1. Definirea ecosistemelor. Caracterizarea agrosistemelor.Dupa Odum (1971) un agroecosistem este o prezentare grafica a deosebirilor majore dintre un sistem agricol format din tarlale cultivate cu cereale si alte plante, apoi pasuni pentru erbivore domesticite si un sistem industrial a carui existenta depinde in egala masura de combustibilii fosili si de produsele agrare. Harper (1974) definea agroecosistemele ca fiind in primul rand monoculturi intrinsec instabile cu o diversitate foarte scazuta si cu o retea trofica simpla Dupa Springett (1974) agroecosistemele constituie unitati functionale constructive ale biosferei din punct de vedere dinamic si structural. Puia I., Soran V., (1978, 1981, 1986, 1998) defineau agroecosistemul ca fiind o unitate functionala a biosferei , creata de om in scopul obtinerii de produse agricole si prin aceasta este dependenta de om. Dupa Kormondy E.J. agroecosistemul este o unitate ideala ce apartine mezocosmosului ecologic fiindca are o structura vegetationala simpla cu granite bine conturate si cu intrari si iesiri de agrochimicale bine dirijate de catre om. Stephen R, Gliesman (1999) citat de Puia I., si col. 2001 defineau agroecosistemul sustenabil ca fiind acela care isi poate mentine indefinit in timp resursele fundamentale prin mijlocirea carora se auto 424j91e sustine, pe baza si a unui minimum de intrari artificiale din exterior. Cu ajutorul acestor minime intrari el suplineste autocontrolul intern (natural) de reglare al efectelor daunatorilor si bolilor si totodata grabeste restabilirea dupa perturbarile proceselor agroecologice provocate de cultivare si recoltare 2. CLASIFICAREA AGROECOSISTEMELORDupa gradul de artificializare al ecosistemelor Haber (1990) citat de Puia. I., Soran V., Carlier L., Rotar I., Vlahova M., (2001) clasifica ecosistemele in: bio-ecosisteme (naturale; ecosisteme aproape naturale; ecosisteme semi-naturale; ecosisteme antropogene) si tehno-ecosisteme (asezari umane, sisteme de trafic, complexe industriale):Tabelul nr. 7 Clasificarea ecosistemelor ( Haber ,1990) I. Bio-ecosistemeSe caracterizeaza prin dominanta componentelor naturale si a proceselor biologice

1. Ecosisteme naturaleFara influentare umana directa (capabile de autoreglare).

2. Ecosisteme aproape naturaleInfluentate de om dar similare cu cele naturale (se schimba putin daca se sisteaza influenta umana; sunt capabile de autoreglare)

Ecosisteme semi-naturaleRezulta din folosirea de catre om a tipurilor I 1 si I 2, fara sa fie create intentionat. Se schimba semnificativ daca influenta omului inceteaza.; Capacitate limitata de autoreglare; Manegementul este necesar

4.Ecosisteme antropogene (biotice)Create intentionat de catre om; Dependente in totalitate de manegenmentul si controlul uman

II. Tehno-ecosistemeSisteme tehnice antropogene; Domina structurile (artefactele) cu procesele tehnologice;

1.Asezari umaneCreate intentionat de om pentru activitati industriale, economice, culturale; Dependente in intregime de controlul uman si de bioecosistemele cu care alterneaza sau de care sunt inconjurate.

2. Sisteme de trafic

Complexe industriale

Din punct de vedere energetic, Puia I., Soran V., Rotar I., (1998) clasifica agroecosistemele in agroecosisteme extensive (intensitate redusa) , intensive, si industriale (industrializate)2.1. Agroecosisteme extensive sau de intensitate redusa Caracteristicile acestor agroecosisteme sunt urmatoarele: raport iesire/intrare ridicat/ 5-100; control redus sau inexistent al bolilor si daunatorilor; utilizarea de soiuri cu potential genetic mai redus; recolta utila redusa; utilizarea unor tehnologii traditionale. Dintre agroecosistemele extensive putem aminti: agroecosistemele agriculturii traditionale; pasunile si fanetele seminaturale; gradinile din mediul rural. Aceste ecosisteme prezinta o durabilitate ecologica dar nu integreaza dimensiunea economica si sociala.2.2. Agroecosisteme intensiveAceste agroecosisteme se caracterizeaza prin: raportul iesire/intrare aproximativ egal cu 1; utilizarea irigatiei; utilizarea imbunatatirilor funciare; utilizarea de soiuri cu potential genetic ridicat; Din aceasta grupa fac parte: livezile; viile intensive; culturile legumicole in spatii protejate (rasadnita, solar). Aceste agroecosisteme prezinta un anumit grad de instabilitate datorita diversitatii reduse, controlului uman neaparat necesar, lanturilor trofice reduse, etc Ageroecosistemele sunt dependente de factori exteriori (fertilizare, tratamente fitosanitare).2. Agroecosistemele industriale sau industrializateAgroecosistemele se caracterizeaza printr-un raport iesire /intrare subunitar datorita intrarilor ridicate de substante din afara agroecosistemului. Din aceasta grupa fac parte: serele; complexe mari de crestere a animalelor; mari ferme de cultura mare. Aceste agroecosisteme sunt foarte instabile si depind de o serie de factori exteriori precum :factorii sociali (mana de lucru); factorii financiari (imprumuturi bancare); factori politico-economici (subventii); factori energetici (criza petrolului, gazului etc). Orice problema aparuta cu unul din factorii exteriori poate dezechilibra agroecosistemul putand duce chiar la disparitia sa, ele nefiind durabile social, economic si ecologic. STABILITATEA IN AGROECOSISTEMEDupa Altierii 1986 , perenizarea unui sistem agricol n timp i spatiu trebuie s implice urmatoarele elemente: reducerea risipei de energie i a resurselor consumate; favorizarea metodelor de producie care restabilesc mecanismele homeostatice, propice stabilitii biocenozei; optimizarea nivelului de reciclare a nutrienilor i a materiei; maximizarea capacitii de utilizare multipl a peisajului; asigurarea unui flux de energie eficient; incurajarea unei producii de alimente adaptate contextului ecologic i socio-economic local; reducerea costurilor, cresterea eficientei si viabilitii economice a exploataiilor mici i mijlocii, cu scopul favorizrii crearii unui sistem agricol mai diversificat i potenial mai rezistent;Tabelul nr.8 Diferentele structurale i functionale dintre ecosistemele naturale i agroecosisteme dupa Odum (1969)CaracteristiciAgroecosistemeEcosisteme naturale

