33Sintagmeliterare

Vitrina literara)

ISSN: 2286-4563 Tiparul executat la Eurostampa Timişoara

Redactor-şef: Geo GaletaruRedactor-şef adjunct: Ion Căliman

Secretar general de redacţie: Silvia BitereE-mail: geogaletaru@yahoo.com

Sintagme literareSub egida Asociaţiei Culturale „Vatra Dudeşteană”

Publicație a comunei Dudeştii Noi

Nr. 3 (20), Mai, 2016Director fondator: GEO GALETARU

sintagme literare

2

Poesis

să călătorim vei spune zăpezilorcu ochii închişi dureroşicu cei trei cai ai celor trei cavaleridin cele trei oraşe din cele trei ţăripeste trei lumi în al treilea ceasla cântatul cocoşilor

.....................................

altădată este acumîn semnul de piatră de pe fruntea de carnece inefabilă inconştienţă face ca trecerea ta prin lumesă pară uşoarăsă ignori zilnic îngerii din piaţa mare a oraşuluice trişti şi resemnaţi te arată cu degetulşi îsi spun poveşti de încurajare

.....................................

eşti fratele meu iubitul copilultatăl rătăcitorte-am spălat cu nisippână ţi s-au estompat formele divineşi ai rămasmirajul de amiazăîndrăgostirea lipsită de obiecttransparenţa dureroasă a unei amintiriochiul cerului din templele de piatrăai îngenunchiatumplându-mă de har

.....................................

palmele tale miros a moartecu cenuşă te-am presărata moarte îţi miros coastele întinse la soareverde cristalin şi gravamprentă a uităriicoamă cenuşie sincopatăatâta zădărnicietămâiere şi greaţă de sineîntuneric verde cristalin şi gravmoartea e în ochii tăi drumuiţiun strop de fumun ger cu lună plinăcântă zeiţă a lupilorsunt sub stele şi aş vrea să plecapleacă-te cu discul tău urlător

ADRIANACHIDU

pe capul uriaşo flacără neagrămoarteamaterializează

.....................................

deşertul roşu tremurând sub lună sub apefâşâind sub poalele zeiţeimângâindu-i gleznele spumoasesparte de discul auriu căzut în uitarelumina răspândea un cal zglobiuşi iubitdeparte

.....................................

Emily Dikenson a fost în cerşi acolo a văzut un rubin uriaşeu am fost în iadşi în iad este un rubin uriaşea se bucură de o companie aleasăeu nădăjduiesc într-o societate distinsăsatana e frumos ca un cer negrusuferinţa lui e măreaţă ca o patriecomunicarea lui e ironică, sclipitoare, charismaticăe o iluminare dureroasăvai de carnea care depinde de spiritcasele iadului sunt înalte drepte şi raţional împietritegândacii locuiesc şi foşgăie aicicu drag aş plecadar al meu nu mai e nicăierie cineva ce iubeşte în golşi se decupează o formă pe negativdin care îţi trimite calde salutăripână în centrul iadului mai este mult de mersde aici se vede un rubin uriaş ca un tronşi un ochi mare încercănatşi ochiul vorbeşte ca o gură

.....................................

umăr la umăr ascultăm litaniile nesfârşite eu sunt zeiţa şi semnul eimesajul se curbează precum sânii multipli

cu lumină m-ai alăptateu sunt cea care s-a născut pe sineşi s-a murittrupul meu este un jurământ rătăcit în lumeun glas înalt creşte şi mă atinge

.....................................

recunoaşte această dărnicie receaceastă poartă de apăa doua este un întuneric de nepătrunsdin care răzbate un râs cristalin şi îngăduitoro lună plină se aşează pe fruntea taşi fruntea ta vibrează ascuţitacum se deschid oglinzile

.....................................

am uitat sub salcia din faţa casei un râuam uita că ai plecat şi te aştept încă la masăcălătoria reface imaginea unei luminoase absenţenimic din tine nu se ascundemoşteniri străine ne susţinmemoria e un cârlig de care atârnă carnea verde a zeiţeiau trecut cele două glorioase zileau formele noastre susţinere în acest universîncerc să te arătşi mă descopăr vorbind despre minedin orice parte liniştea străluceştetăcerea plouă încet în susverde auriu cu o glisareşi acesta e chipul şi asemănarea ta cu minesă ignor oare ruptura infimă prin care pătrundemirosul pătrunzător al minciunii

.....................................

în ce parte sunetul devine purpuriu m-ai avertizatmi-ai luat capul livid şi rece în mâinişi asta şi asta sunt unaluni în şir după ce te-am ţinut în braţeam mirosit a moarteşi dacă acest corp e tot ce avemcum de le refuză animalelor sufletul nemuritorai ales un sunet acum şi un semnsau ai ales să obiectivezi nebunia,supravieţuirea, urâţenia depravarea, batjocura, ura, frica, orgoliul

sintagme literare

3

Poesis

ANA MARIAGÎBUvineri seară mâine e ziua mea de naştere oraşul a apus înainte să-mi zicănoapte bună hai să fugim din el este bâlci sub pământ ar fi frumos să ajungemcât mai este toamnă terogterogterog du-mă acolo unde au plecat mulţi şi nu s-au mai întors se spune că e atât de frumos am auzit că au carusele colorateşi răspunsuri pentru toate visele pe care n-am putut să le trăiesc intrarea… e undeva între două păduri de mesteceni totu-i atât de alb dragul meu nu-ţi fie frică de lumina în care s-au pierdut atâţia ne vom regăsi la carnavalul meschin unde biletul costă două suflete

testament dacă te întrebi ce ne-a mai rămas priveşte peisajul care ne înconjoară uite în stânga vezi cicatricile (încă mai ard uneori mai des dor se simt furnicături sub ele ca şi cum gloanţele unui război interior se lovesc de cer) în partea binelui se ascunde un morman de răspunsuri fără întrebări

nu te sfii să iei câte ai nevoie nimeni nu le revendică de ani buni te aştepţi să vezi cerul şi pământul dar nununu sus avem tavanul de cărţi pe care ar fi trebuit să le citeşti ca să mă înţelegi jos ard mocnit toate scrisorile pe care nu ai îndrăznit să le scrii seara poţi auzi pianul cântând singur furtuna înaintând spre noine-a mai rămas o toamnă şi o zi apoi tăcere

jocuri inventate

obişnuiam să ne jucăm cu bucăţi de oraşe părăsite atunci când părinţii nu ne supravegheau de la ferestrele blocurilor moarte tu alungai oamenii rămaşi (încă le aud urletele) eu reconstruiam clădiri din cioburi (nu reuşeam să ajung la acoperişuri)uneori ploua peste noi şi apele luau tot ce doreau în câteva clipe oamenii ne numeau zei mâniaţi aruncând în noi cu pietricele colorate seara le striveam oraşele iar ei jucau de-a v-aţi ascunselea printre ruine spuneau că suntem criminali de mici

linişte de dimineaţă

petalele de cireş s-au îngropat demult în provocarea toamneiîncă poţi auzi pământul prăbuşindu-se sub greutatea lor

în tabloul acesta care nu va fi expus niciodată într-un muzeu simfonia oaselor rupte este noul cântec de leagăn el a spus "mai sunt 4 ore până la apus atunci lumea va împietri în oraşul acesta unde nu se întâmplă nimic trebuie să distrugem tot ce iubim" de pe acoperiş cerul pare mai întunecat ca niciodată ştii povestea meaurăsc soarele ăsta sângeriu care tocmai a apus din casa în care nu a locuit nimeni vreodată poţi auzi bătând la uşă toţi cei pe care i-ai uitat învăluită în perdele de speranţăduc lumină în pumniprin labirinturi înnoptite

voi reveni

la primul meu spectacol nu a venit nimeni cortina s-a prelins peste machiajul meu rudimentar de gheişă m-am aplaudat singură am dansat în cercuri perfecte îmbrăcată în rochia albă pe care mama nu o suporta nici faţa de porţelan nici sunetul paşilor pe parchetul vechi nici faldurile hainelor n-au putut acoperi întunericul şi tăcerea la următoarele reprezentaţii am dansat cu fulgerele în păr sub piele mi-am injectat furtuni (chiar dacă mi-e frică teribil de ace) umflându-mă ca un nor diform care prindea contur de elefant în ochii unui copil am îmbrăcat un giulgiu croit manual cu bucăţi din apus şi am cântat simfonia oaselor rupte a fost singura dată când bezna sălii s-a cutremurat

sintagme literare

4

Poesis

ANA POP SÎRBUÎncet, încet se lasă amiaza

Încet, încet se lasă amiaza.Flacăra bărbatului tânăr Adulmecă povestea Ca pe-un vânat,În timp ce femeia toarnă vinul.Amiaza mocnește,Mai ales pe fața albă de masă,Când în jur nu se plimbă nimeni,Ci stau minuțios, la vedere,Pâinea, peștele, morcovul,Lămâia și vasul de aramă...

Dinlăuntrul

Ți-e sete. Vezi aburi, corăbiiSanctuare, cuvinte micșorate,Aștrii nenăscuți, lumina caravanelor,Sclavi, temple, osuare, aduceri-aminte,Palori, țărmuri, spirale, purpură,Întregul scufundat, memoria, apusul,Bolți de apă, dinlăuntrul, catedrale,Tăieturi, harpe, nume, principi,Sinucigași, stele, plăcuțe,Tobe, atingeri, coline, canguri.Toate, în mărime naturală.

Umbrele serii

Mai jos de râu stăm singuri Și priponim cuvintele de ape.Sunt reci. Ca umbrele serii.Doar în jurul lor, Sfera.Luna dispare.Se scutură priveliștea.Palid e drumul.Vino și dă la o parte întunericulCe desparte apele...

Se face dimineaţă

Portretul ei, înfățișând o surâzătoare ființă.Se face dimineață. Și de-abia auziCum ți se lovește suflarea De o altă ființă din tine...

Ecoul pândit pe toate feţele

De fapt, înlăuntrul nostru heruvimii viseazăȘi-alunecă, alipindu-se de noi ca de-un perete vechi,Pe care se plimbă trecutul, precum gălbenușul în ou.Și zici că adevărul luminează mocnitȘi rămâne agățat de ecou, pândit pe toate fețele,Cu lumea de-afară, închizându-seÎn ficțiunea dinlăuntru...

Pe o pajişte femeia ţine ochii închişi

Pe o pajiște femeia ține ochii închiși.Din timp în timp, umbra ei se clatină.Corbi mari îi acoperă trupul.Trupul ei alb... Ea stă cu ochii închiși.Pajiștea e goală. Doar corbii-i destramăLiniștea de pe chip. Ea nu-i mai vede,Nici nu-și mai acoperă fața.Pe o pajiște femeia ține ochii închiși.Din când în când, umbra ei se mai clatină...

Să invoci mătasea portretului

Atunci când paginile cărții citite se-mpuțineazăȘi ne înconjură cu încremenirea unui coral,Netezești febra complice a cărții,Te lovești mereu de povestea copilăriei,De parcă mereu ai căuta ființa de-alături Și-auzi râsul obiectelor izbindu-se de prezența ta.Aici îți voi spune că ele alunecă nepăsătoare.Întorci pagina. Nu-i târziu să o scrii din nou,Să-i vorbești cu fața scufundată În răsfrângerile ei încete...

Solilocvii

În dimineața aceasta stau de vorbă cu mine Despre cărți, onomastici, despre cerul Normandiei.Din când în când ascultăm „Gloria” de Vivaldi.Însemnăm literele măruntelor file.Coborâm cu buricele degetelorPână la Roma lui Nero.Dimensionăm secundele.Suntem tăișul sfârtecatCe-mparte amiaza...

Cercuri ascunse

Cu puțin înainte de miezul nopții,Lustruiai printre rafturi niște nimicuri. Mocneau, înălțându-se ca omida pe trunchi.Erau clipele care-mpingeau ficțiunea înainte,Închipuind albul morții.Rătăceam în după-amiezile fără contur...

Cupa e plină

Jocul de șah e pe străzi.Un domn privește pe deasupra cravatei.Se aude un clinchet târziu.Cupa e plină.El trece strada.Odaia nu are margini.Pe ușă, un stol de păsări negre.

Cam așa stau lucrurile cu melancolia.

Portret de femeie

Meditam la femeia aceeaPe care am văzut-o într-un gang.Admirată de fulger, învăluită de aripi.O neclintită îmbrăţişare,Când nu mai vedeam nimic.Pelerinaj subteran prin ape freatice.La capătul liniştii, trecătorii nu o băgau în seamă.Părea o porumbiţă de lut. O pâslă pe clopot.Rar îşi deschidea ochii.Fluturii mureau în obscuritate.Printre nori vedeamCum povestea creştea.

sintagme literare

5

Poesis

ARMINA FLAVIA ADAMmoartea de la fereastră

într-o iarnă ca astavoi împărți aceleașișine cu moartea,un accelerat în care călătorizgomotoșise împing să ocupeun loc la fereastră.

treizeci

la treizeci de ani dau semne de bătrâneţe,nu mai ştiu cum se face un castel de nisip,cum se trece o iarnă în doi,ninge, mă lepăd de trup,sunto urmă-n zăpadăadăpostind un iepure orb.

insomnie

m-am săturat până peste capde pisici:o mie de voci,niciuna a mea,tot mai rotundă se face luna de plasticsub care un dumnezeu ranchiunosmă trage de păr.

strânsoarea

dacă-mi doresc ceva din toată inimae de ajuns să închid ochii –visul vine prin spatele meu,mă cuprinde cu ambele brațe,la fel făceau și buniciicând îmi petreceam vacanța de vară la țară:mă strângeau atât de puternic,încât mi-era teamă

că n-o să mă mai lase niciodată să plec.noaptea din paharștiu ce înseamnă să-ndes în paharmelcul strivit într-o amiază a oricare alta,nucul dezbrăcat de lumină,oricât aș turna,paharul meu nu se umple,golul rămas se despică în două,când strada se-mbracă în umbre de-un ceas,am două mâini stângiși-o piatră pe umăr.

verde

lumina e un adevăr aproape verde.am mușcat din eacum aș fi mușcatdintr-un stârv.de când m-am aruncat în gol,mama îmi aprindela căpătâinoapte de noapteaceeași lumânare de piatră.

o țigară uitată

vreau să trăiesc,să plantez trandafiri în locuri nepotrivite,să-i privesc pe furișdeschizându-se dimineața devreme,să am copii cu păr blond și pistrui pe obraji,să le cumpăr vată de zahăr,să îi rotesc în caruselul din târgpână ce ochii li se fac tot mai negri,să povestesc cu vecina de la firma de telefoane,să fumăm o țigară,s-o lăsăm neterminată pe masă,apoi să ne aruncăm în groapa comunăpe care cândva am fotografiat-ola periferia orașului.

ardere de noiembrie

granița dintre viață și moartee-atât de subțire –pot coase cu ea un abdomen despicat,pot să tai mămăliga de pe masa bunicii,deși am spus că nu-mi mai e teamă,un șoarece mic stă să-mi crapeîn piept.

prima lecție de zbor

azi puii de vrăbii învață să cadă din cuiburi,peste câteva zilepământu-și va face culcușîn penele lor,asta-i o lecție bună, îmi zic,prind curaj,m-arunc pe fereastră,la ora când toți se întorc la casele lor,un câine galben de spaimălatră în mine.

întunericul de la fereastră

la moartea mea a fost liniște multă,nu s-a bocit,nu s-a citit testamentul,la moartea mea i-am cântat unui melcdespre Dunăre, despre viață,am dat de pomană vederile de la mare,stiloul de-argint,bunica m-a sărutat pe frunteși s-a strecurat pe gaura cheii.

autoportret

n-am nimic special:unu șaizeci și trei înălțime,kilograme în jur de șaizeci,ochii mari și căprui,părul lung, lăsat liber pe spate,nu folosesc fonduri de ten,creme-antirid, perle autobronzante,meșe de păr sau fixativ în exces,cu toate acestea,sunt numai miere și zahăr –altfel nu îmi explicde ce toți se-mbulzescsă îmi măsoare singurătateaîn linie dreaptă.

sintagme literare

6

Poesis

CORNELIUS IOAN DRÃGANiubito cer şi pământ

Iubito, cer și pământ,În care-mi scurm viitorul,De care mă agăț ca un copil mic,Încă neînțărcat.

Iubito,Pe care eu, cu ochiul Meu,Te-am agățat ieftin în Aurocorul Din centrul Vasluiului,Punându-ți stigmata pe frunte.

Iubito,Iartă-mă azi de Paști,Iartă-mă crud,Că mă adap ca și Căprioara lu’ Labiș,Zi de zi, din inima ta caldă.

gând

Sunt un surogat Mi-am zis Străbătându-mi cu mâna rece Părul năclăit de țigări & bere ieftină În discuții aprinse

dimineaţa în braţele talee altfel

Mă mişc, mişcător de eram –Tu mă săruţi,Eu îţi întorc sărutul.Tu mă cuvânţi,Eu îţi ascult cuvântul.Tu mă dezmierzi,Eu te ating.Tu surâzi,Eu, simplu, te doresc.Tu mă săruţi,Eu te iubesc.

Mă mişc, mişcător de eram,În marea dragostei tale,Dis-de-dimineaţă.

Fragilă

uneori îmi condamn păsările la moarte în colivii de ceară le dau sânge cu oțet niște țărână e moartea aia cînd mai faci sufletului un nod cu sârmă și îl implori să rămână într-un câine mort aș prefera o exorcizare în care demonul să fiu eu înainte de a putrezi pe bucăți flămânde de mine ca de spicul întreg după moarte mă caută prin fiecare aripă și ochi mă strig cu tina în ochi eu îmi dorm mierea pe buze

Fior

îngheț așteptarea sub pleoapă mâinile orbite mi te caută printre zile până în apusuri plâng urlet mi te așezi în coapsă te acopăr să-ți fie cald lumină rece mă pătrunzi până mă faci fior cu mine de mână dispari

Depărtare

mă dezbrac de piele răscolesc în carne poate ai lăsat vreo urmă găsesc una pe braţul stâng cu ochiul scurs cu degetul întins la depărtarea din cui o culc în patul inimii

îi cânt nu există distanță între gânduri nu există distanță între gânduri adoarme din nou

Spirit

În nălucirile tale îmi treci mâinile prin păr îmi despletești ascensiunea este prea greușerpii își varsă veninul în două cu mieren-am mai văzut niciodată atâta mișcareadorm pe pământul vișiniu acoperită de înveliș alb cu inima în brațe

Stare

muntele mă caută eu îmi simt corpul tot mai greu câteodată mi-e cald elevată de o undă dincolo de vis îmi uit trupul în sare oamenii coboară îl admiră în fond este un cristal căruia îi vezi doar strălucirea de sus nu doare să-ți vezi moartea prin atâția ochi cel mai rău și mai rău e să-ți curgă o lacrimă i-ar îneca pe toți

Tremurândă

sunt bine am doar câteva răni pe dinăuntru lăsate de tine și o inimă făcută ghem de pe vremea când îmi sărutai ochii și părul nu insista chiar sunt bine doar un pic amorțită de atâtea tăieturi în piept nu regreta nici nu te întoarce lasă-mi râurile să plângă să curgă spre nicăieri lasă-mă să-mi hrănesc porumbeii zgribuliți de frig și singurătate

sintagme literare

7

Poesis

DANDÃNILÃ

ARTĂ POETICĂ

Se ia un vulcan încă tânăr, încă modest,nesulfurat de amurguri ascunse în sine,epigon al potopului, granit încă răcorosca o parodie a primelor semne. Tradusechiar sub reliefurile triumfalelor lespezi.

Și cerneală groasă, lavă ucenicind strofasub șiruri paralele de ploaie – insomniilece departe, pori nepătrunși de protosilaberimând doar cu sine, așa e orice început:nevinovată ceață, greu de citit dimineațacu disperarea de a deveni muțenia însăși.

Doar zăpezi îmblânzite vă doresc tuturorcu diminețile limpezite, între parantezeși urși albi ca niște vise flămânde și reciiar trei muze să vă presare peste falangezestre cântărită pe cea mai fină balanță,(infuzii matinale de rime alese cu grijă),numai dureri nevindecabile prin cuvinte.

DEMOLARE

Cu lucruri moarte ce nu mai pot fi dresate,dacă nu crezi că ești treaz, înțeapă-te bruscîn pulpă, adulmecă lada de zestre a mamei,cu levănțica zdrobită de o sută de ani, tragesertarele cu secrete și recitește repede totul,deschide cutiile ruginite ca și cum ai căuta,înainte să vină gunoierii, înainte să ne cadăzidurile subțiri lovite de buldozerul galben.

Dantelele rămân agățate de sulița gardului,bătrâna leagănă păpușa cu cap de porțelan:după valul de moloz, colivia contorsionată,o inimă din carton lăcuit pe care scrie 1900cu sângele atât de roșu și proaspăt de parcăa fost ieri – dar nu mai e secolul tău, nimicnu va mai lipi tencuiala de carne pe trupulde acum, mai ușor decât amintirea norului,decât amprenta unor buze pe o fotografie.

PEISAJ

Prin geam de sticlă securizată se onduleazătrecătorii muți, florile de salcâm și o pădureîn care bănuiești un lup singuratic – ai voie,vezi orice fără pericol, safari pentru o femeieviața mai virtuală decât parfumul de sintezăși cine știe ce chipuri atavice dar nevinovate.

Poate o gară, trecută prin mașina timpului,să te ducă la destinație? (unirea cu lumina,ar zice unii, sau trecerea în regnul vegetal)destramă-te cu voia ta printre toate acestea,oprește-te, ascultă o muzică visată mai ieriîn care potecile se scriau singure iar munțiiaveau trecătorile numai pentru sufletul tău,când țărmurile păreau dureros de apropiate.

CĂLĂTORIE

De abia ne mai așteaptă iernile,răceala urcând pe statuile goaleniște clopote de piatră. Nebuniedinspre nordul boreal. Mușcamînsetat din gheața aceea superbăca o insomnie a primului fiord.Dimineață neagră apoi cenușie,în tine continuă drumul neștiutdin foc zăvorât și oțel albastru,de zeu bărbos decăzut în ambră.La marginea imperiilor, vulcaniși vulturi, tu condu-mă departede vraja corăbiei moarte demult.Țărmul ca o blană moale de lup,ofrandă pentru celălalt anotimp.De abia ne mai așteaptă iernile.

PĂDURE

Răcoarea de verde, ca episodul pleoapelormuritoare și frunze nălucite într-o imagine.Eva îmi scrie de departe că luna se ascundeiar aburii îmbracă oamenii care se apropie,

stafii cu gâturile răsucite spre acel echinoxprecum s-ar trezi un inorog iernatic din albascultând cu atenție un corn de vânătoare.

Sub trunchiuri înscrisurile urcă spre nord.O, cercurile ascunse în lumenul roșiatic,prea bine știu că le-am citit într-o seară!Ca o pictură de Giotto necurățată de fumpe care o pipăi ca orbul, sub carele de focîn locul pădurii doar povestea de demult,cum ard frunzele, arde însăși depărtarea!O singură flacără mai rece decât celelalte,doar un singur gând ce ne mai viscolește.

BUSOLĂ

Din Veneție în Veneție, ocean în ocean,înțelept ca un pește alb de o sută de ani,săgeată abia ruginită sub apele tulburi:dacă nimerești roza vânturilor în inimăîi vei recunoaște prea otrăvitele petaleși carnea amăgitoare din insula stearpăCristoforule, tu neînfricatule Magelan.

Marea – ce întunecată și lentă meduzăcu porturi și tentacule ca de mărgean:Să nu te aștepți la nici o recunoștință,la nici un plocon îndulcit, de curtean.Mereu strigă din balenă câte un Iona,te mângâie mai aspră o lumină difuză,rescrie cu valuri pe nepăsătoarea sferă:o iubită îți va smulge din mână timona,Cristoforule, tu neînfricatule Magelan.

CARPE DIEM

Deci ia această zi care spune: da, da,poate fi ultimul chibrit, ultima piatrăcu care mai faci cercuri spre limanulșerpuit. Pentru poem, ia o mașină despălat scrisul de mână. Din Americava veni un aparat pentru conversații,o diademă ruginită mai ieri. Aprindelampa și citește nivela cu apă – încăsuntem orizontali, ne mai mângâiemcu ideea că nevăzutul este din carneși oase. Căința, valul lovit de diguri,toată tristețea lui Rembrandt, printrevăduve cu negre lalele. Apoi, ieșireadin clar-obscur, tot jarul nebănuit. Iași cercul din care nu mai poți să ieși,precum prințul împietrit sub copaculmilenar, cu tălpile înfipte în Nirvana.

sintagme literare

8

Poesis

FLORENTINABORGOVANstudiu interior extatic zi

motto: clasicizarea fricii tale, minuţioasapierdere de fiinţăşi amintirea ca o pată de ulei, tremurătoarele dovezi pe scurt morişca învieriibutoniere care ne închid în trupul public, pastişăa nefericirii, chicoteala, tagma de conţopiştva fi retrasăşi greierii de jad din gura morţilorşi sângele şi aerul şi propria ta moarteastfel: sancta simplicitas! dar unde-i bietul isaac?vorbesc de celălalt, de babelo dansatoare în tutu plânge aproape de halleiar ţevile caloriferului sunt sparte şi sunetulde clopoţel şi glasuri de băieţisau domnul maupassant umblând în patru labeculoare subţiri în care plutesc singuratici condori şi rozul ţipător şi aşteptarea animalică pe scăriemanând unelte de silex, ştampile, paradisul tenace al vorbirii,vorbireafumigaţiune, articulaţii artificiale de femurle prince d’aquitaine a la tour abolie aproape de halle

trei personaje intră-n vorbaîşi leagănă capulşi mor. această splendidă mişcare - lamele finede singurătateorele două după amiază, oră copleşitoare la peronul doi alături de cearceafurile care-atârnă, se distingmulţimi pedestre, un bărbatcu pălăria în mână, are aerul că fuge spre zidul de betonruinatun impiegat ridică discul, o tânără femeie transpirată aruncăţigara

îşi scoate ochelarii, clienţii se aşează la coadăşi aşteaptă să le vină rândulfemeia tânără agită vesel mânael pare vesel şi-şi face vânt cu ziarul, claxoane ici şi colo,concert sfâşietorşi discordant.

iar marginile reflectante-ale reţeleiiţind să reţină energiade vibraţie. urmarea este foarte micăşi-aproape poate fi mâncatăde-o furnică: printre rotiţele infante. ne apucăm să spargem scarapersoanele: eleainsul fragil , razant şi toxic, tov. Iulian ,şoferul păduraru paul, portăreasagolanu milucadoamna hetrea îşi caută pisica, domnul vetriceo înjură, iar titi boldescu la sfârşit va spune: aş mai stada’ uite că mă caută unu’ de la fisc. mişcarea: rest ultim, ceva atârnat de un text de o moarteşi mâinile tale lipite de umeraşii rozalii ai spaimei. bine proptit în spătar, el se înclină cu scaunul, în echilibruprecarpe picioarele din spateîşi trece prin plete degetele subţiri şi scuipă sub masă. revinepe cele patru picioare al scaunului, se apleacăspre urechea ei şi-i vorbeşte şoptit, precipitat.- numai să nu mă baţi! zice ea cu voce nesigură, depărtându-seuşor.cu înghiţituri lacome îşi beau berea. se ridică şi pleacă.un aer vag şi fără profunzime pluteşte peste celelaltepersoane. numai atât: ca să descriemstradela roşieadio adio darnu mai e nimenirespiraţia ta ca arborii gingaşi ai fricii şi blufulgraţios: babiţa.

sintagme literare

9

Poesis

GABRIELA CREÞANSerbare cu vânt

Serbarea abia începuse. prapuri şi pangliciviu colorate dichiseau turnuri şi porţi.exuberante. umflate de râsulbubonicrăsucite sub o pală de vânt spre o sumbrălucire de doliu. ca vârful de lanceîmpungând stridenţa vopselilor.

în perechi musafirii la drum de seară picaula aşternut, maculându-lcu bărbi despicate de capripezi sau de fauninăclăite de-al vorbelor slin (deflorând gingaşe urechi. ierbivore).

de-a curmezişul aleilor nori cu duiumulrăsturnau încărcatele careşi-un fulger alegea din mulţime pe unuldespicând simultan călăreţul şi calulalbindu-i...

diluviene convoaieprocesiuni circumambulatorii de lazărinomazi. plenipotenţiari îmbumbaţi şiprostime gângavă şi birnicădau buluc înăuntru cu prunci urduroşicu zăvozi şi cu fiare zdupăindpe jerăgaiul aprins. cu belciugul în nas.tărtăcuţe ce sună a golsughiţând voluptuos când o mână maternăfără silă îi scarpină după lobul urechiicu ciobul..

serbarea începuse.drepte şi albe ca lumânări de botezpăsări abstracte sculptate în blocuri de aerciuguleau corzi de argint desenate în palme(a vieţii, a inimii sau via lasciva) şi ochiide feldspat ai vreunui mesean adormitcare cade pe spate, încetdin mormanul de perne...

se înfoca bairamul. ilaritatea şi silase-nlocuiau rând pe rând. după capriciul

hazardului. ora înclinându-şi balanţaspre noaptea profundăau fost aduse şi torţele gata aprinseaşezate de-a lungul pereţilor în ulcioare înaltecât statul de om (şi chiar oameni eraucu braţe întinse spre cer, arzând în extazîntr-un cearcăn de un roşu coruptşi opac).

era o lumină precară. de grotă.consacraţi am mâncat animalul totemicmăscuiţi de sudori şi secreţiiagonice. leorpăind gânditori, melancoliciîn blăniţacreaţă şi leoarcă de sângele viu, de urinacălduţăl-am cusut pe unul de-ai noştri: cel mai blând,cel mai drag, ascunzându-lîn cuptorul adânc de pămînt. în scutec de lemnparfumatsă se lămurească în focuri şi lacrime oaiadocilă. cu gură de aur zbierând...

şi a fost o lucire de vechi testamentepe măşti smălţuite zăbovind îndelungtransformându-le-n bestii. cu mandibule largicu frunte teşită şi cornînlunat. strălucind. şi-au gemut melancolicîn ritmul acuplării nocturne plesnindu-şişezutul vânăt-aprins. şi-au urlat din rărunchi...

pentru ei am ales desfătări musulmanespre al cărnii uituce răsfăţ: mesaline, bacantegynandre bărboaseculese din bâlciuri şi gropi. un harem nărăvaşde îngeroaice cârne cu şaleîncăpătoare ca beciurile în care-s închişicondamnaţii la moarteşi sâni revărsaţi opulent în căldări, desgoliţica fructe prea pline ce le îndoaie din taliesă pară smerite în mers. roadă oprită din careorcine poate gusta. nepedepsit. miruit...

cântau tibicine. un lânced plictisse întinsese ca apa murdară pe treptelenopţii. domenii pustii. coborândspre abatoare secrete prin marele vântmânate în turmeînlăcrimate în rut animale cu frunţile greleplecate în piept în semn de supunereoarbă. şi coame încurcate furioase...

sintagme literare

10

Poesis

Moartea e Același Lucru și Viața e Aceeași SchimbareÎn rest tot ce seamănă cu lumea asta tot ce o definește e neasemuitulUitați orice fel de chip și de asemănare pentru că ultimul adevărE doar o altă mutație genetică cu aceeași neschimbată aparență

Urmează imagini cu puternic impact emotionalFemeia care și-a cuțit iubitul cu patruzeci de lovituri pe minutȘi stai pe aproape că nici nu știi ce pierziCă vine Muma Pădurii și nici nu realizezi…

Zăpada roșie era în iarna comunistă într-un sat din Ardeal pe lângă frigul dement umbla și rabia pe ulițe se auzea că niște câini au rupt în bucăți o vulpe turbatăși ce să vezi: ca să prevină o epidemie în masă autoritățile au ales Soluția Comodă să omoare toți câinii satului până la ultimul cu sodă caustică injectabilă

io eram un puști amărât nu știam ce se întâmplă mi-am luat și io cățelul și hai sus pe deal la vaccinat

acolo vaiete urlete și lătrături ceva ardea cu mult fum într-o groapă mare oamenii stăteau la o coadă interminabilă câinii erau teribil de speriați era un peisaj de groază de la capătul lumii

unul din băieții mai mari susținea că nu nu-i vaccinează ci dimpotrivă omoară toți câinii… (credeam că-și bate joc de mine și era să ne luăm la bătaie)

când am ajuns aproape în față unde nenea doctorul veterinar injecta câinii un dulău nervos tocmai îl mușcase de mână zăpada era roșie ca la tăiatul porcului și asistentul pansa doctorul vădit îngrozit

dulăul era mort toți câinii erau exterminați la grămadă apoi aruncați și arși în groapa comunăunii din ei încă de vii

cu Bambi a mers repede era un cățel cuminte abia lătra a plâns un pic și gata

mult mai târziu am aflat că acel regim odios venise la putere cu aceleași practici teroriste aplicate pe oameni

în rest toate bune și faine bine c-am scăpat bine că eu și cu Bambi al meu ne-am dat copilăria la vaccinat

GEORGE G. ASZTALOSCu Alte CuvinteCu Alte Cuvinte nu vedem lucrurile cum suntPentru că pur și simplu le vedem cum suntemVedem cum sunt doar ambiții bolnaveDe a defini sau idolatriza totulCu Aceleași Cuvinte

Dar numai cu Alte cuvinte vedem cum suntem realmenteCu Alte Cuvinte totul e în mâinile mintea și inima noastrăTotul e Aici și AcumAcolo și Atunci nu e nimicAcolo și Atunci totul a Fost sau va Fi și nu E niciodată niciunde

Inima mea se holbează nerușinată la lume Cu Alte CuvinteInima mea e o scârbă care vă cercetează părțile intim-frumoaseȘi dacă nu le vede cum sunt și le închipuie nerușinată Cu Alte CuvinteCu Aceleași Cuvinte intim-frumoase nu e nimic Acolo și AtunciLuați Aminte că toată nerușinata aia de frumusețe e doar în ochii meiToată nerușinata de frumusețe e doar Aici și Acum

Ieri a murit și mâine o fi în chinurile facerii

Apăi io de-acum stau și mă omor cu o vie bucuriePentru că pur și simplu sunt Aici și Acum Cu Alte CuvintePentru că totul e și se duce naibiiCu o minunat de scârbă de nerușinată de frumusețe

Bomba cu memoroiziCa să vă țină în teamă și ură pentru că după catastrofe mondialeSe dezvoltă prea multă pace și sănătate mintalăEi au inventat arma de dezinformare în masăSeriale criminale bomboane infecte cu teroriști invadatoriSide ebole și alte dezastre cu găini nebuneLa asta se reduce toată dragostea și curajul vostruDe a te bucura de supraviețuire încă o zi

Și toată bucuria e încă o tonă de nimic care a fâsâit melodramaticÎn bomba cu memoroizi

Mă rog voi spuneți vai ce bine că nu s-a dus toată șandramaua draculuiDar eu vă spun că toată șandramaua există și nu existăCă Dumnezeu trăiește mort ca și toată șandramaua

Dacă până și timpul face tic-tac și niciodată tic-ticSingura lege e aia că legea e alta și tot ce rămâne e că totul curge

sintagme literare

11

doar poeţii pot s-audă cum plânge marea-ntre stâncidoar poeţii pot să vadă luna sărutând un nordoar poeţii pot s-adune liniştea din văi adâncidoar poeţii pot să cânte în al primăverii cor

* * *

m-ascund în poeziile ce plângm-ascund în amintirile ce curgm-ascund în al iubirii verde crângm-ascund în norul blestemat de-amurg

* * *eu cu tristeţea nu am dialogdin suflet o alung şi-o scot în stradăsă umble ca un cerşetor ologţinându-se de garduri să nu cadă

* * *într-un geam întredeschislacrimile-ncep să fiarbăpe maşina mea de scrisde o vreme creşte iarbă

* * *mă cert cu viaţa uneori în vispentru un gram în plus de fericiremă simt mereu un geam spre cer deschisprin care poezia să respire

* * *locuiesc într-o pădure plină cu melancoliiîntr-o peşteră comodă de furtună mă ascundmă destăinui câteodată primăverii timpuriişi traduc şoaptele blânde din oceanul fără fund

* * *

chiar dacă-mi dă pădurea loc de casăşi-un lan de grâu m-aşteaptă şi mă-mbieiar marea să visez pe ţărm mă lasăprefer să locuiesc în poezie

* * *

îmi scrie mama să nu mă grăbescbalul bobocilor în rai să-l prindcă nu e gata corul îngerescrepetă încă cel mai nou colind

* * *

mi-e dor de casa părintească tot mai desparcă mă cheamă mama la culcareşi-aud un cântec tot mai greu de înţelesşi-adorm visând poveşti nemuritoare

* * *

într-o iubirecu prea multe lupteşi visul umblăcu sandale rupte

* * *

singurătatea n-o primesc în casăsingurătatea e un vis urâtcând o primesc o simt cum mă apasăca un bocanc neiertător pe gât

* * *

într-un lan de grâu cu maci m-am logoditdoar într-o livadă am vrut să mă-nsoram iubit în taină un tăpşan cositşi-am visat pe perne pline cu mohor

* * *cu primăvara fac iar legământsub talpă iarba-ncepe să respireşi-aud cum ară morţii sub pământsă-nsămânţeze raiul cu iubire

IOAN VASIU

Poesis

* * *mi-e drumul vieţii mult mai înclinatlanţul iubirilor parcă s-a rupttrenul cu amintiri s-a răsturnatşi mi-a rămas speranţa dedesubt

* * *

în iubirea mea-i tot mai târziuprimăvara prin livezi mă strigă sunt nostalgic dar nu vreau să ştiuşi timid ca frunza de ferigă

* * *

în fiecare zi trăiesc o sărbătoareîn fiecare zi recit un lung poemîn fiecare zi învăţ un vis să zboareîn fiecare zi te-alung şi te rechem

* * *

ca un tâlhar îţi fur câte-un sărutca un boier îţi dăruiesc iubireca un chirurg te vindec de urâtca un poet te plimb prin nemurire

* * *râde o muşcată roşie-n fereastrăplânge cerul peste-un câmp cu macirâde pescăruşul pe-o mare albastrăplânge amintirea şi n-ai ce să-i faci

* * *un pescăruş dansează-n marea calmăun greiere îmi cântă la chitarăun nufăr alb îmi înfloreşte-n palmăun vis se-neacă-ntr-o cafea amară

* * *se coc iubiri pe ţărmuri efemerese furişează toamna-n noi tiptilse-aud cum plâng speranţe-n frigiderese-ascunde frigu-n vis ca-ntr-un azil

* * *miroase-a toamnă de la nord la sudşi nucile plesnind pe ram se-audmiroase-a toamnă de la sud la nordmerele coapte fac atac de cord

* * *mai trece-un tren prin gara demodatămai trece-un an şi altul va venimai trece-un vis la fel ca altădatămai trece-un timp cernut prin poezii

sintagme literare

12

Poesis

Vreme de dragoste

Plouă multîn ultimele seri de varăplouă freneticpasiunea izbucneşte ca un fulgerse stârneşte ca o rafală de vântmarile picături de apăse strivesc pocnind de lucruricorpurile umede se susţinîn ritmul insistent al ploiidegetele şiroiesc pe sânii pliniiar buzele sorb picurii de sudoarede pe tâmplăceafăumărsunetele ascuţite sunt acoperitede răpăitul nervos al stropilorcarnea încinsă se răcoreşteo picătură mai sclipeşteîn noaptevara s-a dusvreme de dragoste.

