sintagme literare

2

Poesis

Talazuri

pe retina mea lumea se scaldă în nopți polare miroase a savană a leu ce rage în amurg luna are picioarele ascunse în nisipul rece se curăță cu fiecare val de pielea de șarpe și stinge stelele cu amfora sufletuluiuneori aș desface soarele ca pe o portocală felie cu felie să îmi miroasă tălpile a lumină când voi înota în talazul mărilor cu genele întoarse spre cerîn palmele mele sentimentele se mulează nisip umed apă și soare îți beau lentoarea clipelor necuminecate patima roșie dezleagă harta cuvintelor vino de pe marte și coboară-n vezuviupoți balansa contrasentimentele cu o perdea sau niște vitralii albastre pe care am pictat aburul iubirii /șerpoaică de apă/

Metamorfoza

ne putem curăța de cuvinte în toate diminețile când băutul cafelei devine epopeic am arta de a nu-ți face pe plac de a bea dintr-o ceașcă minusculă zațul clipelor /fâlfâit de berze în surdină/ în zile patinate cobor la demisol cu anxietatea că praful zilei se va așeza pe umerii orașului iar tu îți vei pierde iarba din palme vopsind pomii ca pentru o vară fără omizi nu-ți mai vin păsările cerului la ora de cumpărat armonii serile îmi conjug timpurile la mai mult ca perfect și inventez cuvinte lipsite de șireturi închid în sertar pâinea după-amiezii rugăciunile nesomnul păsării în zbor ce gust de cafea la ibric are orașul fără omizi cu armoniile lui pastelate insomniile îmi târăsc setea antologică pe asfalt și mă imploră preschimbă-te în omizi sau vino vopsită hedonist prin tăcerea verii care falsează

ANGI MELANIACRISTEA

Sub Podul Suspinelor

existența se gustă ca un nectar / dulce de-amar/aerul în formă de pasăre rotește galaxia liniștiiorele se zbat în turnul cu o sută de trepte

/pene negre ale unui alb de destin/îți parfumez cu fidelitate zborul ca un suspin androgin

desculț în trupul cuvintelormângâi pietrele ca într-un ultim exodvor suspina în ii de borangic brodate cutimpul închis în catedrală

nu mă voi confesa decât munților estropiațirănile picioarelor hrănesc sufletul orașului cu gustde limonadă cu mentăhai să dăm o tură călare pe motocicletătu vii dintr-un steageu vin dintr-o ecuație

de ce ai suspina sub un pod undeți-ai suspendat ora de fericireiubind la comun

Poem cu cerneală simpatică

se scurge pe cele două mâini ale melecerneală simpatică pentru ora de scrispasez lentoarea timpului cu un croșeu de stângacând, iată, taci cu amurgul între dințiși îmi eliberezi hulubii înainte de a coborî de pe scenă

improvizația aceasta de clipemiroase a ratare amoroasăea stă pe scaun la priveghi și îți scrie sms-uridacă mi-ai bea cafeaua din palmepoate aș dormi nopțile pe cuvinte altfel

se citește pe malul Senei din cărți care miros a tipografieiar mie îmi este dorde alegoria din Luceafărul

luna îmi plimbă singurătatea în landoutu te închizi în birou și scrii pe perețiPicasso e un bou sunt o jigodie pictez anapodadacă sunt clară ca vinul nu potcolora un destin iar graurii minții melezboară în zig-zag până la el

spirala dintre moarte și azieste ca o jardinierăam învățat că în cer te încalți cu singurătateiar aici spui du-te dracului și mai pui de-un poem

sintagme literare

3

Poesis

CIPRIANCHIRVASIUIa toată ploaia-n brațeși umblă!

În urmă, egretele te vor întrebaunde vei duce înțelesul apei,lișițe, șerpi și oameni însetați,deșerturi, pești și epavete vor întreba.

Dar să nu privești înapoi!

Răcoare nu poate fidecât în umbletul celui care poartăploaia-n brațe.

Călugărul alb curgepeste spovedania murdară,se face gârlă,se face nour.Iar de la nour la cernu e decât un singur paspe apă.

Ia toată ploaia asta în brațeși umblă, Ondina!

Într-o palmă întinsă nu se aruncănici pâine, nici bani, ci lacrimă.

Umbletul are nevoie de brațe.

Un trup și ceva

“Mă iubește fără mâini și fără dorințe”

Când am ajuns la tine,eram un animal deshămat,nici măcar libertateanu mi se mai părea o povară,nici măcar colbul nu mai știasă-mi cadă din pumni.

Era seară când mi-ai deschis lumeași un întuneric îndesat cu licuriciîn spatele ușii ei.

Ce s-ar întâmpla, Ondina,dacă ar aprinde cineva,în miezul Universului,o veioză?

Eu, sigur, aș plângemult mai decent,cu lacrimile preciseale iluziei de a fi omnumai pentru tine.

Indiferența este singura carnecu memoria mușcăturii.

Niciodată nu-ți va ajunge un trup!Pentru trecerea mea prin tine,ți-ar fi mai potrivitun trup și ceva.

Vei înțelege asta, când îți vei mângâiapentru prima dată o mânăcu poimâinile tale.

Prin somn

Venirile îmi suflă la ușă,nu pot pleca de atâtea ori,și unde să mă mai duc, Ondina,dacă nici moartea nu mi s-a trezit,

uită-te la ea cum tresare prin somn,tolănită lângă o grămadă de pepeni!

Sunt timpuri care se ducși timpuri care stau.

Până la întemeierea femeii,șade o mână întinsă în josul apei.

Mai dormi puțin!

Mai lasă puțin în noidoar stelelecare nu vorbesc cu cerul.

Și caii.

Acei cai.

Și cai.

Dâră de sfântFericiți cei care s-au regăsitSub o mătanie!

De două ori fericițicei ce-au avut în neamși sfinți,

și părinți!

Ondina, iubirea este felul Domnuluise-a Se pune

dintr-o mână în alta.

Pământ după înălțare

Chiar sub steagul unei țăricare nu mă reprezintă,iubirea pentru tine

este marea cădere de piane pe trotuare,care precede aruncarea oamenilor în gol.

Ce poți citi într-un puf de păpădiedecât viitorul fel de a fial unui fluture?

Sau în saltul unui cangurce poți citidecât pământ după înălțare,decât o cufundare a frunții în palme?

Unde perechile n-au casăeste locul morții și al stârpirii.

În țara aia, pianelese surpă din capete.

Spune-mi, Ondina, ai văzut tu vreodată,un cimitir curbatdupă voința cuivade-a muri?

Mai către malul guriiMamă, o să-ți iau mâna ta puțin,ca să mă mângâi singur cu eaîn rostul de ziuăal cocoșilor.

Lasă-mă pe spătarul acestei disperărica pe o haină groasă, vara,să-mi adun neființele una câte unași, uitându-te în urmă la noi,să ridici către lună degetul acela alb,

pe care uneori în scoți din pământ,ca să ne arăți încotro am luat-o.

sintagme literare

4

Poesis

Într-o țară depărtatăÎntr-o țară depărtatăAm o iubită de vârsta ta:Pășunile sunt albe acolo și albE tot aerul acestei închipuiri.

Tu treci printr-o trâmbiță de aur

Și mă surprinzi fredonând între păturiCântecul acela, casa, anii aceia:“Înapoi e o apă, o!Înapoi e un vis”.

Lângă el se vând florileȘi iată: soarele aproape de sosireÎn stradă, stingherit stă florarul,În aprilie, anul trecut, încercase să moarăDar amintirea l-a transformat în amintire.La această categorie pietrificatăE rentabilă efigia lui agitatăFiul fiului chemat de propriul țipăt:Așa cum ecoulTe-ar lovi peste gură.Era are însă biletul de intrareși sigiliul ținerii de urât –Lângă el se vând florileLibere de parfumul lor, aduse de spate. Deci:Soarele se apropie de sosireȘi mari focuri se sting în cratere lumești,În timp ce organistul închide porțile șiPoruncile,În timp ce organistul se ridică la cer.

HolofernȘi iar mă întorc și zic: NuPentru a părăsi palatul dogeluiPentru dăruirea recunoștinței – Sau pentru mâhnirea ta

Ci pentru terasa pe care-am eșuat.Deși toată ființa mea era ca o fortăreață!Deși straiele tale, ca străjerii,Miroseau a smirnă!

Întinsă toată erai pe o tavăȘi bătrânul de mine flămând.

CORNELIUANTONIU

Zi scurtă

Nimic mai rău decât apa neagrăPe care vii, domnule,Apa neagră care-mi trece pe sub fereastrăȘi pe sub masăȘi pe sub inima mea.

Eu am patru mii de hectare de crini.Eu am o armată de stele răzlețe.Nimic mai rău decât apa neagrăÎn care luna de fosfor se îneacă.Mă grăbesc să adorm și mă grăbesc să orbescȘi pândar să mă fac peste toate.

22 Era galben

Era rochia ta mai scurtăDecât ultima sărbătoareA cofetăriilor; Mari oreDe ciocolată îți bucurau inimaOre de mentă de fisticOre de grâu verde. TreceaUn singur tramvai, acelașiDe-a lungul întregii copilării:Clipa perversă a unei întâmplări.Erai ca o victorie dimineațaDe-a lungul întregii văi,Numai despre noi se vorbea…

Legat de ea nu știam nimic

A fost una din întâmplări: Aproape uitasem de ea când Ne-am întâlnit Eu la o masă ea la alta Eu cu ochii la părul ei leneș Ea cu sprâncenele în jurul striperului Care aducea pe un platou de jăratic Drăcușori Și pleacă dansând în jurul unei eșarfe multicolore Luând foc călcând și culcându-se Pe părul ei leneș de culoarea vinului dorit Trece prin fața bisericii „La Principate” și nu mă vede Trece prin mine și nu mă vede Dispare În umbra striperului cu drăcușori pe platou Eu îmi imaginez ceva probabil ceva.

Încât iar mă întorc și zic:Dator eram să mă las ucis chiarPe terasa palatului tău.Dar nici negustori, nici conspiratori:Noi doi. Tu.

Nici rămas bun nici la bună vedere

Dar cine mai ardeSingur fiind șiSingur răzbunat?Prin public nu mișcă nicio culoare.La o nuntă merg ochii,La alta lacrimile. Plouă

Și fumurile se încurcă și toate intră în fum:Nici bun rămas

Nici la bună vedere.Așa încât renunț la această zi,Deși victoria pare asiguratăÎn acestă vâltoare undeInstinctul zvâcnește și-apucă,Privește în altă parte.

Fluturele de diamante

Să fie această zi Contemplația –Adică nimic mai multDoar adevărul ei.Simplă și curată zi –Ca o armonică.

Oglinzi și fântâniRotindu-se la nesfârșitPrintre copacii de unde veșnic,Timpul chiar să scoată muguri cruziȘi în adâncul ei să își așeze ceasul.

Să fie această zi Contemplația –Fluturele de diamanteAșezat pe încheietura mâiniiPe o pupilă sărutând cerul,Pe o inimă așezatGata să se arate.

sintagme literare

5

Poesis

DANIEL DÃIAN*înainte să plec din această numărătoare inversă am aprins lumina deasupra podelei am spălat lemnul până la durerea animalelor care îl cotrobăiau și într-un târziu am turnat puținul într-un pahar până nu am mai știut nici numele mic al mamei în orice caz era senin tu erai parfumată din cap până în picioare trenurile aveau gările lor de A mare și a mic gândurile mele casante te ajutau pe tine să faci focul în sobă și pe restul lumii să se bucure de toată această mascaradă a unui juriu care cu mâna pe inimă jura pentru mine înviatul înviațilorși zău dacă aș putea merge chiar alerga cu un picior de femeie și cu unul de lemn tu probabil ai încerca din nou să realizezi un incendiu oamenii ar ieși în stradă să se obișnuiască cu protestele eu aș împușca fereastra în burtă până în momentul când fără nicio picătură de aer ar cădea la picioarele mele ca o moartă altfeldar toate astea după numărătoarea inversă care pleca și ea care pleca și el care plecau și ei într-un ecou absolut și stăpân

*și ce păsări grăbite să-și prăpădească specia prin tunelele unei lumi greșite de la început am văzut atunci când umblam mai mult mort decât proaspăt scos din cutia cu pantofi ce înălțimi contestau sticlele întoarse la originea muritorului de sete și ce forme de carne primeau lucrurile atunci când se întâmplau printre grațiile fustelor ridicate ca un parametru pentru poftăaici exact aici în acest loc eu sunt bărbatul ce înțelege cum să-și transforme zeul într-un zeu mai mic care numai în lanțuri știe să scoată la lumină tot câinele din el

*și când mă gândesc ce bine imiți cearșaful cu logica ta trecută prin toate gurile de pește pot afirma cu mâna strâns lipită sub împărația unui cui că sunt nevinovatul privitor care te iubește doamnăiar de aici și până la prăbușire nu a mai fost decât un pas destul de mult aș spune având în vedere că josul era doar un alt cuvânt de mestecat și trecut printre dinți ca un scuipat aruncat în sila străziiapoi am reușit să mă ridic din locul acesta unde toate lucrurile atârnau strâmbe am reușit să mă ridic și să umblu ca un om beat legat de o funie și urlând sunt eu stăpâne eu, animalul eu, conceptul eu, culoarea galben hai și eliberează locul din locul acesta hai și lovește-mă cu pumnii până când nu mai am nici măcar poftă să-mi aud inima cum se agață de viață printre coastele rupte cu dispreț de iubirea ta urcată din iad ca o bucată de pâineașa că vino doamnă te aștept albă mărturisită și goală să te întâmpli cumva

*după iubire am deschis sertarul și am scos împușcătura care urma să aducă imperiul hemoragiei mai aproape de titulatura singurei culori în viață desigur eram liber să cred orice din carnea acestui poem acoperit până la privire cu albul toxic al unui cântec rămas să încânte auzul așa în surdină eram liber să îți absorb frumusețea din care îmi grăbeam nemurirea și uite așa te părăseam în fiecare dimineață după dragoste schimbam așternuturile de sânge te îmbrăcam în alte haine în alt zâmbet apoi îți spuneam ridică-te și umblă peste întuneric ca și cum ar fi o altă întindere de ape

*dacă ne supraviețuim propun să ridicăm o stradă din trupurile noastre îmbrățișate unde ceilalți vii să își plimbe câinii scăpați din ei

Zi scurtă

Nimic mai rău decât apa neagrăPe care vii, domnule,Apa neagră care-mi trece pe sub fereastrăȘi pe sub masăȘi pe sub inima mea.

Eu am patru mii de hectare de crini.Eu am o armată de stele răzlețe.Nimic mai rău decât apa neagrăÎn care luna de fosfor se îneacă.Mă grăbesc să adorm și mă grăbesc să orbescȘi pândar să mă fac peste toate.

22 Era galben

Era rochia ta mai scurtăDecât ultima sărbătoareA cofetăriilor; Mari oreDe ciocolată îți bucurau inimaOre de mentă de fisticOre de grâu verde. TreceaUn singur tramvai, acelașiDe-a lungul întregii copilării:Clipa perversă a unei întâmplări.Erai ca o victorie dimineațaDe-a lungul întregii văi,Numai despre noi se vorbea…

Legat de ea nu știam nimic

A fost una din întâmplări: Aproape uitasem de ea când Ne-am întâlnit Eu la o masă ea la alta Eu cu ochii la părul ei leneș Ea cu sprâncenele în jurul striperului Care aducea pe un platou de jăratic Drăcușori Și pleacă dansând în jurul unei eșarfe multicolore Luând foc călcând și culcându-se Pe părul ei leneș de culoarea vinului dorit Trece prin fața bisericii „La Principate” și nu mă vede Trece prin mine și nu mă vede Dispare În umbra striperului cu drăcușori pe platou Eu îmi imaginez ceva probabil ceva.

sintagme literare

6

Poesis

DENISSE HUZUMdupă noaptenunu se face zi rămâne o întindere rugoasă îngălbenităde pustiu de tot ce nu vezi cu ochii cu mâinile de broască țestoasă acolo altcineva se odihneștepe spatele tău în mintea ta în casa unde camerele se închid singure roșii ca niște eșarfe sinucigașela asfințit la numărătoarea strigoilor care vin cu bărbi și părul lung întunecând numele iubiților apa și locul în care te scurgi singură în întâmplările tuturorîn decadența iluziilorîn întunericul mistic cu unghiile mici de spaimăînveți să așezi totul în genunchi

*

a fost viaţă urmează viaţădupă toate aceste nimicuri în care numai tu ai crezut nebuneşte a fost se spune simplu numai după ce ţi-ai ars gura cu toate cuvintele ţi-ai întins mâinile peste oraşe cu oasele rupte de atâta singurătate ţi-au crescut unghiile şi dinţiide durere o durere care trece care urmează după fiecare vocală crucificată cu limbaai adoptat păsări şi animale să-ţi umple trupul te-ai trezit gol pe culoare în spitale părăsite de nebuni nebunii de toamnăşi nu nu eşti trist

inventezi o dublură să-ţi poarte dezamăgirile să te spele până devii puţinşi poate cineva se va opri să pună un strop de apă

*

în bărbatul acesta trăieşte altcinevacare nu risipeşte nimic îi simt unghiile sub hainelângă fereastră miroase a toamnă întunecatăa pustiuprin degetele lui treccu sufletul galben mai mic mai puţinexistă un moment de graţie în oricechiar şi în moarte

*

ea cuibărită in coşul copilăriei cu noaptea peste umerio pălărie în care numai florile soarelui zâmbesc ludicel şi câinele numără străzile memorând dimineaţa o uităcu mâinile cu privirile de sârmăîn fotografii numai rugina astâmpărăprafulca un soldat flămând

*

oamenii par să nu fi plecat niciodată dar nici statui nu suntși totuși suntem singuri într-un ținut

care ar trebui să însemne ceva mai mult decât o depărtare o alegere care l-a format o gratificareacolo balansăm numai cuvinte scurte fără a le atinge cu o acuratețe antropometrică numai iluzia are logică este precum o sită pentru toți anii parcimonioși slăbiți din umeri naturalși totuși existăcâteva cuvinte de gardă un loc necunoscut olfactiv intimitatea în care vom locui

*

deasupra rândurilor îmi trec inima odată cu mânaca într-o vale în care totul se surpădin mers din sunetele egaleîmi amintesc cum uit nume din lemn de animalecasa şi drumul crescut între coasteo singură absenţă mă îmbătrâneşte noaptea târziu

*

să te așezi pur și simpluîn locul tău intens căutat până la umeridistanța se faceo pânză de lacuri o pâine secată în palme atâtea drumuride gleznă el se prinde-n mărgele lichide înaltepe spatesunt lucrurile toate împuținatetrupurile se măsoară milimetric în scintilații neterminate cu gura scăpată și arsăorganictrebuie să-ți visezi mâinile goale nerușinate

sintagme literare

7

Poesis

GABRIELACREÞANMaeştrii din Cracovia

Iarnă de iarmaroccu maşini de război respirând foarte aproapene prefacem că nu le vedem. mâncămpeşte crud dintr-un coşabsolvenţi ai universităţii din Cracovia

lângă roata noroculuil-au tăiat ca pe viţelul cel grasdin ajun se muncesc lefegiiisă urnească de pe butuc capul de idolsudat

oameni fameni impenitenţi impotenţisfredelind chiupuri de carnecei dinăuntru ţipă prelungeuforic

ne prefacem că nu îi vedemînşirăm pe de rost logaritmierezii matematice se scutură-n coş ca monedede auraşezate pe ochii lucioşilor crapide contrabandă

l-am aşteptat. l-am uitat.

spre ora ceaiului disputele s-au răcitsilogismele, sticlă curatăpromisiunile? sloi. ce ne rămâne?marea cu sarea

şi numai cinci peşti de împărţit

să tot saturizarafi, dropacişti şi atâtea snameniiîn soldă. neştiutoare de carteurdia calicilor miluiţi c-o cinzeacăflataţică o cizmă domnească pe noadă le pune-o pecete

bătătoare la ochi. ne prefacem că nu observămargăţimea săracărăfuindu-se pentru o coadă de peştecu lupaniilângă roata norocului învârtită mai iute de suflularuncătoarelor grele de flăcări

care vopsesc în ocru animale de pradăoameni de pradălegaţi fedeleş, prăbuşindu-se cumari monede de aur pe ochi

a fost uscăciune şi frigs-a cheltuit multă muniţie. până târziua lucrat ghilotina:sclipirea ei sadică. seniorială.

în curtea interioară l-au spartca pe viţelul cel grascu ajutor mercenarlângă roata norocului care zdrobeşte încetmădularelefemeile ţipă prelung. euforic.

de partea noastră au fost noapteaşi ştiinţa maşinilor de războicelestefierătănii cu aripi, pânze şi roţidin care am coborât. eviraţi.absolvenţi ai universităţii din Cracoviaîn iarna de iarmaroc disputând marea cu sareamâncăm peşte crudalbi la faţă. fără faţă.

Miserere

Doamne, cum mai plouă în patul ăsta al meu, cum plouă şi norii cum uruie ca în ajunul Apocalipsei cina e gata – în mijlocul mesei bogate scânteiază mănuşa însângerată a mirelui; unde sunt oare convivii cei palizi, tovarăşi de jocuri fără noroc, cu obrăzare de ghips, gălăgioasa lor turmă s-a risipit pe la alte ospeţe. Doamne, singură stau în aşternutul gol şi umil ca urma lăsată de piciorul săracului zgâriind pe pereţi un text lacunar tablele legii după o interpolare târzie; îmi sfâşii cearceaful şi strig din rărunchi de profundis clamavi şi chem făclierii, dar nimeni nu se mai naşte, toţi şi-au luat tălpăşiţa chiar şi măscăriciul de înger m-a părăsit. Doar tu mi-ai rămas, histrionule trist, incoruptibil martir cu o mie de măşti sub care nimic nu se-ascunde – când le dezlegi, cu trosnete iuţi umbra ta îmi aprinde perdeaua. El vine-n căruţa de bâlci, cu tălpile goale, el, domnul cernit, aproapele nostru, care mi-aduce mâncarea.

sintagme literare

8

Poesis

GEORGESTÃNCIULESCUsecunde, abur

un fel de linişte amestecată cu teamă.un fel de dulce amestecat cu amar.un fel de îndrăzneală amestecată cu laşitate.o inimă, două, zece, mai multe.peste care se scurge un fel de viaţă.

creionul chimic

tatăl meu - cu ferăstrăul în mână cu dalta şi cuie de zece în buzunarul stâng printre grinzile noduroase de salcâm zicea el „ca să avem carte“ce-o mai fi şi cartea pustiul din pustiu când te ridici uşor ca fulgul numai linişte e Uitare uitareşi la piept vai! creionul chimic pe care nu mi l-a dat niciodată zicea - carte să aida, moarte

elegie la chindie

nori de coniac prin părul ei tulbure şi casa scării e inundată de lacrimi.nu mai vreau să fim trişti, nu mai vreau să fim sobri, nu mai vreau să mâncăm în tăcere. unul la altul cu spatele.să vibrăm, ştii ca atunci când ai desprins luna

şi mi-ai aşezat-o în palme. şi gura ta era ca o ciocolată fierbinte, ce simplu. ningea. cu fulgi îndrăgostiţi peste hainele noastre.melancolie. desenez flori de nu mă uita pe măsuţa din bucătărie, iar aerul îmbâcsit de tutun mă deprimă. viaţă - facturi la micul dejun, prânz şi cinăAiurea.

pact

n-am reușit să adorm fiindcă nu m-a lăsat Neruda am un pact cu neruda îl citesc numai după miezul nopţii mă încalţ în pantofi cu toc o femeie ştie sensul doar ea în singurătatea trecerii clandestine la etajul doi există viaţa strecurată pe reverul hainei dă-i tu primul cu zarul eu am intrat în postul crăciunului dincolo de ziduri scânceşte foameaîmbătrânită deriduri

dacă nici asta nu-i dragoste

perechea mea de blugi lângă perechea ta de blugi tricoul meu de la mall şi rochiţa ta cu bretele costumul meu de oraş sub fierul tău de călcat apoi ar veni: ceaşca de cafea şi zahărul (deseori lipsă) în dimineţile fără chef de serviciu şi tot aici mai adaug întreg ritualul micilor contradicţii despre cum ar trebui să ne comportăm cu irina

când plânge fiindcă nu are voie să aducă animale în casă of, da, uitasem – toanele mele liricee-atât de mult că-mi ajunge să pot purta în spate o lume

port semnul trecerii mele prin mine

ţii minte vara lui 97 poate sărbătoream mersul planetei pe jos. zece cm mai înalt decât tine. măsuram cu zâmbetul linia sorţii. era foamete mare. dar ce conta purtam două perechi de blugi evazați în buzunarele de la piept dragostea se simţea ca acasă. ne sărutam pe îndelete da da fluturii zburau nestingheriţi prin stomac. acum ne-am tot aşezat care încotro te mai sun uneori de teama invaziei libelulelor negre abonatul conex nu răspunde vă rugăm etc târziu îmi reproşezi nostalgia mea perimată ori faptul că am o memorie impecabilă uite la naiba scriu aceste nimicuri poezii bolnăvicioase care îmi scormonesc organele în special inima

Nici nu mai ştiu cum te cheamă

Bărbaţii uită atât de uşor recunosc. Ioana Maria Laura sau Vera iartă-mă că ţi-am pierdut numele. Poate acum ai patruzeci de ani ca şi mine. Şi eşti căsătorită ca şi mine. Şi ai o slujbă bine plătită un birou călduţcu ferestre mari unde întârzii uneori seara să priveşti plină de nostalgie cum se aruncă luna în fântână. Şi să te gândeşti la toţi bărbaţii tăi din trecut care ţi-au mângâiat coapsele fiindcă femeile aşa sunt au o memorie fantastică în piele.Noi uităm mai uşor recunosc de-aceea trăim atât de puţin.

sintagme literare

9

Poesis

IULIA ELIZEInformal state of mind E noapte și frig eu ies cu gândul ăsta tâmp și ușor la vânătoare de perseide… universul e umed, și de aceea… din cauza asta ne-am născut noi din stele, de aceea ne plac piersicile și vinul de pe buzele frumoasei întâmpinări... lângă mine e Dragoș, pentru el prind stele în pumn, Dumnezeu este... unde? poate din greșeală Îl găsesc sprijinit de o stea poate Îl vânez, de nebună, cu un gând foarte albastru și atunci mă voi transforma, dintr-odată, într-un delfin jucăuș așa mă va pedepsi Dumnezeu… Dragoș, trezește-te, ți-am cules din pădure pumnul ăsta de stele... Dragoș, ascultă-mă și trezește-te... Nu, el doarme în liniște, cuibărit ca o frunză uscată la marginea patului, ia să sting eu lumina! …apoi sting și stelele Numai Dumnezeu nu se stinge.

Cântecul tău, Harishima hei tu nu știi cum se joacă Harishima cu mâinile cele două aleinfinitului care cade cum le spală de tină cum le înverzeșteîn mâinile salecum se gândește la tine

Hanayomede ce oare bate clopotul ăsta alb de deasupra?da e doar un clopot de stârnit flori de piersic…

părul lung prins la spate/ sandalele cu care pășește pe nisipul fierbintehaina lui albășimărul care dăsă se rupăalăturinu spune nimic/el intră în templumâinile lui frumoase căuș ca și când ar închipui astfel un înger ca și când ar ocroti, cu adevărat, un înger în palmeal tău oropsit Harishima

nu știi de ce îi spui, totuși, „iubire”acestui templu japonez pe care îl clădești, Hanayomedin hârtie de orezcând îți iese, cu adevărat, acest dificil origamipesemne o floare de tei care cade ți-a șoptitundee, cu adevărat, Harishimael încă vorbește vrute și nevrute cu îngeriiștiilămpașele roșii au ajuns cu bine în valelumina a ajuns cu bine în vale Hanayome

de cesusură apafrumoasă Hanayomepentru iubitul tău, Harishima?

firul ăsta de apă curatăoglindindu-ți degetele tale, Harishima, în timp ce-ocrotești…

nu pot să spuncum îmi cânta deunăzi Harishimasă tacca și când voi nu v-ați fi rătăcit niciodatăcăci pe cerse trezește femeia cu chipul ei moalerotund

și galben, galben de ură.

Poem cu zăpadă și alte obsesii văratice

Ne-am cufundat în flori de păpădiecând sufletele ne erau rotunde,precum cireșe coapte, muribundepe buza unei îngere cu ie.în puful moale ne-am lăsat pe coate,cu ochii ațintiți înspre azure,și încă mângâiam un sfârc de murece, violet, îl răsucea Hecate;

Cum cerul ni se prelingea pe gene,ne înfășam piciorul de zăpadă cu stele, când ninsori stăteau să cadă,pe floarea păpădiilor perene;când glezna-mi strălucea, înfiorată; un secol se scurgea în trei secunde,ca murele, de altfel, muribundepe buza unui înger fără pată.

De-atunci, fereastra mică mă ascunde(zăpada cărnii mele mă-înfoiară;)doar uneori mai pot să fiu ușoară,când îngeri trec cu penele rotunde.

Mica sirenă

ca o sirenă cameleonică în vis după arcușul pleoapelor tale m-am închis în mare și am aruncat cheia în sipetul scoicii implorând nașterea perlei spre conștiința supremă, spre marea cea mare alerg în moarte cu picioare de pește cu fiecare zi sunt mai vie și mai în moarte paradoxal nu mai îmi simt mâinile aripi-înotătoare o statuie de prinț învelită în alge acesta este refrenul dragostei mele ca și cum peștii ar fi fluturi ca și cum crustaceele ar fi stele cu colțuri de piatră ca și cum o statuie ar putea să prindă viață sa îi crească coadă și solzi si căluți marini să-i plăsmuiască o inimă caldă de nisip

sintagme literare

10

Poesis

LIVIUVIªANcântec în tăcere nimeni nu întreabăde umbrenimic nu se faceîn amintirea zilei pierdutedoar lucrurile par a fi așezatela feldoar liliaculamăgit de soareleivit nefirescîn pieptul ierniisclipitoare lamă de ghilotinădoar liliacul alba înmuguritprea devremepe catafalcul tăceriiun spasmal versului nerostitnimeni nu întreabăcine a furat anotimpul

tarot poetului Octavian Mihalcea

ca să trăiascăpoetul vinde iluziidureros de ieftinamanetează metaforesclipitoare penițe de aurde la frânte stilouri vechi chinezeșticălimări de cristalmurdare la gurăde păcatul cuvântuluiamanetează versuripoemeuriașe roiuride musculițe bețivelitere îmbălsămatehieroglife care îți fac semn cu degetulsă te apropiibine-ați venit în raiul oniricpoetul a deschis pentru noicartea cărțiloruriașul tarot al pierzaniei

chipul tânăr

mi-am pierdutchipul tânărîn argintul unor perfide oglinzidureroasă magierisipire de mici bucurii

o astfel de rană se vindecă greuurmă de cuțit a rămas în oglindăvăd pustiucicatrice adâncăvale a timpului fără întoarcerechipul tânăr se uită peste umăr în viitorca și cum ar privi poemul neputințeiîn ochimi-am înstrăinat tinerețeazbatere fără folospasărea destinului a zburatcu măștile copilărieiîn pliscs-a pierdutîn argintul oglinziisau cine știepoateîn cer

Marele paj poetului Octavian Soviany

l-am întâlnit pe Baudelaireîn carne și oaseîl însoțea un pajvenit de la Orient

scutierul purta sub brațo tălmăcire groasăși o scrisoare de supușeniecu tot feluri de lămuriri

bătrânul ne-a făcut semnsă ne așezăm la masa lui bogatăam băut și am cântat împreunăla clavirul de fildeș al nopții

Inima poeziei

scântei albastreardpe noptiera mea pentru ochelariși doctorii amare

am aprinsversuri de santalîntr-un bolținut de Pythiaîn brațecenușa lor mă conținejarul de carne îmbătrânităaprinde întunericuljoc sibilinic de artificiipe firida ceruluie tot mai frigla marginea galaxieidesenezpe table de lut arsinima poeziei

pași de vals poetului Mircea Brăilița

am un prieten care mă cheamăla o întâlnire de searănimeni nu mai umblă pe aleea luirăstignită în semn de cruce cu alte alei

mă cheamă să-mi recite cuvintele unui valsrămas fără divina muzicăa vieții cheltuite în folosul poeziei

nimeni nu știe dacă peste inimăcămașa de zăpadă i se încheiesub pământ cu bulbi de lalele

călătorie

mi-e frică să nu mă afundși mai multîn imaginea din iaza pădurii

deasupra meao mierlă zboară spre cuibcu un cocon de îngerîn colțul pliscului

am visat că trebuiesă-mi leg singur la degetul micun bănuț de aramăpentru luntraș

atât de înaltatât de înaltmi se paretărâmul celălalt

sintagme literare

11

Poesis

S-a dat pe sine josa îngenuncheat și a strigat după amar de ani:Doamne!

