Studiu de mediu - satu-mare.ro · S.C. CEPROM S.A. Studiu de mediu Pag. 1 / 59 Satu Mare 8256 – 0...

S.C. CEPROM S.A. Studiu de mediu Pag. 1 / 59 Satu Mare 8256 – 0

C U P R I N S 1. Întroducere ..............................................................................................................................2 2. Generalităţi ..............................................................................................................................2

2.1. Aşezare geografică şi structură ...........................................................................................2 2.2. Accesul în localitate ............................................................................................................3 2.3. Elemente ale cadrului natural ..............................................................................................3

2.3.1. Relief ...........................................................................................................................3 2.3.2. Geologie ......................................................................................................................4 2.3.3. Potenţialul seismic al zonei .........................................................................................5 2.3.4. Clima ...........................................................................................................................5 2.3.5. Reţeaua hidrografică ...................................................................................................6 2.3.6. Apele subterane...........................................................................................................6 2.3.7. Solurile ........................................................................................................................7 2.3.8. Flora şi fauna...............................................................................................................8

2.4. Descrierea municipiului Satu Mare...................................................................................12 2.4.1. Generalităţi ................................................................................................................12 2.4.2. Industria.....................................................................................................................13 2.4.3. Agricultura ................................................................................................................14 2.4.4. Circulaţia ...................................................................................................................14 2.4.5. Situaţii de risc natural................................................................................................16 2.4.6. Arii naturale protejate................................................................................................17 2.4.7. Spaţii verzi şi zone de agrement................................................................................21 2.4.8. Albia majoră a râului Someş .....................................................................................22

3. Calitatea factorilor de mediu în zona municipiului Satu Mare .............................................25 3.1. Factorul de mediu ape .......................................................................................................25

3.1.1. Sistemul de alimentare cua apă a municipiului Satu Mare .......................................25 3.1.2. Starea actuală a factorului de mediu apă...................................................................28 3.1.3. Concluzii asupra calităţii factorului de mediu ape ....................................................30

3.2. Factorul de mediu aer........................................................................................................32 3.2.1. Starea actuală a factorului de mediu aer....................................................................33 3.2.2. Concluzii cu privire la calitatea factorului de mediu aer ..........................................35

3.3. Calitatea solului.................................................................................................................37 3.3.1. Starea actuală a factorului de mediu sol....................................................................37 3.3.2. Concluzii asupra calităţii factorului de mediu sol .....................................................38

3.4. Poluarea fonică ..................................................................................................................39 3.5. Radioactivitatea.................................................................................................................41 3.6. Gestionarea deşeurilor.......................................................................................................43 3.7. Biodiversitatea...................................................................................................................46 3.8. Peisajul ..............................................................................................................................48

3.8.1. Situaţia actuală în municipiul Satu Mare ..................................................................48 3.8.2. Descrierea componentelor peisajului sătmărean .......................................................48

4. Concluzii şi propuneri ...........................................................................................................52 4.1. Probleme identificate.........................................................................................................52 4.2. Propuneri de măsuri generale pentru reducerea sau eliminarea efectelor problemelor identificate.................................................................................................................................54

5. Bibliografie............................................................................................................................56 6. Legislaţie conexă...................................................................................................................57 7. Anexe ....................................................................................................................................59


1. ÎNTRODUCERE

Majoritatea oraşelor, printre care şi municipiul Satu Mare se confruntă cu un set comun de probleme, cum ar fi: calitatea scăzută a aerului, emisii de gaze cu efect de seră, trafic intens şi ambuteiaje, nivel crescut de zgomot, generarea şi evacuarea de deşeuri şi ape uzate. La baza acestor probleme se află pe de o parte modificările în stilul de viaţă contemporan (creşterea dependenţei de maşinile proprietate personală, creşterea numărului de gospodării individuale, creşterea volumului de resurse utilizate pe cap de locuitor), iar pe de altă parte modificările demografice.

