Lucrări practice Fiziologie III

1

STUDIUL STǍRII DE NUTRIŢIE Studiul stǎrii de nutriţie este util pentru aprecierea dezvoltării morfo-funcţionale a organismului. Se realizează cu ajutorul urmǎtoarelor metode: 1. Somatometria (măsurarea indicilor somatometrici) - cel mai frecvent folosite pentru

aprecierea stǎrii de nutriţie - la adult, un aport alimentar suficient se reflectă printr-o curbă ponderală staţionară - la copil, un aport alimentar suficient se reflectă prin ritmul de creştere a taliei

2. Examenul clinic (aprecierea dezvoltării generale şi a sistemelor) 3. Criterii funcţionale (aprecierea funcţionalitǎţii aparatelor şi sistemelor) 4. Dezvoltarea psihomotorie (mai ales la copii) 5. Dozǎri biologice şi biochimice (pentru investigarea metabolismului protidic, glucidic şi

lipidic, hemograma, sideremia, etc).

1. SOMATOMETRIA LA ADULT 1.1. Măsurarea greutăţii corporale se face în mod corect cu subiectul complet dezbrăcat, de preferat dimineaţa pe nemâncate şi după o prealabilă golire a vezicii urinare. Există mai multe metode de calcul a greutăţii corporale ideale, în funcţie de: (a) talie, sex şi vârstă – cea mai utilizată; (b) talie; (c) talie şi sex; (d) indicele masei corporale.

Formula Societăţii Asigurărilor Metropolitane din New York: Pentru bărbaţi: Gideală = 50 + 0,75 x [Talia(cm) – 150] + [Vârsta(ani) – 20]/4 Pentru femei: Gideală=0,9 x {50 + 0,75 x [Talia(cm) – 150] + [Vârsta(ani) – 20]/4} Variaţii patologice:

- se consideră obezitate dacă Gactuală>115% din Gideală (>15%) - se consideră subnutriţie dacă Gactuală <90% din Gideală (<10%) 1.2. Indicele de masă corporală (IMC) Este cel mai valoros parametru pentru aprecierea stării de nutriţie a adultului. IMC=Greutate actuală(kg)/[Talie(m)]². Valori normale: 18,5-24,9 kg/m². Variaţii patologice: sunt prezentate în Tabelul I.

Tabelul I. Variaţii patologice ale IMC. Variaţii patologice Valoare IMC (kg/m²)

Subnutriţie <18,5

- uşoară 17–18,4

- moderată 16–16,9 - severă <16

Supraponderal 25-29,9

Obezitate >30 - gr. I 30-34,9

- gr. II 35-39,9

- gr. III >40

1.3. Determinarea ţesutului adipos al organismului. Pentru încadrarea unui subiect ca obez sau supraponderal, trebuie ţinut cont şi de masa sa musculară, precum şi de procentul de grăsime din organism. Astfel, la un subiect care efectuează culturism, cu masă musculară foarte dezvoltată, acesta prezintă un IMC crescut,

Lucrări practice Fiziologie III

2

dar nu este obez (greutate crescută pe seama masei musculare crescute). Unul din mijloacele moderne de determinare a masei grase este impedanţa bioelectrică, care analizează rezistenţa electrică pe care o opun ţesuturile atunci când sunt străbătute de un curent electric extrem de slab. Determinarea cantităţii de grăsime este posibilă deoarece ţesutul gras prezintă o conductivitate infimă comparativ cu alte tipuri de ţesuturi, care au o conductivitate semnificativ mai mare. (Fig.nr.1).

Fig.nr.1. Determinarea grăsimii corporale cu aparatul OMRON BF 302.

1.4. Indicele abdomino-fesier (waist/hipp) (IAF) IAF = circumferinţa abdominală/ circumferinţa fesieră (la nivelul bazinului). Valoarea normală este în medie de 0,85. Modificări patologice reflectă tipul de obezitate: - Obezitate androidă, caracterizată prin IAF>0,85 la femei şi >0,95 la bărbaţi, acumularea ţesutului adipos în jumătatea superioară a corpului la subiecţi cu musculatura dezvoltată şi la care diametrul biacromial este mai mare decât cel bitrohanterian,

- Obezitate ginoidă, manifestată prin IAF<0,85 la femei şi <0,95 la bărbaţi, acumularea predominantă a ţesutului adipos în jumătatea inferioară a corpului, diametrul bitrohanterian mai mare decât cel biacromial, musculatură slab dezvoltată.