Și s-a făcut luminăapele învolburate s-au retrasîn fața lui s-a întins o pășune cât grădina din curtea satului în care a copilăritși o blândă mioară i-a suflat pe suflet.

Abia trezit parcă mai întinerita dat fuga la troiță să aducă o cofă de apăpentru miorița care mult tăcea și de sete se usca.La întoarcere pe locul ei se-afla un lacîn care se vedea cum strălucea- el, nelumitul care până atunci se perpelea nedându-i sens luminiicare-l orbea, abia atunci a înțeles că-n el stă tot acest rai de suflet numit viață,iar ea miorița a fost doar prelungirea lui Dumnezeucare i-a îndepărtat din suflet umbra,

și dintr-odată a simțit cum creșteînceputul neînceputprecum bobul de grâu pus la încolțita înțeles...

LicuriciulÎncep să cred...până aici totul este frumos și binechiar e cald. Atât de cald...Ce-o fi senzația asta de preabine?O fi de la crimă ori de la lumină?Dar care lumină? Cea îndelung căutată în mlaștinicase, oameni...prea mult artificiuchiar și în oase.

Dacă n-ar fi carnea cum ar mai umbla umbra?

Ar sta căzută într-o pasărecu aripile întoarse cum am stat și eu

MIHAELA AIONESEIAm știut...

Am știut chiar de atunci de când cerul sub copitele lui m-a rostogolitcă în lume nu se umblă cu tălpile goale nici măcar prin omăturmele lăsate ar ademeni în grabă haite de câiniși-ar aștepta sfâșiate lângă o cruce să se întâmple nu știu ce minunidar minunile sunt pentru cei creduliși eu nu-s, Doamne, nu-s!

Doar teama din umbra unei rugăciuniîmi dă uneori târcoale ca o vulpe și-atunci devin argintie precum înțelepciuneaîmi deschid sufletul larg cât să mă cutreiere de la un capăt la altul o planetă de oameniși-s bun, bun de pus în tun...

Numai bun de îngropat de viusub maldărul de pași încrâncenați în saldale cu toc cui și bocanciai tăi, ai lui, ai orișicuidar chiar așa Doamne, chiar așa, de ce mă lași al nimănui?

De ce și până cândsă tac, să plâng, să îndur nădușealadintr-o oaie îmbrăcată în blană de lup?

Mai bine mă duc...Într-o turmă de lupi pot și singursă m-arunc.

Nelumitul...

Și iată într-o zi din prea mult soarearuncat în fațăs-a produs naufragiulsufletul lui s-a făcut arcă în care avea un singur locpe cine să ia când cerul lui avea atâția oameni câtă frunză câtă floare...

până când unui licuricii s-a făcut milă și mi-a strigat:– Ia de bea!

Și am sorbit, m-am sorbit până am devenit...

Adânc de fântână eramprintre șerpi și bălăriicăutam un izvor să mă spele de păcatși el nu se vedea, nu conta,vâsleam printre himere și strigătefără să știu care-i al meu, care-i al lui.Era acolo și El...mă căutadar nu vedeam de brațele care înaintau să fugă în loc să cadă în rugă.

Câtă trudă, câtă trudă, Doamne,până m-am împiedicat!

Atunci am văzut licuriciuleram de-o teamă, de-o seamăcu baba oarba, joaca primită în darîn acel decembrie blestematcu izvorul pe buze înghețat și un orbînotând într-un orb.

Dimineața pe tâmplăDimineața mi se așează pe tâmplăvirgină lumină nepătrunsă de umbra întunericuluiîn care zac spaimele cu brațe ridicategata să prindă semnul de îndoială desenat de o cută în creștetul inimii.

E atât de mic spațiul dintre tine și restul lumiiaproape te confunzi uneoricu zgomotul nepăsareamila e un înger ascuns într-un colț cum un cățel sub o mașină neînscrisă în circulațierareori se arată de teamă să nu-i reteze cineva aripile înainte de a-i crește arborele cu fructedulci care îl va înălța la cercu toate vinile adunate în el.

Fără a măsura rănile cerșetorilorascultă tânguitul șerpuitulsuspină se închinăcheamă în ajutor fluturiiacești asistenți ai iubiriisingurii mesageri în stare să accelereze pulsul în umbrelecare uită să măture străzile pentru ca a doua zicerul să reverse dragostea lui Dumnezeu peste noi.

sintagme literare

12

poate odatăva veni dimineațadin umbra mea se va ridica o pasăreclătinându-mă voi înaintachiar dacă singurii pași vor fi în jurul casei mele

e vina meae și vina mea strigmă stingmă fac scrum să-mi împac lumeacu lumeacu mine e altfeltăcerea mea e o revoltăo scurtcircuitare de cuvinte între inimă și dințieu sunt fumuleu sunt caligrafia unui roi de fluturi albi împrăștiați de o lumânare stinsă

donez plămân celor ce nu mai pot să strige în extaz donez plămâncelor ce vor să cânte cu furie

să-mi mai spună mie cineva că fumatul ...

să-mi spună mie cineva ce dăunează și ce nu

mă auzi veșniciene auzi

acolo

încoloîn co lo na țiîncolonează-ne șiteme-te înfricoșător detăcută istorie dacă în sângele tău ar scrie dragostece uimitoare ar fi lumea

siguri în dragostevom privi cu ochii păpădiilor câmpul caii vor veni să se adape din venele

noastrepăsările își vor reconstrui cuibul

învârtim speriați câteva oaseplângem ca orbii care dau de apă printre firele de iarbă iluzionistul își va face în continuare numărulca o ironie poateîn hainele largi ale pământuluine vom povesti unul altuia

viața noastră de omizi

visele noastre de fluturi…

praf în picioarele alergătorilor poezia e o risipireun dezmăț al nimicului spiritualcopiii mei să nu mă vadă micșorându-măsă nu creadă că voi plecafără să-mi iau la revedere

scriu pentru vocicare nu știu ce se poate întâmpladar vor să coboare în întunericdupă adevărîncerc să mă ascundpelerinii mă prind sub picioarele lor

alergaţi căutaţi…

minuscula mea existenţă prin voi se va reproduce în cel mai mic amănuntși grațioasă ca o balerină poate va dansa pe vârfuriîn cutia muzicală a inimii cuiva...

twilight IItu mă visezi dar eu...eu nu existo mută avalanșă mă cuprinde un pic mai amși-n aerul cubistpământ de stelepe nisip voi vinde

voi vinde toată-această veșnicieașa cum enu-mi este de folosîn gândul apei barca de hârtienu este bunănici măcar de ros

tu îmi vorbești eu nu vreau să audce-ar fi perfect în lumea asta nouăacelași cuib sub două păsăriudși-o ploaie care-mparte ceru-n două

și dacă mă auzinu eu vorbesce doar ecoul țărmurilor talecare-n pustiul lor ademenescfantasma meacu părul lung și moale...

Şi dacă tacprin cuvintele mele te privesc în ochinimic altceva decâtdinte pentru dinte acestei vieţi

i-am văzut întunericulam simţit din plin fericirea celui săraccu duhulsunt un om întregîn pieptul meuîncă se mai deschid ochii unei fetiţenu am coşmarurinu visez în somnsunt copilul propriilor mele neputinţeculoarea mea preferată e galbenul pai şi seminţe cu care acopărsfârşitul fiecărui poem scris

Am râsşi mi-am zis: sunt pregătită pentru viaţăn-am luat aşteptarea în seriosşi aşteptareami-a întunecat încet minţile

trează fiind mă credeam un felinar viu dansam în cercuri pe străzide spaima unui lup invizibil

acum sunt aici zâmbesc cu inima în dinţistrâng inelul unei singurătăţi dezamorsantesunt în putere sunt ocurajoasă cu viaţa meaîn mijlocul străziia rămas doar lupul acela de îmblânzitmă priveşte aşteptând să-l cheme cineva în casă

MIOARA BÃLUÞÃ

Poesis

sintagme literare

13

Poesis

pe la 7 ani știam exactfericită în aceeași zi la rând eram învățătoareaviatoare balerină și doctoriță mare de copiipăpușile mele erau sănătoase modite ziceau poeziibunicului dansam îndârjită pe vârful picioarelordansuri de la balul în căminul culturalcu gândul la cel 1 leu din mâna-i pentru bomboanesus în cireș nu fără frică trăiam ora de zbor cu grauriizarvă mareerau foarte guralivipovesteau între eimi-amintesc ziceau / oameniischimbă pământul neliniștiți până ce mor șiaduc pe lume copii cu mâinica mânjita ce se holbează mai jos la noio da în socote n-auziți tot spune întrunavârful ierbii cel verde și drept verde și drepto vedeți acu îndoaie frunze de salcâm șiface cu dinții modele în ele (mă minunau)n-are astâmpăr de loc e clar odrasla-i un pui de om doar/ a doua zi o luam de la capăt parcă-i azi cumvagândescmă uit în jurcum pe vremuritocmai cântă vântulsau plânge ?copilulăstacu aripi de simțuri

văd ziuaadoarme seara îngeri pe chipuri şi flori(zâmbetele lor tocmai roșesc orizonturi)mame blând pe copii cântându-i în somn

copiii visând despre mame – pâini iertătoare şipâinilegândind la colţul grâului(şi-n noapte cred) în lumea mea mică mică steluţa aceea mică mică ce nu se opreşte să clipească la dreapta mai sus de lună şi petalele trandafirului albe ca oasele mamei adânc sub colțul ierbii azi ca pachet întreg cadoul zilei mie

miercuri „Pe cer astăzi multe păsări în zbor ciu-pesc din timpanu-i rotund și albastru, din măreția de liniște dumnezeiască, mai jos, pe pământ dacă te uiți atent vezi oameni, răceala le îngheaţă pe obraji gal- benul în fâşii de alarmă, dansează cuvin- tele lor valsul mirărilor, rânduri-rânduri mărşăluiesc în alai, bat tactul în adâncuri de toamnă, stânjeneii lui Muri din net miros în mov parfumuri de patimi,cad fulgi, Crăciunul pâlpâie deja pe mese lumânări.” (referat cam informscris de Catocala nupta reginei Amorphscrie unul zilnicsunt martor) vântul taie cu recestrănută-un perpetuum numără plecări şi venirițigarateama

NADEA MAREK-WARTMANN

marţi

cafeaua taie cu amarul elanul cârpei de şters zgomotul zilei şi fumul ţigării pictează un soare pentru irisul din sinapse ca variaţie

ziua începe cu paşi de teamă menuetul pe covorul de brumă ţesut de Venus în noapte cu zodii de singurătate

patina recelui dă semne de plictiseală IPod-ul tușește simţuri din note tastaturii îi e silă de vise cu ofuri

doar sufletul e liniştit rumegă încet tacticos din biblia lui personală arsă de vară empfehlenswert

percepție s-a mai scrisdatoamna e cea cu degetele recitremură la scrisul liniei drepte șise mândrește cu ploi plictisitoaregânduri pline de spam

e amiază - se arată soarelespală brutal ca persil ochiirătăcirile lor prin veștedul timpului

întorn foaia

azi nimic negativ

lasciv așez o frunză roșie pe buzeculeg harnică mirosul merelor coapte și funigeiam de hrănit 3 anotimpuricatedrale prusace alergiile lormilimetrul exact catalogat de Frau Fleiss(mă pufnește un fel de râs)mi-e rușine

verdele plângeluptă pe viață și moartei-aș spune de milă-o minciunăuna frumoasă

mai binedouă

douăo sutăfrumoase cât frunzele-n toamnă

sintagme literare

14

Poesis

Acum

Respirația ca un fum de cânepă indianăTras adânc în piept.CCa un abur atemporalAl copilărieiAmintirile revin,Cu o calmitate nelumească.

Vibrații spiraliceNe ies din chakreleGrumazelor,

Vibrații spiralice.

Poezia nu vine când vrei tu, nu pleacăAtunci când tu îți dorești.

Fiecare zi e subțireCa un tăiș de cuțit;Fiecare om pe care-l întâlnești E o extensie a ta,Peste timp.

Cine te privește atent își dă seamaCum e croiul cărnii tale.Iubitele tale de fumÎși descuie, pentru tine, Rodia fierbinte și suculentă – cuibul lor de taină –

E plăcut aici; pe semiîntuneric;Ai vrea, acum, să auzi poezii careSă te apropie,De Cealaltă Lume.

Te comporți de parcă ai ști precisNumărul firelor tale de părDe pe cap.

Pe masă, pe o farfurie galbenă,Au mai rămas două nuci verzi.Te uiți cu calm la trecutul tău transparent,La trecutul imprimat La indigo-ul memoriei.

RAULBRIBETE

Vezi fiecare detaliu dimprejur.Calmul instalat în Faldurile perdelei;

Fereastra prin care trece Tiptil lumina zilei ;

Cărțile care s-au închisȘi s-au deschisÎn tine,Pentru totdeauna.

Pentagrame

Ți se rotesc în ochi aidomaCapacelor de anvelope în mers.

Senzația de foameCa un ușor nor de tămâieTraversând camera.

Privești cu strângere de inimă cumSoarele de septembrieE ciobit la un colțCa o placă de vinil Pe care cândva o preferai.

Pentagrame fosforescente Ți se rotesc în ochi asemeniCapacelor de anvelope în mers.

Totul în jur vibrează, aerul vibrează,Înregistrezi realitatea pe retină, atent.Parcă ești o entitate olfactivă, Un trup, translucid, De mosc și vanilie, de rom și ghimbir, De lavandă și regina – nopții.

Ai inimă de cârtiță bătrână,Ridat ți-e doar creierul, atât.Creierul tău savant, de inox șiAlpaca.

Când erai puțin mai tânărPreferai în mod deosebitPlimbările solitare, prin ploaie,

Uneori te descălțai,Umblai desculț pe caldarâm,

Nu îți păsa de nimic,De absolut nimic.

Acum, ai trecut și treci în paso doble – tu și umbra – Prin această cameră,Din această casă,Din acest oraș,De pe această Planetă.

Treci ca limpezimea unui gândÎn limpezimea altui gând.Inima îți este ușoarăCa o păpădie încă întreagă.

Ce bine este să știi că eștiDeja etern,Că mirosul de bitter suedezÎți amintește de copilărie,Să simți cum acești perețiDe care ești înconjurat se topescȘi tu de asemenea te topești,Devii foarte ușor,Ca un spirit bun venit aici,De foarte departe.

Pare ciudat că la început amAdus aminte de acelePentagrame

Care mi se roteau în ochi,Amăgitor.Dar tot ce am în acest momentEste liniștea asta de Marți, 22 septembrie – un septembrie atemporal ca și mine –

Anii nu mai contează demult.

Contează numai inima taCare a prins rădăcini,În inimile celorlalți,Prietene.

Mă îndepărtez și mă apropii De mine însumi,Ca un bijutier versat,De un diamant foarte rar;

Fiecare muchie a luiA fost cândvaO suferință a mea.

sintagme literare

15

Poesis

O alergare spre pădureDă-mi mâna, repede, trebuie să plecăm -un fluture mi-a adus mesajul pe care-l aşteptde la-nceput, de când mi-ai spus întâia oarăcă nimeni nu poate trăi decât în sine însuşi:în Poiana cu Flori se pare că s-a deschis,în sfârşit, un loc pentru degustarea adevăruluică doi înseamnă mai mult decât unu lângă unu.Nu mai sta pe gânduri, iubito, dă-mi mâna, să facem din momentul acesta un mic început -ne vom împleti degetele, vom alerga spre pădureşi poate că preţ de o clipă ni se va părea că prin falange ni se scurge un fluidcare nu este sângele niciunuia dintre noi.Acolo, în Poiana cu Flori, ne aşteaptăvisele noastre de copii inocenţi,care nu s-au stins, au căpătat doar contururi de ceaţă.Fiinţe diafane, care nu ştiu ce-nseamnăpovara cărnii şi tirania gândurilor, şoptesc prin iarbă şi clatină frunzele fagilor,iar soarele, n-o să-ţi vină să crezi, străluceşteca-n ziua când ţi-am sărutat pentru prima datăpleoapele tremurând de prea multă fericire.Desprinde-te, iubito, de toate nălucile vremii,împinge cu piciorul stanele de piatră ale trecutului,stinge ţigara, pune jos cana de cafea,dă-mi mâna şi hai să plecăm chiar acum - până nu-i târziu, până nu se-nchide.

O scufundareSă mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi,în albele trunchiuri strămoşi să ne descoperim,pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi,cu gustul de sân al fragilor să ne dedulcim.

În apă, cu salturi lungi se-ntretaie peşti mici, argintiişi verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc.Sub frunze de brustur se-ascund ciuperci cu adânci pălării,pe care le vom saluta cu salut boieresc.

Hăţişul să-l străbatem în salturi, cum frumoşii tâlhari când albe de spaimă domniţe răpite-ascundeau ,cu emoţie să căutăm locul unde urşii cei maridin scorburi vechi elixirul tinereţii îl beau.

Acolo, prietene, la pământ să ne-ntindem cuminţi,izvoarele ierbii cum cântă să le ascultăm,liniştitoare pe-obraji să simţim respiraţii fierbinţişi-n uterul cald al pădurii să ne scufundăm.

Duh

Dormeai atâta de frumosîn aşternutul tău mirosind a levănţică,încât mi-am oprit gândurileîn plin arpegiu - nu cumvasă-i tulbure pe îngeriicontemplatori.

M-am aşezat în tăcerepe covor, mi-am prinstâmplele în palme şi am stat.Apoi am deschis ochii şi, iată,Duhul lui Dumnezeu se purtape deasupra pântecului tău.

Beţia

Iţi mai aduci aminte, prietene, ziua aceeaîn care beţi şedeam amândoi, afundaţi în fotolii, cu lacrimi de ciudă pe obraji şiroindu-ne,pentru că nu mai ştiam unde ne sunt praştiile şi pantalonii cei scurţi cu buzunare la spate?

Mai ştii cum ne strigau de-afară băieţiica să plecăm mai repede spre Valea cu Brazişi de acolo mai sus, către Poiana Narciselor,cea numai de noi şi de bătrânul pădurar taciturn cunoscută?

"Dar haideţi odată, ce tot faceţi acolo?" strigau "ce credeţi, că o să vă aşteptăm toată ziua?"şi aruncau pietricele în geam şi fluierau ascuţit cu două degete băgate în gură.

Dar noi nu ne puteam ridica, întindeammâinile către carafa cu vin şi mai turnam în pahare,ne afundam mai adânc în fotolii şi închinamîn cinstea lor, a celor care nu puteau pleca nicăieri fără noi.

Îţi mai aduci, prietene, aminte cum într-un glas ne imploram soţiile să lase frământatul aluatului şi să ne caute străvechii tenişi cu şireturi late, capcanele pentru prins păsări rătăcite prin poienile inocenţei şi destrămatele pe la umeri tricouri cu Beatles, Pink Floyd, ori Santana?

Mai ştii cum se prefăceau că ne dau ascultare,cum coborau în beci şi se urcau până în podşi cum veneau apoi să ne spună că ceea ce căutăm noi nu poate fi găsit nicăierişi ne aduceau, ca să nu mai plângem în hohote,dulceaţă de trandafiri, pandişpan şi cafele?

Ah, prietene, de vinul acela din nou îmi e sete...şi iar mă cutreieră dorul de fluturi şi vrăbii.How I wish, doar atât pot să spun printre lacrimi:how I wish you were here!

RAUL SEBASTIAN BAZ

sintagme literare

16

Sentimente, idealuri, minciunidespre ce mai scriudespre nimic doamna meaadun așa ca o nebună de prin viațăîndes totul în minesentimente idealuri minciunimoarte nu am doar morții din partea părinților meie bine să ai ceva din partea cuiva în rest dacă mai văd vreo icoană pe drummă închin la ea și ei îi dau lacrimilee de la vopseaua proaspătă îmi spuniarba nu se ia pe degete așa ușoricoanele nu plâng dintr-o dată pentru nimeni

nu nu plâng ce-ți veni doamnă cu batistamai bine saltă-ți genunchii la gurăpoate ai rămas grea cu mamaam fost în cimitir azi noapteși era atât de bucuroasăde-au ieșit toți morții pe alee la plimbare

vedeți doamnă eu am uitat că la naștere se plânge

Poetul e de admiratașa cum o zi nesocotită în calendar și totuși o zidusă cu vorbala masa unde stau cu prietenii mei poeții - alcoolici prin alint i-am numit vor a se ridica de pe carourile unei fețe de masăpaharele cu vinevident și eumă aflu!mă aflu în treabă cu primăvara astace să fac mi-a înflorit deodată în mintele spun iubindu-le mâinile cerneluitenu degeaba nu în van v-au fost trimisemâinile astea și apele mi-au invadat irisulcând paharele nici măcar nu apucaseră a se ridicade pe carourile unei fețe de masăiar asta era de admirat

Aport amicehai cu literele mari mai sussă-ți vadă și ție omul fațasă te vadă așa puțină cum eștiîn capul oaselor cum stai la cerșitca un maidanez plouatalungat de acasă sub cerul liberah libertatea de unde s-o iauați auzit cumva de libertatese vinde se împrumutăse dă cadou sau premiu dincolo de viațăeu nul-am trădat pe tata azi noapteși bestia mea se ridica în trup învingătoarel-am îngropat în viațămi-ai zis“uite ăsta poate fi un vers” – l-am îngropat pe tata în poezieștiu prietene știu ce am spusmă doare gândul dispariției luicând va fi să fiemai mult decât înmormântarea clasică realămai mult de cât îți poți tu imaginacu masa goală și scaunele muzicaleîn jurul cărora am alergat în copilărieca să iau locunde să iau locdescrie-mi tu o vreme ploioasăun câine maidanez din care să-mi faci omsă-l prind în lesă apoi să-i dau drumul în lumesă se tot ducăhai aport amicegăsește-ți libertarea și nu te mai întoarceniciodată

Credă-măSuntem poeți cu toții Crede-mă Îți vorbesc din amintiri E vremea noastră Când poezia se scrie ușor Fără a crede în poeți Nici nu suntem poeți Crede-mă Îți vorbesc din amintiri Îți spun că tatăl și mama ta Au fost ucenicii lui Iov

SILVIA BITERE

Iar Dumnezeu a resetat totul După bunul plac De la nașterea noastră Nimic nu mai are sens Decât în memoria oarbă Și orbirea este un destin Crezi în destin? Un luciu pe o bicicletă pegas Pe care eu am învățat cândva să merg și mearsă am fost Prin lumea de pe pământ Și pământul mă ținea Pentru că existase cândva un om Descoperise gravitația Iar gravitația îmi dădea dureri de cap Deci aveam cap! Și capul așezat pe un eșafod Zâmbea sarcastic trupului Am zis să desfac sticla veche de țuică Primită în dar de la tata – zice: să fie după moartea mea Care moarte? Asta nu m-ai întrebat Și să beau până când sfinții să-mi strige Ajunge Ieși de sub lumea asta și du-te în tine Adânc și bea din țuica ta Și nu cere nimănui ajutor Orbul nu cere milă niciodată Și dușmănia lui este justificată Nu te justifica aiurea Crede-mă Nu există decât acum și nici acum nu există Se cheamă taină Taina nu este de împărțit Iubirea, da Iubirea există cu siguranță în zona oarbă Unde adesea călcăm inconștienți Ce dacă Eu am o misiune De voi fi existat vreodată Caută-mă

Ești doar atunciîmi las pixul să curgă ușor pe foaieîn timp ce el curge pe foaiefruntea poetului din cauciuc se pierde în zareși în timp ce alerg în zareașa cu fruntea mea din cauciucmă simt bine și poetul la felcurge din pix pe foaiecum ar curge de exemplulacrima lui Dumnezeu după o femeiepe care a iubit-o el cel mai multiar noi nu știmpentru că atunci când pixul curge pe foaieești doar în momentul acela

Poesis

sintagme literare

17

Poesis

…

este o bubăce trebuie scoasăzise mama mamei meleînvîrtind mămăliga așacum o învățase mama eivăzînd că n-o fierbe destul

fiica eimama meazvîcnește pe masăîn analizele medicalee mică și aș spune doarcă e de-o seamă cu minesau tot la felvreo soră mai micăașa căcine mai e tatacel ce mîngîie cu degetul umedrîndurile din paginile aurii

spitalul universitar, spitalul colentinainstitutul oncologic, clinica radiologică

mama mamei melenu rîde niciodatăa învățat să nu rîdăcînd a fost tunsăîn pușcăriemîna ei dreaptăstă sigură pe cuțitși cuțitul taieadîncgăina galbenăpînă la mai(așa i se spune ficatului acolo unde ea s-a născut)îmi arată fiereaca o bubăce trebuie scoasăcă dacă nu ești atent se spargeși toată carnea se amărăștenu mai e bună de nimic

mîncăm rasol de găină în aburi de pene opărite

mama mamei meleîși privește copila cum se întoarce pe dosși seamănădin ce în ce mai mult a coconeu aștept ca tata să mă ia în brațehopa susși să vă la revedere

&buzele lui erau strînse părea că-mi cîntă dintr-o frunză nimic nu e real șuiera nici brațele în care te strîng nici drumul poate uneori te vei găsi în vreo poveste așa ca aia în care am privit-o prima dată pe ea în ploaie cu plăcile de vinil strînse la piept în fustă mini și codițe împletite dar nu sînt sigur singura certitudine pe care o știu e durerea ea îți va înflori trupul și cînd colții fricii vor veni să te amușine să ai mereu zahăr cubic în buzunare poți încerca s-o dresezi cu blîndețe nimic nu e real sau sigur uite și-acum mă mir cum eu cu maică-ta continuăm să ne naștem în tine

#unde a fost adusă e liniște și îmbulzeală ca să ajungi la pat trebuie să te tîrăști lipindu-te de pereţie război dar nu e război doar ostenealădoamna doctor are un pix roz cu sclipici şi îşi udă mereu orhideele din geamurile strîmte să nu-i moară uneori le toarnă aşa multă apă că inundă subsolul apoi ies nişte gheme de blană rînjind fug pe conducte şi se urcă pe insule la noinu e nici frică e aşteptare lungăca să nu mă plictisesc mă cuibăresc cîteodată într-o crăpătură frumoasă din tavan sau în plămînii ei şi suflu pînă cearşaful se face cort de unde se mai aude un oftat

de tremură geamurile ştim toţi că doamna doctor scrie ceva la pixul rozpe-un coridor se derulează o casetă cineva pune încă o dată mereu un refren e război dar nu e război nu mai e nimic de plîns doar osteneală sau timp de iubire

***ei își schimbă locurile între eimereu de parcă s-ar ascunde într-odurere mai micăpielea lor străvezie e la felmi-e teamăcă n-o voi mai recunoaștestau în prag o privesciar de la o vremeîn mine a începutsă crească tocul ușii

pînă și păsărileatîrnate în ramese aruncă dintr-o fotografie decoloratăîn altavrăbiile trec în locul berzelorberzele hrănesc puii devrabie din cuiburi

chiar și eu mă zăresc trecînd din ce în ce mai despe lîngă minede mai multe ori pe zi

@viața meanu are nimic de-a facecu altcineva decît cu mine

iubirea meanu are nimic de-a facecu altcineva decît cu mine

moartea meape care încă n-am născut-onu are nimic de-a facecu altcineva decît cu mine

n-am chip n-amtrupsînt doar un hăupe unde rătăcesc cu dumnezeu

SIMONA TOMA

sintagme literare

18

Poesis

Eu întors Nu am cerut niciodată nimic. Poate doar țigări ocazional. Nu am cerut să țin minte igrasia de pe tavan Sau să te gâdile-ntre coaste de mine. Nu-mi amintesc să fi vrut cu adevărat ceva, Dar accept să mi se injecteze aer în vene și sânge-n piept. Am fost o regină exilată și nu mi-a păsat, Pielea mea a rămas netezită de nimfete, Iar lumina nu-mi întunecă privirea încă. Mie în loc de uși, mi s-au deschis ferestre. Uneori câte o pereche de ochi mă privea înapoi. În spate; un cer negricios. N-am simțit nevoia să îi atribui un corp până acum. Doar când dorm, palma întoarsă în sus Îmi cade înafara patului. Visele se îngrămădesc în ea Și-mi alunecă printre degete.

Avort Din cămașa de forță ies panglici roșii. Cad pe podea; limbi de șarpe. Coroana de spini îmi e prea mare și-mi înțeapă gâtul, Îmi e așa de frig încât transpir muguri de omăt pe tâmple. Aprindeți-mi o lumânare între sâni, Flacăra să-mi țină bărbia în sus, Iar ceara să picure pe ochii îngerului din lut, Spart sub picioarele mele.

Viciu Era aproape dimineață, mi-am spus că țigările nu mai ajută. Tot speram ca vorbele pe care le-ai înghițit să fie încă vii. Noaptea polară încă nu se terminase, mi-ai cerut diferența dintre copila de la cinci care își smulge genele să-și pună dorințe și noi în pat... Eram sătulă de misiuni sinucigașe, înainte ne lăudam că ne-am văzut viața de pe multe acoperișuri, totuși n-am sărit niciodată. În fața ta mă prostituez sentimental. Cel mai grav... pe datorie.

Pofte copilărești Am țipat că vreau un frate pentru demonii mei,Mi-ai arătat o oglindă ciobită-n dreptul sexului.Am șoptit nevoia de zgomot,Iar tu mi-ai pus mâinile la urechi,Cu sfatul de a asculta cu atenție.Am urlat cerând să văd soarele și viațaȘi mi-ai atins pieptul privind înspre bubuituri.

Am fost un copil râzgâiat,Primeam bătaie doar de la propriile mâini.

Dar când am cerut singurătate,Nu am mai primit nimic.Era așa de liniște încât se auzeaCum cresc pietrele pe iederă.

Canis sapiens Casa mea se află pe teritoriul lupoaicei. În fiecare dimineață Își bea sângele cu lapte La aceeași masă cu mine.

Ieri îmi atârnau fire de pânză în spatele urechii, Are grijă să mă anunțe când se întâmplă asta. Îmi alungă himerele în colțul stâng al camerei, Le preface în sculpturi și le vinde scump. Îmi udă picioarele, să nu mi se înalțe tavanul, Îmi perie părul și îmi spune că fiecare fir alb timpuriu va costa înzecit.

Lupoaica nu are pui. Lupoaica nu are vise sau frici. Ea își bea sângele cu lapte Și are dreptate.

Joc +18 Corpul este o cutie de joc de masă, Tinichea lustruită sub formă de aur solid. Lipsesc pioni, zarul e văduv și nu arată doi niciodată. Niciodată nu am înțeles de ce juvetele n-are o juvetă. Toate cărțile din pachet au colțurile îndoite.

E linște doar o secundă, Doar o secundă se înnoadă limbile Și îți dau impresia că rămân așa pe veci.

Echipele sunt împărțite. Un ochi cu un șold, Un șold cu un umăr, Un umăr cu un ochi.

Remiza se încercuiește singură cu un chibrit ieftin. Jucătorii se despart lăsând în urmă Un colț de gură Sau o șuviță blondă. Casa ia bacșișul și îl pune la păstrare.

E liniște doar o secundă. O secundă mă zgârie pe cord, Doar tu o ștergi cu roșu Și-mi trece.