Aş vrea să mor

Aş vrea să mordeasupra taîn timp ce tute chinuiplângândsă-mi rosteşti numele.Bărbate,de ce nu renunţi la frică?Dacă ziua se prăbuşeşte cu tot cusoaretresari speriatde parcă ţi-ai pierdut vederea.Tristeţea tapătrunde-n mineca o suflare uscată de vântştergându-mă ca pe ooglindă vecheîn care noi doi nu ne-amcunoscut niciodată.Pentru că nu ai curajsă mă iubeşti fără luminănoaptea

îmi mori în braţeiar în zorii zilei,îndrăgostit de negri-mi ochi,mă alungi grăbit înainte să clipesc.Păcătuieştimâncând măr după măriar seminţele le distrugijurândsă nu mai laşi niciun lăstar,nicio urmă.Mă părăseşti de fricăsă nu te uit eu prima.Evlavios îmi săruţi tălpiledoar ca să memorezi gustul toamnei de neuitatce a trecut fulgerătorprin fructul copt din palma ta.Ca o frunzămori de fiecare dată după mineprea ocupat să mă chemisă mă strigisă-mi vorbeşti.Scrii tone de cuvintete pierzi în relatărişi trăiri pe hârtiecând până şi un cal orbştie să necheze când îi e foame.Ţi-e frică de limbajultrupuluide puterea priviriipleoapele nu-ţi mai dezvăluie luminasufletul vede totşi redai pe hârtiecu propriul sângebucăţi din tine.Nu am trăit cu tine,am supravieţuit.Mi-ai tăiat bucuriazboruluidar încă pot să alergde toate temerile taledespre moarteparcă n-ai şti că te aşteaptă o altă lumedincolo.Fii bărbat, nu te ascundedupă perdeaua înserăriinu mai plânge că ai să mori

LIANASABÃU

de dorul meunu-ţi fie frică să-mi mângâi cruceaadu-mi un măr şi așează-te lângă mine.

Toată dimineaţa

Toată dimineaţate-am privit fericităşi mândrăcât de harnic eşti!Cu ce putere secţionai bradulcu câtă grijă stivuiaibucăţile cele mai frumoasele trăgeai la rindeale şlefuiaicăutai cele mai ascuţite cuieca să poţi prinde plăcile crudeumbra copacului urla după verdea păduresângele îţi şiroia din degeteaşchii subţiri ţi-au intrat pesub unghiipe sub pieleM-ai ridicat cu forţă de josrochia mea de mireasăcu miros de răşinăsângera în braţele talem-ai învârtit prin toată curtearâdeam amândoi fericiţinu-mi amintesc altceva......doar capacul sicriuluivălul nupţial cu trenăcăzând peste mine.

ÎnnoptareMult așteptata zicând am înnoptatîn ochii tăi îmbătrâniţicu gene căruntea fost rece.Aș fi vrut să ningăpe geamul străiniarna ne-a refuzat trupurile-focurizăpada am ascuns-o într-o carte.Insomniacăîţi vegheamsomnul aristocraticluna eram euși nici măcar nu te-am atins.M-a batjocorit coapsa nopţiite-am privit printre geneca prin niște copacite-am respirat pentru ultima oarăam plecatblestemându-tepentru noaptea furată.

sintagme literare

13

Un cântec talazin

AdăpostitÎntr-un recif marin,El intonaUn cântec talazinCând,Fascinat de-nalturiSolitare,S-a avântatPe drumulScris pe mareTransfiguratÎntr-un cristal salin.Şi-a fost căÎntr-o ziGrăuntele de sareȘi-a împlinitMirabilul destinPe partitura unui norVelin.

Partea mea de zare

Bine înfiptÎn pământ,Am Copacul Din careDescind.Locuiesc într-o casăA mea,UndeLampadarul,Fotoliul,Cărţile,

Garderoba,Trusa de farduri - ToateAle meleSunt.Şi dacă amLibertatea deplinăSă iubesc, Să aleg,Să împart,Să adun,Să aştept,Să alung,Să descopăr,Să caut,De ce n-aş avea,De ce să nu am,De ce să nu credCă amŞiPartea meaDe zare?

Meditaţie

SunăA toamnăPeste pădureaDin povârnişuri:Din pântecul eiAu ieşitMulte leagăne,Sânul eiA nutritMulte cruci…

Lacrimi de cer

Afundându-te În tristeţe,Să-ţi alipeştiInimaDe împunsătura

Din coastaLui Crist.Să te speliDe amprentele lumiiÎmbăindu-teÎn lacrimi De cer.

Deşteptare

Atâta somn… …ŞiToatăNemărginirea –Într-un pumnDe ţărână,Doamne!

Deşteptare albă

Când,Uneori,Iei chipulCalinei primăveri,Tot din omăturiÎți aduni Lumina.În tine E cevaDin omulDe zăpadă.E între noiUn aisberg--Răstimp.

LIUÞASCARLAT

Deşteptare - IV

Lângă ușăTu așteptaiÎncărcatDe daruri:Untdelemn pentru candelăAveai,Pâine și vinPentru cina logodneiȘi inelPentru degetul meu.Eu dormeamÎn hamac…

Deşteptare - V

În taina taEu suntEcoul altui nume.TuRezonezi în mineSolfegiulAltui glas.

Deşteptare - VI

Nu pavoazaCu umbreFaleza nopții albeFăcându-ți dimineațaCrochiu însingurat!

Deşteptare - VII

Așteptând Metamorfoza,Iscoditor,CopilulDuce crisalidaLa umăr.ÎnăuntruCresc aripi…

Poesis

sintagme literare

14

Poesis

de-a track changes cu viaţa

simetrie perfectă nu existămîna stîngă o invidiază pe surata ei dreaptăcă scrieemisferele se războiesc între elecuvintele fac box prin poezieDumnezeu n-a-nvăţat desen tehnic e tot haos în stelenici organele nu sunt toate perechealtminteri, unul trebuia să se creadă cu moţmuzica lumii stă toată într-o urecheun obrăjor un pic mai dodoloţun sfîrc mai fierbinte un atriu mai hoţ

să corectăm textul să ne jucăm aşadarde-a track changes cu viaţatu să-mi coşi de pildă un buzunareu să devin concurentă cu piaţapiaţa iluziilor prezumptiv fără vinăsă ne închipuim aşadarcă totul e nisip şi plastilină

se vede corecţia cu roşu, domnişoară?fie-ţi ptiu ptiu tranziţia uşoară!

eschivă

astralopitec ameţitsufletul într-o inconştientă căutare de sinede-a stînga tunetde-a dreapta vedeniiface tumbe neregizate artisticdoar-doar l-o remarcavreun Tarkovski reîncarnat

n-a urmat şcoli înaltenici măcar o meserie oarecarenu semnează condicanu pontează fişenici ţeluri mărunte nu arenici echipament de protecţie sau colac de salvare

trăieşte aşa boem la voia sorţiiştie doar un proverb fără sensviii cu viii morţii cu morţiiindecis între umbră şi soareîntre munte coline blînde sau mare

îl întreb: de ce ai urechile aşa iepureştiochii mereu larg deschişişi gura iremediabil căscată?

nu ştie răspunsulîncearcă totuşi o eschivă, de formă:ca să te am, prostuţo, toată!

doica lui Shakespeare

după laborioase cercetăricitiri în palmă, alchimii secrete,aprofundarea lui Castañeda,scheme para-elaborate pe perete,caiete întregi de studiu individual,certificate că sunt întreagă la minte, psihanaliză post freudiană,tîlcuiri de răvaşe în plăcintechiar şi confesiuni frecvente sub patrafir,am aflat în sfîrşit: în altă viaţă am fostnu-ncape dubiu, doica lui Shakespeare!

că nimeni nu mă crede, era de aşteptatdar vă pot demonstra într-o clipăcă tot ce-a scris a fost influenţatde poveştile pe care i le şopteamîn procesul alăptării şi, cum nimic nu e întîmplător,în zilele noastre au făcut din elechiar filme lung metraj şi color!Nevestele vesele din Windsora fost inspirat de un soldat beţiv (bărbatul meu...)Cum vă place, de Orlando (Bloom), actor preferat,Regele Lear, din Sarea noastră în bucate,Mult zgomot – de un zvon nefondat!Romeo şi Julieta, vă jur!,era povestea vieţii mele anterioaredoar că, e de milenii confirmat,orice poveste povestită nu mai doare

LUMINIÞA ZAHARIA

a fost odată, şi-am încălecat pe-o şao inimă cîrpită rămîne fără graica puricele din poveste, nu-i aşa,care, dacă-i tai picioarele şi-i strigi „sari!”, nu mai aude!nu torn gogoşi, nu dau viermi de mătase la dude,dacă nu credeţi, voi aveţi de pierdut!n-o să mai aflaţi, de pildă, cum a fost scorpia dresatăsau ce-a visat Poponeţ pe cînd era măgarce controverse a mai stîrnit Cleopatradacă livra de carne a trişat la cîntarsau Cordelia a fost canonizată….

e ora hapurilor de seară, asistentascoate bule de aer din seringădincolo de uşă aşteaptă armata lui Ioanca lumina în salon să se stingăşi-o să le arătăm noi care pe caresă treacă numai ora de culcare!

don’t worry, nu mă aştept la happy-end mereu...doar sunt doica lui Shakespeare, ce Dumnezeu!...

între golem şi gollum

caut mereu la dinţi calul de darnumăr zilele în beţişoare de urechiun sancho panza transmutat în măgarcîrpă de praf prin manuscrise vechi –eu! reconoscibilă doar în partepartea de vest a-nminunării sterpeun pic de angelină în botoxul din buzăun epiteliu mic din euterpeun pic din toate însă fără cheagşi trenă de mireasă şi nădragun pic virgină şi un pic lăuză

inima mea preponderent desdemonăvaporul meu beteag fără timonărîsetul neterminat şi atrocecopilul rămas fără vocevinovaţii neprinşi asupra fapteinerăzbunată pururi cum s-ar zicehibrid obscen între kafka şi nietzschespoială de templu bomboană topitănici stalagmită dar nici stalactităneobosită cititoare-n stele...

să fi ales lucid între golem şi gollum?!se războiesc fricile între eledă-mi Doamne antidotulminţii mele de-acum!

sintagme literare

15

„Faceți ceva cu inima asta!”

De dimineață alergi cu inima în palmepe la tot felul de medici care te studiază ca pe o bizarerieîn timp ce picioarele ți se scurtează,ochii se mută pe lateral,mâinile zvâcnesc acoperindu-se cu pene aztece –„poate mă transform!” îți zici delirândși greața injectează neobosităspasme la fiecare minut.

Ca într-un montagne russe palierele se dau de-a dura, lucesc în lumina uriașelor floarea-soareluice țipă aplecate spre tine: „Faceți ceva cu inima asta!”

Într-o tăcere apoasă, greața plutește filosofând despre măruntele principii existențialiste.

Într-un timp fără maluri

Pentru a nu dilua sensurilesătule de atâtea cristalizări,am ascuns povesteaîn bulbii unei fucsii de apartamentși-am învățat să pictăm totul cu cele șapte degete;

lumea ne-a devenit caleidoscopîn nuanțe de galben, albastru, verde ori roșu –

cam tot de atunci,îndrăgostiții lui Chagall zboară liberiîntr-un timp fără maluri,mereu mână în mână.

Nu se sapă niciun adăpost

Prin locurile pe unde durerile se poartăprecum melcii cochiliile,nu se sapă niciun adăpostpentru bătrânul care obișnuia să culeagă în dimineți auriisunătoarea -

o punea la uscatla umbră, pe bucăți de ziare vechi și,din tinda casei acoperite cu iederă,clipea rarînvelind singurătatea în cârpe.

Vaga respirație a mlaștiniighemuite sub biciul ploiinu se mai simte în ceafă - în ochii pustii ai trestiilors-a prelins azi frigul lemnului ud.

Continuitate

În memoria colectivă a omeniriis-au grefat două realități:respirația dintre neanturi și neputința de a ucide frica de moarte.

Fără contur

Țipătul lui nu avea contur,se rotea neîmblânzit,sub pleoapa nisipoasă a vremii.

Decupase mereu, cu oarbă încântare,din trunchiurile blazatelor dimineți,câteva inele ale nopților dese ca pădurilepe unde se credea că nimeni nu suferă de singurătate.

Printre lujerii de lumină, îndoindu-și coada ca un cedru,subit, Behemoth tăcu.

Lângă pisica albastră

Câțiva iriși indigoîși deschid aripile șifonate de somn;scormonitori,ochii de catifea ai pisicii albastrestrigă

MIHAELA OANCEA

Poesis

silabisind un miracol petrecut chiar acumîn orașul medieval.

Afară, în năvodul ploii,se prind oameniicu pașii grăbiți,ascunși sub gulerele ridicateale mantalelorneîncăpătoarepentru niciun fel de miracol.

Doar lângă pisica albastră,un copil deseneazănecontenit păsări de zăpadăciugulind dimineațade semințele ei aurii.

De peste o jumătate de veac

Oamenii cu chip de câini vegetau muzeistic în binecunoscutele pijamale cu dungi sălbăticite;

concentrați, citeau ziare, fără nicio urmă de tresărireîn fața albului halat incomod perindat prin încăpere.

Împărțeau salonul cu doi iepuri somon și câteva bufnițe supărate din pricina lipsei de răbdare a personalului medical.

Retras la geam pentru a fuma, coiotul cu chip de omle sesizase tuturor dualitatea. În inima lui ningea absurd de peste o jumătate de veac.

Ridicare din lut

Te logodești c-un munte, în lan cu iarbă-albastră,se-adună cerbi când încă e vară la fereastră.

Pe brațe ți se culcă păduri cu dor de stele;zâmbind, le-nmuguresc pe tâmple, brumărele.

Curând se face iarnă; în lut arborii țipăși, transformați în păsări, din moarte se ridică.

sintagme literare

16

Poesis

Toate se sting

Toate se sting, se macerează, amestecate iau forme noi Vântul cară nisip, îl aşază peste oraşe, croieşte Estuare şi dune. Straturi moarte, straturi vii Femelele nasc pui, turme; masculii Se însângerează unii pe alţii. Din sămânţa mirositoare Se înalţă vietăţi, împânzesc câmpul, Oceanul şi cerul. Carne şi pene, oase şi ochi Care devorează lumina, care pipăie prada O lume organică plutind pe apă, lipindu-se de pământ, Înfigându-şi gheara în stâncă. Clipa arde, Îşi lasă cenuşa ei orbitoare, se primeneşte Din putreziciune creşte lotusul uriaş, forţa lui Se simte o mie de leghe. Cu coapsele ei Lupoaica întâmpină dimineaţa, lingând puiul Pământul scoate aburi, gâlgâie de ape freatice, De rădăcini, de metale. Inima bate abia auzită, Împinge sângele, ţine moartea la depărtare Apoi se opreşte, cade în gol, în abisul Roşu şi rece.

Cântec pentru Ana

Nu mai e mult şi voi trece dincolo, În rămuriş va rămâne doar umbra, un clopot înstelat În care am stat cu Ana nopţi şi zile. Dulce era gustul ei, Sălbatic era trupul ei, adânci erau ochii ei, ochii ei negriCând se lăsa seara, când draperiile erau trase, când focuri mici Pâlpâiau în şemineu, îi desenam flori pe piele. Parcă toate mă dor. Aud şi acum forfota sângelui, Cântecul ploii, coapsele ei frecându-se sub cearceaf, Un sunet împurpurat strălucind în carnea ei Şi în carnea mea; o muzică venind de dedesubt, un plânset venind De deasupra. Un buchet de forsiţia, un arbust de ceai, o rodie, Un coş cu nuci, un tort aniversar, fusta ei roşie Uitată pe scrin, albeaţa trupului ei, perle în cutii negre, de piatră. Toate acestea trăiesc, sunt săpate în foc, Cortexul meu fumegă; din cenuşa lui un heruvim albastru zboară spre cer, Apa nopţii se prelinge în picuri mici; o, eram tânăr, o, eram tânăr. Dar acum nu mai e mult şi voi trece dincolo; fiinţa se va despărţi de fiinţă, În rămuriş va rămâne doar umbra, un clopot înstelat, În care am stat cu Ana nopţi şi zile.

Aşa cum eşti

Aşa cum eşti, tăcută şi blândă, Cu ochii tăi mari în care mă pierd, Ca într-o câmpie verde şi foşnitoare. Aşa cum eşti, tăcută şi friguroasă, Stând la fereastră şi privindu-mă Cum mă îndepărtez, cum dispar în apele zilei.

Aşa cum eşti, acum şi pururea Cea mai frumoasă. Printre maşinării, În magma acestui veac, În strălucirea pleoapelor mele. Aşa cum eşti, tăcută şi singură, Doar vocea ta o aud, ca de pe munte Şi ca de dincolo de tăcere. În furia curentului, în cataractă exist, În vidul torenţial care arde fierul şi piatra Eu doar pe tine te am Şi doar pe tine te ştiu, Aşa cum eşti, tăcută şi friguroasă.

Învaţă-mă din nou jocurile dragostei

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet, Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti Cea mai frumoasă de pe Pământ, Tu luminezi cale de o mie de leghe, Precum penajul de aur al unei păsări de munte, Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă înserarea, Precum globul de cristal plutind pe apă, Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii, O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru mine, Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte, Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun, Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

Cu o singură suflare

Cu o singură suflare poţi să stingi Această flacără blândă. Cu un singur gest Poţi să ştergi urma mea de pe geamul aburit, Cu o strângere de pleoape poate pieri Amintirea ta despre mine. O orhidee sălbatică Foşneşte în noaptea de cuarţ Şi mirosul ei pluteşte între noi Ca o punte sclipitoare. Păşeşte încet, vino mai aproape şi povesteşte-mi, Hienele urlă pe malul celălalt Şi dintr-un salt ne vor sfâşia, Povesteşte-mi cât mai ai timp, Cât îţi mai aduci aminte de mine.

MIRCEA FLORIN ªANDRU

sintagme literare

17

Poesis

transalpina

ieşim din mare şi pornim înspre munţi. pe şoseaua ce urcă şi coboară versanţii. din când în când ne oprim. să facem poze. cu norul trecând imperial peste vârfuri. cu stâncile. cu văile pline de brazi dimprejur. şi împrejur e atâta splendoare. atâta măreţie în ceruri că muntele pare un alt paradis. ce doar pentru noi se deschide.

ne cazăm la pensiunea ina. probabil un sufix din transalpinasau numele iubitei patronului. mihai e un tip bărbos şi nu are mai mult de patruzeci de ani. poate n-a avut noroc în dragostedar în afaceri are. şi e un om gospodar. chiar dacă singur între aceşti munţi care se gospodăresc singuri. care ne adăpostesc.

ies pe balcon să fumez. şi văd norul ce vine spre mine. un nor albca un înger. el trece peste vârful unui munte în formă de piramidă. dacă faraonii au construit piramide îmi zic atunci piramida a făcut-o dumnezeu. am dovada chiar în faţa mea. şi norul alb ca un îngervine spre mine. îmi vine să-l iau în braţe. îl iau. şi seara se lasă.

noaptea e rece în munţi. mă-nvelesc cu o plapumă şi mă gândescce bine e doamne să fii învelit. ca un bebeluş. cu scutece albe canorul. ce bine e doamne să fii învelit cu un nor. ce bine să fii învelitcu pământul cu cerul cu stelele. ce bine e doamne să fii! şi pământul şi cerul şi stelele şi cuvântul din care toate se nasc şi dăinuie toate.

mă întrebi dacă un răsărit de soare la mare e mai frumos decâtun răsărit de soare în munţi. oare frumuseţile se pot compara? când vezi răsăritul de soare al propriei vieţi toate frumuseţile lumii sunt una. şi trebuie să te bucuri de ele. aşa cum te bucuri acum de înălţimile munţilor din jur. înălţimi asemeni gândurilor tale.

asemeni cuvintelor. asemeni cuvintelor de pe marile bannere. summer theatre teatro nuovo toyota always a better way. reclameîn creierul munţilor. dar muntelui nu-i face nimeni reclamă. muntelese promovează singur. muntele atrage ca un magnet pe cei asemenea muntelui. rimbamband the puppini sisters microband loretta grace

şi în aceste ţinuturi locuite de daci în aceste ţinuturi unde dacii vin să trăiască în noi să se bucure împreună cu noi nu poţi să nu vezi cum munţii se înfrăţesc cu oamenii munţilor. cum oamenii munţilor devin oamenii cerului. trăitori printre nori. cu norii la subsuoară. când cerul se deschide şi ei urcă în stele. la rânca. la straja. aiurea.

lanţuri de munţi până departe în zare. şi norul plimbându-se imperial printre ele. şi vârfurile brazilor din văi. totul privit de laînălţimea de la care poate privi un om. de la înălţimea la careun om ajunge după ce lasă în urmă toată murdăria sinelui. după ce lasă în urmă totul pentru a redobândi totul. iată splendoarea

scrisoare închisă

doamnelor domnișoarelor și domnilor vreau să vă spun ceea ce nici mie însumi nu mi-am spus până acum e adevărat că nu mă pot ține singur în viață dacă dumnezeu nu mă ține e adevărat că muncim toată ziua că noaptea ne odihnim dar nu e adevărat că adormim pentru totdeauna pentru că dumnezeu nu uită să ne trezească în zori să o luăm de la capăt iarăşi şi iar e adevărat că suntem în trecere pe aici dar nu e adevărat că vom trece dincolo într-un dincolo care e mereu aici m-am săturat să mi se spună lasă-l e doar un copil sau e îndrăgostit săracul sau uită-te la el boșorogul cum se mai uită după femei pentru că eu sunt și copilul care se roagă înger îngerașul meu tot eu și adolescentul ascuns între sânii iubitei tot eu și bătrânul rezemat în toiagul propriilor lui amintiri tot eu și pământul și cerul tot eu și cuvântul care se scrie pe sine tot eu sunt și numele meu e adevărat că pot spune ce este adevărat și ce nu dar nu vă pot spune care e adevărul e adevărat că ajungi şi la viață însă doar după viaţa asta de rahat e adevărat că numai ceea ce e viu există și ai vrea să-i spui asta lumii şi ai vrea să îi spui lucruri pe care nici măcar ție nu ți le-ai spus însă când vezi că ești singur că eștinumai tu ți-aduci aminte că tăcerea-i de aur și lași deschisă această scrisoare

NICOLAE SILADE

sintagme literare

18

Poesis

Semn

farmecele pierd căldurape muchia haosuluiuneori adorabilă

seri vechi seri vechipuse în scenăa coborâre

doar semnul rămâne memorabilgreu de explicatgând prim

Zâmbim teribil

neprihănite sufocări povestescdespre feţe cristaline

strălucirea pătrunde prin povestetunelul e mai largraza nu se retrage niciodatădar nu se anunţă nimicnimic sonor între tăceriacolo unde zâmbim teribil

de admirat tradiţia unor cifrevis foarte dursecret pe muzică

Fard

masca refuză întruchipareapropriei alcătuiri

fardul va fi o armă nepreţuităca și orhideelecând ies la suprafaţă

același naufragiu bine stăpânittopește cărbunele aprins

Privilegiu

viaţa insuleiopusăcuplului terestru

un roșu fără inimăîmpodobește guri neștiute

privilegiul șerpiloracoperă gloriaapoi îmblânzirea

Armură

dialogul conspiră fragilpe linia încifrată

unele animale vădcel mai bine noapteaiernatice legăturidoar pentru a mișca praful

celălalt chip petrece dincoloun scut pe stemă admiră trandafirii

Ce moare pe scenă

pictorii-cavaleri scufundăneîmplinirile florale

joc minuscul cuseminţe fantastice

ultima treaptă atinge speranţace moare pe scenăînvie sufletul tău

OCTAVIAN MIHALCEA

scântei venerate icoane unite cu fildeșul

Zeii strălucesc

erezie la capătul durzeii strălucescdar și ard

fără urmă circulăsoarele insomniacprin coridoare transparente

frumuseţe fără emoţie

Frunze tinere

mâinile care scriupăstrează patima cheilorbineștiute urmedin curtea închisă

e mare lucru să fiicititor în imagini de mijlocîn frunze tinere ascunsepână la finalul limitei

când stăpâneștinu mai respirioscilare lentăinvadatoaresau febră

Pendul

clipă după clipăapoi altă așezarepeste clipăprivire amplă abisală

mozaicul penduleazăca o posibilă eliberare

anticipezi melodiainfinitul rapid

sintagme literare

19

cînd și cînd se lasă o liniște isterică prin trupul ca o cameră goală atunci dau pămîntul repede la o parte din ochi intru și țin cu grijă batista să nu cadă și să facă Doamne ferește ecou

*

noaptea e din ce în ce mai îndrăzneață o să bat lumina în cuie pereții podeaua peste tot rîde în gamelă soldatul

*

drumul ți-e de aiiiiici pînă aiiiiici îmi arăta în arce de cerc frînte aidoma unor poduri peste ploi

te-am iubit, zic și am văzut cum noaptea-mi trece de umeri

la drum un cîine schelălăia la radio dădea ora exactă

*

ies pe stradă cu inima în pielea goală și vulturi se așează la masă ca o mînă de oameni cumsecade

*

cum zici tu părinte dar nu cred să mai fi rămas ceva pe-acolo poate praf și cîțiva pelerini fără desagă cînd e arșiță noaptea plouă mult ziua sau invers niciun gînd nu mai știe de unde a venit nicio sămînță n-are curaj să facă rod dar dacă tu-mi spui cît de greu atîrnă un păcat într-o zi cu ploaie Ave Maria deschid

*

semăn din ce în ce mai mult cu mama tot așa își punea și ea mîinile în poală ofta de două ori să se primenească aerul în sînge zicea du-te mamă

dar nu în gara aia n-are oraș du-te oriunde și cîntă și scrie cînd ţi-e sete şi bei din paharul cu zimți

*

vezi îngere mă întorc umbra mea sub tălpi urlă ca din gură de șarpe mă întorc clovni calculează milimetric tragedia mă întorc o fericire dă din coate doar-doar mi-o sparge sternul merg înainte cu Scara lui Iacob în brațe și cînd să mă întorc stai te uiți la mine și-ți rozi unghiile pe sub aripi

*

o nebunie a soareluicînd îți înghite pupilavăd pajiști înverzind în orbiteatunci nimicdar absolut nimicnu mai încapeîn formape care aerulo strînge în jurul meu

*

mă ating din greșeală sunt atît de aproape de oasele mele încît îmi vine să rîd gîndindu-mă cum ar putea în orice minut

PETRUÞA ªERBAN

Poesis

să iasă la plimbare fără mine

*fereastra meao jumătate de zarene mirăm una la altaprevizibilă transparenţa taîi spunvremelnică privirea taîmi zicenumai poemul ăstaneterminatnu ne rupe

*cînd plouă e cel mai rău spune cerșetorul chiștoacele sunt ude și aerul rînced cînd plouă zice o leg de mîini și de picioare suflarea să nu plece din mine ca un pescăruș orb

*nu se terminase de tot acolo în ziua unu Dumnezeu expedia scrisori și bezele cutii poștale pline și oameni care-și ridicau pălăriile la cer unul cîte unul mă apuca de păr "ești un balon înalță-te și spune hello"era cald și nu știam de unde vine muzica aia rece ca gheața

sintagme literare

20

Pe cont propriu

Sunt un lucrucât se poate de adevăratchiar dacă viuun lucru care poate fi stricat, deformat, anulatcare simte durereacu minimum de cheltuielişi efecte specialesunt un lucrudespre care poţi spune orice din orice poziţiefără teama de a greşi direcţia de curgere a lacrimilor de a denatura spaimadeciziei finale ca o lumânare încă în fabricaresunt un lucru despre care ai vrea să ştii mai multecu riduri şi cutecu care poţi glumidar nu îl poţi ierta că nu mai apare la cinăşi scaunul rămâne gol, nefolositorîntre lucrurile stabile, îndelung lucratece vor fi şi ele puse pe focsunt un lucru al integralelor complicateînşirate pe o tablă neagră cât ţine cerulde o cometă cu nume lung...

Lucrurile

Lucrurile după care tânjescnu sunt de aici, nici de acololucrurile fundamentale ale obişnuinţei de-a fi aceeaşiîn nesfârşitele feluri şi chipurilucrurile după care tânjesc în pulberea osemintelor sacrevor veni într-o zi goale sau împodobiteîn nopţile sepulcraleascultând Camerata Regalăîn zile de trekele sunt multe şi de nimic n-au nevoieele nu cunosc jertfa Amăgitoruluibiciul Îmblânzitorului cupa Otrăvitorului

sorbind solitudineacelui ce nu mai poate iubirisipindu-se prin iarba dulce a fiarelorlucrurile după care tânjescmă urmărescneinventate încăvâslind după ce-i imposibil şi castlucrurile după care tânjescse îndepărtează cu cât eu înaintezîn lumea dispreţuită de dragoste merg pe căi multipledacă m-ar vedea ar putea să existe. lucrurile după care tânjescpot privi toate celelalte lucruri deodatăîmpodobind fiinţa dorinţeidin resturile vieţii înconjurătoaregăsindu-i o mai bună întrebuinţare.

Doar prezentul contează

Doar prezentulcurgând printre degetedoar prezentul cu bucuriile mici şi rarede care te împiediciîn drum spre farmacie, pâine, spitalefără să te gândeşti că poate fi ultima călătorieultima bucată de cer a ochiului lacomrespirinu ştii de ce, până cândrătăcind prin ziua vastăalergi în interiorul propriului trupcu propriul sânge de gâtciocnindu-şi globuleleca paharele pline cu un vin bunalergi să te eliberezide sclavia gravitaţiei terestrecu fiecare izbândă devii mai fricosdoar prezentul conteazădoar prezentul riscă să ţină cu tine aplaudă tristeţile celor veseli doar prezentul vede lucrurilede care te temi cel mai mult...

Cei ce nu dorm

Poeţii nu dorm vine îngerul şi le bate în tâmplă cu o metaforă

VICTORIA MILESCU

Poesis

ei sar din aşternut, căutând ceva de scrisde săpat, de ucis printre perne, cearceafuri, lacrimiuneori dau de un şarpe care li se încolăceşte pe gâtsau de un bolovancare îi trage de picioare în adâncul somnuluio clipă de neatenţie din partea îngeruluişi poeţii ajung pe fundul neantuluiaşa, fără aripi, fără Judecata de apoi

Poeţii nu dormvine îngerul şi le bate în tâmplă un pirondin stradă, fereastra luminatăspune că acolo cineva citeştesau scrie, sau cere ajutorun om rătăcit trece pe drumvede şi aude şi merge mai departece rost au ăştiade nu dorm, şi scriu, scriu când toţi ne prăbuşim ca morţi în somnpe străzile ce apar şi dispardesigur, o scamatoriea ăstora de nu dorm...

Trezire

Ei mă ţin treazărevărsându-se pe străzi ca boabele dintr-o cutie magicăducându-se zi şi noapte oriîncotrooameni de toate vârstele şi îngrijorărilemă ţin trează inimile verzi ale frunzelorbătând în ferestrele zgribulite şi salcia galbenă a milionarului de vizavişi câinele haski al vecinuluice-mi rupe mănuşa vrând să-mi sărute mânaşi maşina poliţiei, a smurduluigonind cu tânărul rănitce se ţinea încleştat de ierburile cu sămânţăde animalele cu copita despicatămă ţine treazăpasărea ce intră prin fereastra deschisăşi îmi fură felia de cozonac mă ţine trează cafeaua tare cu coniacbăută într-un restaurant cu o bătrână la masăce presărase coji de portocale în urmă să găsească drumul înapoi spre casă după al şaptelea război mondialsunt treazăalături de cel ce bate cuie în talpa ceruluiîn mijlocul gheţurilor plutitoareîn fapt, lacrimile singurătăţii plecate de acasă.

sintagme literare

21

Popas…

Un ultim popas la răscrucea de vânturi e ca un vis nemuritor…

Ne înfigem speranța în colții albi ai timpului neiertător…

Contemplăm clipa ce ne reține…

Pe-acest meleag suntem doar niște trecători…

Anotimpuri… Păstrăm în anotimpurile inimii izvoare ale unei lumi pierdute…

Regăsim în ale vieții valuri suflete rătăcite printre meandrele destinului nostru…

Devenim oameni compleți…

Periplu… Corabia iluziei ne poartă spre focul speranței… ne prindem de ea ca de-o toartă, în jocul magnific al vieții… E periplul nostru prin timp…

Praf de stele… Printre fire de nisip, aurii, ca razele de soare, ne țesem visurile cu praf de stele… Credem în ele și alunecăm spre-un apus în liniștea nopții ce ne-a adus un ultim gând, sedus de speranță…

O minune… viață… Minunea pe care o porți în suflet să-ți fie leac în ceasul dimineții… Prin falduri de perdele, lumina razelor de soare să-ți mângâie pleoapele-amorțite, din visul trecător… Să simți al vieții clinchet, în piept răsară-ți mireasma dulce-a florilor… Să-ți chemi al clipei sfios fior Și să-l trăiești cu spor!…

Copilărie... În spațiul oniric al țării îndepărtateveghează fluturi și-n dansul lorne poartă sprearipile copilăriei, din vremuri de demult... O revelație inconfundabilăne copleșește tragicul senin al sorții...

Decor

Se-aude fanfara ce-anunţăo sărbătoare a vieţii

VIVIANAMILIVOIEVICI

şi jocul îşi trimite reflexelepe pământulaurit de raze…

În faţa altarului bucurieise-mpart bănuţi de argintîn săculeţi de mătaseca purpura…

S-avem ce ne-amintiîn decorul postumal zăpezii –în ceasul singurătăţii…

Mama Cu brațele-i blânde ne poartăîntr-un leagănspre raze de lumină...

Necontenit, pe harta vieții, ne pictează povești în surdină...

Cu ochi zâmbitori ne îndeamnă, prin marea de lacrimi,să răzbim printre tainele lumii...

Îi e vocea ca o violină...

E divină!...

E Mama!...

Frunze...

În noaptea carea trecutToți îngerii au tăcut Și cerul s-a desfăcut în frunze rebele...

Ne-am dat seama că am pierdut Miracolul ce ne-a făcut Să fimde ne-ntrecut,ca ele...

Prin valsul vântului spre-adâncul pământului...

Poesis

sintagme literare

22

Prozã

R Ă N I L E D I M I N E Ț I I

Capitolul 1 Ninsese mult, viscolise câteva zile, iar zăpada se aşe-

zase inegal peste sat. Drumurile se mai limpeziseră, dar nu se vedea nici ţipenie de om prin curţi. Puţinele animale din şurile ascunse în coasta caselor, dormitau în aşteptare. Era atâta linişte încât se auzea cum trosnea zăpada pe case. Porţile fantomatice rămâneau încremenite ca nişte uriaşi păzitori.

Floarea lui Abraşu mâna calul pe drumul anevoios şi viscolit. Calul sufla greu, se opintea în nămeţi, dar trăgea la căruţa îngustă, foarte şubredă. Plecase cu noaptea în cap la oraş, după ce se mai potolise viscolul. Fata ei cea mai mică, Tudora, dăduse mâna cu moartea în noaptea aia. Zăcea de câteva zile, avea friguri, o durea o ureche şi dormea lipită de sobă. Lumea zicea că o să moară de dălac, mureau pe capete din cauza asta, dar pe ea o trimisese boierul la un doctor de la oraş.

Cum se lumină de ziuă, o urcă pe Tudora în căruţă, învelind-o în cojoace de miel, şi porni spre Turnu Măgurele. Era neputinciosă, i se rupea sufletul de milă când o vedea cum se chinuia, cum se legăna de cruntă durere, iar capul, învelit în broboade din lână, tăinuia ochii ce ardeau ca focul.

Acum era pe drumul de întoarcere. Doctorul, unul mare de la oraş, îi spusese că-i scapă fata. Avea noroc pentru că atunci apăruse un medicament nou, penicilina. Îi făcu el ce-i făcu, apoi o trimise acasă şi-i spuse cu voce tunătoare să aibă răbdare. O să aibă, ce putea face?! Se clătina pe capră, îngheţase de tot, şi gândurile îi fugeau la Ioniţă Abraşu, bărbatul ei mort. Cine se gândea că, măritată cu el, avea să pătimească atâta! Îl vedea cu ochii minţii, semeţ şi aprig, cu părul negru şi creţ. Aveau patru copii. Făcură întâi trei fete, şi Ioniţă crezu că aşa le fusese dat, să aibă numai fete. Apoi veni şi băiatul, al patrulea, iar Ioniţă umblă beat trei zile. De bucurie, în primăvara aceea când li se născu băiatul, se gândiră să facă o casă nouă, că, de, aveau pentru cine să facă! Munciră toată vara la casă. O făcură mai mare decât ailaltă bătrânească. Pe Ioniţă îl prinse octombrie punând tablă pe casă, apoi căzu la pat cu fierbinţeală mare şi muri de plămâni. Blestemate vremuri! Aşa rămăsese singură! Calul şi căruţa i le dădu cumnatului Dumitru, cu promisiunea că o va ajuta la

cules, toamna. Cumnatul, om cinstit, cum fătă iapa primul mânz, i-l şi dădu, că avea şi ea nevoile ei.

Mai avea de mers puţin, văzu fântâna de la răscruce. De la ea, mai avea o cotitură şi intra pe drumul mare din sat. Din când în când îşi mai arunca ochii în spate. Tudoriţa zăcea, ghemuită sub muntele de cojoace.

O văzu în zare pe fata cea mare, Maria; îi ieşise în cale pe la capătul drumului şi, apucând calul de dârlogi, trăgea la căruţă, să ajungă mai repede acasă. Unchi-său, Dumitru, despeţenise poarta şi le aştepta să tragă căruţa în curte. Apoi o luă pe Tudora în spinare şi-o aduse în casă, la căldură.

- M-am dus, Dumitre, la Turnu Măgurele la un doctor mare de care auzise

boierul nostru. Şi mi-a dat doctorul acesta doi nasturi albi, să-i dau Tudorei să-i bea…

Desfăcu basmaua şi-i arătă lui Dumitru două buline lucioase, medicamentele…

- O să i le dau fetei şi, dacă buba sparge prin ureche, atunci o să scape.

Îşi scoase broboada groasă de pe cap, lăsând să se vadă un chip luminos şi nişte ochi albaştri ca cicoarea. Sub haina de lână avea întinse peste piept foi de ziar, culese de la boier, ca să-i ţină de cald, să n-o tragă răceala. Se dezmorţea treptat la focul din sobă. O aşeză pe Tudora mai bine, îi dădu medicamentele să le-nghită, îi înveli capul într-o broboadă mai groasă şi-o aşeză mai aproape de sobă să-i fie cald. Încinse pe foc un capac de oală şi-l înveli într-un prosop de bumbac. Apoi i-l puse acesteia peste urechea de care se văita. Fata mai icni câteva ore apoi adormi.

Toată noaptea a vegheat-o, şi-o asculta cu urechea, că i se părea că nu mai răsuflă. Dimineaţa o împinse uşor. I se făcu frică. După săptămâni de durere, Tudora dormea şi nu se mai trezea.

- Ce-i, mumă, se făcu ziuă deja?! zise fata liniştită.- Cum ţi-e, Tudoro, fată? Te mai doare capul?Şi se-apucă să-i desfacă legăturile din jurul capului.

Aşa cum spusese doctorul de la oraş, buba spărsese prin ureche şi puroiul negru se scurgea încă, vâscos şi împuţit.

Aşa scăpă Tudora de boala urâtă şi fără leac.Satul lor, Liţa, era aşezat în lunca Dunării. Era pământ

bun pe-acolo, dar ţăranii o duceau rău, că pământul bogat nu era al lor, ci al boierilor şi chiaburilor. Dar, aşa cum era, satul mustea de viaţă, şi necazurile se împleteau cu bucuriile.

Gheorghe, copilul cel mai mic al lui Abraşu, crescu mă- ricel. Floarea l-a dat la carte pentru că era băiat. Să facă măcar patru clase. Fetele ce făceau cu învăţătura?! Ele trebuiau să se mărite, să aibă copii şi să ştie să ţină o casă. Asta le era învăţătura!

Unchiul Dumitru, fratele lui Ioniţă, venea des ca să-i ajut la treburile grele. Tot el hotăra soarta fetelor, că la casa

ADI FILIMON

sintagme literare

23

Prozã

fără bărbat toate mergeau pe de-a-ndoaselea. Le ţinuse loc de tată, era om bun şi deştept, ţinea la copiii lui Ioniţă ca la copii lui.

Maria, fata cea mai mare, era cam bărbătoasă. Cres-când, luase în mână frâiele gospodăriei. Era dată dracu’ Măriuţa!

Într-o vară i se hotărî soarta. Spoise casa cu var, iar pe jos lutuise cu pământ amestecat cu paie şi bălegar. Lipise cu pamânţel roşu sobele, supărată că frate-său Gheorghe, dracul de copil, mânjise pereţii c-un rest de plămadă. Şi pămânţelul se-ntindea şi greu se mai acoperea cu var… Gheorghe mâncase câteva palme de la ea şi fugise ca să scape.

