Studiul Starii de Sanatate

Lucr ări practice Fiziologie III

STUDIUL STǍRII DE NUTRIŢIE

Studiul stǎrii de nutriţie constǎ în aprecierea dezvoltării morfo-funcţionale a organismului uman, cu ajutorul urmǎtoarelor metode:

1. Somatometria – măsurarea indicilor somatometrici;2. Examenul clinic - dezvoltarea generalǎ şi a diferitelor componente, precum şi depistarea

eventualelor boli care ar putea altera starea de nutriţie; 3. Dozǎri biologice şi biochimice - proteinemia, glicemia, lipemia, sideremia, hemograma;4. Criterii funcţionale - aprecierea funcţionalitǎţii aparatelor şi sistemelor, determinarea

toleranţei digestive şi a rezistenţei la infecţii (reactivitatea imunologicǎ); 5. Dezvoltarea psihomotorie - mai ales la copii.

1. SOMATOMETRIA

Mǎsurǎtorile somatometrice sunt cel mai frecvent folosite pentru aprecierea stǎrii de nutriţie. La adult, un aport alimentar suficient se reflectă printr-o curbă ponderală staţionară. La copil, o importanţǎ deosebitǎ în aprecierea stării de nutriţie o are ritmul de creştere a taliei.

1.1. SOMATOMETRIA LA ADULT. Constă în determinarea următorilor parametrii:

A. Greutatea corporală Măsurarea greutăţii corporale se face în mod corect cu subiectul complet dezbrăcat, de preferat dimineaţa pe nemâncate şi după o prealabilă golire a vezicii urinare. Există mai multe metode de calcul a greutăţii corporale ideale (în funcţie de talie, în funcţie de înălţime, în funcţie de înălţime şi sex, în funcţie de indicele masei corporale). Cele mai utilizate sunt cele legate de înălţime, sex şi vârstă.

Formula lui Lorentz modificată:

B: Gi = [înălţimea (cm) -100 - ( (înălţimea-150 ) /4 )] + ( (vârsta-20)/4)F: Gi = [înălţimea (cm) -100 - ( (înălţimea-150 ) /2,5)] + ( (vârsta-20)/6)

Formula Societăţii Asigurărilor Metropolitane din New York:

B: Gi = 50 + 0,75 [Talia (cm) –150] + [Vârsta (ani) –20]/ 4F: Gi = 0,9 {50 + 0,75 [Talia (cm) – 150] + [Vârsta (ani) –20]/4}

Exemplu:Astfel, pentru o persoană de sex masculin, 45 ani, Ga= 112 kg, T = 170 cm

Gi = 50 +0,75 [Talia(cm)-150] + [Vârsta (ani) –20]/4 = 50 + 0,75 (170-150) + (45 -20)/4 = 50 +0,75 x 20 + (40-20)/4 = 50 + 15 + 20/4 = 65 + 5 = 70 kg

Variaţii patologice: Se consideră obezitate dacă Gactuală > 115 % Gideală(> 15 %) Se consideră subnutriţie dacă G actuală < 90 % G ideală (<10 %)

B. Indicele ponderal (IP) = Gactuală /Gideală corespunzătoare vârstei;

Valoare normală: IP = 0,9-1,2

1


Exemplu:persoană de sex masculin, 40 ani, Ga = 112kg, Gi = 70 kg, T = 170 cmIP = Ga/Gi = 112/70 =1,6

C. Indicele nutriţional (IN) = G actuală/Gideală corespunzătoare vârstei şi taliei;

Valoare normală: IN = 0,9-1,2

Exemplu:persoană de sex masculin, 40 ani, Ga = 112 kg, Gi = 70 kg, T = 170 cmIN = Ga/Gi = 112/ 70 = 1,6

D. Indicele de masă corporală (IMC) = Greutate actuală (kg)/ [Talie (m)] ².

Este cel mai valoros parametru pentru aprecierea stării de nutriţie a adultului.

Interpretare: Subnutriţie: < 18,5 kg/m² ; Normal: 18,5- 24,9 kg/m²; Supraponderal: 25-29,9 kg/m² ; Obezitate gr. I: 30-34,9 kg/m²; Obezitate gr. II: 35-39,9 kg/m²; Obezitate gr. III: > 40 kg/m².