TEDA PELEª

sintagme literare

19

Poesis

numele ei este iubirete strig tăcânddeschid fereastra spre mâineîntind braţele minţiişi ajungîntr-o roată de luminăcu spiţele din sufletele noastrecercul din trupuriimense dorinţeînspre degetul inelar pasulca o mireasă desprinsă din poveştiochi şi culoribuze şi rujparfumul şi dragostea unei femei roşcatecu numele iubire.

adevărul din viaţa meaasearăţi-am văzut verdele ochilorşi te-am rugatsă-mi apropii aşteptareade îmbrăţişarea nopţilor ce revinpasiune nescrisă pe umbletul sărutuluifemeie minunatăcu numele iubirepriviri gemenenebunia înlănţuirii trupurilor noastrecăutare cuminte şi răbdătoare cerne clepsidraun sărut de septembrieiubita meatrăirea noastră-i adevărîntrebare şi răspunsdorinţă.

minunea de dincolo de minem-ai găsit la picioarele ploiicu aripile frânteiubita mea cu privirea albastrădoar o clipă ţi-a trebuitsă-mi întinzi mâna şi să mă strângi în versuriîn poemeîn cuprinsul vieţii taleîntr-un timp în care dorinţele ardeau

zi şi noaptevoi picta pe buzele tale un incendiu al sărutuluimâine pe searăvoi câştiga libertateade a fi sclavuliubirii tale.

ochii albaştri din viaţa trăită

privirea desenează curgerea spre locul de unde voi începe să o sărutbuzele flămânde mă pun la punctera doar o fotografiemă opresc în taina ce trece dincolo de mineaud ecoul gândurilorîntr-un colţ de redacţiemă oprescsun„te doresc – iubita mea în cercul de foc al trupurilor arămii”parcă audniciodată nu-i prea târziusă trecem peste viaţa abia şoptităpentru un inegalabil timp în alfabetul dragosteiunică literăfemeie iubită.

m-am regăsit în femeia pe care o iubesc

alerg şi deschid palma seriio sărutsimt curgerea lină a înserăriiînspre verdele ochilor din timpe o trăire specialăaşa cum eşti tu pasiune ce mistuie ceasurile târziiîmi strunesc degetele să nu mai atingă cuvântul ce ne strigă numeleecoul răspundeeu vin iubita meadiseară te voi strânge-n braţeşi voi picta pe buzele tale un incendiu de argint din imperiul trupurilor având un numefloare de iris.

ne-am găsit buze flămânde de rost

rescriu cu măsurăşi mâna va-nnopta-n cuvintesă nu topesc timpul din coapsa dimineţiicuminteiubita mea cu ochii verzitrăim o culoare pe umerii goicu sânii albişi buzele cu nuanţe de macdin părul tăusuflet perecheapropiată nuntă din florisosesc de sărbători în braţele cerului tăusă te sărut la ceasuri împlinitetrăite armonii fără sfârşitrostite.

iubita mea cu părul de soare

cuprind în fiecare clipă desenul trupurilorşi povestesc prin vers cu tinemă prind de zâmbetul tăuşi vreau să rămân acoloîn oraşul din nordinvidiez ţigara care-ţi atinge buzeleceaşca de cafeaador privirea din frumuseţea imperialăa trăirilor noastrecu vremile venite în solfegiul toamneiprin mugurii de până mai iericopacul curajul de a putea atinge fericireaculoarea şi luminafemeia mea din propriu-mi timp.

Numele tău – floare de iris

Legământ prin al vieţii pasInel pe degetul imaginatVis de argintIubire Aşteptări în anotimp de liliac

Mâna atinge coapsele albeAşa cum numai a visatTârziul se opreşteElegant Irisul iubeşte culorile ce tac.

VALI NIÞU

sintagme literare

20

Prozã

Semn de întrebare

Privesc în răstimpuri cum între mine şi gheaţă mai este un simplu punct.

O defrişare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape.

Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit simplu simţit în toţi porii sufletului.

Inima dă ocol rotocol în jurul emoţiilor.Mă redescopăr în oglinda pe care odată o priveam

ca pe un obiect care reflectă doar chipuri.Nu mă văd pe mine cea care sunt acum.Văd umbrele prezentului cum răsucesc în cuptorul

încercărilor trupul oricum strâns de atâta agitaţie.Învăţ zi de zi să râd de mine un râs clar din toată

inima şi mă întreb mereu sau întreb gemenele - după cum le numeşte povestitorul dintre filele turnului de scoici - de ce totul e atât de simplu-complicat complicat-simplu.

Pe undeva, printre memoriile păstrate în biblioteca aceea uriaşă a fiinţei, se păstrează în fişiere mari toate umbrele cu sunetele formele lor geometrice de multe ori ciudate şi toate ecourile manifestărilor lor.

Din când în când sărbătorile deschid cerurile şi câte una câte una apar în mâinile sub tălpile deasupra gândurilor mele ca nişte pupeze uitate în plină iarnă cu ciocul larg deschis într-o explicaţie amânată.

Noroc am cu domnul corb. El le gâdilă în joacă până cad de pe ramurile copacului în inelele căruia m-a ademenit esenţa de viaţă sau mai degrabă m-a absorbit odată cu prima rodire a sămânţei de om în pântecele blând al mamei.

Odată ieşită de acolo - din prostie sau din obligaţie (asta rămâne să înţeleg mai târziu) - am luat-o la goană fără să ştiu că în lumea oamenilor iarba e amară perlele sunt furate cuvintele sunt răsucite oamenii mint oamenii nu ştiu să iubească simplu şi mai ales mai ales ce mă doare cel mai tare este că oamenii te văd ca pe un instrument - nu contează dacă eşti sau nu acordat racordat la sistemele lor la jocurile lor ticăloase - şi ca pe un instrument te privesc o viaţă întreagă.

ANNE MARIEBEJLIU

Încerci ani în şir să rămâi curat, să rămâi firul de iarbă blând nu amar...

Mai întâi eşti copil. Eşti lăsat singur să numeri jucăriile până te plictiseşti şi când zâmbeşti adulţilor, râd de tine în hohote, nu pentru că eşti bucurie ci pari un clovn mititel, ascuns sub masa din camera ta. Atât. Nimic mai mult.

Creşti şi creşti nici tu nu ştii de ce creşti. Ajungi la un moment dat să te priveşti atent în oglinda din hol sau din dormitorul părinţilor. Vezi că ai acelaşi trup, acelaşi număr de mâini, de picioare, îţi numeri degetele, sunt zece. Wow, ce bucurie! Te întorci în camera ta şi începi să te gândeşti de ce eşti singur, de ce eşti dat deoparte, de ce nu ai tupeul celorlalţi fraţi să te amesteci neîntrerupt printre adulţi. Te duci cuminte la bunica, rotunjeşti gura a cuvânt. Ea te priveşte blând şi spune: Hai! Spune ce ai de spus. Spui puţin bâlbâit, puţin naiv exprimat ce te frământă. Uneori nu are răbdare şi îţi răspunde cu acelaşi şablon: Lasă că vei creşte mare şi vei înţelege.

Bun. Iei răspunsul în pumni, adaugi câteva lacrimi şi viaţa trece. Ajungi adolescent. Eşti privit ca o ciudăţenie a naturii, nu pentru că ai fi un monstru, ci pentru că tot ceea ce eşti se conturează geometric într-o formă pe care oricum ai privi-o, din orice unghi, este un semn de întrebare.

Răspunsurile încep să apară târziu după ce intri în trapul vieţii, devii la rândul tău părinte fericit sau secat, o vreme părinte cu copii, uneori clipele îţi fură bucuria zâmbetului copiilor tăi şi rămâi suspendat la 38 de ani între a fi şi a nu fi. Eşti părinte cu toată fiinţa ta pe un drum pe care copiii nu mai sunt. Şi atunci devii aceeaşi formă geometrică pe care din orice unghi ai privi-o este în esenţa ei un semn de întrebare.

Ajungi să trăieşti ca un semirobot, împlinind funcţii multiple. Nu mai ştii la un moment dat ce eşti: femeie sau bărbat? bărbat sau femeie? Mai contează? - iese din unghiul spin întrebarea evadată din forma geometrică pe care cu uimire şi frustrare o port după mine de aproape 11 ani.

Şi totuşi... mai contează?

~~~~~~~~

Cu semnele de întrebare târâş o iei la pas prin viaţa neviaţă. Atârnă toate de tine ca o legătură de conserve goale aninate de maşina mirilor în glumă. Şi ce zgomot asurzitor fac atunci când pici în faţa încercărilor pentru a te ridica mereu căutând răsăritul.

sintagme literare

21

Prozã

Şi tot la un moment dat afli că Dumnezeu nu este undeva sus deasupră-ţi, ci locuieşte cu bucurie în tine, în toţi, în toate cele ale pământului, ale existenţei. Atunci te ridici din colbul anilor trăiţi până atunci şi începi să cauţi fragmentele fine din Adevăr.

Găseşti regăseşti cioburi, flori, morminte, cruci, fragmente din tine risipite pe dealuri, văi hăuri adânci în care cazi în mod repetat în căutarea întregului care ai fost.

Pe parcursul călătoriei întâlneşti fiare, fiinţe umane-fiare, fiinţe umane - chiar Oameni - tot felul de animale flori, stânci, forme geometrice pe care le modelezi cu privirea ta însetată de bucurie şi adevăr.

Cauţi iubire în jurul tău, pentru a începe să te iubeşti, să uiţi că odată te-ai urât nespus pentru necunoaşterea limitelor tale. Te întâmpină zâmbete false, zâmbete curate, jumătăţi de zâmbete. Le iei pe toate în pumni, te laşi pe genunchi şi nu te mai ascunzi sub masa din lemn de nuc din camera copilului uitat în joc. Acum te aşezi în plin câmp sub soarele zilei sub luna nopţilor în care plină sau corn te mângâie rece cu bucuria ei stranie. Îţi rămân mereu pe tipsia de argint întrebările din tine. Răspunsurile vin uneori în plecări. Sosirile sunt din ce în ce mai rare.

~~~~~~~~

Cuvântul e pământ şi apă şi aer şi lemn şi metal. El îmi bucură maturitatea. În acelaşi timp, doare faptul că odată demult, omul ştia mult mai mult şi mai bine.

Păstrez în mine renaşterea, infinita renaştere a gândului, a pământului în care sămânţa gândului putrezeşte pentru a perpetua viaţa în toate manifestările ei uimitoare.

Doare şi sufocă acea coborâre gândită sau nu, a plafonului evoluţiei umane.

Îmi rămâne darul de a iubi pământul. Acolo, în tainele adâncurilor lui, gândurile se nasc din fiecare sămânţă ca un infinit veşnic roditor. Cenuşa nu-l împiedică nicicând să-şi continuie rodirea. Acolo rădăcinile împletesc mereu hărţile bucuriei şi ale frumuseţii vieţii.

E viul viu dincolo de orice limite.Viaţa este nucleul fiecărei bucle a infinitului. Roţile

sunt ale vieţii. Trenul este viaţa. Uneori spiralele, liniile ei rămân goale, pentru a se umple iar şi iar. Goliciune evident aparentă. Pauze, praguri, linişti înainte de furtuni, Domnul ştie ce şi cum este fiecare şi cum sunt toate laolaltă.

Voi continua să aştept al nouălea pitic să-mi răs-pundă de ce m-am născut şi până când mă mai nasc...

dintr-un semn de întrebarenaşte visul legănarelegănare-n legănareporţi deschise sunt prea rarecând în mine-i cer deschissemnul viului proscrisiar transpare creşte maremare-n vis şi-n legănare

unde poţi să pleci acumîntrebare ca un tuntu eşti eu eu sunt tucântec într-un val de nume

toţi vin pleacă dar mai despleacă-n ierni departe-n şesroata părăseşte şinaşina prelungeşte vina

nu-i mai bine singurelsă-ţi urmezi calea spre El?

sintagme literare

22

Femeia tomberoanelor

Am o profesie matinală. O profesie pe care alţii n-ar dori s-o aibă nici pentru o singură zi. Mie mi-a devenit dragă! Din obişnuinţă. Obişnuinţa te face sclav. Ajungi să nu gândeşti la ceea ce cred alţii despre tine. Să nu-ţi pese!

Mă trezesc mult prea devreme. Când toată lumea doarme. Îmbrac superba mea rochie de gală, dar şi de toate zilele, de care toţi se feresc. Cred ce le e frică s-o atingă. O admiră doar de la distanţă. Şi, după ce îmi pun rochia cea de totdeauna, ies. Noaptea nu are nimic cu mine, nu mă mai sperie. De când am fost violată, dar a fost demult, într-o noapte, când încă nu bănuiam că poţi fi a nimănui, când mai speram să fiu... Iată, de atunci nu-mi mai e teamă de nimeni şi de nimic. Am depăşit orice sentiment de teamă. Acum şi ea, frica, se fereşte de mine. Ca şi oamenii, de altfel... Nu le-o fi plăcând parfumul meu?!

Nu am nesomn, nefoame şi nici supărată nu sunt pe nimeni. De ce-aş fi? Dacă mi-ar da bineţe, i-aş saluta pe toţi. Oricum, mulţi mă recunosc şi îmi imaginez că mă invidiază! Întorc capul, mă urmăresc... E ceva! Mă simt ca o vedetă. Liberă, neangajată, independentă. Ca pasărea! Nimeni nu mă aşteaptă, nimănui nu datorez nimic. Merg săltând, de parcă aş fi la parada de cândva, din anii copilăriei. Doar că n-am în mână un steguleţ, nici baloane şi nici nu mai ştiu al cui nume să-l strig: „Trăiască!...” Dar cine să trăiască? Or, cine să moară?! Nu mi s-a dat dreptul să împart zile! Statutul meu social nu-mi permite nimic mai mult decât să exist. Dar şi asta contează!

Mă grăbesc doar dimineţile. În restul zilei, până când mă înghite noaptea, aş putea vinde timp. Am timp-berechet! Cât mi-ar da unii sau alţii?

În zori, până se trezeşte lumea, trebuie să ajung la Gara de Nord. Aici îmi fac serviciul de... nu mai ştiu de când. Demult. Din celălalt veac. Şi a trebuit să lupt pentru a obţine acest post important şi profitabil. Pentru mine. Dar a fost o bătălie acerbă! A trebuit să nu închid un ochi până-i ştiam adormiţi pe concurenţii mei. Zeloşi, hapsâni, plini de zavistie. Şi să deschid ochii înaintea deşteptării acestora. Bine că Mercur mi-a prins aripi la călcâie. Astfel zbor. Întruna. Căci nu pot fi liniştită, atâta timp cât cineva – o haimana! – îmi poate lua locul. Funcţia în numele

căreia m-am sacrificat. Dar aşa a trebuit. E una dintre legile vieţii. Într-o confruntare grea poţi obţine puţinul, iar într-o frântură de secundă poţi pierde multul. Asta e! Am înţeles acest adevăr după ce am rămas şi fără ultimul meu vis. Nu mai ştiu unde şi pe cine aveam în preajmă, când l-am pierdut.

De la un timp nu vorbesc cu nimeni. Ca nu cumva să-mi afle secretul! Dacă într-o bună zi altcineva ar descoperi că există un loc, un spaţiu binecuvântat, unde se poate căpătui cu de-ale gurii, va sta să vegheze toată noaptea. Ca să fie primul! Înaintea mea. Şi să ia totul. Fără a-i păsa că acel tot putea aparţine altcuiva (mie!), chiar dacă era al nimănui. Fiind primul, se va face stăpân. Pe spaţiu şi pe bunuri...

Veghez întruna. Din culcuşul meu noaptea se văd stelele şi e plăcut când nu plouă, nu bate vântul. E şi mai bine când uită să vină iarna. Atunci e cu adevărat minunat. De altfel, am uitat cum se doarme până la uitare de sine. Demult nu mai am un somn profund, iar visele cele din noapte m-au părăsit, ca şi cele din zi. Şi-or fi zis că nu au ce căuta într-un cap nemângâiat.

Ziceam că vin înaintea zorilor aici. Trebuie să vin! Să fiu înaintea altora. Până şi câinii ştiu că se cuvine mai întâi eu să fac trierea mărfii proaspăt aduse, apoi le vine şi lor rândul şi dreptul de a se căpătui cu ceva. Bine că-şi cunosc lungimea cozii! Aşteaptă rânjind şi agitându-şi nemulţumiţi cozile, dar n-au încotro. Eu, de obicei, le plătesc gestul, lăsându-le şi lor ceva. Nu sunt o ingrată. Ştiu că e mult mai dificil când ţi-o ia înainte un biped...

Merg, alerg, zbor şi... Demult nu mai întorc capul, când mă strigă cineva! Sunt conştientă că e chemat un altcineva, care puteam fi şi eu, numai că altădată. Cândva, demult. Când timpul meu depindea de al altcuiva.

Mă face să tresar de bucurie gândul că, poate, au trecut în noapte mai multe autobuze, iar pasagerii şi-au scuturat pachetele. Fără să-şi imagineze cui lasă ceea ce lasă şi câtă recunoştinţă vor primi (fără s-o ştie!). Pot avea surprize: o jumătate de chiflă, o felie de salam. Cum să dormi? Cum să nu te grăbeşti?

Aerul dimineţii îmi mângâie umerii, mijlocul. Demult, dar poate niciodată nu m-a mângâiat nimeni cu atâta tandreţe. Dar nu mă opresc, n-am timp să mă bucur. Altădată, îmi zic. Simt că dimineţii îi place rochia mea! E firesc să-i placă, dacă-i plac eu (rochiei!). Am crescut în ea, e superbă! Pare prinsă de corpul meu – e ca o lipitoare. Cu greu o dezbrac, apoi e şi mai dificil s-o îmbrac. Din acest motiv, se întâmplă ca zile întregi, săptămâni, luni să dorm în ea. E şi mai comod, şi mai simplu. Dacă cineva, care m-a cunoscut cândva, ar vrea să mă recunoască, ar trebui să mă dezbrace, dar nu cred că i-ar reuşi. Ar fi nevoit să mi-o fure (rochia). Astfel mi-ar lăsa doar leşul! Haina mea –

CLAUDIAPARTOLE

Prozã

sintagme literare

23

Prozã

acum, dar şi dintotdeauna, face parte din fiinţa-mi. Ea e totul de care depind. E unica mea avere. Când se va rupe definitiv, lumea îmi va vedea sufletul dezgolit. Acum însă, datorită ei, pot şi nu pot fi identificată. Deşi sunt unică. Ştiu, simt...

Sunt femeia tomberoanelor.

Orbul

Mergea înaintea mea ca un copil care s-a plictisit să călărească şi a decis să împingă căluţul, ţinându-l de coadă. Era o părere, închipuirea mea, pentru că jocul omului era mult mai dramatic decât al unui copil. Iar băţul nu era un moft pentru distracţie, ci avea rolul de a-i oferi stăpânului siguranţa. Era bastonul-însoţitor! Alerga înainte, lovindu-se cu fruntea de caldarâm, dându-i de înţeles posesorului său cât de primejdios e drumul ce i se aşterne în faţă.

Au tot mers aşa, în doi, până s-au oprit în faţa unei băltoace lângă care mă nimerisem a fi şi eu. Bastonul, posibil, transmisese urechilor receptive plescăitul zglobiu al apei. Eu, în acelaşi moment, mi-am amintit de Orbii lui Bruegel cel Bătrân şi m-am ferit înspăimântată. Mi-aş fi căutat de drum, dar mă hipnotiza surâsul de pe faţa orbului. Mă privea fără să mă vadă, dar părea că-mi citeşte gândurile. Avea un zâmbet implorator, marcat de umilinţă. Se oprise lângă băltoacă ca în faţa unui ocean. Iar cu fiecare privire pe care mi-o arunca, mă pătrundea microscopic până în adâncul minţii, dar şi al inimii.

M-am întrebat, în sinea mea: Cum o fi arătând lumea în imaginaţia obscură, întemniţată a unui orb? Umbrele or fi având loc în închipuirea nevăzătorului? Şi, o fi, oare, mai norocos orbul care a văzut lumea înainte de a orbi sau acel care n-a văzut-o niciodată?

Întrebările se buluceau ca broaştele într-o băltoacă – o alta, din mintea mea!

Cât de fericită eşti fără să preţuieşti aceasta! îmi reproşă un glas dinlăuntrul fiinţei. Părea ofensat de starea mea de impasibilitate. M-am simţit biciuită, de parcă abia acum, lângă băltoaca în care mă vedeam alături de un orb, ar fi trebuit să-mi etalez norocul şi să fac ceva pentru a nu-l pierde.

- N-aţi putea să-mi spuneţi unde e...? mă iscodi orbul, mai bine zis se adresă prezenţei mele bănuite de el. Privirea-i îngenunche în faţa tăcerii mele, căutându-mă în băltoaca tulburată de orbecăiala bastonului. Îmi atinsese cu impertinenţă fruntea (imaginea-i reflectată!), apoi se puse pe aşteptat...

Nu ştiam! N-aveam un răspuns. Îmi era lene să-l caut. Vroiam să fug! Ca să nu orbesc? Sau poate-mi era teamă să nu-mi ceară orbul desprins din şiragul Orbilor lui Bruegel norocul încă nedescoperit de mine...

În sfârşit, am prins grai, indicându-i bastonului-călău-ză, orb şi el ca şi stăpânul său, încotro s-o ia pentru a ocoli

băltoaca. Dar fără a-l atinge! Mi-am lansat pripit sfatul şi am luat-o fără să ştiu încotro. De parcă drumul îmi rămăse-se rătăcind în privirea înceţoşată a orbului. M-am bucurat ca de un indiciu salvator auzind dinlăuntrul fiinţei mele o dojană care îmi izbi provocator timpanele: „Te-ai văzut în ochii lui? Recunoaşte: te-ai bucurat sau ţi-a fost teamă?!...”

Monştrii

Când stai de vorbă cu ei îi poţi considera agreabili. Au în vorbe blândeţe şi înţelegere, te pot şi ajuta, dacă le-o ceri. Iar dacă le deschizi porţile sufletului, intră – dau buzna! Ca cele mai fidele slugi...

Vag îţi aminteşti de o altă ipostază a lor şi-ţi dai seama că, de fapt, au rămas a fi, prin esenţa lor, aceiaşi. Îndeosebi atunci când te sprijină! Toţi se aseamănă prin fapta şi gândul lor, de parcă ar aparţine aceleiaşi mame.

Atât ne sunt de apropiaţi, încât intimitatea lor poate convinge, poate converti. Pur şi simplu, te fac să nu le vezi adevăratul chip şi să-i crezi. Pericolul e că ai putea ajunge într-o zi asemeni lor.

Dimineaţa, când deschid ochii, am impresia că se rupe o umbră la geam. Fuge un monstru?! A vrut să mă vadă prin somn. Să-mi culeagă visele. Ar fi fost simplu, pentru că omul atunci când doarme e firesc şi curat. Dar oare şi monştrii dorm? Şi cel care mă pândeşte, nu carecumva intenţionează să-mi dezvăluie, să-mi încurajeze o slăbiciune, un viciu prin care m-ar avea la mână...

Mă rog dimineţii să mă păzească de el şi de ei toţi! De acei care-mi adulmecă paşii, îmi prind din zbor vorbele ca să mă facă captiva lor.

Monştrii sunt mulţi chiar şi atunci când sunt doi. Şi când e unul. Ei ştiu, pot să amestece lumea, s-o schimbe la faţă. S-o înmulţească! În favoarea lor... Dau naştere unor semioameni, semimonştri. Adevărat că pe câţiva îi păstrează aşa cum sunt – cu chip şi simţire de om. Altfel, n-ar fi ei atât de dominanţi, puternici şi deosebiţi.

Glasul lor nu are ecou. Chipul lor nu se memorează... Doar după aceste indicii i-am putea discerne.

Într-o zi am scris: îmi caut un prieten monstru! Voiam să-i văd înfăţişarea. Dacă l-aş fi cunoscut, poate l-aş fi convins să schimbe ceva în esenţa lui de monstru, dar... nu s-a arătat! Pentru că şi monştrii caută monştri şi sunt mult mai credibili.

Abia seara când mă adun, închid ochii şi văd umbra monstrului care-mi dă târcoale.

Ei sunt veşnici! Asta o ştiu...Într-o zi simţii cum mi se desprinde carnea. Plesneam!

Ochii mă frigeau, buzele-mi strigau ceva neauzit propriului auz. Doar oglinda mă calma. Se uita la mine cu ochii mei şi încerca să-mi tempereze spaima, arătându-mi pustiul din jurul meu. Nu se vedeau decât urme de monştri!...

sintagme literare

24

Prozã

Va fi, dar o altă sâmbătă...

Eu nu plâng de mila ei. Plâng de mila mea. Pentru că de acum înainte nu va mai fi sâmbăta în care o voi vedea. Ei şi?! Voi fi şi sunt eu... Oare chiar nu mă voi descurca fără cele câteva bancnote pe care mi le strecura la plecare? Mi le punea în mână ruşinându-se de gest. Îi era teamă să nu mă supere! Uneori mi se părea că aşteaptă şi ea ziua de sâmbătă. Poate chiar o aştepta! Era ziua când îi aduceam corespondenţa. Săptămână de săptămână ne revedeam. Au fost doar două sâmbete, de când o cunosc, când n-am avut ce să-i aduc şi totuşi am venit. Mi-a deschis şi eu am început să caut în geantă, de parcă avea să se întâmple minunea. Ştiam prea bine că n-am ce să-i dau. Zâmbi, de parcă mă înţelese şi, ca de obicei, mă rugă să aştept – o clipă! Rămâneam în antreu aspirând aerul pe care nu-l întâlnisem în alte case. Ca o amintire de demult îmi sfre-delea nările mirosul. Bănuiam la început că are ceva din mirosul cărţilor pe care le primeam cândva, pe gratis, la şcoală. Era un miros de carte nouă. Nu mi-au plăcut nicio-dată cărţile, dar atunci când le luam în mână – noi-nouţe!, vreo săptămână îmi plăcea să le miros, până-şi pierdeau farmecul, după aceea le aruncam să nu le mai văd. Parcă le-aş fi aspirat toată aroma ce o aveau în ele. De fapt, am observat că şi de la oameni miroase diferit. Unii au un iz iute, imposibil, supărător. Alţii parcă te-ar lega de ei cu fire nevăzute prin aroma ce o emană corpul lor...

Ea avea un parfum al ei, de o deosebită fineţe, rar întâlnit. Aş fi stat ore în şir cu geanta plină cu reviste, ziare şi scrisori în spate în antreul unde aşteptam. Nu-mi părea defel grea povara! Nu doream decât să stau acolo. Mă simţeam fericit.

Dar... nu voi mai avea sâmbătă parfumată! Iar vinovatul sunt chiar eu. Doar eu sunt de vină. Cretinul de mine! Ştiam că nu deschide uşa oricui. Nici chiar atunci când, prima dată, m-a văzut cu fetiţa mea de mână, n-a deschis imediat. Ştia că am fetiţa, dar n-o văzuse niciodată. Ne-a privit îndelung prin vizor, apoi a întrebat: ”Ce doriţi?”, şi apoi a deschis. Ce mult i-a plăcut aerul casei şi Anuţei! A pomenit mult timp şi de bomboanele delicioase, şi de bănuţii primiţi în dar. Mereu îşi amintea de: ”Doamna de la care miroase frumos!” sau, adulmecând ceva, spunea: ”Ia, vezi? E aerul din casa doamnei tale...”

Doamna mea! Ce-ar zice, oare, ea, fata mea cea dragă, dacă ar afla că din cauza mea nu mai există doamna cea cu un parfum deosebit? N-ar spune nimic, e copil, apoi... De unde aş fi luat bani ca s-o îmbrac ca pe păpuşă? Cine îţi dă acum bani aşa, pe degeaba, fără să prestezi un serviciu, oricât de mic ar fi el. Era mai bine, mai frumos să fi stat cu mâna întinsă?! Nu ştiu...

Adevărat că înţelegerea a fost alta... Tipii care m-au convertit trebuiau să dea buzna în apartament, să-i acopere femeii gura şi ochii ca să nu-i mai recunoască, să

ia ce aveau de luat, după care... Ei însă ce-au făcut?! De ce i-au luat zilele?

Fusese o zi de toamnă cum n-a mai fost. Lumea usca covoarele, iar soarele părea că închide şi deschide ochii a lene. Clipea prevestitor! Înainte de a mă hotărî să fiu complice, mă frământasem mult. Tipii aflaseră că doamna mea are fiică departe, în Canada, şi că aproape în fiecare lună îi expediază bani. Dolari! Cine i-a informat? Eu, zău, nu le-am spus! Chiar dacă ştiam... Au râs în hohote la rugămintea mea de a nu-i face vreun rău femeii. ”Nu cumva crezi că-i fată mare şi noi suntem violatori?” N-avea rost să le povestesc despre ziua de sâmbătă pe care o aşteptam nu doar din cauza celor câteva bancnote.

Şi atunci, bineînţeles, era sâmbătă, ziua pe care n-o voi uita-o niciodată. N-a semănat cu altele! Am sunat la uşă de câteva ori. Apoi am simţit că s-a oprit lângă uşă în aşteptare. O fi avut vreo presimţire. Dacă mi-ar fi ghicit gestul – sunasem mai altfel, mai timid şi-mi lăsasem privirea în jos, n-ar fi deschis. Dar, cum se vede, era o femeie nepricepută din cauza prea marii încrederi. N-a văzut răul care se ascundea în spatele meu. Zise într-un sfârşit: ”Mă iertaţi, o clipă!” şi dispăru pentru alte câteva clipe. Mi-am închipuit cu bucurie că-i telefonează cineva şi astfel va scăpa, dar foarte curând reveni şi deschise. Abia reuşii să-i şoptesc: ”Doamnă, lăsa-ţi că vin altădată!”. Uşa se căscă mirată nu doar în faţa mea. Oricum zâmbi: ”Până mi-am pus halatul, v-am făcut să...” Surâsul i se frânse şi nu reuşi să-şi termine fraza, pentru că tipii tăbărâră asupra ei. Eu am fugit! Ca un laş...

Când mi-au fost aduşi banii – răsplata!, mi-au spus, crucindu-se: ”Îţi dăm mai mult decât am luat. Şi de cât ai meritat! De ce nu ne-ai spus că are mai mult hârţoage decât avere...” Mi-am dat seama că m-au răsplătit cum nu mă aşteptam, ca să-i pun lacăt gurii. „Cum se vede, cucoanei tale i-a plesnit inima de frică, pentru că noi ne-am purtat frumos cu ea... I-am astupat cu grijă gura... O fi suferit cu inimă. Nu ştiai? Dacă ne-ai fi informat...” Mi-au spus aceste vorbe şi au dispărut. De atunci nu i-am mai văzut. Nici pe ea. Nici într-o sâmbătă...

Duminică, la scara unde locuise femeia, se adunase multă lume. Am venit şi eu. Iar toamna părea că uitase cum a fost sâmbătă. Prinse a bureza şi toţi se ascundeau sub umbrele. Doar doamna mea stătea cu faţa în ploaie, împăcată, cu acelaşi zâmbet frânt pe buze. Deşi părea mai trist decât atunci când îmi deschisese. Mie îmi zâmbea...

Fetiţa mea m-a întrebat: ”Ştii că-a murit doamna ta? Nişte răi, îţi închipui, au omorât-o... Păcat! Nu-i aşa că nu era ca toate femeile din casa noastră? De ce-a trebuit să moară?!” Mă iscodea. Nu ştiam ce să-i răspund. Am lăsat ochii în jos, ca atunci, ca în clipa când femeia – doamna mea! mă studiase, ultima dată, prin vizor.

Cine-şi poate închipui că în fiecare sâmbătă plâng adânc în mine...

sintagme literare

25

Prozã

Ultima amantă

Deseori pleca. Nu ştiam dacă se va mai întoarce, dar îl aşteptam! Când revenea timid, cu rugă în privire abia şoptindu-mi: „Te rog, n-o să mai plec...”, îl iertam. De fiecare dată îl iertam.

De obicei o cunoşteam pe cea la care se ducea, pentru care mă înşela. Mă uita. În închipuirea mea îndurerată o aşezam alături de mine şi o vedeam mai frumoasă, mai demnă de bărbatul pe care-l împărţeam. În realitate, n-aş fi dorit s-o întâlnesc! M-aş fi simţit mică, neînsemnată.

Mă miram de femeile care procedează altfel în situaţii similare. Devin răzbunătoare, agresive. Ca nişte feline se năpustesc asupra hoaţei! Aruncă pietre şi cuvinte grele cu nemiluita. Nu le-am înţeles niciodată pe femeile răzbu-nătoare.

Eu încercam de fiecare dată o durere consolatoare. Îmi ziceam: „Asta e! La o răscruce de drum, e firesc ca oamenii să se despartă. Cineva îl întâlneşte pe altcineva, pentru a merge mai departe...” Astfel gândeam, găsindu-i justificare. Eu îi eram întotdeauna apărătorul şi niciodată judele. Îl iertam! Iar într-o bună zi drumurile noastre din nou se intersectau şi mergeam alături o vreme, până iarăşi descoperea pe altcineva, în depărtare sau foarte aproape – la doi paşi. Atunci se repeta suferinţa mea, dar şi promisiunile de-a nu mai reveni la ce-a fost, de a nu-l mai primi înapoi...