Productivitate netMareMedie

Lanuri troficeSimple, liniareComplexe

Diversitatea speciilorSlabPuternic

Diversitatea geneticSlabImportanta

Cicluri biogeochimiceDeschiseInchise

StabilitateSlabPuternica

EntropiePuternicSlab

Control umanNecesarNu este necesar

Permanenta n timpRestransLung

Heterogenitatea habitatuluiSimplaComplex

FenologieSincronizatSezonier

MaturitateImatureMature, Climax

4. DURABILITATEA AGROECOSISTEMELORDupa Spedding (1975) crearea unui agroecosistem durabil presupune furnizarea unui minim de informaii:Finalitatea sistemului : obiectivul pentru care sistemul este dezvoltat; Limitele: un mijloc prin care se pot defini elementele care sunt n interiorul sistemului i care sunt n afara lui; Contextul: mediul extern n care sistemul opereaza; Elementele componente: elementele principale care formeaza acest sistem; Interaciunile: relaiile dintre elemente; Imputurile: utilizate de catre sistem care provin din afara lui; Resursele: elemente situate n interiorul sistemului care sunt utilizate n timpul funcionarii acestuia; Produsele sau performanta dorit: produciile principale dorite; Subprodusele: produciile utile dar secundare;5. PRACTICI TEHNOLOGICE PENTRU DIMINUAREA INTRARILOR ENERGETICE Dupa (Wittwer,1975, citat de Altieri) sunt necesare urmatoarele actiuni pentru a crea premisele unui sistem durabil:Pentru cresterea eficacitatii fotosintezei este nevoie de: ameliorarea arhitecturii plantelor pentru a permite o mai bun interceptare a luminii (frunzele trebuie s prezinte o orientare vertical); selectia genetic de varieti care au o mai bun eficacitate fotosintetic (index foliar mai ridicat); reducerea sau inhibarea fotorespiraiei i/sau a respiraiei nocturne; utilizarea de varietati care au o perioada de crestere mai lung; imbogatire artificial cu CO2; folosirea de scheme de plantare eficace (orientarea randurilor pe direcia nord-sud); utilizarea de mulci din plastic de culoare roz, care reflect lumina pe partea inferioar a frunzelor;Sunt necesare modificri aduse componentelor mediului: modificarea vantului prin utilizarea de perdele de protecie; controlul ngheului prin intermediului perdelelor de protecie a sistemelor de ventilatie i de irigaie; controlul temperaturilor din sol datorit utilizrii de mulci;Este nevoie de o mai buna gestiune a solurilor: selecia genetic de culturi tolerante la deficienele n nutrienti din sol sau la existena unor substane toxice; mprtierea de ngrminte n cantiti mai reduse i creterea eficacitii consumului de ngrminte de ctre plante; nlocuirea arturii de baz prin sisteme minime de lucrare a solului; utilizarea de gunoi, compost, plante de acoperire i ngrminte verzi; cresterea fixrii azotului din aer, prin selecia de bacterii capabile de a fixa azotul, la nivelul rizosferei unor plante cultivate ce nu sunt leguminoase; utilizarea de asociaii ce comport micorize; utilizarea direct de surse originale de ngrminte (ex. roc fosfatic);Se recomanda o mai buna gestiune a apei: irigarea prin sisteme picatura cu picatura; practicarea mulcirii i a sistemelor de lucrari minime; controlul deschiderii stomatelor; gestiunea covorului vegetal, pentru controlarea gradului de umbrire; utilizarea de perdele paravant; aplicarea de volume de ap, estimate pe baza continutului real n apa a solului;Gestiunea insectelor duntoare sa fie realizata prin: aciuni preventive: utilizarea de varieti rezistente, ameliorarea igienei campurilor, utilizarea de substane atractive i de capcane cu feromoni, diversificarea culturilor, manipularea datei de plantare, a momentului efecturii arturii, a distanei dintre randuri si a rotaiei culturilor; aciuni directe: utilizarea de masculi sterili, utilizarea de feromoni sexuali, introducerea, creterea i meninerea populaiilor de dumani naturali, utilizarea de insecticide de origine microbian sau vegetal, eliminarea mecanic sau termic, inducerea de modificri n comportament, controlul cu pesticide (admise de caietele de sarcini) in extremis dac nivelul de paguba economica este atins;O mai corecta gestiune a bolilor este de dorit prin: utilizarea de varieti rezistente ; rotaia culturilor ; amestec de varieti ; control biologic utilizand de specii antagoniste ; culturi asociate ;utilizarea de sisteme minime de lucrri ale solului; Este necesara o gestiune adecvata a buruienilor prin :conceperea de asociaii culturale competitive ; transplantarea rapida a rsadurilor viguroase n terenuri curate de buruieni ; utilizarea de plante de acoperire a solului ; folosirea de distane mici ntre randuri ; rotaia culturilor ; eliminarea buruienilor din culturi n perioadele critice in care competiia are loc ; folosirea mulcirii, i a alelopatiei;Este nevoie de utilizarea de sisteme agricole corespunzatoare : folosirea de sisteme de cultur multiple: culturi intercalate, culturi n benzi, culturi de plante gazd, culturi mixte; utilizarea de culturi de acoperire n livezi i vii; culturi intercalate cu gazon n benzi i sisteme de legume i mulci viu; sisteme agrosilvice; sisteme de cultur analoage n diferite stadii ale succesiunii naturale a vegetaiei secundare din regiune;6. ECOLOGIE SI ECONOMIEFedorov (1977, 1981) a definit 4 mari strategii alternative de reglare a raporturilor dintre economie, societate si natura (Alternativa radical pozitiva; Alternativa radical negativa; Alternativa oportunista ; Alternativa moderat pozitiva;). Alternativa radical pozitiva: potrivit acestei abordari (economisti, bancheri, tehnocrati) ecosfera poate fi inlocuita partial de catre evolutia tehnologica;Alternativa radical negativa: potrivit acestei abordari (ecologistii radicali) solutia de reglare a raporturilor dintre om si natura este dezvoltarea unei societati pe baza de sisteme economice traditionale; Alternativa oportunista: potrivit acestei abordari pompieristice pentru reglarea dezechilibrelor si a accidentelor care apar la scara planetei sunt necesare interventii punctuale pe termen scurt, dar care nu ofera solutii durabile.Alternativa moderat-pozitiva: alternativa este marcata de dezideratul dezvoltarii durabile preluat la Rio de Janerio ca si simbol al dezvoltarii armonioase a generatiilor viitoare.Alegerea unei alternative sa a alteia sau concilierea dintre promotorii si sustinatorii uneia sau alteia presupune abordari globale ale problemelor omenirii care sa integreze: dimensiunea economica sustinuta de alternativa radical pozitiva si oportunista dimensiunea ecologica sustinuta de alternativa radical negativa si moderat pozitiva dimensiunea sociala si etica sustinute de alternativa moderat pozitivaUna din marile provocari la care trebuie sa facem fata acum la inceput de mileniu este cea a reconcilierii dintre ecologie , economie si societate.Ecologia economica si ecosociologia s-au dezvoltat in ultima vreme din ce in ce mai mult pentru a putea studia problematica dezvoltarii durabile un concept care acorda o importanta considerabila preocuparilor economice sociale si de mediu. La ora actuala teoriile economice clasice si neo-clasice obliga economistii de a considera ca distrugerea padurilor ecuatoriale, supraexploatarea rezervelor oceanice de peste, ca si contributii pozitive la bilantul economic al unei societati. Acest tip de abordare este evident unul pe termen scurt, care nu integreaza impactul acestor activitati economice pe termen mediu si lung.Punctul slab al acestor teorii economice este acela ca ele nu rezista la o analiza a societatii pe termen mediu si lung in ceea ce priveste capacitatea acestor stiinte de a furniza puncte de reper si raspunsuri privind dreptul generatiilor viitoare de acces la resursele naturale. Pentru a face fata serioaselor probleme de mediu care ameninta la ora actuala vaste ecosisteme locale, regionale, nationale sau chiar la nivel mondial, trebuie sa ne schimbam modul de a gandi mai ales in domeniul economic. Demersurile neo-clasice precum si replicile materialiste si reductioniste trebuie sa fie inlocuite de catre demersuri inovatoare care integreaza grija de a proteja resursele naturale, calitatea vietii si o dezvoltare durabila si echitabila.O dezvoltarea durabila nu vrea sa spuna o crestere durabila a productiei industriale. In tarile industrializate nevoia sociala de dezvoltare poate sa fie satisfacuta printr-o reducere a presiunii asupra ecosistemelor (reducerea risipei resurselor; deplasarea unei activitati importante dinspre productie inspre sectorul serviciilor). Pentru tarile mai sarace trebuie actionat evident in sensul unei cresteri industriale, dar economia trebuie pusa in slujba societatii si nu invers. Economismul si ecologismulIntro-o abordare reductionista demersul economic si ecologist pot sa apara ca fiind antagoniste: Finalitatea urmarita de catre economie este maximizarea productiei fara sa ia in calcul o maniera judicioasa de gestiune a resurselor. Economistul este tentat de a vedea dezvoltarea prin prisma unor simple ecuatii econometrice in care se acceseaza factori de productie externi plecand de la premisa, ca acestia se gasesc in cantitati nelimitate in natura. La polul opus, ecologia radicala cere eliminarea de facto a calculelor economice din gestiunea naturii. A fixa pretul unui m3 de lemn sau de apa presupune pentru apologetii acestui curent legitimizarea dreptului de a polua si de a exploata ecosfera si deci de a compromite sansele generatiilor viitoare.In astfel de abordari economismul intr-adevar se opune ecologismului. Aceasta situatie este astazi intalnita in tarile Europei de Est in care conceptia extrema asupra procesului de crestere economica a unei natiuni pe seama exploatarii naturii conduce in multe situatii la catastrofe uneori ireversibile. Pe de alta parte aplicarea riguroasa a unor principii exprimate de catre curentele ecologiste poate fi o cauza de imobilism economic al unei societati. Economia si EcologiaIn tarile industrializate au loc uneori confruntari destul de agresive intre exponentii curentelor ecologiste si adeptii teoriilor economice neoliberale. Aceste momente de confruntare sunt din ce in ce mai putine datorita maturizarii actorilor de ambele parti. In conditiile in care un ecologism radical se opune unui economism simplificat, apar convergente de fond intre demersurile economiei si ale ecologiei. Prin definitie economia este stiinta alocarii resurselor rare. Tot prin definitie ecologia este stiinta de a gestiona si salva resursele rare din natura.Apropierea etimologica dintre cele 2 definitii este cel putin un motiv de a apropia cele 2 demersuri pentru o gestiune adecvata a resurselor limitate.

2. Sursele de poluare a mediului inconjurator si indicarea modului de dispersie a poluantilor1. Poluarea apei Poluarea reprezint totalitatea proceselor prin care se introduc n mediu, direct sau indirect, materie sau energie cu efecte duntoare sau nocive, care altereaz ecosistemele, diminueaz resursele biologice i pun n pericol sntatea omului [latinescul polluere = a murdri a pngri, a polua] Poluantul este un factor (materie sau energie), produs de om sau datorat unor procese naturale, a crui prezen n mediu ntro cantitate care depete o limit care poate fi tolerat de una sau mai multe specii de vieuitoare, sau de ctre om, mpiedic dezvoltarea normal a acestora. Poluarea apei orice alterare fizic, chimic, biologic sau bacteriologic a apei, peste o limit admisibil, inclusiv depasirea nivelului natural de radioactivitate produsa direct sau indirect de activitatile umane, care o fac improprie pentru folosirea normal, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni alterarea (Legea Apelor nr. 107/1996). Apa este un element fundamental i indispensabil organismului uman i vieii pe Pmnt. Apa reprezint o resurs natural regenerabil, vulnerabil, fiind un factor determinant n meninerea echilibrului ecologic. Apa este una din substanele cele mai rspndite pe planeta Pmnt (7/10 din suprafata total a globului) formand unul din nveliurile acesteia, hidrosfera. Pe Pmnt, apa exist n mai multe forme: ap srat n oceane i mri. ap dulce o n stare solid, se gsete n calotele polare, gheari, aisberguri, zpad, dar i ca precipitaii solide, sau ninsoare. o n stare lichid, se gsete n ape curgtoare, stttoare, precipitaii lichide, ploi, i ape freatice sau subterane. ap gazoas alctuind norii sau fin difuzat n aer

Criterii de Performan: Identificarea surselor de poluare a apelor Identificarea agenilor poluani ai apelor Interpretarea modului de dispersie a poluanilor apelor Evaluarea impactului polurii apelor asupra mediului

Obiective: s identifice agenii poluani ai aerului n funcie de sursele de poluare s interpreteze modul de dispersie a agenilor poluani s evalueze impactul polurii aerului asupra organismului uman i asupra mediului rategii de gospodrire durabil: Directiva Cadru pentru Apa (DCA) 2000/60/EC a Parlamentului si Consiliului European, care stabileste cadrul pentru politica comunitara in domeniul apei o abordare nou n domeniul gospodririi apelor. Aceast directiv presupune gestionarea cantitativa si calitativa a apelor, avand ca scop atingerea starii bune a apelor pana in anul 2015 si definind apa ca pe un patrimoniu ce trebuie protejat, tratat si conservat ca atare. Tipuri de poluare a apei: 1. Poluarea natural se datoreaz surselor de poluare naturale i se produce n urma interaciei apei cu atmosfera (cnd are loc o dizolvare a gazelor existente n aceasta), cu litosfera (cnd se produce dizolvarea rocilor solubile) i cu organismele vii din ap. 2. Poluarea artificial se datoreaz surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nmolurilor, reziduurilor, navigaiei etc. n funcie de natura poluantului: 1. poluare fizic 1.1 termic deversarea n apele naturale a unor lichide calde utilizate ca refrigeratoare n diferite industrii (nuclear, metalurgie, siderurgie, centrale termice) sau a apelor menajere. 1.2 cu substane radioactive deeuri provenite din industria nuclear sau din depozitele de roci radioactive 2. poluare chimic cea mai frecvent form de poluare; se produce cu o mare varietate de substane, unele biodegradabile, altele cu grad ridicat de persisten i nivel ridicat de toxicitate. 2.1 poluarea cu compui ai azotului (azotai, azotii, amoniac) 2.2 poluarea cu compui ai fosforului 2.3 poluarea cu pesticide 2.4 poluarea cu produse petroliere 2.5 poluarea cu produse tensioactive 3. poluare biologic cu microorganisme patogene de origine uman sau animal (bacterii, virui) sau a unor substane organice care pot fermenta. Principalele materii poluante substanele organice de origine natural sau artificial, reprezint principalul poluant. Materiile organice consum oxigenul din ap, n timpul descompunerii lor, ntro msur mai mare sau mai mic, n funcie de cantitatea de substan organic evacuat, afectand organismele acvatice. Oxigenul este necesar i bacteriilor aerobe care prin reactii de oxidare a substanelor realizeaza autoepurarea apei. o substane organice de origine natural sunt ieiul, taninul, lignina, hidraii de carbon, biotoxinele marine etc. o poluanii artificiali, care provin din prelucrarea diferitelor substane n cadrul rafinriilor (benzin, motorin, uleiuri, solveni organici etc.), industriei chimice organice i industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergeni etc.).

substanele anorganice (n suspensie sau dizolvate) sunt mai frecvent ntlnite n apele uzate industriale. Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr), clorurile, sulfaii etc.; pot determina creterea salinitii apelor, iar unele dintre ele creterea duritii. Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice. Principalele surse de poluare 1. Surse de poluare naturale Sursele naturale de poluare ale apelor provoac modificri importante ale caracteristicilor calitative ale apelor, influennd negativ folosirea lor. Termenul de poluare a apei se refera la ptrunderea n apele naturale a unor cantiti de substane strine, care fac apele respective improprii folosirii. Sursele de poluare accidental naturale sunt n general rare, ele datornduse n special unor fenomene cu caracter geologic. Principalele condiii n care se produce poluarea natural a apelor sunt : trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zcminte de sare, de sulfai) sau radioactive trecerea apelor de suprafa prin zone cu fenomene de eroziune a solului prin intermediul vegetaiei de pe maluri, care produce o impurificare prin cderea frunzelor sau plantelor ntregi n ap.