1.5. Determinarea circumferinţei abdominale. Se determină cu ajutorul panglica metrică la jumătatea distanţei dintre cutia toracică şi ombilic. Se foloseşte pentru aprecierea ţesutului adipos abdominal. O valoare peste 102 cm la bărbaţi şi peste 88 cm la femei reprezintă un factor de risc independent pentru boala cardiovasculară.

2. SOMATOMETRIA LA COPIL 2.1. Greutatea corporală se apreciază cu ajutorul formulelor prezentate în Tabelul II. 2.2. Talia se apreciază cu ajutorul formulelor prezentate în Tabelul II. 2.3. Indicele statural = Taliaactuală/Taliaideală corespunzătoare vârstei Valoarea normală: 0,9-1,2 2.4. Indicele ponderal (IP) = Gactuală/Gideală corespunzătoare vârstei Valoarea normală: 0,9-1,2 2.5. Indicele nutriţional (IN) = Gactuală/Gideală corespunzătoare vârstei şi taliei Valoarea normală: 0,9-1,2

2.6. Măsurarea diametrelor biacromial şi bitrohanterian 2.7. Indicele de masă corporală (IMC) este folosit pentru aprecierea supraponderii şi obezităţii la copilul cu vârsta peste 2 ani.

Lucrări practice Fiziologie III

3

Tabelul II. Variaţiile fiziologice ale greutăţii corporale şi taliei în funcţie de vârstă Vârsta Talia/Câştig statural Greutate/Câştig ponderal

Nou – născut la termen Sex feminin: 49 cm Sex masculin: 52 cm

Sex feminin: 2900-3250 g Sex masculin: 3250-3550 g

Sugar prima lună de viaţă între 2–3 luni de viaţă în luna a 4 – a de viaţă între lunile 5–8 între lunile 9–12

+4 cm/lună +3 cm/lună +2 cm/lună +1 cm/lună +1 cm/lună

+750 g/lună +750 g/lună +750 g/lună +500 g/lună +250 g/lună

Copil: 2 ani 2–12 ani

+10–12 cm/an +4 cm/an Taliaideală =80+5xvârsta

+2 kg/an Gideală=9+2xvârsta (ani)

Prepubertate: fete între 12–15 ani băieţi între 12-17 ani

+6–10 cm/an +3–4 kg/an

Pubertate: fete între 15–17 ani băieţi între 17–19 ani

+1-2 cm/an

+2–3 kg/an

2.8. Grosimea pliului cutanat se apreciază în diverse regiuni ale corpului în scopul evaluării depunerilor de grăsime şi a conţinutului de apă din ţesuturi. Se realizează cu ajutorul caliperului, un instrument similar şublerului utilizat în activităţile tehnice, adaptat măsurării grosimii pliului cutanat în şapte regiuni ale corpului uman. (Fig.nr.2). În mod curent măsurarea se face la nivelul tricepsului; a tricepsului şi subscapular; la nivelul tricepsului şi gambier; numai la nivelul gambei.

Fig.nr.2. Măsurarea pliului cutanat cu ajutorul caliperului

3. DETERMINAREA METABOLISMULUI BAZAL Definiţie: metabolismul bazal (MB) reprezintă consumul minim de energie al organismului în stare de veghe, necesar pentru asigurarea funcţiilor vitale. Principiu. Determinarea metabolismului bazal se efectuează în condiţii bazale: dimineaţa, repaus fizic şi psihic absolut, decubit dorsal, inaniţie totală de 12 ore şi proteinică de 18 ore, la punctul de neutralitate termică de 18–22ºC şi după întreruperea medicaţiei sedative sau stimulante.