Toate s-au întâmplat firesc. Şi eram în aceeaşi măsură de fericită, ca şi nefericită. Eram! Şi... era.

Până a-l vedea în braţele celei mai hapsâne, celei mai neîndurătoare. Nici mai frumoasă decât mine, nici mai blândă. Pentru niciuna dinte amantele de altădată n-am adunat atâta ură, dar şi neputinţă. Am înţeles, într-o singură clipă, când am aflat cine l-a momit, că zadarnic îl voi aştepta. Niciodată nu m-am simţit atât de singură şi uitată. Urâtă şi neiubită. Disperarea mă cuprinse în asemenea hal, încât nu mai vedeam drum înainte şi nici înapoi. Dacă ar fi fost să-mi iasă, din întâmplare, în cale ea – ultima şi unica amantă, m-aş fi aruncat asupra ei cu vorbe grele şi cu blesteme. Dar cine ştie? Oricum, nu se arăta! N-a făcut-o nicicând...

Şi, dacă de fiecare dată aveam o încredere ascunsă adânc în inimă şi cuget, că, totuşi, până la urmă, va reveni, de astă dată mi-am pierdut speranţa. Ştiam că-l orbise, iar sărutându-l pe buze şi pe ochi, îl văduvi de grai, de amintiri – de mine!

Or, dacă înainte, până la ea, amantă blestemată şi fatală, vorbele iscoditoare ajungeau la mine înainte de a-l vedea cu cea pentru care mă abandonase, acum lumea părea că îşi pierduse graiul. Nu mai avea bârfe, nu mai avea insinuări infamante. Coalizaţi, în tăcere, toţi păreau că aşteaptă să vadă cum voi proceda, ce voi zice, cum voi păşi: în urmă-i sau alături, însoţindu-l ca pe un mire spre cea care din necunoscutul ei l-a ademenit şi acum îl

aştepta fără să-i pese de mine. De nimeni. Îl vroia pe el! Doar al ei.

A fost ultima amantă. Cea pe care nimeni nu mi-o putea nici descrie, nici bârfi şi de la care n-a plecat, până acum, nimeni...

Singură

După o rătăcire nălucitoare a rămas cu un copil în braţe. Şi toţi au prins a se feri de ea. Prietenele s-au cuibărit în familiile lor. Bărbaţii şi ei o ocoleau. Într-o zi s-a trezit singură cuc.

Odată a nimerit la o petrecere. Întâmplător. Aproape nepoftită, dar s-a simţit bine. Cum nu i s-a întâmplat demult. A băut şi parcă zbura. De atunci a prins a-şi face sărbători accidentale. Şi, curios, toţi acei care până atunci parcă n-o văzuseră au descoperit-o şi imediat au hotărât: Trebuie să i se ia copilul!”

Gurile rele, bineînţeles, au grijă ca tot ce se spune să ajungă peste tot. Ajunse această frază şi la urechile ei. O teamă i-a încolţit în suflet. O şoaptă ca un fluierat îi sfredelea minţile: ”Voi rămâne singură!” Şi se baricadă în casă cu tot cu copil. Bine că avea doar ea cheie. Nimeni n-ar fi putut intra fără să deschidă ea.

Într-o zi auzi dincolo de uşă glasuri. Unele cunoscute şi care-i fuseseră dragi cândva. Dar şi câteva străine se alăturară celor cunoscute. Toate la unison strigau ameninţător să deschidă. La început doar au strigat, apoi au prins a bate în uşă cu insistenţă. Glasurile şi bătăile în uşă îi răscoleau mintea. Luă micuţa în braţe şi ieşi la balcon. Era atât de aproape de cer. Jos, ca nişte furnici, mişunau oamenii. Îi trecu prin toată fiinţa un fior de spaimă, ademenitor, disperat. Fiinţa mică stătea lipită cu încredere de trupul ei. Parcă-i vedea pe cei de dincolo de uşă arătând-o cu degetul, maimuţărindu-se, smulgându-i copilul. Iar glasurile părea că pătrunseră fără cheie. Le auzea desluşit: ”O să-i luăm copilul!...”

Nu mai avea cum să se ascundă! Iar vocea-i slabă nu era, nu putea fi auzită de nimeni: ”Lăsaţi-mă în pace!” Pentru o clipă se simţi mică, neputincioasă şi neînsemnată ca o furnică care vede cum se lasă peste ea talpa uriaşă.

Vocile n-o auzeau. Erau încântate de glasul lor asurzitor. Triumfau! Luaseră cu asalt apartamentul. Doar balconul părea la un pas de cerul azuriu. Ar fi putut păşi pe norul care înţepenise în dreptul lui...

Glasurile de dincolo de uşă amuţiră cu mirarea în gâtlej. Oamenii de jos cu chipuri de furnici au înţepenit şi ei miraţi cu frunţile în sus.

Nu se auzi niciun ţipăt. Ea părea că-şi ia zborul strângând la piept tot ce avea mai scump.

- Nebuna! a rupt tăcerea careva. Ce vină are copilul?Acum stătea întinsă cu copilul în braţe, adormit şi el

pentru totdeauna. Numai că el avea ochii închişi, ea însă părea că urmăreşte norul care se desprinse de balcon.

sintagme literare

26

Prozã

Peste Enad se lasă noaptea Primii la urechile cărora ajunse răpăitul fură cei de pe

Drumul de Piatră. Numai că, invariabil, prima bătea toba din Enadul de Sus. Abia apoi, după cel puțin un sfert de ceas, se auzea și cea din Enadul de Jos.

Nimeni din Enadul de Jos nu se întreba de ce anume această rânduială, fiindcă pentru ei firesc era ca toba să bată mai întâi pentru nemți și țiganii nemțești, abia după aceea să-i țină isonul și toba pentru români, sârbi, unguri și țiganii românești. Evident, rânduiala cu pricina n-o stabi- lise nimeni și nimeni nu se întrebase de ce tocmai o ase-menea stare de fapt. Nu știau nimic nici măcar bărbierii și birtașii din tată-n fiu, singurii care, prin natura meseriei lor, cunoșteau aproape tot ce se petrece în sat. Pur și simplu, prima dată bătea toba nemților. O singură dată s-a stricat rânduiala și atunci dintr-o nenorocită de întâm-plare: Sindi, țapul de prăsilă din Enadul de Sus, speriat de hărmălaie, călcase pe toba lui Nuschka, toboșarul satului. Și până s-a reparat instrumentul lui Nuschka, primarul de Enadul de Sus a trecut Drumul de Piatră, în Enadul de Jos, și a solicitat de urgență sprijin de la primarul român. Adică să-i se împrumute toba până se repară cea spartă de poznașul Sindi. Însă nimeni nu s-a întrebat atunci de ce alesese amărâtul de Sinsi să calce în copite tocmai toba din Enadul de Sus. Și chiar de s-ar fi întrebat, nu s-ar fi aflat nimeni care să-i răspundă. Numai că un lucru era cert și Sindi a mirosit imediat: pielea de pe tobă era naturală. Și chiar una de capră. Firește, cazul a ajuns de notorietate în Enadul de Jos, fiindcă aici, nu departe de gura Mureșului, până și precizia nemțească se putea defecta. Cauza adevărată a deteriorării tobei de știri o cunoșteau însă foarte bine doar chefliii din gașca lui Hanți zis Strabutz. Ei au fost aceia care l-au plătit pe Nuschka să le bată ritmul unui celebru marș local. L-au îmbătat și l-au urcat pe cotețul lui Hanți Strabutz, să fie la înălțime precum marșul cu pricina. Și cum Nuschka n-avusese decât două mâini cu care să se țină de țigle, a fost nevoit să aleagă între acestea din urmă și tobă. A ales țiglele.

În mod normal, jumătate din cei de pe Drumul de Piatră ar fi trebuit deja să știe despre ce este vorba. Secretul consta în răstimpul de minimum un sfert de ceas între primul răpăit al tobei nemțești și primul răpăit al celei românești. Răstimp în care Paia Dubașu își făcea curaj „La Vulturul Negru“. Pentru cei care nu-l cunoșteau, Paia li s-ar fi părut atunci un aiurit. Ieșea de la primărie

cu hârtia în mână, intra la birt, se punea la o masă unde nu se afla nimeni și cerea un deț de țuică. Stătea țeapăn pe scaun și citea într-una textul de pe fițuica primită de la primar, cu subiectul de comunicat. Sigur, era un ritual cu substrat pentru cei neștiutori. Paia Dubașu nu bea atunci decât un singur deț de țuică și nimic altceva. Însă defula după aceea. Numai neștiutorii credeau că nemții din Enadul de Sus erau cei dintâi informați. Tot citind și răs- citind comunicatul de la primarul Enadului Mare, pentru a memora textul, Paia Dubașu îi făcea pe cei prezenți în birtul lui Ioia dubași fără voie. De se strecura vreo greșea-lă, nu mai era de vină Paia. El doar citea de mai multe ori comunicatul pentru a-l memora cât mai exact cu putință. Aflând veștile și, în funcție de importanța lor, abonații de duminică ai birtului își goleau într-o clipită paharele ori sticlele și fugeau spre casă de-și anunțau familiile, neamu-rile și vecinii despre ultimele noutăți. Și când pornea Paia să bată toba, aproape tot Enadul de Jos știa deja despre ce este vorba. Pe când nemții aflau cu toții noutățile abia spre seară, atunci când bietul Nuschka își termina de citit comunicatul la toate colțurile Enadului Vechi. Spre deose-bire de Paia, el citea, pentru a nu face vreo greșeală. Paia, el prefera să recite și, astfel, cu ochii liberi, să privească pe rând fețele oamenilor care-l ascultau.

Nu se știe dacă această stratagemă fusese gândită de Paia Dubașu. Ea deriva, simplu, dintr-un obicei moștenit de la răposatul dubaș Meilă, zis tot Dubașu. Întâi și întâi dețul de rigoare, la cel mai apropiat birt de primărie (cel al lui Ioia, în cazul de față), pentru memorarea comunicatului. Și pentru învingerea tracului. Cum Paia Dubașu era om, iar tracul ceva specific omenesc, nu se putea nici el abate de la datină. Abia după aceea pleca să bată toba.

Numai că de data aceasta, tradiția dubășească din Enadul de Jos fusese încălcată grosolan și nu din cauza lui Paia. Ci din pricina primarului Drugă, care se comportase acum cu el ca niciodată înainte. După ce-i înmânase hârtia cu textul de zis, îl conduse afară din primărie și chiar până dincolo de birtul lui Ioia, avertizându-l că e cu ochii pe el. Cu jumătatea de picior peste ruda bicicletei, Paia se lăsă ușor condus până înainte de birt. Apoi încetini, ba, mai mult, văzând că primarul se apucase să-i împingă bicicleta, începu să frâneze cu piciorul liber și întreg. Împotrivirea se amplifică în clipa în care își zări ortacii de pahar pe treptele birtului, urmărind surprinși evenimentul. Încetul cu încetul, suprinderea celor din ușa birtului fu înlocuită de o vagă urmă de revoltă. Care crescu în intensitate după ce Paia fu văzut pedalând cu singurul său picior până dincolo de primărie. Ar fi fost un fapt banal dacă Paia n-ar fi avut toba asupra lui.

Un licăr de speranță se ivi la apariția secretarului primăriei, care ieși glonț pe poarta instituției și flutură deasupra capului două bețe. Erau bețele de la toba lui Paia, pe care acesta le uitase. Numai că Paia, supravegheat de primar, după ce-și recuperă bețele din mâna secretarului, trebui să încalece de-a binelea bicicleta și să pedaleze cu piciorul teafăr până la primul colț.

DUªAN BAISKI

sintagme literare

27

Nimeni nu știa câți ani avea Paia, poreclit Dubașu. De fapt, nici nu interesa pe nimeni. Paia era Paia Dubașu, Paia cel fără de-un picior. Așa-l știau până și bătrânii satului. Paia făcea parte din peisaj, la fel ca Măria Lungă, hingherița știrbă, cu o lulea veșnic atârnând stinsă între buzele-i vineții, apoi porcarul Hârțu și, nu în cele din urmă, văcarul Țucă-l Taica. Și doar piciorul stâng al lui Paia știa că fratele său, piciorul drept, putrezea undeva prin Galiția. O singură dată în ultimii ani se aflase Paia în gura satului. Atunci când, întors din America, uica Drugă, adică primarul de acum, îi adusese o bicicletă germană bărbătească marca „Anker“, neagră, cu rudă. Baiul consta în faptul că bicicleta era nemțească și nu americană, drept urmare doar copiii de pe uliță veniseră să-i pipăie șaua de piele cu o ancoră imprimată în relief și ghidonul și să-i încerce soneria. Spre disperarea lui Paia, care se plimbase în acea zi prin tot satul, să vadă lumea că are și el „bițiglu“.

Frunzele, strâmbate de căldură, fără luciu, vineții, păreau moarte, răpuse de căldura verii după doar câteva luni de viață. Arareori, câte-o boare anemică, le anima parcă pentru a le aminti că, totuși, toamna era încă departe. Deja lac de sudoare, Paia Dubașu pedala alene pe Drumul de Piatră, trecând cu grijă peste șănțulețele de scurgere ce tăiau, la fiecare casă, de la burlanul de ploaie până la șanț, trotuarul de cărămidă. Era supărat pe primar, deoarece-l grăbise și n-apucase să memoreze textul. Nici măcar nu știa despre ce era vorba în foaia pe care i-o dăduse acesta. Fusese o dispoziție scurtă: „Ia țidula asta și anunță toată lumea!“ Nu se opri la primul colț. După socoteala sa, ar fi avut prea mult de bătut până să se adune lumea. Ori Enadul de Jos era mare, cu multe colțuri. Se opri abia la al doilea, la casa lui Todor Căsapu. Își sprijini piciorul întreg de pământ, desfăcu de la ruda bicicletei cârja de lemn, după care sprijini bicicleta de un salcâm și se apropie de fântâna arteziană. Se aplecă grijuliu, să nu se dezechilibreze, lipi trei degete de țeava fântânii, lăsând să se scurgă în continuare o bună parte a apei, apoi duse gura până la jetul ce țâșnea acum și pe deasupra țevii. N-apucă să bea decât două-trei înghițituri. Începu un răpăit de tobă aproape de urechea lui. „Să te ia dracul, Nuschka!“ Dincolo de drumul de piatră, în Enadul de Sus, Nuschka bătea toba cu sârg. Era aceeași tobă pe care o călcase țapul Sindi, numai că avea acum pieile noi.

- De ce bate?Paia Dubașu se întoarse. Lângă el, doda Vetica, văduva

lui Ghiță zis Cătran, în țoale de duminică. Frământa cu sârg între degete tulpina unei ramuri de busuioc încă verde. Fusese la slujba de duminică și acum se îndrepta spre casă.

- O să spună Nuschka imediat de ce – îi zise el în doi peri.- Da’ eu nu știu nemțește – îngăimă femeia, privindu-l

mirată de răspuns. - Doamne! – exclamă Paia Dubașu. Nu i se adresase ei. Nuschka nu mai lovea toba. În jurul lui, vreo zece-

doisprezece femei și bărbați, mai tineri și mai bătrâni,

ascultau ceea ce le zicea Nuschka pe nemțește. Tot ceea ce pricepuse Paia era ceva legat de circulația pe timp de noapte. Atunci scoase din buzunarul pantalonilor țidula primită de la primar. O desfăcu și începu să citească.

- Ce zice? – întrebă doda Vetica.- O să afli când mă-ntorc – spuse Paia Dubașu, agăță

cârja de ghidon, întoarse bicicleta, încălecă în grabă și porni înapoi. Acum, lumea de pe partea românească a Drumului de Piatră, cea din Enadul de Jos, fusese deja alarmată de Nuschka, toboșarul din Enadul de Sus. Într-adevăr, la colț, primul de la primărie spre capătul satului, lumea se adunase deja să asculte varianta românească a comunicatului. Însă lumea se mira că Paia Dubașu nu venea dinspre birtul lui Ioia, ca de obicei, ci dinspre Todor Căsapu. Spre surprinderea lui Paia, acum erau de față până și cei care, de obicei, știind și nemțește, cunoșteau deja comunicatul de la Nuschka. Așteptau să audă și varianta în limba română, fiindcă nu le venea să creadă.

Paia descălecă, sprijini bicicleta de fațada unei case, după care își aranjă toba la burtă și începu să bată. Se opri după un minut, după care duse instrumentul la spate, băgă bețele în buzunarul dinapoi al pantalonilor, scoase hârtia de la primar, privi în jur, apoi începu să citească. Nu era mult de citit. Era unul dintre cele mai scurte comunicate pe care le transmisese în sat de când fusese făcut toboșar. Pur și simplu, Marele Stat Major interzicea circulația în afara satului între orele 19 și 6. Nimic mai mult. Cei din jurul lui încremeniră. Se uitau unii la alții, muți. Nicio vorbă, nici un suspin. Paia Dubașu încălecă bicicleta și în câteva minute fu din nou la colțul cu fântâna arteziană. Și aici se adunase deja lumea. El repetă același ritual cu bicicleta, bătu toba, citi iar textul; aceleași fețe încremenite. Unul singur mormăi ceva despre soarta celor de la sălașe, despre munca la câmp. O pală de vânt stârni praful în mijlocul drumului. Ochii se ridicară spre cer. Apoi spre vârfurile salcâmilor de pe uliță. Pala fusese doar începutul.

Oamenii plecară spre casele lor, de unii singuri sau câte doi-trei, după cum stătuseră la povești pe băncuțele din fața caselor. Numai că nu se mai opriră la vorbă. Fiecare își continuă drumul spre propria casă, de două ori îngrijorat. O dată pentru cele spuse de Paia Dubașu, a doua oară pentru că venea furtuna. Fiindcă tunetele se auzeau dinspre Pecenova Veche, iar când prăpădul venea de acolo, din sud, venea de la sârbi. Iar când venea de la sârbi, rar ploaie de vară fără grindină.

Paia Dubașu era și el îngrijorat, dar nu din pricina comunicatului, el n-avea pământ și nici interes să circule în afara satului, ci pentru că de vine furtuna mai repede decât își va fi terminat el lucrul, va trebui să se adăpostească, acolo unde-l va apuca ploaia, la careva în casă. Ceea ce amâna cu măcar un ceas munca lui. Și nici nu era trotuar de cărămidă peste tot.

Fragment din romanul în lucru „Gardul“

Prozã

sintagme literare

28

Prozã

Pe linia de tren - Ia, ia de-aici, că-s buni, îs făcuți de mîna mea! Dacă

n-aș ști ce-i în ei, nu ți-aș da. Hai, lasă rușinea, ți-o fi foame și cine știe cînd ajungi unde-ajungi tu, cu trenurile ăstea nu știi niciodată. Ești student. Am zis, io, că ești student pe cînd te-am văzut cu cartea aia în mînă și ochelari. Uite, ia de-aici un cîrnaț și-ai să vezi cît e de bun. Pun pe bucata asta de ziar, io-te-aici, pe bancă, mai scot, că mai am, și-un pic de muștar,… numai mațul l-am cumpărat de la prăvălie, că de, de unde oi? Oile-s la munte să pască. Uite, numai așa poți să vezi, rupt în două, are numai carne macră și cîteva firișoare de grăsime, numai puțintel, așa, uite, se vede și ardeiul roșu, piperul, nu-s ca ăia cumpărați de nu mai știi că-i cîrnaț sau altceva. Mîncarea asta toată mîncată de noi, numai porcării, dar te obișnuiești cu ea, așa, de ajungi să-ți placă. Ca toate cîcaturile care ne vin de peste tot, prin televizor, radio, de la om la om, puțin cîte puțin, ușor, ușor, te obișnuiești cu gustul și nu mai deosebești, ce-i cu cine-i și cine-i cu ce. Uite, ia și c-o bucată de pîine!

…maaamă, cîte bagaje ai!, de ce n-ai spus că vii așa blindată?, ce-ai, fată, în ele?,…, trenul accelerat 2457 sosește la linia una,…, cum le ducem pînă la taxiu, că nici nu le putem ridica de jos?,…, o țigară, dă-mi repede o țigară!, n-am mai fumat de ore,…, șșșșsssssțțțțțț!...

- Ești tînăr, de-aia ești așa rușinos. Cînd eram mic și io făceam niște mofturi. Bunică-mea, era bătrînă și știa, spunea mereu, mînîncă, măăă, mînîncă acuma, cînd o să te faci mare, o să vină vremea cînd o să mînînci și cărbuni aprinși. Uite c-am trecut și eu prin cîteva, ei, am patrujtrei, la o vîrstă i-am dat dreptate. E-hee, pe la Viena pe sub poduri, e-haa, dormeam iepurește, mîncam cîinește. Io, ca io, bărbat, dar ce greu le era la femei, că erau și femei acolo. Așa am cunoscut-o, sub pod, pe nevastă-mea de-a treia. Trei femei am ținut, nu cu acte, așa se zice. Și m-am despărțit și de-asta. Cine-a fi zis? Prin toate cîte-am trecut, muncește la cărat de gunoi să ieșim de sub pod, mută-te într-o cameră cu alți șapte,…, mi-au furat banii, ehh, strînge iar, alții, din nou, de bilete să pleci din gunoiu’ ăla. Acasă la ea, că la mine, unde?, la o casă bătrînească, departe, bunicii morți de opt ani, mama, tata, morți și ei. Ea a zis că e mai bine la ea, am strîns-o de mînă și-am luat-o pe jos, cu autobuzul, cu metroul, cu maxi-taxi, cu trenul, am plecat așa, ca prostu’, cum am plecat spre Viena la un prieten și-am ajuns sub pod. Am plecat iar,… ca prostu’.

…n-ai o țigară să-mi dai și mie?,..., ziare, reviste, integrame, aveeieem,…, hai să-ți gîcesc, dă un ban să-ț’ gîcesc!,…, pleacă di-aicea!,…, hai, că ești de-al nost’, ai musteață,…, pleacă, fă, că-ți scutur cozile!...

- Da,… ca prostu’. Da’ cine să mă-nvețe dacă eu n-am pe nime’? Cînd ești singur, ești prin întuneric ca orbu’. Mama, tata despărțiți de cînd m-am născut. Crescut de bunici, tata mă mai lua și mă ducea, ba acolo, la mama, ba mă aducea la bunici, niciodată nu mă lua cu el. Numai pe drumurile astea mă simțeam fiul lui și-l uram de fiecare dată. Și-acuma nu-l iert. Nu știu ce avem noi băieții cu tații, că am mai întîlnit așa, cre’ că de la huni ni se trage. Ăia se urcau pe cai și plecau și-și lăsau fiii, fiicele cu nevestele și-acolo, acolo ține-te ură, ca lama de cuțit!... Și-a-nceput asta a mea să bea, că nu-mi poate face copii. E stearpă, e tare greu. Din puțin, așa cîți bani aveam, am dus-o pe la doctori și nimic. Scandal cu ea, că alcoolul e drac, scandal cu mă-sa, că nu-i mai tăcea gura, că i-am nenorocit copchilu’. Ce să fac? N-am vrut s-o las, dar nu mai puteam. Am luat haine cît să cuprind cu brațu’, le-am îndesat în geanta asta plimbată pe la Viena și cîrnații ăștia făcuți de mine. Atît. Bine că, de cînd am plecat, mi s-a dus și bateria la telefon, că tot mă uitam la ecran și plîngeam, am poza ei pe telefon, o poză de cînd încă mai rîdea și-avea ochii plini. Acu’ pe linia de tren cu mine, spre casă, casa bunicilor. Așa cum mă ducea tata pe linia de tren de-acolo de la noi, pe umeri, la bunică-mea, mămaia, așa-i spuneam. Copacii de pe margine mari, mari, făceau un tunel și doar acolo simțeam că-i tata meu. Ce-o fi pe-acolo, oare? Cre’ că-s bălăriile cît casa. Am plecat iar,… ca prostu’.

O dată pe zi

- Ne împăcăm bine.- Daaaa, adevărat, ne împăcăm bine!- Și cînd te gîndești că a fost o vreme cînd nici nu ne

salutam.- Ei, parcă puteam ști una de alta, așa cum ne știm

acuma?- Daaaa.- Poți să știi ce-i în mintea omului, dacă nu-l cunoști?

Acum, că te cunosc și acum, de cînd te cunosc, pot să-ți spun că oftezi prea mult.

- Zi tu dacă am încotro! Cum să nu oftez? Măcar cu atîta să mă descarc și eu. Și, ia, spune, mai spune-mi cum îl invita la dans aseară! Mi-a plăcut de mor...

- Se ducea, așa, ușoor, prin spatele scaunului unde stătea el și-și lăsa o țîță să-i atîrne lui pe umăr.

- Țăranca! Îmi place cum povestești, rîd de mor. Asea-ră, cînd mi-ai lăsat mesajul, am rîs, am rîs și-am rîs de nu mai puteam.

- Dacă-i proastă, e proastă, ce mai...- Am știut, și pot s-o mai spun o dată, că eu miros

bine omu’, nu degeaba...știi tu, de cînd a început să nu-mi

SIMONA TOMA

sintagme literare

29

Prozã

mai răspundă la telefoane, am zis, hopa, stai așa, țăranca se crede prințesa din Carpați și-a uitat cum a venit, și-a uitat cum am ajutat-o să nu mai miroasă a țărancă, ce mai, mi-e martor Cel de Sus, am simțit ceva de-atunci, da’ am zis, lasă... Ehhh, vezi tu, țărancă, țărancă, dar cu țîțe mari! Atîta are și ea.

- Muie, măăă....- Doamne, ce m-am speriat! Fată, închide naibii gea-

murile cînd ești la semafor, că mai știi ce se întîmplă, poa-te aruncă un țigan un chiștoc de țigară, ne intră în mașină și murim dracului arse cu totu’! Mda, s-a văzut, s-a văzut cînd s-a schimbat brusc, parcă nici n-a trecut granița pe la Giurgiulești, nu mai vorbește cu șie fași.

- Zici că oftez prea mult, cum să nu oftez cînd mă sfi-dează perversa asta, perversă-i, că mă sfidează pe față, știe că știu, nu-i proastă deșteapta pămîntului, dar bine că sînt, Doamne Ajută-mă, sănătoasă să fiu,... el încă mă mai iubește, mă respectă, că tot o dată pe zi o facem, chiar și ieri am făcut-o, ieri, îți dai seama, de ziua ei, altfel, aș crede altceva, știi și tu, doar ești ca și mine, ne asemă-năm. Și, apoi, nu mai e ca la început, ce, nici eu nu mai sînt așa ca la început, săream ca proasta-n cizme de cîte ori mă suna el. Șiiiiii-l iuuuubeaaam, Doamne, și ce-l mai iubesc, numai că, vezi tu, mai fac și eu un dans, așa, ca la canalul ăla cu animale, că mă lungeam și-acuma pe biroul lui, n-ajungeam să am apartament închiriat în centru, ai văzut cînd ai venit la mine la cafeluță, am și mașină, am independență. Sînt acasă, mă sună, pac, îi deschid ușa. Sînt cu fetele, mă sună, pac, mă urc în mașină și-i deschid ușa. Curat, frumos, elegant, fără nevastă-sa, dacă vrei, are și el libertate. Acum e mai greu zilele astea, că zici că i-a făcut cadou și, zici, se duc împreună în străinătate.

- Da, cică, așa mi-a spus ea, la Veneția. Au plecat azi dimineață.

- Offff, să nu oftez, oooo, la Venețiaaa, gelatooo, ma-gazinele cu bijuterii de aur din Ponte Rialto, am fost și eu cu el, am stat la un hotel de cinci stele în centru centrului de Veneție. Lasă, s-o ducă, să vadă ce n-a văzut nici mă-sa de-acolo din Moldova, să vadă țăranca că ce i-am spus n-a fost minciună și... că mă iubește, i-am spus că mă tra-tează ca pe-o prințesă. Stai să trag mașina pe dreapta să răspund la telefon. Ei bine, pînă parchez eu, s-a și oprit. O fi el. O fi ajuns la Veneția. Uite că mi-a trimis mesaj. Ia! Ok, spune că... să ne vedem acasă la mine într-o oră. Cum așa? Fetiță, te superi dacă nu mai ajungem unde spuneam? Mulțumesc că te-ai gîndit la mine, că ai vrut să mă scoți din casă. Ai știut, ai știut că sufăr, uite, vezi, prie-tenul la nevoie se cunoaște, ai știut că sînt numai durere. Îți chem un taxi să te ducă unde vrei tu. Ți-l plătesc eu, numai nu te supăra. N-am încotro. Trebuie să ajung acasă. Ai văzut? Ți-am spus că mă iubește. Chiar dacă-i plecat la Veneția, tot o facem o dată pe zi. Pa, iubita, pa! Uite, ți-a venit taxiul!

Frumoasă-i primăvar-afară!

- Mooamăă, ce coadă-i! Și ai de gînd să stai la coada asta? Pfff!

- Sigur, trebuie! Stai, stai! Ghișeul unu, nu...ghișeul doi și trei, nu...aici trebuie să stăm!

- Cre’ c-ai înnebunit! Chiar aici unde-i coada mai mare? Uite-acolo, nu-i nimeni, vezi?, la ghișeul doi...

- Nu, nu, acolo-i pentru primit și trimis bani.- Dincolo? Îs numai patru persoane...- Nu, acolo-i pentru colete. Aici trebuie.- Bagă-te-n față, spune că-i o urgență! Uite ce plic

mare ai! O să te creadă. Eu, una, te-aș crede, la așa plic...- Nuuu, nu pot să fac asta, mai în față sînt și niște

bătrîni. Nuu, nu pot.- Fată, dar ăștia ai tăi, de la concursul de poezie, n-au

mail? Trimiți tu frumos de acasă, după-aia mîncăm ceva, bem ceva...nu ți-a dat prin cap pîn-acuma? Cere-le mail-ul și gata!

- Nu se poate, nu trebuie să-mi apară numele, așa-i regulamentul.

- Niebuni, duși cu capu’, și dup-aia cum își dau seama că tu ești tu și altu-i altu’?

- Ei, se poate, își dau seama, am tot ce trebuie în plicul ăsta. M-am luat după regulament.

- Fată, nu numai că m-am pus pe tocuri, m-ai plimbat tot orașu’ să-mi arăți tuuaaatăăă primăvara, stau la coada asta cu tine, cre’ că plecăm diseară de-aici, … mi-e și-o foaaame de te văd copan ca la desene,…mai vrei și concursuri de poezii…, situația asta mă enervează…

- Lasă că nu durează așa mult. Lumea din față are facturi. Plătesc și pleacă.

- Da’, uite, ăla are-o grămadă, are-un buchet!- Du-te și stai pe scaun! Nu durează mult....electrica, osutăpatruzecișiopt, restu’, vă rog, …,

amendă, cinzecișișase, aveți să-mi dați șase lei?, am rămas fără mărunt, mai așteptați!, văd că domnu’ are mărunți, încasez și vă dau restul imediat…

- Singurică și tristă? De ce stai așa… pe gînduri? Ai văzut ce primăvară frumoasă-i afară?

- Pleacă, bre, de-aici! Ce, nu stai bine în baston și te dai la fete tinere?

- Da’ de ce stai tu, așa, singurică și tristă? Te-a supărat iubitul? Așa-s ăștia tineri, nu știu ce pierd!

- Bre, lasă-mă-n pace! N-auzi? Ai aparat? Pleacă-n treburile matale! Strig în gura mare că ești pedofil, dacă nu mă lași în pace…

- O, da’ ce supărată ești! Hai să-ți spun o poezie de primăvară, poate-ți trece!