2. Surse de poluare artificial 2.1 Apele uzate constituie principala surs de poluare permanent. Dup proveniena lor, exist urmtoarele categorii de ape uzate: o ape uzate oreneti, care reprezint un amestec de ape menajere i industriale, provenite de la gospodriile centrelor populate, precum i de la diferitele uniti industriale; o ape uzate industriale, rezultate din apele folosite n procesul tehnologic industrial; o ape uzate de la ferme de animale i psri care, au n general caracteristicile apelor uzate oreneti, poluanii principali fiind substanele organice n cantitate mare i materialele n suspensie; o ape uzate meteorice, care nainte de a ajunge pe sol, spal din atmosfer poluanii existeni n aceasta. Aceste ape de precipitaii care vin n contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate sau al unor centre populate, n procesul scurgerii, antreneaz att ape uzate de diferte tipuri, ct i deeuri, ngrminte chimice, pesticide, astfel nct n momentul ajungerii n receptor pot conine un numr mare de poluani. o ape uzate radioactive, care conin ca poluant principal substanele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul i utilizarea acestora; o apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conin impuriti deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide i solide, pierderi de combustibil, lubrifiani etc;

2.2 Depozite de deeuri sau reziduuri solide, aezate pe sol, sub cerul liber, n halde neraional amplasate i organizate: depozite de gunoaie oreneti i de deeuri solide industriale, n special cenua de la termocentralele care ard crbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparaiile miniere, rumegu i deeuri lemnoase de la fabricile de cherestea, depozitele de nmoluri provenite de la fabricile de zahr, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum i cele de la staiile de epurare a apelor uzate. 1. Surse punctiforme (apele uzate menajere, orasenesti, industriale, pluviale si de drenaj) sunt cele colectate intrun sistem de canalizare si evacuate in receptor natural prin conducte sau canale de evacuare. Apele din sursele de emisie punctiforme se preteaza epurarii si pot, de aceea, sa fie analizate statistic. Poluantii acestor surse pot fi cuantificati si controlati inainte de evacuarea in receptor. Urmarirea statistica a surselor punctiforme intampina mai putine probleme fata de cea a surselor difuze. 2. Surse difuze de poluare reprezinta emisii evacuate in mediu in mod dispers (care nu descarca efluenti uzati in ape de suprafata prin intermediul unor conducte in puncte localizate): Agricultura prin ngrasamintele chimice utilizate. Ferme. In mediul rural cele mai importante surse de poluare difuza sunt situate in perimetrele localitatilor din zonele vulnerabile; Depunerile atmosferice; Materialele de constructii; Industria; Traficul auto; Asezarile umane din mediul rural si mediul urban, avand in vedere procentele mici de racordare a populatiei la reteaua de canalizare si la statiile de epurare. Gradul de racordare a locuitorilor echivalenti la statiile de epurare in anul 2005 a fost de 34,9 %, unul din cele mai mici comparativ cu tarile care au aderat la Uniunea Europeana. Din punct de vedere al modului de propagare, indiferent de geneza acestora, se difereniaz doua categorii de surse difuze: Surse locale corelate cu solul si scurgerile prin antrenare cu precipitatii, in apele de suprafata sau prin percolare, in apele subterane, aplicarea de pesticide si ingrasaminte minerale. Sursele locale de poluare au ca provenienta urmatoarele grupe tinta: Populatia cea neracordata la un sistem centralizat de canalizare; Industria; Agricultura. Surse regionale si transfrontiere in aceasta categorie sunt incluse poluarile difuze transmise la distanta fata de locul de geneza, prin aer, respectiv depunerile atmosferice lichide si solide.

Legislatia Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996 Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea i completarea Legii apelor nr. 107/1996

2. Poluarea aerului Aerul reprezint componenta de baz a atmosferei, nveli gazos ce nconjoar Pmntul pn la altitudinea medie de 3.000 km. Gazele care formeaz aerul atmosferic sunt: azotul n proporie de 79,2%, oxigenul cu 20,8% si intro proportie neinsemnata dioxid de carbon, amoniac i vapori de ap. Prin poluarea aerului se nelege prezena n atmosfer a unor substane strine de compoziia normal a acestuia, care n funcie de concentraie i timpul de aciune provoac tulburri n echilibrul natural, afectnd sntatea i comfortul omului sau mediul de via al florei i faunei. Sursele de poluare reprezint locul de producere i de evacuare n mediul nconjurtor a unor emisii poluante. Dup natura poluanilor, emisiile poluante acestea pot fi sub form de pulberi i gaze, emisii radioactive i emisii sonore. Dup proveniena poluanilor surse de poluare sunt naturale i artificiale 1. Sursele naturale produc o poluare accidental; sunt situate la distane mari de centrele populate. 1.1 Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze i vapori, substane toxice datorit coninutul lor mare de compui ai sulfului, ce rezult n urma erupiei i a pulverizrii lavei vulcanice n aer. Vulcanii activi polueaz continuu prin produse gazoase emise prin crater i crpturi, numite fumarole. 1.2 Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc poluare atmosferic pe mari ntinderi, ce pot cuprinde mai multe ri sau pot chiar trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicat pn la mare nlime i odat ajuns ntro zon anticiclonic, ncepe s se depun. Se estimeaz c n fiecare an atmosfera poart peste 30 de milioane de tone de praf. Circulaia prafului n atmosfer_ poate dura zeci de zile. 1.3 Ceaa este frecvent n zonele situate n vecintatea oceanelor i a mrilor, care aduc n atmosfera continental cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de ap.

Criterii de Performan: Identificarea surselor de poluare a aerului Identificarea agenilor poluani ai aerului n funcie de sursele depoluare Interpretarea modului de dispersie a poluanilor aerului Evaluarea impactului polurii aerului asupra organismelor vii si asupramediului

Obiective: s identifice agenii poluani ai aerului n funcie de sursele de poluare s interpreteze modul de dispersie a agenilor poluani s evalueze impactul polurii aerului asupra organismului uman i asupramediului2. Sursele artificiale sunt mai numeroase i cu emisii mult mai duntoare, totodat fiind i ntro dezvoltare continu datorat extinderii tehnologiei i a proceselor pe care acestea le genereaz. Emiterea n atmosfer a poluanilor artificiali se poate face prin dou moduri. Principalele surse antropice sunt: arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie i gospodrii procesele industriale i utilizarea solvenilor, de exemplu n industriile chimice i cele extractive agricultura tratarea deeurilor

Poluanii cu impactul cel mai putenic asupra sntii sunt considerai: pulberile fine n suspensie i ozonul (la nivelul solului) (eea.europa.eu).

Tipuri de poluare a aerului 1. Poluarea fizic 1.1 poluarea fonic este datorat emisiilor de sunete (oscilaii armonice) i zgomote (oscilaii nearmonice sau amestec de sunete discordante). Principalele surse de poluare fonic sunt: transporturile terestre i aeriene, antierele de construcii, complexele i platformele industriale etc. Efecte: disconfort psihic sau tulburri neurovegetative, degradarea auzului i pierderea auzului nevroze, hipertensiune, tulburri endocrine. 1.2 poluarea radioactiv este datorat proceselor de emisie i propagare n spaiu a unor unde electromagnetice (razele X i radiaia gama) i radiaii corpusculare (radiaii alfa, beta, pozitroni i neutroni), nsoite de transport de energie provenite din surse naturale (radiaia cosmic, roci i ape radioactive) sau articilale (extragerea i prelucrarea minereurilor radioactive, combustibilii nucleari, centralele nuclearoelectrice, reactoarele i acceleratoarele de particule, etc). Efecte: modificri de natur genetic, afectnd cromozomii i codul genetic etc. 2. Poluarea chimic

Principalii compui poluani ai atmosferei: Compuii organici volatili: benzina, eterii de petrol, benzen, aceton, cloroform, esteri, fenoli, sulfura de carbon etc.) rezult din prelucrarea ieiului i a produselor petroliere, din composturile menajere, agricole sau industriale i din emisiile vehiculelor care folosesc motoare cu explozie. Oxizii de carbon: monoxidul de carbon provine din surse naturale: erupii vulcanice, incendii, descrcri electrice i fermentaiile anaerobe sau artificiale: arderea combustibililor fosili i arderile incomplete ale carburanilor n motoarele cu explozie. Efecte: afeciuni cerebrale, dereglri de sarcin, malformatii sau chiar decesul. Cele mai mari valori medii zilnice admise sunt de 2 mg/m3. dioxidul de carboneste principalul gaz care determin efectul de ser. Rezult din procese de combustie 79%, respiraia plantelor 17,8 %, surse industriale 3%, alte procese

naturale 0,2 %. Cantitatea totala de CO2 din atmosfera a crescut de la 1,29 ppm n perioada 19651985, la 1,5 ppm ntre 1985 i1995. Efecte: devine toxic pentru om n concentraii de peste 23 % i nociv la concentraii de peste 25 30 %.

Compuii sulfului: dioxidul de sulf provine din arderea combustibililor fosili i unele procese metalurgice. Efecte : >1,0 ppm, moartea tuturor plantelor, iar la om provoac iritaii ale aparatului respirator; n concentraii de 4 5 mg/m3, intoxicaii si decese la mamifere i om. n prezena vaporilor de ap formeaz acidul sulfuric determinnd ploile acide. acidul sulfhidric (hidrogen sulfurat) provine din surse naturale i anrtificiale (n special din industria petrolier, petrochimic, etc). Efecte: aciune toxic asupra omului i animalelor

Compuii azotului : oxizii de azot, cel mai cunoscut este NO2, care provine din arderea combustibililor fosili i emisiile motoarelor cu explozie. Contribuie la formarea smogului (Figura 1). Smogul este un amestec de cea solid sau lichid i particule solide rezultate din poluarea industrial, in special oxizi de azot i compuii organici volatili. Acest amestec se formeaz cnd umiditatea este crescut, iar condiiile atmosferice nu mprtie emanaiile poluante, ci din contr, permit acumularea lor lng surse. Smogul reduce vizibilitatea natural i adesea irit ochii i cile respiratorii. peroxiacetinitraii (PAN) se formeaz sub influena radiaiei solare i accelereaz procesul de formare a ozonului n troposfer.

Derivaii halogenilor rezult din activitile industriale.

clorul rezult din electroliza clorurilor alcaline, lichefierea clorului, producia de celuloz, hrtie i solveni organici i a pesticidelor organoclorurate. Este mai greu dect aerul i solubil n ap i se concentreaz cu uurin n apropierea solului Efecte: > 15 20 ppm, disfuncii ale aparatului respirator i iritaii severe ale mucoasei globului ocular, etc. fluorul este folosit n industria aluminiului. Efecte: produce necroze foliare, defoliere, iar n concentraii de 60 100 ppb, moartea plantelor. 3. Poluarea biologic este produsa prin eliminarea si raspandirea in mediul inconjurator a unor germeni microbieni. In prezent, poluarea biologica bacteriologica, virusologica si parazitologica, are o frecventa foarte redusa. Modul de dispersie al poluanilor Substantele poluante nu rmn la locurile unde sunt produse, ci, prin intermediul unor factori, sunt deplasate pe distante mai scurte sau mai lungi. Aflate n concentraie mare la sursa emitent, pe msur ce se deprteaz se mprtie i datorit unor fenomene fizice sau chimice, n anumite zone sau regiuni ele cad pe pmnt sau se descompun. Principalii factori meteorologici care contribuie la micarea poluanilor n atmosfer sunt: temperatura, umiditatea, vntul, turbulena i fenomenele meteorologice Emiterea n atmosfer a poluanilor artificiali se poate face prin dou moduri: organizat, prin canale i guri de evacuare cu debite i concentraii de impuriti cunoscute i calculate neorganizat, prin emiterea poluanilor direct n atmosfer discontinuu i n cantiti puin sau chiar deloc cunoscute.