Problemele de mediu în oraşe sunt deosebit de complexe, deoarece cauzele sunt interdependente. Iniţiativele locale de rezolvare a unor probleme pot genera altele noi, în alt domeniu, şi pot fi în contradicţie cu politicile la nivel naţional sau regional. Problemele calităţii necorespunzătoare a mediului sunt deseori legate de aspectele socio-economice. Este recunoscut pe scară largă că majoritatea autorităţilor publice locale de succes utilizează abordarea integrată pentru a administra mediul urban, prin adoptarea de strategii pe termen lung şi de planuri de acţiune, în care sunt analizate în detaliu legăturile între diferite politici şi responsabilităţi, inclusiv legăturile între diferite niveluri administrative.

Obligaţiile impuse la nivel local, regional, naţional sau european (de ex. utilizarea terenului, zgomot ambiental, calitatea aerului, etc.) pot fi implementate mai eficient la nivel local atunci când sunt integrate într-un cadru local de management strategic.

Autorităţile publice locale au un rol decisiv în îmbunătăţirea mediului urban. Diversitatea în ceea ce priveşte istoria, geografia, clima, condiţiile administrative şi legislative conduce la adoptarea de soluţii dezvoltate, în funcţie de condiţiile locale.

Prezenta lucrare reprezintă studiul de mediu înconjurător necesar elaborării Planului Urbanistic General (PUG) al municipiului Satu Mare. În cadrul lucrării va fi evidenţiată situaţia actuală a calităţii factorilor de mediu pe teritoriul administrativ al municipiului cu menţionarea zonelor afectate şi măsurile necesare reducerii sau eliminării efectelor poluării asupra mediului înconjurător.

Studiul îşi propune să analizeze calitatea mediului în municipiul Satu Mare în corelare cu condiţiile locale existente, constatările rezultate oferind o bază pentru includerea în Planul Urbanistic General a obiectivelor destinate a îmbunătăţii mediul urban.

Studiul se bazează pe datele furnizate de Primăria municipiului Satu Mare asupra situaţiei actuale, studii geologice, hidrogeologice, de impact asupra mediului anterioare, rapoartele privind starea factorilor de mediu întocmite de Agenţia pentru Protecţia Mediului Satu Mare, etc.

Au fost luate în considerare prevederile Caietului de sarcini care conţine tema de proiectare pentru elaborarea Planului Urbanistic General al municipiului.

2. GENERALIT ĂŢI

2.1. Aşezare geografică şi structur ă Municipiul Satu Mare se află la intersecţia paralelei 47°47'30" latitudine nordică cu

meridianul 22°52'30" longitudine estică. Acestea se intersectează aproximativ în zona podului Decebal

Situat la o altitudine de cca. 126 m faţă de Marea Neagră, oraşul este aşezat pe o terasă constituită din lunca aferentă Someşului inferior. Râul Someş străbate oraşul de la est la vest aproximativ prin mijlocul său. Sectorul nordic este aşezat pe malul drept, reprezentând vechea vatră a localităţii, formată în jurul cetăţii existente aici încă din evul mediu timpuriu. Sectorul


sudic s-a dezvoltat pe malul stâng al râului practic în ultimii 50-60 ani. Satul Sătmărel, localitate suburbană a municipiului este amplasat la sud de localitate cu

gospodării de tip rural şi activităţi cu preponderenţă agricole. Oraşul are următoarele vecinătăţi:

Spre nord – comunele Dorolţ, Lazuri, Botiz Spre est – comunele Odoreu, Păuleşti Spre sud – comunele Doba, Terebeşti, Viile Satu Mare şi oraşul Ardud Spre vest – comunele Dorolţ, Vetiş

Suprafaţa teritoriului administrativ conform PUG existent este de 15.015,5 ha, din care suprafaţa teritoriului intravilan existent este de 3.615,00 ha.

2.2. Accesul în localitate Fiind un oraş de graniţă, are deschideri prin căi de comunicaţie rutieră cu Ungaria pe la

vama Petea, şi feroviară cu Ucraina, pe la vama Halmeu. Legăturile interne principale sunt constituite de ruta care vine dinspre Oradea trecând spre Baia Mare şi Sighet (prin Ţara Oaşului), precum şi de cea dinspre Zalău.

Municipiul Satu Mare este un important nod de comunicaţie rutier şi feroviar aşezat pe una din aele majore ale relaţiilor rutiere europene Nord-Sud: Varşovia-Lvov-Mukacevo-Halmeu-Satu Mare-Oradea-Timişoara-Craiova-Sofia-Tessaloniki. Pe teritoriul municipiului acest traseu se suprapune cu DN 19 Satu Mare-Oradea pe străzile:Drumul Botizului, B-dul H. Coandă, pod Decebal, Drumul Careiului.