Riscul pentru malnutriţia protein-calorică poate fi definit ca: mediu: IMC = 17 – 18,4 kg/m² moderat: IMC = 16 – 16,9 kg/m² sever: IMC < 16 kg / m²

Exemplu: persoană de sex masculin, 40 ani, Ga = 112 kg, T = 170 cm

IMC = Ga /(T)² = 112 /(1,7)² = 112 / 2,89 = 38,7 kg/m²Interpretare: obezitate gr. II

E. Determinarea compoziţiei organismului. Pentru încadrarea unui subiect ca obez sau supraponderal, trebuie ţinut cont şi de masa sa musculară, precum şi de procentul de grăsime din organism. Astfel, la un subiect care efectuează culturism, cu masă musculară foarte dezvoltată, acesta prezintă un IMC crescut , dar nu este obez (greutate crescută pe seama masei musculare crescute). Unul din mijloacele moderne de determinare a masei grase este impedanţa bioelectrică, care analizează rezistenţa electrică pe care o opun ţesuturile atunci când sunt străbătute de un curent electric extrem de slab. Determinarea cantităţii de grăsime este posibilă deoarece ţesutul gras prezintă o conductivitate infimă comparativ cu alte tipuri de ţesuturi, care au o conductivitate semnificativ mai mare. (Fig. 1).

2


Fig. 1. Determinarea grăsimii corporale cu aparatul OMRON BF 302

Alte metode care permit determinarea compoziţiei organismului sunt reprezentate de:

- Densitometria – constă în cântărirea sub apă (hidrostatică). Se bazează pe principiul lui Arhimede: vulumul unui obiect scufundat în apă este egal cu volumul de apă pe care obiectul îl dislocă. Cunoscând volumul şi masa, se poate calcula densitatea. Nu este o metodă foarte practică, fiind folosită doar în scop de cercetare.

- Potasiul total din organism – poate fi folosit pentru studiul compoziţiei corporale deoarece mai mult de 90% din potasiul total se regăseşte în ţesutul adipos. De determină cu ajutorul razelor gamma şi este folosit doar în cercetare.

- Tomografia computerizată – permite aprecierea depozitelor subcutanate şi intraabdominale cu ajutorul radiaţiilor ionizante. Este utilă pentru aprecierea riscului de morbiditate şi mortalitate.

- Rezonanţa magnetică nucleară şi ultrasonografia – sunt metode neinvazive, care permit măsurarea dimensiunilor organelor viscerale, mărimea scheletului, precum şi distribuţia grăsimii intraabdominale.

- DEXA (Dubla absorbţie cu raze X) – permite determinarea densităţii osoase şi a grăsimii corporale. Rezultatele sunt influenţate de starea de hidratare şi de calcifierea osoasă.

F. Indicele abdomino fesier (waist/hipp) (IAF) = raportul dintre circumferinţa abdominală şi cea fesieră (la nivelul bazinului). Valoarea sa normală e în medie de 0,85. Se foloseşte pentru aprecierea tipului de obezitate:

Obezitate androidă, caracterizată prin IAF >0,85 la femei şi >0,95 la bărbaţi, acumularea ţesutului adipos în jumătatea superioară a corpului la subiecţi cu musculatura dezvoltată, şi la care diametrul biacromial este mai mare decât cel bitrohanterian

Obezitate ginoidă, manifestată prin IAF <0,85 la femei şi < 0,95 la bărbaţi, acumularea predominantă a ţesutului adipos în jumătatea inferioară a corpului, diametrul bitrohanterian mai mare decât cel biacromial, musculatură slab dezvoltată.

G. Determinarea circumferinţei abdominale – se determină cu ajutorul centimetrului la jumătatea distanţei dintre cutia toracică şi ombilic. Se foloseşte pentru aprecierea ţesutului adipos abdominal. O valoare peste 102 cm la bărbaţi şi peste 88 cm la femei reprezintă un factor de risc independent pentru boala cardiovasculară.