Viteza de dispersie depinde de: 1. caracteristicile fizice ale sursei (viteza i temperatura gazelor, nlimea coului de emisie i diametrul acestuia, caracterul stabil sau mobil al sursei, durata de emisie); 2. caracteristicile chimice ale emisiei (concentraia poluantului i nivelul de toxicitate); 3. factori naturali: parametrii meteorologici (viteza i durata vntului, umezeala aerului, precipitaiile atmosferice, presiunea aerului), relief (culoare de vale, zone depresionare, bariereleorografice) i de prezena unor suprafee mpdurite capabile s rein particule i sa neutralizeze unele gaze.

Directive europene din domeniul calitii aerului Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea i gestionarea calitii aerului nconjurtor (Directivacadru); Directiva Consiliului nr. 1999/30/EC privind valorile limit pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot i oxizii de azot, pulberile n suspensie i plumbul din aerul nconjurtor; Directiva 2000/69/EC privind valorile limit pentru benzen i monoxidul de carbon din aerul nconjurtor; Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul nconjurtor; Directiva 2004/107/EC privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul i hidrocarburile aromatice policiclice n aerul nconjurtor; 3. Poluarea solului Solul este reprezentat de stratul de la suprafaa scoarei terestre format din particule minerale, materii organice, ap, aer i organisme vii. Procesul de formare al solului (PEDOGENEZA) are loc sub influenta factorilor pedogenici: clim, microorganisme, vegetaie i relief. Poluarea solului orice activitate ce produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata in cadrul eosistemelor naturale sau antropizate. Principalele functii ale solului: producerea de hran/biomas depozitarea, filtrarea i transformarea multor substane surs de biodiversitate, habitate, specii i gene. servete drept platform/mediu fizic pentru oameni i activitile umane surs de materii prime, bazin carbonifer patrimoniu geologic i arheologic

Solul este locul unde se intalnesc toti poluantii, pulberile din aer, gazele toxice transformate de ploaie in atmosfera, astfel ca solul este cel mai expus efectelor negative ale acestor substante. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandui spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol. Solul poate fi poluat : direct prin deversari de deeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ngrminte i pesticide aruncate pe terenurile agricole indirect, prin depunerea agenilor poluanti ejectai iniial n atmosfer, apa ploilor contaminate cu agenti poluani "splai" din atmosfera contaminat, transportul agenilor poluani de ctre vnt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Poluarea solului este strns legat de: poluarea atmosferei, hidrosferei, datorit circulaiei naturale a materiei n ecosfer. Metodele irationale de administrare a solului au degradat serios calitatea lui, au cauzat poluarea lui si au accelerat eroziunea (Figura 2). Principalele procese de degradare a solului sunt: eroziunea

Criterii de Performan: Identificarea surselor de poluare a solului Identificarea agenilor poluani ai solului Interpretarea modului de dispersie a poluanilor solului Evaluarea impactului polurii solului asupra mediului

Obiective: s identifice agenii poluani ai solului n funcie de sursele de poluare s interpreteze modul de dispersie a agenilor poluani s evalueze impactul polurii solului asupra organismului uman i asupra mediului

degradarea materiei organice contaminarea salinizarea compactizarea pierderea biodiversitii solului scoaterea din circuitul agricol alunecrile de teren i inundaiile Tipuri de poluare a solului, dupa natura poluantilor: biologic cu organisme (bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de animale, fiind in cea mai mare parte patogene. Ele sunt parte integranta din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale); chimic cu poluanti in cea mai mare parte de natura organica. Importanta lor este multipla: servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare, sufera procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le degradeaza; fizic care provoaca dezechilibrul compozitiei solului: inundatii, ploi acide, defrisari masive.

Eroziunea solului este un proces geologic complex prin care particulele de sol sunt dislocate i ndeprtate sub aciunea unor factori externi, dintre care cei mai activi sunt apa i vntul, ajungnd n mare parte n resursele de ap de suprafa. Legislaie Hotrre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007 privind modalitile de investigare i evaluare a polurii solului i subsolului; Hotrre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007 privind refacerea zonelor n care solul,subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate;