O altă relaţie importantă care traversează municipiul este cea spre vestul Europei spre punctul de trecre a frontierei de la Petea pe traseul DN 1C – DN 19A Suceava-Bistriţa-Dej-Baia Mare-Satu Mare-Nyiregyhaza-Budapesta.

Un traseu de interes naţional este DN 19A Cluj-Zalău-Satu Mare cu legătură spre Petea respectiv Halmeu. Pe teritoriul municipiului DN 19A se suprapune cu străzile: str. Uzinei, B-dul Lucian Blaga, str. Soarelui, pod Decebal, str. Corvinilor, str. A. Iancu, str. Rodnei, str. Lăcrimioarei, str. A. Vlaicu

Joncţiunile acestor trasee între ele respectiv cu celelalte direcţii (drumuri judeţene spre localităţile învecinate) se asigură exclusiv în intravilanul municipiului, în zona sa centrală (chiar centrul istoric) prin străzi de intres orăşenesc, majoritatea cu numai o bandă/sens sau chiar sens unic şi care traversează zone de locuit.

Pe calea ferată se asigură legătura cu restul ţării pentru transport de persoană şi marfă respectiv legătura internaţională prin Halmeu. Pe teritoriu administrativ al municipiului sunt trei gări de călători şi marfă: Gara Satu Mare (Nord) şi Ferestrău (Satu Mare Sud) şi Sătmărel. Traseul căii ferate traversează teritoriul administrativ şi teritoriul intravilan pe direcţia sud-nord. Din axa majoră a căii ferate se desprind liniile ferate uzinale în zonele industriale nord şi sud.

O altă posibilitate de intrare şi ieşire, nu numai internă dar şi internaţională, este cea creată de linia aeriană Bucureşti — Satu Mare şi de liniile aeriene cu funcţionare temporară dinspre nordul Europei.

2.3. Elemente ale cadrului natural

2.3.1. Relief Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul oraşului este amplasat pe lunca Someşului

de pe ambele laturi ale râului, îngustată în zona oraşului şi mai întinsă în amonte şi aval de


acesta; inundabilă în perioada precipitaţiilor abundente, cîmpia aluvionară în prelugirea luncii are configuraţii de relief variate în hotarul oraşului (grinduri, văi depresive, şesuri cu microdepresiuni, albii părăsite etc.).

Având la bază un material aluvionar cu o stratificaţie haotică câmpia Someşului prezintă un relief monoton, caracteristic regiunilor de acumulare.

Forma de relief pe întreg teritoriul administrativ al oraşului este de câmpie – Câmpia Someşului, înclinată uşor de la sud-est la nord-vest – având o altitudine între 124 m la Grădina Romei, 128 m pe Dâmbul Bixadului şi 130 m la Aeroportul vechi.

Această câmpie se caracterizează prin slaba înclinare a straturilor (0,3-0,4%), de unde şi o capacitate redusă în organizarea scurgerii superficiale de apă, mai ales primăvara, precum şi procesele de înmlăştinare, atenuate de lucrări hidrotehnice, îndeosebi prin îndiguirea Someşului. Terenul este slab înclinat de la sud-est la nord-vest, aspect care a determinat caracterul divagant al râurilor, de care trebuie să se ţină seama la efectuarea lucrărilor hidrotehnice, inclusiv a canalizării. Denivelările de teren sunt foarte reduse (max. 5-6 m), iar albiile actuale sunt abia schiţate (0,5 – 2 m) necesitând îndiguiri pentru a preveni revărsările.

În ultimul secol s-a produs o antropizare a peisajului datorată activităţii economice. Puţine locuri mai amintesc de înfăţişarea de odinioară a peisajului, locuri care ar trebui conservate şi protejate. Ca urmare a vastelor lucrări de hidroamelioraţii au dispărut considerabile terenuri înmlăştinate cu vegetaţia lor caracteristică, s-a redus excesul de umiditate din sol şi s-au limitat suprafeţele inundabile.