Floarei i se făcu milă.- De ce, fa, Mărie, dăduşi în el?!- Nu văzuşi, mumă, ce făcu? Acu’ cine spală pămânţelul

de pe pereţi?!- Lasă, fa, Mărie, că o mână de var mai avem în

căldare…Floarea se întunecă la faţă. Gheorghe era sufletul ei.- Unde eşti, drace, un’ te-ascunseşi? striga Maria, mai

mult să-l împace.Gheorghe, copilul cel mic al Floarei, tăcea. Se ascun-

sese în spatele casei şi necăjea un gândac, răsturnându-l pe spate cu o nuia subţire. N-avea de gând să iasă până seara.

Maria ocoli grădina de câteva ori, ignorându-l pe Gheorghe, tupilat după o glugă de coceni, lângă casă. Zise cu glas tare, s-o audă:

- O face muma pe seară nişte plăcinte cu brânză… Atunci o să jinduieşti tu singur, drace! şi plecă în treaba ei.

Din drum o privea cu ochi strălucitori un flăcău. După două zile s-a întors cu neamurile s-o ceară de la Floarea. Băiatul nu era din satul lor, venise de peste Olt cu treburi de negustorie. Unchiul Dumitru nu s-a împotrivit. Măriuţa n-avea zestre mare, aşa îi fuse datul, dar băiatul nu după zestre venise. Îi trebuia o fată dezgheţată la minte. A doua zi, Măriuţa plecă la bărbatul ei.

Lada cu zestre fu urcată-n căruţă şi, alături de teancu-rile de macate, aşternuturi şi perne, unchiul legase dindă-răt o viţică tânără pentru mireasă. Asta şi două pogoane de pământ era toată zestrea Mariei. Dar şi aşa, ea se bucura că se mărita, avea casa ei acum, avea pentru cine să muncească şi să agonisească.

Floarea Abraşu era mulţumită.Dar soarta Măriuţei nu fu să fie bună. Rămasă grea

imediat după nuntă, muri de mireasă, adică la naşterea primului copil. Aşa că viţica şi cele două pogoane de pă-mânt se duseră pe apa sâmbetei.

Veni rândul Niculinei, cea de-a doua născută. Fată frumoasă, semăna cu taică-său, era oacheşă, pricepută la vorbă, potrivind cuvintele aşa de bine, că nimeni nu-i sta în faţă. Se mărită şi ea cu un băiat de pe-acolo, unu’

a lui Frăţilă, care avea moara din sat şi ceva pogoane de pământ bun, dar şi case, vite şi cai. Frăţilă, bătrânul, se ţinea cu „ţărăniştii”, fusese primar în sat şi se mândrea că-i stătuse în dreapta generalului Averescu. Acum le mai apusese faima, dar ce neam era cândva, haiduciseră toate pădurile Vlaşcăi! Deci, norocul Niculinei veni tocmai de la băiatul cel mic al lui Frăţilă.

Şi pentru ea unchiul se gândi la zestre, dar, în afară de alte două pogoane de pământ, îi mai dădu un lot mare de vie, în deal. Era pământul Tudorei, dar Niculinei îi făcu parte unchiul aşa cum crezu el. Şi toţi fură mulţumiţi de împărţeală.

Făcu şi ea doi copii, le mergea bine şi, cât îi trăi băr-batul, se descurcă şi cu răutatea socrilor. Casa lor era în mijlocul satului, aveau curte mare şi livadă în spate. Muncea Niculina din zori şi până în noapte, dar tot nu reuşea să-i mulţumească pe toţi. După ce muriră bătrânii, abia atunci se linişti. Împărţeala averii între fraţi nu fusese prea dreaptă, iar bărbatul său, Opriţă, îl zgândărea mereu pe frate-său, Traian, să-i dea lui moara. Traian era un om rău şi făţarnic; nu se da convins de nimeni. Moara le fu-sese lăsată cu limbă de moarte amândurora, dar Traian pusese stăpânire de la început pe tot ce era acolo.

Traian era leit taică-său. Voia să fie primar în sat şi de aceea se lipea de toţi cei care-l puteau ajuta. Acum, ţinea la moară doi dintre jandarmii de la post, le dăruise cai din herghelia lui şi îi avea la mână cu bucate şi bani. Nevastă-sa, Marioara, era şi ea de acord cu ce făcea bărbatul ei. Îi ţinea isonul, întinzând zilnic masă pentru capii satului. Era fată de popă şi-i pria traiul îmbelşugat. Avea ea doi copii cu Traian, o ţinea şi pe mă-sa, văduva, la ea. Amândouă urzeau în taină cum să se căpătuiască mai repede şi mai uşor. Preotul, Dumnezeu să-l ierte, era om darnic şi nu făcuse avere din daniile credincioşilor, dar nici pe-a lui, atâta cât era, n-o sporise. Preoteasa nu-l avea la inimă, că era moale şi nu ştia să agonisească. Păcatul lor să fie, că şi aşa erau bogaţi, dar zgârciţi şi cu gura mare!

Aşa cum fraţii nu se aveau bine, nici cumnatele, Mărioara şi Niculina, nu se înţelegeau. Duşmănia era pe avere, mai mult pe moara de la bătrâni, pentru că era singura în patru-cinci sate din jur.

Acum, Opriţă voia să se facă dreptate. Niculinei îi era frică de Traian, care jurase că face moarte de om dacă se atingea cineva de moara lui.

- Nu te duce, mă, Opriţă! Frate-tău umblă cu toporişca la brâu. Vrei să mă laşi văduvă? N-avem destule? Să fim noi sănătoşi, să facem pentru copii ce trebuie, că avem cu ce…

Niculina trăgea de el în fiecare zi, dar lui Opriţă i se întunecaseră minţile de când auzise ce zicea frate-său. Şi abia ce-şi îngropaseră taica!

- Fugi de-acilea, fa! Cum să las ce mi se cuvine în bătătura altuia?! Taica a zis că ne lasă moara şi mie şi lui.

sintagme literare

24

Într-o blestemată zi de joi, Niculina nu-l mai putu ţine. Opriţă puse caii la căruţă şi-i mână spre moară. Avea de gând să-i ceară socoteală fratelui Traian. De când erau mici se băteau din te miri ce şi nici acum nu erau mai breji.

Din curte, Niculina se uită după el, fără glas. După ce-l pierdu în zare, se întoarse în prispă şi-şi făcu de lucru pentru a-şi astâmpăra inima. Simţea că ceva o să se în-tâmple, că Opriţă al ei se va încăiera cu frate-său, care va scoate toporişca. Îi vuia capul de gânduri negre şi, ca să mai uite, dete jos din cui o coşarcă în care să cureţe nişte porumb pentru animale. Cocenii îi stivua pentru foc, iar boabele umpleau coşarca.

Soarele era trecut de amiază. Venise toamna şi dase bruma deja. Făcuseră vinul şi ţuica de prună, iar porumbul zăcea în pătulul plin până la vârf. Fusese un an bun, aveau de toate. Numai fraţii se luptau pe avere!

Trecuse demult amiaza când Opriţă ajunse la moară. Traian era acolo, se sfătuia cu cei doi jandarmi. Stăteau pe doi bulumaci de salcâm din spatele morii şi trăgeau zdravăn dintr-o ploscă de tărie. Se lăsase frigul, iar ziua începuse să se micşoreze de la Sfântă Mărie încoace. Lângă drumul spre moară, Traian avusese porumb pe câteva arii, şi-n amurg umbrele se lăţeau peste brazdele cu coceni.

Cei trei îl simţiră, dar aşteptau în spate, să vadă ce se întâmplă. Opriţă îşi lăsase căruţa cu cai niţeluş mai departe, la marginea lanului de coceni. Strunise caii şi venea agale spre moară.

- Traiane! strigă el. Măi, Traiane! Unde te duseşi?!Amândoi se pândeau. Opriţă văzu că frate-său nu era

singur. Nu prea-i căzu bine asta, dar venise să-şi facă drep- tate şi nu da îndărăt. Cei trei îşi aruncau priviri cu înţeles şi-n cele din urmă, Traian se ridică, ieşindu-i în întâmpi-nare.

- Ce-i, Opriţă, vrei să macini în seară?!Privindu-l cu duşmănie, Traian i se aşeză în faţă. Era

descheiat la haină, ţuica îl încălzise şi i se vedea din brăci-nar toporişca scurtă, de care nu se dezlipea niciodată.

- Nu mi-e mie de mălai, Traiane! Mie să-mi spui ce-a zis taica nostru când a murit. Că moara e a noastră…

- De când e moara noastră ce mi-a lăsat taica mie?! Nu-s eu ăl mai mare? Nu mi se cuvine moara?

- Vrei să mă furi! Taica a zis că moara e a amândurora…Nici Opriţă nu era prea treaz. Ochii li se aprinseseră

precum tăciunii în foc şi ţuica băută li se urcase la cap, cu chef de gâlceavă.

- Pleacă, bă! Taica nu mai era întreg la minte când muri. Şi, până să moară, cine lucră aici, Opriţă?! Eu sau tu? Cine-şi rupse cârca la magazie? Ai venit tu, mă, prăpăditule, să mă ajuţi cu ceva?!

Şi, zicând astea, îl împinse cu amândouă mâinile. - Îmi dăduşi brânci, Traiane! Eu venii cu vorbă bună şi

tu ce faci?!

Traian apucă toporişca, o suci ca pe-un par şi-o îndrep-tă spre Opriţă.

- Acu’ să-mi zici, tu, frate, ce vrei de la mine!Opriţă nu zicea nimic. Sălbăticia din fiinţa fratelui său

îl făcea să dea-napoi. Nu se gândise niciodată că Traian îl ura aşa de mult. Se ridică cu greu, împiedicându-se în brazdele de coceni netăiaţi.

- Bă, Traiane! Stai locului, că nu-mi faci tu felul!Dar Traian ştia una şi bună. Trebuia să scape acum de

frate-său, Oprea. Nu mai avea linişte cât frate-său trăia. Acela voia moara lui, munca lui, banii lui şi asta nu i se părea drept. El muncise aici, era sudoarea şi sângele lui şi n-o să lase nimănui ce era al lui de la taica.

Opriţă se dădu îndărăt şi începu să alerge prin lanul de coceni. Frunzele uscate îi tăiau faţa şi mâinile, dar el nu-l mai vedea decât pe Traian, alergându-l cu toporişca prin porumbi, cu ochii scoşi din orbite şi faţa vânătă. Ajunse la căruţă, puse mâna pe hamuri şi-şi îndemnă caii să plece. Traian îl urmărea încă. Nu mai avea timp de sărit în căruţă. Se ţinea de hamuri şi-şi mâna caii la vale, dar palmele năduşite îi alunecau pe pielea bine tăbăcită. Alergând în rând cu cei doi cai, scăpă hamurile. Se prăvăli sub copitele lor, fără suflare.

Traian încă alerga după el şi, văzându-şi fratele strivit de cai, se opri, măcinat de remuşcări. Îşi făcu sfânta cruce, înfipse toporişca-n pământ şi căzu în genunchi. Se duse frate-său! Acum moara era a lui şi ăla se duse pentru că voia să-l sărăcească pe el. Dumnezeu făcuse dreptate! Dar, şi dacă Opriţă nu cădea sub cai, el tot l-ar fi omorât ca să scape de necaz.

În urma lui, cei doi jandarmi alergau să vadă ce e. Erau speriaţi şi li se făcu frică, văzându-l pe Traian în genunchi lângă fratele său mort, rânjind ca un nebun.

- Ce vă uitaţi, bă! Ce?! N-aţi văzut că nu l-am omorât eu? S-a făcut dreptate!

Şi, cum se ridică, se repezi la moară, încălecă unul din caii jandarmilor, pierzându-se în zare, în galop.

Până a doua zi nimeni nu ştiu despre cele întâmplate. Cântau cocoşii de ziuă. Niculina nu dormise toată noaptea. Opriţă nu veni acasă, şi parcă avea o presimţire că bine nu-i era. Se îmbrăcă, îşi puse basmaua pe cap şi plecă la frate-său, Gheorghe.

- Ce-i fa, Niculină, ce-i cu tine dis-de-dimineaţă aici?Alde Gheorghe abia se trezeau. Se mutaseră în odăi,

că se făcuse frig ca să mai doarmă pe prispă, şi acum se zgribuleau când ieşiră.

- Opriţă n-a trecut pe la voi? zise ea.- Nu! Ce să facă Opriţă la noi?! se miră Gheorghe.Niculina se aşeză pe treptele prispei. Începu să se

jelească. Lacrimi mari, cât bobul de grâu, se rostogoleau pe obrajii albi.

- Să vezi că mi-l omorî Traian! Să vezi ce nenororcire o să fie!

Prozã

sintagme literare

25

Se tânguia amarnic, legănându-se înainte şi înapoi. Maică-sa şi toţi ceilalţi nu mai pricepeau nimic. Niculina continuă să se vaite:

- Plecă aseară ca tot omu’ la frate-său… Şi nu mai veni până acum, fa, mumă! Fir-ar a dracului de moară, cu cine-o făcu az’ şi mâine, că numa’ necazuri mi-a adus!

Abia acum o înţeleseseră. - Păi… şi noi ce să facem, Niculino?! zise şi Tudora.

Du-te la Traian acasă, că poate-or fi rămas de vorbă…- Ce să caut eu la Traian acasă? El plecă la moară. Şi

nu mai veni…- Ia stai, fa, aici, că mă duc eu până-n deal…Tudora era o femeie dintr-o bucată, curajoasă şi hotă-

râtă. Îşi legă mai bine fusta în brâu, luându-şi în grabă ilechiul de pe laviţă. Mergea drept şi cu paşi repezi. În zare văzu caii lui Opriţă legaţi la căruţă, aşteptând în faţa casei soru-sii. Dădu din mână a necaz şi se întoarse.

Strigă din poartă:- Hai, ţaţă, că-ţi veni bărbatu’ acasă… Nici nu băgă caii

şi căruţa în curte…Niculina se ridică repede, alergând spre casă. Ghetele-i

plescăiau pământul moale şi ea avea o greutate pe suflet, că simţea că nu e bine ce e. Cum ajunse în poarta casei, îi văzu pe cei doi jandarmi lângă rogojină, în mijlocul curţii. Acolo, sub rogojină, zăcea Opriţă, bărbatul ei. Mută de spaimă, se sprijinea de gard şi nu îndrăznea să intre în curte. De după uluci vecinii se adunaseră, privind grozăvia.

- Nu e bărbatul meu! îşi zicea Niculina. Bărbatul meu a plecat întreg…

În cele din urmă, intră în curte. Era bărbatul ei, cel acoperit de rogojină, care zăcea fără suflare. Acum ce-o să facă ea?! Unde-o să se ducă?!

Îl ocoli şi intră în casă. Deschise lada cu lucruri de înmormântare, luă o legătură de lumânări şi se opri apoi în faţa rogojinei. Îndesă în pământ lumânările şi stătu acolo, înţepenită. Lumea se uita la ea cu milă, vecinii o luară, o băgară în casă şi-o frecară pe tâmple cu oţet. Niculina era albă ca varul.

- Ce ne trebuia nouă moară, Opriţă?! Acum încotro o să mă duc eu, cu doi copii după mine?!

Şi vestea se împrăştie, cum că Opriţă a lui Frăţilă, pri-marul cel bătrân, murise pentru moara din sat.

Traian nu se mişcă de-acasă. Jandarmii au venit a doua zi să-l ia. În curţile lui era linişte de mormânt. Ştia că vor veni să-l ia, n-avea rost să fugă pentru că nu avea unde. Mărioara se tânguia pe pietrele de la fântână şi, ca să-şi verse amarul, mai plivea buruienile dintre răzoarele de lângă casă. Când intrară în curte, jandarmii o priviră pieziş şi-i strigară:

- Unde-i Traian, coană Mărioara? Avem ordin să-l aducem la Turnu Măgurele, în arest.

Mărioara se fâstâci de tot, îşi apucă poalele fustei şi tânguiala ei se transformă în urlete:

- Să nu mi-l luaţi! Să nu mi-l luaţi, aţi auzit? El n-are nici o vină că frate-său voia să-i fure moara. Ce, moara era a lui frate-său?!

Vorbind întruna despre ce se întâmplase în ajun, Mărioara ajunse în casă, acolo unde Traian, deja îmbrăcat şi cu dimia pe el, îşi trăgea cizmele şi se pregătea să treacă pragul casei. Era înalt şi semeţ, când păşi peste pragul de jos trebui să se aplece, să nu se lovească de pragul de sus. Jandarmii îl aşteptară să iasă şi să se-ndrepte spre ei. Abia atunci, parcă ruşinat, Petrică, jandarmul, îi zise:

- Traiane, noi venirăm să te luăm la Turnu Măgurele… Acum, tu să nu-mi porţi pică; taicii noştri au fost tovarăşi. Că nu eu l-am fugărit pe Oprea prin porumb…

Traian se uită la toţi pe rând.- Şi zii aşa! Aţi venit să mă luaţi! Încalteştreilea aţi

venit… Da’ de ce, Petrică, nu venirăţi tot plutonul?! Că la Dunăre, pe fâşie, v-aţi lăfăit în herghelia mea!

Petrică se simţi jignit de vorbele astea, şi-l înfruntă de-a dreptul:

- Ce căutătură grea ai, Petrică! zise şi Mărioara, care sta în spatele lui Traian ca o umbră. Ce căutătură duşmănoasă îi arunci lui Traian! Da’ ce-ţi făcu ţie? Îţi făcu vreun rău?! Când te-mpinse nevoia, dăduşi fuga la el, la herghelie…

- Taci, fa! se oţărî Traian. E treabă între noi. Ce te bagi tu?Cei trei jandarmi îl flancară şi, astfel, toţi patru ieşiră

în uliţa mare. Se strânsese lumea pe la porţi, dar Traian nu se uita nici în dreapta, nici în stânga, ci doar înainte, întărâtat de ochii lumii. Jandarmii încălecară pe caii roibi pe care acesta îi dăduse din herghelie, şi mergeau în urma lui. Din poarta curţii, Mărioara, cu broboada căzută de pe cap, îşi netezea părul, având privirile caline, de câine bătut. Maică-sa, din pridvor, se răstea la ea:

- Intră, fa, în casă, nu vezi că râde lumea?!- Oricum o să râdă lumea de tot neamul meu, mumă!

spuse ea cu glas pierit, în timp ce închidea poarta cu zăvorul.

Gardul înalt o acoperi de ochii satului. Se resemnă că nu mai avea trai bun de-acum încolo. Trebuia să vândă herghelia şi vacile. Cine se mai ocupa de ele? Trăienică era micuţ şi Măriuţa… „Cine-o s-o mai ia pe Măriuţa?”. O străfulgeră un gând înspăimântător că fata, deşi avea zestre, nu era destulă pentru a şterge păcatul neamului.

Încet, ca după mort, intră în odaia mare. Se puse pe plâns şi strânse în juru-i pe cei doi copii şi pe mumă-sa, bătrâna. Slugile nu îndrăzniră să iasă din şopronul de lângă pătul. Ce-or fi gândind, Dumnezeu ştia! Traian fusese un om bun, dar averea îi luase minţile şi acum plătea.

În zilele acelea de toamnă târzie, pătulul era plin, vacile grase şi caii zvelţi. O s-o ducă bine în iarna aia şi-n primăvară, iar dacă Traian nu venea, o să vândă caii şi vitele şi-o să rămână cu pământul, să-l are şi să-l semene. Dar până atunci, o să vadă încotro o s-o ia.

Cu Dumnezeu înainte!

Prozã

sintagme literare

26

ColonadaLăsară în urmă hotelul. Traversară şoseaua, însoţiţi

încă o bucată de drum de ritmurile muzicii, parcă prea săltăreţe, la ora aceea a nopţii, şi dată la maxim, auzindu-se probabil şi-n camerele hotelurilor din apropiere, la „Timiş“ şi poate că mai puţin la „Phoenix“, ale cărui uşi şi geamuri de termopan mai atenuau câte ceva din intensitatea decibelilor.

— Cam nepotrivit, aprecie, laconic, Gloria. Mă gân-desc la toţi bătrânii pe care-i deranjăm, fără ca măcar să ne placă muzica asta.

Iuliu înălţă din umeri. „Cui îi pasă?“ zise c-o voce joasă. „Da, aşa-i!“, sări Pia, „nu l-aţi văzut pe Bazil ce fiţe făcea?! Cât era de... transpus? Se înfoia ca un păun, dându-i târcoale Violetei care, flatarisită, cu braţele înălţate, îşi sucea încheieturile încărcate cu brăţări. Pe deasupra, juca din buric; de fapt, îşi scutura cărnurile, asta făcea!

Se opri o clipă din mers şi, c-un picior împins uşor înainte, îşi roti, scurt, şoldurile, sugerând un început de „Hula Hoop“. Odinioară fusese expertă-n mişcare. Suplă şi afurisită, ambiţioasă şi neobosită îşi întrecea, în recreaţii, fără nicio dificultate, colegele.

— Hai, nu fi rea, o dojeni Iuliu. Fiecare cu plăcerea lui, zise şi-i făcu semn cu ochiul Gloriei. Suntem, cumva, arbitri? Făcea să le stricăm bucuria?

— Nu, desigur, admise Alexandra, aflată cu câţiva paşi înaintea lor. Tocmai de aceea am plecat la plimbare: să aibă loc pe ringul de dans. Şi chiar îmi priieşte, mărturisi înveselită. E o noapte pe gustul meu!

Alături, Radu întinse o mâna şi-o ciupi, uşor, de obraz. Înaintau, când apropiindu-se, când distanţându -se unii de alţii. După ce depăşiră tufele de măceş, ce marcau intrarea în Parc, urmară o cărare incertă. Înnodată, pe la mijloc, cu alta şi presărată cu câţiva nuci tineri, crescuţi anapoda. Zăboviră apoi puţin în preajma izvorului emblematic, al cărui nume se lega, conform legendei, de cel al unui localnic — Moş Bizieş. Descoperitor al primei surse de apă „acrişoară“ din zonă.

— I-e sete cuiva? întrebă Liana şi arătă cana de pe marginea cimentată a buvetei. Cum nimeni nu răspunse, trecură printre ienuperii înalţi, de Virginia, străjuitori ai aleii care pornea din dreptul clădirii în formă de semilună, a fostelor Băi Feruginoase, şi se adâncea în Parc, până-n preajma Cazinoului.

Ajunseră în dreptul Colonadei. Cândva de-o frumuseţe eclatantă, întrecându-le în lungime pe cele din Karlovy Vary şi Baden-Baden, acum aflată într-o vizibilă stare de degradare.

— Riscăm? întrebă Iuliu şi întoarse capul către ceilalţi.

Stătea înaintea intrării. Mai exact, a uneia dintre ele, întrucât coridorul de lemn făcea

înconjorul Parcului şi avea mai multe intrânduri. O pan-cartă inscripţionată, bătută peste o scândură transver-sală, semnala pericolul prăbuşirii schelăriei.

Femeile se apropiară şi făcură cerc în jurul lui. Şovăiau. Noaptea era, însă, destul de luminoasă şi bărbatul îşi reluă îndemnul.

— Cu atenţie, se poate trece, le încurajă. E doar puţin înnorat.

— Aduce c-un loc bântuit, constată, în şoaptă, Gloria, înfiorându-se şi ezitând să păşească pe sub bolta macerată de intemperii. Strecură o mână-n poşetă. Atinse, cu vârfurile degetelor, rotunjimile ispititoare ale câtorva bomboane fine, de ciocolată, învelite-n foiţe subţiri, de staniol. Le adună în palmă, săltându-le uşor. Simţi, pe dată, cum o cuprinde o stare de linişte. Chiar de siguranţă. Le avea la îndemână, îşi spuse mulţumită, şi orice tristeţe, enervare, proastă dispoziţie sau supărare putea fi anihilată, la nevoie, cu ajutorul lor. Conta foarte mult. Îşi desfăcu degetele, lăsând bomboanele să alunece în căptuşeala moale a poşetei, după care îşi retrase mâna.

Printr-una din gurile ştirbe ale tavanului, luna se arăta fără grabă, ca rostogolită de-o mână leneşă. Difuza o lumină palidă, argintie. O pală de vânt legănă câteva şipci, fără să le desprindă.

— Aşa-i, nici mie nu-mi place, recunoscu şi Pia. E straniu. Parcă ne-ar pândi un pericol nevăzut! Îşi aţinti înspre Alexandra ochii întrebători, ca şi cum ar fi avut nevoie de-o susţinere.

— Ei, nu vă panicaţi! râse încurajator Iuliu, strângând-o pe Gloria de umăr. Cu noi cum rămâne, n-aveţi încredere?

— Oh, ba da, suspină aceasta dezarmată. Totuşi, mai bine să plecăm de aci, propuse şi înlătură, c-o zvâcnire a umărului, mâna bărbatului. Dacă se prăvăleşte peste noi măgăoaia? Nu vezi cât e de şubredă? Adineaori, când a bătut vântul, mi s-a părut c-aud un scârţâit. Da’ ce-i, de fapt?! se interesă, c-un soi de exasperare în glas, şi făcu un gest repezit în direcţia Colonadei.

— Un culoar de promenadă, o lămuri Radu, înaintând câţiva paşi. Unic! preciză şi ridică, dintr-odată, vocea. Îndreptă o privire fugară către Liana, suficientă ca să-i surprindă înclinarea afirmativă a capului. Da, u-nic, repetă, insistând asupra cuvântului şi încercând, prin intonaţia glasului, să recupereze ceva din strălucirea de odinioară a Colonadei, atât de îndoielnică în acele clipe, dacă nu chiar incredibilă.

— Nu exagerezi? se miră Pia. Clătină din cap şi zâmbi neîncrezătoare, aproape sfidându-l.

DANA GHEORGHIU

Prozã

sintagme literare

27

— Nicidecum.— Te referi la ruina asta? se minună, la rândul ei,

Gloria, împărtăşind scepticismul Piei. — Trebuie să ştii s-o priveşti!

După ce, la 1796, farmacistul Cechinni, descins din Timişoara, va face întâia analiză a unor izvoare, despre ale căror virtuţi începuse, deja, să se zvonească, opt ani mai târziu, reluând investigaţiile, Ignatz Peltz şi Karol Klapka, medic şi farmacist, îşi vor da girul, vestind că, parte din ele, sunt bune de folosinţă. Atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Perseverându-se, în anii următori, vor fi descoperite adevăratele „izvoare tămăduitoare“, de către medicul Johann Lindenmayr, care va duce câteva flacoane cu apă, spre examinare, la Viena. Iar rezultatele dovedindu-se încurajatoare, confirmată fiind calitatea pânzei freatice a pământului din zonă, bogată în minerale, în primăvara lui 1811, se va deschide primul sezon balnear al aşezării.

Pe viitor, numărul celor porniţi în căutarea însănăto-şirii se va înmulţi, iar vindecările vor fi spectaculoase. Într-atât, încât peste alţi opt ani, recunoscându-se valoa- rea terapeutică a acelor ape, localitatea va deveni Staţiune. Şi nu una oarecare. Dăruită, în afara izvoarelor minerale, c-un aer puternic ozonat, va fi socotită un ţinut binecuvântat. Vreme de-un secol, specialişti în horticultură, veniţi din Imperiu, vor desăvârşi Parcul imens, de aproape 30 de hectare, care va încorpora Staţiunea. Vor selecta, acomodând în solul străin, arbori şi arbuşti diverşi, meniţi să întreţină puritatea aerului şi să adauge un surplus de frumuseţe locului, încât, cu timpul, va ajunge să fie socotit drept o adevărată „perlă“ a regiunii. Dacă nu chiar a Europei Centrale.

Alţi medici şi alţi cercetători vor continua investigaţiile înaintaşilor. În 1829, profesorul Hendrik Sadler, din Viena, va stabili principalele caracteristici ale izvoarelor şi, câţiva ani mai târziu, dr. Gheorghe Ciocârlan, întâiul medic balneolog român, va publica un prim studiu privind efectele curative ale apelor minerale din Buziaş. În anii următori, noi referate, monografii şi articole, prezentate la diverse congrese, vor atesta, de fiecare dată, bogaţia pânzei freatice din zonă, iar anumite documente, păstrate de la 1871, vor menţiona existenţa a opt surse principale de apă: trei pentru băut şi cinci pentru băi. Astfel că, de la un an la altul, tot mai numeroşi pacienţi vor veni într-aci, atraşi de faima crescândă a Staţiunii.

Şi-n pas cu nevoile oamenilor, se vor constru noi vile şi case de vacanţă. Noi hoteluri şi baze de tratament. Trăsuri şi poştalioane vor asigura transportul zilnic al pasagerilor.

La început, căruţe de lemn. Şaizeci şi şase de cai, adăpostiţi într-un grajd imens, vor fi utilizaţi pentru tractarea acestora. Treptat, vor fi înlocuite de poştalioane, ca în al doilea deceniu al secolului XX să fie construită o linie de cale ferată, care va duce de la gară direct la Băi.

Iar în mijlocul Parcului, începând cu anul 1874, se va înălţa Cazinoul. Înconjurat de palmieri şi arbori exotici, îşi va etala strălucirea, mai cu seamă, în ceasurile înşelătoare ale nopţii, când balurile şi ruleta şi celelalte jocuri de noroc vor reţine protipendada până în zori.

Adevăratul simbol, însă, al Staţiunii va fi Colonada. Executată, iniţial, de dulgheri austrieci, din lemn traforat, va fi inaugurată un an mai târziu. În final, la capătul câtorva decenii, va înconjura o porţiune amplă din Parc, făcând legătura între Izvorul Mihai, hotelurile „Phoenix“ şi „Bazar“, Izvorul Iosif şi Cazinou. Iar trecerea pe sub cupola-i dantelată dovedindu-se a fi extrem de plăcută, în scurt timp va deveni un spaţiu preferat, de selectă promenadă.

― Nu exagerez, repetă Radu. Apoi, se apropie de Gloria, uitându- se, pe când înainta, în direcţia unor arbuşti, în spatele cărora se distingeau, verticale şi albe, trunchiurile a două şiruri de platani. Flancau Aleea Ionilor. Şi nu departe, după o cotitură, ştia fără să fie nevoit să mai privească, Parcul se deschidea dintr-odată, dezvăluind un spaţiu amplu şi luminos, chiar şi la ora aceea târzie. Era înconjurat de corpuri de iluminat şi de bănci, care încercuiau bazinul şi fântâna arteziană din mijlocul lui, ornată cu trei peşti albaştri. Neverosimili. Fiecare, din unghiul său, îndrepta câte o privire posacă spre straturile policrome de flori, sădite în jurul bazinului. Puţin mai îndepărtată, se profila silueta întunecată a Cazinoului. La fel, şi aceea a Chioşcului destinat să găzduiască fanfa-rele care, ani în şir, animaseră, cu muzica lor, atmosfera Staţiunii.

— Şezi, o pofti, indicând o bancă, şi închide pleoapele, îi ceru. Ascultă:

După-amiaza, mai târzior, începu a-i zice, aşezându-se lângă ea, după ce focul zilei se va fi domolit, expunându-şi toaletele, doamnele şi domnişoarele se plimbau de-a lungul Colonadei. Făceau schimb de ocheade cu ofiţerii chipeşi, mereu prezenţi. Iar fotografii roiau la tot pasul, grăbiţi să nu rateze clipa. Mişunau de colo, colo, spuse şi întinse o mână spre culoar, agitând-o prin aer, pentru a sugera acea vânzoleală neîntreruptă. Erau gata în orice moment să-ţi ofere un „souvenir“! Cu toate că, pe atunci, realizarea unei poze era o treabă cu dichis. Cerea un oarecare timp şi pricepere, căci n-aveau aparate digitale, glumi. Ei, bine, află că nu „şomau“. Odată cu lăsarea serii, rosti şi inspiră adânc, umflându- şi plămânii, pentru a slobozi brusc aerul din ei c-un uşor şuierat, pe alei se aprindeau lampioanele iar doamnele şi domnişoarele se retrăgeau să- şi schimbe rochiile, cu altele, mai sofisticate. De seară. În Parc se auzeau, până adânc în noapte, valsuri şi arii din opere, revărsate din Chioşcul Fanfarelor, în vreme ce dinspre hotelurile şi vilele Staţiunii, protipendada sosea cu trăsurile, conduse de vizitii şvabi. Toţi unul şi unul, mustăcioşi şi solemni, ca traşi la xerox, zâmbi, ridicându-se de pe bancă.

Prozã

sintagme literare

28

Îndreptă, după aceea, o privire cercetătoare înspre ceilalţi, care se apropiaseră de ei, cu paşi silenţioşi, ascultându-i vorbele în tăcere. Priveau în jur, încercând să străpungă întunecimea. Dornici, parcă, să audă zvon de glasuri sau de cântări, însă din direcţia Cazinoului şi-a Chioşcului Fanfarelor nu răzbea niciun sunet, menit să confirme şi prezenţa altora pe vreuna dintre alei. Doar câteva lătrături estompate şi rare răzbeau dintr-o îndepărtare nedefinită.

— Imaginaţi-vă tabloul întreg, le spuse, cu faţa destinsă într-un zâmbet larg. Începând cu tropotul vesel al cailor. Şi sclipirea jucăuşă a felinarelor. Şi râsetele amestecate ale ocupanţilor din atelaje, ce răzbeau în afară. Şi destinaţia finală, Cazinoul: cu pereţii interiori îmbrăcaţi în oglinzi veneţiene, înalte. Cu jocurile de noroc şi neodihna ruletei. Cu dansul din fiecare seară şi acele şiruri înlănţuite de perechi, reflectate în cristalul oglinzilor. Şi chelnerii în frac, discreţi şi serviabili, purtând pe tăvi paharele subţiri, umplute cu şampanie. Şi tombola de duminică. Şi balurile, numeroase. Şi mulţimea spectacolelor, susţinute de actori şi cântăreţi în vogă. Adesea, în prezenţa autorilor...

— Greu de crezut! exclamă Iuliu. — Adevărat, îl susţinu Alexandra. Mai ales că acum...—Parcul era iluminat a giorno, urmă Radu, fără să

ia în seamă comentariile, iar pe bănci şedeau cei ale căror venituri nu le permiteau să frecventeze Cazinoul şi ascultau muzica. Oricum, veselia şi buna-dispoziţie aparţineau tuturor, pe când spaţiul Colonadei era animat de plimbările necontenite ale tinerilor, „prinşi“ cu totul de idilele lor.

Un schelălăit prelung de câine, ca un vaier neajutorat, ţâşni de undeva, de pe o alee, urmat de-un şir de lătrături întărâtate. Radu îşi roti ochii în jur, încercând să localizeze direcţia de unde venea zgomotul. Cum însă acesta conteni în scurt timp, renunţă.

— Cam aşa, ca atmosferă şi să vă faceţi, cât de cât, o idee, le spuse în încheiere. Se îndepărtă, păşind agale, ca şi la venire. Părea îngândurat, într-un fel nemulţumit, şi fruntea îi era brăzdată de două cute adânci, orizontale. Mergea cu ochii-n pământ, urmărit de raza subţire şi verticală a lunii, ce cădea peste frunzele arborilor şi se furişa printre ele, proiectându-le umbrele inegale asupra lui, fără ca el să ştie. Se opri lângă Liana. Îşi căută pe urmă zorit, în buzunar, pachetul cu ţigări. Aprinse una.

― Ne-ai convins, dar toate astea au fost! Pia apăsă puţin pe ultimele două cuvinte. Veni lângă

ei, depăşindu-i cu câţiva paşi. Examină, în treacăt, chipurile prietenilor, fără să le desluşească prea bine. Privi, apoi, înspre Cazinou.

— Ceea ce se vede acum nu se mai potriveşte, constată. Nici măcar nu am remarcat clădirea, mărturisi, şi vocea i se subţie, parcă enervată. Mi s-a părut măruntă, meschină. Pe-o uşă încuiată spânzură un lacăt ruginit, ia

priviţi! îi îndemnă, deşi deasupra stă scris „Discotecă“. Degeaba! pufni şi ridică din umeri. Totul pare înţepenit de un veac. Am dreptate?

Radu dădu să-i răspundă, însă hămăiturile câinilor se auziră din nou, înteţite, distrăgându-i atenţia.

— Ia te uită! constată Alexandra, răsucindu-se către stânga. Nu suntem singuri! Surâse amuzată.

Din capătul Aleii Ionilor, precedaţi de trei căţelandri, neîngrijiţi şi agitaţi, se zăreau cum înaintează două siluete. De fapt, doi bărbaţi care — pe măsură ce se apropiau, cu paşi împleticiţi şi braţele petrecute pe după umeri, alcătuind o fiinţă bizară, sudată parcă într-o frăţie siameză — îşi uneau vocile, reluând un refren al unui cântec în vogă:

— Iubi-bilă! intona cu glas autoritar cel mai înalt dintre ei.

— Iubibilă, îi răspundea, c-un semiton mai jos, amicul. — Cum ai zis?— Iubibi-lă!— Şi mai cum?— Iu-bi-bi-lă!!! Ce’şti surd?! Se întrebau, pe rând, clătinându-şi capetele şi

întorcându-şi feţele, unul spre altul. Oprindu-se, la răstimpuri, pentru a se suţine. Îşi înnodau atunci şi mai vârtos braţele pe după grumazuri, ca imediat după aceea să-şi reia, revigorată, cântarea, dovedită a nu fi tocmai pe placul căţelimii, ce-şi intensifica lătrăturile.

— Vai, nu pot să cred! izbucni în râs Gloria, pocnindu-şi palmele, consternată. Coco şi Alin! În halul ăsta?!

— Care „hal“? o contră, mai mult ca să o sâcâie, Iuliu. Sunt doar bine-dispuşi. Şi nici măcar nu-s afoni, cum de nu-ţi plac?

Asemenea unei umbre alunecoase, traversând pieziş pavajul aleii, unul dintre câini se furişă până la ei. Hămăi scurt, înălţându-se în două labe şi sprijinindu-se cu cele din faţă de genunchii Piei.

— Piei, javră! strigă aceasta, luată prin surprindere şi sări înapoi c-un pas, dar câinele nu făcu decât să se gudure pe lângă ea, privind-o cu ochi umili.

— I-e foame, spuse Alexandra, aplecându-se. Îl chemă c-un fluierat scurt, aşa cum făcea în copilărie când atrăgea câinii şi ei o urmau supuşi.

Îndată, animalul se rostogoli pe spate, expunându-şi abdomenul cu blană tărcată şi încâlcită — dovadă de supunere şi prietenie.

Gloria scormoni în poşetă şi-i aruncă un biscuit.— Nu fă asta, o sfătui Radu. Va veni întreaga haită. — Haită? se miră Alexandra.— Eh, vorba vine, o lămuri Radu. N-o lua ad litteram. Absorbiţi, cu totul, de refrenul lor, bărbaţii îi depăşiră,

fără să-i bage în seamă.

(Fragment din romanul în pregătire Stil Diwal)

Prozã

sintagme literare

29

Prozã

Luat prizonier!…Undeva, spre graniţa de vest, la vreo patruzeci de

kilometri în interiorul ţării, avusese loc un dezastru. Armata română înaintase în forţă, lovind în stînga şi în dreapta armata germană în retragere.

Johann Müller, soldat german din batalionul IV te-restru, rănit la piciorul stîng, nu mai apucase să ţină pasul cu o parte din cei care fuseseră colegii săi, puşi pe fugă, în urma bombardamentului continuat cu atacul direct al armatei române.

Soldatul în uniformă germană rămase între ruine, alături de cadavre, cu intenţia de a se ascunde o vreme în spatele frontului, căci cine mai avea timp să culeagă un rănit în fuga aceea…

Îşi bandajase rana, care de altfel nu era prea gravă, cu o bucată de cămaşă, ruptă de la un camarad plecat definitiv în altă lume.

Deodată se trezi somat din spate:– Halt, neamţ prăpădit. Mîinile sus!… Îl somase Ioan Pietreanu, soldat român rămas să sco-

tocească în urma plutonului său, după atac, pentru scoa-terea din „vizuină” a unor rătăciţi.

Soldatul neamţ, Johann Müller, se supuse. Vru să se ridice în picioare, dar rana sîngerîndă nu-i dădu voie.

– Halt, măi, nu auzi?… Mîinile sus şi aruncă puşca.Neamţul se supuse.– Nu trage… Predau… Luat prizonier…– Ete-te, al dracului… Ai învăţat şi româneşte cît ai

stat pe meleagurile astea!… Ce să fac eu, mă, cu tine? Prizonier, ai? Mai ales că eşti şi rănit.… Pac şi gata!…

– Nu pac, nu pac… Eu băiat bun.– Tu, mă, care m-ai tîrît în război spre est, să-i bat

pe ruşi, iar acum ruşii cu aliaţii mă trimit pe mine să te împing pînă în bîrlogul lui tat'tu. Ce ai căutat tu să tulburi liniştea neamului meu?

