Subiectul 1

3
Subiectul 1 Relația narcisică, ilustrată de mitul lui Narcis Freud a numit narcisismul iubire de sine, adică acea funcționare psihică în care investirea libidoului nu este direcționată către obiectul extern ci către propriul Eu, care devine astfel obiectul iubirii subiectului. El a împrumutat termenul de la Ellis, medic, care observase retragerea într-o lume proprie ruptă de realitate, a schizofrenilor, și pe aceeași linie de gândire, a concluzionat că psihanaliza nu poate fi utilă pacienților psihotici, tocmai din cauză că aceștia nu pot intra în relații cu obiecte externe, drept pentru care nu pot intra în relație nici cu psihanalistul, și astfel nu poate apărea în transfer nimic analizabil. Astfel a explicat rezistența la cura psihanalitică a unor asemenea pacienți. Melanie Klein a relativizat însă această poziție teoretică, pornind de la constatarea că există totuși, chiar în miezul narcisismului, o relație de obiect (într-adevăr, e un obiect intern, nu unul extern) care poate fi transmutată în cura psihanalitică de la obiectul interior către obiectul exterior, ceea ce a încurajat lucrul psihanaliștilor cu pacienți psihotici. Deși se revendică de la Freud, și încercând să acomodeze propriile constatări și teoretizări cu teoria pulsională, Klein a renunțat să vorbească despre stadialitatea dezvoltării psihice conform stadiilor teoretizate de Freud, și a vorbit despre protoforme de relații de obiect (precum și de mecanisme de apărare) prezente încă dinante de nașterea subiectului la nivelul psihismului primar al acestuia. Pornind de la mitul lui Narcis, de care s-a îndrăgostit nimfa Eco, iar el a respins-o, fiind pentru aceasta pedepsit de Afrodita să nu se mai îndrăgostească nicicând de altcineva decât de propria sa imagine, psihanaliștii ce i-au urmat lui Freud și lui Klein au continuat linia de cercetare și de teoretizare. Astfel, Lacan a introdus termenul de oglindire. Așa cum Narcis se oglindește în apa lacului iar imaginea reflectată îi răspunde trimițându-i propriile trăiri, și nimic altceva din exterior, la fel narcisistul este prins în capcana propriei relații libidinale cu Eul său, ca într-o buclă în care nimic nu poate pătrunde din exterior și din care nimic nu poate ieși în exterior, totul fiind proiectat și re-introiectat în aceeași formă în care a fost proiectat.

description

mmm

Transcript of Subiectul 1

Subiectul 1

Relaia narcisic, ilustrat de mitul lui Narcis

Freud a numit narcisismul iubire de sine, adic acea funcionare psihic n care investirea libidoului nu este direcionat ctre obiectul extern ci ctre propriul Eu, care devine astfel obiectul iubirii subiectului. El a mprumutat termenul de la Ellis, medic, care observase retragerea ntr-o lume proprie rupt de realitate, a schizofrenilor, i pe aceeai linie de gndire, a concluzionat c psihanaliza nu poate fi util pacienilor psihotici, tocmai din cauz c acetia nu pot intra n relaii cu obiecte externe, drept pentru care nu pot intra n relaie nici cu psihanalistul, i astfel nu poate aprea n transfer nimic analizabil. Astfel a explicat rezistena la cura psihanalitic a unor asemenea pacieni.

Melanie Klein a relativizat ns aceast poziie teoretic, pornind de la constatarea c exist totui, chiar n miezul narcisismului, o relaie de obiect (ntr-adevr, e un obiect intern, nu unul extern) care poate fi transmutat n cura psihanalitic de la obiectul interior ctre obiectul exterior, ceea ce a ncurajat lucrul psihanalitilor cu pacieni psihotici. Dei se revendic de la Freud, i ncercnd s acomodeze propriile constatri i teoretizri cu teoria pulsional, Klein a renunat s vorbeasc despre stadialitatea dezvoltrii psihice conform stadiilor teoretizate de Freud, i a vorbit despre protoforme de relaii de obiect (precum i de mecanisme de aprare) prezente nc dinante de naterea subiectului la nivelul psihismului primar al acestuia.

Pornind de la mitul lui Narcis, de care s-a ndrgostit nimfa Eco, iar el a respins-o, fiind pentru aceasta pedepsit de Afrodita s nu se mai ndrgosteasc nicicnd de altcineva dect de propria sa imagine, psihanalitii ce i-au urmat lui Freud i lui Klein au continuat linia de cercetare i de teoretizare. Astfel, Lacan a introdus termenul de oglindire. Aa cum Narcis se oglindete n apa lacului iar imaginea reflectat i rspunde trimindu-i propriile triri, i nimic altceva din exterior, la fel narcisistul este prins n capcana propriei relaii libidinale cu Eul su, ca ntr-o bucl n care nimic nu poate ptrunde din exterior i din care nimic nu poate iei n exterior, totul fiind proiectat i re-introiectat n aceeai form n care a fost proiectat.