1.2. SOMATOMETRIA LA COPIL. Cuprinde determinarea următorilor parametrii:

3


A. Greutatea corporală – se apreciază cu ajutorul unor formule (Tabel 1).

B. Măsurarea taliei - se apreciază cu ajutorul unor formule (Tabel 2).

C.Indicele satural = Talia actuală/Talia ideală corespunzătoare vârstei; VN: 0,9-1,2

D. Indicele ponderal (IP) = G actuală/G ideală corespunzătoare vârstei ; VN = 0,9-1,2

E. Indicele nutriţional (IN) = G actuală/G ideală corespunzătoare vârstei şi taliei ; VN = 0,9-1,2

F. Măsurarea diametrelor biacromial şi bitrohanterian;

G.Grosimea pliului cutanat – se apreciază în diverse regiuni ale corpului în scopul evaluării depunerilor de grăsime şi a conţinutului de apă extracelulară. Se realizează cu ajutorul caliperului, un instrument similar şublerului utilizat în activităţile tehnice, adaptat măsurării grosimii pliului cutanat în şapte regiuni ale corpului uman. (Fig.2). În mod curent măsurarea se face la nivelul tricepsului, a tricepsului şi subscapular, la nivelul tricepsului şi gambier, sau numai la nivelul gambei.

Fig. 2. Măsurarea pliului cutanat cu ajutorul caliperului

H. Indicele de masă corporală (IMC) este folosit pentru aprecierea supraponderii şi obezităţii la copilul cu vârsta peste 2 ani.

2. EXAMENUL CLINIC

Permite aprecierea unor modificări ale organismului în caz de obezitate sau denutriţie: - scădere ponderală evidentă în denutriţie - stare generală alterată în denutriţie: astenie fizică marcată, fatigabilitate, capacitate de

muncă redusă- aspect caracteristic: turgor diminuat, proeminare a eminenţelor osoase, subţiere a buzelor,

ascuţire a nasului, hipotonie şi înfundare a globilor oculari, fanere mate, fragile, edeme hipoproteice (albe, moi, pufoase, deplasabile cu poziţia) (edeme de foame) în denutriţie

- determinarea tensiunii arteriale (scăzută în denutriţie) - determinarea frecvenţei cardiace (bradicardie sinusală în denutriţie) - determinarea diurezei (poliurie în denutriţie) - determinarea ROT – areflexie achiliană în denutriţie

4


3. DOZĂRI BIOLOGICE ŞI BIOCHIMICE

Se efectuează o serie de investigaţii de laborator care permit aprecierea subnutriţiei/obezităţii, cele mai importante fiind:

- glicemia – hipoglicemie în denutriţie - proteinemie – scăderea proteinelor sanguine sub 6 g %, a albuminelor sub 3 g % în

denutriţie - lipemia – scădere a colesterolului şi trigliceridelor, metabolizarea lor în exces accentuând

cetogeneza şi determinând acidoză metabolică în denutriţie - hemograma – anemie pluricarenţială în denutriţie

4. CRITERII FUNCŢIONALE

Constau în apariţia unor perturburbări la nivelul diferitelor sisteme şi organe, cele mai importante fiind:

- perturbări endocrine – în denutriţie apar la copil întârzierea în creştere şi dezvoltare, iar la adult tulburări sexuale

- alterarea sistemului imunitar în denutriţie prin scăderea numărului de limfocite, în special al limfocitelor T, şi scăderea capacităţii funcţionale a acestora , ceea ce duce la diminuarea rezistenţei organismului la infecţii

- afectarea tractului gastrointestinal în denutriţie, cu reducerea secreţiilor digestive şi atrofia mucoasei, ceea ce are ca rezultat scăderea consecutivă a absorbţiei intestinale

5. DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

Se apreciază dezvoltarea psihomotorie, întârziere în creştere şi dezvoltare apărând în denutriţie mai ales la copii.

Tabel 1. Variaţiile fiziologice ale GREUTĂŢII CORPORALE în funcţie de vârstă

Vârsta Greutate/Câştig ponderal Nou – născut la termen Sex femininin: 2900-3250 g

Sex masculin: 3250-355 g Sugar

4 luni 5 – 8 luni 9 -12 luni

+ 750 g/lună+ 500 g/lună +250 g/lună

Copil2 ani 2 – 12 ani

+ 2 kg/an G ideală = 9 + 2 x vârsta (ani)

Pubertate fete între 12 – 15 ani şi băieţi între 12-17 anifete între 15 – 17 ani şi băieţi între 17 – 19 ani