– Eu nu vrut război… Hitler vrut război. Eu soldat. Atît… Trimis pe front fără voia mea.

– Da, acum daţi toţi vina pe Hitler!… Mama voastră de tîlhari!… Ia să văd ce ai tu, aici, la picior?… Aha!… Deşi

nu este cine ştie ce, nu-mi place ce văd. Uite acolo o casă unde a fost un punct sanitar. Stai aici, poate găsesc un pansament şi un dezinfectant. Auzi? Stai aici! Să nu pleci, că te prind şi atunci chiar pac!

Pietreanu, un ardelean sadea de prin părţile Clujului, porni să îşi

ajute aproapele. Fie el şi duşman, pentru Ioan, tot om rămînea!… În timp ce înainta, gîndi în sinea lui:

„A dracului procopseală!… În loc să-mi caut cama-razii, stau şi mă ocup de neamţul ăsta. Dar, la urma urmei, tot om este şi el. I-oi repara piciorul, după care îl duc spre linia frontului şi îl predau. Între timp poate mai dau şi de alţii.”

Zis şi făcut. În casa cu pricina găsi cele necesare: tifon, spirt şi ceva tinctură de iod.

– Hai, măi, să te repar… Dar, uite ce este, să nu ai gînduri duşmănoase, că, de îţi trag una, auzi cîinii cum urlă de foame!

– Cum să am gînduri rele, cînd tu eşti băiat bun?… Mulţumesc înainte!…

Ardeleanul îi tăie pantalonul, în lung, cu brişca cu care, în urmă cu două zile, tăiase o bucată de slănină de pe corlata unei case. Curăţă sîngele, dezinfectă rana şi trase peste piciorul neamţului un pansament cît să-l ţină pînă dădeau de un punct de prim ajutor adevărat.

– Ei, de-acum, hai, la drum. Poate găsim ceva mîncare, ori îi prindem din urmă pe ai noştri…

Porniră. Neamţul înainte, Pietreanu în urma lui, cu amîndouă puştile în spate.

După vreo doi kilometri de mers întîlniră în dreptul unei case o femeie.

– Ziua bună!… Spune, femeie, rogu-te, pe aici, trecut-au soldaţi?… întrebă Ioan.

– Astăzi, nu. Dar aproape de satul vecin, s-au auzit focuri de tun şi de arme, răspunse femeia.

– No, bag de seamă că n-am luat-o bine, mai zise soldatul român.

– Dar cu ăsta ce este, dacă nu-i cu supărare, că îl văd că merge şchiopătînd?… întrebă femeia, arătînd spre sol-datul neamţ.

– D'apăi, ce să fie?… Îi oleacă de prizonier. Şi pe lîngă asta este şi un pic rănit.

– Tulai, Doamne, dar după cum văd eu, nici dumneata şi nici el nu aţi închis un ochi de cîteva nopţi. Ori mi se arată mie greşit?… Cît despre mîncare, ce să zic?… Staţi şi gustaţi o zeamă că n-o fi foc. Şi-apoi puteţi cinsti şi un

VLAD CERNEA JERCA

sintagme literare

30

păhar de pălincă. Oricum frontul îi dus spre vest, aşa că pericolul o trecut.

– Trecut pe dracul!… În spate vin ruşii. Ascunde tot ce ai, că ăştia rad tot, nu glumesc! – o avertiză Ioan.

La insistenţa femeii, cei doi înghiţiră cele cîteva linguri de fiertură, dădură pe gît două păhărele cu palincă, neam-ţul numai unul, scuzîndu-se că este prea tare. Mai păgubiră femeia de cîte două ouă ochiuri, după care, mulţumind, o porniră mai departe, tăind cîmpul, cu intenţia să prindă din urmă frontul.

La un moment dat, românul, simţind că îl lasă picioa-rele, avea cu vreo douăzeci de ani mai mult decît neamţul, propuse acestuia cîteva clipe de răgaz.

– Stai, măi, să-ţi stea norocul, că şi dacă te duci cu el acasă, tot ţi-l iau ruşii ăştia, care vin din urmă.

Şi luară loc în spatele unei movile de pămînt.Undeva, în faţă, spre vest, se auzeau bubuituri de tun

şi răpăit de căţea ce curma vieţi omeneşti.Obosit, nedormit şi după atîta drum, românul începu

să moţăie. La un moment dat, neamţul se aruncă pe el, smulgîndu-i din mînă ambele arme.

– Halt!… Acuma tu, prizonier, român ameţit!… Hai, ridică-te, continuăm drumul.

– Mă, dacă tot ai luat puştile, măcar să mă păzeşti. Eu nu merg mai departe, pînă nu trag un pui de somn. Şi se lungi pe iarba uscată.

– Haide, haide, român puturos!… Nu este timp pentru somn, îl somă neamţul, împungîndu-l cu baioneta între coaste. Acum ne trezim cu ruşii în spate şi cald nu o să ne fie!…

– Auzi, măi Fritz, stau şi mă întreb, cum aţi putut voi pierde un asemenea război, cînd sunteţi atît de hotărîţi?

– Eu nu pierdut nimic. Tu pierdut război.– Cum vine asta?… Germania va fi înfrîntă, deci pier-

deţi războiul, îi aminti românul.– Ştii ceva, ia puşca asta şi luptă cît vrei. Şi aruncă

puşca în faţa lui Pietreanu. Oricum, eu merg la mine acasă.– Adică, în Germania?...– Nu. Întîi aici, apoi în Germania, unde mă aşteaptă

Franca şi mama mea.– Maică-ta poate, dar Franca sigur a plecat cu altul,

rîse Ioan. – Nu. Franca aşteaptă acasă, împreună cu mama.– Bine, domnule!… Dar tot nu am înţeles un lucru. Unde

şi cînd ai învăţat tu să vorbeşti aşa de bine româneşte? Sau ai fost pe la cancelarii?…

– Ha, ha, ha, vezi ce curios eşti?… Asta puteai întreba de la început!… Eu născut în Banat, la voi, în Tomnatic.

Părinţii născut tot în Banat. În casă, la şcoală şi la lucru vorbit numai germana. Româna am învăţat de la copiii din sat. În '37, eu plecat în Germania, la muncă pentru bani. Războiul prins acolo. M-au trimis pe front ca german. Tata plecat în '41 pe front românesc. Căzut la datorie pe Don. Eu reuşit să scap. Mama şi Franca trecut în Germania, acasă la Franca. Aşteaptă acolo. Acum, ce mai vrei să ştii?

– Tulai, Doamne, măi, Johann, tu eşti român?! – se minună Pietreanu.

– Nu român. Sas!...– Măi, sas ori neamţ, tot un drac. Eşti sau nu eşti

român?– Nu. Sunt sas. Nici neamţ, nici român. Înţelegi?…– Atunci, ce cauţi tu în războiul ăsta?…– Tu ce cauţi?– Ne-or băgat nemţii.– Păi, vezi!?… Pe mine tot nemţii.– Măi, sasule, că nu îţi mai pot zice fritz, părerea mea

este să-ţi cauţi nişte haine de pe-aici, că ştii a le purta şi ţine-o lungă, pînă dai de casa aia a voastră. Mai caută-ţi din lucruri şi le ia cu tine în Germania, că dacă te prind ruşii din urmă va fi vai de măiculiţa ta. Dar, să nu uiţi, odată ajuns, să-mi scrii că poate voi fi prin apropiere şi ar fi păcat să nu bem amîndoi un vinars. Apoi, ne-om aminti cum ne-am jucat noi, de-a prizonierii.

– Bine, îţi scriu, dar unde?…– Cum unde?! La Berlin! – răspunse hotărît românul.

Că pînă acolo am de gînd să merg, să-l întreb pe Hitler ăla: „Ce-ai avut, domnule, cu noi, de ne-ai pus să ne batem fraţi cu fraţi, şi copii cu părinţi?…” Tulai, Doamne, că iar m-am înfierbîntat. No, mergi sănătos, măi, că-mi revin eu şi singur, cînd nu voi mai avea pe cine să mă înfurii!…

Şi Johan plecă, trăgîndu-şi după el piciorul bolnav. „Doamne, ce mică e lumea şi ce interesantă!… gîndi

Ioan Pietreanu. Aici, deşi este ţara lui, nu poate să rămînă pentru că-i neamţ, îl înhaţă ruşii şi-l duc în Siberia, dincolo îl iau de român şi îl întreabă ce caută în Germania. Şi uite aşa, nu-i nici una, nici alta. Ştie doar că tatăl şi mama sa au fost saşi! Dă-i, Doamne, sănătate şi putere să ajungă, că doar războiul acesta nu l-am vrut nici eu, nici el. Mă gîndesc, totuşi, că îi dă în gînd să le spună: Mă, voi m-aţi trimis să merg spre ruşi şi să-i bat. Acum, că nu am cîştigat, îi vina mea ori a voastră?…”

Şi păşi mai departe, dezamăgit pe de o parte că rămă-sese mult în urma frontului, iar pe de alta, că trebuia să intre în următoarea casă să ceară ceva de-ale gurii, pînă dădea de camarazii săi.

Prozã

sintagme literare

31

Nuntă cu final neprevăzut

La poartă la Nae Parpanghel, pe banca de lîngă gard, se aşezaseră alături Gogu Prigoană şi Monu Argint, la o vorbă descîntată. Erau lăutari din Priporul de Sus, un sat aruncat pe o coastă, de ziceai că azi, mîine, satul o ia la vale, înşirînd casele sărăcăcioase pînă către matca apei.

Urmăreau, în acelaşi timp, cum soarele da să treacă dincolo de dealul Grindului dinspre Celei, făcîndu-le, din ce în ce mai rar, cu ochiul, pînă ce pleoapa unui nor prinse a acoperi orizontul.

– Luarăm o cîntare de sîmbătă de la prînz pînă luni la prînz. Mi se pare cam lungă!… se plînse Gogu Prigoană, ţambalagiu în trupa lui Firfirel Ciofleac, după ce dădu pe gît o înghiţitură din sticla cu rachiu pe care o transferă mai departe.

– Lungă, pe dracu!… se răsti la el Parpanghel, făcînd cu mîna un gest de lehamite. Ehei, nu ai prins tu vremurile bune cînd nunţile ţineau trei zile. Să-ţi povestească neica Argint.

– Dar vă dădea pauză de masă, de somn, ori rupeaţi trupa în două şi vă odihneaţi pe rînd…, interveni Parpanghel.

– Odihneam, pe Satana! Nu te odihneai. Furai şi tu un ceas, două, după situaţie.

– Spune-i mata, neică Monule, cum stăteau treburile, că vorba aceea, mata le-ai trăit, insistă Nae. Zi-ne-o pe aia de la Vaideei, cînd te-ai suit cu cîntăreaţa în fînar.

– Măi, leat, pe vremea cînd eram eu tînăr, îşi începu Argint povestea, să tot fi avut vreo treizeci şi cinci de ani… Pe vremea aceea nunţile ţineau trei zile. Petrecere, nu glumă, doar că, pentru lăutari, era sinucidere curată. Dacă apucai două, trei ceasuri de somn, pe noapte, ziceai că ai avut noroc pe lume. Dacă nu, Dumnezeu cu mila. Te propteai de instrument să nu cazi din picioare şi, privind departe printre gene, ţineai ritmul după ceilalţi. Mai rău era de primaş, cel care conducea trupa, iar acela eram eu, după cum ştii.

– Alte vremuri, alte obiceiuri. Acum e bine că nunţile ţin doar o noapte, se băgă în vorbă Mălin Coşcovete, basist, ajuns între timp, şi care, văzînd sticla, nu dădea semne să mai plece.

– Hai, neică, zi-ne-o pe aia, cînd ai tăvălit-o pe cîntăreaţă prin fînarul omului.

– Ce să spun, măi, ce să spun, că astea sunt poveşti din alte timpuri. Acum nu îmi mai este gîndul la aşa ceva. Deh, odată cu vîrsta vine şi neputinţa, oricît ai vrea tu să te mai dai mare.

– Totuşi, spune-le-o şi lor, că ăştia doi nu au auzit-o, insistă Parpanghel.

– Bine, măi, dacă zici tu… Dar mai întîi să trag un gît din sticla aia, că prea o ţii lîngă tine ca pe Sidonia lui Turcitu.

Monu Argint se apropia de şaptezeci de ani. Slab, tuciuriu, cu părul alb cîrlionţat şi faţa alungită, trecuse prin multe. În copilărie, după război, făcuse foame, ca tot natul, apoi, în adolescenţă, trebui să suporte bobîrnacele de la tatăl său cînd pierdea ritmul melodiei. Abia cînd prinse cu adevărat tainele cîntării, avu şi el parte de fericire, pentru că îl dotase Dumnezeu şi cu îndemînare pe instrument, dar şi cu voce. Şi tot atunci, părăsind banda de lăutari a tatălui, îşi croi el una după voia inimii, unde el era primaşul, adică vioara întîi. El cînta melodia, timp în care ceilalţi ţineau acordurile.

– Păi, cum să fie, măi, neică… Avurăm noi tocmită, prin Olt, cîntarea la o nuntă care trebuia să ţină trei zile. Eram tineri, aveam repertoriu, deci nu ne era teamă. Atîta doar că la formaţia de cinci oameni mai luarăm cu noi o solistă, una dată dracului de frumoasă. Ţigancă adevărată, dar, la piele, albă, de ziceai că se scăldase în butoiul cu lapte. Eu, tînăr, ca un armăsar în călduri, nu o pierdeam din ochi. Ba, era să mă bat cu unul care se dăduse la ea, băgîndu-i mîna în sîn pe motivul că-i pune un ban. Dar trecu şi asta, cum trecu şi prima zi. Veni noaptea. Obosirăm noi, dar obosiseră şi mesenii. Spre dimineaţă, respectivii se retraseră pe la case să dea de mîncare la animale şi la orătănii, prilej pentru noi care, aciuindu-ne pe unde puteam, am hotărît să tragem un pui de somn, unii pe scaun cu capul pe masă, alţii întinşi pe trei scaune… Eu îmi luai solista şi trecurăm în grădină, pe o grămadă de paie. Încercai eu să mă dau la ea, dar cum se lumina de ziuă şi vecinii bîntuiau prin grădinile lor, hotărîrăm de comun acord că o lăsăm pentru cînd se va ivi ocazia. Decizia ne prinse bine pentru că apucarăm vreo trei ore de somn, ceea ce ne mai revigoră trupurile. Pentru a doua noapte, ginind scara proptită de fînarul gazdei, hotărîi că este cel mai bun loc. Aşa că, atunci cînd ni se dădu liber, îmi chemai solista şi hopa sus, pe scară. În fîn, o plăcere, să te tot dezmierzi. Mă uitai eu împrejur să găsesc un loc mai ferit şi stabilii că cel mai bine era spre celălalt capăt al fînarului. Zis şi făcut. Numai că, aşa cum păşeam eu cu grijă să nu mă împiedic, observai spre gura podului, pe unde se arunca fînul la vaci, pe unul în vîrstă, întins pe spate, ce părea că-l pălise somnul. M-am apropiat de el să văd dacă e beat ori prins de somn, că prea stătea ţeapăn. Îl atinsei cu piciorul, încercînd să-l

Prozã

sintagme literare

32

strig. Omul, nimic. Semn că, dintr-un anume motiv, era dus. „Ei, lasă că este bine!… Fiecare cu treaba lui.” –gîndii eu. Şi trecui la fapte, mai ales că şi partenera mea dorea acelaşi lucru. A fost bine, a fost frumos, dar pînă la urmă ne-a prins somnul.

– Ăla din fîn nu s-a trezit deloc în perioada asta? – fu curios Prigoană.

– Om cu bun simţ, domnule!… Ne-a lăsat în pace. Dimineaţa, trecurăm pe lîngă el, coborîrăm pe scară şi începurăm a cînta. Îl avertizasem eu pe naşul că în fîn este unul de nu se mai scoală. „Lasă-l în pace, a zis el. Nu mai spune la nimeni.” Totul bine şi frumos pînă spre a treia zi, pe la prinz, cînd soacra mare începu să strige cît o ţineau plămînii: „Oameni buni, se duse taica. Muri în pod, cînd vru să dea fîn la vaci!”

– Ei, drăcie, ăla pe lîngă care trecuseşi matale şi ne povestişi, era mort!… –se miră Prigoană.

– Aflai după aia cum stăteau lucrurile. Al bătrîn, adică bunicul mirelui, murise cu o seară înainte de a se porni nunta, dar să nu se producă încurcături, ai casei împreună cu naşul îl urcaseră în podul fînarului, hotărînd să ţină nunta şi abia a treia zi să anunţe decesul bătrînului. Şi uite aşa, nunta s-a încheiat pe la amiază, apoi a continuat cu înmormîntarea, iar noi am cîntat pînă seara muzică pentru mort şi pentru cei aşezaţi la masă. Nu mai erau la nuntă, ci la pomană. Vorba aceea, tot se pregătise mîncarea şi nu se făcea să o arunce. Venise şi popa să-i citească mortului, iar a doua zi, pînă în prînz, l-au dus la cimitir.

– Şi, uite aşa, scăpaseră oamenii cu o singură cheltuială, şi de nuntă, dar şi de înmormîntare, ţinu să precizeze Mălin Coşcovete.

– Dar să vă zic alta, continuă Argint, care după cîteva înghiţituri din rachiu, prinsese chef de a povesti. În Vîlcea, cîntarăm tot aşa la o nuntă, la unul Gogu Mandache. Tocmisem două zile, dar nu am apucat să o încheiem şi am plecat şi fără bani, doar cu arvuna. Bine cel puţin că am scăpat fără bătaie.

– Fugi de aici!… se miră Coşcovete. Păi la cîţi ani ai mata, trebuie să fi trecut prin multe.

– Stai să vezi. Totul începu frumos, fără ca ceva să prevestească furtuna de la final. Părinţii fetei, căci aici se ţinu masa şi petrecerea, hotărîseră să o mărite după băiatul unuia Măciucă. Nu de alta, dar fata tot umbla după un alt băiat, plecat la Bucureşti, la studii, ce-i drept frumuşel, deştept, dar fără avere. Fata avea tot ce-i trebuia: casă, pămînt, bani, frumuseţe… Şi atunci părinţii fetei, împreună cu Măciucă tatăl, hotărîră să-i aranjeze

pe copii, adică să le facă nuntă. Zis şi făcut. Ne dădură nouă arvuna, stabiliră la primărie, vorbiră cu popa din sat şi totul merse ca pe roate, repede şi cu folos. Începurăm sîmbătă. Chef mare, distracţie cît cuprinde, că ăştia cînd se pornesc, cu greu îi mai opreşti, iar duminică seara, cînd se aduse tortul miresei, se strînse şi darul. Fata cu naşul numărară banii şi apoi ea îi ascunse într-un loc ştiut numai de ea. Lumea observase că la joc fata era mai mult cu băiatul plecat la studii la Bucureşti, decît cu ginerică, dar crezură că acela era mai jucăuş, iar celălalt mai molatic, ceea ce era adevărat. La un moment dat fata se duse să se schimbe, chemînd cu ea pe un prieten al celui de la Bucureşti, căruia îi dădu un geamantan pe care-l trecură prin grădina de la capătul casei, fără ca ceilalţi să observe. După un timp, apăru şi fata în alte haine, purtînd pe braţ o geantă destul de mare, cum era moda în acea vreme. Stătu ea cît stătu la masă, lîngă ginerică, apoi îi şopti acestuia că merge la toaleta din grădină, că la cea din casă se perindă destui. Băiatul se oferi să o însoţească, dar fata respinse propunerea, spunînd că nu are ce să i se întîmple.

– O tăia peste burtă, de la tort! –rîse Coşcovete.– Aş!… O lovise strechea, măi, neică! Sări pîrleazul,

în grădina vecinului, traversă curtea acestuia, după care ţuşti pe poarta respectivului, drept în maşina celui căruia îi dăduse geamantanul, unde o aştepta marea ei iubire, băiatul plecat la studii.

– Şi?… şi?… deveni curios Prigoană.– Ei, vezi, ăsta este cusurul tău. Te grăbeşti ca fata

mare la măritat. Ai răbdare, că-ţi povestesc pînă la final. Noi trăgeam de instrumente în draci, mai ales că urma să se încheie toată petrecerea, nu peste mult timp, urmînd să ne primim restul de bani, o sumă frumuşică. Dar nu a fost să fie, că cineva sesizase plecarea fetei cu maşina, să prindă trenul de Bucureşti şi alarmase nuntaşii. De aici încolo, s-a încins scandalul. Ba că acela este de vină, ba nu, că celălalt. Cîţiva pumni oferiţi cu generozitate, cîte un par pe spinare, pînă ce tămbălăul s-a spart. Noi ne aciuasem într-un colţ, ferindu-ne de cei puşi pe fapte mari. Într-un tîrziu, l-am întrebat pe socrul mic cum facem cu restul de bani? „Care bani, ce bani?… sărise el, ca ars. Valea, anafura mamei voastre de tîlhari, că am rămas lefter. Auzi la ei, mai vor şi bani după cele întîmplate!…” Parcă noi eram de vină!

– Şi pînă la urmă ce aţi făcut?… întrebă Coşcovete.– Ne-am strîns instrumentele şi… valea, pînă nu ne luau

la goană cu parul! Asta a fost: nuntă cu năbădăi, sau final neprevăzut. Şi acum, haideţi acasă, că şi mîine este o zi.

Prozã

sintagme literare

33

PRINTRE CRITICIOBSESIA ADECVĂRII

(Mircea Martin)După începuturi cronicărești, întâmpinând, în decada

a șaptea a trecutului secol, noul val și „foamea” sa de poezie, Mircea Martin se va retrage pe „platourile înalte ale teoriei critice”, concretizând, astfel, un program hermeneutic. Spirit fin, sobru și delicat, criticul s-ar fi reprofilat / disciplinat din mers și din rațiuni conjuncturale, spuneau unele voci cârcotașe. În realitate, Mircea Martin, prin această retragere (deplânsă de mulți), săvârșea un act de voință, pliat pe un dat temperamental, adecvân-du-se cu sine.

Un model vianesc, veghind „demnitatea stilistică” și gravitatea muzicală, îndelung elaborată, șlefuită răbduriu, pare vizibil, în filigran, în scrisul său. Indiscutabil, un studios, iubind claustrul, criticul-ascet coboară rar în arena „care pătează”; refugiile sale în teoria criticii dezvăluie, mai degrabă, un temperament contemplativ, politicos, bântuit de un scepticism intratabil. Categoric, Mircea Martin nu are fibră de combatant. Și totuși intră, uneori, de la distanță, în dispută. Refuzând stilul „tehnic”, el gustă voluptatea imaginii critice, convins că acel cum scrii propulsează un critic. Indiferent de pretextele ei, critica e una singură, va repeta, imperturbabil, Mircea Martin; nu superioritatea temelor sau a metodelor, nu absolutizarea unui tip, depreciind, în numele falselor incompatibilități, celelalte forme de critică, nu pierderea criteriului moral în numele talentului care „scuză” orice, purificând o existență. Pentru Mircea Martin, estetica ascunde o etică. O mare întâlnire (precum cea cu Marcel Raymond) fixează, într-un orizont expurgat de mizeriile vieții literare, profesionalitatea și moralitatea. Criticul are „prejudecata” competenței; mereu nemulțumit de sine, scrie rar, cu dificultate, dar temeinic. Eforturile de întâmpinare sau de situare se resorb în profunzimi. Coexistența punctelor de vedere, a tuturor felurilor de critică nu înseamnă, însă, egalizarea lor. Ce valoare hermeneutică ar putea avea critica jurnalistică, se întreabă Mircea Martin, dispre-țuind spectacolul personalist (pe care spațiul cronicii îl îngăduie), manipulând și deformând ierarhiile „de azi pe mâine”. Firește, în timp, critica lui Mircea Martin a suportat reformulări, nuanțări din unghiul metodei. Din start, însă, exegetul a îmbrățișat critica de identificare, dezvăluindu-se pe parcurs, conducând la autoclarificări. Spirit ponderat, detașat, Mircea Martin se ține departe

de orice fel de excese. A cunoscut și temperatura foiletonului (dar Generație şi creație nu era o culegere încropită), și-a găsit, apoi, o albie, străin de gustul reconvertirilor.

Descoperim la Mircea Martin o super- bă consecvență în concretizarea proiec-telor. Volumul Identificări (1977) anunța, prin câteva nuclee problematice, viitoa-

rele cărți. Cum ar fi „mitul vechimii” la G. Călinescu (Mircea Martin topind studii anterioare privitoare la vârsta literaturii române) sau „lirismul inaderenței” la B. Fundoianu. Acea generoasă identificare călinesciană cu o tradiție constituită, proiectată compensativ, acea solidarizare cu destinul unei literaturi vor asigura substanța unei cărți de anvergură problematică (consacrată „com-plexelor” literaturii noastre), descoperind în opera „divi-nului critic” îndemnuri stabile și accente obsesive. Sau specializarea în pastel, autoflagelarea, „decepția cosmică” la B. Fundoianu, și ele dezvoltate ulterior. Sunt intuiții sărbătorești care au rodit editorial, propunând cărți de referință.

Iubind condiția spectatorului, Mircea Martin trăiește cu obsesia adecvării. Vrea o critică „pliabilă la obiect”, condusă de „simpatie penetrantă”. Locuind conștiința altcuiva, criticul trebuie să dovedească „putere de supu- nere la obiect”, nu doar „privire de deasupra”. Opțiunea metodologică e condusă – deontologic – de grija adecvării. Între hermeneutica totalității și opacitate, încercările de identificare, „infinit repetate”, trezesc această obsesie: adecvarea asigură coerența. Contemplativismul, eufonia, caligrafia ideilor (estompând, în arabescul frazei, fermi-tatea judecăților de valoare) nu înseamnă și nepartici-pare; dimpotrivă. Identificarea pe care o râvnește Mircea Martin asigură, însă, o participare simpatetică; adică, asumare, implicare, exultanță ideatică chiar. Întâlnind conştiința unei opere, refacem – observa criticul – o „coerență de concepție”; suntem în pragul unei „fidelități fundamentale”. A te identifica, topit în fibra textului, a exista împreună (cum ar spune Jean-Pierre Richard) și a te detașa, necesarmente, apoi, înseamnă a naveta între intimitate și totalitate. A naviga, probabil, între două frumoase iluzii. Eseul lui Georges Poulet Une critique d’identification (1968) ar fi un reper fundamental, jalonând alianțele intelectuale ale lui Mircea Martin. Identifica-rea înseamnă oare „rescrierea obiectului”? Deslușim în eforturile lui Mircea Martin o „frumusețe subordonată”, nu un răsfăț calofil. E o umilință învingătoare în atitudinea criticului, știind prea bine că orice cunoaștere presupune o asumare a obiectului (devenind subiect); că însăși asumarea literaturii înseamnă a elibera tocmai puterea de evocare, criticul oficiind în slujba operei.

Pentru Mircea Martin, „singura critică acceptabilă e cea care nu se consideră pe sine singura”. Convergența constructivă înlătură exclusivismul, orgoliul intelectualist. Mircea Martin nu este un războinic și nici un intolerant; admitem deci, împreună cu criticul, că există mai multe posibilități de lectură, că foiletonul critic nu este, neapărat,

Atelier critic

ADRIAN DINU RACHIERU

sintagme literare

34

incapabil de performanțe metafizice, lumina critică (în acea metaforă a încăperii obscure, adăpostind un vraf de foi înnegrite) fiind „o lectură favorabilă”. Să (mai) admitem că i-ar lipsi promptitudinea, prezența imediată, frisonantă, în „prim-plan”, rezistența foiletonistului-mara-tonist. Mircea Martin preferă mediatul, analiza răbdurie, temeinică, finețea disocierilor, coborând în adâncimile operei. Departe de jetul reflectoarelor inundând scena actualității, scrisul său conține, totuși, accentele unei pledoarii. Comentariile lui Mircea Martin se citesc cu profit intelectual, vădind o lectură atentă, paginarea și vertebrarea ideilor; adică dicțiunea ideilor, deși nu spectacolul verbal îl interesează.

S-a spus deseori că Mircea Martin nu riscă; el nu impune, ci consolidează. Asta, evident, n-ar fi deloc puțin (dacă ar fi doar atât). „Dezerțiunea” din armata foiletoniștilor era tot o soluție temperamentală. Spirit dialogic, plin de politețe și sobrietate, Mircea Martin își păstrează dreptul de a formula obiecții; nu crede în zeii nepătați, nu acceptă iubirile ne-critice și „încremenirea extatică”, nu duce „campanii”. Și totuși...

Atunci când o nouă promoție tropăia nerăbdătoare la porțile literaturii, Mircea Martin s-a dovedit, incredibil, chiar vestitorul ei (v. Spre o nouă paradigmă literară, în Echinox, nr. 2-3/1988). Vorbea, previzibil, despre acea „prezență compactă”, cu rezervele de rigoare: cazul unor poeți „făcuți”, prizând demersul înglobant, făcând dificilă disocierea între poezie și non-poezie. „Manifestele” noii promoții, în care un N. Băciuț vedea „coada de cometă a optzeciștilor”, probau o conștiință artistică „mai acută”: radicalizare, un nou pact cu realul, antimodernism, schimbarea paradigmelor, deci. Mircea Martin rămâne, în orice împrejurare, ponderat. Noua literatură, scria criticul, nu este încă realizată ca fapt artistic. Despre cenaclul Universitas (pe care îl conducea din aprilie 1983) criticul a făcut destăinuiri în repetate ocazii (v. Vatra: O şcoală de poezie, nr. 9/1988). Lecția lui Raymond e vizibilă: „pedagogia” lui Mircea Martin încurajează experimentul, dar e discretă. O școală de poezie e posibilă (poeții se pot forma, nuanțează criticul), dar incubatorul universitar pregătește terenul pentru afirmarea tuturor tendințelor viabile. El, ca mentor, se vrea un stimulator al descoperirii de sine, nicidecum un susținător al unei anumite direcții literare, în numele păgubosului exclusivism. Protejând, astfel, un spațiu fertil dezbaterilor, stimulând polenizarea culturală.

Indiscutabil, Mircea Martin e conștient de propria-i valoare și vocație. Dar modestia, bunul simț etc., cenzu-rează exploziile emfatice. Am zice chiar, pe urmele altora, că reșițeanul Mircea Martin contrazice spiritul locului, condiția de bănățean. Desigur, își „propune enorm”, aspiră să fie „cel mai mare” (literatura e o competiție, totuși), fără infatuare, lepădându-se de povara orgoliilor inflamate, dilatate, exhibate, otrăvind existența. Obsesia adecvării, grija identificării, repetăm, pledează pentru o viețuire frumoasă; ele vorbesc despre bucuria și noblețea „subordonării”. Puțini critici trăiesc la această tempera-tură, subordonându-se fără a se vasaliza.

Atelier critic

*Apropiindu-se de G. Călinescu, un proiect „de adoles-

cență”, mărturisea, trăind sub fascinația operei și fără a agreea histrionismul omului, Mircea Martin încerca, de fapt, a culege răspunsuri la problemele prezentului. Sentimentul handicapului istoric (real) nu i-a deturnat convergența constructivă, știind prea bine „cât de adânc și de vital e împletită critica în evoluția unei literaturi”. În numele pluralismului critic, el a sperat, în anii postde-cembriști, pe fundalul deculturației freatice, într-o agre- gare intelectuală, trezind, se știe, rezervele vehemente ale confraților. Pledând pentru coeziune intelectuală, ca solidaritate de tip deontic, nicidecum un „efort pacificator”, evacuând elanul polemic dintr-un imposibil Olimp lite-rar, a fost taxat drept utopic, vehiculând, chipurile, un „vis coșmaresc”. Altcineva amintea tradiția dezbinării, multimilenară, lucrând ca „fatalitate anticoagulantă”, aruncând în derizoriu astfel de proiecte, într-o cultură incapabilă de dialog, care s-a dezis de „instituția res-pectului”; impunând, de fapt, instituționalizarea subiec-tivității, cu trena unor știute efecte: confuzie, indiferență, vulgaritate etc. Și, bineînțeles, „dezordine deontologică”.

În acest context, înțelegem cu atât mai mult raritatea prezențelor lui Mircea Martin. Și retractilitatea lui. Nu vechiul reproș al comodității stă în picioare; repudiind „concepția festivistă”, criticul, râvnind pregnanța, înțelege scrisul ca eveniment. Și rămâne credincios acestui îndemn. Nemulțumit de sine, om al ideilor, el desfășoară în câmpul agitat al actualității o calmă meditație asupra criticii. Subiect reluat cu obstinație, mărunțit, infinit nuanțat. Tinzând spre „o zare mereu proximă”. Elaborat, elegant, exigent, de o sobrietate aulică, va respinge capriciile subiectivității. Vrea lecturi „de identificare”. Cultivă o etică a comprehensiunii și „un ecumenism transgeneraționist” (cf. Paul Cernat). În critica noastră umorală, „balcanizată”, Mircea Martin rămâne, pasăre rară, „un helvet”, cinstind și exprimând coerența om / operă.

Nu e de mirare că în cel mai proaspăt titlu, Radicalitate şi nuanță (Tracus Arte, 2015), „spărgând” o prelungită tăcere editorială, recuperând mai vechi articole, eseuri, evocări, interviuri etc., Mircea Martin afirmă răspicat (aproape radical!) că nu crede în radicalitatea fără nuanțe. Scrisul său, dintotdeauna, a vădit grija nuanțării, o nevoie care, scuturându-se de ambiția definitivului, deschidea calea dialogului, refuzând discursul autoritar, impetuos, monologic. Gustul nuanței presupune o gândire flexibilă, disociativă, concesivă, corectivă. Nuanțarea e, desigur, relativizantă, dar nu exprimă, ezitant, neputința deciziei; nu e un act secundar, venind după, subliniază criticul, ci propune și angajează, din nevoia de exactitate, dezbateri și revizuiri. Inclusiv, în metaliterar. Oricum, presupusa rela-ție opozitivă nu sfârșește în incompatibilitate; îndreptățit, Mircea Martin pledează convingător, mereu elegant, pen-tru o „acțiunea combinată” și rămâne, cum bine l-a definit Gheorghe Grigurcu, „un critic al principiilor”, terorizat doar de pericolul inadecvării.

sintagme literare

35

Dintru pereţii cuvintelor: între meta-crisparea Sensului şi cartea de onoare a şoaptei

Vali Niţu - 11 esenţe pentru T., Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2016

A noua clipă ( volumul lui Vali Niţu este împărţit în, evident, 11 părţi, fiecare cuprinzând 11 clipe, 11 elogii, 11 lacrimi şi tot atâtea sensuri, şoapte, suspine, tăceri, taine, trăiri, versuri, zâmbete pentru misterioasa „T.”, amintind de un personaj al lui Camil Petrescu) este astfel: „în peretele cuvântului mi-am încrustat trecerea/ ce dăruia autografe memoriei/ şi-n primăvara cu umerii drepţi/ foşnet de linişte/ păcatele deveneau dorinţe/ cu nume de vise şi chipuri nedefinite/ prin setea de curgere/ râul şi piatra/ un număr indecis de aşteptare/ în coloana vertebrală a existenţei/ irepetabila cale/ viaţa.”

Încercând să cucerească sobrietatea unei mari iubiri, poetul este oarecum trădat de nebunia dionisiacă, complementară acestei pasiuni. Dar, desigur, nu toate versurile sunt scrise în surdină, după cum observă Vali Niţu, aproape auto-critic (dar nu criticist, la p. 28), deşi faptelor li se acordă, parcă, mai multă preţuire: „moment de bilanţ/ al timpului din oglindă/ puritatea lumânărilor albe/ tăciunii aprinşi/ şi superbele vitralii spre seară/ ce merg mai departe/ spre scânteia privirii unei femei/ şi-n vârful de lumină/ din luna unsprezecea dintr-o viaţă/ 11 esenţe pentru T./ timpul dintr-o carte/ eu rămân unde am fost/ printre fapte” (p.30, la al nouălea „Elogiu”)…

E o întâmplare că m-am oprit mai mult la poemele cu numărul nouă, din primele două grupaje. Poate ca şi pierderea unei lacrimi în… prima lacrimă (grupajul trei!): „mi-am pierdut o lacrimă/ singură ca şi mine/ prin timpul rebel/ în zilele rămasului de viaţă/ braţul destinului mă pictează/ într-un colţ din univers/ foşnetul ultimelor zile din calendar/ mă aşază/ în spirala ninsă ce-şi plânge fraţii/ plecaţi spre alte case/ sosiri şi plecări timpurii/ spre timpuri” (p. 34)…

Octavian Soviany, în prefaţă, precizează că Timpului i se acordă multă atenţie, devenind al treilea „personaj” liric prin aluziile la eternitate şi la clipă, dar şi imaginile

au greutatea lor, de „coapsă a dimineţii” ori a „valsului luminii”, de „pântec de foc/ stins de lacrima cerului”, de „inel al oricărei poveşti”, de „izvor din vise şi fluturi coloraţi”, „poteca albă din parcul de la chindie”, „aripile legate de fluturii zale”…

Există, e drept, o austeritate metaforică, de clepsidră dependentă doar de nisipul ce se scurge, de orb care pipăie „imaginea visului/ spre desenul inimii infinite” (p. 35)…

Parcă poetul ar fi robul unui ecou, trăgând acea linie a conturului inimii într-un deşert convingător, cel al dorinţelor… Şi este, într-adevăr, ecoul unei iubiri posibile, imposibile, trecute, netrecute („iubire neuitată/ cuprindere-n cuvinte/ într-o carte”, p.67), un ecou, iar nu o fantomă a unei iubiri neîmplinite, cum se întâmplă deseori: „Dumnezeu ştie ce-i scris/ tu eşti un vis/ eu sunt acolo/ lângă tine/ la răsărit.”

Vali Niţu este aici chiar… acolo unde răsare Poemul, extrage clipe şi momente pe care le închide în eprubete în care au trăit cândva inimi de îngeri: „am pictat pe coperta unui album/ lacrimi îngheţate/ în acuarelă/ pe colierul vieţii / roşu şi clar/ prin al timpului pas/ vremuri şi cerneală/ la virgulă m-am oprit/ la punct am întins palmele/ să adun clipele ce au rămas/ în rugă la lumina lumii au lăcrimat/ cuvintele sfinte/ din secunde celeste / de ceas” (p.42). [Este tot poemul nouă din grupaj, ceea ce arată că am o oarecare slăbiciune pentru acestea sau chiar sunt mai atractive pentru… inconştient!]

Din când în când, după cum sugeram mai sus, dionisiacul intervine, totuşi: „spirala din vise/ a deschis

A. G.SECARÃ

Atelier critic

sintagme literare

36

nasturele unui poem/ durându-mă încă o zi/ găsindu-mă cel căutat sens/ pe umerii goi de nopţi/ m-a recunoscut/ femeia timpului meu/ o insomnie/ undeva la apus/ am chef să fluier/ iertare/ Turnul Chindiei” (p. 49).

Bref, Vali Niţu are toate şansele să fie şi el o legendă „între arcuş şi vioară”, între realitate şi metaforă, sperând la o repetabilă minune, un sfinx la umbra celebrului turn din Târgovişte, visând „posibilul mat/ dintr-o singură mutare/ ca o umbră” (p. 53), şi aici poate veţi înţelege mai bine înţelesul, poate chiar sensul expresiei „meta-crispare” a unui sfinx care stă sub semnul unui „poate”: „poate sunt unul dintre sensuri/ la mine vorba-i semnătură/ ce m-aş face fără voi/ zori de ziuă/ dacă aş fi singur pe contrasens/ m-ar opri setea/ de buzele ce mă doresc/ femeie a poemelor albastre/ de acolo/ de aici/ de departe/ din cerc.”

Cu siguranţă, semnătura sa este autentică, semnătura sa „în cartea de onoare a şoaptei/ cu drepturi de autor/ un dar de la Dumnezeu/ maica mea prea albă/ din seara iernilor răbdate/ în pântecul existenţei/ istoria clepsidrei/ şi nisipul/ printre degetele subţiri/ exist/ un gând împletit/ lângă tata/ plecat” (p. 60).