- Ce? Poezie? Nieeebun!…restul, vă rog, următorul,…, patrusutedouăzeci…,

romtelecom,…- Fată, numai niebuni în poezia asta a ta și tu te-ai

apucat să scrii din astea…Hai acasă! Nici nu te mai las aici și, dacă mai scrii, te și spun lu’ maică-ta! Pune plicul ăla și păstrează-l ca amintire. Gata, mi-am dat seama, niebuni și poezie. Scrie altceva! Scrie pe pereți! Și ăia care scriu poezie, oricum, toți îs morți. Nu știi de Eminescu?

sintagme literare

30

Atelier critic

PROFIL

EUGEN URICARU: DESPRE „BENIAMIN”

De numele lui Eugen Uricaru, primul redactor-șef al revistei Echinox (e drept, doar un număr!), se leagă, potrivit unor voci autorizate, și tentativa de „renovare” a romanului nostru istoric. Dacă agresivitatea sa „benignă” în anii juneții (recunoștea într-un interviu) a asigurat reușita publicației, prestigioasa școală echinoxistă fiind o „școală de muncă socială”, nicidecum un „sfârâiac” (cum glumeau, la începuturi, răuvoitorii), cariera de prozator, până la Beniamin, impune o constatare fermă: imaginația poetică, desprinzând – ca rețetă – faptele din real, ghidată de o cronologie capricioasă, închipuie un vast proiect narativ, cu personaje migratoare, un ținut ficțional care, paradoxal, nu ignoră informațiile docu-mentare. Adunând proze fantastice, parabolice, Despre purpură (1974) anunța embrionar ciclul Vladiei, implicit adevărul Utopiei. Mitograf, stilist, cu „vocația secretului”, prozatorul proclamă nevoia de Vladia (real-imaginară) și, concomitent, anunță o frescă a societății românești care, iată, în timp, a prins chip. O proză sincretică, fastuos stilistică, observa Eugen Simion, unește, așadar, două lumi, intricate: iluzia și realitatea. Fantasmagoria, halucinația, enigmaticul hrănesc aceste exerciții de imaginație, căpă-tând – sub acoperișul parabolei – concretețe ficțională. Fiindcă, aflăm, „lumea e Vladia”. Un Paradis derizoriu, după M. Zaciu, în afara timpului istoric, un motiv reluat tenace de productivul prozator, un teritoriu populat de inițiați („aleșii”), de femei puternice, misterioase, infuzat de sentimentalismul moldav. Chiar dacă N. Manolescu vorbea de „așa-zisele proze fantastice”, expediindu-l, regre- tabil, sub numele Uricariu (!), pe lista Autorilor de dicțio-nar (eroare de cules, evident) din impozanta sa Istorie.

Posedând, așadar, „știința imaginarului” și o admira-bilă (chiar de la debut) maturitate stilistică, Eugen Uricaru s-a impus și prin disponibilitate tematică; romancier profesionist, el intră, indiscutabil, în lotul restrâns al celor cu adevărat importanți. O privire retrospectivă ar lumina o atare concluzie: atras de proza de atmosferă, dizolvând „muchiile” realității, râvnind microscopia concretului și conservând parfumul „de epocă”, Eugen Uricaru încarcă textul cu viață; rădăcina livrescă a literaturii sale scapă, astfel, de paloarea alegorică ori de parabola descărnată.

„Navetând” între impulsul realist și apeten-ța fantasticului (de care unii se îndoiesc), prozatorul reușește un grațios balans, res- pectat chiar și editorial. Ieșirea din reali- tate, redimensionând, în textura imagina- rului, întâmplări „veștede” și faptele oame-nilor mărunți, scoțând la lumină concluzia repetabilității, a unor „coincidențe tulbu-

rătoare”, pregătește de fapt reîntoarcerea, suprasaturată de fantastic. Chiar și în romanele aliniate „realismului istoric”, Eugen Uricaru nu rămâne priponit de țărușul documentului, ci își permite interpretări cât se poate de „libere”. Încât, recunoscând această dependență reciprocă, o stingere a realității în utopie – funcționând ca sistem de referință, vom spune că pendularea scriitorului ascunde, totuși, un risc: anume, cel legat de producția de serie.

Dar în cazul lui Eugen Uricaru intervine, salvator și corectiv, inteligența. Dacă în universul său romanesc totul e posibil și Iluzia e atotputernică, cenzura inteligenței echilibrează construcția. Spațiu închis, amorțit, o insulă azvârlită în univers, Vladia (ca „fenomen unic”) este im- periul iluziilor; aici poezia lucrurilor se scaldă într-o lumină crepusculară, iar sirenele spiritului, îmbolnăvite de trecut, acuză nevoia identității (nevoia de Vladia), chemarea ei, răsfrântă într-un trecut inventat, protejat de un contur aburos. „Ruptă” de istorie, Vladia este gravidă de istorie. O „văgăună” (ocolită, s-ar zice, de evenimente) însemnând o lume, cu rare zvâcniri ale „realității depline”, cuprinsă de o „vitalitate depresivă”.

Nu puțini comentatori ai prozatorului au sesizat miza sentimentală a scrisului său. Într-adevăr, reconstituirile lui Eugen Uricaru, moldovean, totuși, sunt fatalmente afective; abia prin ficțiune ne deschidem drum spre adevăr, descifrând sensurile lumii și tâlcul întâmplărilor. „Baia” afectivă, infuzia sentimentală transferă în imaginar evenimentul, tocmai pentru a-i conserva amintirea. Reabi-litând iubirea, în lumea Vladiei (dar „lumea e o Vladie” – ne previne, obsesiv, romancierul) plutește boarea romantică și moartea pare anulată; acolo personajele doar „dispar”.

*

În 1983, răspunzând unei anchete (v. Romanul româ-nesc de azi, în Caiete critice, nr. 1-2), Eugen Uricaru consta-ta că, în relația romanului cu politica / politicul, singura legătură ar fi conectivul despre, romanul fiind folosit (abuziv) ca „instrument politic”. În epocă, reamintim, el „funcționa” ca înlocuitor, suplinind absența studiilor de istorie, sociologie sau politologie; cultivând strategiile subversiunii, esopismul, criticismul (temperat, blamând trecutul), bucurându-se, însă, de o imensă popularitate, romanul, cu deosebire cel politic, dobândise, prin forța de impact, odată cu epidemia romanescă a „obsedantului

ADRIAN DINU RACHIERU

sintagme literare

31

deceniu”, un uriaș rol social. Acceptându-i-se, desigur, în plină vogă, limitele, asupra cărora, de pildă, atrăgea atenția Monica Lovinescu, semnalând „copyright-ul absolut” al Partidului, amputând așa-zisa „proză de curaj”, ocolind, de regulă, prezentul. Notând, în prelungirea ideii și polemizând, discret, cu N. Manolescu, că și curajul indi-vidual „poate folosi într-o societate ce-și ascunde sieși realitatea”. Cum era, evident, cea românească.

Pe de altă parte, trebuie să observăm că Eugen Uricaru (n. 1 noiembrie 1946, Buhuși) este el însuși un personaj enigmatic, cu „vocația secretului” (cf. Alex Ștefănescu), îmbrățișând stilul conspirativ, misteric, păstrând – în prozele sale – un rest nedezlegat, reverberând ezoteric. Chiar dacă a purces, în ramă ficțională, la o ambițioasă cronică a societății românești și, inevitabil, a metabolizat o imensă bibliografie, scriitorul, fantazând, propune o in-terpretare liberă, în halou ambiguizant și o reconstituire afectivă, în ceața reveriei, plonjând în atemporalitate. „Desprinderea” faptelor din real se încarcă de taină și procură revelații, asigurând, totodată, concretețe ficțio-nală și o scriitură elegantă, de „stil artist”, lăudată de toată lumea. În pofida acestor premise (potrivnice?), cărțile sale pot intra, credem, sub umbrela excesiv-primitoare a romanului politic, astăzi politicul, se știe, intersectând toate palierele organismului societal. Cu atât mai mult, cel mai recent roman (Beniamin, Editura Cartea Româ-nească, 2014), consacrat – indirect – evenimentelor din decembrie 1989 (sau „duhului Revoluției”, mai exact), considerat – prin vocea lui G. Dimisianu – și cel mai actual.

În fond, cu ani în urmă, Petru Poantă punea aceeași întrebare: „sunt romanele lui Eugen Uricaru niște romane politice?” Or, întreprinzătorul prozator, tenace și inteligent, desfășurând epic un program, dovedea că testează, din varii unghiuri, această specie în configurare, nebuloasă și expansivă, câtă vreme titlurile sale orbitau în jurul temei; erau, sublinia criticul, romane despre putere, întreținând haloul enigmistic, cu revelații fantastice și prelungiri sim-bolistice, convocând și invocând inexplicabilul. Ceea ce remarcase, expeditiv, Marian Popa rămâne valabil: Eugen Uricaru, un profesionist, indiscutabil, „scrie mult și lesne”, cu stimul ocult, simetrizând descripția realistă cu inserția fantastică. Sfidând chingile temporale, plonjând în supra-natural, în care nimic nu este ceea ce pare, el, într-o for- mulă personală, urmată cu tenacitate, de elegantă identi-tate stilistică, sub primejdia rețetarului, însă, ne dezvăluie, dincolo de realitate, o lume în care visul și nevoia de sacru o fac nu doar îmbogățită, ci și „posibilă”. În fond, exercițiile sale de imaginație, dezvoltând fantasticul parabolic sunt (ca premisă) proze cu subiect istoric, politizate pe latură conspiraționistă.

„Bucureștenizat” din 1990, cu funcții importante (ata- șat cultural la Atena, director adjunct al Accademia di Romania, președinte al Uniunii Scriitorilor ș.a.), Eugen

Uricaru este, în primul rând, un povestitor. Dar imaginația, sublinia Marian Papahagi, e controlată abil de inteligență; iar realismul său (magic, putem adăuga) mixează, și el, ingredientele care l-au făcut celebru pe alte meridiane, fără a folosi, pe față, „jocurile” estetico-politice, precum atâtea nume ilustre, călcând în străchinile combativis-mului radicalizat. False romane istorice, după I. Adam, îm-brăcând evenimentul istoric (interpretabil) într-un halou ficționar, cărțile lui Uricaru, în pofida autonomiei (relative), comunică; aduc în scenă personaje de legătură, inși ciudați și locuri stranii, propun conexiuni, sunt volume „încapsu-late”, deopotrivă cronică și parabolă, epicizând simbolul până în pragul unui tragism mistic (cf. C. Cubleșan), precum în Beniamin. Pomenitul roman pare a isprăvi un ciclu, deschis, reamintim, cu Supunerea (2006), continuat cu Cât ar cântări un înger (2008) și Plan de rezervă (2011); încercând, într-o panoramare vastă, radiografierea unui sistem, stăpânit de „strânsoarea de oțel” a fricii, impu-nând legea devotamentului și, desigur, după „igrasia” sovietizantă, „curățirea” trecutului (cel „plin de surprize”, cum ne asigură Todor Grancea, unul dintre protagoniști, un profesionist al Puterii). Construind un „năvod” satanic, controlat de răul inventiv, sistemul pare a merge de la sine, chiar în plin balamuc („al lui Ceașcă”). Reprezentant al Instituției, Neculai Crăciun, „omul care face daruri”, vrea să pregătească viitorul „care nu se vede”, inventând opoziția: tineri „sub control”, viitori disidenți, necesari plănuitei rocade, o construcție, firește, invizibilă, o iniția-tivă aluzivă, enigmatică. Grupul de la Acvariu este un astfel de club de discuții, animat de profesorul Cârlan („tânărul Marx”), supravegheat de „curiosul” Crăciun, un om misterios, acceptat acolo. Înțelegând că preventivul „plan de rezervă” îngăduie să fiarbă apa din oală, sub capac, evident, băieții de la Acvariu „clănțănind”, în acel presupus cenaclu, conform planului secret Fata Morgana. Deocamdată, suntem la începutul domniei lui Ceaușescu, văzut de bătrânii din Partid drept „un țărănuș încăpățânat, manevrabil”. Noul lider înlătură, în timp, grupul moscovi-ților; Partidul devine un partid de masă, din garda veche supraviețuiește „vulpoiul” Bibi Ianculescu-„nemuritorul”, creierul ideologic. Tandemul Todor Grancea, cel aproape de „flacăra puterii”, și Neculai Crăciun, luând pulsul străzii, reprezintă cuplul de forță, represiv, veghind „dosărelul” mișcării, atenți la „fisura din baraj” și pregătind explozia „controlată”.

Dacă maistrul Nelu Părăluță, cu lecturi din Lenin, du- când, totuși, o existență amniotică, descoperă „fereastra” spre o altă lume, schimbându-și brusc viața, croind pla-nuri și scriind pe ziduri, enervat de „vraja cea rea”, va fi urmărit informativ și internat, inginerul Valer Negrea-Negrescu, „creația” lui Neculai Crăciun, va fi pus „la fe-reală”, detașat în colonia de la Surulești, în „gura iadului”, o pustietate, înțelegând împrejurimea ca împrejmuire.

Atelier critic

sintagme literare

32

Prin Nora Părăluță, cea care „se rătăcea” în cărți, o femeie ciudată, cu „bazaconii”, suferind de „lipsă de gravitație”, îndrăgostită de Valer, intrăm, însă, în timpul Vladiei, „o lume mică, dar foarte adâncă”. Fiindcă Valer, cel pre-gătit pentru schimbare, poate fi un alt prinț Pangratti, reîncarnat, iar reîntâlnirea-recunoaștere o tulbură pe Nora și o trezește: „în sufletul ei s-a făcut lumină”. Cititoare famelică, în „așteptare neliniștită”, Nora află că e ceva greșit în viața ei; caz „cu potențial” și cu reacții întârziate (cum diagnosticase profesorul Villara, identificând mor-bul lui Lampers), ea trăiește preventiv, descoperă în Valer o stare și, prin transfer („ne mutăm dintr-un corp în al-tul”), dilatând timpul interior, prelungește, prin altă Noră (Vindereu), misterul poveștilor din Vladia.

Romanul Beniamin ne aduce, însă, înspre sfârșitul (în-trevăzut) de domnie ceaușistă, spulberând mitul situației ireversibile. Mare cititor și el, ins străveziu, vorbind „învă-luit”, ciudatul Beniamin, cu tată necunoscut, suferă pentru ceilalți (ușurându-le viața) și are o formidabilă putere de atracție. El, „cel iubit”, devine un posibil mântuitor, dobândind o efigie cristică. La casa neterminată de la Câmpul Verde, la poarta lui Beniamin, se adună mulțimea de nefericiți, într-un adevărat pelerinaj; clienții „sfântule-țului” pleacă mulțumiți, luminați, de la locul miracolului (Lespezi), undeva în fundul Moldovei. Cu degete străvezii, vindecătorul oficiază în pragul porții, întărind, într-o „agita-ție tăcută”, sufletele nevolnicilor, preluându-le durerea. Persoană importantă, devenind cineva, urmărit de cei din Dacia cenușie, Beniamin provoacă îngrijorare: „se strânge lațul”, constată Scândurica. Umbra sa, „paznicul” atoate-știutor Hariton, constată că „Beniamin e propriul său dușman”; având o misiune, el va trebui salvat; și va fi sfătuit să plece, să se piardă în Timișoara, într-un alt colț de țară. Anunțând că „va fi sărbătoare în curând”, asaltat, Beniamin devenise un caz. Marlena descoperise că palidul Beniamin nu e la fel ca ceilalți, că „minunile” lui (mersul pe apă, pâinile, câinele Nae, „înviat”) anunță „pasul hotărâtor”. Și Scândurica vrea ca „iubițelul” să treacă la fapte. Beniamin era, așadar, în primejdie; misiunea de călăuzitor, coada celor care îi așteptau cuvintele, plecând luminați, supravegherea celor din Dacia veche, cenușie, convinși că totul e sub control, îl obligă să se ascundă, cum e povățuit. Încât, nedorind nimic pentru sine, pe neașteptate, la sfârșitul lui ’89, Beniamin dispare, iar echipa de filaj îi pierde urma. A plecat la Timișoara, se bănuiește, un pământ al făgăduinței; „acolo-i Occident”, un amestec inflamabil și o atmosferă volatilă. Și în acea iarnă caldă, în acele zile confuze, toate lucrurile „o lua-seră la vale”, constată, îngrijorat, Todor Grancea. Ca și tovarășul său de luptă, Neculai Crăciun, de care îl leagă o istorie comună și un trecut tenebros; dar și îndelung moșitul „plan de rezervă”, Fata Morgana având „temelie”.

„Strategul” Crăciun, încrezător în „raționalizarea” Isto-riei, își recunoaște, de fapt, nesiguranța în această „tărășenie”. Nelu Părăluță era la balamuc, Valer Negrea-Negrescu fusese uitat, grupul de palavragii de la Acvariu, în frunte cu Paulică Becheru, nu realiza că „termenul de folosință a regimului” expirase, venind în întâmpinarea evenimentelor. Amploarea fenomenului de la Lespezi (o adevărată psihoză) îl obligă să cerceteze „firul” și să facă, din „persecutatul” Beniamin, un nume. De care noua lume avea nevoie, construind legenda. Se va deplasa, așadar, la Lespezi, cântărind toate ipotezele. Întâmplarea îi scapă, plutind în incertitudine, asaltat de aparențe; nu știe dacă Beniamin era printre „ei”, cele 46 de cadavre duse la crematoriu, dacă s-a lăsat omorât pentru a rămâne în viață, dacă va ieși din nou în lume, pregătit pentru ceea ce va urma / ne dorim. Cu un tată „nelumesc” (Iosif, tâmplar), cu o forță de atracție de neexplicat, convins că nu trebuie să uităm răul, Beniamin, un ins neobișnuit, trăiește într-o lume diferită față de fratele său, Simon, martor al întâmplărilor, de care îl leagă doar o moștenire maternă: hemofilia. Un scenariu biblic, observăm, pe care „strategul” Crăciun, neliniștit, nu îl poate controla, copleșit de ceea ce nu poate fi înțeles, fiind în afara Logicii. Dar ceea ce este de neînțeles va continua să existe, filosofea-ză Simon, ca posibilă încheiere a unui roman consacrat Revoluției decembriste, deloc documentar, prinzând, însă, duhul acestei mișcări. Un proiect ambițios, construit pe schema biblică, un roman „dinamic și salubru”, zicea Marius Miheț, un roman admirabil despre sacrificiu, purificare, mântuire. Mortul lipsă putea fi Beniamin, duhul care a izbăvit lumea de cel Rău, ridicându-se la cer. Până și „raționalistul” Crăciun admite (e drept, interogativ): „Dar dacă s-a ridicat?”

Revine, așadar, o întrebare obsesivă, care ne obligă să distingem între impostură și destinul eroic. În Glorie, roman cu încărcătură ezoterică (uneori explicitată, ajutând cititorul), Deodat Proca nu e Soter, nu putea fi mântuitorul. Beniamin, însă, poate fi. Și dacă Așteptându-i pe barbari (1999, o carte, în fine, „identică manuscrisului”) vorbea, cu condei cezarpetrescian, despre nefericirile și neputințele noastre într-o istorie suportată, poate chiar „prescrisă”, cu un destin vitreg, amânând sau excluzând „făgăduiala libertății”, iată că Beniamin pune în cumpănă teza Istoriei ca farsă, consfințind moartea utopiilor. Așteptându-i pe învingători (1981) aducea în scenă personaje dezorien-tate, care nu înțelegeau evenimentele. Revenirea idea-listului Goreac într-un oraș „nou” (v. Mierea) vrea să re-constituie (parodic) o perioadă tulbure, tot neînțeleasă. Și tot sub semnul inexplicabilului se așează destinul lui Beniamin, trezind interesul „logicianului” Neculai Crăciun, doritor a controla totul. Și obligat, finalmente, să recu-noască că rămâne, mereu, un rest nedezlegat.

Atelier critic

sintagme literare

33

Alina Marieta IonFie aglomerată sau pustie,

strada se reinventează, se recompune sub privirile largi

Să fii într-atât de dedicat, încât ancorat în cotidianul minţii răvăşit de inevitabilele stări contradictorii, să treci prin arderea îndoielilor regăsindu-te mai presus de mu-şuroiul comun al zbaterii dintre lumini şi umbre prin aceea că matca peregrinării tale în tabloul vast al lumii presupune o platoşă de rezistenţă crescută în timp din înţelegerea potrivită drept onestă a firii.

Este necesară o analiză atentă a plusurilor şi minu-surilor existenţiale, înainte de a te aventura la o sinteză care poate fi convingătoare sau dimpotrivă. Nimeni nu spune că nu există riscuri în faptul complex al introspecţiei care se întâmplă în multiple dimensiuni şi nenumărate direcţii.

Odată şi odată, cu toată precauţia şi protecţia bine-venite, se pot materializa unele pericole în nebănuit de grave fenomene, cum ar fi „Combustie internă”: „Ies în neordine prin deschizătura din creier/ şi bat pe la uşile oamenilor./ Strig pe muţenie dreptul consfinţit la durere,/ ce pornire cu ceaţă şi vertiginoasă năvălire!/ Aprigă înfăţişare,/ se face grămadă pe genunchi,/ într-o intensă umilire şi deznădejde./ Ce blândă e atunci rătăcirea…/ mecanic înghit risipa de voinţă,/ şi apoi se resorb, domol, minţile la loc.”

Nici gând însă de a potoli setea de experiment, atunci drumul îţi e marcat de înnăscută perseverenţă, liniştit pot a spune în sensul bun încăpăţânare. Se vede destul de bine acest aspect, la Alina Marieta Ion, care e împătimită de repetabilitatea transformării, de fluxul transcederii.

Astfel, în tovărăşia poetei să nu ne mirăm chiar deloc dacă vom avea parte de oscilaţii greu previzibile. Poate fi vorba despre „Suflet desfrunzit”: „Străjerul meu de înger se ridică să plece,/ mă uit cum îşi bagă scoabele în traista uzată/ şi mă lasă./ Stai!/ Ce vântăraie s-a stârnit peste mine,/ şi singurul drum spre casă/ trece prin mijlocul câmpurilor,/ mă înfricoşează lăbărţata de soartă/ aşa că mai stai/ n-o să mă mai cari de acum/ o să dau ascultare./ Culeg frunze căzute din mine şi le-mpreunez/ strâns/

într-un fel opintit,/ se rostogolesc crăci descompuse/ într-o civilă războială/ când reuşesc să mă adun biruitoare-n mine,/ şi-l văd cum ridică sprânceana/ şi-mi face semn: înainte!”

Există aici dimpreună inerenţa umanei deznădejdi aflate undeva la încurcate inter-secţii, pentru care leacul e numai voinţa şi

încrederea fără echivoc, dublată ne-prea-mult-întârziat de forţa unei regenerări ca prin minune. În cele din urmă, se arată reversul binemeritat pentru cine crede în puterea stăruinţei care destinată e întru restabilirea echilibrelor.

În egală măsură însă, trebuie să ne aşteptăm, şi e bine că e aşa, întocmai de cealaltă parte a vieţuirii, la „Satisfacţie deplină”: „Ce noroc pentru mine c-am trăit gratuit!/ Fără temei am căutat prin buzunare/ după gologani rotofei şi ardeiaţi,/ neajunşi, copţi şi prefăcuţi./ Am domnit fără sinchiseală în aşternuturi calde,/ şi-am înghiţit bucăţi crude de ocru,/ în loc de grâne şi fluidice ploi./ Tâlcul vorbelor s-a topit în nesomn,/ am făcut economie la griji şi reuşite/ şi-am huzurit în aur alb şi magie.”

Aşa cum e orânduiala, obişnuinţa înfiptă în simţuri, poezia îl defineşte pe poet, dincolo de asta mai fiind însă

şi nevoia unui ex- plicit plus de au-todefinire… „Eu sunt apa scursă din ceruri, uşoară şi/ mirosind a cu- rat./ Eu sunt aerul rarefiat al vârfu-rilor de munţi/ lăsaţi voit pe pământ,/ ca să ai unde culege o gură vie de bună- tate./ Eu sunt un bulgăre de sare brută scos la lu- mină, catifelat, pur şi trebuin-

cios pe interior;/ Eu sunt, în curând, doar un timp măsurat în/ mii de secunde în care,/ din spa- ţiul albastru se-ntoarnă înspre/ nemaivăzut, o suflare.” (Eu sunt).

Într-un mod cred că nu întâmplător, cartea semnată de Alina Marieta Ion are un aşteptat, necesar, chiar obligatoriu centru de greutate, prin titlu şi în mod fericit prin poemul care dă acest titlu… „Cu faţa la stradă”: „În suflet este o poartă deschisă/ ce dă în strada mare./ Las-o

DANIEL MARIAN

Atelier critic

sintagme literare

34

aşa!/ Să intre de pe drum/ străinul obosit şi pribeag/ cu necunoscutul lui cu tot./ Mai sus este o fereastră, cu două ochiuri./ Las-o şi pe ea deschisă/ să se plimbe aerul în voia sa/ şi să se bucure de neoprire./ Şi mai aşa…/ este un ştiut şi neştiut,/ ce stă pe banca lui şi se uită/ la un suflet călător/ care a ieşit el singur la plimbare.”

Aflându-mă în faţa unui eveniment literar fericit, aş spune că, de multe ori, dacă nu cumva întotdeauna, poezia este aceea care dă impuls sufletului să se arate dezinhibat de oricare oprelişti, neavându-şi chiar deloc rostul disimulării, ci exact acea transulicidate care prin fior de înaltă calitate ne duce unde altfel destul de dificil ne-am fi putut gândi. Este un curajos şi bine susţinut efort de asumare a identităţii, în care eu unul cred!

Ioan VasiuCuprinderea în sine a fiorului liric

amplu, dar concentratFirescul dă mâna cu sublimul de atât de multe ori,

trebuie doar a privi atent şi a nu trece cu nepăsare prin preajmă. Undeva la intersecţiile inerente firescului sigur vom găsi această comuniune care gradează ceea ce gân-

dim, ceea ce visăm. Ştiu foarte bine că tentaţia poetului şi mai ales a criticului e să caute înţele-suri ascunse chiar şi acolo unde ele nu sunt. Însă uitând că importantă e curgerea cuvintelor, aceea a ideilor, şi zvâcnirile pot fi, accidentale sau pro- vocate, un apanaj existenţial, dând naştere acelor şu-voaie care uneori ne pot uimi, ne pot

atrage în ele, benefic sau dimpotrivă.Căutarea esenţelor se întâmplă voit-nevoit dintot-

deauna în mintea umană, iar Ioan Vasiu se încumetă la acest demers îndrăzneţ fără ezitare, punctând cât mai concentrat în recenta sa trăire lirică din „Livada cu metafore”. Într-o tentă de cât mai clară definire, aproape că într-o transluciditate ideatică şi imagistică, ia naştere un fin, atent „autoportret”: „sângele meu/ ca mustul abia stors/ poemul meu/ ca un ochean întors/ iubirea mea/ ocean nemărginit/ cuvântul meu/ o lamă de cuţit”.

Atelier critic

Introspecţia de bun augur fiind, putem avea acea dorită, benefică reflexie în plan definit artistic, însoţită de o refracţie neîngrădită de forme sau întâmplări uneori mai puţin concludente.

Întocmai în spiritul voit spre direct şi nedisimulat, poetul recurge la un suficient de convingător registru, fără a apela la extinderea acestuia în explicativ, iar pentru asta găseşte trebuincioasele „provizii”: „de-o vreme port un vultur/ pe umărul meu stâng/ de-o vreme fac provizii/ de bucurii şi vise/ de-o vreme câte-o rază/ în ochi abia mai strâng/ de-o vreme-alerg spre casă/ cu braţele deschise”.

Un alt fel de registru, de astă dată preponderent realist, nu întârzie să-şi facă simţită prezenţa în poezia lui Ioan Vasiu, venind ca o întregire pentru suflul dezlănţuit în notele expresivităţii: „n-am timp să plâng/ să sufăr şi să strig/ chiar dacă-n visul meu/ e-atât de frig/ n-am timp să cad/ să-ngenunchez să mor/ chiar dacă-n viaţă/ nu mi-e prea uşor” (n-am timp). Păstrând tonul, dar apelând la cei cu care îşi petrece drumul vieţii… „v-aştept la primăvară/ prieteni de oriunde/ acolo unde cerul/ se-adapă din fântâni/ şi unde răsăritul/ abia se mai ascunde/ prin munţii ce-au la poale/ mirifice genuni” (mirifice genuni).

Elementul care defineşte perfect vizibil poezia lui Ioan Vasiu ţine, indiferent dacă fericit sau trist, de noţiunea de iubire. Pe de o parte, „nimic nu-ţi cer”: „îţi fur câte-un sărut/ ca un tâlhar/ te-alint într-un poem/ ca un boier/ te îndulcesc/ c-un sâmbure amar/ şi-n schimb reţine/ că nimic nu-ţi cer”, o confesiune în care poetul chiar că nu are vârstă(!) În deplină rezonanţă, dar cu o nevinovată… vinovăţie asumată: „gura ta/ ca o cireaşă coaptă/ ochii tăi/ ca două negre mure/ dragostea-ţi/ poem rostit în şoaptă/ dragostea-ţi/ în stare să mă-ndure” (din dragoste).

Livada o regăsim, ca un lait-motiv, pe întreg parcursul ideatic frumos aranjat în cuvinte… „de-atâta poezie/ livezile-nfloresc/ de-atâta poezie/ râd macii în grădină/ de-atâta poezie/ şi munţii-nnebunesc/ de-atâta poezie/ natura e de vină” (de-atâta poezie). Metaforelele sunt invocate cu siguranţa celui care le ştie, ca pe o cheie de deschis largul înţelesului, iată… „locuiesc/ într-un poem/ locuiesc/ într-o romanţă/ prin metafore/ te chem/ la iubire/ n-am restanţă” (romanţă).

Iar frumoasa însoţire, aş îndrăzni să zic fericită com-plicitate cu imaginea metamorfozată permanent după spirala ideii, eu tot răsfoind şi răsfoind, o regăsesc în „cuibar de vise”: „visez că dimineaţa/ e prea lungă/ visez că noapte-i/ un cuibar de vis/ visez că timpul/ n-o să-mi mai ajungă/ visez c-amiaza-i/ doar un geam deschis”. Visul deci, cu o putere magică, laolaltă cu realitatea plăpândă, pot da dimensiunea poeziei lui Ioan Vasiu.

sintagme literare

35

Luminiţa Zaharia - revelație a literaturii de azi

Pe drept cuvânt, ”ACRONIMELE LUI PASCAL”, proză scurtă, Editura Semne, București, 2015, scrise de doamna Luminița Zaharia sunt o adevărată revelație pentru cititor, ies din rândul obișnuitului, dând impresia că se joacă inteligent cu idei, cuvinte, înțelesuri. O proză alertă, juvenilă, în care zburdă în voia lor ironia și autoironia, cumințindu-se apoi în cugetări dezamăgitoare la adresa vieții și caracterului oamenilor, spuse cu haz, în așa fel încât nu te poți supăra, ci doar lua aminte. Pentru că dincolo de toate acestea ne întâlnim cu un fond sufletesc de mare generozitate și optimism superior, Pascal nefiind altcineva decât o variantă masculină a unei feminități delicate și discrete, după cum ne mărturisește autoarea: ”Aceasta e compunerea mea despre mintea lui Pascal, iar dacă o va citi cândva, sper să-mi trimită măcar o ilustrată, nu de mulțumire, vai mie!, doar cu un gând de bine, un gând zâmbăreț, răzleț, nătăfleț, chiar și amuzat.”(pag.37).

O suită de povestioare care ies din cadrul normalității cotidiene, intrând într-o normalitate a moralității, ce s-ar putea numi o zbatere ce iese din cadrul realului și intră în cel al fantasticului, o răbufnire, o revoltă a spiritului ce nu-și găsește locul într-o lume strâmtă, săracă în toate sensurile, vetustă. Doamna Luminița Zaharia stăpânește pe deplin mijloacele metaforice ale mesajelor pe care dorește să ni le transmită într-o proză densă, de inspirație mai degrabă ludic-poetică, practicând și o satiră atipică, cu un tăiș delicat, inofensiv, care nu rănește, nu produce lovituri dureroase, ci doar amuză.

Cuvintele sunt parcă antrenate într-un joc de ping-pong, în replici scurte, iscusit gândite, gâlgâind de bucuria potrivirii sensurilor.

Proză specific feminină, dezvăluind un suflet omenos, o sensibilitate altoită pe spirit de observație, ce vrea să dea riposta, în felul ei, unei societăți strâmb alcătuite.

Personajele sunt oameni obișnuiți până la un punct, când se înregimentează fără să-și dea seama, când și cum, într-o altă dimensiune, a ficțiunii, unde-și găsesc locul aspirațiile subconștientului. Doamna Luminița Zaharia este un bun psihanalist, creând personaje complexe, juvenile, nealterate de avatarurile vieții, nesupuse rigorilor de orice fel.