+ 3 – 4 kg/an+ 2 – 3 kg/an

Tabel 2. Variaţiile fiziologice ale TALIEI în funcţie de vârstă

5


Vârsta Talia /Câştig staturalNou-născut la termen Sex feminin: 49 cm

Sex masculin: 52 cmSugar

prima lună de viaţăîntre 2 – 3 luni de viaţăîn luna a – 4 – a de viaţăîntre lunile 5 – 12 de viaţă

+ 4 cm/lună+ 3 cm/lună+ 2 cm/lună+ 1 cm/lună

Copil2 ani 2 – 12 ani

+ 10 – 12 cm/an+ 4 cm/anTalia ideală = 80 + 5 x vârsta

Prepubertate + 6 – 10 cm/anPubertate şi până la vârsta de 19 ani la fete şi 22 ani la băieţi

+ 1- 2 cm/an

DETERMINAREA METABOLISMULUI BAZAL

Definiţie: metabolismul bazal reprezintă consumul minim de energie al organismului în stare de veghe, necesar pentru asigurarea funcţiilor vitale.

Principiu: determinarea metabolismului bazal se efectuează în condiţii bazale: dimineaţa, repaus fizic şi psihic absolute, decubit dorsal, inaniţie totală de 12 ore şi proteinică de 18 ore, la punctual de neutralitate termică de 18 – 22 º C şi după întreruperea medicaţiei sedative sau stimulante.

METODE DE DETERMINARE A METABOLISMULUI BAZAL:

A. Cu ajutorul spirografului

Etapele determinării metabolismului bazal

1. Determinarea consumului de oxigen. Se utilizează spirograful cu circuit închis, care permite introducerea prealabilă a O2 şi fixarea CO2 expirat pe un amestec de săruri de calciu şi sodium. Subiectul, având nasul pensat, va respira în spirograf prin intermediul piesei bucale, timp de 5 – 10 minute. Cu fiecare inspir, cantitatea de O2 din spirograf scade determinând denivelarea spirogramei faţă de punctual de pornire.

2. Calcularea metabolismului bazal (MB) (kcal/m²/h)MB det. = [ VO2 (l/min) x Coef.termoch.O2 (kcal/l) x 60 min]/suprafaţa corporală (m²) Unde: Coef. Termoch. = coeficientul termochimic al oxigenului sau cantitatea de energie rezultată prin arderea unui litru de O2 şi are valoarea de 20,2 kj sau 4,83 kcal. Suprafaţa corporală se determină cu ajutorul nomogramei DUBOIS.

3. Raportarea procentuală a MB la valorile considerate ideale pentru un subiect de aceeaşi vârstă şi sex. MB (%) = (MB det x 100)/ MBidealB. Prin calcul – cu ajutorul ecuaţiei Harris-Benedict care ia în calcul greutatea (g, kg), înălţimea (h, cm), vârsta (v, ani) pentru a exprima MB:

MB la femei = 655 + (9,5 x g) + (1,8 x h) – (4,7 x v)MBla bărbaţi = 66 + (13,7 x g) + (5 x h) – (6,8 x v)

6


La aceste consumuri energetice bazale se adaugă 30, 50 sau 100 de procente pentru activitate sedentară, moderată sau mare. Pacienţii spitalizaţi necesită de obicei 120 de procente din MB pentru a preveni alterarea tisulară şi pentru a permite anabolismul. Consumul energetic este crescut în febră (13 procente pentru fiecare grad Celsius peste normal), arsuri (40 până la 100 de procente), traumatisme (40 până la 100 de procente) şi hipertiroidism (10 până la 100 de procente).

Valori nomale: MB determinat variază între 90 % şi 115 % din valorile ideale şi se exprimă sub forma limitelor din normal, respectiv – 10 % şi + 15 %.

Variaţii fiziologice ale metabolismului bazal: Vârstă – nou-născut – 30 kcal/m²/oră; 1 an – 55 kcal/m²/oră; 20 ani – 40 kcal/m²/oră; 60

ani – 35 kcal /m²/oră; Sex – MB este mai scăzut la femei, în medie cu 10 % faţă de MB al bărbaţilor datorită

diferenţei de masă musculară; Greutate şi înălţime (rol în determinarea suprafeţei corporale); Temperatura mediului – există o relaţie invers proporţională între temperatura mediului şi

valoarea MB; Sarcină – MB are valori crescute.

