Substantivul 

1. S u b s t a n t i v u l  este partea de vorbire care denumeşte o b i e c t e . Prin obiecte în sens larg înţelegem: fiinţe (iepure, urs), lucruri (carte, masă), plante (salcie, trandafir), fenomene (vânt, furtună), acţiuni (mişcare, invazie), relaţii (posesie, dependenţă), stări (bucurie, tristeţe), însuşiri (bunătate, frumuseţe) etc.

2. În propoziţie, substantivul îndeplineşte funcţiile sintactice de subiect, atribut, nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement direct, complement indirect şi complement circumstanţial.

3. Substantivul se identifică, de obicei, cu ajutorul întrebărilor: cine este acesta / aceasta? ; ce este acesta / aceasta?

 

Clasificarea lexico-gramaticală a substantivelor

 

1. După înţeles şi după anumite trăsături lexico-gramaticale, substantivele se împart în:

● substantive c o m u n e . Ele denumesc obiecte făcând parte dintr-o clasă de obiecte de acelaşi fel (om, urs, munte, stejar, casă, punte etc.), substanţe, materii (carne, ceară, petrol, ulei), noţiuni abstracte (înţelegere, linişte, pace, toleranţă). Substantivele comune pot denumi atât clasa în ansamblul ei, cât şi fiecare element al ei. Să se compare: Elevul este o persoană care învaţă la şcoală. (aici elevul = toţi elevii, orice elev) şi Elevul a întârziat la ore.(unde elevul = unul dintre elevi, un anumit elev).

● substantive p r o p r i i . Denumesc anumite obiecte spre a le deosebi de altele din aceeaşi categorie sau de acelaşi fel: Ion, Sadoveanu, Marte, Orhei, Siret etc.

Distincţia substantiv comun / substantiv propriu este importantă pentru ortografierea substantivelor. Substantivele comune se scriu cu iniţială minusculă (fecior, munte, ţară). Substantivele proprii se scriu cu iniţială majusculă (Radu, Carpaţi, Italia).

2. După formă, se disting:

● substantive s i m p l e . Structura acestor substantive conţine o singură temă: casă, masă, floare, întrebare, nuc, stepă etc.

● substantive c o m p u s e . Acestea sunt alcătuite din două sau mai multe cuvinte, rădăcini ori teme: câine-lup, untdelemn, drum-de-fier, scrumbie-de-Dunăre, argint-viu, bună-credinţă, bunăstare, bunăvoinţă, floarea-soarelui, târâie-brâu, gură-cască, nu-mă-uita, Câmpulung, Sfarmă-Piatră etc.

 

Genul substantivelor

 Substantivele sunt de trei genuri: substantive m a s c u l i n e , substantive f e m i n i n e  şi substantive n e u t r e . Fiecare substantiv poate face parte doar dintr-o singură clasă flexionară. Acelaşi substantiv nu poate varia după gen. El este fie masculin, fie feminin, fie neutru.

Genul substantivelor este indicat în dicţionare. El poate fi identificat şi cu ajutorul perechilor de numerale sau de adjective demonstrative:

● pentru substantivele masculine: un – doi / acest – aceşti (elev – elevi);

● pentru substantivele feminine: o – două / această – aceste (carte – cărţi);

● pentru substantivele neutre: un – două / acest – aceste (caiet – caiete).

Substantivul feminin

Se stabileşte prin numărare: “o” (la singular) şi “două” (la plural)

Terminaţii:

a) “a”, “ea”, “ia”: ciulama, stea, nuia

b) “ă”: fată, casă

Excepţii: popă, tată (care sunt masculine)

c) “are”, “ere”, “ire”, “âre”: urare, vedere, iubire, coborâre

d) “ătate”, “etate”, “itate”: bunătate, varietate, celebritate

e) “iune”: naţiune, staţiune

Excepţii: perciune, tăciune (care sunt masculine)

f) “ie”: femeie, baie

Excepţii: lunile anului (ianuarie, februarie etc.), tataie (care sunt masculine)

Substantivul masculin

Se stabileşte prin numărare: “un” (la singular) şi “doi” (la plural)

Terminaţii:

a) “giu”: camionagiu, geamgiu

b) consoană: bărbat, copac

Substantivul neutru

Se stabileşte prin numărare: “un” (la singular) şi “două” (la plural)

Numele zilelor săptămânii sunt substantive feminine.

Numele lunilor anului sunt substantive masculine.

Numele literelor şi cifrelor sunt masculine.

Numarul substantivelor

Numărul substantivelor, prin singular și plural, exprimă o diferență semantică între unitate – un exemplar și pluralitate – mai multe exemplare.

om - oameni, carte - cărți, vânt – vânturi

Nu toate substantivele prezintă variante pentru singular și plural, din acest punct de vedere ele se împart în substantive numărabile (discrete) și nonnumărabile (nondiscrete).

Substantive numărabile: prezintă flexiune completă și au forme distincte de număr pentru singular şi plural sau o formă unică pentru singular și plural.

Substantive forme distincte singular şi plural

singular: casă, om, câine

plural : case, oameni, câini

Substantive forme unice singular şi plural

singular: arici, învățătoare, nume

plural : arici, învățătoare, nume

Există cazuri de substantive care prezintă forme duble de număr, la singular sau la plural. (singular flutur/fluture – plural fluturi; singular uliță – plural ulițe/uliți)

Există și o categorie aparte de substantive care prezintă forme multiple de plural, dar cu sensuri diferite. (cap – capi > conducători, capete > parte a corpului, capuri > formă geografică)

Alte substantive, puține la număr, au forme multiple de plural cu înțeles diferit față de forma de singular. (bucată – bucăți > cantitate, bucate > mâncare)

Substantive nonnumărabile: nu au forme pentru singular și plural, ci fie pentru singular, fie pentru plural. Aceste substantive au flexiunea incompletă sau defectivă și se numesc substantive defective de număr.

Substantive defective de plural: au forme doar pentru numărul singular se numesc substantive defective de plural sau substantive singularia tantum.

Din această categoria fac parte în general următoarele grupuri de substantive:

majoritatea substantivelor proprii, toponime (Vasile, Olt, Dâmbovița) substantivele care denumesc epoci istorice și religii (feudalism, creștinism) calități sau însușiri (curaj, înțelepciune, bunătate) stări organice (sete, foame) materii (sânge, aur, argint, miere, mazăre, trifoi) sporturi (fotbal, tenis, volei, atletism, oină) domenii științifice (astrofizică, muzică, geografie) substantive care apar doar în locuțiuni adverbiale (cu toptanul, cu țârâita, cu

ghiotura) substantive masculine, reprezentând nume de persoane (nene, bade, vodă)

Substantive defective de singular: au forme doar pentru numărul plural se numesc substantive defective de singular sau substantive pluralia tantum. Din această categoria fac parte următoarele grupuri de substantive:

unele substantive proprii, toponime (București, Carpați, Iași, Fântânele, Mărculești)

unele substantive comune (zori, câlți, tăieței, icre, moaște, șale)

Substantive collective: denumesc o totalitate de obiecte sau ființe de același fel: țărănime, stol, mărăciniș, boierime, roi, cârd, popor, oaste, grămadă.

Substantivele cu sens colectiv care exprimă nume de clase sau grupuri sociale (țărănime, boierime, nobilime) au doar formă de singular.