În general, municipiul Satu Mare nu este delimitat de forme de relief conturate. Predomină formele de relief minore, aproape uniformizate prin extinderea zonei construite.

Se poate concluziona că în teritoriul oraşului nu se găsesc “accidente geomorfologice” care să provoace procese active de pantă, ca: alunecări, torenţi sau eroziune deosebită. În schimb teritoriul municipiului este traversat de foste albii ale râului Someş (umplute), foste canale de desecare şi foste cariere de argilă. Acestea totalizează cca. 85 ha din care 76,3 ha în intravilan şi prezintă riscuri din punct de vedere a stabilităţii terenului de fundare.

2.3.2. Geologie Sub aspect geologic, teritoriul municipiului se încadrează în marea unitate structurală a

Depresiunii Panonice (compartimentul estic – Câmpia Tisei, mai exact nordul acesteia – Câmpia Someşului).

La sfârşitul terţiarului (levantin), fundamentul Depresiunii Panonice se fragmentează, iar blocurile rezultate se scufundă inegal, blocul someşan scufundându-se mai mult, devenind bazinul unui lac izolat de lacul panonic central.

Formarea reliefului actual al zonei oraşului este legată de colmatarea acelui lac, la sfârşitul pleistocenului (de la sfârşitul terţiarului), dând naştere unei regiuni de câmpie joasă, străbătută de o reţea hidrografică foarte instabilă, care gravitează spre şanţul tectonic al Ierului. Aici are loc o scufundare lentă şi continuă, însoţită de o sedimentare foarte activă, iniţial marină şi fluvio-marină, continuată până în zilele noastre de o sedimentare fluviatilă şi eoliană.

S-au format, în consecinţă, depozite de formaţiuni noi, îndeosebi cele pleistocene şi halocene, care sunt reprezentate structural printr-o alternaţă de pietrişuri, argile, nisipuri argiloase, argile nisipoase, loessuri şi mâluri. Cele mai caracteristice şi importante, în această zonă, sunt formaţiunile cuaternare, mai ales prin rolul lor pedogenetic de a da o gamă variată de soluri, iar prin condiţiile hidrogeologice create au asigurat surse de apă potabilă de bună calitate.

Din punct de vedere pedogeografic câmpia Someşului se încadrează în regiunea de câmpii aflată sub influenţa unui climat temperat de nuanţă subatlantică, în condiţii de drenaj superficial mai slab şi de nivel hidrostatic mai aproape de suprafaţă, ceea ce favorizează extinderea solurilor argiloaluviale şi a celor hidromorfe.


2.3.3. Potenţialul seismic al zonei Analiza multianuală a seismicităţii relevă faptul că în municipiul Satu Mare au loc

cutremure cu o frecvenţă neregulată, de intensitate mică şi numai cu totul excepţional de intensitate mijlocie. Nu au fost semnalate cutremure care să depăşească 4° pe scara Richter şi în general acestea abia au fost resimţite de oameni.

Cutremurele din această zonă sunt de origine tectonică. Municipiul Satu Mare se află între două zone epicentrale de putere redusă: prima şi cea mai activă este situată pe culoarul tectonic al Văii Ierului, la 50 km, iar a doua de intensitate mai redusă pe aliniamentul Halmeu-Livada, La o depărtare de 20 km.

2.3.4. Clima Zona municipiului Satu Mare se încadrează în sectorul cu climă continental moderată ce

are ca specific un regim termic moderat, umezeală relativ mare şi precipitaţii atmosferice bogate. Perioadele de iarnă, datorită aşezării nordice, sunt mai lungi şi mai reci la Satu Mare,

valoarea termică medie a anotimpului rece fiind mai scăzută decât valorile înregistrate în celelalte oraşe din vest (Oradea sau Timişoara). Regimul termic este: Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII t°C -3,3 -2,2 4,5 10,6 15,7 18,6 20,3 19,4 15,6 10,4 5,7 -0,7

Media anuală a temperaturii este de 9,6°C, având la bază următoarele valori termice: � primăvara 10,2°C � vara 19,6°C � tomna 10,8°C � iarna -1,7°C

Alimentată în permanenţă de către masele de aer oceanic încărcate cu vapori de apă,

umiditatea atmosferică este destul de ridicată tot timpul anului (vara 64%, iarna 83%, iar media anuală de 71%), asigurând în general o activitate vegetativă normală pentru toate plantele cultivate şi spontane.