Lucrări practice Fiziologie III

4

Metoda de determinare a metabolismului bazal MB se dermină cu ajutorul ecuaţiei Harris-Benedict care ia în calcul greutatea (G în kg), talia (T în cm), vârsta (V în ani), iar rezultatul se exprimă în kcal/24ore:

MBfemei =655+(9,5xG)+(1,8xT)–(4,7xV) MBbărbaţi =66+(13,7xG)+(5xT)–(6,8xV)

La consumul energetic bazal se adaugă 30%, 50% sau 100% pentru activitate sedentară, moderată sau mare. Pacienţii spitalizaţi necesită de obicei 120% din MB pentru a preveni alterarea tisulară şi pentru a permite anabolismul. Consumul energetic este crescut în febră (13% pentru fiecare °C peste normal), arsuri (40-100%), traumatisme (40-100%) şi hipertiroidism (10-100%). Valori nomale: MB determinat variază între 90% şi 115% din valorile ideale şi se exprimă sub forma limitelor din normal, respectiv –10% şi +15%. Variaţii fiziologice ale metabolismului bazal - în funcţie de: 1. Vârstă:

- nou-născut – 30 kcal/m²x oră - 1 an – 55 kcal/m²x oră - 20 ani – 40 kcal/m² x oră - 60 ani – 35 kcal /m² x oră

2. Sex: MB este mai scăzut la femei, în medie cu 10% faţă de MB al bărbaţilor datorită diferenţei de masă musculară

3. Greutate şi talie, care se utilizează pentru determinarea suprafeţei corporale (Anexa I. Nomograma Dubois)

4. Starea fiziologică: în sarcină MB are valori crescute 5. Temperatura mediului: există o relaţie invers proporţională între temperatura mediului şi valoarea MB

Variaţii patologice ale metabolismului bazal 1. MB este crescut (>+15%) în hipertiroidism, stări febrile 2. MB este scăzut (<-10%) în hipotiroidism, insuficienţa hipofizocorticosuprarenaliană

4. CALCULAREA NECESARULUI ENERGETIC Definiţie. Necesarul energetic (NE) reprezintă cheltuielile energetice zilnice care trebuie acoperite prin consum de alimente. Necesarul energetic variază în limite largi de la individ la altul şi chiar la aceeaşi persoană, în funcţie de starea fiziologică şi de solicitările adaptative induse de mediu. El trebuie să acopere atât metabolismul bazal, cât şi cheltuielile energetice suplimentare, dintre acestea cele mai importante fiind cele legate de activitatea fizică, efortul de termoreglare, acţiunea dinamică specifică a alimentelor (ADS) şi stări fiziologice, cum ar fi sarcina şi alăptarea. Cheltuielile energetice sunt reprezentate de: - Metabolismul bazal exprimat în kcal/oră, folosind ecuaţia Harris-Benedict pentru

calculul MB/24 ore. - Activitatea fizică presupune un consum energetic cuprins între 50-400 kcal/oră, în funcţie

de intensitatea efortului: • uşor: 50–90 kcal/oră • mediu: 100–150 kcal/oră • intens: 150–400 kcal/oră

Lucrări practice Fiziologie III

5

- Acţiunea dinamică specifică a alimentelor (ADS) reprezintă energia consumată pentru metabolizarea principiilor nutritive, reprezentând 4% din NE pentru lipide, 6% pentru glucide şi 30% pentru proteine. În cadrul unei alimentaţii echilibrate, ADS reprezintă ‘n medie 10% din NE/24 ore.

- Stări fiziologice: • la femeia gravidă - supliment de 400 kcal/24 ore • la femeia care alăptează (lehuză) - supliment de 1000 kcal/24 ore

Observaţie: în calculul NE trebuie să se ţină cont şi de pierderile calorice datorate prelucrării termice a alimentelor şi de condiţiile climatice care implică o activare intensă a termoreglării. Calculul necesarului energetic/zi 1. Exprimarea MB în kcal/oră: MB (kcal/oră)=MB (exprimat în kcal/24 ore)/24 2. Repartiţia NE în funcţie de activitatea fizică:

- 8 ore de somn - pentru 1 oră de somn necesarul este de 90% din MB=0,9xMB. Rezultă un NEsomn=8x0,9xMB. - 8 ore de stare de veghe - pentru 1 oră necesarul este de 130% MB=1,3xMB. Rezultă un NEstare de veghe = 8x1,3xMB. - 8 ore de activitate fizică - pentru 1 oră sunt necesare MB+nr.kcal/oră în funcţie de

efortul fizic depus. Rezultă un NEîn funcţie de activitatea fizică depusă=8xMB+nr.kcal/oră de activitate.