3. Efectele majore ale poluarii mediului( efectul de sera, ploi acide, stratul de ozon).

Aerul atmosferic este unul din factorii de mediu greu de controlat, deoarece poluantii, odata ajunsi n atmosfera, se disipeaza rapid si nu mai pot fi practic captati pentru a fi tratati, n atmosfera impurificata se gasesc frecvent numeroase substante chimice care reactioneaza cu oxigenul din aer sau trec n faze de agresivitate mai mare dect cea avuta la evacuarea din diferite surse. Gazele emise n atmosfera n urma activitatilor umane formeaza un adevarat ecran ntre soare si Pamnt. Aceste gaze produc o serie de fenomene specifice aerului atmosferic, dintre care de o importanta deosebita sunt: efectul de sera si potentialul de ncalzire globala, stratul de ozon si ploile acide.Efectul de sera si ncalzirea globala a pamntuluia) Formarea efectului de seraTemperatura Pamntului este determinata de echilibrul dintre radiatiile provenite de la Soare si cele de pe Pamntnvelisul gazos al Pamntului contine o serie de gaze, provenite n principal din activitatile umane, care, asemanator sticlei din interiorul serelor, permit trecerea majoritatii radiatiilor solare.Razele solare strabat atmosfera si pot fi: o parte mai mica absorbite direct de atmosfera, o alta parte este difuzata n toate directiile, a treia parte ajunge pe sol.Pamntul le radiaza sub forma de radiatii infrarosii sau termice, care ajungnd la nvelisul gazos din atmosfera sunt n mica parte absorbite, iar cea mai mare parte ajunge din nou pe Pamnt, ncalzindu-1.Gazele care se gasesc n mod natural n atmosfera si au capacitatea de a capta o parte din radiatiile infrarosii se numesc "gaze de sera". Aceste gaze sunt n principal dioxidul de carbon (CO2); metanul (CH/i); oxizii de azot (N2O si NC^); ozonul (Os); freonii (clorofluorocarbonii, C1FC); halonii (bromofluorocarbonii (CFBr).Efectul de sera este fenomenul natural care consta n mpiedicarea pierderii caldurii Pamntului.Efectul de sera duce la ncalzirea suprafetei Pamntului si a partii inferioare a atmosferei. Fara acest fenomen, pe Pamnt, temperatura medie a atmosferei ar fi prea scazuta (-15C) n loc de (+15C) ct este n prezent. Deci efectul de sera are un efect benefic asupra vietii. Efectul de sera are nsa si efecte negative, care sunt si ele foarte importante.b) Gaze de seraPrincipalul gaz de sera, dioxidul de carbon este un gaz periculos, care rezulta la arderea combustibililor fosili, ardere fundamentala pentru industrie, iluminat, transporturi.n urma acestei arderi milioane de tone de dioxid de carbon si vapori de apa se difuzeaza n atmosfera.Dioxidul de carbon se afla n componenta aerului obisnuit n concentratie de 0,03^-0,04%. Prin dublarea concentratiei sale din aer, el devine un element perturbator climatic. Cresterea concentratiei sale n atmosfera favorizeaza retinerea caldurii aproape de sol si mpiedica dispersia acesteia pe verticala, contribuind la ncalzirea generala a atmosferei.Cresterea cantitatii de dioxid de carbon din atmosfera se produce cu oscilatii anuale n care maximele coincid cu sfrsitul iernii, deci al perioadei cnd nu se produce fotosinteza, iar minimele la sfrsitul perioadei de vegetatie, cnd din atmosfera a fost absorbita o cantitate maxima de CO2. Aceste oscilatii indica rolul vegetatiei n modificarea concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera.n ultimele decenii nsa s-au facut defrisari ale unor suprafete imense de paduri, care n procesele de taiere si de ardere au dus la acumularea unor cantitati n exces de dioxid de carbon.Dioxidul de carbon are cea mai importanta contributie la ncalzirea globala a Pamntului, cu toate ca el este cel mai putin nociv, deoarece zilnic se produc cantitati mari.Principalii oxizi de azot sunt monoxidul si dioxidul de azot (NO si NO2). Ei rezulta n procesul natural de descompunere a vegetatiei, dar sunt eliminati si din ngrasamintele pe baza de azot si la arderea carbunilor si a carburantilor n motoarele cu ardere interna a autovehiculelor.Metanul este un produs al descompunerii materialelor organice. Majoritatea gazelor poluante ramn n atmosfera perioade foarte lungi de timp, ceea ce le sporeste actiunea daunatoare, deoarece pot fi purtate de vnturi la distante foarte mari de sursn de poluare.Gazele de sera au capacitate diferita de a absorbi caldura si deci contribuie n proportii diferite la ncalzirea globala a Pamntului.c) Influenta asupra mediuluiOamenii de stiinta au calculat ca ncalzirea planetei ameninta sa progreseze n ritm de 0,3C pe deceniu.n acest ritm, n anul 2025 temperatura globala medie va creste cu cea. 1C, iar la sfrsitul secolului urmator cu aproximativ 3C.Cresterea temperaturii pe Pamnt are o serie de efecte daunatoare. Un prim efect daunator consta n topirea mai rapida a ghetarilor, care determina cresterea nivelului apei marilor si oceanelorla ncalzirea globala a Pamntului se considera ca nivelul apd vacreste pna n anul 2100 cu circa 20 cm.Cresterea nivelului apelor poate produce modificari importante n frecventa, intensitatea si pozitia cicloanelor.Cresterea nivelului apelor va duce si la inundarea unor suprafete mari de teren, inclusiv a deltelor unor mari fluvii. De asemenea, suprafetele care astazi sunt puternic inundate n viitor vor fi permanent inundate. Ca urmare, exista posibilitatea ca unele constructii sau chiar orase sa trebuiasca sa fie parasite definitiv.Cresterea temperaturii Pamntului va determina ca unele zone calde sa devina umede, iar zonele uscate vor deveni si mai uscate.Se considera ca schimbarile de temperatura vor fi mai accentuate la latitudini mai mari si n emisfera nordica.d) Masuri de ameliorare a mediuluiEfectul de sera a luat o amploare deosebita si constituie o preocupare majora la nivelul ntregii planete.Cercetatorii considera ca este aproape imposibil sa se ia masuri eficiente pentru a opri ncalzirea globala a Pamntului.O serie de masuri ce urmeaza a fi luate pot doar sa ncetineasca acest fenomen.Solutiile propuse se refera la stabilizarea concentratiilor substantelor nocive la nivelul actual (al dioxidului de carbon ar trebui redus cu circa 60%, iar al metanului cu 15-20%).Pentru oprirea cresterii cantitatii de dioxid de carbon ar trebui oprite despaduririle, replantate padurile si ncetinit ritmul de ardere a combustibililor fosili.Reducerea consumului de combustibili fosili impune dezvoltarea surselor de energie nepoluante, cum ar fi: energia nucleara, energia termica, energia eoliana s.a. De asemenea, se impun masuri de eliminare a compusilor carbonului cu clorul, fuiorul si bromul (freonii si halonii).arile care potential sunt n pericol, datorita efectelor ncalzirii globale, ar trebui sa treaca urgent la luarea unor masuri care sa prentmpine eventualele dezastre la nivel international.Programul Natiunilor Unite pentru Mediu - UNEP (United Nation Environment Program) care se bazeaza pe Sistemul de Monitoring Global al Mediului - GFMS (Global Environment Monitoring System) studiaza influentele cresterii temperaturii globului n viitor.Reducerea emisiilor de dioxid de carbon si alte gaze care produc efectul de sera poate fi realizata prin colectarea gazelor asociate cu produsele petrolului, prin diminuarea scaparilor de gaze naturale din sistemele de transport si distributie si prin instalarea de compresoare mai eficiente n conductele de gaze.Ploile acidea) Formarea ploilor acidePloaia acida este definita ca o precipitatie cu pH sub 5,6. La originea ploilor acide stau degajarile din centralele electrice, n care combustibilii cu un continut bogat n sulf (cum este carbunele) joaca un rol preponderent, si degajarile produse de autovehicule.n timpul emanatiilor lor n atmosfera dioxidul de sulf (802), oxizii de azot (NOX), precum si hidrocarburile volatile se transforma n acid sulfuric (fr^SC^), acid azotic (HNOs) si alte substante. Aceste substante cad pe sol prin intermediul precipitatiilor, uneori la sute sau mii de kilometri de sursele de poluare.Principalii poluanti care contribuie la formarea ploilor acide sunt:. dioxidul de sulf, provenit din industria metalurgica, de la centralele termoelectrice, emanatiile de la autovehicule etc.;. oxizii de azot proveniti din arderea carburantilor, oxidarea lemnului, a pacurii, din emanatiile ngrasamintelor pe baza de azot etc.Formarea ploilor acide ncepe prin antrenarea celor doi poluanti n atmosfera, care n contact cu lumina solara si vaporii de apa formeaza compusi acizi.Dioxidul de sulf emis n atmosfera este transformat n prezenta radiatiilor ultraviolete n trioxid de sulf, care mpreuna cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acidul sulfuric.De asemenea, dioxidul de sulf formeaza cu vaporii de apa acidul sulfuros (HaSOs), care trece apoi n acid sulfuric.Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de sulf n atmosfera se poate realiza prin mai multe mecanisme. Oxidarea fotochimica a dioxidului de sulf n prezenta hidrocarburilor si a dioxidului de azot duce la formarea acidului sulfuric sub forma de aerosoli, producnd o ceata fina, care difuzeaza lumina si a carei densitate depinde de umiditatea relativa a atmosferei. Sarurile de mangan si de fier sau oxizii prezenti n atmosfera reprezinta catalizatori ai oxidarii dioxidului de sulf la trioxid de sulf, accelernd acest proces.Oxidarea catalitica a dioxidului de sulf n atmosfera se mai poate realiza si prin absorbtia gazului pe suprafata particulelor solide existente n suspensie, n aer. Absorbtia se realizeaza de cele mai multe ori sub forma de sulfat.Sulfatii produc pronuntate reduceri de vizibilitate n atmosfera, reduceri care sunt dependente de concentratia dioxidului de sulf, de umiditatea relativa a atmosferei si de particulele aflate n suspensie.Oxizii de azotPrincipalii oxizi sunt monoxidul (NO) si dioxidul (NO2), dintre care NO2 este cel mai periculos poluant.Dioxidul de azot este transformat n atmosfera n prezenta radiatiilor solare si a vaporilor de apa n acid azotic.De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de azot sau poate forma cu vaporii de apa acidul azotos.Concentrarea si distributia ploilor acide depinde de o serie de factori: transportul si dispersia poluantilor, natura si concentratia agentilor de oxidare, factorii meteorologici etc.Cosurile fabricilor moderne - depasind 400 metri n naltime - pot sa crute de poluare zonele nconjuratoare. Ele emit nsa elemente poluante n straturile superioare ale atmosferei, unde aceste elemente sunt purtate de vnturile de naltime la sute si sute de kilometri departare, uneori dincolo de granitele tarii care le-a produs.Astfel, unele tari au constatat ca sunt victimele nu numai ale propriilor lor ploi acide, ci si ale acelora provenite din alte tari.Procesele fizice si chimice de baza implicate n formarea ploilor acide nu se limiteaza numai la dioxidul de sulf si oxizii de azot. Numeroase alte gaze pot fi solubile la contactul cu precipitatiile, ceea ce face ca ploile acide sa atinga valori destul de mari.b) Influenta asupra mediuluiPloile acide polueaza apele de suprafata, apele freatice, solul. Prejudicii importante sunt aduse faunei piscicole, padurii, agriculturii si animalelor.n Europa, ploile acide polueaza 50% din rurile si lacurile continentului. Un lac a carui apa atinge o aciditate cu pH = 4,5 nu permite multor pesti sa supravietuiasca (aciditatea obisnuita este pH = 5,5).Pagubele aduse frunzisului padurilor de ploile acide sunt n genere foarte importante.Dupa estimarile specialistilor, 14-15% din patrimoniul forestier european este afectat de acest fenomen.Ploaia acida, sub forma unor particule uscate, fulgi de zapada si vapori de ceata, ataca arborii pe toate fronturile. Poluarea aeriana se asaza, la nceput, pe coroana celor mai nalti copaci ai padurii, care actioneaza ca un paravan natural n calea vntului. Precipitatia acida se scurge n jos, spre sol, roade sistemul radacinilor si, n cele in urma, neutralizeaza elementele nutritive de baza. Odata ajunsa pe frunze sau ace, ploaia acida blocheaza functionarea stomatelor, microscopicele orificii care permit copacului "sa respire". Procesul de fotosinteza e perturbat si ca urmare se produce decolorarea si mbatrnirea prematura.De asemenea, ploaia acida ndeparteaza elementele nutritive de pe frunze, astfel nct copacul moare ncet de "foame".Ploile acide determina si degradarea solului. Efectul nociv al acestor ploi asupra vegetatiei si apelor interioare se multiplica acolo unde terenul este usor acid.Aluminiul existent n sarurile minerale din sol este pus n libertate de acizii continuti si poate intra n apa de precipitatii si poate intra n competitie cu calciul pentru a se fixa pe radacinile fine ale arborilor, reducnd aprovizionarea acestora cu calciu si ncetinirea cresterii.Distrugerea reducatorilor din sol prin pH-ul scazut al apei de precipitatii si prin concentratia mare n aluminiu mpiedica sau diminueaza procesele de mineralizare, prin intermediul carora sunt repuse n circulatie elementele minerale necesare arborilor pentru sinteze organice.Ploile acide afecteaza si constructiile, monumentele de arta. Marmura dura (care este un carbonat de calciu) tinde sa se transforme n gips fragil (sulfat de calciu) sub influenta ploilor acide.Poluarea transfrontiera a aerului n Europa Centrala si de Est este dominata de problema ploilor acide, care este legata de emisia de dioxid de sulf si oxizi de azot de la uzinele termoelectrice, combinatele industriale mari si de motoarele autovehiculelor.

c) Masuri de ameliorare a mediuluiPentru reducerea efectelor ploilor acide s-au luat diferite masuri n functie de impactul pe care acestea 1-au avut asupra mediului tarii respective.Astfel, n tarile nordice s-a recurs la alcalinizarea apei a carei aciditate este foarte mare, datorita ploilor acide, utiliznd n acest scop varul. Varul se poate utiliza si pentru reducerea aciditatii solului.Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune nlocuirea carbunilor cu continut mare de sulf; retinerea dioxidului de sulf din gaze naintea emiterii lor n atmosfera; echiparea cosurilor uzinelor cu injectoare care sa mprastie oxid de calciu alcalin n gazele de evaporare. n privinta oxizilor de azot, si n special a dioxidului de azot, proveniti de la motoarele autovehiculelor se impune echiparea autovehiculelor cu converti-zoare catalitice antipoluante pentru cele care folosesc benzina cu plumb sau adoptarea combustibilului fara plumb.Emanatiile de oxizi de azot ar putea fi reduse si prin limitarea vitezei autovehiculelor pe autostrazi si sosele secundare. Automobilele nu prezinta nsa dect o mica parte a problemei. Marii consumatori industriali de carbune si fabricile sunt responsabile pentru 88% din dioxidul de sulf din atmosfera. mpinse de ngrijorarea fata de mediul nconjurator, majoritatea tarilor si-au luat masuri de reducere a ploilor acide.Impunerea standardelor Uniunii Europene investitiilor si autovehiculelor ar putea avea ca efect reducerea emisiilor de dioxid de sulf si oxizi de azot cu cel putin 50%. Stratul de ozonOzonul constituie un protector biologic, deoarece are rolul de ecran mpotriva radiatiilor solare ultraviolete daunatoare.Stratul de ozon din atmosfera nalta absoarbe eficient razele ultraviolete, oprind majoritatea razelor daunatoare n drumul lor spre suprafata Pamntului.Energia radiatiei absorbite ncalzeste ozonul si astfel apar straturi calde n partea superioara a stratosferei, care se comporta ca un copac pus peste stratosfera. Daca tot ozonul din atmosfera ar fi comprimat la presiunea de la suprafata Pamntului, ar rezulta un strat cu grosimea de numai 3 mm.Lipsa stratului de ozon ar duce la aparitia unei poluari de natura radianta, prin cresterea fluxului de radiatii ultraviolete de la Soare, care ajung la sol.Acest fenomen prezinta un mare pericol, deoarece se stie ca radiatia ultravioleta este sterilizanta pentru formele inferioare de organizare, care stau la baza lanturilor trofice si, n acelasi timp, este foarte periculoasa pentru oameni.a) Formarea stratului de ozonOzonul este o forma de oxigen care se formeaza atunci cnd moleculele de oxigen sunt supuse actiunii radiatiilor ultraviolete solare, cel mai adesea n stratosfera. Radiatia respectiva descompune molecule de oxigen, iar o parte din atomii liberi de oxigen se recombina cu oxigenul si dau nastere la ozon. Reactiile care au loc sunt:lumina- O + O hvO + O2 - O3Noua configuratie, ozonul, se caracterizeaza printr-o proprietate pe care oxigenul biatomic nu o are si anume, aceea de a absorbi sau a reflecta multe din razele ultraviolete emise de Soare.b) Degradarea stratului de ozon n mod natural, difuzia ozonului din stratosfera, unde are rol protector, spre troposfera, unde ar putea da efecte negative, este frnata pe de o parte de distrugerea sa de catre radiatia solara:hv O3 - > 02 + OIar pe de alta parte, prin reactia sa cu umiditatea din troposfera, reactia care duce tot la distrugerea sa n straturile de aer n contact cu biosfera.Acest echilibru dinamic natural care guverneaza nu numai concentratia ozonului n straturile nalte ale atmosferei, ci i limiteaza si zona de existenta, poate fi puternic perturbat de om.Distrugerea stratului de ozon a fost observata prin anii '60, cnd s-a constatat cu iarna si primavara se formeaza gauri n stratul de ozon de deasupra Antarcticii, cantitatea de ozon putnd scadea uneori cu 30-40% din total.Cantitatea de ozon revine aproape la normal vara, cnd temperatura creste.Distrugerea stratului de ozon s-a produs si deasupra altor regiuni ale globului.Se pare ca n Europa si SUA patura de ozon s-a micsorat n proportie de 2 pna la 6%.Se apreciaza ca n anul 2030, daca nu se iau masuri drastice, cantitatea de ozon de pe glob se va diminua cu 6%.Degradarea stratului de ozon se datoreaza emisiei n atmosfera a unor gaze nocive, provenite din activitatea umana.Aceste gaze au n continutul lor carbon (CO2, CO, CH4, hidrocarburi); azot (NOX, n principal NO2), clor (freonii), brom (halonii), hidrogen (H2O si H2). Aceste elemente intervin n reactiile chimice care se produc n troposfera si stratosfera.a) Oxizii de azot, rezultati ca gaze de ardere n motoarele avioanelor supersonice, ce evolueaza n stratosfera sau produsi de microorganisme, determina reducerea concentraiei de ozon. Reaciile n care intervin sunt:NO + O3 - ^NO2 + O2luminaO3 - *>O2 + O hv NO2+O Se apreciaza ca dublarea concentratiei oxizilor de azot determina reducerea contractiei de ozon cu 18%. Reducerea numai cu 1% a concentratiei de ozon determina o crestere cu 2% a transparentei aerului pentru radiatia ultravioletei.b) Difuzia spre straturile superioare ale stratosferei ale unor combinatii ale carbonului cu fluorul: diclordiflormetanul CF2C12 (freon 12) sau triclormono-fluormetanul CFCb (freon 11) contribuie, de asemenea, la degradarea stratului de ozon.Freonii sunt folositi ca agenti frigorifici n agregatele frigorifice si ca propulsanti pentru producerea aerosolilor de produse cosmetice sau medicamentoase.Gazele din spray-uri sunt mprastiate direct n atmosfera, cele din conductele frigiderelor ajung si ele n atmosfera.Fiind destul de stabili din punct de vedere chimic, ele au o viata lunga n atmosfera (probabil ntre 40 si 150 de ani) si astfel au destul timp pentru a difuza spre stratosfera.Freonii nu sunt distrusi n troposfera, dar n stratosfera sunt descompusi de razele ultraviolete, iar rezultatul este ca apar atomi liberi de clor, care ataca ozonul. Reactiile care au loc sunt:CF2C12 ---- ----- ^ CF2C1 . + CI + hvCFC13 ------------- > CFC12 . + CI .CIO + O----------- > CI + 02Productia freonului a crescut foarte mult n ultimele decenii, ceea ce a facut ca tone de astfel de substante sa ajunga anual n atmosfera, ceea ce determina o descrestere pronuntata a concentratiei ozonului.c) Umidificarea straturilor nalte ale atmosferei, ca urmare a formarii vaporilor de apa prin arderea carburantilor n motoarele avioanelor supersonice, duce la distrugerea stratului de ozon, chiar n zona sa de existenta naturala. Se apreciaza ca dublarea umiditatii stratosferei va duce la scaderea concentratiei ozonului cu 1%. d) Acidul clorhidric gazos eliminat n atmosfera de rachete distruge de asemenea stratul de ozon. Se estimeaza ca fiecare lansare a unei nave speciale nseamna depozitarea a 56 tone C12 n zonele superioare ale atmosferei.