Nebulozitatea relativ redusă (5,5) condiţionează un număr însemnat de zile însorite (70-75), însumând cca. 2000 ore pe an.

Cantitatea anuală a precipitaţiilor variază în jur de 600 mm, din care aproape jumătate cade la sfârşitul primăverii şi vara.Precipitaţiile pot oscila între 400 mm în anii secetoşi şi peste 1000 mm în cei cu precipiţii abundente.Cantitatea anuală maximă de precipitaţii înregistrate a fost de 1045 mm, iar cea minimă de 378,2 mm.

Regimul vânturilor se caracterizează prin predominanţa curenţilor din sectorul nord-vestic, care aduc precipitaţii primăvara şi vara. Circulaţia maselor de aer dinspre vest şi nord constituie o caracteristică pentru această zonă. Circulaţia aerului din vest are o frecvenţă de cca. 20%, iar a celei din nord de 11%. Vitezele medii anuale se menţin la valori între 3 şi 3,8 m/s. Dată fiind altitudinea mică, presiunea atmosferică înregistrează valori ridicate, în jur de 1000 mbar, cu mici oscilaţii de la un anotimp la altul.

Observaţiile meteorologice din ultimii ani arată variaţii mari, de la an la na, în ceea ce priveşte cantitatea de precipitaţii ş i frecvenţa şi intensitatea vânturilor.


2.3.5. Reţeaua hidrografică Reţeaua hidrografică în zona oraşului Satu Mare este reprezentată de râul Someş, în nord

pârâul Sar, în vest la limita teritoriului administrativ (spre Vetiş) pârâul Balcaia, iar la sud pârâul Homorod.

Râul Someş traversează judeţul şi municipiul Satu Mare de la est la vest şi îşi colectează apele de pe o suprafaţă de peste 14.500 km2 din judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sălaj şi Maramureş. Acest fapt determină o mare variabilitate a nivelelor, mai ales prin suprapunerea undelor de viitură ale diferiţilor afluenţi ai săi.

Constituirea şi evoluţia municipiului Satu Mare a fost strâns legată de râul Someş, care, în afară de condiţiile prielnice de aşezare a unei comunităţi umane în preajma lui, a oferit, începând cu evul mediu timpuriu, posibilitatea unor intense legături comerciale cu regiunile riverane ale acestei ape, a favorizat practicarea morăritului, pescuitului, etc.

Datorită pantelor cu înclinaţie redusă ale reliefului din zona oraşului, Someşul a creat numeroase braţe şi meandre, (înainte de 1777, în perimetrul oraşului existau 25 de meandre în aval şi 14 în amonte. După lucrările de regularizare efectuate în 1777, în zona oraşului Satu Mare numărul de meandre s-a redus la 5 în amonte şi 9 în aval, lungimea cursului Someşului în hotarul oraşului având 36,5 km lungime. În secolele XVI-XVII, Someşul înconjura prin braţele sale cetatea şi oraşul Satu Mare, despărţindu-le, în partea nordică, de oraşul medieval Mintiu. Datorită acţiunilor de sistematizare, care au decurs până la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a reuşit a se configura albia de astăzi a Someşului, construindu-se diguri lungi de 17,3 km pe malul drept şi de 11 km pe malul stâng. În 1970 digurile au fost înălţate cu 2-3 m, ferind de furia apelor 52000 ha în hotarele oraşului şi întroducând în circuitul agricol aproape 800 ha din zona inundabilă.

Panta relativ redusă (0,2-0,5 la mie) favorizează un curs liniştit (0,4-0,9 m/s). Debitul mediu anual este de 119 m3/s asigură scurgerea într-un an a cca. 3750 milioae de

m3 de apă, dar debitele sunt foarte fluctuante, de la mai puţin de 5 m3/s la peste 3342 m3/s (în mai 1970 cu ocazia inundaţiilor) corespunzător unei variaţii de nivel de 816 cm. Din această cauză digurile de apărare au o înălţime de 6 m peste cota terenului oraşului.