Variaţii patologice ale metabolismului bazal: MB este crescut (> + 15%) în hipertiroidism, stări febrile; MB este scăzut (> - 10 %) în hipotiroidism, insuficienţa hipofizo – corticosuprarenală

Tabel 3. Valori ideale ale MB ( kcal /m²/oră)

Grupe de vârstă ( ani ) BǍRBAŢI FEMEI20 – 29 39,5 3730 – 39 39 36,540 – 49 38,5 3650 – 59 37,5 3560 – 69 36,5 3470 - 79 35,5 33

CALCULAREA NECESARULUI ENERGETIC Necesarul energetic (NE) reprezintă cheltuielile energetice zilnice care trebuie acoperite prin consum de alimente.Necesarul energetic variază în limite largi de la individ la altul şi chiar la aceeaşi persoană, în funcţie de starea fiziologică şi de solicitările adaptative induse de mediu. El trebuie să acopere atât metabolismul bazal, cât şi cheltuielile energetice suplimentare, dintre acestea cele mai importante fiind cele legate de activitatea fizică, efortul de termoreglare, acţiunea dinamică specifică a alimentelor (ADS) şi stări fiziologice, cum ar fi sarcina şi alăptarea.1. Metabolismul bazal. Reprezintă cheltuielile energetice minime, în condiţii de repaus şi în decurs de 1 oră ( kcal/h);

2. Activitatea fizică: Presupune un consum energetic cuprins între 50-400 kcal /oră, în funcţie de intensitatea efortului:

Uşor: 50 – 90 kcal /oră; Mediu: 100 – 150 kcal /oră ;

7


Greu: 150 – 400 kcal /oră ;

3. Acţiunea dinamică specifică a alimentelor (ADS). Reprezintă energia consumată cu ocazia metabolizării principiilor nutritive, reprezentând 4 % din NE pentru lipide, 6 % pentru glucide şi 30 % pentru proteine. În cadrul unei alimentaţii echilibrate, ADS nu reprezintă mai mult de 10 % din NE /zi .

4. Stări fiziologice: La femeia gravidă supliment de 400 kcal /zi ; La femeia care alăptează (lehuzie) supliment de 1000 kcal /zi .

Etapele calculării necesarului energetic/zi

1. Corectarea MB. MB = kcal /m²/h x suprafaţa corporală = kcal/oră ;

2. Repartiţia necesarului energetic în funcţie de activitatea fizică : 8 ore de somn; pentru 1 h de somn necesarul este de 90 % din MB = 0,9 MB; 8 ore de stare de veghe; pentru 1 h necesarul este de 130 % MB = 1,3 MB; 8 ore de activitate fizică; pentru 1 h sunt necesare MB + n kcal/h în funcţie de efortul

fizic depus.

NE /zi = NE pentru 8 h somn + NE pentru 8 h de veghe + NE în funcţie de activitatea fizică depusăNE /zi = 8 + 0,9 x MB + 8 x 1,3 MB + 8 x ( MB + nr.kcal / h de activitate)

3. Determinarea NE total / zi . Se adaugă ADS = 10 % NE /zi.NE total/zi = NE/zi + ADS = NE /zi + 0,1 NE /zi = 1,1 NE/zi .

Variaţii fiziologice ale necesarului energetic

Intensitatea activităţii depuse. Se consideră că necesarul energetic este de: - 2000 kcal /zi – activitate sedentară; - 2500 kcal /zi – activitate fizică uşoară; - 3000 kcal /zi – activitate fizică medie; - 3500 – 4500 kcal /zi – activitate fizică grea şi foarte grea.

Vârstă. NE total/zi scade cu vârsta, fiind mai mare la copii în raport cu greutatea corporală, faţă de adulţi şi având valorile cele mai scăzute la bătrâni;

Sexul persoanei. NE total/zi este mai mare la sexul masculin decât la cel feminin; Stări fiziologice – graviditatea, lactaţie; Condiţii de climă. NE este scăzut în zonele cu climă caldă şi creşte în zonele reci.