c) Influenta asupra mediuluiDistrugerea stratului de ozon ar avea ca efect nu numai cresterea globala a fluxului de radiatii ultraviolete solare, ci si deplasarea spectrului lor spre lungimi de unda mai mici, cu actiune cancerigena mai pronuntata. Specialistii considera ca prin reducerea cu 5% a ozonului atmosferic va determina aparitia a circa 8000 de cazuri suplimentare de cancer epiteliar numai n SUA.Reducerea stratului de ozon determina, de asemenea, cresterea numarului de maladii ale ochilor si a maladiilor infectioase.Din punct de vedere ecologic, reducerea stratului de ozon are efecte mult mai grave asupra fitoplanctonului si zooplanctonului.Vietuitoarele din oceane contribuie n cea mai mare masura la reciclarea carbonului si oxigenului (circa 90%). Daca algele marine ar fi distruse de radiatia ultravioleta, ciclurile acestea ar fi grav compromise. De asemenea, ar lipsi complet milioanele de tone de peste care astazi sunt extrase pentru hrana omenirii.Pe uscat, se apreciaza ca actiunea radiatiei ultraviolete ar fi mai drastica, periclitnd n primul rnd productia cerealiera.Radiatia ultravioleta poate produce si o serie de efecte genetice, efecte ce nu pot fi neglijate.d) Masuri de ameliorare a mediuluiPentru limitarea distrugerii stratului de ozon se impun o serie de masuri:. nlocuirea carbunilor sau a pacurii cu alti carburanti;. nlocuirea treptata a productiei si consumului de freoni;. nlocuirea ngrasamintelor pe baza de azot cu ngrasamintenaturale; valorificarea gazelor reziduale..'.. Conventia de la Viena, intrata n vigoare n anul 1985, are ca obiective principale gasirea de substante si tehnologii alternative, efectuarea de cercetari privind substantele daunatoare ozonului.Protocolul de la Montreal "Substante care diminueaza stratul de ozon" intrat n vigoare n 1989 stabileste pentru asa-numitele "substante controlate" -freonii si halonii - limitele admisibile care nu trebuie depasite.

4. Masuri de protectie a mediului si combatere poluariiEpurarea apelorCombaterea poluarii apelor se realizeaza prin masuri ce urmaresc, n primul rnd, prevenirea poluarii apelor.Pentru multe ramuri industriale, pentru zootehnie si diverse activitati sociale, modalitatea cea mai eficienta de combatere si limitare a poluarii este epurarea apelor uzate nainte de evacuare, n aceasta operatie, apele uzate sunt supuse unor tratamente succesive, prin care continutul de poluanti este diminuat, astfel nct, n urma diluarii cu apele rurilor n care ajung sa nregistreze concentratii ct mai mici.Tratamentele care se aplica includ tehnologii bazate pe procese si fenomene naturale: fizice, chimice si biologice, aplicate diferentiat la diferite categorii de apa uzata, iar n cadrul acestora se deosebesc diferite tehnici si metode de lucru, functie de compozitia apelor uzate. Epurarea mecanicaSe mai numeste epurare primara si se bazeaza pe procese fizice de separare a poluantilor din apele uzate. Epurarea mecanica reali zeaza - Apa epurata in prima etapa prin ndepartarea mecanic.Evacuare materiilor grosiere m suspensie, mai mari de l mm, n

n a doua etapa, prin procese de decantare gravitationala, n instalatii numite deznisipatoare, se ndeparteaza suspensiile constituite din particule minerale (sol si nisip).Materiile grosiere se ndeparteaza pentru protejarea pompelor si evitarea nfundarii conductelor. Apele uzate, dupa primele doua etape, sunt conduse n instalatii numite decantoare primare, unde de sedimenteaza restul de substante n suspensie si partial cele aflate n dispersie coloidala, care contin si substante organice. Exista mai multe tipuri de decantoare, functie de natura apelor si procedeul aplicat. Decantoarele sunt constructii din beton de forma dreptunghiulara sau radiala n care apa uzata curge cu viteza mica pentru a grabi depunerea particulelor n suspensie. Namolul rezultat din depuneri e colectat, periodic si evacuat din instalatie. Unele statii de epurare mecanice sunt prevazute suplimentar cu separatoare de uleiuri si grasimi.Epurarea chimicaAceasta metoda utilizeaza pentru ndepartarea poluantilor procese chimice si fizico-chimice. Metoda se aplica apelor uzate industriale si altor categorii de ape cnd se urmareste o epurare rapida si eficienta.Epurarea chimica se aplica att poluantilor n suspensie, ct si celor dizolvati.Astfel, materiile n suspensie fina care nu se decanteaza n decantorul primar, ele aflndu-se dispersate coloidal, se elimina cu ajutorul unor reactivi chimici, numiti coagulanti (de ex. saruri de Al si Fe n asociere cu alti reactivi), se mai folosesc si coagulanti sintetici numiti polielectroliti.Aplicarea procedeului de decantare cu coagulanti asigura eliminarea materiilor n suspensie n proportie de peste 95% si reduce continutul de substante organice dizolvate.Pentru eliminarea poluantilor dizolvati se recurge la reactii chimice n care reactivul introdus formeaza cu poluantul un produs greu solubil, care se depune pe fundul bazinului de reactie sau e descompus sau transformat ntr-o substanta inactiva.Astfel se pot elimina din solutie: metale grele, cianuri, fenoli, coloranti etc. Ca reactivi se utilizeaza laptele de var, clorul, ozonul.Apele uzate acide sau alcaline, datorita agresivitatii lor chimice, se supun preepurarii, operatie ce consta n neutralizarea lor n bazine cu ajutorul unor reactivi chimici.

Epurarea biologicaI se mai spune epurare secundara si se aplica pentru eliminarea din apa a poluantilor organici biodegradabili, care pot constitui hrana pentru microorganisme. Eliminarea substantelor organice dizolvate n apa se face prin adsorbtia lor la suprafata celulelor microorganismelor, n principal bacterii.Ca urmare, apar noi celule de bacterii si asa-numitii metaboliti: bioxid de carbon, saruri minerale etc. Materialul celular format se prezinta sub forma de flocoane aglomerate sau pelicule relativ usor decantabile.Populatia microorganismelor care efectueaza epurarea are o compozitie mixta. Ponderea o detin bacteriile aerobe si alaturi de ele se dezvolta o serie ntreaga de alte microorganisme vegetale si animale, cu reprezentanti din clasele: ciuperci inferioare, alge albastre, protozoare, metazoare.Toate aceste microorganisme care se gasesc n relatii de interdependenta si participa direct sau indirect la reducerea poluantilor organici alcatuiesc mpreuna o biocenoza specifica, a carei stare de echilibru este n strnsa legatura cu conditiile de exploatare a instalatiei de epurare.Se practica trei procedee principale de epurare biologica: a) Cu namol activInstalatia de epurare include un bazin de aerare numit aerotanc, n care apa uzata provenita de la decantorul primar este aerata puternic cu ajutorul unor dispozitive de insuflare a aerului si un bazin de sedimentare - decantorul secundar.n timpul stationarii apei (2-4 ore) n aerotanc se formeaza flocoane de microorganisme care consuma substanta organica poluanta, ducnd la formarea unui material celular cu aspect de namol.Namolul sedimentat n decantorul secundar este utilizat partial pentru nsamntarea aerotancului, iar excesul e ndepartat sau condus n alta instalatie a statiei de epurare. Apa rezultata este epurata n proportie de 85-95%

b) Cu biofiltre Instalatia de epurare contine biofiltrul propriu-zis, care este un turn de1-4 m naltime, ce contine o umplutura de material inert, formata din piatra sau mase plastice, si un decantor secundar. Apa uzata provenita de la decantorul primar este introdusa prin partea superioara a biofiltrului contracurent cu aerul. Pe suprafetele materialului de umplutura se formeaza o