Scurgerea solidă atinge o valoare de 135,64 kg/s. Temperatura medie a apei este de obicei cu 3-4°C mai ridicată decât a aerului. astfel în

timpul iernii nu coboară sub 0°C. Fenomenele de îngheţ ce apar pe Someş la Satu Mare pot forma un pod de gheaţă cu durata maximă de 28 zile.

Datorită varietăţii formaţiunilor geologice pe care le străbat, apele Someşului au un caracter chimic complex, având un grad de mineralizare relativ ridicat (514 mg/l), tipul hidrochimic fiind carbonatat cu mineralizare mijlocie, imprimându-i o duritate de 9,8 grade germane.

2.3.6. Apele subterane Principalele sisteme acvifere existente în subsolul regiunii sunt cantonate în depozitele

corespunzătoare holocenului, pleistocen – pliocenului superior, ponţianului inferior şi triasicului; primele două sisteme au ape reci în timp ce ultimele trei, ape hipertermale. Acviferul holocen

Acest sistem acvifer, cunoscut şi sub denumirea de freatic, este dezvoltat în complexul celor mai noi formaţiuni cuaternare din regiune, formaţiuni constituite, în cea mai mare parte, din aluviuni recente ale luncilor şi depozitele terasei joase. Sistemul acvifer freatic este constituit din unul sau mai multe strate cu legături hidrodinamice între ele, plasate în general până la adâncimea de 25-30 m. În zona conului aluvionar al Someşului stratul freatic se continuă în profunzime cu apele de medie adâncime I, fiind înmagazinate într-un colector cu dezvoltare


destul de importantă atât ca suprafaţă, cât şi în adâncime şi cu proprietăţi filtrante foarte bune. Acviferul pleistocen

Acest prim sistem acvifer de medie adâncime ce interesează depozitele sedimentare de vârstă pleistocenă se găseşte plasat imediat sub freatic, la adâncimi cuprinse în general între 50 şi 120 m, din care cauză sunt numite uneori “Ape de medie adâncime I”. Apele de medie adâncime I sunt cantonate într-un complex de strate permeabile variabile ca număr, grosime şi granulozitate, care au în general o bună legătură hidraulică între ele. Acest strat acvifer se dezvoltă în conul aluvionar al Someşului prezentând o succesiune de strate impermeabile psamito-psefitice separate de intercalaţii subţiri impermeabile. Acviferul pliocen superior

Sistemul acvifer dezvoltat în depozitele pliocenului superior se află plasat în general între adâncimile de 150 şi 400 m, în depozite ce aparţin ultimilor termeni ai pliocenului fără să fie excluse pe alocuri şi unele treceri în pleistocen. Acest complex acvifer este denumit şi “ape de medie adâncime II” şi este constituit dintr-un complex de strate permeabile subţiri f ără mare continuitate areală şi cu o granulozitate foarte fină, separate de bancuri groase argilo-marnoase impermeabile. Posibilităţile de comunicare hidraulică mai ales pe verticală sunt foarte reduse. Acviferul de adâncime

Acest strat s-a dezvoltat în depozitele ponţianului inferior şi triasicului la adâncimi de cca. 2000 m şi sunt ape geotermale cu tendinţe ascensionale şi chiar arteziene, având temperaturi la gura sondei de 55-65°C şi debite de peste 100 mc/zi. Sunt patru forajevlorificate pentru tratament şi turism balnear.

2.3.7. Solurile Rocile de solificare de pe câmpia şi lunca Someşului, care ocupă partea cetrală a

teritoriului, sunt depozite fluviatile, iar câmpiile limitrofe luncii Someşului sunt argile, luturi şi nisipuri pe malul drept şi argile şi luturi pe malul stâng.

Solurile sunt foarte diversificate fiind reprezentate de lăcoviştiledin zona câmpiei joase dintre Satu Mare şi Carei, cele gleice şi amfigleice, cu potenţial de producţie bun dar cu influenţe negative datorită stagnărilor temporare de ape şi caracterului lor argilos care face ca pământul să se lucreze greu, cu un mare efort energetic.