Exprimarea este ludică, expresivă, elegantă, umorul este de bună calitate, se joacă pur și simplu cu imagini metaforice, cu înțelesuri amuzante de cuvinte, cu tâlc, conexiuni surprinzătoare între banal și excepţional, ceea ce conferă textelor originalitate și o măsură a bunului gust. Exemplific: ”Târziu de tot, când marele urs prinde curaj, începe să vorbească și el, de data asta câte-n stele și-n lună – și-n alte planete din sistemul nostru solar. Nici nu trage aer în piept și trece la alte sisteme solare, fiindcă, nu-i așa, fiecare sistem are, invariabil, soarele lui. O sole mio…”(p.45)

O proză densă, alegorică, vioaie, ușor arțăgoasă, spărgând niște tipare ale gândirii vetuste, absolut ancorată în realitatea zilelor noastre, dincolo de care se ghicesc înțelesuri profunde, tristețe, dezamăgire mascate de o aparentă nepăsare, în realitate asumându-și viața așa cum e, ca un dar de neînlocuit. ”Tiroliana

fusese atrasă dintotdeauna de ideea vieții de apoi. Studiase, cu fervoare și ambiție cruntă, medicina. Nu, nu era contradictoriu. Viața dinainte, viața de după. Viață. Totul e ciclic, și de data asta nu întâmplător, Dumnezeu, când s-a jucat de-a creația, se plictisea de moarte în infinitul lui inform. A trasat mai întâi linia dreaptă, dar nu ducea nicăieri. Apoi i-a venit ideea salvatoare a cercului, simbol al infinitului și delimitării deopotrivă. Puteai să te plimbi în cerc oricât, fără oprire, fără să te rătăcești – că ajungeai, invariabil, de unde ai plecat, cu un sentiment de siguranță și împlinire. Puteai intra în cerc dacă aveai chef, ca într-un adăpost infailibil, lăsînd dușmanii pe dinafară. Așa a creat și viața, după modelul misteriosului cerc, reprezentare a perfecțiunii.” (p.113)

Dacă ne referim la volumul de poeme ”CĂLĂTORIE DE PLĂCERE”, editura Armonii Culturale, Adjud, 2015, lectura acestuia ne va convinge că doamna Luminița Zaharia este un scriitor pe deplin format, cu un stil literar propriu, ușor cognoscibil și care nu se deosebește ca fond de cel al prozei domniei sale. Aceleași caracteristici stilistice în variantă poetizată, de certă valoare literară, aceeași siguranță a folosirii unei metafore zburdalnic-inteligente, ironice, ușor satirice, aceeași delicatețe feminină în exprimarea dezamăgirii și, desigur, stăpânirea unui adevărat arsenal de imagini și aforisme deosebit de inspirate: ”cântă-mi cobzare un blues de mahala/armonizat cu starea mea/lehuză și gogonat fistichie/simt că mă rup în șolduri/că îmi bat clopote sonate-n tâmplă/de după nașterea de poezie//uite cum crește poezia/ca făt-frumoasa din poveste/pofticioasă zbanghie mă soarbe/cu degete înmulțite și oarbe/îmi pune mărgăritare pe tichie/nu s-ar sfii să râgâie de plăcere/ar trebui să fiu mândră cumva?!/n-am apucat măcar s-o alăptez cum se cuvine/să-i reproșez, la o adică, ceva//cântă-mi cobzare o romanță desuetă/din prea hulpavă poezia mea” (baby (poem) blues).

O poezie din sfera intelectualismului de certă actualitate, în care poeta își devoalează cu dezarmantă sinceritate zbaterile și trăirile sufletești, persiflându-și dezamăgirile de viață și mai ales de iubire, cultivând un ei și-ism bonom și făcându-și singură curaj pentru a merge mai departe.

Poemele sale se înscriu în ceea ce se numește poezie cultă, inteligentă, care oferă cuvintelor și potrivirii lor sensuri nebănuite, folosind o exprimare îndelung cizelată, îmbrăcată într-o haină ludic-ironică, de un umor fin, dincolo de care se ghicește o gândire profundă, o tristețe asumată, o acceptare-neacceptare a lumii așa cum este. Adesea, însă, folosește cuvântul drept armă cu care lovește, poetic, delicat, semn al unei forme subtile de luptă, al refuzului de a tolera o coabitare și chiar situându-se cumva deasupra micimilor și a superficialității întâlnite în cale, într-o societate alienată.

Indubitabil, poeta își găsește refugiul, își caută echilibrul în poezie, delimitându-și un areal consfințit/și prin puterea harului literar, ca temă importantă și omniprezentă: ”poezia cel mai iluzoriu lucru din lume/cel mai întâmplător/un fel de ghici ciupercă-ntr-un picior/acum vine/acum nu vine/acum seamănă leit cu tine/sau ți-a dictat-o parcă un extraterestru/un nebun/un/ciudat/poezia găgăuț turmentat/căzută grav din boală la pat/sau din sinucigașă iubire/totuna//poezia gheață subțire/peste un ocean fermecat/în care s-a-necat cu bună știință luna/într-un acces de personificare/acum te are/acum nu te are/acum a plecat” (poezia).

Valoarea cărților, atât de proză cât și de poezie, este sporită de grafica copertelor și ilustrația asigurate de Alina Astăluș, deopotrivă reușite, pe cât de sugestive, pe atât de grațioase și potrivite.

”Une femme d’esprit”, talentată, cultă, doamna Luminița Zaharia pășește cu delicatețe, dar sigur, în lumea literaturii actuale, aducând un suflu nou, regenerator poeziei și prozei scurte românești.

ELIZAROHA

Atelier critic

sintagme literare

36

IONELBOTA

„Cartea secretă” a poetului. Geo Galetaru sau despre sindromul poeziei

Cu volumul Cei ce se întorc spre seară (Râmnicu Sărat, Editura Rafet, 2014, 112 p.), poezia lui Geo Galetaru dobândea ipostaza acelei oralități „grăbite” pe care hermeneutul ar plasa-o negreșit sub semnul nostalgiei canonului. Revărsările stanțelor realului în creuzetul acestui joc al diferențialelor care acaparează „regulile” unei osmoze și fac posibilă autonomia metaforei (precum, zice poetul nostru, „alfabetul tăcut al ierbii”) țin de un algoritm al gesticulațiilor estetic-artistice, iar „îngerul poemelor” („frate cu timpul neîndurător”) consacră încifrări/descifrări, într-o „scriere” când apoteotică și când sacrificială, cu un eu când recules în asceză, când exacerbând în impresiv.

Întreagă „tabla de materii” a volumului („la marile elanuri romantice”, exclamă poetul) are patru cicluri. Un desperado al clivajelor senzorialității care scapără într-o axonometrie cumva post-clasică definește prima dintre aceste secvențe, Surâsul de dincolo de zăpezi. Totul „cade” în crevasa dedublării („semnul și trecerea”), totul e distopie, „arheologie” a uimirii, topografiere a poeziei ca ritual solemnizând sau de-solemnizând împlinirile ființei în simbol: „Ca o glorie împachetată-n nefaste/propoziții, impudoarea numărului trecând/pe sub portaluri amnezice, abandonuri/în frunzișul vieții pe malul acela/din vecinătatea tumultului secret, fii blând/cu somnul în alte intemperii, în măruntaiele unui grai ce-și caută încă umbra în sinele/care expectorează sămânța, un chip/din panoplia sterilă a zilei, iată căderea/în cerul din inima celui ce tace,/iată surâsul ca o sălbăticiune departe de tine,/pe trepte albastre când clipa e zeul înfrânt,/frate cu timpul neîndurător.” (Iată căderea, p. 22). În captivitatea revelațiilor, sindromul poeziei (o dimineață „cu toate ferestrele deschise”) e închiderea/deschiderea sa pentru ludicul constrângerilor, spațiul și viziunea inspirând potențialul grațios al unui meditativ parcurgând meandrele unui parcurs aproape platonician.

E o tentație sofistă și în contemplație, o voință a ieșirii din timp, o „amintire” a primordialului care se propune pe sine operațiunii demitizării. Eul liric și-a însușit perfect lecția explorărilor în/din metareal, melancoliile din ultimul ciclu, Un semn în iarna care pleacă, „refac” povestea unui timp absolut. E descompusă, altminteri, o catachreză, deși exercițiul liric al melancoliei nu e deloc devastator, cel puțin nu în sensul recurențelor. Cuvintele, imaginile sunt

îmblânzite cu o nedisimulată bucurie a celui restaurându-și, cu fiecare volum apărut după anii 90, ca pe un program al de-retorizării jubilative din poezia generației sale, confesivul sacrificial. Autorul e mai mult decât un vitalist, marșând pe un hedonism al întoarcerii către sine, e un protagonist al reverențelor dedicate, iarăși, realității care „mușca din noi cu aceeași lăcomie uimită.” Poetul, deci, e un sacerdot al melancoliei, el oficiază magiile destrămării, dar își ia ca obiect de studiu în atelierul poemului său textul vieții „oglindit” în aceste recenzii ale memoriei: „ți-ai păstrat bunele obiceiuri/mai mergi dimineața/la râu/în picioarele goale/îngerul te privește tăcut//în mintea lui e un amalgam de pietre/fără tradiție//o protuberanță pe lumea/sărbătorilor neîntâmplate/când funia atârnă/dincolo de oglindă//o, îngerul te privește tăcut//o cortină ca un vis de demult/în amintirea cu gheare de pisică/dragule, ce îți lipsește/nimic/pe canale plutesc trupurile jupuite/ale saltimbancilor fără memorie/du cana aceasta/la buze//o viață ca un petic de cer//până la saltul victorios/cade și ultimul inel/al destinului/un semn în iarna care pleacă/departe de tine” (Un semn în iarna care pleacă, p. 85-86). Un alt fel de eseu despre crepuscul? Mai degrabă un inventar al fascinației care, aici, devine echivalentul (estetic) al de-construcției, stăpânul destinului fiind eul liric.

Ființa care scrie (nu întotdeauna „mierla din palma îngerului miop”) deține, desigur, Cheia și sensul. Acesta e titlul celei de-a doua secvențe a cărții, iar metafora-personaj (poate chiar „animalul acela strălucitor care se cuibărește la marginea destinului”) este inventorul unui scato-erotism, tip special de ostentație. Imaginarul e „ghilotinat” de anarhetipul reflexivului. De astă dată eul umil perspectivează „cartea secretă”, e scepticul în timpul real. Dar, conștiință ficțională, așează – în spectru diafan, antitetic, tranzitiv – anti-lumea. Vizionarism corporalizat. Totul e fluid, o obsesie continuă, totul – o plutire de lucruri, ființe, imagini, sfidând prezentul carna-valesc. Concilierile au loc în bătăliile simplității, acolo unde se consumă, între atâtea repere și reguli, cealaltă lume, lumea autonomă în care sunt anticipate, pregătite, explorate, efectuate/executate și fructificate experiențele. „Golul din noi” evidențiază, acum, o re-scriere, dar tot melancolia congenitală seduce autenticitatea, menține în priza melancoliei, ca într-un joc al supraviețuirilor, „centrifuga” poemului sfâșiat, deodată, între visceral-real. Într-un poem, doar cuvântul pare să adeverească viața și moartea ca etape esențiale în excursul terrian al scepticului, întotdeauna și irevocabil singuratic – omul: „am încercat să vorbesc despre ceea ce știu./despre zgomotele care se aud dimineața în golul/din noi./sunt omul simplu care a pierdut fără să știe/armate și glorii pe câmpurile invizibile,/aș fi vrut un continent aici, la butonieră,/o eclipsă pe umărul stâng, acolo unde/lumi-na și-a amanetat chipul de astă-vară./am încercat să vor- besc despre ceea ce știu./despre urmele căprioarei ucise în visul acela de/demult./despre semnele care se-arată

Atelier critic

sintagme literare

37

o dată cu ninsoarea/pe pragul uitat de zeii infideli./dar nimeni nu voia adevărul acelei după-amiezi/târzii/și cuvântul cădea în inimi ca o pasăre moartă.” (Nimeni nu voia adevărul, p. 32). Și vălul hermetic va acoperi orgoliul licornei, nu-i așa? Opțiunile poeziei lui Geo Galetaru dau târcoale, mai degrabă, indestructibilului, acest onirism „extenuat” sub presiunile marelui referent, melancolia vizitată și revizitată.

În armura de neatinsului („la différence”, ar zice J. Derrida), eul nu-și poate reprima decât obsesia vindecărilor de marasmul cotidianului. O reverie „sălbatică” exultă în preajma ființei, ușa interzisă a visului pannesc, mimat, se deschide, oglinda/oglinjoara e un straniu parti-pris. Silogismele însingurării (ciclul al treilea) marchează turnura unei dezâmblânziri nichita-stănesciene, evocă redistribuirea întregului potențial metaforic în pasaj polemic, iar tratarea, uneori oximoronică, a acestor descifrări („mereu aspiri/la o altă/înțelegere a lucrurilor/care/te-nsoțesc/ca niște/câini docili”, Peisaje, 4, p. 59) oferă un subtil alibi celui care, credincios fiorului clasic și tensionării interioare din temele neoexpresioniștilor noștri interbelici (Blaga și Adrian Maniu nu sunt singurele repere), se agită să monteze un spectacol modernist/postmodernist. Cu deosebire se simte o dilatare explozivă a „poveștii” despre „facerea lumii”, precum în Clipa și umbra explorarea trimite la magiile fascinatoriului. Dar e o fascinație cinică a revărsării leitmotivelor – umbra, lumina -, o rostire aproape de o reculegere pietistă, destrămare clamând un “silogism al însingurării”: „nimic nu începe/nimic nu se sfârșește/mecanismul acesta robust/ca o flacără pe acoperiș/în aceleași dimineți/aceleași gesturi/cu care răscumperi/necredința și splendoarea/retortele unui exil impudic/măsură a toate/cele ce vin în calea mesagerului obscur (…)” (Clipa și umbra, p. 79).

Or, dedublare e un alt fel de gest, cel al ieșirii din utopie în plină „antiteză” a simulacrelor. Poemul e realitatea „sonoră”, e zgomotul revelator al ieșirii din timp și al revenirii într-o incitantă Kabbala a „visului fondator”. Atitudinea, iar nu traversarea ciudatei „plantații de realitate”, e pur optzecism sau cel puțin un decalc anunțând, anticipând și reușita altor astfel de recurențe în lirica poetului de la confluența Banatului istoric cu Transilvania: „(…)un ideal de bucătărie/simpla prezență a hazardului/în iernile sonore/ale celui nevindecat/clipa și umbra/peste câmpia atroce/clipa și umbra/(metaforă implacabilă/harababură în destin)” (Idem, p. 79).

Seara, desigur, e o eboșă a cărții, un mit de-compozit în lirica lui Geo Galetaru. La debutul din 1981 - acel timp adolescentin era veritabil în descendența mitului întors - era chipul poetului trăindu-și ritmările laolaltă cu „versiunea” mai lirică a vieții sale. Acum ne așezăm alături de poet, la masa lecturilor sale, și-l vedem „deșirând” realitatea, bijutier inspirând ad-hoc colanul recompenselor succesorale. Şi în/cu această carte, Geo Galetaru e un poet împlinit.

Contemplația viciilor, cinismul ancilar și despre „ratarea vânătorii”.

Proza lui Ioan Groșan

Recente re-citiri, gest la care destui încă mai stau în cumpănă, ajută să ne amintim, iar, cum autori valoroși demonstraseră prin originalitatea creației lor literare că meritau de la debut podiumul recunoașterii imediate. În epocă, lucrurile astea nu s-ar fi întâmplat în prea dese momente nici pentru intempestivul ucenic vrăjitor Ioan Groșan, chiar dacă i-a fost apreciată la un mod exagerat performanța debutului (Mircea Mihăieș, 1985) sau i s-au subliniat corect, dar pe un ton temperat, autenticitatea, ingeniozitatea și maturitatea (Eugen Simion, 1988). Prozele lui, la fel ca textele mirabile din „Echinox”-ul adolescenței noastre, ar fi igienizat de-atunci, din anii `80, traseele mereu inegale valoric, dar populate cu sastisiți favorizați ai ideologiei zilei sau cu norocoșii deschiderii post 1965, cu fotoliile numărate și încălzindu-le nemeritat, unora încă și astăzi, orgoliul.

Epicul lui Ioan Groșan diabolizează banalul și decrepitudinea cotidianului uman, tenebrele unor zile ale întâmplărilor fermentând în jurul gloriolei naivului fermecător. În vreme ce autorul săvârșește prin reiterare „profană” manevrarea butoanelor de la pupitrul detestării inutilului, evocă sincopele amnezice din lăuntrica „rânduială” morală a personajului, chiar dacă e parte, acesta, dintr-o sfântă modă a zilei. Fundamentând, practic, ironia ultrafină, șfichiul cinismului ancilar prudențelor (firesc, în epocă), dar cu instinctul mereu energizat de voința de a evita sistematic pe inspiratorii sărbătorilor și omagiilor din carnavalul propagandistic al calendarului oficial, Ioan Groșan a știut să ocolească, iarăși subversiv, „strategiile” vânării de vânt și monstrulețul furiei juvenile.

E adevărat, prozatorul nu a fost un anticonfesiv decla-rat, fiind mereu pregătit pentru o schimbare de macaz în cele ale oamenilor și politicilor, deși graficul proiectelor fantaste lipsea. S-a spus că el știe ca nimeni altul a despica platitudinea în patru (R. G. Țeposu, 1993) ori că este mai ales marcat de semnele gravității (N. Breban, 1985). Dar Ioan Groșan este un a-versiv, nu un diversionist care să mimeze rebeliuni. Proza lui este acum elogiată, analizată, interpretată, comentată, aplaudată chiar de cei care, ante 1990, refuzau/renunțau să-l integreze în seria celor bravi. Doar el, tributarul pur-sânge al bunei tradiții în proza româ- nească, ironiza până și aceste execuții sumare, iar perseve-rența într-un răsfăț al propriei verve l-a campat definitiv, împotriva înverșunărilor veninoase ale falsei elite și ale unor contemporani, în tranșeea în care el, autorele expo-zeelor inhibante rupte din „experimentarea” propriei vieți, se recupera developându-și contemplația viciilor, insinuând când și când plonjee terapeutice în realitatea imediată, constatând că totul este germinativ, chiar și pasivitatea.

În Caravana cinematografică, fiecare personaj, cu sau fără „funcție” ideologică, e în căutarea acestei iubiri de sine. Fie că e Darcleu, „țiganul”, fie că e domnișoara Corina,

Atelier critic

sintagme literare

38

personajul lui Ioan Groșan este unul al nuanței peiorative. Poate chiar unul senzual, ludic, cum zice I. Negoițescu. În felul acesta, omul povestind e unul suferind la cerințele lumii, cel care, fără să știe (sau să nu vrea să știe, precum „tovarășul” Tavi), devine o caricatură a acestei lumi. Or, dihotomia ține de spiritul natural și de polaritatea individ-univers. Pot fi identificate și alte categorii de raportare, dar și de disociere față cu absorbțiile realității, în povestirea O dimineață minunată pentru proza scurtă. Ratarea vânătorii întregește inducția, pierderea esențialului, dezgolirea de iluzii re-încadrează funcția uimirii între formele rațiunii textului (Text-intertext, Monica Lovinescu, 1995).

Interesant că autorul acesta trece ușor de la obsesiile realității, ce supurează în găoacea lumii, la primejdiile afirmate fără tertipuri și concupiscențe practicate de oaspeții fără chemare artistică ai literaturii. De pildă, în Insula, citatul intelectual indică spaima grozavă de simbioză, tolerantă nu întotdeauna, dar stilul complicat e definit de-a valma, de condeiul comentatorilor grăbiți, textualism. Viață și literatură dizolvate una în alta, cum notează I. Buduca (1985), postmodernism metanarativ, cum scrie altcineva (M. Cărtărescu, 1999), lumea prozei lui Ioan Groșan este oglinda (ne)norocită a interiorului nostru. Acesta e și crezul profesorului Sebastian Pop, din Marea amărăciune. Ratările ființei nu se numără prin numărul de bunuri deposedate, iar prozatorul din nord știe că totul e o altă (alt fel de) fațetă a aleatoriului, contrapusă ferocității grobiene a handicapului pe care-l simțeau și înainte (de 1990) ne-bucureștenii aduși de destin în viermuiala atâtor vanități dâmbovițene.

Povestirile lui Ioan Groșan divulgă consecințe, aversiuni, inhibiții, îmbie pe cititor să fantazeze cât ar pofti, întrețin eului scriptor „apetitul” irascibil față cu murdăriile vieții de zi cu zi. Numai că portretul părintelui Dima, din Spovedania, e alcătuit cu devoțiune. Relația autorului are un caracter paternal, fascinația eroului exclude orice notă dubitativă. Doar în Trenul de noapte, carențele unui neastâmpăr exponențial se simt pregnant, funcționează o rivalitate surdă între eul narator/narativ și consecvența „impresionistă”, preponderentă în economia textului, a eroilor prin care acribia povestitorului săvârșește marea „tăietură”, executând vizionarea heideggeriană a temporalului. Groșan îmbie, zice N. Manolescu (1985), la o literatură a temei, dar despre priceperea autorului, în subtilitatea atmosferei, rafinamentul eroilor și erudiția povestirii scrie și mai bine Al. Cistelecan (1996). Domnul Fotiade și acarul consacră o țesătură axiologică, așadar, o viziune într-un interval perfect speculat de poveste, gradare a ironiei, mai nota cineva (G. Dimisianu, 1985).

Cu deficiențe de structură e scrisă O. Z. N.-ul, dar asta nu anulează ambiționrea unei „premise” psihanalitice. Oarecum depersonalizat, veterinarul Ilie Pop este titularul unui discurs epic casant și repulsiv. Vinovat de „vizionarism”, personajul din Poiana Sasului trăiește, în fapt, o nuanță a crispării, ca și tânărul la moartea bunicului, din proza Adolescent. „Coruperea” moralei între ipostaze metafizice este sensul de taină al fiecărei scrieri. Prozatorul

are gânduri mai mari, el vrea o estetică solemnă, geografia locurilor „gândită” ca spațiu nemetafizic și predispoziția filosofică a unor eroi evidențiind un patetism abstract din partea aceluiași autor, mereu dotat cu spirit de observație, rafinat, un seducător, căutând mereu opozitivitatea, mizând pe trăsătura elaborată a decorului social. Stilul lui Ioan Groșan ține de un determinism constitutiv, cu un domeniu referențial, omul.

Despre o feerie a textului. O carte a lui Nicolae Silade

O carte aparent cuminte, cum ar zice comentatorul grăbit, este această Eternelia a lui Nicolae Silade (Timişoara, Editura Marineasa, 2006, 90 p.), autor aproape discret în literatură, dar extrem de activ în managementul cultural din provincia bănăţeană. Poet, eseist, cu o vervă publicistică originală, Nicolae Silade ne aşează pe masa lecturii mai întâi o carte ciudată; apoi nonconformistă, dacă orizontul nostru de aşteptare s-ar reduce la confortul lecturii; şi deodată interesantă pentru că aparenta, iarăşi, oralitate a discursivului aduce izul proaspăt (dacă vreţi, nostalgia) al poemelor în proză, astfel că textele îndepărtează la fel de brusc de noi pericolul de a ne sastisi spiritul cu o mostră din eventuala „unterhaltungsliteratur”. E un lirism subversiv aici şi trebuie să fii atent, foarte atent să-i surprinzi farmecul. Insolitul te determină să rişti comentariul în spiritul unor posibile „xenograme” (ca să trimitem la luciditatea formulării radicalului clujean Ştefan Borbely), valoarea poemelor care solemnizează afecţiunea, frumosul, sentimentul le conferă, totuşi, un apriorism ontologic: „dacă acum aş bate la poarta ta sunt sigur că/cineva îmi va deschide. o fecioară în alb cu o coroană/de argint pe creştet. sau vreun bătrân bogat în ani. dar/porţile nababilor de pe pământ sunt ferecate. inima lor la fel./îşi apără proprietatea. dar sufletul şi-l pierd uşor./de-aceea eu la alte porţi voi bate. şi mi se deschide de/îndată. chiar dacă bat la poarta tainelor” (p. 79). Un parfum simbolist traversează acest construct de un lirism al răspântiilor semantice, am zice. Şi tocmai de aceea adeverind că de la plăcerea scriiturii eul auctorial ne salvează, ne readuce din fictiv în realitate, apoi revenirea în starea textului capătă nuanţe arhetipale. Iubirea, spre exemplu, este absolutul, întemeierea, temă a iniţierilor, dar şi maxima sufletului în ritualul redobândirii eternităţii, după izgonirea din paradis: „Şi cât te iubesc. o, cât de mult te iubesc. din ce/în ce mai mult. până când iubirea ia chipul tău şi se/veşniceşte. până şi iubirea primeşte numele tău. mai mult/decât această lume. mai mult decât această viaţă te/iubesc pe tine. în tine am totul. şi totul eşti tu. cine te-a/văzut?cine te cunoaşte?cine mai poate iubi?hei, cine/mai poate iubi e încă viu. înţelept. şi puternic” (p. 19). O insolită feerie a textului devine parabola acestor delicate unităţi estetice. Iar cartea lui Nicolae Silade este a unui eu serafic, care aderă la mitul lumii din prea marea dragoste a autorului pentru oameni.

Atelier critic

sintagme literare

39

ÎN CĂUTAREA UNUI CAPĂT DE CURCUBEU

Rațiunea gestului liric materializat în volumul Po-eme de lună (Editura Emia, Deva, 2014), semnat de Laura Danc, este căutarea. Captivi în labirinturile pro-priilor noastre destine, viața ne îndepărtează uneori, paradoxal, de noi înșine, la un moment dat sfârșind prin a ne înspăimânta de ceea ce am devenit sau am fi putut deveni. Aflată în miezul unui asemenea nod exis-tențial (ca la răscruce) și propunându-și să încerce să-și recupereze sinele pierdut, poeta optează pentru calea sinuos prețioasă (și pretențioasă) a Poeziei; o cale neîn-durătoare cu cei lipsiți de har.

În viața de toate zilele, Laura Danc predă literatură la un colegiu, fapt ce implică profesionalism și un ma-ximum de responsabilitate în abordarea fenomenului literar, dincolo de provocarea în sine, așadar, scrisul neputând constitui pentru poetă un demers hazardat, experimental ori de simplu divertisment. Pentru pro-fesoara de limba și literatura română a crea se trans-formă într-o încercare esențială, existențială și expe-riențială deopotrivă, echivalând cu o nevoie acută de redobândire și redefinire a esenței spirituale, de (re)ro-tunjire a înlăuntrului zdrențuit, răvășit de instabilitatea și mediocritatea lumii în care trăiește.

Într-o lume agresivă și parcă tot mai instinctuală, a crea poeme înseamnă, pentru un suflet expus și în ace-lași timp solitar, supraviețuire. Iată de ce, după ce a fost premiată la Festivalul național de poezie „Mihai Emi-nescu” și după volumul de versuri pentru copii inspirat intitulat Prin geană de înger (2013), poeta ne surprinde cu ale sale „poeme de lună”, considerându-le tot atâtea ipostaze ale sinelui, „metamorfoze ale unui suflet rătă-citor, mereu în căutare”.

Încă din ciclul inaugural, Poeme de lună nouă (I), se desprinde tendința divorțului de lume, de cotidian, ca o încercare de evadare din impasul existențial prin dragoste, credință și, implicit, prin moarte: „Singura salvare e evadarea/ Prin singura ușă deschisă/ În fața

căreia se întind/ Treptele cu îngeri…” De altfel, ti-tluri ca Ţipăt, Oameni și zei, Îngeri și trepte, Iluzii, Așteptare, Poartă spre stele etc. grăiesc de la sine în acest sens.

În consonanță cu glasul iubirii și al credinței, se deslușește și o sfială aparte, o teamă de senzu-alitate, de asumare a ei, iubirea, idealizată, fiind ridicată la rang de condiție nu doar a ființării in-

dividului, dar și a existenței lumii. Dincolo însă de vul-nerabilitatea și agonia sufletului („e furtună în sufletul meu” mărturisește poeta), dorul de zbor e pretutindeni în poeme, precum un dar râvnit, uneori final; „mântu-it de văpaia iubirii”, în cele din urmă însuși sufletul va renaște, aidoma Păsării Phoenix, din propria-i cenușă (Phoenix).

Se întrezărește, insistent, o permanentă raportare la anotimpuri, și mai cu seamă în ciclul median, Poeme de lună plină (II): albul zăpezii se traduce prin liniște și durere, primăvara aduce lumină și teamă deopotrivă, vara e neputință și sângerare, toamna rămânând a nos-talgiei și a sfâșierii. Și în acest spectacol sublim de sem-nificații și pe deplin asumat al universului înconjurător, chiar sufletele sfârșesc prin a fi prinse în jocul contras-tant al culorilor: „Puțin violet pentru cele pierdute/ Al-bastru pentru cele ce au aripi să se-nalțe/ Verde pentru viață/ Scăldată-n lumină galbenă/ Amestecată cu roșul iubirii…”

Cea din urmă secțiune, Isidor și Moartea (III), se vrea o piesă în versuri, în trei acte, o reflecție asupra timpului și nemuririi, protagoniștii, Cronicarul, Gândul și Năluca, nefiind decât ipostaze ale lui Isidor, perso-najul principal. Pentru că, în ciuda temerilor noastre, după o viață împovărată de sângerări și renunțări, per-spectiva morții devine mai mult decât necesară.

Nu vom găsi, deci, în aceste poeme de lună, o in-fuzie de dragoste de viață, un șuvoi de romantism sau un cântec închinat armoniei lumii. Multă sinceritate în schimb și o nevoie acută de comunicare și de compa-siune.

Ca și discurs, urmând mai degrabă o linie consoli-dată de tradiție, lirica Laurei Danc se înscrie pe o for-mulă a limpezimii trăirii și rostirii. Clasică în expresie, dar modernă în complexitatea simțirii, poeta e aidoma fluturelui prins în chilimbar, rămasă captivă între două lumi, oferindu-ne o lirică a căutării și a certitudinilor deopotrivă, a fragilității și a refuzului de a ceda, o po-ezie implicită și explicită deopotrivă. Aproape sfidând modernismul, în frumusețea simplității lor, versurile

LADISLAU DARADICI

Atelier criticAtelier critic

sintagme literare

40

Atelier critic

par un omagiu adus veacului trecut, amintind de Goga și Iosif, Crainic, Pillat ori Vieru.

Metaforele sunt semnificative și strălimpezi: omul e „scânteia ce aprinde forma de lut”, viața, un zbor sau „scânteie din lumina unor zăpezi”, gândul e „un izvor de patimi”, iar dorul, „setea nisipului de un fir de apă”. Și dacă îndrăgostiții sunt „lacrimi asemenea/ ale aceleiași ploi nesfârșite”, ochii poetei reprezintă „poarta unui su-flet stingher/ închis în propria-i cușcă”.

Alături de epitetele deseori duble și chiar triple (timpul își trădează „curgerea moale, caldă, blândă”, iubirea plutește „ușoară, albă, diafană” etc.), poeta își clădește poemul pe enumerații și repetiții, reluând cuvinte-cheie, expresii, nuclee tematice, motive ori co-nectori.

În Esențe, totul pare supus pieirii, ca într-un joc exis-tențial din care nimic nu mai poate fi salvat, totul fiind înghițit (s.n.): pașii „se pierd pe nisipul mării/ Înghițiți de valuri”, pierdute și cuvintele, înghițite „în nodul din gât”, cuvintele „înghițite de hăul uitării”, anii „înghițiți și ei/ De un timp flămând”, repetiția devenind o con-stantă a discursului, susținând lirismul, ca într-o perse-verare a deznădejdii.

Formulele arhitecturale se diversifică, fără a sparge însă tiparul clasic. Un Autoportret este construit pe o înșiruire de imperative, strofele debutând, retoric, cu „Privește-mă…”, „Atinge-mă…”, „Dezmiardă-mă…”, for-mula revenind în Anotimpuri I („E alb…”, „E liniște…”, „E noapte…” etc.), ca în Cugetare, dincolo de reluarea construcțiilor, să persiste o alternanță de moduri și tim-puri verbale: „Am învățat să pierd/ Am învățat să simt/ Să sufăr și să plâng/ Să râd și să mă bucur/ Am învățat să uit/ Am învățat să iert…” Și exemplele ar putea con-tinua.