pelicula biogena ce are o compozitie asemanatoare namolului activ, de care difera prin repartitia grupelor de microorganisme, n timp ce la namolul activ biocenoza este relativ uniforma n masa aerotancului, datorita agitarii continue a apei, n biofiltru are loc o stratificare a grupelor pe naltime, functie de gradul de epurare realizat. Eficienta biofiltrelor este de 70-80%.c) Cu iazuri de oxidareSe utilizeaza de obicei ca un procedeu de epurare globala pentru ape uzate cu volum relativ mic. Iazul biologic poate fi amenajat in bazine de pamnt cu adncime mica, sub l metru, si dotat sau nu cu instalatii de agitare si reaerare. El poate prelua toate operatiile efectuate n treptele statiei de epurare: decantare primara, epurare biologica, decantare secundara etc. sau poate fi utilizat n completarea decantoarelor primare ca treapta de epurare biologica. Asa cum se practica de obicei pentru epurarea apelor uzate provenite de la fermele zootehnice.Populatiile de microorganisme care participa la epurare n iazuri sunt aceleasi ca si n instalatii si n plus se adauga si algele care prin procesul de fotosinteza aduc un aport de oxigen, n plus, algele asimileaza pentru hrana proprie ionii de amoniu si sarurile fosfatice care rezulta din descompunerea substantelor-organice de catre bacterii, realiznd n acest mod epurarea apelor si sub acest aspect. Epurarea avansataPrin aplicarea procedeelor de epurare mecanica si biologica nu pot fi eliminate din apele uzate multe dintre substantele minerale solubile si, de asemenea, substantele organice nedegradabile biologic, astfel nct, pentru unele folosinte importante, cum sunt alimentarile cu apa pentru populatie si unele alimentari industriale, epurarea clasica, conventionala, nu este suficienta.Este necesara o epurare mai avansata din punct de vedere al ndepartarii poluantilor si datorita reutilizarii surselor de apa, care conduce la concentrarea poluantilor neepurati n treapta primara si secundara. Epurarea avansata a apelor uzate, ca si a apelor reutilizate se poate obtine prin aplicarea procedeelor care se bazeaza pe procesele fizico-chimice cunoscute si folosite deja n tehnologiile chimice de fabricatie: adsorbtia, extractia, distilarea, schimbul ionic, oxidarea chimica si electrochimica, spumarea, denitrificarea etc.

Din punct de vedere al eficientei si al costului dau rezultate bune adsorbtia, schimbul ionic si oxidarea chimica.Procedeele de epurare cu adsorbtie se aplica pentru eliminarea cantitatilor mici de substante organice ramase dupa epurarea biologica, n practica se utilizeaza, n special, pentru epurarea avansata a fenolilor, detergentilor si a substantelor care pot mprumuta miros si gust neplacut apei de baut. Ca material adsorbant se utilizeaza, cel mai des, carbunele activ obtinut prin conditionarea speciala a carbunelui vegetal sau fosil.Procedeul de epurare cu schimbatori de ioni se aplica n general pentru demineralizarea apelor uzate sau de alimentare, sarurile anorganice nefiind epurate n instalatiile clasice.Schimbatorii de ioni se utilizeaza frecvent pentru eliminarea poluantilor minerali aflati n apa sub forma ionica: calciu, magneziu, sodiu, sulfati, fosfati, amoniu, nitrati, metale grele etc., iar unele tipuri, sintetizate n special pentru acest scop, pot epura si compusi organici ca: fenoli, detergenti, coloranti etc.Procedeele de oxidare chimica utilizeaza o gama larga de produsi chimici cu proprietati oxidante, dintre care cele mai uzuale sunt substantele care degaja oxigen: ozonul, apa oxigenata si clorul cu produsii sai: bioxidul de clor, hipocloritul etc.Metodele de oxidare se aplica cu rezultate bune la ndepartarea substantelor poluante organice: fenoli, coloranti, unele pesticide etc., precum si a celor anorganice: cianuri, sulfuri, unele metale grele etc.Statiile de epurareStatia de epurare poate functiona cu una, doua sau trei trepte dupa provenienta si caracteristicile apelor uzate. Astfel, apele uzate provenind din industriile prelucratoare ale materiilor prime si ale materialelor anorganice necesita, dupa caz, tratamente n treapta mecanica, treapta chimica sau ambele trepte n succesiune. Apele uzate provenind din industria prelucratoare de materii prime organice, ca si cele provenite din activitatea sociala si zootehnica, necesita, dupa caz, tratament mecano-chimic, mecano-biologic sau mecano-chimic-biologic, n succesiune.n instalatia de epurare se urmareste, n general, epurarea sau inactivitatea tuturor substantelor care pot polua mediul nconjurator.Astfel, materiile organice, retinute n separatoarele mecanice si n decantorul primar, mpreuna cu o parte din depunerile decantorului secundar sunt trecute n instalatia numita metatanc si supuse unui proces de fermentatie anaeroba. Prin aceasta operatie, substantele volatile, cu miros neplacut, rezultate n urma hidrolizei enzimatice a substantelor organice, ndeosebi a lipidelor si protidelor, sunt transformate n gaz metan si bioxid de carbon, n continuare,

reziduul obtinut n metatanc, namolul, este deshidratat de paturile de uscare, de unde rezulta un produs n mare parte mineralizat si n general inactiv. Pe de alta parte, apa rezultata din decantorul secundar este trecuta printr-o instalatie de dezinfectie, n care apa este tratata cu clor si n acest mod cea mare parte a bacteriilor, n forma vegetativa, este distrusa, rul receptor primind o apa cu potential infectios mai redus.Schemele tehnologice de epurare mentionate sunt deseori completate, n practica, cu diferite instalatii si mecanisme suplimentare n scopul asigurarii unor eficiente avansate. La fiecare treapta de epurare, timpul de stationare al apelor uzate variaza ntre 30 minute si 2-4 ore, functie de tehnologia aplicata.Din aceasta cauza statiile de epurare au dimensiuni diferite de la statiile mecanice proiectate pentru debite mici de apa uzata, de 5-10 l/s, pna la statiile complete de epurare, proiectate pentru debite de sute si mii de l/s.Purificarea emisilor gazoasePentru prevenirea si combaterea poluarii aerului se pot lua masuri medicale si masuri tehnico-organizatorice.Masurile medicale constau in primul rand in stabilirea de norme sanitare sau de concentratii maxime admise pentru diversi poluanti atmosferici.Concentratia maxima admisibila inseamna cea mai mare concentratie a unui poluant care poate fi acceptata. Obijnuit se stabilesc doua norme sau concentratii maxime admise pentru fiecare poluant atmosferic si anume: onorma maxima momentana, care nu poate fi depasita in nici un moment, deoarece este direct periculoasa pentru organismul uman si o norma medie, care are la baza variatiile concentratiilor in timp ale diversilor ploluanti, determinate de emisiile variabile,de influenta factorilor climatici, de conditiile atmosferice etc. Normele medii pot fi si ele de mai multe feluri, in functie de timpul pentru care se calculeaza, astfel:norme medii pe o zi, pe saptamana, pe o luna, pe un an. Cu cat tmpul de calcul este mai mare, cu atat concentratia adimisa este mai mica.In al doilea rand, masurile sanitare constau in cercetarea influentei poluarii aerului asupra sanatatii populatiei din zonele de risc, adica zonele in care concentratiile maxime adimise sunt depasite si riscul de imbolnavire a populatiei este prezent.Masurile tehnico-organizatorice cad in sarcina organelor administrative sau de specialitate din diferite domenii care contribuie la poluarea aerului. Dintre acestea amintim: construirea de unitati industriale in afara zonelor de locuit; asezarea industriilor poluante fata de zonele de locuit, astfel incat vantul dominant (cel mai frecvent din zona) sa bata de la locuinte spre industrie si nu invers; inlocuirea combustibilului inferior cu combustibil superior, mai putin poluant, pentru incalzirea locuintelor si mai ales generalizarea sistemelor de incalzire prin termoficare; interzicerea circulatiei autovehiculelor cu defecte de ardere care elimina cantitati marei de poluanti atmosferici in localitati; dotarea zonelor libete dintre intrprinderile industriale poluante si locuinte cu spatii verzi alcatuite din arbori rezistenti la actiunea poluantilor (stejar, salcam, plop); tratarea prealabila a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentratiilor poluantilor produsi; inzestrarea intreprinderilor industriale cu instalarii de retinere sau neutralizare a poluantilor atmosferici; construirea de cosuri cat mai inalte si/sau ridicarea presiunii de eliminare si a temperaturii emisiilor pentru usurarea difuzarii in atmosfera a poluantilor; autocontrolul poluantilor eliminati in atmosfera la nivelul emisiilor chia de catre intreprinderile industriale insesi.La enumerarea surselor de poluare s-a aratat cat de complicata este stabilirea componentei unui poluant pentru a putea fi incadrat intr-o categorie precisa, iau uniformizarea acestora s-a vazut ca este imposibila, deoarece, practic,nici o sursa nu elimina un singur poluant, ci o combinatie a acestora intr-un grad mai mare sau mai mic de pondere a unora asupra celorlalti.La fel de important de precizat este faptul ca pana acum inca nu s-a ajuns a se concepe aparate de epurare (purificare) complexa, adica pentru mai multi poluanti deodata.Datorita acestor fapte, categorisirea unor metode de epurare dupa natura poluantilor este destul de grea. Deocamdata, ceea ce se poate afirma cu siguranta este ca pentru epurare pot exista doua categorii de metode: fizice si chimice, care dupa modul de actionare pot fi la randul lor impartita in diferite subgrupe: Metede fizice: uscate, umede si combinate; Metode chimice: prin spalare, prin reducere, prin separare, prin absortie si prin adsortie.Instalatiile si aparatele de epurare se pot grupa astfel: Instalatii sau aprate de purificare directa a poluantilor; Instalatii sau aprate de purificare care necesita un tratament al agentilor nocivi inainte de epurare; Instalatii sau aparate care utilizeaza ambele principii in acelasi timp. Din punct de vedere al mediului in care lucreaza pot fi: Inestalatii si aparate care lucreza in medii umede; Inestalatii si aparate care lucreza in medii uscate.Dupa modul de actionare pot fi aparate care folosesc: principiul detentei, pricipiul de impact, soc si inertie, principiul centrifugal, medii filtrante, pricipii electrostatice pentru medii uscate, iar in medii umede pot fi spalatoare, filtre umede, epuratoare cu spuma, separatoare dinamice. Aparatele care necesita un tratament prealabil al agentului nociv inainte de epurare pot fi cu ceata sau acustice. Dintre modelele si instalatiile cele mai reprezentative ale metodelor fizice si chimice se prezinta cateva in continuare.

Aparate care folosesc pricipiul detenteiLa acest tip de aparat purificarea are la baza forta gravitatiei si pentru ca sa fie cat mai eficienta este necesar ca viteza amestecului gazos supus purificarii sa fie mica in interiorul instalatiei.Dintre aceste aparate: camera de depunere care se foloseste numai pentru captarea prafului, camera de depunre cu placi sau deflector introduse orizontal sau inclinat pe care se depun particulele.