Necunoscând alte cărţi ale lui Vali Niţu, „11 esenţe pentru T.” pare a fi un experiment rafinat, nu neapărat măcinat de vreo ambiţie a unicităţii, ci doar cutremurat de voinţa de a transmite un S.O.S. non-conformist: se ştie că orice iubire se poate uita, se poate pierde, se poate îneca (chiar şi în cuvinte), se poate arunca, Annă Karenină, pe şine de cale ferată:

„iubirea-i fumîntr-o gară pustieun singur trenpleacă în şoaptăcând ştie” (p.66).

Plurivers, incursiuni meditative

în alte dimensiuni, căutări, răspunsuriLaura Cătălina Dragomir – Una şi aceeaşi faţă

a diferitului, Bucureşti, Bookmasters, 2015.

Fără a încerca să epateze cunoscătorii, Laura Cătălina Dragomir, şăgalnică, provoacă… cititorii, căutând uneori a patra dimensiune a cuvintelor, a semnelor… Volumul începe aşa, cu poemul „cain nu ştia ce era dar i se făcea memoria tot mai clară”: „simţea adoraţia mielului de frate/ şi dacă nu i-ar fi interzis să se întoarcă în cimitir/ ar fi săltat rândul în unu el/ să-i sărute braţul./ abandonul iţelor negre ale jertfei de pământ îi ofensa maţele/ nu avea obişnuinţa cunoaşterii de Bine şi Rău/ încă prinsă./

întrebă pe mă-sa de cealaltă grădină/ dar femeia îşi luase obiceiul să răspundă sâsâit…”

Pseudo-oniric, forţează imaginaţia, forţează Intelectul să coboare în mitologic, întru Geneză… Şi întru Geneza Credinţei, brodând meta-realităţi posibile, dincolo de timpuri şi spaţii: „seminţele iniţiale nu ştiau să înoate/ şi aşteptau liniştite şi încrezătoare drumul spre dualitate./ stăpânul avea alegerea lână piciorul stâng şi aparent,/ împărţea întunericul/ de corpul care-l acuza şi mai făcea şi alte trebi./ cel mare nu ştia dacă poate să-şi asume riscul,/ doar câinii au credinţa completă dar oamenii trebuiau inventaţi mai înainte./ avea doar două mâini şi şase zile, trebuia să fie imprudent.” (p. 12)

Precum se observă, se propune o deloc facilă poezie sau, dacă vreţi, poemie, pseudo-omilie: „ era duminica şi seminţele ştiau c-o să meargă pe drumul ce le corespundea:/ el alesese adecvat şi în alte universuri./ aşteptau liniştite şi încrezătoare să fie condamnate să înoate prima oară.”

Nu neapărat trebuie să-i ghiceşti intenţiile, dar uneori te poţi simţi precum o minoritară oarecare: „ţiganca era obosită şi mi-a închis mâna./ în al patrulea semn aştepta o femeie.” (p.13) Dar trebuie să precizezi că în poemul „cenuşa asta liniştită zici că e pentru umplut pântecul?”, de unde am redat mai sus finalul, apare ca personaj quasi liric şi Semyaza, unul dintre îngerii căzuţi…

Aşadar, se poate întrezări o miză meta-fizică, şi jocul liric este quasi-psalmic, cum rezultă aproape mult mai clar în poemul „şi ţi-am arătat un hulub care în loc de pană avea un om”: „să fi rânduit eu peste îngeri/ cu drept de stăpânire toată ziua şi noaptea de altfel/ ar fi fost fiecărui om un hulub cu aură/ cum toatelor, inimilor mele, doar un TU./ apa din zbor ar fi umblat călcată la dungă între cele trei rânduri de aripi/ şi eu oarbă toată/ m-aş fi înconjurat numai cu tine/ în mine/ Serafime” (p. 16).

Uneori, poema pare a fi un fel de descântec („să le lege visul, să le ia rodul/ şi la somn să plece în ele.” – „lucrurile mergeau obişnuit roşu”, p.17), legarea de concret este dificilă ( „la spartul oglinzilor” se numeşte un poem, în altul, învecinat apare o „inimă goală”), dragostea mai şi ucide, Dumnezeu reapare constant, chiar şi (în) „Din prea gol de tată”, ultimul poem, sau în „dacă întâiul a fost cuvântul, următorul cine va fi?”: „primul Dumnezeu mare/ era doar un copil la sân/ şi eu îmi făceam pâinea pe lângă el,/ îmi plăcea că ieşise un Dumnezeu nou şi cuminte,/ acum ştiu că am fost cea mai fericită mamă din lume,/ statul locului la bărbat, cum spunea îngerul./ Obosise timpul din fructul său, un rost singur,/ mergeam cu pas în fiecare zi la fântână. / în treizeci şi ceva de ani cred că şi-a scos aripile doar de câteva ori,/ pentru minuni sau să râdem la zgomot/ el, un copil; eu, o femeie cu fiu./ între noi nu mirosea a profeţi/ crucile îl chemau uneori cu treburi/ înţelepţii din temple au memoria bună/ şi totul li se face puţin.” (p. 50)

Atelier critic

sintagme literare

37

Un existenţialism sceptic, ca să nu spun pesimist, bântuie precum aroma de cafea culoarele poeziei Laurei Dragomir, Zeiţa Cărnii sacre îşi cheamă Locul ( „nici măcar nu e vorba de cine a dat mai multă carne în iubirea asta”, p. 21, „între două veniri şi o plecare mă supun cărnii”, p. 51, „unde sub carne e femeie”, p.17, „ura a împlinit carne în mine”, p.36 ş.a.m.d.), uneori parcă „pana” se înmoaie într-o călimară plină de anti-materie (de „invers”), precum în „şi iar despre cununii în van”, p. 23: „am vrut să nu-ţi spun când scapă iubirea la mine/ s-o mototolesc cu noi înăuntru/ şi să-mi dreg vocea din inelar/ ca şi cum curajul ar ieşi din falanga spre suflet/ ca viermele?/ dar eu când mă codesc sunt neclară pe mine/ îmi vin războaiele albe lacrima înapoi/ şi nu moare nimeni/ doar inverşi sunt toţi/ de spade.”

Uneori parcă i-ar face cu ochiul şi unui Eugen Ionescu, cel din „Ce formidable bordel!”, acceptând multe dintre aspectele absurde ale vieţii, poemul special la care mă refer fiind „pentru că trebuia să dăm un nume bordelului, i-am spus viaţă”, dar, tehnico-stilistic, caracteristicile literaturii absurdului sunt prea puţin valorificate… Miezul cărţii chiar ar fi un dialog, măcar parţial, cu Iubitul, Iubirea, uneori o confesiune („mi-am luat să iubesc singurul bărbat cu care nu ştiu/ face viaţă”), o dată „portret al coşmarului diurn”…

Transfigurarea blurată a gândurilor Laurei Dragomir nu este, în ultimă instanţă, un Lazăr literar „pentru nimeni”, nici o cruce pentru turiştii ce trec în fugă pe sub umbrele Golgotei („optului orizontal i se făcu negru”), dar nici o evanghelie pentru furnici ori „micile animale bărbaţi”: este o declaraţie de dragoste pentru viaţă şi abstractul ei, poate cel mai bine reliefată chiar de către poemul care dă titlul cărţii: „două avea si astea vânau în luni diferite/ ca

în toate sentimentele/ în care te porţi de capul tău/ bine şi lucrul celălalt,/ cândva fiinţă,/ deschide gura a nimic cu bunătate/ din câte erau nu le pusese una celeilalte/ să-şi ajungă împotrivă o femeie şi-o altă femeie/ iar la un om e să se poarte la coapse diavolul/ cu mâna întocmai/ care suferă pe lucrul sfânt la atingere./ prin cap să le coboare că la inimă îl respira deschis./ doar cea mai frumoasă ar fi fost/ să se poată dezlega la prea mult./ să fie vânate veneau din aduceri-aminte.” (p. 41)

Poeta se uită (ludic feminin) „deschisă”, vorba altui poem (p.44), vag ucenică a unui Yoda metamodernist: „inima dată larg de perete/ cu Dumnezeu lăsat să treacă prin ochiul pântecului/ linie depărtării/ şi voi, întâmplaţilor, să beţi din ultimul gând de la mine/ spărgându-vă gura de nenorocul aproapelui./ să cer pentru mine răspuns şi apropiere împreună/ cu mâinile prisosind înaintea ferestrei/ sub aşteptarea fecundată a lemnului de apa sărată/ e în joc lumea de-a mi-o face mai mare/ Cum pot crede-n păcat, eu/ ce din Dumnezeu avut-am în mine?”

Poate aşa este când dezbraci moartea: nu mai poţi crede la fel, după cum aflăm din „revelaţie” (p. 45), poate aşa este când eşti proprietara unui „paradis mic”, după ce ai rupt „punţile acheronului” (p.48): „Scriu să se facă în mine/ ce din altă vrere vine şi pune./ duminica azi/ la umbra uitatului, moarte.”

Gabriel Gherbăluţă a spus-o frumos ca un poet, referitor la stilul Laurei Dragomir: „Năucitor ca un carusel, solemn ca spusul unui preot, aromat precum gutuile din camera din faţă a bunicilor…” Nu ne rămâne decât să ne-o imaginăm ca pe o stranie preoteasă la un templu al unui oracol mai mult sau mai puţin cunoscut, tatuându-şi pe braţe cuvintele: „Cunoaşte-te pe tine însăţi!”, „Nimic în exces!”, iar pe credincioşi căutând înţelesuri dincolo de estetic în poemele sale: „Adevărat grăiesc vouă, de-s om n-o să ştiu către rai.” (p. 33)

Experimentul literar propus de Laura Cătălina Dragomir, mix eclectic moderat de credinţă (în tot ce vreţi şi… cum vă place!) şi de revoltă, nu ar trebui să surprindă în această epocă a… Diferitului! La urma urmelor, omul se poate ruga şi într-un carusel, dacă maşinăria se învârte atât cât trebuie! Caruselul templu şi-a găsit un prim înainte mergător! Din vortexul aproximativ i se aude vocea-n pustiu: „în zilele de sânge/ cărnii i se aşezase bine mersul/ scria, nu caut eroi, sunt vânzătoare de dulciuri”! Sau: „am aflat că sunt oarbă/ când mă credeam mai frumoasă/ eu care făceam să le iasă mâini după somn/ şi de la război ziua morţilor aduceam/ cu mere şi vin de la al treilea martor/ am aflat că sunt oarbă/ şi că îmi face bine să mă joc cu păpuşile…”

Păpuşile, aceste cuvinte, cuvintele, aceste păpuşi, fără de care copilăriile noastre ar fi atât de sărace înainte de marea trecere către Lumile fără de păpuşi!

Atelier critic

sintagme literare

38

CONSTANTIN STANCU

Gheorghe Ardelean în căutarea libertății și fericirii

Gheorghe Ardelean este preocupat de teme esențiale. Țara Hațegului dă putere celui care așteaptă activ, în tăcere, marile miracole. Este o personalitate de prim rang, la data redactării prezentei note literare este profesor la Facultatea de Litere din cadrul Universității București, Departamentul de Studii Literare. Doctor în filologie (summa cum laude), preocupat de fenomenul Nicolae Steinhardt, Ardelean s-a născut în 19.02.1961, la Silvaşul de Jos, o localitate din Țara Hațegului. În anul 1980 a absolvit Liceul Pedagogic Deva, secția filologie-istorie. A fost preocupat de tema suferinței în literatura română, mai ales în secolele al XIX-lea și al XX-lea, intrând în ultimul secol pasionat de mișcarea ideilor în sfera cul-turii, la intersecția marilor perioade ale lumii.

Profesor pasionat, parcurgând diferitele etape și grade specifice, de la liceu la universitate, discret și atent, a lăsat literaturii române cartea N. Steinhardt şi paradoxurile libertății. O perspectivă monografică, apărută la București: Editura Humanitas, 2009. Cartea a fost premiată imediat, este efectul a peste zece ani de studii, muncă, cercetare. Baza cărții a constituit-o teza de doctorat N. Steinhardt. Studiu monografic.

Cine studiază viața, opera și miracolele din activitatea lui Steinhardt este obligat să citeze din Gheorghe Ardelean, să facă trimiteri la monografia din 2009. Cartea a fost premiată, a beneficiat de recenzii, s-a bucurat de atenția intelectualilor români de prim rang, a oamenilor pasionați de istoria creștinilor din România, de modele și istorii.

Gheorghe Ardelean dă atenție în activitatea sa de perioada pașoptistă, postpașoptistă, de scriitorii gulagului, de cei cu viața acoperită de misterul din dosarele secu-rității române, de cei din arhivele fostului serviciu de informații și represiune al sistemului politic comunist. Scriitorii din dosare au constituit un domeniu special, cu vieți complicate, cu moarte, suferință și idei mărețe.

Personalitate complexă, Ardelean se preocupă de birotică, de principiile editării corecte, de strategiile interpretative ale literaturii de bună calitate, profunde.

De remarcat pasiunea sa pentru teme fundamentale, de istoria ideilor, de hermeneutica literară, de coliziu-nea dintre literatură și ideologie, de istoria „subterană” a literaturii române în contextul est-european în perioada postbelică.

Personalitatea complexă, el lăsă amprente în istoria literară și în gândirea intelectualilor. Născut în Transilvania, într-o zonă specială, încărcată de istorie, de semne remarcabile, în Țara Hațegului, Gheorghe Ardelean a participat la seminarii, manifestării și comunicări în străi-nătate, prezentând onorabil cultura română. Este considerat un important specialist în opera

și viața lui N. Steinhardt, preocupat de valorile creștine de bază în confluență cu cele ebraice și sub presiunea culturii adevărate. A lansat și susținut martirajul creștinilor în secolul al XX-lea în comparație cu cei din antichitate. Cu ironie și realism, a observat teoriile literare și filozofice din dosarele securității, bogăția de date tezaurizate indirect și cu suferință în aceste colivii de aur pentru sufletele celor care au avut acces direct la speranța libertății. Libertatea, un risc asumat prin luptă spirituală decisă, cu suferința în carne.

Cărți arestate, autori încarcerați, teme cu efecte pu-ternice în conștiința românilor: Ardelean este mereu absorbit de fapte, dorește să promoveze identitatea spirituală a românilor. Una reală și importantă în cultura universală.

Pentru volumul N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, i s-au acordat mai multe premii:

- Premiul special al USR-2009;- Premiul pentru critică literară/istorie literară/teorie

literară al revistei Observator cultural-2010;- Premiul pentru critică literară „Garabet Ibrăileanu”

al revistei Viaţa Românească - 2009;- Premiul pentru studiu monografic al revistei Poesis

-2009;- Nominalizare la premiul „Cartea anului -2009”

acordat de revista România literară şi Fundaţia Anonimul.Cartea este rodul mai multor ani de muncă serioasă;

monografia reprezintă un reper în istoria literaturii și de-monstrează pasiunea, seriozitatea, dedicarea autorului. Este o carte bine realizată din punct de vedere academic. Etapele vieții lui Steinhardt au fost bine lipite printr-o viziune unitară, Ardelean formând o imagine corectă, interesantă despre marea personalitate a culturii române. Personajul a captivat autorul, autorul s-a supus mișcării de ansamblu, cartea este una vie, adevărată, dosarul s-a făcut mit.

Nicolae Aurelian Steinhardt s-a născut la 29 iulie 1912, a decedat la 30 martie 1989, a fost un mare inte-lectual, autor, critic literar, eseist, jurist, publicist și scriitor român. A fost legat de localitatea Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină în închisoarea de la Jilava, ulterior și-a luat numele de fratele Nicolae. A decis să se călugărească după punerea în libertate. Este autorul unei opere de primă impor-tanță, carte unică în literatura română, Jurnalul fericirii. De menționat că a fost doctor în drept constituțional. Principiile dreptului internațional i-au permis să înțeleagă

Atelier critic

sintagme literare

39

marile teme ale lumii. Se acceptă, în sens general, că juriștii sunt și buni teologi…

Copleșitor, dosarele Steinhardt la CNSAS sunt în nu- măr de 11, dosarele procesului în stil comunist sunt în număr de 21. O arhivă în care sunt captate destine în umbra unui destin, rezistența prin credință și cultură în fața mașinăriei de stat. Omul gol în fața istoriei…

Mai multe personalități ale vremii, Şora, Paleologu, Marino, Doinaş, Caraion, acționează pe fundalul vremii cu energie, dar epocile se limpezesc în aceste icoane de viață.

Arhivele CNSAS, dosarele care i s-au făcut lui Steinhardt de către organele de represiune, au fost cerce-tate cu răbdare de Ardelean, efortul a meritat, efectul este unul extraordinar, personajul istoric reînvie în adevă-rata lumină, ultimii o sută de ani din cultură română sunt bine creionați într-o prezentare dinamică, densă, curajoasă. Identitatea noastră ca români iese la iveală cu multă claritate, valorile sunt puse în lumină.

Relația dintre intelectual și organele de represiune, sub lupa vremii, este bine redată, ideile mărețe au biruit timpul.

Steinhardt apare ca un om liber într-o țară ocupată, mecanismele opresiunii funcționau exemplar, libertatea, în acest context, are o valoare extraordinară, cu mireasmă de veșnicie. Generațiile de intelectuali români pot învăța din această experiență, modelul este bine fixat în rama culturii române.

Libertatea este și tema cărții și studiilor lui Gheorghe Ardelean, el o declară prin prezențele sale în sfera publică, în interviuri, luări de poziție, conferințe, dezbateri, idei în mișcare.

Autorul are capacitatea de a face o paralelă între Steinhardt și Dostoievski, una care trece dincolo de punc-tele de tensiune dintre cultura română și cea universală.

Chiar dacă personajul Steinhardt a fost călugăr, a trăit ca monah la Rohia, el lansează în spațiul public valorile moderne, depășind momentul clasic dintre cele două războaie, se deschide spre tinerii poeți remarcați în anii optzeci, precum Mușina, Ioan Bogdan Lefter etc. Dialogul dintre generații a fost fertil și un exemplu de urmat în cultura română.

Personajul istoric a fost în atenția a sute de ofițeri de securitate, în atenția conducătorilor sistemului. Un infern pliabil, în mișcare prin viețile oamenilor. Cartea lui Steinhardt, Jurnalul fericirii, ne este prezentată ca epopeea unei opere de excepție în labirintele istoriei, Ardelean urmărind atent această aventură. Cartea repre-zenta un pericol public pentru sistemul din anii 70-80, reacția personalităților de orice fel în fața operei a fost bine conturată, libertatea făcea și face diferența dintre omul autentic, cel istoric, și cel veleitar. Martirii secolului al XX-lea ne obligă să rescriem istoria.

Steinhardt a avut relații cu intelectualii din străinătate într-o perioadă grea, românii erau consemnați în țara lor,

dar în exil s-au aflat personalități de prim rang: Monica Lovinescu Virgil Ierunca, Toma Pavel, Virgil Nemoianu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu. Aceste relații au permis formarea unui for cultural în exil, alternativă la uniunile de creație din țară afectate de propaganda comunistă și de stilul agresiv al oamenilor securității. Cărțile circulau din țară în străinătate, în acest mod lumea comunica pe principiul vaselor comunicante, organele de represiune fiind uneori depășite. Contribuția lui Steinhardt a fost importantă, el și-a asumat riscuri, a gustat din libertatea spirituală.

Legăturile personajului istoric cu alți intelectuali sunt evidențiate cu multă căldură, apar în jocul destinului: Constantin Noica, Mihail Sebastian, Nae Ionescu etc. Evoluția vieții din tinerețe la maturitate este una intere-santă, de la mișcările extremiste (legionarism, socialism, specifice anilor 30) la un liberalism temperat, de centru, solid. Credința și convertirea la creștinism au marcat fundamental personalitate lui Steinhardt. Istoria se află sub control divin și asta a reținut Gheorghe Ardelean în monografia sa, punând în lumină ideile personajului principal, schimbat de viziunea creștină asupra lumii. În închisoare el s-a convertit la creștinism, abandonând ideea iudaică, Steinhardt fiind evreu. Practicarea teologiei iertării în viața de zi cu zi fiind activitatea cea mai intensă și necesară. Iertarea celui de lângă tine, pentru a fi iertat de Dumnezeu. Două mii de ani de luptă spirituală în sufletului scriitorului și monahului flămând de cer.

Greutatea finalizării monografiei a venit din modul de interpretare a declarațiilor din dosarele securității referitor la monah. Aici a intervenit un studiu profund, cu analize speciale, cu grile spirituale exemplare. Trebuia văzut care erau limitele la care puteau ajunge personajele din jurul lui Steinhardt, trebuiau colaționate informațiile din dosare, o tehnică serioasă, menită să pună în lumină adevărul despre un om în fața istoriei.

Monografia așează pe tapet marea bătălie de idei, se face o imagine istorică veridică despre secolul al XX-lea prin prisma vieții unui om integru, avid de adevăr sub puterea credinței. Este jurnalul unei convertiri, este jur-nalul despre libertate, despre moarte și frica dusă la extrem.

Corespondența purtată de Steinhardt cu prietenii, cu intelectualii vremii, cu personalități care au marcat seco-lul trecut dezvăluie dezbaterea de idei din lume, sensul spre care ne îndreptăm ca specie.

Gheorghe Ardelean a dat culturii române o carte de-spre speranță, iertare, cultură și credință, despre oameni și suferință. Peste toate, analizând pe Steinhardt, planea-ză umbra lui Dumnezeu.

Cu siguranță, cel care a plecat din Țara Hațegului în căutarea libertății și fericirii proprii a lăsat un semn important despre identitatea românilor în istoria și cultura lumii. Este un exemplu de perseverență și iluminare sub presiunea marilor idei.

Atelier critic

sintagme literare

40

Silvia Bitere – „Să spunem puțin lucrurilor pe nume”

Cel mai delicios moment din viața unui poet se rezumă la propria lui împărțire în a și z. Atunci când totalitatea geometriei sale se obligă să se regăsească în originea unui singur punct preliminar de vedere. Iar originalitatea acestui punct de vedere este conferită de tridimensionalitatea propriei sale opere. În fond, suntem gazdă pentru o mie de trupuri cu o mie de suflete într-un singur recipient. Poeta Silvia Bitere îți oferă această deconstruire a unei călătorii ardente prin fascinantul cotidian care, în cele din urmă al celui dintâi cuvânt, te obligă să dai dreptate noului senti- ment de adictivitate, pe care vrând nevrând îl deprinzi în timpul citirii acestui volum. Simplitatea este cea mai complicată metodă de a expune o imagine poetică. Silvia face asta cu o naturalețe de netăgăduit. Un mo- ment al oglinzilor care reflectă în- treaga singularitate a unui plural general valabil. Un plus esențializat care ,,dă cu pumnul în geam până scoate tot verdele din eșarfe”. Marea calitate a Silviei este de a trans-forma lectorul în participant activ al exercițiului său existențial, al bascu-lărilor de situație, temporalitate, cu ideea de nonliniaritate la prezentul din ce în ce mai distructiv, unde poeta ne supraviețuiește cu încă o povestire despre realitate. Fericirea supremă succedă o stare consecventă de cău-tare a unei evadări pe verticală din umanitatea ca o dimensiune conservatoare a banalului general spre o lume a unui ,,tratat sentimental de imaginație”, unde proprietatea cea mai particulară a mersului este un fel de înainte care levitează între întrebare și răspuns. Iar răspunsurile nu sunt din același aluat cu întrebările, pentru că nu se supun niciunei legislații. Ochiul vederii nu este același lucru cu ochiul ca organ al corpului. Nu totul înseamnă trup. Iar adevărată monstruozitate a frumu- seții își face apariția cu toată delicatețea unei șenile. Viul devine mecanic atâta timp cât insul de bun simț învârte

cheile în contact. Totul funcționează regulamentar în poezia Silviei. Chiar și cititorul. Clipa de apărare însă nu se lasă mult așteptată în acest magnetism al întoarce- rilor peste cap și al revenirilor la certitudinea că mâine este întotdeauna mâine, la fel cum astăzi este un viitor de mult sfârșit.

Îngrozitoarea formă a lumii este luată în plin. Devo-rată până la ultima celulă a disperării contemporane. Silvia lovește cuvântul până când acesta nu se mai împotrivește. I se supune până când poemul nou apărut i se ,,ascunde în palmă pentru a trata gândurile de in-somnii”. Realul devine inimaginabil și incoerent, chiar suprarealist în anumite momente ale zilei. Refularea mecanismelor de acum poate începe. Dubitațiile cogni- tive ale terților devin treptat un fel de flux și reflux al unui ocean unde interioritatea și exterioritatea senti- mentelor cumulate dăruiesc o limită a umanității, a cărei carcasă de apărare se lasă zdrobită de tonajul ridicat al megalo-maniei, al disprețului și, de ce nu, chiar al iubirii ca și cuvânt, nu doar ca simțire. Un țipăt literar unde fiecare descoperire a propriului se reflectă într-o senza-țională cădere în sus. Acțiunile și modul de auto-repre-

zentare sunt o reușită deplină a de- pendenței curiozității de curiozi-tate, pe care poeta reușește într-un mod amplu să le ducă până la capătul unui nou început. Un fel de perpetuum mobile al creației din nimic, care construiește și macină în același timp nobilitatea ființei, ce se răsfoiește fără nicio împotri- vire în văzul lumii. Este admirabil mo-tivul ridicării absurdului la absurd, într-o lume unde obișnuitul se com- portă ca un infractor de rând, în mintea căruia imensitatea este doar puțin mai mult decât minutul care a trecut de hotarul contorsionat al intimului. Dacă aș vrea să fac pe restrictivul în acest moment, nu aș avea foarte multe de spus în apă- rarea mea de cititor al simplului complicat pe care Silvia Bitere îl oferă cu seriozitatea celei care își

cuprinde viața în mâini și o trăiește din toată credința ființei ei.

Mi-a plăcut să descopăr sensurile latente ascunse sub coperțile acestei cărți, unde metaforele pătează până la refuz degetele care întorc pagină după pagină, până la sfârșitul care, de altfel, nu mai începe niciodată. Cuvân-tul poem al Silviei transgresează liminaritatea unui înțe- les indirect, care traversează intertextualismul trecând până dincolo de limitele postmodernismului, incendiind practic toate celelalte tipuri de realitate din realitatea subiectivă.

DANIEL DÃIAN

Atelier criticAtelier critic

sintagme literare

41

Atelier critic

DANIEL MARIAN

Dan CiupureanuConstrucţia apoi escalada

unei ipostaze parametamorfice

Curajos voit magnetismul ca temeinică irascibilitate a materiei, dublat fiind de coloristica divers trecută peste timp a însăşi vieţuirii în spaţii deopotrivă largi şi restrânse, dar niciodată potrivnice firii obişnuite cu zbuciumul lu-crurilor şi aceluia al lucrărilor câteodată venite de la sine, alteori însă forţate de negândite împrejurări, întotdea-una empatizând uman.

Nu e deloc puţin lucru să îţi asumi declarativ şi să îţi mai şi susţii claritatea ideatică: „Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2”, acea postură de la palpabil la hipnotic, cu îndrăzneala caracteristică neîmprejmuită de (pre)concepte, care se vede cu ochiul liber la Dan Ciupureanu.

Pe generoasa pajişte poetică se pot afla de toate felurile, într-o corecţie adusă realului prin ghionturi ghintuite până în prăsele cu (auto)ironie de invidiat, împărţită pretutindeni chiar însuşi şi chiar Creatorului… „pe şantierul unde lucrez nu fac nimic/ o şopârlă merge pe mână/ uite cum te escaladez numai în trei picioare/ în week-end am fost şi o maimuţă/ freacă-te pe burtă în timp ce te baţi în cap/ colegii tăi vor dansa mambo cu sculele în braţe (Tatăl nostru carele eşti în Ceruri, cară-mi şi mie plasele)” (am fost o maimuţă).

Întrepătrunderea imagistică poate merge până în stra-turi extrem de profunde, acelea de care dacă te apropii rişti să rămâi o vreme mental întemniţat într-o organică formă de pseudoreal cinism autoprovocat şi proiectat, poate fi el şi inerent firii poetului, astfel se ajunge la o categorică puternică transfigurare … „iulia este îngrijo- rată pentru apa-i din corp/ când era fetiţă a asistat la zeci de înecuri/ avea o coală de hârtie pe care desena expre-siile decedaţilor/ organele din corpul ei nu au expresie/ fapt pentru care bea câte două picături de apă pe zi/ apoi iulia scoate o hârtie şi desenează (Când eram mică, am căzut de pe bara de bătut covoare şi/ mi-am rupt mâna. Când m-am uitat în sus, cerul era acelaşi)” (iulia desenează).

Acesta nu este deloc un exerciţiu, mare atenţie! De-a dreptul flagrant poetic aş putea spune şi, de ce nu, hai s-o

zic… „într-o noapte roxana visa că părinţii ei sunt părinţii ei/ că locuiesc departe într-o căsuţă suspendată într-un copac/ printre frunze roşii roxana s-a trezit speriată/ şi a fugit orbeşte în camera părinţilor/ erau foarte înalţi şi nu mai semănau cu ea/ roxana s-a întristat şi a deschis geamul să se uite la stele/ apoi i-a acoperit cu părul ei şaten (Într-o galaxie, merii înfloriseră. Un vierme escalada un zid de ceară portocaliu)” (visul roxanei).

Tabloul se ţese de la sine în poveste sau povestea respiră din tablou… Parada tonurilor impecabil alese pentru a se lega între ele nelăsând nicicând lăuntricul la întâmplare, asta ar fi îndeobşte de înţeles. Iar mai departe, îndreptăţite valenţe vin să completeze jocul iniţiatic al minţii cu forme şi conţinut fără tăgadă şi neîntârziat…

Era ceva vorbire despre (auto)ironie; păi iat-o într-o exemplificare fecundă: „foarte tânăr locuiam în românia/ lucram în craiova la fabrica de mobilă/ băieţii din cartier

erau mult mai săraci/ cu banii câştigaţi după o lună de muncă/ mă duceam cu taxiul la serviciu (Cel mai mult îmi plăcea când se împingea cu toată greutatea în/ mine, intra ca un tanc într-o mlaştină aproape uscată)” (lo-cuiam). Cine, atunci, de ce…, contează doar cum.

E o destul de dificilă, deşi pare mai bunăoară trans-parentă, împletire între trăitul, programaticul şi evident imaginativul. Astfel, poezia lui Dan Ciupureanu are ten-dinţa de a trezi nervul, ceea ce în termeni absolut fireşti înseamnă benefică excitare nervoasă; un fel de provocare căreia instinctiv nu îi faci faţă decât acceptând-o spre parcurgere şi meditaţie.

sintagme literare

42

IONELBOTA

Textul şi Istoria Realitate şi cunoaştere în „Luntrea lui Caron”

I. Despre scenariul epic şi lecţia vieţii I.1. Asumarea epicităţii

E neîndoios faptul că deliricizarea biografiei blagiene începuse cu acest manuscris, care n-a fost publicat în epocă (în defuncta, comunista, epocă), dorinţa fiind a autorului, faţă cu ecoul, voga, faima şi revelaţia pe care a produs-o, de pildă, Hronicul şi cântecul vârstelor. Precum într-o abordare filosofică din propriu-i sistem, încă şi azi neînţeles ori comentat doar prin superficii de universitari cumva demodaţi, viziunea autorului marşează pe factologii textuale, atunci (în anii ’50) la modă în cultura franceză (Sartre, Camus, Simone de Beuauvoir, Eluard, Picassso) ori mizează pe invazia de idei şi ideaţii în legătură cu imaginarul creator de lumi fictive. Aşadar, noi ştim acum că ne propunem să discutăm despre valoarea, emergenţele, dezvoltările ideatice ale unui manuscris şi nu despre nobila, altminteri, datorie de a ne asuma revelaţia fericitului cititor la lectura unui text tipărit, multiplicat prin tipar, cunoscut, asumat, dezbătut cândva. Desigur, introducerea în poveste ne aminteşte de practica discursului modern, deja experimentată cu succes în interbelicul prozei noastre, dacă ar fi să-i cităm doar pe Rebreanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu. Facem cunoştinţă, aşadar, cu epicul de idei iar începutul, bineînţeles, nu poate fi decât primăvara: „Începutul primăverii coincidea cu începutul unui haos, ce se revărsa peste meleagurile ţării. Fila calendarului de perete indica pentru noi, paşnicii cetăţeni ai unei patrii ajunsă la răscruce, ziua acestui început de primăvară şi de haos: 15 aprilie 1944.”(1) Teza scenariului primordial şi căutarea absolutului din filosofia blagiană,(2) e acum transpusă, precum operaţiunea adaptării la o ciudată „commedia ierogglifficca” şi cumva necanonic, aşadar neostentativ, laolaltă cu asumarea epicităţii într-un, iarăşi, epicureism stors de esenţe, afundat în marja opţiunilor egotice, vibrând de senzualitatea rezonărilor. Ori a ecoului dezechipat, am zice, de acel mimetism inferior care scade valoarea discursului epic în favoarea edulcorărilor, ceea ce nu e cazul acum. Chiar şi simpla constatare a dezerţiunilor insolitului personaj Axente Creangă, înlăuntru şi dinlăuntru, restituirea oarecum

programată a ceea ce au devenit în timp, în timpul posterităţii autorului, conceptele expresivităţii voluntare din textele politice (discursurile din perioada diplomaţiei dar şi amintirile din mediile lusitane ori epistolarul blagian). Cartea, însă, cum insistă Dorli Blaga într-o „notă asupra ediţiei”, nu trebuie neapărat legată de Hronicul şi cântecul vârstelor, titlul fiind o propunere a vechii redacţii (ante 1989) a „Revistei de Istorie şi teorie Literară”.(3) Când nu relaxarea moravurilor ci deprivarea sensibili-tăţii omului marca tristeţea metafizică a cetăţenilor epocii anunţate de atâţia „toboşari ai timpurilor noi”, sentimentul marii treceri (transferul motivelor, din poezie în epic) îl copleşea. Marcat obsesiv de tonalitatea primară, grundstimmung,(4) Blaga devenea poet, spune recent un comentator, când învăţa să-şi valorifice stările de depresie şi catabaza.(5) Prin propriul personaj din acest roman, imaginea umanităţii reale îl aşeza pe autor în umbra istoriei dar intenţionalitatea duală a eului, lumea trecutului consumat, realitatea aceea trecută dar şi dureros de verosimilă îl transpune în ţinutul imaginar, în memoria ca relaţie tensionată între un bovarism superior şi omul pur şi simplu, mai ales simplu şi mai ales revoltat.Tensiunea în actul textuării are izul marilor latenţe, totul converge spre un limbaj al simbolurilor, avem acum o carte antropocentrică, gâlceava omului cu propria viaţă manifestându-şi oroarea de impulsuri pur biologice. În singurul roman scris de Lucian Blaga, cum sună opinia postfeţei,(6) omul e simbol al polarităţii esenţiale şi, străbătut mereu de sentimentul vulnerabilităţii, el are gustul punerilor în scenă. Pe cel opresat de stigmatele epocii apuse şi de anumite abordări comparative ale vieţii sale şi a vieţii celorlalţi nu l-au înfrânt prejudecăţile. Jocul de-a masacrul cu conştiinţa colectivă a ţărilor din est era în derulare, stalinismul se întindea ca o pecingine, comentariul sardonic al noii ideologii expurga. Problema toleranţei era una a moralei în refugiu, altminteri idee nobilă, exactă, concretă dar neagreată atunci nici măcar în gesturi nefructificate. Omul era înarmat, trebuia să fie înarmat doar cu o conştiinţă politică: „Teroarea poliţistă multiformă se accentua de la o zi la alta. În noile condiţii obşteşti eram, alături de nenumăraţi alţi intelectuali, jigniţi la fiece pas în conştiinţa noastră de oameni liberi, în totul la discreţia unor monştri cu înfăţişare omenească, ce nu cunoşteau din trectul acestui popor, decât aspecte sumare, falsificate şi astea în perspectiva intereselor de partid şi a voinţei de dominaţie a unei clici străine, ce se suprapunea vieţii de stat.”(7) Teme chtonice pulverizează în mit modern/postmodern alte teme, nu ştim dacă e, acesta, romanul urii de viaţă, cu o expresie a lui Soviany, dacă povestitorul-personaj e omul fiinţă şi text, geniul surd al binelui/răului ori nu ştim dacă e vorba de artistizarea integrată cu seninătatea devoţiunii terne faţă cu trecutul memorat/rememorat: „Societatea burgheză ! Nu m-am prăpădit niciodată de admiraţie faţă de ea. Totuşi degrin-

Atelier critic

sintagme literare

43

golada acestei societăţi o regretam, căci în dispariţia ei vedeam dispariţia unei anume libertăţi, individuale, de conştiinţă şi de mişcare, de lucru şi de creaţie, la care ţineam ca la o premisă şi o condiţie supremă a vieţii şi a spiritului. Procesul de destrămare morală la care asistam, mă făcea uneori să strâng pumnii, şi să iau în răspăr nu atât inconştienţa cât crescânda, vertiginoasa ticăloşire a oamenilor printre care trăiam.”(8) Dar peisajul interior al omului raportat exploziei vitale dinafară funcţiona, şi în scriitura romanescă, precum un principiu de estetică din vechile studii blagiene unde găseam şi următoarea concluzie: „Orizontul spaţial al inconştientului poate cu adevărat dobândi rolul de factor determinant pentru structura stilistică a unei culturi sau a unei spiritualităţi, fie individuale, fie colective.”(9) Modernitate, fragilitatea vieţii, scrisul libertin al scriitorului închistat, ambiguitatea, morbideţea, textul punerii în proprietate, nobleţea sem-nului, tonusul afirmativ, remarcă, prin eroul-narator din roman, un Don Qujote puternic implicat în istoria reuni-rii şi risipirii în istoria care ne-a fost dată. Polaritatea discursului, aparatul de fotografiat al conştiinţei autorului cu statut special, un calofil al ideii în poeziile sale,(10 )pare a funcţiona în epic ca un ciudat manifest al demasculinizării, multe feminine, unele produse ale mediilor universitare, intelectuale, fiind mai ales surprinse în ipostaza de zeiţe retrogradate pe post de gospodine răsfăţate.