În poemul Lumină, ochii caută răsăritul „Ce nu se lasă găsit/ Cel de ieri e dus/ Cel de azi e departe/ Cel de mâine e incert”. Uneori, poemele surprind imagini, motive impresionante: o poartă deschisă de biserică, de pildă, așteptând solitar credincioșii care au uitat să se închine, dar și pe Dumnezeu, care a uitat să mai vină (Toamna).

Se pare că Laura Danc râvnește la statutul de scri-itor total: de curând i-am citit câteva povestiri, printre care un nucleu de roman, ducându-mă cu gândul la clasicii noștri transilvăneni; forța epică a autoarei este admirabilă.

Dar oare de unde își extrage seva acestei puteri cre-atoare, de unde această aplecare dureros asiduă înspre

arta cuvântului? Explicația este cât se poate de simplă: tot ce scrie această tânără, soție și mamă, irumpe din-tr-o dureroasă sângerare, din neînțelegere, căutare, dorință, nevoie de empatie, de renaștere, de zbor… În aceste împrejurări, poemele ei nu reprezintă un act premeditat făcut doar de dragul artei, ci o nevoie lăun-trică, indispensabilă de a-și păstra echilibrul și de a da sens propriei sale vieți.

„Rușinată” de goliciunea propriului suflet, tânjind după mângâiere („măcar pe-o margine de suflet”) și pornită în căutarea „unui capăt de curcubeu” (cum ea însăși se destăinuie), iată un posibil portret al Laurei Danc, poeta care nu se sfiește să ne tălmăcească în ver-suri propria-i poveste, a deznădejdii și a iubirii, a dure-rii, dar a credinței, conștientă însă că nimeni nu poate zbura spre cer „cu aripile însângerate”.

Dar ce înseamnă Poezia pentru Laura Danc? Ne spune poeta însăși: „Sufletul, în infima lui trecere, naște emoții, tresare atins de umbra unei iubiri, rostogolește o lacrimă de durere, râde în soarele amiezii, își pleacă ochii în fața resemnării. Ce e poezia pentru mine? E re-vărsare de gânduri, emoții și trăiri, prizoniere ale unui suflet condamnat la visare. E scânteia divinității sădită în oameni, e oglindirea ființei în cuvânt, e acceptarea sinelui, e strigăt la hotarele necunoscutului, e zborul aripilor frânte în încercarea lor de a atinge curcubee, e lacrima peniței, e glas lăuntric în căutarea unui ideal pierdut. Poezia e rugăciune devenită artă.”

sintagme literare

41

Atelier critic

O SOLITUDINE INCANDESCENTĂ

Cromatica versurilor Ștefaniei Oproescu din volu-mul Delir în curcubeu și alte poezii (Editura Valman, Râmnicu-Sărat, 2009) este profund aspectată pe mu-chia unui cuțit metaforizant ce pătrunde adânc prin-tre sintagme adeseori fulgerătoare. Puternice ecouri, pe o posibilă filieră J.-K. Huysmans – Oscar Wilde – Mateiu Caragiale, conferă aserțiunilor lirice acea patină inubliabilă proprie celor fascinați de crepuscul. Oglindirile decadente sunt inconfundabile: "Privirea aștrilor răsfrântă pervers/ în întomnări vegetale,/ chemare unduioasă de plantă carnivoră/ ademenind spre mlaștini mișcarea/ din ochiul fiarei sălbatice,/ din zbaterea insectei/ în lipiciul picăturii de miere,/ raclă a pietrei de chihlimbar/ montată în aur, flacăra lumânărilor/ de ceară/ însoțind muzica rece a clopotelor bătând în galben." Toate aceste ample tribulații se petrec pe fondul unor hipertrofieri estetice de cea mai bună calitate. Fiorurile sinestezice rimbaldiene descind adeseori din melancolii cotropitoare, cu știuta pecete a tainei adăugată omniprezentelor circumstan-țe terminale. Regimul luxuriant al visului marchează desfășurarea cărții Ștefaniei Oproescu. Unele nedisi-mulate ermetizări întăresc complexitatea mesajelor: "Toate culorile mi-au trecut prin trup,/ mi-au respirat clipele oarbe,/le-au înălțat până la tăria întunecată/ a viselor,/ atâtea fragile năluciri explodând/ în bolți de vitralii./ M-au rănit cioburile căzute din tăcere,/ am sângerat puțin câte puțin în legenda/ zarului/ hazard amăgitor în alb-negru cu șase fețe,/ simt deja mirosul fulgerului violet/ care va despica locul trecerii/ spre fața a șaptea/ unde nu mai am nevoie de ochi/ să citesc cuvântul/ care m-a cules din copacul roditor/ al spaimelor,/ mirare până la sfârșit/ destin colorat/ amăgind speranțe/ mirare până la sfârșit/ până la sfârșit…" Meandrele sunt omniprezente. Muzici clar-obscure animă multiple evaziuni ce par a reliefa esența nopților incandescente. Solitudinea violetului ampren-tează versurile. "Ispitele nebunești ale focului", înca-

OCTAVIANMIHALCEA

drabile bachelardian, propun o inedită sinteză cu fluiditatea spaimelor. Persistă starea cvasi- torturantă a unor presiuni existențiale insur- montabile. Remarcabilele metaforizări eta- late de Ștefania Oproescu posedă acel rar nimb propriu tristeților metamorfozate în formulări flamboaiante. Omniprezentul violet

tutelează acest panteism înfricoșat. Predomină natu-rile moarte, răsturnate, întoarse către așteptata rup-tură la nivel ontologic. Câteodată, visele pot conjura ființa întru bizarul strigătelor ce supliciază. Iată și o aparte reprezentare a thanaticului, consubstanțială stării poetice: "Se tot străduia poetul să moară/ de-o moarte frumoasă, picată din cer/ ca un înger cuprins de-o pornire barbară/ se străduia să pătrundă cumva în mister.// Săpa în cuvinte ca ocnașul în sare/ lanțul osârdiei îl rodea la grumaz/ n-avea voie să doarmă în pântecul tare/ al versului. prunc pedepsit și fără răgaz.// Cerceta în silabe filonul tristeții/ voia să-l despice de-o dată, în trei/ într-o parte ființa, ispită a vieții/ într-o parte odihna, iubită de zei.// Iar lui să-i rămână mai clară o clipă/ în care să intre cu ochii deschiși/ privind fără spaimă atâta risipă/ de nopți șerpuind versanți interziși." Solitudinea ocultează abnormități inerente traseului prin labirintul culpelor rătăcitoare, tot ceea ce contează și va conta mereu fiind reprezentat de actul creator , de "cuvântul care sfințește tăcerea".

sintagme literare

42

În dulcele stil postmodernist

În ultima carte de poezii a lui a g secară, apărută la Editura EIKON, Cluj – EU, Henric al ∞-lea & Muzele Decapitate, este ”muzăreală” mare, precum zice și în ”poemacbethul” care anunță tema primei părți a cărții – poemacbethul sau marea muzăreală -- și anume decapitarea (metaforică) a muzei poetului și uneori și a lui Henric.

La curtea regelui Henric al Infinitulea, ori al celui de-al optulea, culcat pe o parte de nesoartă, zic, la curtea regelui Henric cel ”rămas de râs / în urma lumii / cu toate iubirile / ca niște vrăjitoare / hlizindu-se / la rugul pe care l-am gătat”, Henric cel coborâtor ” … din eliot / tărâm vecin de camelot”, la curtea lui Henric – ”mașina de scris”, care ”a înviat a treia zi după nicio Scriptură / a văzut din nou lumina / a văzut cuvinte / a văzut muze vii și muze decapitate / ducându-și sex-appeal-ul / peste dealuri și munți / peste circumvoluțiuni / peste cărți scrise și nescrise încă / peste toată rețeaua”, la curtea lui, zic, este mare ”muzăreală”, în cel mai veritabil stil postmodernist, unde ceremonialul dicteului liric este desolemnizat întru valorificarea prozaismului și a refuzului stilului înalt ermetic și impersonal.

Iată un mic portret în acest sens : ”muza călău / n-are mai mult de un metru cincizeci / își ascute satârul din penițe / pe umerii unuia care are aripi / de silicon / și un tricou pe care scrie / the end of lady gaga”, ori într-o enumerare care tensionează momentul execuției lui Henric al Infinitulea, de către ”muza călău” : ”muzele lupoaice, muzele iepuraș, muzele căprioare, / muzele elefant, muzele balene, muzele șoricei, / muzele pisicuțe, muzele păianjen, muzele șarpe, muzele vulpe / muzele grele cât tot pământul, muzele vultur, muzele șoim, muzele chihuahua / Toate s-au adunat în jurul urmelor mele. Cu instrumente / delicate sau nu, au sfâșiat mai rău decât Medeea copiii săi.”

Citatele și referințele culturale ale autorului se fac în registru ironic, parodiază modelele prestigioase, baga-telizându-le până aproape la a le conferi o altă valoare semantică, iar mai toate substantivele nume proprii devin substantive comune : ”șeherezade gratinate, juliete marinate / nimfate, simonate vișinate / geraldine, eclerine, dulcinee, / emiliane, zeiține, îngerine”. Iar marea decapitare a ”Prințesei călău” este ”ca într-un film (de) disney / hotărăște că povestea trebuie să fie / și chiar dacă nu mai erau de mult / prințese / pierdute prin revoluții și ghilotine de buzunar / ….. ea se duse pe lună, se ascunse acolo / și încercă timp de milenii să-și aducă aminte / cum

este să iubești șapte pitici / șapte prinți / șapte regi / șapte zei / șapte poeți / șapte iezi / șapte cuvinte / pe care se poate srijini / orice univers / orice multivers” .

Autorul renunță la metaforă și la imaginea excesiv elaborată, valorificând prozaismul și intertextualismul, care îi și permit jocul cu anumite referințe culturale și nu numai : cioran, mucius scaevola, lars von trier, alexandru cel mare, hamlet, max bruch, dedal, troia, quetzalcoatl, rene aubry, carolyn carlson, toate puse în slujba unui univers poetic original, mustind de referiri la varii domenii de activitate și arii culturale, dar toate slujind două personaje tragice în substanța lor : un el și o ea, care se iubesc, nu se iubesc, se părăsesc și în final nu se regăsesc ca pereche edenică, în marea alchimie sentimentală a Universului.

Tragismul iubirii este delicat și discret ascuns ori chiar disipat, mărunnțit, disimulat de atât de numeroase referiri care provin din vaste arii culturale : filozofie, cinematografie, balet, coregrafie, mitologie, povești clasice, religie, antichitate, muzică clasică și chiar pop, un adevărat bazar, dar în spatele căruia stă un om îndrăgostit, care ca … pedeapsă îi face iubitei cu ochii de regină ai lui kierkegaard, care l-a supus unei Hiroshime sentimentale : ”copilul atomic / a fost aruncat asupra / memoriei mele … / și creșteai / ca o ciupercă / din basme / în pijamale roșii, / fără picățele albe / creșteai într-o zi / cât altele într-o viață / mă acopereai cu umbra-ți de otravă dulce / în călătorie de plăcere / prin măruntaiele prietenei …”, îi face iubitei, spuneam, niște portrete de o frumusețe teribilă, din punct de vedere literar.

În primul rând, iată chiar din titlu, în partea a doua a volumului de versuri, o succintă caracterizare indirectă a iubitei. Să nu uităm că la Kierkegaard una dintre temele recurente este importanța subiectivismului, care privește modul în care oamenii se relaționează ei înșiși cu adevărurile obiective. Acesta argumentează că ”subiectivitatea e adevăr” și ”adevărul e subiectivitate”. Și uite cum dintr-odată înțelegi filosofia sentimentală a sintagmei inedite a ochilor de regină ai lui …. Kierkegaard! Și ne ferim discret de eventuale speculații sentimentalo-lirice pe marginea portretului unui asemenea personaj – femeie, lăsând poezia să vorbească.

Iată cum este Ea : ”fată cu ochii cărbune / mă desenezi pe fiecare zi / pe coala ei c-o singură față / mă îneci cu câte-o lacrimă / mă ștergi ca pe-un fir de praf / cu evantaiul genelor”. ”în carapacea ei / jumulită de soare, / miriapodul suflețel / se chinuie / să-și numere picioarele / zâmbetul ei / ca un fermoar / ce pe neștiute / se uită deschis / ca nu-ul veșnic răspuns / la întrebarea omului / poate fi oare dumnezeu? / privirea ei neagră / ca intrarea în infern / hâmmm-ul ei sceptic / ca al sfântului petru / atunci când bați / la porțile de miere / ale raiului migrator / prin mirările oamenilor.” ”erai clapele pianului / la care cântam / pentru a-mi răscumpăra / tăcerea”. ”femeie-n pustiu. / vei găsi o fântână / pentru chipul tău”. ”sub streașina tâmplei tale / ochiul cel temător și rătăcitor / două rândunici dispărute / și-au făcut cuib din fum de țigară / acolo și-au clocit totul / … / iar când au dispărut țările calde / și s-a întors iarna din pribegia lungă / prin

STELAIORGA

Atelier critic

sintagme literare

43

sacul lui moș crăciun / le-am trimis spre mai sudul trupului tău”. ”să dai cu pieptănul în mine / atât de des / încât în pădure să mă schimbi / să aud cerbii-n mine boncăluind / de dorul ciutelor surde / cu ielele intrate în inimile lor / zăvorâte de jocul de cremene / al ideilor”.

Și atâta frumusețe vine în opoziție cu disperarea ”aproape cioraniană” a poetului : ” în neparisul meu de azi / am mai murit puțin mai mult / ca de obicei / … / spuneam într-o încercare de carte / nimicul zboară c-o singură aripă / sfidător îmblânzit / de orice pentr-o viață / …/ în prima joi ce nu ți-am înțeles-o / lângă focul ce-ți silabisea jarul / am vrut să dau arderii mâna mea stângă / … / și-n trecutul (de) acum știu / am fost iarăși învins / în lupta cu iubirea / nu știu dacă te voi mai putea ghici / în palma mea stângă, / adevăr de jar / pe limba timpului.”; ”pândesc cruzimea ta / ca o fiară / uitată de mii de ani, / închisă / în cușca pierdută de noe / și văd crudul tău adevăr de carne / în ghearele și colții / cruzimii nesimțite a sufletului / ce uită / amintirea ta / va fi luată / de cuvânt / și dusă pe-un deal / unde-un strigoi / va-ncerca înnebunit / de gol pe dinăuntru, smulgând violetele neîmpliniri / ale unui ciuline / cercând să afle / de luna-l iubește / nu-l iubește …; /…./ nu ling / decât blidele / în care viața te-a gătit / de iubire / nu-mi ling / decât rănile / pe care mi le uiți / deschise, uitându-te curioasă / peste coclaurile de sânge / ca să vezi cu ce mă mai laud / nu-ți ling / decât răceala mâinilor, pură și nedreaptă / ca întreaga zăpadă a polului / îndulcită de minune / parfumată de toate aromele lumii / revărsată înghețată / peste cornetul ieftin / al vieții mele”. ”n-am să iubesc vreodată / mai mult decât pot iubi / nu voi depăși măsura pașilor tăi / totdeauna voi fi umbra / celor sfinte / dar cu îngerii ce nu mă înțeleg / mereu mă voi lupta / chiar și numai încercând să-i uit / și ce război e mai sângeros / ca uitarea?”

Dar nimic mai adevărat că poetul se simte salvat de luciditatea lui, ca de două aripi, care nu, nu sunt de ceară, și iată antepenultimul poem al celei de-a doua secțiuni a cărții, ”icar crede că iubește” : când mi-au văzut străinii / iubirea ce ți-am purtat-o / au turnat-o în dulcea formă a poemului rebel / precum cretanii-n vremi / au legat-o cu frânghii aspre / au aruncat-o în ceruri de lanțuri / să nu fugă / atât de vie și de sălbatică li s-a părut / dar eu nu-s dedal să-mi zbor din minte / mi-ai cunoscut / ceea ce tu numești suflet / (întoarce-te acum) / privește monstrul ce-l păzește xoanon diform / iubirea am lăsat-o spre soare să se ducă / aripile acestea nu-mi sunt de ceară”.

Precum un clavecin bine temperat, ultima secțiune a cărții, povestea de rubin a uzurpatorului, aduce o schimbare de tonalitate lirică și două personaje, ambele fiind ipostaze poetice ale autorului : unul este chiar Pygmallion cel Mare, care, firește, poate defini și chiar redefini o femeie : ”a îmbrăca un trup cu pielea artumei / a da unui suflet forma ei / este provocarea care mă așteaptă / pentru când voi fi rege / și o să mă numesc Pygmallion cel Mare” și un enigmatic Theoderich, care este precum declară însuși poetul : ”io, theoderich / uzurpatorul trupului iubitei mele / atât de secrete / atât de frumoase / încât privind-o am putut să cred / din tot adâncul ființei mele / că roșul sângelui / este la fel

cu întunericul universului / io, theoderich / uzurpatorul sufletului artumei / pe care n-o voi mai mai cunoaște vreodată / amintire pe amintire mâncându-se / siluindu-se / născându-mă pe mine / pentru înțelegerea adevăratei singurătăți / a răului care se vrea bine”.

Iar noul rege Pygmallion cel Mare spune prin gura poetului : ”dacă trubadurul a notat / totul / să i se ia capul / despre iubirile mele / nu trebuie să știu nici eu”, ”aș vrea să fiu stăpân al nopții / definitive / care nu cunoaște iubire omenească”, ”da / voi fi regele / care va avea hlamidă din pielea și pletele lor / având plăcerea de a înșela orice așteptare / care va interzice existența muzelor / va șterge de pe fața umană a lumii / orice lacrimă de fericire”, ”sufletul meu nu va mai avea ferestre / nici măcar balcoane / iar deviza va fi peste tot scrisă : / poate nu te voi iubi / poate nu te-am iubit / poate soarele chiar nu va mai răsări”, / ….. / și pustiu va fi / în acest bâlci unde iubirile / inimile adevăratelor amintiri / vor fi condamnate să sape tuneluri / prin care vom ajunge / la inima lui dumnezeu”.

Cartea de poezii de iubire a lui a g secară atinge excelența în cele mai multe locuri, fapt pentru care am și preferat să punctăm cu multe citate, care au susținut demersul nostru, de a face o prietenească încercare de critică, pe marginea acestei bijuterii lirice.

Cu un titlu malițios și imposibil de lung, iată de sfârșit, spre exemplificare, unul din multele poeme de dragoste, aproape perfecte, cum numai a g secară a putut scrie în al lui Henric …. :

(vodka) polar sau false meditații de ce rio nu este la golful mexic și de ce vodka nu este tequilla

arătai ca o fetiță plecând la grădinița munților având la pachețel sufletul meu și-o sticluță de vie apășoară prin venele tale curgeau șuvoaie de polar încălzindu-ți luciditatea de cristal rafinând-o la infinit

cândva când ți se va face foame

-- nimeni nu știe când, nici Dumnezeu Tatăl, nici Quetzalcoatl doar se știe că ești la fel de frumoasă ca un sfârșit de lume –

și vei desface pachețelul pe care ți l-au făcut îngerii păzitori vei vedea că n-am fost

decât un fel de minciună

nu vei găsi între petalele acelei flori de agavă care nu se numește agavă decât câteva boabe de rouăiar de te vei fi uitat mai atentă vei găsi și câteva lacrimivor fi bine ascunse vor fi lacrimi de-ale mele plânse de tine.

Atelier critic

sintagme literare

44

Calea însingurării(Urmare din numărul trecut)

Revirimentul constă în întoarcerea la linişte / răgaz. O linişte în care nimic nu mai poate opri mişcarea transformării. Poate cea mai valabilă frază filosofică a fost enunţată nu de un filosof, ci de un om de ştiinţă, de Lavoisier ( „în lume, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”). Au devenit extrem de rari oamenii care emană o anume linişte, tocmai pentru că în lăuntrul lor e linişte. În locul ei a apărut liniştea „jucată”, calmul englez, provenind de la o autodisciplinare. Adevărata linişte îşi are forţa în izvorul nostru divin.

Rugăciunea, în acest sens, nu este doar pura tăcere, ci auscultare. (Întrebată de un reporter ce spune cînd se roagă, Maica Teresa a răspuns: nimic, ascult doar...si dumnezeu ce spune, a continuat reporterul...Ascultă, a răspuns Teresa)

Iată de ce maturizarea personală înseamnă o trans-formare a întregului om, graţie unei înrădăcinări în fiinţare. Cel devenit major prin ancorarea în fiinţă, are voie a fi cine este. Acest lucru, de-a avea voie să fii cel care eşti (potrivit fiinţei tale), este dorul, tânjirea esenţială a omului. A fi major înseamnă a lua asupra ta „povara” acelei libertăţi în care omul renunţă la voinţa de sine, însă care preia în propria voinţă, ceea ce a aflat în experienţa cea mai adâncă ca fiinţă supra-lumească. Ea înseamnă şi încredere deplină în utilizarea justă a libertăţii personale. O viaţă care depune în această existenţă mărturie a fiinţării supra-lumeşti. Acest lucru se poate petrece doar în mijlocul unei existenţe istorice.

Libertatea celui devenit major înseamnă mai mult decât acea libertatea spirituală, ce-i dă posibilitatea omului de-a transcende micul eu şi impulsurile sale pri-mare după pofta lui, înseamnă însă şi mai mult decât libertatea de-a te ridica, prin loialitate faţă de valorile necondiţionate, deasupra condiţionării tale în lume.

Libertatea fiinţei persoanei se dovedeşte abia acolo unde omul întâmpină destinul, îşi asumă suferinţa, unde omul nu-şi trădează fiinţa sa. În schimbările dese de situaţie, un astfel de om rămâne orientat acestei sarcini de bază, fără de excepţie, astfel încât orice situaţie să devină cea mai bună din posibilităţi. Major este omul în care transformarea nu este întreruptă nici o clipă. Major nu e cel ce crede a putea depăşi teama, tristeţea şi disperarea lumii, ci cine le poate traversa suferind şi care astfel se maturizează.

Întru această cale, un rol esenţial îl joacă smerenia: de-a nu voi să pari mai mult decât eşti şi a nu vrea să fii mai puţin decât eşti.

Este o eronată presupunere a celui neexperimentat faptul că experienţa / aflarea nemijlocită a fiinţei noastre divine te-ar duce la păcatul hybrisului. Tocmai această experienţă însă ne face să simţim distanţa între ce-a devenit unul sub auspiciile lumii şi ce este şi trebuie să devină marcat de fiinţă.

(Spre a face o paranteză : într-o vizită făcută poetului şi omului de cultură Hans Magnus Enzensberger, am vorbit printre altele de prezenţa transcendentului, de poezia ce poartă dincolo de sine, într-o mai mare libertate a spiritului. Tendinţă ce se face remarcată, am convenit, la toţi marii poeţi germani : Novalis, Goethe, Hölderlin, Rilke – spre a pomeni doar pe câţiva -, însă Brecht, cel care miza pe obiectualizarea absolută, pe poemul direct, aproape colocvial şi care în ultima parte a vieţii a scris minunatele sale „Elegii din Bukowa”, ori Clemens Brentano – din care Enzensberger şi-a făcut lucrarea de licenţă -, care dintr-un dandy absolut, s-a retras mai târziu într-o mănăstire scriind mai multe volume despre Isus şi Fecioara Maria ? Revin cu acest exemplu spre a marca răspunsul interesant al lui Enzensberger : „poezia”, a spus el, „este de nestârpit, ca şi buruiana; o smulgi dintr-un loc, ca să crească de îndată în urmă, ori în coasta ta”…)

Acelaşi lucru se remarcă la Cioran, care în fulguraţiile sale – singurele, care după el pot smulge un adevăr din curgerea lui, pot fi libere, şi nu încadrate într-un sistem în care cel care-l creează devine cu timpul prizonierul lui -, se dovedeşte în sine a fi un desăvârşit poet, la care metafizicul se afiliază fără de vrere parcă. Şi poate nici unul din noi n-a fost mai aproape de divin decât el, tocmai prin abordarea ostentativa a unui scepticism şi a anatemelor sale marcate de o genuină sinceritate, a zvîrcolilrilor sale. Toată marea poezie conţine un element transcendent, spre a aminti doar marea poezie anonimă tibetană, chineză, japoneză, din care se desprinde un fin fluid metafizic. Acest lucru îl putem raporta însă şi la experienţa noastră de viaţă. Valorile de azi se bazează nu pe intuiţie şi pe percepţia lăuntrică a sublimului, ci pe focalizarea asupra personalităţii şi asupra lumii.

O poezie angulată asupra sinelui a limitelor sale, nu poate nicicând să posede forţa metanoică, trans-formatoare şi eliberatore a poeziei ce utilizează vechile simboluri cosmice, simboluri, ce-s adânc îngropate în subconştient şi care – aidoma poeziei estice –, utilizează întru aceasta concretul cel mai palpabil. Ele nu mai apar atunci ca alegorii, ci ca epifanii, ce ne mişcă lăuntric. Apar ca impulsuri vii, din propria fiinţă şi nu ne putem sustrage lor, încercând dimpotrivă a le urma ca ademeniţi până la originea lor.

Lumea noastră este o lume a semnelor, care în fiecare secvenţă individuală percepută încearcă a dialoga, a ne comunica – a intra în rezonanţă -, cu lăuntrul nostru hibernând. Lumea vie, ca şi o uriaşă carte ce-şi aşteptă

ANDREIZANCA

Eseu

sintagme literare

45

lectorul. Astfel, în fiecare poezie, ce merită acest nume, transpare un ritm înscriind o grafică anume, decantând o anume geometrie arhetipală. O retrăire la diverse nivele temporale şi istorice a aceloraşi rezonanţe arhetipale.

Pe măsura asumării unei experienţe nemijlocite devine evident faptul că în sine totul se află în noi şi că îl putem afla, în măsura în care lăsăm să se înalţe în noi această cunoaştere, după cum orice preocupare în timp cu un obiect, fiinţă, fenomen, atrage invariabil după sine iubirea faţă de el / ea, fiindcă – după cum spunea Simone Weil –„iubirea nu e o stare, este o direcţie”.

Însă lumea, în decursul evoluţiei, se pare că a pierdut o mare parte a curiozităţii şi-a experimentării libere, jucăuşe, spontane. Am devenit atât de pricepuţi în ordonarea simţămintelor noastre, încât ne ucidem sentimentele prin supraorganizare. Aceste simţăminte însă nu dispar.

Entităţile psihice cărora accesul la conştiinţă, le este interzis îşi caută o altă formă de expresie, îndeobşte sub forma transferelor spontane. Ele pot avea efecte psihokinetice, manifestări telepatice, ori de altă natură. În acest context se poate înţelege perfect interacţiunea dintre activ şi pasiv: cei răi fac ceea ce cei buni doar visează / îşi închipuie firav/ tînjesc în taină, cum conducătorii statelor, ce pot fi consideraţi a fi şi emanaţia ascunselor noastre imbolduri.

Ceea ce considerăm drept materie fizică, este pur şi simplu o idee ce se află într-o ramă universală, comună tuturor spiritelor: universul este manifestarea unui gând colectiv. Jung afirma: „chiar şi în cel mai bun există sâmburele răului, şi nimic nu este atât de rău, ca din el să nu rezulte un bun”. Lumea este deci ceea ce facem din ea, fiind, cine suntem.

Într-un anume sens cuvântul „religie” deţine aşadar şi semnificaţia de-a aduna energiile întru o tandră atenţie, spre a spori atenţia. Cunoaşterea are mereu ceva de-a face cu experienţa, tradiţia şi reprezentarea trecută. Toate acestea se focalizează în cel ce observă. Acest observator devine astfel un factor al separării. A separa însă duce implicit la agresiune prin relevarea deosebirii (xenofobia, războaiele civile etc, toate se bazează pe această relevare a deosebirii prin separare). Fiindcă, cum afirma Krishnamurti, însă şi reprezentanţii de frunte ai fizicii cuantice, obiectul observat si observatorul sunt unul şi acelaşi.

Mintea omenească se caracterizează prin actul de separare, departajare. În decursul acestei separări, orice comunicare devine agresivă. În agresivitate dispare însă veghea, care îşi găseşte acuitatea doar în postura ascultătorului ( „cine are urechi de auzit…”).

Ascultarea este o calitate a atenţiei şi a stării de veghe. Non-verbalul unei comunicări are aceeaşi importanţă ca şi înţelegerea verbală. Doar astfel se ajunge la comuniune, ca formă de comunicare ideală. Responsabilitatea implică din acest moment, seriozitate, condiţionându-se reciproc. Departajarea, din contră, pare a spune: până aici, restul nu mă interesează, o ipostază ce relevă lipsa implicării, a

asumării răspunderii, un tabu al lumii moderne, în care cad toate cele considerate a fi „neserioase”, în sensul în care nu se încadrează în sistemul unui interes (fie individual, fie al pragmatismului unui sistem manipulator).

În acest sens, diminuarea gravităţii demersului lăuntric se realizează prin instituirea generală a unei atitudini de ridiculizare ( şi ca semn al unui complex de inferioritate), persiflare faţă de „elucubraţiile spirituale gratuite”- în sine o manipulare sub punerea sub tabu -, nerealizându-se faptul că adoptând o asemenea poziţie se face în sine jocul sistemului, indivizii care-l compun, automanipulându-se în favoarea unui sistem discriminator şi ierarhizant.

Omul îşi creează singur în acest fel structurile sociale oprimante, rămînând mereu tributar prejudecăţilor, trecu- tului; acest „bagaj” al trecutului este utilizat cu aroganţă în orice situaţie ce intervine, uitându-se faptul că orice clipă, cere o nouă orientare. Îndeobşte însă, această responsabilitate lipseşte în lume. Nu ne simţim responsabili de ceea ce se-ntâmplă în lume, fiindcă delegăm asupra autorităţilor politice şi religioase responsabilitatea.

Cuvântul responsabilitate conţine în mare şi semni-ficaţia lui „a răspunde”. Şi nu poţi răspunde când ţi-e teamă. Nu se poate răspunde deplin, când acţiunea este rutină, o repetiţie, condiţionată tradiţional. A răs-punde unei situaţii de criză înseamnă înainte de toate debarasarea de eul-lume, ce-n sine e trecutul.

§

Iată – spre a face o paranteză – un eseu socio-politic al unui eseist vestic, atât de asemănător în structura şi logica demersului critic şi explicativ cu multe alte eseuri foarte pertinente de altfel, însă în care, mai în fiecare se face evident resimţită alunecarea în automanipulare, atât prin terminologia ce-şi cere „drepturile”, cît mai ales prin „rolul de momeală” al „realităţii”, aşa cum este ea înfăţişată fără de încetare de industria conştiinţei, reprezentată de medii şi de cei ce le structurează şi le conferă o arhitectonică, de îndată asimilată de mase, al căror spirit critic a fost lent anesteziat. De asemenea, ţinând seama de cele afirmate până acum, nu ne îndoim că cititorul poate trage o concluzie adecvată asupra acestei paranteze deloc întâmplătoare în acest context :

„Un spirit politic ? Este mai important decât oricând a se negocia în mod nou cu ceea ce se afirmă a fi politică, spre a ne putea apropia mai uşor de problematica lui empowerment şi disempowerment din perspectiva psihologiei : în lumea vestică târzie ori postmodernă, politica şi problemele identităţii psihologice sunt legate între ele ca niciodată, şi anume pe baza nenumăratelor altor amestecuri – etnice naţionale, socio-economice. Întreaga imagine devine şi mai densă, prin dezvoltările incitante şi rapide în domeniile gender studies, ale sexualităţii şi orientării sexuale. Dat fiind că, apartenenţa sexuală, rolul ei, se găsesc pe pragul dintre lumile interioare şi cele exterioare (este parte a identităţii personale cât şi parte a realităţii sociale), nu este de mirare că problemele

Eseu

sintagme literare

46

sexelor joacă un asemenea rol central în discuţiile despre schimbarea politicii.

După cum s-a amintit, feminismul a fost cel care ne-a permis trecerea la această nouă modalitate a politicii. Este o politică axată pe sentiment, o politică subiectivă, ce conţine în sine un schimb decisiv între dimensiunile oficiale şi private ale puterii. Căci puterea politică se manifestă şi în structura familiei, în relaţiile dintre sexe şi rase, în relaţia dintre bogăţie şi sănătate, în controlul asupra proceselor informative şi de reprezentare precum şi în postulatele religioase şi artistice.