3. Calculul NE în funcţie de activitatea fizică/24ore:

NE/24 ore=NEsomn + NEstare de veghe + NEîn funcţie de activitatea fizică depusă

NE/24 ore = (8x0,9xMB) + (8x1,3xMB) + [8 x (MB + nr.kcal/oră de activitate)]

4. Calculul ADS. Se adaugă ADS = 10%xNE/24 ore 5. Determinarea NEtotal/24 ore.

NEtotal/24 ore=NE/24 ore+ADS=NE/24 ore+0,1xNE/24 ore=1,1xNE/24 ore Variaţii fiziologice ale necesarului energetic - în funcţie de: 1. Intensitatea activităţii depuse. Se consideră că valoarea medie a NEtotal/24 ore este de:

- 2000 kcal/24 ore – activitate sedentară - 2500 kcal/24 ore – activitate fizică uşoară - 3000 kcal/24 ore – activitate fizică medie - 3500–4500 kcal/24 ore – activitate fizică grea şi foarte grea

2. Vârstă: NEtotal/24 ore scade cu vârsta, fiind mai mare la copii în raport cu greutatea corporală, faţă de adulţi şi având valorile cele mai scăzute la bătrâni

3. Sexul persoanei: NEtotal/24 ore este mai mare la sexul masculin decât la cel feminin 4. Stări fiziologice (graviditatea, lactaţie) determină creşterea NEtotal/24 ore 5. Condiţii de climă: NEtotal/24 ore este scăzut în zonele cu climă caldă şi creşte în zonele

reci Variaţii patologice ale necesarului energetic: 1. NEtotal/24 ore este crescut în hipertiroidism, stări febrile, infecţii, traumatisme 2. NEtotal/24 ore este scăzut în hipotiroidism, insuficienţa hipofizo – corticosuprarenală

Lucrări practice Fiziologie III

6

BULETINE DE INTERPRETARE 1. Să se calculeze şi să se interpreteze IMC la o persoană cu T=150 cm şi Ga=70 kg.

2. Să se calculeze NE pentru o persoană de 35 ani, sex feminin, care are MB=65 kcal/oră şi

care desfăşoară o activitate fizică moderată.

3. Să se calculeze NE pentru o persoană de 25 ani, sex feminin, care alăptează, care desfăşoară o activitate fizică uşoară, ştiind că MB=60 kcal/oră.

TESTE CU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT

1. IMC de 17 corespunde la:

A. Subnutriţie B. Obezitate gr. I C. Obezitate gr. II D. Obezitate gr. III

2. Un IAF crescut defineşte obezitatea de tip:

A. Android B. Ginoid C. Nici o variantă nu este corectă D. Ambele variante sunt corecte

3. La femeia care alăptează NE se suplimentează cu:

A. 400 kcal/24 ore B. 600 kcal/24 ore C. 800 kcal/24 ore D. 1000 kcal/24 ore

4. În cazul unei activităţi fizice medii consumul energetic este de:

A. 50–90 kcal/oră B. 100–150 kcal/oră C. 150–400 kcal/oră D. <50 kcal/h

5. Pentru studiul stării de nutriţie se folosesc următoarele metode:

A. Somatometria B. Examenul clinic C. Examenul de laborator D. Toate de mai sus

6. Consumul energetic este crescut în arsuri cu:

A. 10-20% B. 20-40% C. 40-100% D. Nici un răspuns nu este corect

7. Malnutriţia protein calorică moderată este definită de un IMC de:

A. 17–18,4 kg/m² B. 16–16,9 kg/m² C. Sub 16 kg/m² D. Nici un răspuns nu este correct

Lucrări practice Fiziologie III

7

8. NE este scăzut la:

A. Copii B. Gravide C. Zonele cu climă rece D. Zonele cu climă caldă

9. Pentru 1 h de somn necesarul energetic este de:

A. 90% din MB B. 100% din MB C. 130% din MB D. 150% din MB

10. MB este scăzut în:

A. Sarcină B. Hipertiroidism C. Hipotiroidism D. Stări febrile

Răspunsuri: 1–A; 2–A; 3–D; 4–B; 5–D; 6–C; 7–B; 8–D; 9–A; 10–C.

Lucrări practice Fiziologie III

8

Anexa 1. Nomograma Dubois