SUBSTANTIVUL( manual, pagina 183 )Definitie: Este partea de vorbire flexibila care denumeste fiinte, lucruri, fenomene ale naturii, insusiri, stari sufletesti, actiuni, relatii interumane etc.

Felul substantivelor:

a) substantivcomun(denumesc obiecte de acelasi fel): elev, carte, ploaie, patrie, casa etc.-sunt substantive comune si cele care denumesc:*zilele saptamanii si lunile anului*locuitorii unei tari: chinez, roman*obiecte de invatamant: chimie, fizica*functiile de stat, politie, militare: ministru, director general*puncte cardinale: nord, sud

b) substantivpropriu(denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de altele): Georgescu, Braila, Costel, Mures, etc.

ATENTIE!!! Ca sa confundati substantivele cu alte parti de vorbire, retineti:-substantivele se numara: un munte/doi munti-substantivele pot fi insotite de adjective: dimineata frumoasa/casa bogata

Genul si numarul substantivelor3 genuri:*feminin: o eleva/ doua eleve*masculin: un elev/ doi elevi*neutru: un scaun/ doua scaune

2 numere:*singurlar -> un singur obiect*plural -> mai multe obiecte

Articolul este partea de vorbire care insoteste, de obicei, substantivul, indicand in ce masura obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. ARTICOLUL HOTARAT se alipeste la sfarsitul cuvantului, aratand in mod precis (hotarat) obiectul denumit ( obiectul este cunoscut ).CAZSINGULARPLURAL

N./Ac.omul, casa, muntele;oamenii, casele, muntii

G./D.omului, casei, muntelui;oamenilor, caselor, muntilor

V.omule!oamenilor!

ARTICOLUL NEHOTARAT se asaza inaintea substantivelor care denumesc obiecte necunoscute dinainte, fara a le determina precis ( mai putin cunosute ).CAZMASCULINFEMININ

SINGULARPLURALSINGULARPLURAL

N./Ac.un elevniste elevio elevaniste eleve

G./D.unul elevunor eleviunei eleveunor eleve

Cazurile si functiile sintactice ale substantivului-substantivul poate avea n propoziie diferite funcii sintactice: subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci cnd ndeplinete aceste funcii sintactice, substantivul i schimb forma (casa, casei, al casei, pe cas) primete n construcia sa un articol hotrt, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziie.- in limba romana substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. n general, cazurile se stabilesc cu ajutorul ntrebrilor.1) Cazul nominativ Subiect (cine?, ce?): Elevul nva. Nume predicativ (cum este?, cine este?): Andrei este elev; Acesta este baiatul meu. Atribut ( care? ): Andrei, elevul acela, a luat 10; Mihai, baiatul meu, merge la scoala.2) Cazul acuzativ Complement: fara prepozitie Eu am un baiat destept. (ce?) cu prepozitie - La spectacol, l-am vazut pe baiatul meu. ( pe cine? ) Atribut substantival : Am vazut un grup de baieti. ( ce fel de? )

3) Cazul dativ Complement: Am dat baiatului o carte. ( cui?)

4) Cazul genitiv Atribut substantival: Cartile baiatului sunt curate. ( ale cui?) Nume predicativ: Cartea este a baiatului meu. ( a cui?) Caietul este al baiatului meu. ( al cui?) Banii sunt ai baiatului meu. ( ai cui?) Cartile sunt ale baiatului. (ale cui?)!!! A cui, al cui, ai cui, ale cui => articole genitivale, sau articole posesive, deoarece insotesc un substantiv care indica posesorul unui obiect.A cui? gen feminin, numar singular; Al cui? gen masculin, numar singular; Ale cui? gen feminin, numar plural; Ai cui? gen masculin, numar plural;

5) Cazul vocativ exprima o chemareEx: Baiete, vino repede!-substantivul in cazul vocativ nu are functie sintactica.-substantivul in cazul vocativ se desparte prin virgula de restul propozitiei.

PREPOZITIADefinitie: Este partea de vorbire care face legatura intre un atribut sau un complement si partile de vorbire pe care acestea le determina.Exista:*prepozitii simple= in, pe, de, la, spre, sub, contra etc.*prepozitii compuse = de la, de pe la, despre, pe langa, pe sub, de cate, inspre etc.

Exemple:Tremura de frig gorunul. ( prepozitia de face legatura intre verbul tremura si complementul frig)