Winnicott a adugat la conceptul de oglindire, analiznd acest tip de relaionare n relaia bebelu-mam n raport cu care a definit conceptul de mam suficient de bun, adic mama care oglindete strile copilului prin felul cum relaioneaz cu el. Copilul privind n ochii mamei se vede astfel pe sine. A analizat eecul de oglindire prin lipsa acesteia, ca ducnd la dificulti n dezvoltarea psihic, afectiv, a copilului. Situaia ipotetetic n care mama ar oglindi n mod exclusiv strile copilului ar fi identic cu situaia lui Narcis, care nu primete niciun semnal din partea lumii exterioare, prins n capcana relaiei sale libidinale cu Eul propriu, ceea ce duce la dificulti n relaionarea cu lumea exterioar o asemenea persoan nu are ansa de a cunoate lumea din afara lui, cunoatere care nu poate fi realizat dect prin receptarea mesajelor transmise n mod autentic de obiectele exterioare autentice. Cu alte cuvinte, mama suficient de bun reflect strile copilului, dar i permite acestuia s cunoasc i strile ei nsei.

Freud vorbete despre dou tipuri de narcisism: narcisismul primar, care este o stare deosebit de autoerotism urmnd acestuia, i care reprezint o cucerire n dezvoltarea copilului, pentru c presupune apariia Eului asupra cruia se orienteaz libidoul, i narcisismul secundar, care reprezint o retragere a invetiiei libidinale i presupune trirea sentimentului de ur fa de un obiect extern persecutor, frustrant, i implic, deci i o mare agresivitate. Cum explic i Heiman, investiia libidinal n cazul gratificrii autoerotice este orientat ctre propriul Eu, i att, n timp ce narcisistul i retrage investiia libidinal de la un obiect exterior ce se dovedete incapabil s oglindeasc i altceva dect proiecia subiectului, i introiecteaz aceast investiie libidinal asupra propriului Eu. Deasemenea, Freud explic faptul c exist un raport invers proporional ntre narcisism i investiia libidinal n relaia de obiect extern, cu ct crete primul cu att scade cea de-a doua, i invers. O alt deosebire fa de autoerotism poate fi considerat i prezena unui obiect exterior n cazul narcisistului, care doar n raport cu un altul poate retrage asupra propriului Eu o investiie obiectal.

n ceea ce privete natura relaiilor narcisice, Freud o descrie n articolul O amintire din copilria lui Leonardo Da Vinci, unde arat c Leonardo se caut pe sine nsui (Leonardo-copilul) n relaia cu biatul pe care l iubete, i c l iubete pe acesta aa cum mama lui (a copilului Leonardo) l-a iubit pe el cnd era copil, n manier seductiv i copleitoare i n absena tatlui din viaa copilului. Freud i bazeaz aceast explicaie pe faptul c alegerea de obiect narcisic face s iubim fie ceea ce suntem noi nine i regsim i ntr-un altul, fie ceea ce am dori s fim sau am fost cndva i regsim n cellalt, fie iubim persoana care a devenit o parte din sinele nostru ca rezultat al combinrii obiectului cu Eul.

Explicaia dat de Freud cu privire la natura relaiilor de obiect homosexuale este i o explicaie-germene a identificrii proiective , i o explicaie a relaiei narcisice n care subiectul Leonardo se identific nu doar cu mama lui (iubindu-l pe biat aa cum iubise mama lui copilul cndva), ci i cu relaia nsi dintre mama i copil.

Paula Heiman reia n 1950 mitul lui Narcis n raport cu relaia de obiect, artnd c din perspectiva lui Narcis, acesta se afl ntr-o relaie de obiect. El nu tie c acest obiect este Eul su propriu atunci cnd se privete n oglinda lacului. Ca urmare, chiar n miezul funcionrii narcisice exist o relaie de obiect. Constatare care i-a condus pe kleinieni la ipoteza, verificat i de practica clinic, c pacienii narcisici (schizofreni, psihotici) pot fi tratai prin cura psihanalitic, prin transmutarea relaiei libidinale de la obiectul intern la obiectul extern (psihanalistul) printr-o oglindire reparatorie a pacientului de ctre psihanalist.

Clinic, formula lui Freud rmne util n anumite contexte, iar coexistena celor dou teorii face ntotdeauna necesar precizarea obiectului, intern sau extern, cu care subiectul se afl n relaie.

Tot pe baza analizei relaiei narcisice de obiect a lui Narcis, Heiman observ diferena dintre gratificarea autoerotic i narcisism tocmai prin faptul c n primul caz investiia libidinal este ndreptat ctre obiectul intern, iar n cel de-al doilea este restras de la obiectul extern