Conform zonării pedologice efectuate de OSPA Satu Mare, solurile din perimetrul municipiului aparţin următoarelor clase:

Clasa Suprafaţa (ha) % Argiluvisoluri 3.268,50 32,72 Cambisoluri 1.932,50 19,35 Hidromorfe 2.274,00 22,77 Vertisoluri 1.138,60 11,40 Neevoluate 1.374,70 11,76 Total 9.988,30 100,00

În lunca Someşului se află soluri aluviale cu protosoluri. Sunt soluri tinere, cu profil slab dezvoltat, cu textură variabilă atât pe orizontală cât şi pe verticală, şi cu conţinut mic de humus, având însuşiri fizice variabile în funcţie de textura şi variaţia acesteia pe profil, iar reacţia lor este de la alcalină la neutră.

Majoritatea suprafeţelor ocupate de solurile aluviale sunt tipice sau gleizate pe depuneri fluviatile, mai rar cambice. Acestea apar pe suprafeţe plane, în microdepresiuni, vechi meandre, având apa freatică la adâncimea de 1-5 m pe malul stâng şi 1-10 m pe cel drept, fiind sectoare


inundabile sau îndiguite. Au permeabilitate mijlocie sau mare. Sunt soluri cu clase de bonitate mai bună, mai ales când au textura lutoasă.

În zona limitrofă luncii Someşului, pe ambele maluri, se află vertisoluri. Acestea sunt soluri tinere evoluate din soluri aluviale. Se întâlnesc vertisoluri amfigleice cu colorit negricios şi salinizate în adâncime, având ca materiale parentale luturi argiloase şi argile gonflante, cu textură lut argilos sau argilă. Au permeabilitate foarte mică şi excesiv de mică. Conţinutul de humus este de 3-5% la suprafaţă, iar capacitatea de schimb cationic se menţine ridicată. Reacţia solului este slab acidă. Se află pe suprafeţe plane sau în microdepresiuni. Apele freatice se găsesc la adâncimea de 2-3 m.

Tot pe suprafeţe plane, microdepresiuni, crovuri sau albii părăsite se află, pe ambele maluri ale Someşului, soluri hidromorfe, evoluate, de asemenea din soluri aluviale. În principal acestea sunt soluri gleice, cambice sau pseudogleice pe luturi, argile sau depozite fluviatile. Pânza freatică se află la adâncimea de 2-3 m pe malul drept şi la 0,5-3 m pe cel stâng, fiind astfel terenuri afectate periodic de excesul de umiditate.

La mai mare distanţă de râu, pe ambele maluri, în lunci vechi sau în câmpia înaltă a Someşului se află cambisoluri. Aproape toate dintre acestea au roca mamă luturi, uneori argile şi ocupă numai suprafeţe plane. Adâncimea la care se găsesc apele freatice este de 4-5 m pemalul drept şi 2-3 m pe malul stâng. Permeabilitatea este mijlocie şi mare, iar conţinutul de humus de 1,5-3,5%.

Tot pe suprafeţele plane din câmpia Someşului, pe ambele maluri, apar argiluvisoluri şi anume sol brun argiluvial, mai rar brun luvic şi luvisol albic. Roca mamă este lutul, mai rar argila. Apa freatică se află la 3-5 m adâncime.

2.3.8. Flora şi fauna Vegetaţia

Din punct de vedere geobotanic, teritoriul municipiului Satu Mare aparţine zonei de silvostepă a Câmpiei de Vest, dar, datorită transformărilor antropice din cursul existenţei oraşului, pădurile de odinioară s-au retras. Drept consecinţă, în prezent, pe teritoriul administrativ al municipiului au rămas doar două zone de pădure restrânse: pădurea Noroieni şi pădurea Mare.

Pădurile şi pajiştile, principalele asociaţii de silvostepă ale peisajului geografic local au dispărut ca urmare a defrişărilor şi desţelenirilor pentru obţinerea de terenuri agricole şi pentru necesităţi edilitar-gospodăreşti. Nici măcar vegetaţia din lunca Someşului nu şi-a păstrat regimul natural odată cu sistematizarea râului şi lucrările de îndiguire mai ales de după 1970.

În prezent extravilanul municipiului satu Mare se află în plină zonă de culturi agricole care ocupă locul vegetaţiei forestiere şi a celei de luncă, iar intravilanul cuprinde doar ecosisteme antropizate (spaţii verzi, grădini de legume, lunca Someşului “amenajată”, etc.). Antropizarea ecosistemelor din zona oraşului are efecte negative din punct de vedere ecologic, cu o mare labilitate anuală, fiind total dependente de om. În ecosistemele antropice pot apare înmulţiri bruşte, explozive ale unor dăunători vegetali sau animali. În cazul în care acţiunea de îngrijire a acestor ecosisteme încetează, vegetaţia sălbatică recâştigă teritoriul pierdut.

