase apar palcuri razlete de stejar brumariu, paducel, migdal pitic, ulm de pluta. d)Zona stepei este reprezentata pe suprafete restranse din bazin prin cateva palcuri de stejar brumariu, cu artar tatarasc, paduri de salcam plantate si extinse culturi agricole. Vegetatia ierboasa este reprezentat de graminee: paius, negara, colilie si dicotiledonate: trifoi, mazariche. Vegetatia azonala In ceea ce priveste vegetatia luncilor, speciile de aici sunt hirofile si mezofile avand si capacitatea de a suporta inundatiile. Acestea se intalnesc in zona montana precum si in cursul mijlociu si inferior al Buzaului. In Subcarpatii Buzaului apar asociatii slab pana la mediu halofile, legate de prezenta rezervelor de sare din sol sau a evaporatiei puternice. Frecvente sunt: iarba de saratura, iarba minciuni, talpa gastii. O vegetatie halofila complexa apare in arealele vulcanilor noroiosi unde apare si o raritate floristica, declarata monument al naturii, grduraria. n luncile Buzului s-au dezvoltat zvoaie formate din plopi, ulmi, slcii si catin. Arborele de catin roie si alb ocupa terenurile cele mai joase. Local apar i tufiurile cu elemente halofile. Rolul vegetatiei in desfasurarea proceselor hidroogice Vegetatia reduce impactul ploilor asupra solului, retine o parte din apa si regleaza scurgerea pe versant si in albii, opunandu-se astfel pluviodenudarii, siroirii, ravenarii si eroziunii fluviotorentiale. Padurile sunt cele mai eficace in retentia apelor, in retentia apelor, in regularizarea scurgerilor pe bazin si in atenuarea eroziunii solului. Retinerea apei de catre coronament este mult mai mare decat in cazul pajistilor datorita suprafetei incompatibil mai intinse a frunzelor, la aceasta13



se mai adauga retentia apei de catre litiera. Retentia apelor se deosebeste dupa consistenta padurii si speciile dominante, dupa intensitatea si durata ploilor. Vegetatia cultivata favorizeaza declansarea eroziunii solului si a aravenarii reliefului. Culturile care ofera cea mai slaba protectie solului sunt plante prasitoare, des intalnite in zona de campie a bazinului Buzaului. Plantatiile de pomi si vii, ale caror soluri se lucreaza printre randuri, sunt de asemenea supuse eroziunii (mai ales in partea mijlocie a bazinului). Vegetatia iu deosebi cea forestiera constituie un factor de marire a stabilitatii versantilor prin sistemul radicular care functioneaza ca o armatura pentru formatiunile superficiale . Retentia in coronamente a apei s-a analizat pentru circa 20 de specii forestiere principale, in conditii diferite de vant elaborandu-se pentru aceasta indicele de retentie. S-a constatat ca apar numeroase diferente intre specii datorita marimii si numarului frunzelor. In cazul ploilor insotite de vant au rezultat indici de retentie mai mici cu 36-37% fata de indicii de retentie in cazul coronamentelor solicitate la ploi neisotite de vant. 5. Solurile si importanta lor hidrologica Solurile au o influenta foarte importanta in procesul formarii scurgerii superficiale si in procesul alimentarii apelor subterane prin infiltratii. Ele joaca rolul de interfata intre factorii climatici si scurgere. Astfel in cazul solurilor cu permeabilitate mare, precipitatiile bogate nu asigura intotdeauna aparitia unor valori ridicate ale scurgerii din cauza infiltratiilor rapide care au loc pe parcurs. Factorii pedogenetici se impart in : factori externi (conditii bioclimatice:vegetatie sic lima, la care se mai aduga si factorul timp), si factori interni (conditii geologico-morfologice: roca, relief si apa freatica). Roca de solificare sub aspectul naturii petrografice rocile de solificare se impart in doua mari grupe: roci compacte aflate adesea in locul de formare (roci cristaline, eruptive) si roci afanate sedimente cuaternare (nisipuri, loess). Apar astfel diferente privind grosimea, compozitia, chimica, indici morfologici ai tipului de sol. Clima cu elementele sle componente : precipitatii temperetura, umiditate, vant este un factor active in formarea solului .Clima influenteaza modul de formare a solurilor afanate, determinate de temperature si umiditate. Factorul biologic (vegetatia si fauna, micoorganismele) reprezinta cel mai important factor de formare a solului , astfel ca solurile pot fii definite numai prin cunoasterea vegetatiei sub care ele apar. Fauna produce o afanare a solului pe o adancime de 50-70 cm, ce induce o accelerare a proceselor si a insusirilor de solificare. Relieful ca factor de solificare are un rol direct si unul indirect si anume: unul ce se manifesta sub forma unor procese geologice iar altul prin repartitia neuniforma a temperaturii, umiditatii vantului. Influenta apei freatice in formarea solului intervine numai in cazul cand apa se gaseste la adancimi reduse. In zonele umede unde apa este la mica adancime, iau nastere soluri mlastinoase, puternic gleizate. Pozitia apei fretice este in stransa legatura cu salinizarea solului, pozitai propriuzisa variind in functie si de alte conditii, climatice mai ales. 6. Calitatea si utilizarea apelor Desi resursele de apa sunt resurse apa sunt regenerabile, acestea au un character vulnerabil si limitat. In conditiile actuale de dezvoltare economico-socialape care le prezinta bazinul hidrgrafic14