I. 2. Iubire şi Moarte. ConvertiriScriitorul şi epoca sa aparţin unui cotidian invadat

de banal şi paradox, de bizarerii existenţiale. Naraţiunea e tradusă în echivocuri ca revelaţii ale lumii cuprinsă, integrată în text, suprapusă iubirii şi morţii, elegizantă până la atingerea spaţiului ficţional, un topos arcadic ori poate sceneria unui roman radical. De aceea schimbările strategiilor narative de-a lungul discursului epic nu ating prea clar, precum s-a întâmplat în studiile filosofului, proiectul resacralizării lumii ca istorie a jertfei de conştiinţă, a prizonierilor de conştiinţă. Autorul candidează la exilul în memorie, el este adeptul dublei naturi iar scufundarea în cotidianul destructurant ne indică şi altceva, că avem aici, bine încifrat în existenţial, un tragic de factură hiperboreeană: „Pe la sfârşitul anului 1946 îşi făcea loc printre studenţi, zvonul că până la redeschiderea noului an, răstimp în care se va coase reforma învăţământului superior, va să fiu „epurat”, pentru vina de a fi un „vârf” al intelectualităţii „reacţionare”, pentru vina „de a fi fost un exponent” al regalităţii şi al burgheziei, şi pentru multe alte vini, consemnate într-un secret dosar.”(11) Iubirea şi moartea, continuul şi sincopa, la fel ca la elegiacul blagiano-rilkeean Gheorghe Pituţ,(12) consacră epicităţii devoratoare starea de solitudine explorată nemilos, un gen de pretins adamism unde epicul congruent, efectele de real-ireal, aparent fără ieşire, dezvoltă nimic altceva decât tema autorului lucid, temerar. Deghizarea eului identificat cu zeitatea scrisului realimentând demonia

din conceptul goetheean al demonicului, demonia simţurilor,(13) îl întăresc pe eroul nostru, şi în roman un cunoscut poet, să nu uite că lirica este lirică doar când purităţi afective sunt păstrate nealterat în magma viersului. Lucrurile sunt întărite şi în dialogul cu faimosul politruc al vremii, universitarul sociolog reconvertit ideologic, Constant Mironescu: „Sunteţi, cu alte cuvinte, împotriva literaturii tematice?” mă întreabă Constant Mironescu. „Da şi nu. Sunt în orice caz pentru literatura conştiinţei. Întrucât „temele” fac într-adevăr parte dintr-o conştiinţă cred că se poate scrie şi tematic. Nimic însă din ceea ce s-a scris la noi în ultimii ani pe temele realismului socialist nu mi se pare valabil din punct de vedere poetic. Vreau să spun că aceste lucruri s-au scris pe teme, care au rămas exterioare conştiinţei. Oprele acestea sunt caduce prin înseşi condiţiile în care au fost alcătuite. S-ar ajunge desigur la opere de alt nivel artistic, dacă scriitorii ar avea libertatea de a scrie aşa cum le dictează conştiinţa. Singura dictatură prielnică literaturii şi creaţiei în general este aceea a conştiinţei.”(14) Tentaţia utopicului acţionează în paginile romanului ca premisă a convertirilor, exhibare de sine, retuşează constant ambiţia holistică, denunţă sub semnul călătoriei tipul morfologic de personaj pentru care transparenţa necesară, precum obsesia bolii melancolice, defineşte un veritabil prozator al marginilor, ca un poet al marginilor aşa de implicat într-un destin al provinciei române cum este şi azi bănăţeanul Petre Stoica.(15)Cronica unei stări de spirit, cartea dezvoltă, la urma-urmei, alternări de timpuri şi planuri fictivizante realitate-vis, un epic dens dinamizează frecvent regula non-identităţii şi acest interes nedisimulat pentru autenticitate. Aşadar o subrealitate explorată, o cronică a sfârşitului unei lumi, multă vivacitate în depistarea viciului sociogonic, al distopicului, al noii ideologii. Nimic nu mai este cum a fost: „De altfel, uliţele nu mai duceau în vis, toate duceau numai în „câmpul muncii”. Noţiunea de câmp, implicând verdeaţă, bucurie şi libertate de mişcare, şi-a degradat, ca niciodată înainte, sensul, devenind „câmpul muncii”, un sinonim al închisorii şi al robotirii.”(16) Costumarea simbolică viziune-vis, sinonimiile trecerii, redobândirea angelismului auctorial, reconcilierile ludic-livresc-confesiv ţin de un principiu al sincronismului şi al sugestivităţii. De aceea şi în romanul blagian viaţa-creaţie triumfă în orice condiţii: „Dar am biruit greul. L-am mutat de pe umerii vieţii. Unde? În vers.”(17) Relaţiile de alteritate între personajele cărţii, inovaţii gesticulare adesea ciudate, cazuri de transexualitate (relaţia dintre fostele studente Olga Caba şi Erica Rarău, devenită Eric) amplifică metaficţiunea, augmentează condiţia vieţii ca teatru. În relaţiile dintre semeni regretul/resemnarea sunt aceste neaşteptate etape din stadiul constructivist, să zicem, al târziului la fel cum noul individualism, ruptura de sensuri însoţind ca o nefastă pecingine permanenta angoasă existenţială va contribui în socialismul noii societăţi la

Atelier critic

sintagme literare

44

redefinirea identităţilor. Alt prilej pentru personajul-povestitor să reflecteze: „Ciudat, ciudat, ciudat; Şi această coincidenţă ! Cazul mi se prezenta tocmai în ziua când aflam că noua orânduire nu mai are nevoie de nici un fel de Estetică !”(18)

I. 3. Textul vieţiiCompensări, căderi/recăderi într-un imaginar despre

lumi distruse şi lumi refăcute, bătrâneţea nu este a autorului ci a epocii şi a scriiturii, lecţia vieţii lui fiind una morală, eul în eterna „provincie a disperării”. De aceea, Luntrea lui Caron este şi un roman de notaţie, volum scris sub vibraţia mirabilă a dorinţei de a şti că totul poate fi cândva schimbat, readus la normal, la normalitate. În pofida fragmentării identităţii la nivelul textului vieţii, noi serii de silogisme, dominanta ideologică, alte sesime sociale nu pot penetra, totuşi, interiorul sinelui, tărâmul altor trăiri simbolice, neştiute de alţii, necunoscute, ultim refugiu în echilibrele fiinţei, speranţă: „În întreprinderi, în instituţii, procesul de transformare a omului în rob va să se declanşeze cu toată forţa din momentul în care, în cursul anului 1948, vor apărea decretele de naţionalizare. În nu mai mult decât un an totul în ţară va lua altă înfăţişare. Peste toate va trece tăvălugul care nivelează. Fericit va fi acela care va izbuti să rămână în câmpul muncii, cu toate că a fi în câmpul muncii va fi aidoma cu a avea un domiciliu forţat, sau cu a geme în sclavie. Vor bâjbâi prin ţară pretutindeni fără rumoare, tăcuţi ca morţii, moşieri fără pământ, industriaşi fără fabrici, ofiţeri deblocaţi, profesori comprimaţi, evocaţi epuraţi şi foşti demnitari găsiţi nedemni de a mai ocupa vreo slujbă în aparatul funcţionăresc al statului. Paralel cu această destrămare a unei orânduiri sociale şi a claselor „privi-legiate” de până aici, va avea loc un nemaivăzut măciniş al conştiinţei de om.”(19) Onirism doctrinar din seria faştilor Dimov ori Ţepeneag,(20) spectaculosul onirizant al romanului, povestea ca act şi povestitul, ca atitudine, sporesc ostilitatea vorbelor ambivalente. Ca şi alienarea, iluzionarea, falsele eufonii, luptele pierdute. Când Ana Rareş părăsea provizatorul de la Câmpul Frumoasei pentru provizoratul de la Alba Iulia, orizontul se îngustează deodată pentru eroul central: „După plecarea neaşteptată şi cu totul în afara formelor de rigoare, a doamnei Ana Rareş la Alba-Iulia, satul, în care sălăşluiam, îşi micşoră parcă zarea, încât nu mai puteam să-i spun decât cătun.”(21) Deprimarea, revoltele, noile circuite de afec.tivitate, dezagregarea, descompunerea, alte afective/fruste înserieri, procesul unificării viaţă personală-realul celuilalt fac din autorul textului figura exponenţială. Jurnalul, confesiune interogativă, cum s-a mai spus,(22) transformă şi aici, în redistribuiri de epicitate şi evocarea din idei-revelaţie un roman al eşecului într-un roman al speranţei, text copleşit de psihism preformant şi morală în care, de pildă, inadaptabilitatea eroilor, modelul patern, natura ambiguă , dualul trecut-prezent, decorul sumar

însoţesc aproape predictiv încercarea de reînşurubare în real iar stilistic adiacenţele de cuvinte-ritualuri, su-perlativele ori suficienţele existenţei. Exacerbarea spe-ranţei, obturarea eului evocă pe naratorul/prozatorul obiectiv. Dar starea de agonie în faţa iubirii, conştiinţa vagabondând frenetic între spiritul vital şi moralitate, determină ca însăşi acolada vieţii, marcată mereu de refu-zul aberaţiilor din jur, să inducă ludismul scriiturii spre Iubirea ca mit polimorf al cotidianului: „Pentru mine însumi Ana era fiinţa despre care o sfială aproape magică mă oprea să vorbesc cu cineva. De ani de zile Ana era focul amintirilor, după care tânjeam. Imaginea ei îmi revenea în suflet ca obsesia unui cântec. Împrejurări pământeşti şi atâtea omeneşti neajunsuri s-au aşezat mereu între noi, ţinându-ne departe unul de altul. Şi astfel, imaginea Doamnei Ana se prefăcu, încetul cu încetul, într-un simbol al inaccesibilului. Imaginea s-ar fi destrămat în uitare, dacă n-ar fi fost mereu împrospătată prin propria-i vrajă. De imaginea Anei mă apropiam cu duioşie, când înclina să asfinţească subt zarea cugetului, cu alean, când se sublima în simbol înălţat deasupra vieţii. Cele mai adesea icoana ei era însă într-adevăr ca un cântec ce mă-mbolnăvea, ca un cântec pe care nu cutezam să-l ascult prea mult, ci-l lăsam să treacă prin mine ca o adiere şi ca un dulce venin.”(23) Transcris spre a gestiona vizionarist alternativa mentalităţilor vechi/noi, sensibili-tatea, liminalitatea personajelor vădesc o lume a marginii, implicaţiile existenţialiste marcând febril grila utopică de lectură, adeverind textul inclusiv ca pledoarie pentru originaritate, dominat de alte privilegii: sincronia, descriptivul, izolarea principiului libertăţii în percepţia distinctă, separată, a fiecărui erou al cărţii, cu inerente moşteniri vidate de ideologie, precum mai târziu sin-dromul bizantin la personajele lui Ştefan Bănulescu (24) Introversiunea, vidul mintal enstatic,(25) arată că textul are putere de seducţie, mai multe nivele de structuri narative confirmă un arhitect gnostic, realul redimensionat în umiliaţii şi debusolări vădind, constant, cum maieutica picturalului substituie ritmat regula consecutivului. Fiecare pagină e un spectacol contaminant, simplitatea scriituri nu alungă ci cucereşte, instanţa transfigurărilor, spiritul dialogului, priza la realul neconvertit plasându-ne mereu în preajma dubitativului: cum funcţionează adevă-rul? în absenţa adevărului!(26) Imaginarul, legitimarea prezentului prin deformarea şi interpretarea trecu-tului,(27) definesc dizidentul, oficialul exilului interior. Spaima şi ritmarea jertfirii de sine, ca pe o litanie, marchează spasmodic fiinţele în derivă socio-istorică. Profesorul ieşean Leonte Pătraşcu îşi anunţă, sine die, denunţarea propriei identităţi de veritabil intelectual ca pe un pericol asumat sub presiunea superficialităţii, anostului ideologic, noilor timpuri: „Într-o zi l-am iscodit, totuşi, cu toţii. Ne-a răspuns: „Nu lucrez. Citesc.” Îşi adusese, în aşteptarea epurării din învăţământ, o seamă

Atelier critic

sintagme literare

45

de „broşuri” de la Iaşi. „Le-am cam terminat pe toate. Citesc – închipuiţi-vă – broşuri menite să mă iniţieze în doctrina marxist-leninistă-stalinistă. Nu ca să mă conving de ceva, ci ca să văd ce ne aşteaptă. Revelaţia şi divinitatea au dispărut, dar a rămas organul Adevărului. Şi organul Adevărului este Comitetul Central al partidului comunist din Uniunea Soviectică, sau mai bine zis exponentul acestuia: genialul. Este sucient să citeşti broşurile mişcării, ca să înţelegi sensul zilei de mâine, oriunde mişcarea ia puterea în mâinile sale. În zadar zâmbiţi în faţa acestor broşuri tipărite pe hârtie făcută din scrob de plăcinte. Ele conţin noua profeţie!”(28) Uneori nostalgia epică orien-tată spre vremurile de dinainte, revizitarea lor, reversibilul istorist sub protecţia idealului, dese refugii sociale designând, paradoxal, restrângerea visului apoi chiar refuzul nostalgiei denunţă eclerajul, epicul biruitor, tăie-tura modernă în magma textului. Înstrăinarea persona-jelor, alungate din societatea care le-a aparţinut şi lor, cândva, arată că realitatea povestită, auctorialul, canto-narea în obsesia povestirii, în proiecte, în reconstituiri sunt delimitări ideatice în cunoaşterea periferiei (viaţa marginilor), structură solidă narativ, segmentată când şi când de izbutite analize psihologice. Identitatea distinctă, puternică, bine conturată a personajelor dezvoltă în con-juncturalul romanesc operaţia forte: demitizarea prostiei, a banalului. Viaţa ca sugestivă metaforă este, la un moment dat, evocarea cu mijloacele artistice, reducţie până la puterea unui cuvânt foşnind în prospeţimi su-gestive spre a sărbători înălţarea sufletească la idealitate în literalitatea textelor: „Am făgăduit Anei să-i scriu în fieştecare zi. Cel puţin slova mea va face astfel o punte aeriană între mine şi ea. ŞI am promis să nu aştept răspuns la nici unul din răvaşele mele. Ea m-a asigurat că va adăsta cu gândul mereu în preajma mea.”(29) Mişcarea epicului, stridenţele, firul narativ între pitoresc şi autentic, înfrăţirea personajelor cu timpul, cu epoca, frusteţea, limbajul suculent caracterizând personajul-narator, augmentează exemplaritatea biografiilor, copleşite de iubiri şi devoţiuni, pasiune, veneraţie. Filtrul exigenţei povestitorului, rămas uneori pe palierul ludicului, tragic-ironic, traversează scenarii ceremoniale cu personaje focale. Destinul exila-tului în propria ţară, trăind din rememorări, nu poate anula bucuriile de a se şti sub vraja incitantă a realului împins spre fabulos, unde mentalităţi rurale-urbane, sufletul colectiv, legende şi etnicitate, eposul rural, consacră cu deosebire absorbţia entităţii în reconstitui-rile întregului, adese cu finalul blocat, rememorările. în preajma mitului cotidian. Aripă de adulaţie trădează şi limbajul baroc, tentaţiile autorului scriiturii de a fixa fineţea portretului eroului în magiile jocului epic, jocul graţios al discursivităţii şi tehnica translaţiei semantice grevând planul tematic, racursiile textului în cuvinte stăpânite şi consecvenţa naraţiunii ritmate vădesc deliciul istorisirii.

I. 4. Transcenderi. Confesiune şi ficţiuneColapsurile freneziei, acelea care, într-o viaţă, pot

provoca albirea memoriei, cum ar zice specialistul psiho-logiei sociale trec, oarecum în umbra scripturalulului, anxietăţi şi acidulări ale biografiei, nostalgii triste şi spaime vagante, repede trecute în ironie gravă, anticipând spălarea creierului intelectual în zodiile păşunismului proletcult dintr-o literatură care trebuia neapărat inventată. Dar, mai întâi, trebuiau excluşi din cultură adevăraţii intelectuali: „Altă dată, ceva mai târziu, aveam să citesc, cu uluire, tot într-un ziar din Capitală, un articol împotriva mea, intitulat: „Cum a trădat poetul Axente Creangă clasa muncitoare?” Eu am trădat clasa muncitoare? prin ce? Prin poezia „transcendenţelor”, care abate atenţia clasei muncitoare de la problemele arzătoare ale realităţii sociale imediate. În perspectivă marxistă trebuia cu alte cuvinte să devin acum nicovală şi să fiu lovit ca o nicovală fiindcă nu am scris niciodată nimic despre ciocan.”(30) Raportarea omului modern la lumi transcendente, interbelic-postbelic, consolidează fenomenul repetabil al poveştii/povestirii şi evocă inclusivismul confesiunii în manevrarea ficţiunii, expresivitatea directă a personajului-narator. Între un real atomizat, nu e greşit să-l numim unul sentimental-nostalgic şi un realism vulcanic, barbarizat deodată, povestea devine istorie crudă, dureroasă iar povestitorul, un martor neferici. Topos şi spectacol grotesc substituie provocări şi sfidări la adresa istoriei în mers (în marş militar, la confluenţa dintre civilizaţie şi decadenţă) cum nemărturisite sortilegii grevând amestecul de sentimente. Se anunţa, în fapt, era omului instinctelor brutale şi a gândirii gregare, la limita suficienţelor: „În vale, chiar subt poalele Blidarului, se înteţeau urletele, chiotele, pocnetele cu şuier prelungit, de puşcă, şi cele scurte, cu repetiţie, ale armelor automate, şi sunetele de pitpalac metalic ale mitralierelor. Toate păreau înceţişate de-un fel de cântec ce ieşea din mii de piepturi. Se auzea un gâlgâit ca de ape de popot, copleşit de ţipete, de urlete, de tropotul cailor. Un iureş, primitiv, sălbatic, umplea, nemailăsând loc ecourilor, toată valea. Parcă s-ar fi înghesuit subt noi toată Asia. Barbaria mileniului se înălţa de jos până la nivelul podişurilor, ca într-o uriaşă ecluză, spre a împinge numai cu larmă munţii, ce trebu-iau răsturnaţi peste şesuri. Ceasuri şi ceasuri, noaptea până la cântători, şi alte ceasuri, a durat scurgerea mon-struoasă şi înspăimântătoare a noianului. Urmăream de sus prin beznele din vale vânzolirea oştilor. De şapte sute de ani n-au mai pătruns până în pragul eternelor plaiuri atari ecouri. După cele ce prindeam în pâlnia auzului, după vălurăşeala de ţipete, scâncete, urlete, pocnete, şuiere, răcnete, s-ar fi crezut că în tenebre au loc măceluri, violuri, incendii. Femei răstignite pe pă- mânt vedeam în închipuire, în jurul cărora zeci de sotaşi roşii ar face coadă, ca să se dedea poftelor arzătoare, adunate în vale de pe întinsurile unui întreg continent.”(31)

Atelier critic

sintagme literare

46

Lumea-Text, existenţialismul de expresie şi nu de fond operând utilarea artistică a epicului, exhibările autorului în temele evaziunii, măştile aceluiaşi în relaţia (relaţiile) cu ceilalţi, epicul vizualităţii contrapunând saturaţia convenţiilor relatării, asigură transcenderea modelatoare a realului într-un epic dens, în care sentimentul lumii, sub auspiciile reveriei, omofonii şi prezenteificare, converg spre afirmări omnipotente ale personajelor, travestiri ale arhetipalului-texturat în euforiile clipei de fum; un epic asimilator, deci, marcat de nostalgia perifericului vieţii când memoria îngăduie eroilor restituirea vechii drame: a trăi pentru viaţa-spectacol.

NOTE:1. L. BLAGA, Luntrea lui Caron, ediţie îngrijită şi stabilire

text de D. Blaga şi M. Vasilescu, notă asupra ediţiei de D. Blaga, postfaţă de M. Vasilescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, p. 5 2. L. BLAGA, Despre conştiinţa filosofică, ediţie de I. Maxim şi D. Blaga, Timişoara, Editura Facla, 1974, 180 p.; despre „conştiinţa filosofică, o răsfrângere în spirit”, la p. 19 sq; „ (…) cel ce se iniţiază în istoria filosofică face experienţa unei treziri spirituale din ce în ce mai largă.” (p. 24) 3. D. BLAGA, Notă asupra ediţiei, în L. BLAGA, Luntrea, p. 513-514 4. MARIANA ŞORA, Cunoaştere şi mit în opera lui Lucian Blaga, Bucureşti, Editura Minerva, 1970, p. 5-16 5. C. BRAGA, Neant şi Nirvana, în „Apostrof”, VIII, nr. 11 (90), 1997, p. 4-5 6. M. VASILESCU, Postfaţă, în L. BLAGA, Luntrea, p. 518 7. L. BLAGA, Luntrea, p. 156 8. Ibidem, p. 178 9. Cf. Poeţi şi critici despre poezie, ediţie îngrijită şi prefaţată de A. Mitescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1972, p. 277 10. I. POP, Lucian Blaga. Universul liric, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1981, p. 11, p. 44, p. 108, p. 142 sq 11. L. BLAGA, Luntrea, p. 159 12. G. VASILE, Iubire şi moarte în patria părinţilor, în „Luceafărul”, nr. 36 (335), miercuri 15 octombrie 1997, p. 17 13. C. BRAGA, Demonia blagiană, în „Poesis”, nr. 5-6 (89-90), 1997, p. 18-19 14. L. BLAGA, Luntrea, p. 288 15. C. UNGUREANU, Petre Stoica şi provincia eternă, în „România Literară”, XXX, nr. 40, 8-14 octombrie 1997, p. 14-15 16. L. BLAGA, Luntrea, p. 363 17. Ibidem, p. 423 18. Ibidem, p. 132 19. Ibidem, p. 174 20. G. DIMISIANU, Onirismul doctrinar, în „România Literară”, XXX, nr. 45, 12-18 noiembrie 1997, p. 4 21. L. BALGA, Luntrea, p. 42 22. Vezi la G. MUNTEANU, „Jurnalele” şi criza „Eului”, în „România Literară”, XXX, nr. 47, 26 noiembrie-2 decembrie 1997, p. 10 23. L. BLAGA, Luntrea, p. 200-201 24. M. A. TUPAN, Ştefan Bănulescu: sindromul bizantin, în „Luceafărul”, nr. 42 (341), miercuri 26 noiembrie 1997, p. 11 25. C. BRAGA, Neant şi Nirvana, loc. cit. 26. Vezi I. BUDUCA, Este binele divin?, în „Luceafărul”, nr. 8 (351), miercuri 4 martie 1998, p. 7 27. G. ADAMEŞTEANU, Prefaţă, în volumul R. GIRARDET, Mituri şi mitologii politice, traducere de D. Dimitriu, prefaţă de G. Adameşteanu, Iaşi, Institutul European, 1997, p. VI 28. L. BLAGA, Luntrea, p. 129 29. Ibidem, p. 429 30. Ibidem, p. 86) 31. Ibidem, p. 60-61

II. Memoria, un spectacol II. 1. Convenţional şi condiţional. Timpul şi IstoriaÎn istoria Europei, mişcările sociale pot fi asociate,

de-a lungul veacurilor, de acele revolte ale conştiinţei umane care au determinat proiecte, programe, iniţiative de schimbare a sistemului societal. La astfel de realităţi

s-ar încadra şi contextul socio-istoric şi ideologic al scrierii romanului dar şi acelaşi context trăit de autor. Era timpul revoluţiilor ca reacţii violente, cum ar spune istoricul, vremuri în care, ar spune de astă-dată scriitorul, resemnarea obligă la meditaţii asupra fragilităţii vieţii. Sunt parte din avataruri ale manuscrisului (din mărturiile lui Dorli Blaga şi ale prietenilor poetului), situaţie în care nu s-ar putea conchide că imaginarul creează lumi fictive. Dimpotrivă, conştiinţa scriitorului e una critică, el abordează atât crizismul/crizismele propriei fiinţe cât şi „răul fundamental” trăit deopotrivă cu (sau alături de) contemporanii. E drept, familia a operat întreruperi, volumul restituit având precizări în josul unor pagini, de genul „s-au eliminat două pagini, la dorinţa mamei mele, Cornelia Blaga (Dorli Blaga)”.(1) Poate că o idee de urmărit ar fi memorialul flexibil al unei epoci ingrate conturat în ultimul deceniu prin cărţile exilului românesc, ale închisorilor comuniste, orchestrarea amintirii în roman însoţind autoexigenţa memoriei. Relaţiile poetului/prozatorului cu oamenii, cu epoca, perioada de la Sibiu, Alba Iulia, Cluj, claustrarea ca temă în romanul psihologic românesc au obligat în acest roman la realităţi calchiate. Realitatea brută e un complex de mediaţii (mijlociri ale istoriei, socialului, ideologicului etc.) iar tipărirea cărţii după 1990, prin gestul lui Gabriel Liiceanu şi al Editurii Humanitas a determinat, cu siguranţă, comentarii vizând discutarea timpului convenţional, timpului condiţional, timpului prielnic în editare, tipărire şcl. Schimbările bruşte în decorul istoric nu mai îngăduie personajelor să perceapă demersul social ca determinare a propriei participări la evoluţiile acelei societăţi. Axente Creangă pierde din vedere, la un moment dat, imperativul acelei lumi în pierdere dar nu-i înţelege sensurile, firesc, nici lumii noi. Între ideologie şi istorie el alege, totuşi, viaţa, alegând resemnarea: „Mă adia presentimentul că mult timp nu aveam să rămân la Cluj. Un glas îmi şoptea că se va întâmpla cu mine aproximativ ceea ce s-a întâm-plat cu profesorul de teologie Olteanu sau, ca să rămân în cadrul unor similitudini de soartă, mai făţişe, ceea ce s-a întâmplat cu Leonte Pătraşcu.”(2) Realitate şi cu-noaştere, viaţa trecută-viaţa prezentă a eroului-narator sunt, aşadar, istorie, cu efecte şi cauze, cu bulversări suprinzătoare, declanşănd schimbări radicale care aduc şi dau noi direcţii tendinţelor personale şi colective. Lipsea un spirit colectiv călăuzitor, intelectualii sunt vânaţi fără încetare, după un program ideologic de împrumut, lipseşte elanul întemeietor, util în astfel de situaţii. Personajele încearcă să-şi caute legitatea în această nouă/falsă istorie. Profesorul Leonte nu se mai recuperează, istoriceşte vorbind, din acest vacarm şi se retrage din pletora universitară înainte de a suporta, precum colegii de generaţie, rigorile puşcăriilor comuniste. Alţi aparent derutaţi, confuzi în zodia acestor false primeniri precum Simion Bardă, au tentaţia autenticizării, adaptării fiinţei

Atelier critic

sintagme literare

47

şi conştiinţei lor la aceste alte parcursuri ale istoriei veacului XX. Dezumanizarea, devenirea subordonată a omului – obiect, instrument – provoacă unor intelectuali solizi în principii, precum eroul principal, nevoi contrare aşteptărilor celorlalţi, mai ales ale celor care se erijeazî în ideologii timpurilor noi. Personajul îşi reglează singur măsurile de sincronizare, desigur mimetică, acceptând un post obscur, de bibliotecar, fără a fi convins că asta ar însemna, cumva, descentrarea sa spirituală: „Eu, cu orar fix, şi cu condică de prezenţă, încercam să mă obişnuiesc cu noua mea slujbă de la Batyaneum. Urma să mă ocup îndeaproape de organizarea acestei biblioteci ce trecuse nu de mult în patrimoniul statului. Aceasta era „linia moartă”, pe care eram împins, ca un vehicul mecanic, pentru vina de neiertat de a fi poetul burgheziei în putrefacţie.”(3)

II. 2. Insurgenţă şi erezieMemoria consacră concilierea contrariilor, este factor

al reconstrucţiei lumii care i-a fost dată personajului, cândva, şi la rigorile căreia nu renunţă. E ca şi cum puterile mitului se răsfrâng dincolo de spaţiul cosmogonic. Eroul spaienţial are încă o gândire unifiantă, el crede că aceste contrarii vor anula regula paralelelor şi se vor întâlni. O conştiinţă a discriminării funcţionează, însă, între eul povestitor şi lumea aceasta nouă care dă năvală în existenţa lui şi a celorlalţi intelectuali (universitari). În faţa avalanşei de prostie ideologizată stă dreaptă, impasibilă, singura armă, memoria. Până şi epicitatea discursivului narativ se raportează la memorie, scenariu provocat, încorporat, activ. Reveriile duc personajul, secvenţial, înapoi, la anii revelaţiilor exotice din misiunile diplomatice, la cazurile studenţilor valoroşi sau mai puţin valoroşi care au dinamizat conştiinţa universitarului de odinioară, l-au făcut să sesimtă util societăţii. Memoria poate fi, de pildă, şi peisajul, amintirea ecran freudiană, „deckerinnerung”-ul,(4) marile compulsiuni ale fiinţei în criză de armonie socială, un soi de nevroză obsesională, în termenii aceluiaşi Freud. Dar peisajul este vis-memoria elaborărilor imaginarului personal, eul este proprietarul acestor preconştientizări de coerenţe ale amintirilor, sprijin pentru vremea (timpul, vremea romanului) când acelaşi personaj nu mai regăseşte calea eliberării sufletului de tensionările prezentului şi fuge îndărăt, în sacra memoria. Peisajul este formă a eteronomului memorial: „Pornesc desculţ pe cărăruia, ce duce într-acolo. De mult, tare de mult, n-am mai simţit subt tălpi moliciunea lutului reavăn. Între amintirea unei atari senzaţii şi senzaţia, de a cărei voluptate mă pătrund prin tălpi, se arcuieşte durata copilăriei, a adolescenţei, a întâii tinereţi şi a vârstelor lăsate în urmă. În dulcea confluenţă dintre amintire şi senzaţie simt, cu un cutremur, că nu mai sunt în plină vară a vieţii, ci oarecum pe la sfârşit de august. Ah, dacă aş mai putea să fiu încă o dată în viaţă, unde sunt în anotimp: pe la mijloc de iulie !”(5) Romanul

este şi expresia unor stări sufleteşti intelectualizate dar tragice, de aceea avem aici romanul ca scriere cerebrală, un discurs asupra unei epoci, perspectiva coextensivă a timpului-amintire. Cu siguranţă manuscrisul a fost pregătit ca istorie a unei răzvrătiri individuale lăuntrice (sufleteşti), tratând viaţa personajului ca pe o secvenţă de crispări sociale. Text, context, infratext: despre timpul comprimat (cu citate din textul filosofic blagian), Luntrea lui Caron este cartea despre acele tiranizări ale personajului-cheie, precum obsesia compromisului cu persoane, cu lumea ideologizată, cu ideologia comunistă, prin care se edifică, în demarajul unei epicităţi polifonice, destule imagini contrastante: prozator ( erou central)-personaje-lume reală-lume fictivă.

NOTE 1. L. BLAGA, Luntrea lui Caron, ediţie îngrijită şi stabilire text de D. Blaga şi M. Vasilescu, notă asupra ediţiei de D. Blaga, postfaţă de M. Vasilescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, p. 175 2. Ibidem, p. 142 3. Ibidem, p. 204 4. Vezi la S. FREUD, Scrieri despre literatură şi artă, traducere şi note de V. D. Zamfirescu, prefaţă de R. Munteanu, Bucureşti, Editura Univers, 1980, p. 333 sq 5. L. BLAGA, Luntrea, p. 394

III. Cartea-LumeIII. 1. Epicul adeziv. Societatea personajelorEul tutelar reabilitează în permanenţă, povestitor

fiind, sensurile şi motivaţia unor persoane, prin propria exprimare a vieţii. De aceea, ineditul unor revelaţii, savoarea, pitorescul sunt întâlnite doar aluziv. Lumea acestei cărţi, reflectare a vieţii social-istorice, este o lume în care personajele dublului (în comparaţii cu per-sonajele camilpetresciene, rebreniene, sadoveniene) este ficţiunea explicativă, lumea unor tensiuni ontologice. Prin urm,are, romanul Luntrea lui Caron înseamnă, mai ales acum, după un deceniu de la succesul restituirii manuscrisului blagian, o carte a unor vieţi nevrozate, la vreme de tranziţie ceea ce pentru eul narator a fost o idee de urmărit ca şi alte motive de prudenţe ale individului, pe care le-a adus barbarizarea istoriei noastre, între care delaţiunea, vanitatea celor ajutaţi în ascensiunea socială de politică, dialogul cu frica: „Cele ce se petreceau în jurul meu nu mai erau de mult în nici un acord cu vreo Estetică ! Aceasta nu de ieri, ci de ani de zile. Evenimentele, istoria, devansaseră deci în fel şi chip actul de desfiinţare, ce mi se vestea. M-am închis cu cheia în birou, pe dinăuntru.”(1) Nu încape îndoială că autorul a vrut să panorameze, într-un fel, căderea în real, un real-aglomerat şi a ieşit, în final, o carte virulentă la adresa ideologiei gregare, în care amestecul biografie-ficţiune umanizează persuasiv, aproape, toate adeziunile personajelor, proc ori contra, la atari bruşte schimbări. Unii, precum Octavia Olteanu, nu rezistă, alţii, cum este Vasile Olteanu, teologul, se oferă cu propria existenţă a fi replică tumultului gregar, sacrificându-se şi pentru ceilalţi. Am spune, altfel, cu aceste exemple la îndemână acum, că ficţiunea scindată deambulează o triadă a reflexivului artistizat: utopia

Atelier critic

sintagme literare

48

ideilor, utopia materiei, vis-utopia. Sugestive sunt în acest sens însemnările lui Leonte Pătraşcu păstrate după moartea acestuia de Ana Rareş.

III. 2. Senzorialul istoriei. Viaţa instaurată-viaţa restaurată

Intuim şi o seamă de concepte de relaţii între persona-jele cărţii, intenţia autorului fiind, pe temeiul „sfârşitului erei ideologiei”, teza lui raymond Aron, să creadă cu reumanizarea celor cândva apatici în politici va spori opozanţii dramei colective. Radicalizarea sentimentelor, un specific al personajelor romanului, convoacă ţesătura textului la alte tiranii ale timpului ideologizat: complexe, prejudecăţi (teamă, resemnare, spaime, tăceri), infide-lităţile vieţii epuizându-şi brusc funcţiile. Devenit subit brodnic, teologul se oferă, în numele celorlalţi, să le fie mărturisitorul, jertfitorul moral, el este un altfel de Caron: „Brodul înainta spre mijlocul apei. Popa Caron nu trecea suflete, ci care cu fân. Am zâmbit ffără voie, văzând cum decad semnificaţiile pe malul Mureşului.”(2) Adesea, prozatorul îşi dă mâna cu teoreticianul, amândoi adepţi ai provocării temporalităţii. Din atari simultaneizări, jocurile memoriei au loc, înainte de toate, în mentalul individual, între divinaţia vieţii, resursă în mentalul colectiv şi mentalitatea scriitorului, au loc disoluţiile oralităţii devo-ratoare, spaţiul refugiului simbolic este şi rămâne mentalul scriiturii. Dar, cum se întâmplă în istoria reală şi nu în aceea a fictivizărilor, mentalitatea personajelor se pliază negre-şit pe mentalitatea vremurilor. De aceea, un sentiment al textului poate fi chiar tranzitivitatea, praxisul indelebil al experimentului comunist de la începuturi. Aventura eului are loc într-un spaţiu de regresiune iar gestul, attitudinile ţin de o obsesie: moartea ca tiranie a ideilor. Ca un fel de delegare a sinelui, misterul spiritual al vieţii, misterul virtual şi misterul fiinţial (material), alcătuiesc o triadă a unei ecuaţii în care, de pildă, parada de cultură poate fi o capcană, la fel cum textul romanesc, aparent lipsit de spectacol şi de spectaculos, marchează acel imperativ al fiinţei şi gândului care, dimpreună, refuză prezentul. Sunt de evaluat, sub specia interesului cercetării literatului, obsesia timpului, aporiile despre dialogul-parabolă. O „cheie” a textului-amintire, un „cântec” al fiinţei, survine din acele structurări-destructurări în discursivitatea epică a romanului, osmoza fantasmele trecutului – agresiunile prezentului (morale, psihice, politice). Dar şi fictivizarea realului: fericirea, liniştea, armonia, sugestii inventate parafrazând, însă, ceea ce ar designa eliberare de com-plexe: cucerirea libertăţii, frica învinsă.

III. 3. Utopie, ideologie, cronologie. Sentimentul duratei

S-ar putea vorbi despre o estetică a rupturii faţă de romanul tradiţional deşi realitatea romanescă, aici, pare cumva hiperbolică. Textul-înţelepciune, textul-speranţă evocă, nimic altceva, decât credinţa în om, care este şi starea de normalitate a cărţii. Dramatismul exprimării şi eleganţa morală augmentează patetismul de substanţă

(eroul cărţii îşi înfruntă vârsta) iar decriptarea viciilor, obsesiilor, o strategie a naratorului, ştiinţa dialogului autentifică în magma textului o vrajă epică exemplară. Cum modernitatea, în epicul interbelic european, e marcată de obsesia tranzitivităţii, avem şi în Luntrea lui Caron conversaţii la modul figurat. Idealul romanescului, aici, marchează anularea limitelor eu-lume, povocarea schimbărilor de perspectivă, motivând statutul de pură confesiun. Un duh al inconformismului, anticipând post- modernismul nostru postbelic, oficiază separări, eul neli-niştit şi patetic se raportează la textura vieţii, dezinhibă-rile personajului-povestitor ţin de epicul deliberat dar şi eliberat, marcat de un soi de energie a detaşării de caduc, de realitatea proiectivă. Un individualism traductibil, parţial, prin egoticul impresivului, stă sub plăcerea dure-roasă de a povesti (de a se povesti pe sine). E ca şi cum realitatea cinematografică devoră un peisaj indecibil şi evocă, paradoxal de iradiant, un dialogism sever, o natură zgârcită în distribuirea confesiunilor de-a lungul romanului. De aceea putem vorbi, cu destule argumente, şi de fragmentări ale epicităţii, de momente aşa-zicând privilegiate ale discursului romanesc, cu aceste insolite distribuiri/redistribuiri: epicul metaforă, epicul suferinţă, epicul stimulent în imaginar, pliind în reciprocitate numai textul polifonic şi literaritatea. Textul din bricolaje, cu o dominantă a decupajelor din amintiri, arată şi el nimic altceva decât lipsa acelei năzuinţe către structură, către sistem, care ar caracteriza o astfel de abordare romanescă. Dar cartea aceasta este, totuşi, un volum câştigător în panoplia operelor blagiene. Nimic nu e povestit întâm-plător, esenţializarea secvenţelor existenţiale, până la devenirea lor drept fragmente ale întregului epic, denotă o preocupare atentă asupra scriiturii, grija de a nu mutila nici măcar firescul unei discursivităţi dedublate (eul şi Lumea în convergenţele/divergenţele ontologicului frust). Deşi în panoplia stilistică mai consemnăm alte triumfuri, precum conversaţii la modul figurat, statutul de pură confesiune prin epicul deliberat şi eliberat, marele adevăr care eternizează textul romanesc blagian este această plăcere dureroasă de a povesti (de a se povesti pe sine) aproape esenţializând epicul-metaforă, epicul-suferinţă, epicul-stimulent într-un imaginar al istoriei care, adesea, nu construieşte ci demolează lumi. Luntrea lui Caron este marele succes al restituirilor postdecembriste şi am putea spune, cu destule argumente pe care le-am abordat şi în lucrarea noastră, că romanul reabilitează un Lucian Blaga în ipostaza magnifică a prozatorului prezent, ca şi poetul, în visul elementelor şi în complexul spectacol care a fost şi este şi acum cultura românească, fundament de netăgăduit la ideea europeană/mitteleuropeană.

NOTE: 1. L. BLAGA, Luntrea lui Caron, ediţie îngrijită şi stabilire text de D. Blaga şi M. Vasilescu, notă asupra ediţiei de D. Blaga, postfaţă de M. Vasilescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1990, p. 179 2. Ibidem, p. 219

Atelier critic

sintagme literare

49

Eseu

„Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice.”

(II. Corinteni 4-18)

Istoria unui destin: Ioan Paul al II-lea: despre o libertate visată.

O biografie spirituală a fiinţei

Situat în spaţii nedefinite, care ar putea reprezenta acţiunea prin simpla lor existenţă de a privi şi a neprivi (ceea ce reprezintă refuzul celor care nu se văd ori nu se pot privi, pe ei înşişi, din spaimă), omul descris de Ioan Paul al II-lea oscilează între spaţii care nu-i sunt cunoscute. Să fie o aventură a cunoaşterii ori una pur mistică?

Dacă totul e trecător, cum atât de bine lămureşte Vechiul Testament, ce transcede conceptele elementare, de la spaţiu spre timp şi spre Dumnezeu, ce-i mai rămâne de făcut omului? Să privească, dar şi să vadă, cu sufletul, cele nevăzute, cele ascunse, dar, în timp, ieşite la iveală: uneori apar singure, de la sine, alteori chemate îndelung; important este că apar. Elementul esenţial al analizei se rezumă la o singură propoziţi, alcătuită din cuvinte simple: „iar cele care nu se văd sunt veşnice” (II. Corintineni 4-18).

In manus tuas, Domine!Însemnări esenţiale

Ioan Paul al II-leaÎn mâinile Domnului

Însemnări personale (1962 – 2003),traducere din polonă de Constantin Geambaşu, Ed.

Humanitas Bucureşti, 2015

„Ca o sabie deasupra capului atârnând.”

Cine este cel ales? Un episcop necunoscut, dintre cei care participă la un conclav de neimaginat în istoria Bisericii? Un conclav care va stabili, efectiv, un nou Ales. În măsura posibilului. Şi care va schimba lumea.

De foarte mult timp ne temem de atitudinea Bisericii, în ceea ce priveşte scrierea esenţială. Dorim să vedem, efectiv, textul! Nu citate decupate dintr-un întreg!

ALEXANDRUCÎRÞU

Întregul! Mergând pe urmele paşilor lui, alunec asemenea Sf. Părinte, pas dupa pas. Cred că nimic nu stă între mine şi El. Sau dacă stă? Unde se află graniţa, unde se află limita? Nicăieri! Dintr-un pas în altul ne deplasăm spre...

În acest volum de 600 de pagini remarcăm, dintru început, cu totul neobişnuita strădanie a Sanctităţii Sale, Ioan Paul al II-lea, de a învăţa, în permanenţă.