Variaţii patologice ale necesarului energetic

NE este crescut în hipertiroidism, stări febrile, infecţii, traumatisme; NE este scăzut în hipotiroidism, insuficienţa hipofizo – corticosuprarenală.

Exemple:

1.Să se calculeze MB şi NE la o persoană de 34 ani, sex masculin, s.c. = 1,87 m 2, cunoscând VO2 = 252 ml/min, subietul desfăşurînd o activitate de tip sedentar, fără deplasări.

8


MB det. = [VO2 ( l/min ) x Coef.termoch. O2 (kcal /l) x 60 min ] / s.c. (m²)= (0,252 x 4,83 x 60) / 1,87 = 73,02 / 1,87 =39,05 kcal /m² /h

MB (%) = (MB det x 100)/ MB ideal = (39,05 x 100) / 39 = 100,1 %

NE = 8x 0,9 MB + 8 x 1,3 MB +8 x (MB + nr. Kcal/ h de activitate)

MBcorectat = 39,05 x 1,87 = 73,02 kcal/h

NE = 8 x 0,9 x 73 + 8x 1,3 x 73 + 8 x (73 + 50) = 525,6 + 759,2 + 984 = 2268,8 kcal

NE total = 1,1 NE/zi = 1,1 x 2268,8 = 2495,68 kcal

2.Să se calculeze NE pentru o persoană de 40 ani, sex feminin, care are MB= 36 kcal/h/m², suprafaţa corporală‚1,6 m² şi care desfăşoară o activitate fizică moderată.

MB corectat = 36 x 1,6 = 57,6 kcal/h

NE = (8 x 0,9 x 57,6) + (8 x 1,3 x 57,6) + 8 x (57,6 + 100) = 414,72 +599,04 +1260,8=2274,56 kcal

NE total = 1,1x 2274,56 = 2502,01 kcal

Exerciţii:

1.Să se calculeze şi să se interpreteze IMC la o persoană cu T = 150 cm şi Ga = 70 kg.

2.Să se calculeze NE pentru o persoană de 35 ani , sex feminin , care are MB = 35 kcal /h/m², suprafaţa corporală = 1,5 m² şi care desfăşoară o activitate fizică moderată

3.Să se calculeze NE pentru o persoană de 25 ani , sex feminin, care alăptează , care desfăşoară o activitate fizică uşoară, ştiind că MB = 38 kcal /h/m², suprafaţa corporală = 1,6 m².

TESTE CU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT

1. IMC de 17 corespunde la : A. subnutriţie B. obezitate gr. I C. obezitate gr. II D. obezitate gr. III

2.Un IAF crescut defineşte obezitatea de tip : A. android B. ginoid C. nici o variantă nu este corectă

D.ambele variante sunt corecte

3.La femeia care alăptează NE se suplimentează cu : A. 400 kcal/ziB. 600 kcal/ziC. 800 kcal/zi

9


D. 1000 kcal/zi

4. În cazul unei activităţi fizice medii consumul energetic este de :A. 50 – 90 kcal/h

B. 100 – 150 kcal/h C. 150 – 400 kcal/h

D.< 50 kcal/h

5. Pentru studiul stării de nutriţie se folosesc următoarele metode : A. somatometria B. examenul clinic C. examenul de laborator

D.toate de mai sus

6. Prin arderea a 1 g de glucide rezultă: A. 9,3 kcalB. 7,2 kcalC. 4,1 kcalD. nici un răspuns nu este corect

7. Malnutriţia protein calorică moderată este definită de un IMC de: A. 17 – 18,4 kg / m²B. 16 – 16,9 kg / m²C. sub 16 kg / m²D.nici un răspuns nu este correct

8. NE este scăzut la:A. copiiB. gravideC. zonele cu climă rece D. zonele cu climă caldă

9. Pentru 1 h de somn necesarul energetic este de: A. 90% din MB B. 100% din MB C. 130% din MB

D.150% din MB

10. MB este scăzut în: A. sarcină B. hipertiroidism C. hipotiroidism D. stări febrile

Răspunsuri teste:

1 – A; 2 – A; 3 – D; 4 – B; 5 – D; 6 – C; 7 – B; 8 – D; 9 – A; 10 - C

10


Anexa 1. Nomograma Dubois

11

Studiul Starii de Sanatate

Documents

Transcript of Studiul Starii de Sanatate