Buzau, se impune monitorizarea si gospodarirea rationala a apei, in scopul asigurarii necesitatilor cantitative si calitative cerute de societate cat si de mediu. Pentru Bazinul hidrografic Buzau avem urmatoarele subsisteme incluse in cadrul Sistemului National De Supraveghere a Calitatii Apelor (S.N.S.C.A) Ape curgatoare de suprafata raul Buzau a fost supravegheat din punct de vedere a calitatii apelor printr-o retea de sase sectiuni de control de ordinul I (Vama Buzaului, Nehoiu, Magura, Banita, Racovita), si sectiuni de ordinul II amplasate pe afluentii raului Buzau. Lacurile incluse in programul de urmarire a evolutiei calitatii apei sunt: Lacul natural Jirlau; lacuri de acumulare : Siriu si Candesti. Ape uzate principalele surse de poluare din bazin sunt: S.C. CONFORT S.A. Intorsura Buzaului, S.C. SERVCOM SA Nehoiu statia de epurare Nehoiasu si Paltineni, SC ANDARES 2000 SRL Patarlagele, SC IGOSERV Berca statia de epurare, SC DUCTIL SA Buzau, SC CORD SA Buzau, SC GEROM SA Buzau, R.A.M. Buzau-statia de epurare a municipiului Buzau, Consiliul Local Faurei- Serviciul Public, Consiliul Local Ianca.

Calitatea globala a apelor in sectiunile de supraveghere de ordinul IPentru obtinerea unei imagini globale satisfacatoare a stadiului calitatii apelor raului Buzau, au fost amplasate 15 sectiuni de supraveghere din care 6 sectiuni de ordinul I pe cursul principal si 9 sectiuni de ordinul II pe afluenti. Pe raul Buzau prima sectiune de control de ordinul I a fost amplasata la p.h. Vama Buzaului. Din datele fizico-chimice inregistrate in 2003 rezulta incadrarea acestei sectiuni in categoria I de calitate. Urmatoare sectiune de control este aval Nehoiu, sectiune amplasata dupa confluenta raului Buzau cu raul Basca. Indicatoii regimului deoxigen, gradului de mineralizare, toxicelor specifice si nutrientilor incadreaza sectiunea in categoria I a de calitate. In a treia sectiune de supraveghere de pe raul Buzau Magura, amplasata in aval de confluenta cu raul Basca Chiojdului, indicatorii de calitate utilizati ca si pana acum incadreaza sectiunea in categoria I a de calitate. In structura fitoplanctonului au fost puse in evidenta, pe langa diatomee si specii apartinand clorofitelor si euglefitelor, acestea dn urma avand o dezvoltare redusa atat ca numar de specii cat si ca numar de indivizi. Zooplanctonul si in aceasta sectiune a fost slab repezentat. Gradul de curatenie a avut valoarea medie de 80% -ape slab impurificate. Sectiunea amonte municipiului Buzau este amplasata dupa confluenta cu afluentii sai Balaneasa si Slanic, la o distanta de 30 de km fata de sectiunea anterioara. Pe tronsonul p.h. Magura amonte municipiului Buzau apele raului Buzau sufera mici modificari in privinta parametrilor fizico-chimici, biologici , datorate aportului afluentilor si a altor surse de poluare organizate sau difuzate. Determinarle fizico-chimice impun incadrarea acestei sectiuni in categoria I-a de calitate , cea a gradului de mineralizare categoria a II-a de calitate , grupa regimului de nutrienti categoria I-a de calitate, grupa substantelor toxice categoria I a de calitate. Urmatoarea sectiune p.h. Banita este situata in aval la o distanta de 31 de km de sectiunea anterioara. In acest tronson valorile medii ale indicatorilor regimului de oxigen, gradului de mineralizare, nutrientilor si metalelor incadreaza sectiunea in categoria a II a de calitate, iar cea a substantelor toxice incadreaza sectiunea in categoria I a de calitate. Aceste valori sunt mai mari decat cele din sectiunea anterioara datorita deversarii de ape uzate insuficient epurate din cel mai mare centru populat si cu cea mai importanta activitate industriala. Sectiunea Racovita situata la 90 de km de cea anterioara este incadrata in categoria a II a de calitate a apelor de suprafata, avand in vedee rezultatele analizelor fizico-chimice si biologice.15



Astfel, indicatorii regimului de oxigen se incadreaza in categoria a III a de calitate, a gradului de mineralizare in categoria a II a de calitate, substantelor toxice in categoria I a de calitate, a nutrientilor in categoria degradat si metalelor in categoria a II a de calitate. In vederea caracterizarii cat mai complete a calitatii a api raului Buzau in cursul anului 2003, s-au prelevat si efectuat probe de microfitobentos din sectiunile de control de ordinul I. Biocenozele evidentiate au confirmat incadrarea sectiunilor in aceleasi zone de saprobitate ca si de analiza planctonului si zoobentosului. Speciile dominate apartin diatomeelor si cloroficeelor. Valorile indicatorilor de calitate evidentiaza faptul ca pe masura ce ne indepartam de izvor si ne indreptam spre varsare acestea cresc. De asemenea prezenta fierului in toate sectiunile studiate ne indica o incarcare naturala a apeelor raului ( inregistrandu-se in majoritatea sectiunilor un maxim ce depaseste 1 mg/l in luna iunie).

16

Succesiunea Tipurilor de Mediu in Bazinul Hidrografic Buzau

Documents

Transcript of Succesiunea Tipurilor de Mediu in Bazinul Hidrografic Buzau