Care poate fi rolul psihologiei şi psihoterapeuticii într-o retransformare a politicii, ce se bazează pe o căutare după plauzibilitate şi interpretare în viaţa socială, o căutare al cărei caracter este implicit şi explicit spiritual şi transpersonal? Aici trebuie să recunoaştem limitele unei anexe politico-psihologice. Freud, Jung şi întemeietorii psihologiei umane, ca de exemplu Maslow, au avut ambiţia să se facă utili în lumea politică. Însă această lume, nu a venit într-adevăr la ei pentru un singur tratament terapeutic. Nu cred că resentimentul politicii sec. XX, de a se supune unui tratament psihologic poate fi pus exclusiv pe seama unei rezistenţe în faţa terapeuţilor. Reducţionismul mecanic şi psihologic ce-şi sărbătoreşte învierea din vreme în vreme, are ceva ridicol şi respingător. Mi-amintesc încă cum s-a manifestat un psihanalist în timpul războiului din Golf într-un articol despre simbolul falic al Cruis Missiles-ului, ce pătrundea în buncărele de aerisire din Bagdad, ori cum vorbea un alt analist despre faptul că studenţii ce protestau în 1969 la Paris, ar funcţiona ca o grupă „regresivă”. Jungienii sunt la fel de răi: nu ajută de loc să ştim că întreg complexul industrial-militar ar putea fi redus la zeul grec Hefaistos. Astfel de teme şi imagini arhetipale pot fi utilizate tot atât de reductiv pe cât o oarecare idee freudiană despre însemnătatea hotărâtoare a copilăriei. Ambele sînt în politică la fel de problematice, ca şi încercările zadarnice – atât ale psihanalizei cît şi a psihologiei analitice – de a înţelege Europa anilor treizeci. La cine se referea Jung, când scria în 1931 că acolo unde tema de discuţie o constituie oamenii civilizaţi, vorbeşte unul, care este limitat de aceleaşi prezumţii şi care este orbit de aceleaşi prejudecăţi ca acelea despre care s-ar pronunţa cu superioritate? (subl.n.)

O prelungire a gândirii multidisciplinare este hotărâ-toare în faţa posibilităţii de a pierde politicul definitiv, dacă nu ni-l aducem înapoi noi înşine de la medii şi auguri. Nu este vorba de faptul că mediile şi vedetele, ori moderatorii ei ar ignora complet psihologia. Desigur, ei folosesc o formă de psihologie. Mie mi se pare însă, că analizăm cu fervoare actele politicienilor noştri, în vreme ce căutăm cu disperare după acel unic politician cu stabilitate şi integritate personală. (subl. n.). Această căutare sfârşeşte de obicei cu punerea la dispoziţie a unui mijloc secret unidimensional pentru răul politic. Psihologii profesionişti nu sunt nici ei mai buni. În anii douăzeci era „genialitatea”,

în anii cincizeci, „identitatea”, în anii nouăzeci, „sufletul”, ori „sexul”, ori „virtutea”. În ceea ce priveşte psihicul, nici eu nu sunt prea interesat de motivaţiile psihologice ale politicienilor. Găsesc mai interesant să reflectez la ce s-ar întâmpla cu sistemul politic dacă cetăţenii ar lucra la înţelegerea lor de sine, asupra politicului. Aceasta ar da la iveală un punct de pornire diferit, apropiat cetăţeneşte, de unde s-ar putea chestiona motivaţiile politicienilor.

Nu este deloc simplu a analiza politica psihologic, căci fiecare element al culturii noastre ar fi fragmentat. Şi totuşi oamenii s-au supus acestei încercări. Sentimentul nostru de fragmentare şi complexitate – vis-à-vis de posibilităţile unui empowerment politic şi social – pare a fi atât vindecat, cât şi rănit. Căci, în mijlocul armoniei tragice şi al neîntemeiatei atomizări, al înspăimântătoarei conformităţi a arhitecturii „internaţionale”, al telecomu-nicaţiei, represiunii şi temerii în faţa unui viitor îngrozitor, ba chiar al războiului însuşi, există această atât stranie, cât şi complexă încercare, de a transforma politica.

Terapeuţii cunosc aceasta din relatările pacienţilor lor. Sunt înfăţişate crize ecologice şi de alt gen, drept cauze pentru simptomele şi nemulţumirile individuale, pe lângă problemele ştiute – dificultăţi de inter-relaţii, traume timpurii, sentimentele golului. Din punct de vedere psiho-logic, lumea creează oamenilor indispoziţii, de unde ur-mează că starea lumii trebuie să se schimbe, ca oamenii să se simtă mai bine. Se prea poate ca acest lucru să fie prea pasiv : ca oamenii să se simtă mai bine, trebuie să recunoască faptul că psihicul uman este un psihic politic, şi astfel să cugete la o soluţie spre a schimba starea lumii. (subl.n.). De curând, am trimis un chestionar către 2000 de colegi din toată lumea, analişti şi terapeuţi din mult diferite direcţii, în care îi rugam să îmi împărtăşească ce probleme politice pomeneau pacienţii lor în timpul terapiei, cum reacţionau la ele şi ce opinii politice aveau. Făcând abstracţie de descoperirea că starea profesională terapeutică este mult mai sensibilă politic decât s-ar putea bănui, şi că politica este în multe cabinete o temă binevenită, mi s-a limpezit faptul că pacienţii aduc în şedinţele de terapie mult mai des probleme economice, ecologice şi social-politice, decât în trecut. Cred, că dezvoltarea din lumea terapeuticii, îmi justifică afirmaţia, că azi suntem martorii apariţiei unui nou fel de politică. (subl.n.).

Întrebarea ce rezultă de aici se referă la constatarea următoare: ce fel de participanţi la procesul politic, ce fel de cetăţeni politici trebuie să apară, ca viziunea unei transformări a politicii să devină mai concretă?. Şi astfel, aş dori în cele ce urmează să prezint unele idei pentru noi paradigme şi modele ale cetăţeanului şi anume sub egida generată ( ori după imaginea), de politician lăun-tric (subl.n.). Politicianul din noi trebuie întâmpinat cu respect şi simpatie pentru diversitatea sa. Aş dori să evit a avea un nou monolit, un „noi”, care nu există în politica de azi: cine este acest „noi” ce se strecoară atât de des în cărţile despre politică ori psihologie? Câteodată – şi

Eseu

sintagme literare

47

atunci nu este contestat -, acest „noi” se referă la acei ce citesc aceste cuvinte Aici şi Acum. Câteodată însă, acest “noi”, poate fi un fel de injurie, şi anume, dacă oglindeşte tendinţa obişnuită a unui bărbat alb, vestic, heterosexual, din pătura de mijloc, de a se vedea drept reprezentantul tuturor. Am încercat să evit această inflaţie, clarificând, la cine mă refer ori m-aş putea referi, când scriu „noi”.(subl.n.)

Niciunde nu este mai binevenită această stare de veghe decât în discuţiile asupra aceea ce numesc „înţele-gere prin sine a politicii”. Dat fiind că am devenit foarte prudent în relaţie cu posibilitatea de a relata obiectiv cum s-au dezvoltat convingerile politice personale şi angaja-mentul politic, propun să vorbim despre „mitul politic al individului”. În majoritatea cazurilor, pătrunderea psiho-logică în politică s-a concentrat fie aproximativ, în situaţii de criză şi stress, fie existau studii asupra comportării la alegeri, spre a ajuta politicianului, să facă şi să exercite influenţă la alegeri. N-au existat însă multe lucrări psiho-logice autocritice şi aici, experienţa dobândită în practica terapeutică primeşte o valoare inestimabilă. Ca mişcarea de resacralizare să devină efectivă, trebuie să începem să vedem în posibilitatea unui „cetăţean psihologic”, a cărui individuaţie – procesul devenirii sinelui, spre a vorbi în consens cu Jung, despărţirea şi concomitenta înrudire cu ceilalţi -, să aibă o componentă politică (subl.n)

Jung a introdus noţiunea de „umbră”, spre a denumi acele aspecte despre noi înşine, pe care le-am nega bucuros -, însă nu putem, căci umbra este partea omului. O politică lipsită de umbră se realizează atunci când problemele se ataşează altundeva -, de apocaliptic, fie prin efectul de seră, fie prin pandemia sida, ori încercările nucleare; ea trebuie înţeleasă şi ca încercare de a trece vina de sine asupra altor oameni şi instituţii.(subl. n.)

Mulţi din noi sunt atât de plini de dispreţ primitiv de sine, atât de scârbiţi în faţa culturii, la a cărei apariţie ne-am împărtăşit, încât ne decidem pentru un stil purist, sărăcăcios, steril de curat în politică. Suntem atât de îngroziţi, de-a nu ne macula de umbră, încât - într-o anume privinţă -, nu vrem să ne vedem transpuse deloc idealurile noastre îndrăgite într-o politică pragmatică. Ne temem că a fi efectiv ar însemna sacrificare stimei de sine.(subl.n.) Chiar dacă resacralizatorii s-ar angaja într-adevăr politic, ataşamentul lor – văzut psihologic –, este făcut deseori doar cu jumătate de inimă, ori imperfect, purtând tenta temerii aşa-ziselor mâini murdare. De aici prăbuşirea atâtor partide şi grupări de verzi, ce sunt sfâşiaţi între idealismul lor şi ideile pragmatice de realizare.

Cei ce vor a resacraliza politicul caută deseori ceva, o formă de împlinire personală ori realizare de sine, ce nu poate fi nicicând deplin satisfăcută prin politic. Toţi aceia care, ca şi mine, au fost activi înspre sfârşitul anilor şaizeci în Noua Stângă ori în mişcările studenţeşti, cunosc aceste probleme. Este abia credibil, cât de mult au fost negate pe atunci necesităţile umane, chiar şi acelea, ce-au fost – ori nu –, satisfăcute, în vreme ce noi şedeam şi dezbă-

team ore în şir, ce lozinci să scriem spre a apărea în faţa fabricilor de automobile. Însă au fost ele vreodată puse pe tapet? Niciodată. Să te referi la motive personale înseamnă a fi apolitic, ori problematic – puteai fi azvârlit afară.

Una din dificultăţile noastre cu aceste idei constă în faptul că aici în Vest ne repugnă să legăm domeniile de viaţă oficiale de cele private. Aceste sfere lăuntrice, private, sunt însă domenii unde se pot naşte relaţionări. Într-un anume sens, această respingere este uimitoare, căci în discuţiile despre politică şi politicieni, s-a operat întotdeauna cu noţiuni emoţionale, ca şi „caracter”. În acest sens, mă gândesc la fluxul de cărţi despre Nixon. Tot astfel, o mare parte a dezbaterii lor politice asupra diferenţelor de părere se referă la ce ar putea fi natura umană (ce s-ar întâmpla dacă ceva s-ar afla dincolo de interesul personal, spre a nu da decât un exemplu). Dacă s-ar putea realiza aceste noi legături dintre lumile interioare şi cele exterioare, atunci ne-am obişnui mai degrabă să vorbim despre un amestec între psihologic şi politică. (subl.n.)

În această nouă, hibridă limbă pentru politică, nu vrem doar a şti ce se spune, ci şi cine spune ceva – şi apoi, cine anume întreprinde ceva. Terapeuţii ştiu că în noi mişună oameni lăuntrici (sub-personalităţi); pacienţilor le vine tot mai greu să certifice aceasta (subl. n.). Tot astfel, avem nevoie de un început al politicii, care să emeargă din înţelegerea că nici o societate nu are pregătită o unică identitate (psihologică, închisă în sine), pentru toţi membri ei. Conştiinţa faptului, că politica este psihologică îi leagă laoalaltă pe toţi cei ce participă la discuţii despre pierderea sensului şi a scopului, cât şi a certitudinilor vieţii comunitare şi personale. Teama vestică în faţa lumii interioare este atât de mare, încât implicaţiile ei abia mai sunt recunoscute, fără a mai vorbi de a fi discutate ori utilizate (subl.n.) Este tragic cât de puţine discuţii s-au purtat asupra socio-psihologiei transpersonale ce va fi necesară, spre a face realizabile imaginile de azi asupra colectivităţii şi a unei politici a comunităţii.

Există însă teorii psihologice care se concentrează asupra faptului, cum ar putea fi legaţi între ei deja azi oamenii; se poate recunoaşte faptul, că n-am fost nicicând atât de despărţiţi unii de alţii (subl.n.), cum a încercat să ne convingă aşa-numita politică neoliberală a pieţei libere – care şi-a adus aici propria sa teorie psihologică blândă. Politicienii şi cetăţenii trebuie să cerceteze, să explice şi să cultive de urgenţă felul de legături preexistente dintre oameni ( pe care Jung le-a numit subconştientul colectiv). Astfel de legături sunt în mare parte, poate, non-verbale şi funcţionează pe un plan interpsihic. Suntem instincte, ce se dezvoltă, se hrănesc şi înfloresc din această rădăcină. Cum creşte şi cum se dezvoltă politicianul lăuntric? Un individ nu-şi trăieşte doar viaţa, ci şi viaţa timpului său. Jung le spunea studenţilor săi: „când se tratează individul, se tratează cultura”. Indivizii nu pot fi văzuţi separaţi de societatea şi de cultura care şi-au adus aportul

Eseu

sintagme literare

48

în a-i forma. Dacă vedem că există un individ politic care s-a format de-a lungul vremii, putem începe să-i urmărim povestea lui politică – cum s-au manifestat evenimentele politice ale vieţii sale asupra formării mitului său politic. Din munca mea clinică, am învăţat între timp că este posibil a analiza politica, pe care individul a moştenit-o de la familie, clasa socială, etnie, religie şi apartenenţa statală – fără a uita problema fundamentală a genului şi orientării sexuale. Câteodată, oamenii preiau politica părinţilor lor; tot atât de des, resping convingerile părinţilor lor.

În ceea ce priveşte relaţiile socio-economice, ele de-pind în ultimul timp, mult, de legătura dintre apartenenţa de clasă şi lumea lăuntrică. Mulţi dintre pacienţii mei au atins de-a lungul anilor un status socio-economic mai înalt decât părinţii lor. Şi totuşi, în munca cu aceşti pacienţi, am constatat, că clasa socială pe care o locuiesc în lumea lor lăuntrică, este deseori clasa socială în care s-au născut. La cetăţenii mobili social şi economic, există o uimitoare tensiune psihologică, între ceea ce sunt şi ceea ce-au fost. Dat fiind că avansarea tipică este cea a clasei muncitoare în clasa mijlocie şi că în clasa muncitoare – dintr-un motiv lesne de înţeles -, există pentru aceasta atât o necesitate de dreptate socială şi economică, cât şi un ataşament pătimaş, e posibil ca membrii clasei de mijloc să-şi facă griji din pricina dreptăţii economice şi sociale ce se potrivesc mai curând cu autoportretul existent în lumea lor lăuntrică, ca şi membri ai clasei muncitoare”. (în trad. lui a.z.)

Astfel, Tom Raines. Din paranteza aceasta extinsă, lectorul poate deduce cu uşurinţă, atât implicarea şi automanipularea terminologică, însă şi undele firave dar decise înspre o orientare tot mai pronunţat lăuntrică ( de unde şi permisiunea sublinierilor noastre). Se poate astfel vedea că retragerea lăuntrică nu implică defel escapismul ori resemnarea, ci o re-întoarcere activă în social, o implicare mijlocită însă de data aceasta de o arhitectură lăuntrică, de o geometrie lăuntrică asumată şi descifrată.

Slăbirea şi dispariţia forţelor morale ţine şi de o trăsătură de bază a timpului, însă dezvălui – potrivit polarităţii -, primele semne ale unei resurecţii, căci şi azi ne hrănim din moştenirea morală a trecutului, chiar dacă amintirea acesteia păleşte tot mai mult, într-o lume ce-şi arogă o falsă supremaţie generată de iluzia unei lumi tot mai tehnicizate (şi nu a proliferat ea mai monstruos şi mai dezatruos pentru omenire, tocmai în naţiunile şi societăţile suferind de-o tot mai redusă capacitate a iubirii şi care îşi căutau astfel o „echilibrare” într-un exterior?)

Cei care cer înăsprirea legilor şi-a paragrafelor (un stat quasi poliţienesc), sunt în fond cei cărora nu trebuie să li se acorde încredere, mai ales când „soluţia” pare atât de ademenitoare. Tocmai aceasta a făcut-o era-Stalin de la începuturi, continuând cu teroarea de după război.

Rolul acordat inteligenţei (privite doar dinafară şi relevând latura ei nespirituală), de ştiinţele naturale şi cele social-politice: experimentele pe animale şi oameni ( ce presupun din capul locului lipsa oricărui sentiment,

lipsa totală a scrupulelor), explică într-o anume măsură fenomenele pe care le trăim; schimbările abia bănuite, însă catastrofale, din sufletul celor ce experimentează şi chiar a martorilor, a pilatiştilor de orice fel, sunt descon-siderate. Ele lucrează însă înăuntrul fiecăruia, izbucnind pe nebănuite şi peste arcuri de vreme ( fiind poate sursa „blestemului” ce zace peste un individ, un neam).

Azi, copiilor li se inculcă de timpuriu doar observaţia exterioară, pe măsura unui sens, combinaţia mentală rece-raţională, toate în ultima instanţă înlocuibile prin aparate şi computere. Lumea vie din jur nu este atât ignorată, ci deţine rolul de decor, de fundal al unei realităţi virtuale, în care omul e rupt de pământ, de viu.

Fisurile morale devin astfel lăcaşuri ale întunericului şi nu se vindecă prin ghipsare, ci prin chiuretaj radical / mistuire asumată, graţie întâmpinării lor. Pe undeva, se poate cert afirma că proiecţiile viciate de consum ale mediilor, configurează coreografii tragice în perimetrul scenei sociale, la care tot atât de vinovaţi sunt şi martorii-privitori (victime şi posibili actori).

În ciuda acestor vremuri dominate de materialism şi negarea spiritualului, se vorbeşte totuşi despre „spiritul unei naţiuni”, de „sufletul” unui popor. Rădăcinile acestor sintagme zac însă într-un trecut pe-atunci sensibil la influ-enţa lor asupra unui destin. Un stat fără un principiu-simbol de bază este condamnat la faliment, precum o între-prindere fără un plan de organizare, ori un ţel al producţiei.

„Pluralismul” este sfârşitul unei culturi, căci cultura autentică înseamnă „pluralitate” dintr-un principiu – simbol de bază comun, deci o diversitate în unitate. Pluralismul însă este ideea, ce încearcă a se extinde pe seama altora (atenuare de putere morală). El este jungla şi haosul ce îngurgitează cultura, o absolutizare a unilateralului, zeificarea libertăţii cu renunţarea conştientă la orice scop comun. Este anarhie, haos şi decădere.

O anchetă, în care se relevează faptul, că oamenii trăiesc doar pentru familia lor, pune firesc întrebarea: şi pentru ce trăieşte familia, de unde-şi capătă justificarea, dacă un stat şi un popor dispar în lipsa de sens, când economia, ce nu mai vrea să slujească, ci doar să câştige, se prăbuşeşte, când toate normele se-mprăştie în teroare, corupţie, chivernisire şi xenofobie?

Prelucrarea sufletească a unei vine colective are nevoie se petrece în timp, înainte ca ea să sufere o transformare la nivelul conştiinţei, aidoma stărilor traumatice personale, ce au nevoie de ani până să iasă la suprafaţă. Acest lucru devine cert şi din perspectiva istorică a lumii.

Naţionalismul se împrăştie ca o epidemie galopantă, graţie suratelor, propaganda şi minciuna, iar individual: proiectarea vinei asupra celuilalt. Declanşarea energiilor malefice.

Cultura devine industrie culturală şi trebuie să posede un folos economic, altfel e condamnată la extincţie...

Vremea de răscruce, a schimbării la ochi, e tot atât de actuală, ca şi afirmaţia: a asuma maladia colectivă, preschimbând-o în responsabilitate individuală.

Eseu

sintagme literare

49

MIRADIEMALIQI

Universalia

Lacrimile de pe urmă

Mă întorc tăcut în vârful degetelorpentru a căuta cumva acea privire matinalăzâmbetul ce dărâmă piscurile munțilorfarmecul ce leagă baierele sufletului

Chiar și la această oră nu pot să credcă nu mai eștiși din adâncul sufletului simt că ai meritatlacrimile de pe urmă

Mă rostogolesc în timp

Timpul îmi alunecă printre degete

Îmi întorc privirea de pe cersă observ culoarea irisuluidar nu a rămas nimicniciun suflu în aernicio vedenie în vântniciun sunet pe valuri

Mă rostogolesc în timp

Adevăratul întuneric va începeodată cu apariția zorilor

Mă sprijin pe umărul tău

Tu nu îmi ceri atunci când vine vorbasă îți aduc acea stradăpe care odinioarăai pierdut o strălucire a soareluiși îmi iei ceea ce nu poate nici uitarea.

Crezi că vii și pleci cu adevăratcând îți saturi sufletul cu ceea cetu numești firimiturile fericirii.

Mă sprijin de umărul tău pentru a-mi alina durerea.

Am devenit străini

În camera noastră domnește tăcereaiar pereții au febrăumbrele noastre colorează lumina

Zilei de mâine îi zâmbimfără de speranță

În camera noastră s-a așezat noapteamoțăie linișteaîn camera noastră nu se mai întâmplă nimicdoar noi am devenit străini

Eu și durereaAstăzi este o noapte bogată,suntem doar eu și durerea.

Ea nu se grăbește,alunecă agale pe unde e și sângele meufără încetare.

Iar tu, venind neobosit,călătorule întârziat ce ai încurcat porțileși spargi această noapte,această liniște sinistră.

Astăzi stăm față în fațădoar eu și durerea,

pentru altcineva nu mai este loc.

Așteptarea a devenit stearpăNoaptea își smulge violent perdeaua cenușiepatul se revoltă prin uitareceasul se întrerupeiar somnul se luptă cu dorința.

Așteptarea a devenit stearpă.

Ai întârziat, nu mai vii,speranța mea!

Îmi număr firele cărunteÎn amintirea mea frunzele îngălbenesczilele melevisul ce fuge în mare grabă

Singurătatea se înverșunează de venirea îndepărtată

durerea calcă pe durerezile la rând

Privirea se încețoșează la vărsarea râuluiîmi număr firele de păr cărunteși te aștept...

O figură străinăM-am întors singurobosit de atâta plimbareși mă regăsesc acolounde am fost mereu

Am spus că m-am întors singur fără remușcări sau păreri de răueliberat de dorința de eliberaredar...o figură străină mă privea din oglindă

Stații neatinseAm pierdut

Nici tu nu ai adus dorințanici eu nu am lăsat ușa deschisă

O viață întreagă a intrat între noica stelele adormite, ca noaptea orfană

Am pierdut

Stații neatinse ne-au despărțitnici tu nu ai adus visenici eu nu am adăpostit amintirile

În marea uitării noastresinguri ne vom îneca

Aroma sfârșitului de varăDorință arzătoare în depărtare,nostalgia cerului ce arde,valul vieții incandescente,nu lipsește nimic, doar eu lipsesc.

Aroma sfârșitului de apus,apare și se duce,azurul albit,tu nu lipsești, doar eu lipsesc.

Urmele sfârșitului de varătrezesc sufletul neprihănit,valul vieții uitat,fericire, frică, tristețe.

În drumul lor stelele au luatpuritatea sufletului la sfârșit,viața stabilește viețiicând râde și se bucură.

(Traducere: Baki Ymeri)

sintagme literare

50

Universalia

EvadareDoar sunetul tastelorpoate tăia otrava surprinsăîn nevinovăția sălii de clasăcând draperiile din cristaleamintesc de protagonistuldin moartea unui bărbat ce-a vrut să-și găseascăpoziția potrivităîn armura ceramicăce trece prin motorul automobilului.

Asta o știa și ea…

Au trecut ani mulțidar, cu toate astea,profesoara strivește sub călcâiaceastă țesătură de capilareprin care poetul ar urma să călătoreascăîn lăuntrul fiecărei picăturide acid conținutîn giulgiulde pe fața sa.

El știa că doar nimicirease poate respira de unul singurși, prin urmare,după ce a fixat – ca și cum ar fi deschis-o – cremaliera ce-mprejmuie geografia sfârșitului,n-a mai putut face altceva decât să umblede unul singur.

Mulți au vrut să-și închipuiecă rătăcea prin fața vreunui gard metalic,unde o femeie cu mască de cauciucs-a putut dărui deasupra unor îmbrățișări-hologramăcu timpul oțelitîn abdomen strânsoareaunui scripete.

Și totuși,el zâmbește.Se poate chiar depărta de cimitirspre-a închide vibrația neliniștii saleîn leșinulce acoperă elasticul

DAVID FERNÁNDEZRIVERA

șaradeicu un gulerașde pânză.

2.A terminat oreleși nimeni nu-l mai așteaptă departe de rutina ce străbate șurubulîn mângâierea ghemuităprin tranșeile aliniateîn buzunarul sintetical ascunzătorii lui.

Amintirea bărbatuluise subțiază în cheagul ce se scurgeîn celula iluzorie a lui„mâine”.

N-o să caute rădăcinaîn gura acelor poeme.

Închide ochiiacolo unde și-a pierdut cămașa:

a uitat să plângă.

„El e singurul care n-a fost bolnav.”Tăcere…

Înainte de culcare,se înscrie în programulde dependență

al deșteptătorului…

Robi Aciditatea elasticăa plaselortulbură dorințace pișcăfierăriade lințoliulce acum roteșteciocanul de cauciucpeste lamelemetaliceale pieliice coloreazăcu țipătu-i întunecat

adăpostulunghiei rupte.

Acolo,oscilatorulredirecționează tumultulsunetuluicătre colapsul spațialdin rezistența ce freacă

proiectul integratprin heliulce susține pilacu mațele răsucitelângă strâmtoareasfericădin biciul neterminatal monezii.

Amintiri Am ascuns legăturile lorîn inelele tăioasece mi-au rupt gura.

Fulgerelemușcau din șoapta ochilor meifără să vadă lumina.

Suspinau…Blestemau și-și dădeau viațape nisipurile-nnoptate ale vijeliilor mele.

Ciocanele zburau,cu loviturile lor,în închisoarea pieptului meuașa încât să-i umilească priveghiurileîntr-un talmeș-balmeș de scăriși armăsari.

Le vedeam glasul.Tânguirea galopuluiamuțeaîn amurgurile de somn amestecat cu veghe,iar eu căutam visul.

Acum, închis într-un labirintde porumbei și suspine,te-ai dăruitvedeniilor singurătății mele.

Și nu te-am putut vedea…

Mireasma nopții meleîși îngroapăbuzele în amintireși ascultăcărarea iubirii.

(Traducere: George Nina Elian)

sintagme literare

51

Redăm cele două fragmente:

„…S-o-ntâlnitCu Ion Sântion în cale.- Bun întâlnit, Ioane Sântioane!- Mulțămim, Maică Sfântă-a noastă!De ce plângi, De ce te tânguiești?- Cum să nu plâng,Să nu mă tânguiesc,Că de când am pornit,Toți fiii de maică i-am găsitȘî i-am cetitȘî i-am odresât,Da’ pe-al meu Fiu SfântNu-l mai găsesc pe pământ?!...Nu cumva l-ai văzut?- O, Maică Sfântă,De văzut, Nu l-am văzut,Da’ de auzit, Am auzitCă L-or prins cânii de jâdoviȘî L-or pirolatPe cruce de brad.Numa’ mergi La porțile lu’ Pilat,C-acolo-l găseștiRăstignit pe cruce de brad”.15

sau:

„Se întâlniCu Ion Sântion în cale:- Bună ziua,Maică Sâmtă Mărie Mare.Ce plângi, Ce te cișcolezi?- Cum să nu plâng,Să nu mă cișcolez,Că numa’ un fiu am avutȘî mi l-or furat cânii,Șî mi-l chinuie?!...

- Maică SâmtăMărie Mare,Ce-aș putea grăiNaintea dumitale?Îi la zâlele lu’ Pilat,Răstignit pe cruce de brad.Suci năpoi la mănăstireȘî ia țoale călugărești,Că mai iute-l găsești;Mergi la zâlele lui Pilat,Ieste-o piatră mare ascuțită…Când cu pieptuDe piatră vei atinge,Piatra s-o topiȘî la Isus ChristosÎi izbogi…”16

Într-una dintre variantele des-coperite în zona etnografică a Făgetului, înainte de a ajunge „la zâlele lui Pilat”, Maica Pre-cista întâlnește un înger trimis de Dumnezeu „din cer”:

„Dumnezeu din cer,O trimes un îngerÎn calea ei:- Nu plânge,Nu te cișcola,Că de-aici nainteLa toată moarteaO fi râs:O râde mamaDupă copii,Copiii după părinți,Șî neam De neamN-o măi fiO moarte fără râsDe-aici nainte!...”17

În cele din urmă, Fecioara Maria pornește din nou la drum și îl găsește pe Fiul Sfânt la „zâlele lui Pilat” răstignit. În unele va-

ION CÃLIMAN

La curtile dorului,

riante, durerea Sfintei Marii este atât de mare, încât dorește să se omoare:

„Maica Sfântă atunci s-a dusTot pe munte mai susLa culmea TavoruluiȘi la poarta CeruluiȘi ea aicea a găsitAdamânt bine-ascuțitCa o sâmcea de cuțit.De suspine ostenea,Pieptul pe-adământ lăsaȘi adământul s-o topit,Ca aurul s-a sleit”.18

De asemenea, în unele varian-te Christos este găsit răstignit pe cruce, în alte variante el în- viase, după crucificare. Urmea-ză un dialog între mamă și fiu, Maica Sfântă își exprimă nedu- merirea că „Domnul Cerului și al Pământului” s-a lăsat schin-giuit de zidari, iar Fiul Sfânt îi justifică supremul sacrificiu, arătând că l-a făcut „pentru binele omenirii”. Dar în toate variantele descân- tecului de apă mare, în înche-iere, este sugerată ideea că „această veste” sau „poveste” despre pătimirea Fiului Sfânt trebuie să fie învățătură și să fie spusă mai departe („Șî cine va ști / Șî nu va povesti / Nu va vedea / Porțile mele”), cu o anumită periodicitate, pentru ca persoana în cauză să aibă parte de „Împărăția cerurilor și iertarea păcatelor”, altminteri cel care ignoră această rându-ială va fi predestinat iadului. Transcriem finalul variantelor descoperite în zona Făgetului – prima variantă:

„Când o ajuns La poarta lu’ Pilat,O dat cu picioru stâng,Nu s-o dășcuniat;O dat cu mâna stângă,Tăt nu s-o deschis,Nu s-o dășcuniat.Când o dat Cu picioru drept,Poarta s-o clătinat;Când o dat Cu mâna dreaptă,Poarta s-o dășcuniat.

Poezia riturilor de însănătoșire(NUMĂRĂTOAREA MARE ȘI ALTE DESCÂNTECE)

– V –

Șî s-o apropiat De Fiul SfântȘî El, de pe cruce,O vorbit ș-o zâs:- O, Maica mea,Cine va ști umbletul TăuPentru sufletul meuȘî-l va spuneLa vreun bolnav,La vreo nevastă-ngreunată,Care nu poate să nască,La vreo marvă bolnavă,Io acolo mă voi arăta,Boala i-oi luaȘî cine va știȘî nu va povestiNu va vedea Porțile mele!

Că cine va știȘî va povestiLa vreun an, La o lună,Io de mână l-oi lua,În grădina cu flori L-oi băga,La făclii aprinseȘî la mese-ntinse.Cine va ști Șî nu va povestiVai de el va fi!L-oi duce La mese strânse,La făclii stânse.Că n-am avut, Maică, pe nime,Numai pe Marta Șî Maria,Surorile lu’ LazărȘî ele flori culegeau,Din ochi lăcrămau,Cununi împleteau.

Din cununi se făceau albine,Albinele făceau ceară,Să nu poată lumea să piarăFără lumină de ceară…

Doamne-ajută, că am gătat!”19

– Continuare în numărul viitor –

Note:15 Ion Căliman, Pragurile lumii

albe (Trilogia vieții și riturile înso-țitoare). O viziune descriptiv-mo-nografică, Editura Nagard, Lugoj, 2011, p. 192 – 193

16 Ibidem, p. 196 – 197 17 Ibidem, p. 20118 Aurel Turcuș, op. cit., p. 9819 Ion Căliman, op. cit., p. 193