De la limba latină la aprofundarea Evangheliilor. În aproape fiecare pagină, aparţinând agendei personale, se regăseşte un citat asupra căruia Sfântul Părinte a meditat mai îndelung.

Cred că această carte nu ar fi trebuit publicată niciodată. În acest fel ar fi fost respectată şi dorinţa Papei. Şi nu s-a respectat! Decizia personlă a cardinalu-lui Stanislaw Dziwisz, fostul secretar personal, este pe deplin abuzivă. De altfel îmi aduc aminte că Excelenţa Sa a publicat şi o carte care conţine, aparent, amintiri din perioada în care se afla sub ordinile Sanctităţii Sale. O perioadă bogată, plină de împliniri, garantând o avansare rapidă în ierarhia Bisericii Romano-Catolice.

Însemnările Papei nu trebuiau publicate. Scrise în câteva agende, reprezintă mai mult „meditaţii”; nu sunt studii ori texte destinate tiparului şi, nici pe de parte, enciclice. Cine a hotărât să le publice, de ce şi în ce cali-tate?

Gândurile unui om, scrise de el pentru sine, nu ar trebui să reprezinte obiectul unui volum. Mai ales al unuia tipărit fără voia autorului. Aici mi se pare că intervine abuzul cardinalului Stanislaw Dziwisz. Pentru că este vorba de un abuz.

Poate că a avea încredere reprezintă un „păcat al timpului nostru”. Dacă ţi s-a dat un ordin, Excelenţă, de ce nu îl pui în aplicare? Îmi poţi răspunde la această întrebare, relativ simplă? Ştim că nu îmi puteţi răspunde.

Dar, poate – prin cine ştie ce minune! – îmi puteţi spune ce anume aţi dorit să realizaţi prin publicarea acestui volum şi ce învăţăminte aţi tras din el.

A pătrunde în gândirea Sfântului Părinte Ioan Paul alII-lea reprezintă, fără îndoială, un privilegiu neaşteptat. A citi însemnările intime ale Sanctităţii Sale reprezintă o dimensiune unică, de neconceput. Examinând amănunţit notaţiile din agendă, observăm scrisul simplu, caligrafic, care umple paginile.

Întreaga carte stă sub „mâinile Domnului” – conţinutul acelui „totus Tuus” [„al Tău în întregime”]. Depăşindu-şi condiţia umană, Episcopul Romei a reuşit să îl întâlnească pe Cel îndelung căutat. „Este vorba de întâlnirea cea mai fericită, dintre spiritul uman şi spiritul lui Dumnezeu” (pg. 20).

Esenţială mi se pare o altă întâlnire: „Fiat voluntas Tua” [Facă-se voia Ta] cu raportare la Hirotonirea Preoţilor (pg. 358).

sintagme literare

50

Situat între „Libertatea Mariei”, „o libertate creştină” şi între „Creatorul libertăţii noastre”, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea defineşte un altfel de concept: „ A fi supus lui Dumnezeu, care este Creatorul libertăţii noastre, nu poate fi în contradicţie cu libertatea” (pg. 358). Un alt comentariu, o scurtă notă menţionează „supunerea Mariei – supunere din dragoste, aşadar supunere în libertate” (pg. 359).

Analiza, o b s e d a n t ă, a conceptului de „Libertate” este îngrijorătoare. Pentru ce a accentuat Sfântul Părinte noţiunea „libertăţii”? Ce a dorit să sublinieze în acest fel?

Sfântul Părinte a dorit să transmită, poate, un fel de ultim mesaj: Ringraziamento (Mulţumiri, pg. 582), cu sublinierea AMDG, urmată de UIODG (pg. 582).

Poate că peste toate se va culege o clipă de linişte, desprinsă din Evanghelii! Acestea exprimă existenţa noastră şi viaţa noastă trăită – efectiv .

Dacă ne vom închina, cum trebuie, celor din adâncuri sau din înălţimi, Dumnezeu o să ne ierte. Că multe are de iertat de la noi. În ceea ce priveste celelalte părţi, sper să ne mai ierte.

„În mod semnificativ, în viaţa mea se adună laolaltă preoţia şi zilele morţii” (1...2, XI )

*„Legea armoniei, Legea luptei, Legea dezvoltării

– toate aceste trei legi guvernează aspiraţia spre fericire” (pg. 102).

*O idee oarecum periculoasă, mai ales prin

exprimarea din înălţimea Scaunului Papal, este cea referitoare la serviciul episcopilor: „iar slujirea episcopului se exprimă în mod deosebit în comunitate (multe comunităţi diferite pe care le slujeşte): „comunitatea”: unitatea verifică într-o anumită măsură slujirea lui”(pg. 170). Se ridică o întrebare elementară: în ce măsură o „comunitate” are dreptul de a „verifica” slujirea unui Episcop? În greacă episkopos – provenit din latină – episcopus, înseamnă supraveghetor, păstor, cârmuitor. Cum ar avea dreptul o comunitate, care în fapt reprezintă o simplă adunare a credincioşilor, de a „verifica” acţiunile, în plan religios, ale „păstorului” lor? Chiar dacă precizarea tardivă „într-o anumită măsură” vine să îndulcească temeritatea poziţiei anterioare.

Ioan Paul al II-lea singur şi-a dat seama când „a sărit peste cal”: „totuşi lăsăm deoparte această analiză filozofic-sociologică”(pg. 177).

Moartea episcopului Andrzej Deskur, survenită cu trei zile înaintea alegerii cardinalului Karol Wojtyla în Sfântul Scaun, îi provoacă noului Suveran Pontif o temă de reflecţie; episcopul Andrzej, după 50 de ani de muncă grea, în Comisia Pontificală pentru Mijloacele de Comunicare în masă, se sfârşeşte, autodefinindu-se, prin cuvintele: „Debitor factus sum” [Am devenit datornic] (pg. 179).

O reflecţie esenţială se petrece în zilele de reculegere din 1981, la capela Sf. Matilda, în prezenţa episcopului Jerzy Ablewicz: „intrarea în propriul eu (conştiinţă)” (pg. 216). Această intrare înlăuntrul eului se bazează pe o altă dimensiune, cea a inimii: „inima trebuie să fie o bibliotecă a Cuvântului lui Dumnezeu, rostit în Scriptură. Această bibliotecă să fie mereu deschisă întrebărilor, nevoilor, situaţiilor importante ”(pg. 222).

O viziune împlinită prin Conferinţa a IX-a, Pneumato-fora [Purtătoarea Sfântului Duh] în care, Sfântul Părinte susţine că esenţa „culturii se naşte din alianţa naturii cu Duhul Sfânt”.

„Întrebare: oare înţeleg serviciul meu în Scaunul Apostolic ca pe o apărare a drepturilor lui Dumnezeu? A drepturilor Creatorului şi Răscumpărătorului.” (pg. 229).

Dubiile Sfântului Părinte, atât de întâlnite în agendele personale, ne transmit întrebările cu caracter pur personal, pe care a fost nevoit să le înfrunte. Dar Ioan Paul al II-lea nu a fost un poet, ca Tudor Arghezi. Avea el dreptul de a se îndoi? Poate, ca orice om. Dincolo de asta?... Odată învestit – de la preot la episcop, la cardinal si la Papă – de ce anume se mai putea îndoi? „În special păcatul preotului”(pg. 229).

Înfruntând aceste grave probleme ale conştiinţei şi asumându-şi spiritul Conciliului Vatican II: „maturitas christiana: (ubi Spiritus ibi libertas)” [„maturitatea creştină: (unde e Spiritul, acolo e libertate)], Sanctitatea Sa intuieşte, pe deplin adevărat, că anumiţi contemporani ai noştri „aşteaptă acest lucru”. „Dar: aici este vorba înainte de toate de lucrarea lui Dumnezeu! Nu a omului” (pg. 258).

O meditaţie deosebită asupra timpului a avut loc, în prezenţa cardinalului J. Ratzinger, în 20.II.1983: „laolaltă cu Botezul în Iordan a început pentru Cristos „ora Lui”. „Pustiul a durat până la cuvintele „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit”, rostite pe cruce” (pg. 259).

În Meditatio Christi (XIII)(pg. 268) este scris: „Moartea face parte din lumea care există” (pg. 269).

Eseu

sintagme literare

51

Sfântul Părinte pare a crede că există concepţii „care contestă nevoia rugăciunii de implorare (şi care ascund iluzia autosuficienţei omului)” (pg. 269). Oare de unde provine această idee?

Anumite idei exprimate în celebrele agende ne determină să punem la îndoială conceptele r e d e f i- n i t e de către Sanctitatea Sa. Nu cred nici o clipă că „Misiunile Apostolilor se încheie la Roma. Roma devine moştenitoarea şi centrul universalităţii” (pg. 271). Misiunea Apostolilor nu a fost stabilită de vreun episcop al Romei, ci de însuşi Mântuitorul Iisus Hristos (am scris aceste rânduri pentru cazul că n-aţi aflat încă).

În meditaţia (a IX-a) (Libertà[Libertatea] ) Sf. Părinte spune că „supunerea Mariei – supunere din dragoste [este] aşadar supunere în libertate” (pg. 359). Mai departe, la b), scris este că << Maria îi învaţă pe toţi creştinii că, pentru a afla adevărata libertate, trebuie să ştii „să o pierzi”. Este condiţia acelei „libertăţi întru care ne-a eliberat Cristos”>> (pg. 359). Aceste comentarii ne aduc, mai degrabă, aminte de cel care şi-a trăit primii ani ai libertăţii oprimate, în Europa de Est. Învăţaţi cu frâul statului totalitar, episcopii credeau că îşi pot conduce propria turmă, din care – de mult! – nu mai făceau parte.

Distanţarea ierarhiei Bisericii de masa, numeroasă, a credincioşilor, nu este un fenomen nou; cei care cred că trăind şi plutind în sferele înalte, cei care au iluzia conducerii unei biserici, se pot înşela.

Prin meditaţia a XVII-a, Sfântul Părinte referindu-se la Sfântul Augustin, încearcă să explice tuturor credincioşilor o dogmă fundamentală a Bisericii. În esenţă, noi, subiectul scrierii, suntem cei pe care îi va călăuzi Duhul Sfânt: „Dio che cerca di essere cercato” [ Dumnezeu Cel care caută să fie căutat](pg. 418). Asumarea Apostolică a faptelor deja decise se împlineşte în Hora Sacral: „luaţi Duh Sfânt, celor cărora le iertaţi păcatele le vor fi iertate”.

Într-o altă meditaţie (a XVIII-a), in Cathera St. Petri: ministerium servus servanum Dei – et amnes qui huic ministerio cooperantum, Sf. Părinte consi-deră că acolo se află „locul praedestinationis et benedic-tionis” [predestinării şi binecuvântării] pentru fiecare.

Pornind de la întrebarea fundamentală „Pietro, mi ami tu?” [„Petru, mă iubeşti tu pe mine?”] „ în ziua judecăţii ” vom sta în faţa judecăţii Lui Hristos! De la înălţimea pe care se situează „Cathedra Petri” [Tronul lui Petru], o întrebare fundamentală ne stă în faţa ochilor; de la continuitatea apostolică spre cele

esenţiale: „Stabilitas mentis in Deo”[„Aşezarea gândirii în Dumnezeu”].

Poate că gândirea lui Karol Wojtyla s-a exprimat cu adevărat liber mai mult în agendele publicate fără voia sa.

După atât de puţin timp petrecut, îl regăsim pe cel re-denumit, în inegalabila Scrisoare Enciclică V e r i t a s S p l e n d o r. Publicată în 1993 la Roma, „în al cincisprezecelea an al pontificatului meu”, „scrisoarea” implicând în sine, existenţa unor „cititori”, aruncă o rază de lumină asupra acelei gândiri fragmentate din agende. O bruscă revelaţie, aduce în faţa noastră, a „cititorilor de rând”, expresia gândirii, uneori mai degrabă poetice, a unui Suveran Pontif, care a reuşit să dea imaginea unui veac.

Ascunderea unei deschideri, chiar parţială, nu schimbă şi nu determină nimic. Fiind, în acelaşi timp, „robi şi oameni liberi” (pg. 30), e de preferat să ne amintim că „am fost chemaţi la libertate” (pg. 21). Concluzia, numai aparent paradoxală, este că „aşadar libertatea are nevoie să fie eliberată” (pg. 89).

Încercând să se elibereze pe sine, după mult timp petrecut pentru a-i elibera pe alţii, cu o îndârjire de neconceput pentru „omul normal”, Ioan Paul al II-lea rămâne singur şi de neegalat.

Întrebarea fundamentală este: cum se poate evada dintr-un spaţiu închis (o celulă de închisoare)? Ermetică. Toată poezia închisorilor urlă spre libertate – un ţel de neatins. Evadarea – oare posibilă? – mai mult un scop în sine. Accesând-o psihologic nefinalizată aş putea determina o introspecţie. Cufundat în sine, eul se priveşte în oglindă: ce se vede? O imagine transparentă a celui creat ori a celui care, privindu-se pe sine, zăboveşte o clipă. Structura timpului, nedeter-minată, implică fenomene care nu mai au loc. Împre-ună constituie un câmp iniţial fizic, apoi al gândirii. Care sunt elementele comune acestui spaţiu? Situarea spaţială nu este definită prin ancorarea într-un loc fix. Ce se întâmplă este, vag, determinat. Poate că este scris să se întâmple, ori nu. Timpul curge, dinspre noi înspre noi, în fiecare clipă. Spaţiul rămâne.

Evadarea, singura posibilă, este realizată prin Har, cel care coboară asupra noastră.

Dacă am putea sintetiza – lucru îndoielnic – gândirea celui care s-a gândit pe sine, în cel mai înalt grad, al unei evoluţii spirituale ieşite din comun, am aminti vechi cuvinte din Summa Theologica: Sf. Thomas: „Omul şi îngerul se raportează în mod asemănător la fericire”.

Eseu

sintagme literare

52

Cartea surâsuluijurnalul unui drum lăuntric

(fragmente)

Înduioşătoare această delicată sforţare a Theresei de Avilla în tendinţa ei de a dărui, de a împărtăşi ce a aflat: glasul firav al unei aflări, în fond, a unei revelaţii transverbale, pe care ea încearcă totuşi să ne-o „împărtăşească”. Spre deosebire însă de paradigma lumânării, în genuina logodnă spirituală nu mai este aşa:

Însă aici este ca şi cum o apă din cer cade într-un râu ori într-un izvor, unde totul nu este decât apă. Astfel încât nici nu poţi deosebi nici separa, care e acum apa râului şi care, apa căzută din cer; ori este, ca şi cum un firicel de apă ar curge în mare, din care prin nici un mijloc nu mai poate fi separată; ori iarăşi, ca într-o cameră cu două ferestre, prin care cade o lumină puternică: deşi pătrunde separat, totul devine o singură lumină. (Morados del Castillo interior)

Şi rostirea concludentă a lui Meister Eckhart din Tractate şi Predici: Dacă sufletului îi este menit a vedea pe dumnezeu, atunci nu are voie să se aştepte la a vedea un Lucru în timp;fiindcă atâta vreme cât sufletul este conştient de Timp, de Spaţiu, ori de o închipuire de acest soi, nu poate niciodată cunoaşte pe dumnezeu.

Mult îi mai datorează lui Meister Eckhart, atât Hegel, cât şi Heidegger – spre a numi doar pe aceştia. Şi nu atât, ideatic, cât – mai ales Heidegger –, îndeosebi lingvistic. Şi asta la un om care a trăit şi predicat în secolul al 13-lea. Pe drept cuvânt poate fi considerat cel mai genial şi inspirat om al nemţilor: în orice caz, este cel mai trecut sub tăcere ... „profet” în Ţara lui. Prea mult îndrăgesc ei acel Vernunft şi System, precum şi „lucrul temeinic şi sistematic”. Mitul şi chipul Filosofului German în lume este indestructibil şi ţinut la mare rang. Iar ei îl apără cu orice preţ ... În schimb, un om de talia lui D.T Suzuki îl ţine la mare cinste pe Eckhart. În rând cu cei mai mari maeştri ai ... zen-ului. Într-o carte uluitoare, Suzuki pune pe aceeaşi pagină rostiri din Zen, din Eckhart şi din Hristos, tulburător de asemănătoare prin încărcătura lor reflexivă (în fond, praguri verbale, injunctive, dinspre care e posibilă aflarea transverbală).

Iată, tot Eckhart: în această percepere tăcută şi fără de formă nu se vede dumnezeirea, căci eşti dumnezeirea; o recunoşti din lăuntru drept sentiment de sine şi nu din afară ca obiect. Unul, martorul, nu este de văzut, fiindcă

este văzătorul. Tot ce este vizibil este obiect, lucru finit, ori făptură, imagine, noţiune ori viziune – şi tocmai aceasta nu suntem.

Şi apoi, Ramana Maharshi, marele Înţelept al Indiei din epoca trecută: Sinele este cunoscut fiecăruia, însă nu limpede. Fiind-ul este sinele. „Eu sunt” este numele lui dumnezeu. Nici o altă definiţie a lui dumnezeu nu este atât de reuşită, ca în acel loc din Biblie, unde se spune: EU SUNT CEL CE SUNT. Fiind-ul Absolut este, ceea ce este – este sinele. Este dumnezeu. În recunoaşterea Sinelui este recunoscut dumnezeu. Într-adevăr, dumnezeu nu este altceva decât Sinele. (Talks with Ramana Maharshi)

Iar aici, tot Maharshi presupune dumnezeirea: creaţia are loc prin întreaga dumnezeire, care se împarte în dumnezeu şi natură; în aceasta stare este doar Fiind-ul. Acolo nu mai este nici un tu, nici un eu, nici un el: nici prezent, nici trecut, nici viitor. Este dincolo de timp şi spaţiu şi de nerostit. Este mereu acolo – (Talks with Ramana Maharshi)

În Fiind-ul transcendent şi absolut, Platon descoperă temeiul acestei lumi, reliefând astfel necesitatea şi valoarea acestor trecătoare forme ale lumii: absolutul este într-adevăr absolut, când devine creator.

Plotin urmaşul lui Platon a armonizat mai apoi două tendinţe: a condamnat atât preamărirea doar a unui Aici, cât şi doar a unui Dincolo (dualismul tuturor dualismelor), prefigurând un Întreg al armoniei, un lanţ viu al Fiinţării.

„Adevărata lume” nu e nici Aici, nici Dincolo. Ea nu poate fi descrisă. Doar „aflată”.

Golul, atât de rău înţeles, nu este vid, ci continuu, fără de sutură, prezent concomitent în toate, esenţa a toate.

Plotin: fiecare parte a universului e nesfârşită..Dumnezeul lui Platon, atât Aici cât şi Dincolo, şi cel

al lui Aristotel, doar Dincolo, vor întemeia secole de-a rândul două tendinţe diametral opuse: afirmarea lumii şi fuga de lume.

Şi asta în ciuda faptului că Augustin a aşezat cu mult înainte lăuntricitatea în centru: Drumul spre ultima realitate nu este extern, ci lăuntric. Lăsându-te în tine, te eliberezi de tine.

Starea actuală a lumii e dominată de Phobos (teama).O teamă care apare atunci când doar te înalţi şi te

cuprinde teama că cele „joase” te vor contamina. Eros fără Agape, în fond. Transcendenţa fără cuprindere. Ei sunt gata să distrugă lumea spre a ajunge acolo în ţara făgăduinţei.

La fel de destructivă însă este şi cea a „coborâtorilor” thanatici, care în tendinţa lor de cuprindere a tuturor celor joase, ignoră înaltul. Distrug lumea fiindcă e singura lume pe care o au.

Aurobindo: transformarea spirituală culminează într-o permanentă înălţare dinspre conştiinţa joasă spre cea înaltă, urmată de o permanentă coborâre a firii înalte în cea joasă.

Augustin face o declaraţie definitivă şi extrem de importantă în acest context derulator al aflării: faptul că pura conştientizare a gândului: nu cred în dumnezeu, este deja dumnezeu.

ANDREIZANCA

Eseu

sintagme literare

53

Eseu

Credinţa ori îndoiala în dumnezeu, ambele îl presupun pe dumnezeu.

Universul ca holarhie.Unele tomuri filosofice, mai ales cele axate în primul

rând pe „coborâre”, adică pe negarea categorică a miturilor, prin crearea de sisteme, ca rezultat al utilizării exacerbate a raţiunii, (şi fireşte şi dintr-un phobos subteran: angoasa morţii), trezesc o mâhnire de zloată, când nu e frig, nu ninge, ci mâzguie, ca într-o prelungă convalescenţă a iernii, tinzând, ca şi omul contemporan, să-şi piardă treptat din acuitate.

E o lipsă, o incapacitate de iubire în ele. Seamănă cu nişte sarcofage sacre şi te lasă deodată sleit. Într-adevăr, cel mai greu, însă şi cel mai derizoriu lucru, este pesemne să filosofezi asupra iubirii. Mai toţi au ocolit acest subiect la predecesorii „vizitaţi” de ei.

Singurul act care ne-ar putea scoate din impas. Să înveţi a iubi: de „ridicolul”acesta s-au ferit şi se

feresc toţi „raţionaliştii”: pesemne ar fi desfiinţat din capul locului acel atât de jinduit „progres”, pe care îl tot aşează ei ca şi cap de afiş. Deformare monstruoasă, prin unilateralizare. Încercând să „pompeze” infinitul într-o circumferinţă. Există însă progres în iubire?

Marele paradox şi totodată eşecul lor îl constituie faptul (pe care doar cei unduiţi de Iubire îl cunosc deplin), că Plictisul nu se alungă prin angrenarea galopantă în raţiune. Dimpotrivă, el sporeşte şi se întăreşte lăuntric ca umbră. Amânat doar. Mereu combătut prin formele tot mai sporite, mai obsesive ale unei raţiuni cuprinse de amoc, ca în crizele de abstinenţă. Plictisul este prima treapta înaintea lui noche oscura....Numai Iubirea face ca el să fie cu totul mistuit: fiecare trăire, percepţie, este Plină, fremătător de Vie; trăirea în clipă a exorcizat teama. Iubirea e astfel şi trăire deplină în Clipă.

Iată, până şi utilitaristul Bentham: există între aceste, ale mele pagini, una singură, în care iubirea de aproapele să fi fost uitată, chiar şi pentru o clipă? Arătaţi-mi-o şi această mâna va fi prima, care o va smulge.

Novalis într-o scrisoare către Friedrich Schlegel: nu ştiu dacă ţi-am scris despre iubitul meu Plotin. Din Tiedemann am învăţat să îl cunosc pe acest, pentru mine, filosof înnăscut – şi m-am speriat aproape de asemănarea lui cu Fichte şi Kant - şi de asemănarea lui în idei cu ei. Este mai pe potriva inimii mele decât amândoi.

Acelaşi lucru se simte evident şi la Schelling, iar influenţa acestuia a fost enormă. Nu numai asupra lui Hegel. Schelling a fost prieten cu Hölderlin, Goethe, Schiller şi cu cei doi fraţi Schlegel. L-a influenţat evident pe Schleiermacher. Astfel, el a influenţat o întreagă linie de gânditori, atât pe Schopenhauer, Nieztsche până la Bergson, cât şi prin ei pe Heidegger, Sartre şi Whitehead. Şi nu doar prin denotarea efectului nelimitat al spiritului.

Dacă am putea păstra calea intuiţiei fără de a o întrerupe prin încercarea fatală a etichetării ei noţionale. Unde am ajunge oare?

Intuiţia: o înlesnire de Cale printr-o anume frecvenţă a luminii?

Transfigurarea intuiţiei, de la un anume punct, în iluminare?

Golul este formă. O întreţesere continuă fără nici o sutură. El înspăimântă, fiindcă este gândit prin prisma timpului.

Toate lucrurile finite sunt contradictorii, zice Hegel. Fireşte: finitul înseamnă în primul rând o contrazicerea

a infinitului şi astfel o contrazicere lăuntrică..Tocmai din această contrazicere se naşte tendinţa

uniunii cu ceva mai înalt.Starea de instabilitate a holonului.(Matematica devine contradictorie în sine, dacă nu se

află în continuă expansiune.)Fiecare deţine o astfel de „tensiune”, înnăscută

se pare, manifestată prin „rătăcirile” individuale ale fiecăruia, ca manifestări ale unei posibile de-tensionări.

Oare să fie atunci golul, cel ce în cele din urmă mântuie totul?

Intuiesc că da. Nagarjuna: cealaltă lume este mereu această lume.

Dacă Schelling et. Co ar fi cunoscut practicile şi metodele Zen-ului (mai ales, revelaţia golului, spre care tind şi în faţa căruia se opresc toate demersurile acestor filosofi germani şi ale altor filosofi europeni), istoria culturii vestice ar fi fost alta. Şi încă ceva: se vede clar că nu l-au citit cu mare pătrundere nici pe Eckhart, unde acest lucru apare mereu, deosebit de pregnant, chiar dacă prin paradigme ori sintagme „confuze”.

Iluzia unui eu este în strânsă dependenţă cu timpul şi moartea: gânditorul, nu conştiinţa, este sortit morţii. Acest gânditor a tot pălăvrăgit despre dumnezeu, inteligenţă universală, conştiinţă cosmică, iubire etc. Însă a continuat să distrugă, să ucidă şi să se comporte haotic. Şi acest lucru nu atât din rea-voinţă, ci mai ales din cauza caracterului tridimensional al gândirii, ce blochează aflarea de către gânditor a acelei „realităţi”, de care tot vorbeşte de secole. Abolirea eu-ului, mistuirea gânditorului, eliberează o energie fluentă.

Ea poartă însemnul iubirii.Meister Eckhart: în tot universul, nimic nu este atât de asemănător lui dumnezeu ca liniştea.Anguttara: intenţia (fapta premeditată) este kharma.(cel ce îşi exercită mâna în odaie, înainte de a-şi spinteca duşmanul cu sabia - din evanghelii ... )

Există persoane care, prin pura lor prezenţă tăcută, emană armonie, ordine, iubire, limpezime. În stare de a transfigura haoticul inter-individual într-un domeniu etic. Totul „palpabil”, însă inexplicabil (cu cât ne apropiem de un adevăr, cu atât se îndepărtează el de noi – ca în teoria indeterminării a lui Heisenberg). Şi aceasta, fiindcă aducem mereu cu noi o încărcătură duală, în orice experienţă.

Să te delimitezi, considerându-te un fuior de ceaţă.Însă acest fuior de ceaţă nu există independent de

aerul din jur.

sintagme literare

54

David Bohm: individul este ca şi muntele, ori un scaun, o manifestare a unei energii mai adânci, a unei ordini mai adânci, a unei realităţi ne-manifeste. Şi această concordă cu fizica mai mult decât orice altă concepţie pe care o cunosc.

Rădăcinile problemelor noastre se găsesc în mod paradoxal în ne-manifestabil. Dinspre acest ne-manifestabil se determină şi reînnoirile unei naturi, care se înfiripă şi se stinge în manifestabil.

Novalis, în prelungirea vechilor texte, afirmă acelaşi lucru: vizibilul este un invizibil ridicat la rangul de taină.Ne-manifestabilul ca matrice.

(Ce sens au, şi la ce bun toate acestea. Acum şi în Lumea Aceasta?

Din orice unghi s-ar porni, se ajunge în cele din urmă la un miez. Şi acest miez este compasiunea, iubirea, ca formă a unei energii subtile, prin care se instaurează „ca de la sine”, o anume etică, inerentă acestei Aflări.) Augustin: iubeşte şi fă ce vrei.

Aşadar, mai departe:Ne putem deci întoarce din însingurarea fertilă, din

nou în lume, spre a depune prin pura noastră prezenţă mărturie a acestei transfigurări/metanoia personale. Spre a nu fi Aici şi Acum ... oricum. Fireşte, pe de altă parte, oricare altul, care a păşit pragul morţii, ştie mai mult decât cel mai înzestrat om al planetei: suntem însă aidoma copiilor, care apropiindu-se de pragul adolescenţei, manifestă un interes tăinuit, ascuns, faţă de misterul sexual, încercând să îl adulmece dinspre ne-pârguirea lor. Uitând faptul că vor ajunge să îl cunoască la timpul potrivit. Şi astfel, pierd o parte esenţială din unicul farmec al copilăriei.

Într-adevăr, ca şi apa, nu ne „înălţăm” însă decât picătură cu picătură.

Unul după altul. Dar imboldul, dacă este, trebuie urmat, fiindcă altfel o boală ori un accident/incident ne vor oferi oricum timpul (pe care mereu l-am amânat ori „omorât”), de a reflecta la noi înşine.

Doamne, în fond suntem cu toţii responsabili de Tot şi de toate câte se petrec pe pământ. Ele se răsfrâng în mai mare ori mai mică proporţie – potrivit unei rezonanţe/configurări individuale „pe măsură”-, în fiecare din noi. Ne pătrund ca nişte unde, începând să formeze în noi legături, structuri. Pentru cine bat clopotele ... Efectul fluturelui ...

Cât de tare trebuie să ne sporim atenţia în fiecare clipă...

Doar ea poate menţine o integritate.Aplicând principiul, nu atât holografic (ce ar presupune

mai ales un static), ci o holo-mişcare, se poate spune că fiecare clipă conţine în ea întregul timp.

Fiecare aspect al timpului, fiecare clipă, par să existe mereu pretutindeni.

Limbii, sistemului conceptual, structurii gândirii le este inerent faptul de a nu ne înţelege pe noi şi universul în genere prin modalităţi holistice. Holografice.

E nevoie de un alt limbaj, Un limbaj al instantaneităţii de comunicare; transverbal.

Un limbaj holistic? Se pare că spre această abolire ( în care se găseşte principalul inconvenient al rătăcirilor noastre) a limbajului, în sensul înlocuirii lui cu un altul mai eficient, ne-dual, se îndreaptă oarecum şi un anume aspect al evoluţiei.

Poezia realizează în acest sens o relaţie holografică cu o cultură, cu o epocă, cu un spectru al vieţii. Aflarea mistică pare să fie o formă totală a vederii holistice, care prin prisma personală pătrunde ordinea „pliată” a universului.

Intuiţia pare a avea întâietate (chiar în ne-conştientizarea ei concomitentă actului)Acest clipe „goale”, în care ea / se „pipăie” instantaneu întregul, un întreg complex de structuri.

Nu putem ştii ce a „trăit” un mistic. Trebuie să parcurgem noi înşine actul aflării. Nu poţi scuti pe nimeni de drum. Însă orice ar fi „aflat” misticul – şi mai ales în sensul: dacă mă întrebi nu ştiu, dacă nu mă întrebi, ştiu – cert este că fiecare din ei aduce cu sine o pleiadă de atribute ale unei genuine schimbări (metanoia): umanul, iubirea, blândeţea, toleranţa, compasiunea, comuniunea, smerenia, transparenţa. Toate acestea impunând o etică spontană. Nici unul din aceşti mistici, despre care îndeobşte se vorbeşte eufemistic, cu condescendenţă, ba chiar cu o anume depreciere şi cu un anume dispreţ, nu şi-a impus voinţa asupra altora, nu a dorit să stăpânească ori să asuprească pe nimeni: un model uman, pilduitor de existenţă. Ori acesta este lucrul esenţial. Dincolo de Revelaţiile mistice, care sunt din nou cercetate (şi anume, mai ales de fizicieni şi de ştiinţele naturii, descoperindu-se concordanţe uimitoare între ele).

El impune ca punct de plecare la fiecare, indiferent de gradul său evolutiv, atenţia sporită, grija şi băgarea de seamă, îndreptate mai ales asupra propriei persoane în fiecare clipă.Aceasta trudă ar trebui să fie cultivată, dezvoltată de la cele mai fragede vârste şi cu precădere în şcoală. Fiindcă o şcoală, care implantează doar cunoştinţe încurajând competiţia şi concurenţa, nu creează decât nişte mutilaţi, ducând la o extensie a urii, avidităţii, invidiei.

David Bohm: după părerea mea însemnătatea pozitivă a misticii zace în faptul că această cauză primă a existenţei noastre este un mister, o constatare, pe care şi Einstein a acceptat-o. Tot el a fost acela care a spus odată că tocmai tainicul ar conferi frumuseţe. După părerea mea, drept mistic, ar fi de desemnat o persoană, care a avut într-adevăr o experienţă nemijlocită cu misterul, o experienţă, care transcende posibilitatea descrierii ei. Problema pentru ceilalţi oameni este de a pricepe ce ar putea însemna aceasta.

(o afirmaţie simplă, modestă, aproape „necenzurată” a unui celebru şi important om de ştiinţă: dacă am pune-o în analogie cu o afirmaţie asemănătoare în esenţă a unui

Eseu

sintagme literare

55

scriitor, mereu obsedat de importanţa şi „rolul” său, mereu îngrijorat de a se exprima cât mai „memorabil” cu putinţă: ce deosebire esenţială, în fond de nivel al conştiinţei între cei doi ... şi poate – de ce nu – şi de smerenie, nu-i aşa?.)

Şi reacţia unui fizician german bătrân de la Harvard, concentrându-se a înţelege întrebările preopinentului de dialog, apropo de cazul Ted Kacsynski: Realitatea? Unde este realitatea? Unde e asta?

Toate acestea îmi amintesc în mod straniu, de reacţia tipică a unor intelectuali francezi în faţa spontanului şi a „riscului”, pe care-l implică el. Spre a evita o confruntare onestă cu unele subiecte, se refugiază în reacţiile de respingere a aroganţei şi ironiei. Aceeaşi reacţie se poate observa şi la unii „intelectuali centralizaţi” ai marilor aglomerări urbane de la noi, axată în general pe replica: ce, bă, te dai grande?

Două angoase adânc înrădăcinate la ambele tabere: a nu te face de râs (teama de ridicol, predominând în orice situaţie) şi, în prelungirea acesteia, bagatelizarea, luarea în derâdere (miştoul, zeflemeaua), ca reacţie de apărare. Rezultatul: trecerea rafinată sub tăcere, ba chiar ostracizarea, alungarea corpului străin. Genuinul este un risc prea mare ... Ca urmare se practică în mare taină (deşi toată lumea ştie ... ) plagiatul. La mare modă în zilele de azi.

La fiecare se poate observa, dacă priveşti extrem de atent, în rare momente, nu atât fiorul, ca o firavă umbră, a unui déjà vu,, cât mai ales al unui deja, tulbure presimţit. O presimţire amânată şi ignorată vreme de-o viaţă: bănuiala că în fond se pliază unui rol de mult stabilit. Cu mult înainte de înfăţişarea lui pe pământ.

Miles Davis. Se plimbă pe scenă căutând. În fond aşteptând a fi găsit; să îl ... găsească pe el sunetul. Sound-ul acela al lui inconfundabil. Nimic premeditat. „Risc” total. Nu ştie - în afara unor structuri de bază -, ce îl aşteaptă în următorul moment.Acest mers de animal de rasă. Pe scenă. Neliniştea această reţinută, încordată de leopard, spre a nu-i scăpa nici o nuanţă. Şi dintr-o dată această sincronizare ca de la sine între ei. Sunetul se desfăşoară în voie. Se desprinde parcă dinspre o apă misterioasă. Bătând înspre un mal îndepărtat. Pare un ecou ce străpunge aerul pur al unei dimineţi ceţoase. Lent irizate de soare. Şi vine sub mereu alte înfăţişări, alte înfiripări spiralate. Chipul lui Miles poartă reflexul de silex al înfrângerilor transformate în ceea ce s-ar putea numi „încă un pas”.Într-un interviu declară că a avut momente de neînchipuită neputinţă ... şi nu s-a mai atins vreme de cinci ani de instrumentul său. La un asemenea muzician şi artist, o eternitate a iadului ... după care i-au trebuit trei ani spre a-şi regăsi sunetul ...Însă el s-a reîntors. But he came back ... the sound ... (extraordinară afirmaţie!) ... The perfect sound, mai zice el cu vocea aceea răguşită, tulburătoare ...

I hear this sound ... and a voice, mai zice, relatând cu o rară smerenie, despre plimbările lui solitare pe malul lacului său preferat ... Asta este. Aşchii de vorbe. În rest, a-ţi urma, netulburat de nici o părere, de nici un considerent extern, Calea ...O operă de artă pare a fi cu atât mai valoroasă, mai ... profundă, cu cât se înfiripă dinspre un nivel lăuntric mai ... adânc.

Când Borges îşi închipuia universul ca o uriaşă bibliotecă, se referea nu doar la carte, la cărţi. Înclin să cred, azi, că se gândea la faptul că întreaga lume, întreaga natură e o bibliotecă vie, pe ale cărei rafturi în etaje şi terase ascendente şi descendente zac semnele, pe care azi în suficienţa hybris-ului nostru, nu le mai putem descifra.

Iluzia, maya, conferă şi iluzia întâmplătorului şi a haosului. Înlăturând vălul, dai peste ordini, pe care încă nu le putem cuprinde.

Omul nu se mulţumeşte doar a înţelege, a pătrunde lucrurile, fenomenele. Îl bântuie mai ales controlul, intervenţia şi ghesul stăpânirii, al transformării (ca act hegemonic) al lumii şi al naturii.

Mai întâi râd ca fetiţele. Apoi, mai târziu, râd cu unduiri de sex. Îmi place de el: mă face să râd. Fireşte, râsul relaxează sfincterele, deschide. Este o deschidere. Şi alungă temporar teama şi grijile, conferind un intermezzo al siguranţei, adăpostului.

După cum animalele îşi marchează teritoriul prin jeturi de urină, tot astfel omul îşi marchează micul imperiu, fiecare cum şi cu ce poate: prin utilizarea obiectivată a lui a avea. Unde domină a fi, graniţele se mistuie.

Cât de fatal la un scriitor: să îşi marcheze teritoriul prin propriile cărţi ...

Răul, o acţiune limitată doar de veşnica lui revenire.Binele, mai mult o stare. Cel mult, o făptuire de

maximă discreţie.(mâna ta stânga, dreapta ce face să nu ştie ... )Hermes Trismegistos (se presupune că ar fi identic cu

zeul egiptean al înţelepciunii, Toth): enunţă în principiul al treilea al legităţilor hermetice: tot ce există se găseşte în stare permanentă de vibraţie. Afirmaţie atestată azi de fizica cuantică. Ne găsim aşadar într-o mare de câmpuri în vibraţie. Vibrăm şi întâmpinăm continuu vibraţii.

Potrivit legii rezonanţei aceste vibraţii determină reacţii în lumea înconjurătoare: pare că astfel ne determinăm în fiecare clipă, viitorul.

Un grup de muzicieni, de exemplu, intră în rezonanţă pe parcurs şi la un moment dat are loc sincronizarea lor. Această sincronizare se asemănă mult cu modelele de unde ale creierului în momentul unei meditaţii adânci. Transmiţând iubire, se va întâmpina iubire.

(Mulţi vor citi poate aceste propoziţii, însă câţi oare se vor opri spre a se interoga nu atât asupra valabilităţii ori non-valabilităţii lor, cât mai ales spre a-şi acorda din plin timpul necesar spre a se lăsa pătrunşi de propriul adânc, dacă a fost doar uşor atins de aceste rostiri?)

– Continuare în numărul viitor –

Eseu

sintagme literare

56

M.I.: Dragă Ana Maria, ai avut o intrare impetuoasă în lumea literară. Ai debutat la o vârstă la care alții nu știu nici măcar tabla înmulțirii sau vreun vers al vreunui poet clasic. Cum ai descoperit poezia, cine te-a îndrumat spre ea?

A.M.G.: Mulțumesc foarte mult că v-ați gândit la mine și că îmi oferiți posibilitatea să povestesc de când zburd pe câmpul poeziei, printre oamenii care au cuvintele mereu la purtător, poeții!

Pot spune că am descoperit poezia dintr-o… joacă. Mă jucam ”de-a rimele” de când eram la grădiniță. Mai târziu, prin clasa a doua, doamna învățătoare ne-a dat ca temă (sau mai degrabă ca o provocare, aș zice eu acum!) să scriem o poezie de maxim două strofe. Și am scris. Am scris vreo trei. Au fost publicate în revista școlii. La acea vreme învățam pe de rost poezii, fie pentru serbări, fie pentru a-l impresiona pe Moș Crăciun, iar numele Mihai Eminescu mă ducea cu gândul la poezia „Somnoroase păsărele”, care-mi părea cea mai frumoasă poezie existentă, sau la lacul cu nuferi pe care-l vizitasem de multe ori.