Instalatii si aparate care folosesc principiile de impact, soc si inertieIn astfel de aparate si in special impactorul in cascada, camera cu sicane etc., aerosolul curge intr-o ordine sigura a unor ajutaje astfel incat fiecare dintre ele prezinta o viteza mai mare decat cel precedent. In felul acesta, particulele mai grele vor fi retinute de primele trepte, iar cele mai usoare de ultimele.Un astfel de aparat este pulvocaptorul, care este construit dintr-un numar mare inele conice care isi misoreaza treptat diametrul in directia de miscare a gazului supus purificarii.Acestea sunt asezate unul langa altul la intervale mici, mentinand intre ele spatii inelare, prin care se elimina 95-97% din gazul care trebie purificat. Restul de 35% din gaz ce antreneaza cea mai mare cantitate de praf trece printr-un canal cu un diametru mic, orientat spre un acumulator de praf (ciclon), in care se depune praful.

Aparate care folosesc principiul de separare prin centrifugare -cicloanele sunt aparate in care particulele sunt eliminate pe baza fortei centrifuge dintr-un gaz care se roteste. Particulele de praf antrenate de forta centrifuga se lovesc de corpul ciclonului (fig. 5.10) si cad la baza de unde se elimina. Daca se monteza mai multe cicloane in baterie se obtine un multiciclon care asigura un grad de purificare marit.

Aparate care folosesc mijoace filtrante Pentru retinerea din gaze a particuleleor extrem de mici in conditii medii de temperatura, umiditate si coroziune se utilizeaza instalatii si aparate speciale numite filtre, iar oeratia corespunzatoare se numeste filtrare.Mai des folosite sunt filtrele fibroase, filtrul cu saci. Dintre materialele folosite la fabricarea filtrelor amintim: bumbacul, lana,inul, matasea, azbestul, sticla si diferite sintetice (poliamidice, poliacrilontrilice, poliesterice, polietilenice etc.).

Instalatii si aparate care folosesc principiu separarii electro staticeSepararea electro statica consta in incarcatea particulelor solide si a picaturilor fine de lichide de catre ionii de gaz produsi prin descarcari electrice in gazul din jurul unui electrod de inalta tensiune si apoi deplasarea particulelor si picaturilor catre un electrod colector legat la pamant.Aceasta metoda se utilizeaza cand exista un volum mare de gaze de purificat formate din particule fine sau ceata si nu exista riscul de explozie.Dupa mediul in care lucreza pot sa fie filtre electrice uscate sau umede, iar dupa forma electozilor pot fi uscate tubulare sau uscate cu placi (fig. 5.12).Filtrele electrice umede se folosesc la separarea prafului din mediile umede. In acest caz, electrozii de depunere sunt confectionati din tuburi de plumb de forma cilindrica sau hexagonala, sudati pe o placa tubulara plumbuita, care se sprijina pe marginea carcasei.In afara de aparatele pentru medii uscate sau umede mai sunt aparate si instalatii de purificare speciale: Aparate dinamice speciale pentru debite mici si mijlocii. De exemplu: rotociclonul care indeplineste in acelasi timp si rolul de ventilator si cel de desprafuitor, in prezenta unei perdele de apa.

Aparate de epurare prin aglomerare sonica, care se bazeaza pe efectul aglomerarii aerosolilor sub actiunea undelor sonore de frecventa inalta. Efectul de aglomerare este datorat ciocnirii particulelor care capata o miscare vibratorie indusa de mediul fluid in vibratie.Aglomerarea sonica e influentata de urmatorii factori: frecvent; timpul de expunere in campul sonic al aerosolului alcatuit din particule uniforme si de concentratie uniforma; intensitatea sonora; concentratia aerosolilor; temperatura. Sirenele, care sunt aparate generatare de unde sonore si pot fi statice si dinamice. Diferenta dintere cele doua tipuri este ca primele nu contin nici o piesa in miscare, pe cand cele din a doua categorie au o parte din componente mobile.Sistemele de epurare sonore au ca avantaje: functionarea la temperaturi inalte; eficacitate mare; securitate absoluta; investitii acceptabile.Primele aplicatii industriale ale epuratoarelor sonice au fost realizate in S.U.A in 1948 la recuperarea negrului de fum provenit de la un cuptor alimentat cu gaz natural. Cu rezultate bune s-au folosit si la epurarea gazului de furnal, in industria de acid sulfuric, a unor gaze provenite de la unele cuptoare metalurgice etc. Alegerea unui aparat sau unei instalatii de epurareSe considera ca alegerea unui singur sistem de epurare este insuficienta si deci, cand se porneste la conceperea unei instalatii de epurare, se recomanda sa se mearga pe un sistem combinat, avand in acest mod asigurata atat o epurare cat mai aproape de cea ideala, cat si o siguranta ca in cazul defectarii unuia din aparate, celelalte care concura la combinatia respectiva vor functiona in continuare.Alegerea epuratorului se face tinand cont de un complex de factori ca: dimensiunile si conceptia aerosolilor; debitul de fluid purtator (aer sau gaze diverse); gradul de epurare, volumul cheltuielilor de investitii, reparatii si intretinere, siguranta de exploatare etc.De regula, cand se urmareste o epurare foarte avansata se recurge la sisteme de purificare in mai multe trepte, pornind de la sistemele de epurare grosiera, prin mijloace mecanice (camere de depunere, cicloane, filtre cu saci), continuand apoi cu o epurare intermediara (senifina), realizabila in turnuri de pulverizare si in final cu o epurare fina, de obicei cu ajutorul filtrelor electrice.Operatia de epurare sau purificare a emisiilor gazoase are in primul rand scopul asigurarii sanatatii oamenilor si in al doilea rand doar recuperari economice.Datorita acestui fapt se impune ca dimensionarea aparatelor si instalatiilor de epurare sa nu se alunece pe panta economicitatii, neglijandu-se aspectul principal al aepurarii, deoarece in acest caz cheltuielile facute cu instalatia respectiva vor fi inutile, ele nerezolvand obiectivul primordial.Sursele de zgomot sunt:a. Mijloacele de transport-rutiere (80-90dB), feroviare, aeriene (avion la decolare 120-130 dB);b. Zgomotele de vecintate stabilimente industriale, antiere, dar i utilizarea aparatelor casnice (un aspirator produce 50 dB, un frigider 20 dB, concerte rock 110dB etc.Zgomotul determin numeroase efecte. Poate afecta auzul omului, printr-o oboseal auditiv (care reprezint un deficit provizoriu de auz), care se manifest de la 75 la 80 dB, fie prin efect de masc (adic zgomotul mpiedic recepia conversaiilor ori semnalelor de pericol), fie o pierdere definitiv a auzului, care survine n caz de zgomot intens i prelungit (peste 85 dB timp de 8 ore pe zi, de-a lungul mai multor ani).n tabelul 8.6. care urmeaz sunt prezentate cteva date referitoare la intensitatea zgomotului din diverse locuri:

Tabelul 8.6.Intensistatea zgomotelor din diverse locuri

LoculIntensitatea zgomotului (dB)

Prag auditiv0

Sunetele naturii10

Bibliotec20

Conversaie40

Zgomot ntr-un birou aglomerat50-60

Aspirator70

Zgomotul trenului80

Zgomot de strad90

Ciocan pneumatic

Concert rock

Motorul pornit al avionului cu reacie

Avion cu reacie n timpl decolrii

Pragul dureros

Zgomotul poate avea, de asemenea, efecte asupra sistemului cardio-vascular, sistemului digestiv ori psihicului, fiind un agent de stress. Poate mpiedica dezvoltarea limbajului i deprinderea cititului la copii (M.Duu, 1998).n scopul reducerii nivelului de zgomot s-au stabilit anumite limite admise. Pentru aceasta se folosete noiunea de nivel acustic continuu echivalent la locul de munc. n Romnia normele admise sunt: 90 dB n halele industriale; 75 dB n locuri cu solicitare mare-centrale telefonice, centre de calcul, 60 dB n laboratoarele de cercetare-proiectare, 50 dB n zonele de locuit urbane, 45 dB n zonele de recreere i zone protejate.Pentru identificarea i caracterizarea fenomenelor ce afecteaz calitatea solului se au n vedere urmtorii parametrii: pH-ul solului, coninutul n azot, fosfor i potasiu, coninutul n metle grele, nitrai, fluor, contaminarea cu ageni patogeni etc. Aceast sarcin de monitorizare a calitii solului este n responsabilitatea Institutului de Cercetri de Pedologie i Agrochimie. Sistemul de monitoring pentru solurile din Romnia realizeraz: Urmrirea sistematic a caracteristicilor colective ale solului i tendina acestora n zonele afectate de activitatea uman i n alte zone; Prognoza evoluiei strii de calitate a solurilor; Avertizarea organelor interesate n cazul unor evoluii periculoase n vederea prevenirii i limitrii efectelor; Furnizarea de date pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor care genereaz fenomenele de poluare n vederea realizrii msurilor de limitare i atenuare a pagubelor; Urmrirea n dinamic a msurilor de prevenire i combatere bazate pe datele furnizate de sistemul central de monitorizare; Asigurarea de date necesare fundamentrii Programului Naional pentru Protecia Mediului nconjurtor cu privire special la resrsele de sol mai ales cele folosite n producia vegetal; Furnizarea de date necesare privind poluarea de fond sau global pentru a fi stransmise Sistemului Internaional de Referin din cadrul Programului Naiunilor Unite pentru Mediul nconjurtor sau altor organisme cu care Romnia coopereaz (C. Ru, S. Crstea-1983, D. chiopu-1997).

Prevenirea eroziunii solului, datorita apelor sau a pantei terenului de 5 - 8 % se realizeaza prin: culturi antierozionale; executarea de culturi in fasii, cu sau fara benzi inierbate; lucrari de terasare a terenului; aplicarea asolamentelor; executarea araturilor pe curbele de nivel; plantarea de perdele forestiere; realizarea de constructii pentru prevenirea si combaterea efectelor torentilor; regenerarea pajistilor; aplicarea odata la un an, sau la doi ani de ingrasaminte naturale; suspendarea pasunatului pe timp nefavorabil, primavara timpuriu si toamna tarziu etc.Astfel, pentru prevenirea degradarii fizice sunt necesare: pregatirea solului in conditii de umiditate optima; irigari efectuate la timp si in cantitatea corespunzatoare; rotatia culturilor; efectuarea lucrarilor agrare conform cerintelor si in graficul de timp.Pentru prevenirea acidifierii trebuie: utilizare corecta a fertilizantilor dupa analiza solului; controlul pH-ului solului; aplicarea de amendamente cu calciu in caz de sol acid.Pentru prevenirea si combaterea poluarii prin exces de apa se executa: retele de desecare si drenaj; lucrari de afanare la 70 - 80 cm adancime; irigarea va evita formarea de balti; se vor cultiva specii de plante corespunzatoare zonei; se vor practica asolamente; se va controla cantitatea de apa pe zone. Saraturarea secundara se poate preveni si combate prin: mentinerea cantitatii de apa in sol la valorile optime; prevenirea formarii de cruste prin executarea de lucrari agricole; acoperirea cu covor vegetal pe durata cat mai indelungata; efectuarea uneori, de irigari de spalare; constructia de sisteme de drenaj si de desecare; urmarirea continutului de saruri din sol. Poluarea chimica, biologica si cu materiale radioactive se poate preveni prin controlul namolurilor aplicate, a conditiilor de depozitare a materialelor. Poluarea cu pesticide a solurilor se poate preveni prin: cultivarea de soiuri de plante rez