Nu mai țin minte dacă mi-a fost ușor sau am avut dificultăți în a scrie acea temă pentru școală, dar îmi aduc aminte clar că am fost apreciată, iar colegii m-au aplaudat. M-am simțit extraordinar! După o discuție cu doamna învățătoare, părinții m-au încurajat să merg pe această cale și să scriu poezii. De asemenea, tot ei m-au îndemnat să citesc cât mai mult, să-mi dezvolt limbajul și, foarte important, să fiu mândră de munca mea. Adevăratul descoperitor în ale poeziei a fost poetul George Filip, care în urma jurizării unui concurs mi-a trimis un mesaj prin care mă anunța: ”tu trebuie să scrii poezii, că poți”. Și de atunci a început marea aventură în lumea minunată, dar întortocheată a poeziei.

M.I.: De asemenea, în doar câțiva ani ai publicat cât nu publică alții în zeci de ani. Mă refer la cărți, nu la publicistica din reviste. De unde timp suficient pentru literatură ?

A.M.G.: Literatura nu este numai un hobby cu care îmi ocup timpul liber, este și o pasiune pentru care îmi găsesc mereu timp. Nu mi-a părut niciodată rău atunci când am lăsat calculatorul pentru a citi o carte, o revistă, un articol,

sau pentru a corecta o poezie. Inspirația nu este trecută în orar, nu sosește la o apăsare de buton, ea vine la ce oră poftește, iar eu o primesc cu brațele deschise, cu creionul și caietul pregătite, care-mi stau mereu la îndemână. Îmi găsesc timp pentru a scrie, inspirația de moment fiind ca și foamea, persistă o vreme, iar când este ignorată prea mult timp, dispare!

M.I.: Ce cărți de căpătâi crezi că ți-au insuflat pasiunea scrisului și a cititului?

A.M.G.: Sinceră să fiu, au fost multe cărți care m-au marcat, care mi-au dat acel dor de a citi, majoritatea făcând parte din categoria fantasy, SF, horror. Poate de aceea majoritatea scrierilor mele au o tentă fantastică, ireală. Fiecare carte citită m-a marcat în felul ei, mi-a brăzdat sufletul cu sentimente diferite, unele necunoscute încă. Îmi găsesc liniștea sufletească în acest gen de cărți, în povești care nu se vor materializa poate niciodată în lumea noastră. Îmi place să citesc și despre Holocaust. Una dintre cărțile citite cu referire la acest eveniment este cartea Tatianei De Rosnay, „Se numea Sarah”. Această carte m-a învățat să privesc lumea altfel, să recunosc că există nedreptăți mai mari decât banalitățile pentru care mă consum zilnic. De asemenea, am fost, sunt și voi fi mereu impresionată de poeziile lui Ion Minulescu. Pot spune că acest poet și poeziile sale sunt ca o adevărată icoană pentru mine.

M.I.: Ai participat la multe concursuri literare. Îți plac asemenea competiții?

A.M.G.: Da, îmi plac foarte mult concursurile, din mai multe motive. În primul rând câștig experiență. Sunt o evaluare și autoevaluare de care eu am nevoie. În altă ordine de idei, prin aceste competiții am cunoscut foarte mulți oameni minunați, unii dintre ei devenindu-mi cei mai buni și dragi prieteni. Și dumneavoastră știți asta. Competițiile de acest gen mă ambiționează, îmi dau posibilitatea să înțeleg unde și cât am de muncă, pentru a-mi îmbunătăți scrisul, indiferent de ce premiu am luat.

M.I.: Părinții sunt de acord cu această pasiune a ta, se bucură de evoluția ta ?

MARIN IFRIMîn dialog cu

ANA MARIA GÎBU

Interviu

sintagme literare

57

A.M.G.: Părinții mei m-au încurajat mereu să scriu. Mi-au citit și mi-au apreciat munca, m-au susținut atât financiar, cât și moral. M-au însoțit oriunde am plecat prin țară la diferite evenimente cu specific literar, fie la festivități de premiere, fie la lansări de carte, fie la ședințe de cenaclu. Fără ei probabil n-aș fi scris, n-aș fi scris atât ( nu știu exact cum ar fi fost și nici nu vreau să-mi imaginez), n-aș fi publicat și n-aș fi avut încredere în mine. Lor le datorez ceea ce sunt acum. Pentru asta le mulțumesc din tot sufetul!

M.I.: Cred că ai ales partea bună a rolului literaturii, adică literatura ți-a adus prieteni pentru toată viața. Cum te simți când știi că undeva, oriunde, sunt ființe care se gândesc la tine, suflete cu care comunici?

A.M.G.: Sunt atât de fericită! Sunt un copil bogat! Bogăția mea sunt prietenii răspândiți în toate colțurile țării și o parte prin diferite colțuri ale lumii. Dar indiferent unde sunt, eu îi simt mereu aproape. Am foarte mulți prieteni cu care comunic, care mă ajută să mă dezvolt, literar vorbind. Ce bucurie mai mare pot avea decât atunci când prietenii vin și sunt alături de mine , la diferite acțiuni, așa cum au fost la Buzău, București, Eforie Nord, Onești!!! Este minunat! Și când vă gândiți că majoritatea lor nu sunt de aceeași vârstă cu mine, sau sunt cu doi-trei ani mai mari! Este dumnezeiesc de frumos! Pe toți îi iubesc, îi prețuiesc, îi port în suflet și mă gândesc la ei cu mare drag. Îmi este dor mereu de ei, iar întâlnirile „în carne și oase” , chiar dacă sunt destul de rare și scurte, mă bucură enorm.

M.I.: Ai avut vreodată sentimentul că există și oameni care te pot invidia sau chiar te invidiază ?

A.M.G.: Nu prea înțeleg noțiunea de „invidie”. Spun eu, nu ar trebui să mă invidieze nimeni. Fiecare are talentul său. Loc sub soare avem toți. Nu stă nimeni pe locul altuia, suntem doar unul lângă altul. Toți suntem speciali. Într-o lume normală, din punctul meu de vedere, trebuie să ne bucurăm de reușitele celor din jur și să ne întristăm când sunt la necaz. Să ne ajutăm, să facem bine, iar dacă nu se poate măcar să nu fim răi și egoiști.

M.I.: După absolvirea liceului încotro ai vrea să-ți direcționezi viața, ce profesie crezi că ți-ar aduce satisfacțiile dorite?

A.M.G.: După absolvirea liceului aș vrea să urmez facultatea de litere, cu un master într-un domeniu care să nu mă depărteze de scris. Aș vrea să lucrez la o editură, să am editura mea, să fiu traducător, să am o revistă! Astfel nu numai că aș fi în contact permanent cu literatura, dar aș avea destul timp să și scriu. Nu aș vrea să mă „rup” , să mă abat de la acest drum pe care am pornit, niciodată.

M.I.: Ce planuri literare ai în perioada imediat următoare ?

A.M.G.: Nu știu dacă le pot numi planuri, dar lucrez la al doilea roman, scriu poezii pentru un nou volum , deja este cam la jumătate, și mi-aș dori să public o plachetă cu haiku-uri.

Interviu

sintagme literare

58

ALBINAIDRIZI

Universalia

Albina (Aliu) Idrizi s-a născut la 6 mai 1966, în satul Tërnoc din Bujanoc (Valea Preshevei). Este absolventă a Secției de Limbă și Literatură Albaneză a Facultății de Filologie din cadrul Universității din Prishtina. În anul 1997 a publicat culegerea de poezii "Tăcerea împovărată" (Heshtja e mbarsur) la Editura "Rilindja". În anul 2007 a publicat culegerea de poezii pentru copii "Visuri din curcubeu" (Ëndrra me ylberë). În 2009 îi apare romanul „Umbrele turnurilor”, fiind prezentă cu poeziile sale și în antologia în limba română "Templul cuvântului" (Tempulli i fjalës). „Umbrele turnurilor” este primul roman al unui autor kosovar care apare în limba română, cu o postfață de Marius Chelaru din Roimânia şi un medalion de Albert Zholi din Albania.

(Baki Ymeri)

Umbrele Turnurilor(Fragment)

Cu o încăpățânare de neînvins, iunie se arăta atât cât putea pe suprafețele rămase nearse, nelovite de grenade sau bombardamente, pe câmpurile din jur. Muntele Qyqaviq părea ca acoperit cu un starat fin de puf verde, care te făcea să dorești să ai o mână uriașă cu care să-l dezmierzi. Cerul era de un albastru limpede și din loc în loc învolburat cu nori albi, așezați parcă special cu mâna pentru a-l împodobi. Pe ici, pe colo, rar, foarte rar, se auzea câte un ciripit speriat de pasăre. Și cine putea să observe toate astea, dacă nu colonelul. Soldații se simțeau prea obosiți, dezamăgiți și supărați ca să mai vadă ceva în afara lor. Cei mai mulți dintre ei își arătau pe față starea, înjurând și blestemând pe șefii lor, chiar și în fața colonelului. Începuseră să se certe între ei și pentru cel mai mic motiv. În colegul lor se vedeau pe ei și acum înțelegeau cât de dezgustători apăreau. Fiecare mișcare a lor arăta neliniștea ce îi chinuia. Nu semănau de loc cu soldații pe care colonelul îi cunoscuse la venirea sa. Credința lor că fac ceea ce trebuie urându-i pe ceilalți se transformase în ura împotriva lor înșile, din care nu mai puteau ieși.

La căderea nopții se auzi sirena răsunătoare care anunța bombardamentul NATO. Soldații și-au astupat urechile cu mâinile și au rămas pe loc în turnul de piatră și întunecat. Pentru o clipă au renunțat și la vorbe și la certuri. Uneori, văzându-i așa, colonelul se întreba singur: bine că își astupă urechile de această sirenă, dar de acea voce pe care o să o audă într-o zi în interiorul lor cum o să scape oare?

Soldatul Marko era singurul care se plimba printre ei, cu aceeași trufie de dinainte pe fața lui de copil. Le vorbea soldaților, dându-le curaj, convins pe deplin că va fi bine. Tot ce se întâmpla era doar un joc al celor mari care se va termina în curând, iar lucrurile vor reveni la starea dinainte.

Doar colonelul continua cu ale lui. Lumea sa imaginară nu o deteriorase nici sirena răsunătoare, nici ecoul bombardamentelor puternice din jur, nici disputele soldaților. Nici măcar privirile lor, cu vorbele înțepătoare ce i le adresau din când în când. Umbrele din turn își continuau viața, fără cea mai mică îngrijorare față de ceea ce se întâmpla în jur. Pe de altă parte, durerea de cap i se întețea. În tot acest timp, colonelului i se întâmpla deseori să vadă umbrele în mijlocul soldaților, care i se adresau, crezând că vrea să le vorbească. Printre ele se remarcau și trăsăturile unui individ cu o daltă în mână, care rătăcea prin turn, lăsând un tuc-tuc ce se auzea pe oriunde mergea. Era acel albanez din povestirea lui Marko, care rămăsese la jumătate cu cioplitul vulturului. Trupul îi adea, iar capul părea că o să-i explodeze.

* * *

Colonelul nu-și mai amintea de cât timp stătea întins pe pat. O singură mișcare îl făcu să înțeleagă că nu era doar întins în pat. Era legat cu ceva tare care îi strângea mâinile și picioarele cine știe de când. Îl durea tot corpul. Membrele îi amorțiseră. Cu toate astea, o intuiție interioară îl obligă să tacă și să nu deschidă ochii deodată. Auzea voci în jurul lui, dându-și seama că se afla încă între soldați.

- Mi se pare că vrea să se miște, -se auzi o voce groasă.

- Poate. Și așa este timpul să-l trezim, - rosti altul cu o voce de bariton.

Unde este oare soldatul Marko? De ce nu i se aude vocea?

- Doamne, cum mă simt. Ditamai colonelul legat așa, - se auzi o voce pe care colonelul nu o mai auzise până atunci Gândește-te că vroia să-l omoare, când a auzit că pronunță în delir nume de albanezi. Cum de nu a înțeles că bietul de el își pierduse mințile.

- Dar așa cum merg treburile, și au luat-o cam la vale, eu nu îl învinovățesc deloc, - se auzi din nou prima voce.

- Ce se va întâmpla oare cu noi?- spuse cineva.- Și la ce te aștepți tu să se întâmple? Nu vezi că ne

întoarcem cu coada între picioare? - se auzi din nou baritonul.

- Lăsați vorbele acum, - spuse vocea necunoscută. Să-l trezim pe colonel și să plecăm cât mai repede. Sau vreți să ne găsească aici când se întorc.

Cine să ne găsească? Cine se întoarce?- Domnule Colonel! Domnule Colonel!Cineva îl scutura puternic de umeri și colonelul

deschise ochii. În jurul lui văzu patru soldați care îl priveau fix.

- Ce s-a întâmplat!? De ce sunt legat așa? Cine a făcut asta? - rosti cu o voce obosită.

- Liniștiți-vă Domnule Colonel. Acum o să vă povestim totul, - spuse baritonul. Era un soldat cam de

sintagme literare

59

douăzeci de ani, cu niște ochi albaștri, mari și puțin ieșiți din orbite.

- Vreți să mâncați sau să beți ceva, Domnule Colonel? - îl întrebă soldatul din apropiere, cu o voce gravă pe care o auzea pentru prima dată. Era un bărbat scund, brunet, cu siguranță era țigan, gândi colonelul, în acel moment dându-și seama că avea buzele uscate de sete.

- Puțină apă. Vreau puțină apă, - spuse. Și scoateți aceste sfori blestemate.

I se aduse un pahar cu apă, în timp ce soldatul cu voce de bariton îi dezlega sforile.

- Am amorțit tot corpul, - spuse cu un icnet colonelul, încercând să se miște. De cât timp stau așa și de ce?

- Ați fost bolnav Domnule Colonel, - spuse soldatul cu vocea pe care colonelul nu o mai auzise până în acea zi. Era tânăr, cam de doăzeci de ani și avea niște ochi blânzi, care îl priveau cu compătimire.

- Ați fost foarte bolnav, - continuă acesta. - Ați avut temperatură mare și ați delirat. De două ori v-am prins în capul scării de unde vroiați să vă aruncați, spunând că vă cheamă când Liza, când Marina, fata dumneavoastră. Altădată ați râs în hohote cu un oarecare Agim, cum îi spuneați dumneavoastră. De aceea a trebuit să vă legăm de pat, unde stați nemișcat de trei zile. Azi păreți mai bine și nu mai aveți nici temperatură.

- Unde sunt ceilalți?, întrebă după o tăcere îndelungată colonelul, privind cu mirare la turnul gol și liniștit.

- Au plecat toți, - răspunse baritonul. Au plecat de ieri. Noi am rămas cu dumneavoastră, fiindcă nu erați într-o stare prea bună pentru a călători. Dar astăzi trebuie să plecăm neapărat, Domnule Colonel.

- Neapărat!?- Trebuie să știți că în aceeași zi în care v-ați îmbolnăvit

rău, am primit vestea că s-a semnat acordul de pace între NATO și Belgrad, privind retragerea tuturor trupelor noastre din Kosovo, - continuă baritonul fără să-și schimbe vocea, ca și cum povestea sfârșitul unui film sau al unor evenimente care nu aveau de a face deloc cu ei. Așa că la ordinul Înaltului Comandament unitatea noastră s-a unit cu celelalte brigăzi și a plecat cu toate mijloacele de transport și cu armamentul. Am oprit doar Jeep-ul alb pentru noi.

Și soldatul Marko ?- întrebă colonelul, parcă bănuind ceva în sinea lui.

Cei patru soldați s-au privit în ochi, apoi, ca și cum s-ar fi înțeles, l-au lăsat pe bariton să vorbească din nou.

- Domnule Colonel, soldatul Marko s-a sinucis în acea zi - tăcu puțin ca și cum vroia să analizeze bine reacția colonelului și continuă, se pare că vestea îngrozitoare a retragerii i s-a părut o nenorocire și mai mare decât a dumneavoastră și s-a sinucis, spunând că niciodată nu se va comporta ca bunicii lui, că nu se va întoarce viu acasă. Nu se va preda.

Pentru o clipă colonelul își aminti de povestirea soldatului Marko despre albanezul de odinioară, care cioplise vulturul pe stâlpii casei și de acea presimțire a lui

despre refugiații care și-au părăsit forțat căminele.- Haideți, Domnule Colonel, să mergem, - spuse

baritonul. Aici acum totul s-a terminat pentru noi.Susținut de doi soldați, colonelul ieși. Adia un vânt

slab, de iunie, ce clătina ușor pomii plini cu frunze. Se simțea un aer proaspăt de iunie, care alunga cât colo liniștit dar hotărât, mirosul rămas de la incendieri și bombardamente. Ca și pe noi toți , se gândi colonelul.

Figura i se lumină și inspiră profund. I se păru că sub îmbrăcămintea colonelului se trezește fiecare atom adormit al lui Zoran Petrovici, cu un strigăt de biruință: "Am învins!"

Înainte să se urce în Jeep-ul, a cărui portieră i-o ținea deschisă soldatul cel tânăr, Zoran Petrovici se întoarse încă o dată pentru a privi casa. Turnul de piatră stătea în fața lui cu același mister pe care îl avusese și în prima zi când s-au stabilit aici. Se concentră încă o dată mai bine și iată. În curtea acestuia dansa o tânără pereche între care sărea, întorcând capul când spre unul când spre celălalt, o domnișoară râzăreață cu cosițe aurii. De mai departe, sprijinți de poarta largă a turnului, îl priveau doi bătrâni. Ei sunt, se gândea bucuros Zoran Petrovici. Da, da , ei sunt, râse singur mulțumit.

- Domnule Colonel. Priviți, și soldatul bariton îi înmână binoclul, arătând cu mâna în direcția opusă.

Zoran Petrovici puse binoclul la ochi și privi cu atenție. Departe, foarte departe, văzu ceva lung, care se deplasa în direcția lor, ca un fluviu liniștit care se întoarce în matca lui părăsită.

- Sunt refugiații, Domnule Colonel. Se întorc.Se spune că auzind vestea retragerii forțelor noastre,

au început să se întoarcă, cu tot pericolul ce îl reprezintă minele și bombele rămase, - spuse soldatul cel tânăr. Ciudat popor. Nu-și lasă atât de ușor ținuturile. Nu și le lasă chiar de loc, - încheie el, nu fără o doză ascunsă de admirație.

- Se întorc!?- întrebă curios soldatul rom.Colonelul scoase binoclul de la ochi, dar cu privirea

ațintită acolo, spuse ca pentru sine:- Se întorc!? Dar, credeți-mă, ei nici nu au plecat

vreodată.Soldații și-au ocupat locurile în Jeepul alb și au plecat

tăcuți, cu cuvintele ciudate ale colonelului în minte.

* * *

Undeva în piața zgomotoasă "Knjaz Mihailov" din Belgrad, într-o zi călduroasă, pe coridorul îngust al unei locuințe înalte se auzi o ciocănitură într-o ușă de lemn. O fetiță cu niște cozi aurii pe umăr o deschise și înlemni pe loc de mirare. În fața ei stătea un individ ciudat, cu o privire pierdută în ochii lipsiți de culoare. Fata trânti ușa repede și o strigă speriată pe mama sa, ne lăsându-i timp noului venit să vorbească.

El rămase afară mirat, fără să poată scoate nicio vorbă. O lacrimă fierbinte îi alunecă de-a lungul feței uscate.

(Traducere: Adriana/Şerban Tabacu)

Universalia

sintagme literare

60

Universalia

Carmen Camacho s-a născut în ziua de 14 martie 1976, în orașul Alcaudete din provincia Jaén (Spania) și trăiește la Sevilla.

De curând a publicat cel de-al optulea său volum, Zona Franca/ Zonă Liberă (Cuadernos del Vigía). De-a lungul anilor, i-au mai apărut cărţile: Campo de fuerza/ Câmp de forţă (2012), La mujer del tiempo/ Femeia timpului (2011), 777 (2007), Arrojada/ Avântată (2007) – toate de versuri; cartea de aforisme Minimás/ Minimaimult (2000; 2002 – a doua ediţie); volumul de micropovestiri Vuelo doméstico/ Zbor domestic (2014); caietul de cântări Letra peqeña/ Scris mărunt și Las versiones de Eva/ Variantele Evei (2014) – antologie a operei sale poetice.

A mai alcătuit și publicat antologiile Seré bre - Aforismos y otras breverías / Voi fi scurt - Aforisme şi alte scurtimi (2015) și Punto de partida. 10 poetas jóvenes desde Andalucía/ Punct de plecare. 10 poeţi tineri din Andaluzia (Mexic, 2006). Bucăţi din opera sa au fost traduse în italiană, greacă, franceză, portugheză, arabă, armeană, iar acum și în română.

Personalitate multilaterală, interesată, printre altele, de dialo-gul între cuvânt și celelalte arte, a scris și pus în scenă mai multe spectacole de poezie în acţiune sau de Spoken Word și a adaptat pentru Teatrele Romane din Andaluzia texte ale lumii clasice.

(Prezentare și traducere: George Nina Elian)

PERONUL 21/ ANDÉN 21(Piața Armelor, Sevilla)

Cine se simte confortabil în stațiile de autobuz nu se simte bine în aeroporturi. Chestiune de clasă.

Jorge RIECHMANN

Femeia care-așteaptă așezată pe-o bancă de pe peron nu citește ora de pe ceasul pe care-l poartă la mână: o privește numai.Un amant sedus îi trimite un sms iubitei. Ajunge la mine.La toaletă escrocul probează un nou chip în fața oglinzii. Ei sărută o blondă cu buze teșite.Mamele și mirii ce-și iau rămas bun pe peron se simt

ispitiți să interpreteze scena de film în care alergi afară, prinzi trenul cu aburi și-ți dai mâna, prin ploaie

și prin cristal, cu delicata copilă. Muzică.De pe peron, la fereastră: acesta e singurul loc din lume

în care tristețea ține capul sus.Deodată, simt insuportabila dorință de a avea pe cineva

care să mă iubească. Frumos sau urât, oricare-ar fi să fie: cineva care să mă iubească.

Cei ce se uită la mine știu că scriu despre ei și se sperie mai abitir decât ar face-o dacă, în loc de creion, aș ține-n mână un revolver.

Șoferul verifică documentele și mustră călătorul deoarece a încălcat nu știu ce normă. „Scuze, n-am știut…” – spune pasagerul. „Fiindcă trebuie să știi totul” – ripostează cel foarte ignorant.

CARMENCAMACHO

Soarele, care știe că e duminică, trudește în slujba ei.Visez linte.

JUR-ÎMPREJURUL COPACULUI/ ÁRBOL EN TORNOUite, ramura aia, cea mai de sus, tremură. Cea mai

măruntă dintre agonii. Un sticlete-și va lua zborul. Iar acolo, acolo, în spate, e ascuns un gândac. Pe dosul frunzei – păianjenul. Pe zidul curții sau față-n față cu un cer aidoma unei păduri: perpetuum mobile à contre-jour.

Ecoul foșnetului de frunze. În urma cerbului.Urma zborului unui fluture vegetal și orb.Din lumină-n lumină, sprințari corpusculi de pulbere.Căldură cristalizată, preschimbată-n chimen, spațiu

rezervat numai zumzetului anumitor insecte.Beție de rogozuri.Cel mai mic dintre valurile apei în care naufragiază

viespea.Umbra vântului ce mișcă umbra frunzei.O poți auzi? E o ploaie-nlăuntrul acestei pagini. Aici sunt

chiar și păduri, chiar și o seară. Răcoarea ei. Câmpia mea și China. Și această iluzie că sticletele se va cuibări din nou peste tăcere. Copacul și tot ceea ce, nevăzut, se rotește-mprejur:

cântecul său.

COPIL ŞI TITIREZ/ NIÑO Y TROMPODresorul de melci al lui Rafael Pérez Estrada (1) numără

fără odihnă capetele din turma pe care-o păzește printre iederi. Astă-seară acordoarea de talăngi va găsi, cu o lovitură bine țintită, cea mai frumoasă undă dintre ultrasunete. Păstorul cu păr creț își propune să urmărească cursa fluturilor lui Gerion (2), cu aripi elicoidale și gigantici ochi verzi. Melcul e sătul de cât zgomot al mării i-a intrat în casă. Renumitul arhitect expune pe căminul lui fosila unui nufăr. Bătrâna împletitoare de lanțuri ADN tocmai a avut un vis ciudat. Cameleonul oprește cu coada-i cursul râului. Am în gât o poftă caleidoscopică. Mă acuplez singură.

Dumneata, da, dumneata, care-ai văzut la teve acel documentar despre forma galaxiilor și ai auzit vorbindu-se despre dansul dervișului, dumneata, care păstrezi în pivniță planurile acoperișului, care, undeva, într-un loc uitat, vei fi ținând zbârnelul și cordeluța, dumneata, care cunoști cea mai frumoasă

distanță dintre două puncte, care cunoști setea noastră, te rog, fă ceva.

(1) Rafael Pérez Estrada – poet și prozator spaniol (1934-2000)(2) Gerion – personaj din mitologia greacă, monstru uriaș, fiu al

lui Crisaor și al Calirroei, care avea trei trupuri și tot atâtea capete. Potrivit unei legende, atunci când se afla pe moarte, iubita sa, Alana, era atât de deznădăjduită, încât nu se mai putea opri din plâns; ca s-o consoleze, Gerion i-a cerut să privească frumusețea naturii din jur. La vederea fluturilor, Alana s-a liniștit.

sintagme literare

61

Paolo Ruffilli s-a născut în data de 4 iulie 1949, la Rieti. Din 1972, trăiește la Treviso. Licențiat în litere al Universității din Bologna.

Autor al volumelor de poezie: Quattro quarti di luna/ Patru pătrare de lună (Forum - 1974), Notizie dalle Esperidi/ Veşti din constelaţia Hesperidelor (Fo- rum - 1976), Piccola colazione/ Micul dejun (Garzanti – 1987; volum încu-nunat cu laurii American Poetry Prize), Diario di Normandia/ Jurnal din Normandia (Amadeus – 1990; Premiul Montale și Premiul Comaiore), Camera oscura/ Camera obscură (Garzanti – 1992; Premiul Dessi), Nuvole/ Nori (cu fotografii de F. Roiter; Vianello Libri - 1995), La gioia e il lutto/ Bucuria şi doliul (Marsilio – 2001; Prix Européen, Premiul Giovanni Pascoli), Le stanze del cielo/ Odăile cerului (Marsilio – 2008; Premiul Rhegium Julii), Affari di cuore/ Chestiuni de suflet (Einaudi - 2011), Natura morta/ Natură moartă (Nino Aragno Editore – 2012, Poetry-Philo-sophy Award), Variazioni sul tema/ Variaţiuni pe o temă dată (Aragno – 2014, Premiul Viareggio); de proză: Pre-parativi per la partenza/ Pregătiri de plecare (Marsilio – 2003, Premio delle Donne), Un΄ altra vita/ O altă viaţă (Fazi - 2010), L΄isola e il sogno/ Insula şi visul (Fazi - 2011); eseistică: Vita di Ippolito Nievo/ Viaţa lui Ippolito Nievo (Camunia - 1991), Vita amori e meraviglie del signor Carlo Goldoni/ Viaţa iubirile şi minunile domnului Carlo Goldoni (Ca-munia - 1993).

A îngrijit apariția operelor unor clasici italieni ca Leopardi, Foscolo, Nievo sau din epoca lui Garibaldi, precum și englezi (Morris, Emily și Charlotte Brontë, Dickens, G. Eliot ș.a.).

De asemenea, a tradus din Khalil Gibran, R. Tagore, O. Mandelștam, Anna Ahmatova, C. Kavafis etc.

(Prezentare și traducere: George Nina Elian)

NICIODATĂ/ MAI PIÙ

Termenul redusincredibilcu toate tărăgănările, remușcările și aluziile.Un punct fixpentru restul care se mișcă,

gândit și repetat,pronunțat ca dat/ă imposibil/ă:„Niciodată.”Pentru tot ceea ce-ar fi putut să fieși n-a fost.

FIRE OMENEASCĂ/ NATURA UMANAAre firea omeneascăo apucătură:tainica nevoiede-a se înălțadesprinzându-se de pământpentru-a se-ntoarce în posesia a cevace-i fusese luat,asta măcar ca ipotezăa unui drept al eicuceritori să aștepte să-i fie ca și făgăduitca parte nobilăa însăși esenței sale.

MEMORIE/ MEMORIAMemoria se dă bătută,bâjbâie și zburdăumflată de trupuri țepene,plină de molozhaotică și nerăbdătoarelasă baltă aproape totși n-o interesează nimicrezistă, se apărăși scapă de orice greutatelăsând-o deopartenimeni n-o constrângenimeni n-o controleazăîn caz contrar ea preferăsă se stingă singurăsă-și taie punțileși legăturilepână-ntr-acolo încât să se-neceîn semn de sfidare.

SLUJITORI AI LUMII / SERVI DEL MONDOFățărniciile intelectului,monștrii întunecațiai gândirii,efectulsterpelor imaginiasupra inimii,

PAOLORUFFILLI

Universalia

veșnica întoarcerela izvoarele dragostei,umbra adevărului trecut cu vedereafără o soluție reală.Cu un singur lucru certîn fondnici măcar puterea de a prevedeatimpul pierdutpentru-a sluji lumea.

ORICE FĂPTURĂ CÂT DE MICĂ/ OGNI MINIMA CREATURAOrice făptură cât de micăfrumoasă ori urâtă,luminoasă ori impură,fiecare cu sarcina eipredestinatăiar în ieșirea bătătoare la ochi pe scenăa vieții laolaltă cu moarteatotul atât de trecător și totulcu atât mai mărețiar în starea permanentăa contrastuluitotul atât de mic șitotul atât de vast,privirea orbităa albului de sub negru,nesigură și lunecoasă,în lumina-ntunecatăa tainei.

ÎNCHIŞI ÎN VIS/ CHIUSI NEL SOGNONăscuți din trupulnaturii,desprinși de toate și ridicațiîn zbor,dar căzuți din nou pradă neliniștiiși fricii.Și totuși,iubind, între timp,viața pentru ea însăși,umblând încoace și-ncoloindiferenți față de lucrurile omenești,obișnuiți să ne uităm la ele de mai multe ori,de departeși, în toată indiferența,văzându-le mai frumoase.Dispuși să îndurămgreutăți și chinuri,fărădelegi și nenorociri.Închiși în neștirbitul visde a ieși de-aici,cine știe cum, imuni.

sintagme literare

62

Luna mai

în paraclisul miccu ziduri groaseurcă tămâia,un nor albiar parfumul einu e din lumea asta,e din cer,un cer atât de blândși-atât de fericit,nu-l tulbură nici sfântul de pe stâlpsăgețile atât de negreși-atât de desecoboară de pe pieptcătre picioare,dar fața liniștită-ica aerulce suflă-n pânzăprintre norii rariși creste-ndepărtate

e-aici, pe-acest pământ,eu il cunosc,și e îndemânatic cu pietreleîn lupte,are cămașa albăși părul blond e creț,pare ieșit din pânza din altar,pocalul de argintîl ducecu un gest simpluși solemn

mai cu mirosurile saleîmpinge ușa,ușa bisericii mereu întredeschisă

zilele-acestea femeileînfășurate-n vălurimerg mai încetși-s mai buimace,piciorul-cocoșuluiîn sus pe zidulgrădinii mari de zarzavat

e suspendatîmprăștie-o mireasmăpersistentăcare străbate ulițaîntreagă,pătrunde printre porțiși le ilumineazănu este alt anotimpîn care noaptea

să coboare mai lungăși mai pașnică-ntre case,iar eu respir aromeprin grilaje,destul de-aproapedorm surorilefamilia întreagă se odihnește-acumîntr-un somn dulcecum niciodată nu va mai fi

da, clipe perfecteau fost,cu frunzele și carnea,făr-acel fumce nu către pământ se-ndreaptăci către cer se-nalță

sacrul de care eu mă temși fugcare în criptele întunecateși printre haine negresălășluiește-adesea,îmi apăru-ntr-o ziatât de bun și luminos

Pe pajiști la Petranoprimulele din munți înalte și nesfârșitepe pajiștile lungi de la Petranoși aerul care abia le-apleacă, abiade curge larg și înghețat la firul ierbii,violetele se strâng în tufe dese,atât de triste și strălucitoarenu le-ai mai văzut,tot mai rare sunt cuvintelecare să spună despre orice floareși despre orice plantă,care s-oprească tulburareace te cuprinde în timpulcare-și urmează cursulși mereu te urmărește,o rece primăvară e în jurul tău, glacială ca ziua care treceși amintirile mai dese decât florilevântul acestor ani le toarce și le-ngheață

astăzi pe-aceste pajiști treccu o femeie și un fiu,un fiu ce nu priveșteși nu te-audeindiferent e la lumini și ramuri,trăiește pe-un tărâmfără de ierburi și de floriși nimeni altul nu mai epe drumul său,dar el presimte epocidin cele-ndepărtate,timpul care precedecopaci și pietre

mereu mă bucurăaceste pajiști pe care primăvarale luminează dar nu le încălzește,în anotimpu-acesta rece,de trecere,dar fagul golde care eu mă sprijinalte lumini evocă,alte culori

copil eram cînd mă rugam aicicu alții,apoi am dispărutîntr-o strâmtoarecu numai un tovarășși două sedvișuriși era vânt puternicprin coamede cai sălbaticiîn jurul nostruiar apoi,mult după,un alt tablou urmează,îl am în mine,curenți de aer care-ți ridicăfustasub fagul uriașcând înserează

dar amintirea nu,nu poate să opreascăziua care urmeazăfără-ncetare,o, primăvară receești toamnă pentru mine,primula de pe muntete luminează,așa puternică și neatinsăși fermecată

(Traducere: Eliza Macadan)

UMBERTOPIERSANTI

Universalia

sintagme literare

63

Afirmația de mai sus, însă, are un evident caracter exclu- sivist, întrucât nu se poate generaliza ideea că descânte- cele ar avea numai o prove-niență cărturărească, întrucât se știe că la baza genezei des- cântecelor stă o străveche mentalitate populară, fiind grăitoare în acest sens prac- ticile rituale arhaice, care înso- țesc descântecele. Vrăjile au un caracter prin excelență laic, contravenind prescripțiilor re- ligioase. În secolele trecute, chiar preoții români erau, în bună parte (sau în cea mai mare parte), țărani, cu puțină știință de carte. Prin practi-carea descântecului, ei păs-trau și continuau tradiția populară. În privința unor descântece (dar și în privin-ța unor colinde), chiar și în alcătuirea textelor, este evi-dentă viziunea populară, în organizarea compozițională, cât și în folosirea arsenalului imagistic.

Se poate considera că și geneza descântecului numă-rătoarea mare are rădăcini cărturărești. În timp, însă, această specie a devenit o creație populară prin exce-lență. S-a putut constata și din variantele descoperite în zona Făgetului că în acest descântec este narată căuta-rea Fiului Sfânt de către Maica Sfântă Maria Mare. Prin urmare, se poate spune că avem aici o legendă reli- gioasă, impregnată cu nume-

roase elemente laice, pe care le vom evidenția pe parcurs.

Cum a arătat Simion Florea Marian, în culegerea Legen-dele Maicii Domnului, acest motiv a fost larg răspândit în tot arealul românesc. După Bogdan Petriceicu Hașdeu, obârșia ciclului de legende re- ligioase axate pe acest motiv ar fi într-unul dintre apocrifele cele mai răspândite și mai căutate de poporul român și anume Visul Maicii Domnu-lui, al cărui cuprins are ur-mătoarele secvențe: a) Visul Fecioarei Maria, în care l-a văzut pe fiul ei cum a fost prins, chinuit și răstignit pe cruce; b) Isus Christos se arată maicii sale și îi explică din ce cauză are să fie el chinuit și răstignit; c) Expri-marea convingerii că acela care va purta acest vis, cu sta- tornicie, va fi ferit de toate relele, iar când va muri, va scăpa de împărăția iadului25. Savantul autor al lucrării Cu- vente den betrani mai arată că legenda căutării lui Isus Christos de către Fecioara Maria ar consta în concrete-țea acestui vis, iar narațiunea (povestirea) peregrinării Maicii Domnului ar fi o creație con- taminată de un alt text apo- crif creștin sau de o legendă păgână. Simion Florea Marian, discipolul marelui savant, sub- scrie la cele susținute de men-torul său și subliniază că, în- tr-adevăr, există o contami-nare cu alte motive, întrucât

ION CÃLIMAN

La curtile dorului,

nu-și poate „altmintrelea” ex- plica de unde vine, în toate variantele câte îi sunt cunos-cute cercetătorului, episodul în care broasca o face pe Maica Domnului să râdă, atunci când i-l arată pe fiul său Toma-Forforoma26.

Luând în considerare apo-criful Visul Maicii Domnului, în care se spune că persoana care îl va ști și îl va spune (repeta) o să fie ferită de rele, iar sufletul său va ajunge în rai, se poate înțelege și des-cifra geneza părții finale a legendei Maicii Domnului și, implicit, a formulei de înche-iere a descântecului de apă mare (numărătoarea mare):

„Cine-o ști-o ș-o povesti-oLa un an, la doi, la trei,La o lună, la două, la trei,L-oi lua de mâna dreaptăȘi l-oi duce de mâna dreaptăLa măși întinsă,La făclii aprinsă,La pahare plineȘi la viață lungă;Iară cine-o ști-oȘi n-o povesti-oLa un an, la doi, la trei,La o lună, la două, la trei,L-oi lua de mâna stângăȘi l-oi duce pe cale strâmbă,

La măși strânsă,La făclii stânsă,La pahare goale,La viață veșnică”27.

Această legendă a avut o răspândire pe tot cuprinsul țării, dar importante sunt funcțiile și valoarea artistică, acestea relevându-i caracte-rul de creație laică, adică de produs valoros al puterii de inventivitate și imaginație a poporului român, așa cum ara- tă și Simion Florea Marian: „Poporul român din Maramu-reș spune că păcurarul care va zice această poveste în toată seara și dimineața de când se mârlesc oile și până fată, între mielușei va avea

Poezia riturilor de însănătoșire(NUMĂRĂTOAREA MARE ŞI ALTE DESCÂNTECE)

– VII –

unul năzdrăvan, care umblă tot în fruntea oilor (…). Ase- menea va avea și acea muie-re fiu năzdrăvan care va zice povestea aceasta cu toată inima, ca să fie primită”, iar în altă parte notează că „Feciorul ce o va zice de două ori pe zi, între Crăciun și Anul Nou, va visa pe cea care o dorește să o ia de nevastă”28.

Informațiile respective oferă deschideri noi de interpre-tare. În credința și practica privind dobândirea mielului năzdrăvan există motivul unei legende mitice străvechi, care s-a păstrat numai în legătură cu funcția rituală a povestito-rului. O asemenea credință a fost notată și de Ovidiu Bîrlea, care arată că o astfel de legendă este „atestată numai în Ținutul Dornelor și vag în Maramureș”. Folcloris-tul Bîrlea înregistrează o in- formație din Dorna Cândreni, în care se arată că dacă ciobanul va spune în fiecare seară o poveste diferită, din ziua în care sunt dați berbecii la oi și până când în turmă va fi fătat primul miel, „atunci o face oaia un miel năzdră-van – spun bătrânii – să poată ști tăt șe-ai să păț”29. În Introducerea la antologia alcătuită de Ovidiu Bîrlea se subliniază că o asemenea credință se pare că ar fi spe-cific românească, întrucât, până în prezent, nu a mai fost consemnată la alte popoare.

NOTE25 Bogdan Petriceicu Hașdeu,

Cuvente den betrani, vol. I, București, 1989, p. 390

26 Simion Florea Marian, op. cit., p. 108

27 Numărătoarea Mare, variantă din Cenad, culeasă de Aurel Turcuș, în anul 1972, de la Perian Elena, 75 ani, nr. 707

28 Simion Florea Marian, op. cit., p. 25

29 Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică, vol. I, Ed. pentru Literatură, București, 1966, p. 16

33Sintagmeliterare

Vitrina literara)

ISSN: 2286-4563 Tiparul executat la Eurostampa Timişoara

Redactor-şef: Geo GaletaruRedactor-şef adjunct: Ion Căliman

Secretar general de redacţie: Silvia BitereE-mail: geogaletaru@yahoo.com

Sintagme literareSub egida Asociaţiei Culturale „Vatra Dudeşteană”

Publicație a comunei Dudeştii Noi

Nr. 3 (20), Mai, 2016Director fondator: GEO GALETARU