Terenurile arabile, care domină în proporţie de 98% extravilanul municipiului, sunt ocupate de culturi agricole (cereale, plante tehnice, fâneţe şi pajişti cultivate). Pe aceste terenuri se întâlnesc atât buruieni specifice solurilor acide, cât şi buruieni cu o largă răspândire pe terenurile cultivate. Din prima grupă putem aminti ca specii reprezentative: Spegularia rubra, Spergula arvensis, Gnaphalium uliginosum, Gypsophilla muralis, Trifolium arvense.

Specii caracteristice din cea de a doua grupă sunt: Agropyrum repens, Agrostema githago, Amarantus retroflexus, Anthemis arvensis, Capsella burso pastoris, Centaurea cyanus,


Chemopodium album, Sinapis arvensis, Raphanus raphanistrum, Vicia sp., Polyganum avixulare, P. hydropiper, Setaria sp., Echinochloa cruss-galli, Matricaria inodora, Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Rubus caesius, Erigeron canadensis şi altele.

Detrminările efectuate asupra rezervei seminţelor de buruieni din terenurile agricole indică o participare dominantă a familiilor: Gramineae cu 59%, Chenopodiaceae cu 16%, Polygonaceae cu 10% şi Caryophylaceae cu 9%.

Pe marginea străzilor periferice şi pe terenurile virane sau în zona şantierelor şi depozitelor s-a instalat o vegetaţie ruderală, în care speciile de buruieni mai frecvente sunt Cirsium arvense, Setaria glanca, Amarantus retroflexus, Convolvulus arvensis, Cuscuta epithymum, etc.

În general buruienile din culturile agricole precum şi cele ruderale se înmulţesc brusc exploziv şi favorizează extinderea unor dăunători vegetali şi animali.

Sub aspectul protecţiei mediului sunt importante următoerele arii şi ecosisteme: pâlcurile de păduri “amenajate”, refugiile de fâneţe şi păşuni seminaturale, parcurile şi spaţiile verzi, lunca Someşului, locurile amenajate şi speciile vgetale ocrotite.

În pâlcurile de păduri de pe teritoriul administrativ al oraşului predomină stejarul propriu zis, Quercus robur, în amestec cu Fraxinus excelsio, Ulmus foliacea, Acer tataricum, etc. Subarboretul este reprezentat prin Cornus sanguinea, Rhamnus frangula, Crataegus monogyna, Prunus spinoza, etc., iar la parter abundă Seilla bifolia, Brachipodium silvaticum, Dactylis glomerata, Geum urbanum.

Dintre zonele cu vegetaţie forestieră cea mai importantă este Pădurea Noroieni cu o suprafaţă de 1198,5 ha, situată în nord-estul municipiului Satu Mare, la cca. 7 km de oraş. Terenul acesteia este plan, practic fără înclinare, fiind traversată de două pârâuri cu debit permanent: Canalul Noroios şi Canalul Aninului. Datorită terenului plan locul este cu exces de umezeală, fiindu-i caracteristice formaţiunile de plopişuri şi aninişuri, precum şi asociaţiile de stejereto-plopişuri.

Compoziţia arborelor este: 71% stejar, 8% anin negru, 8% carpen, 5% plop american, 4% frasin, 2% jugastru, 1% paltin, 1% ulm de câmp. Pe suprafeţe mai reduse se află plop negru, plop tremurător, stejar roşu, salcâm, nuc, arţar, tei, pin, etc.

Arborele mature reprezintă subarborete bine dezvoltate (păducel, alun, lemn, cîinesc, seminciş şi nuieliş de carpeni).

Toate arboretele din pădurea Noroieni sunt încadrate în grupa I-a funcţională – cu rol principal de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători şi pădure cu funcţii de recreere. Pădurea Noroieni include suprafeţe experimentale pentru cercetări forestiere de durată şi de producere de seminţe forestiere şi conservare a genofondului forestier.

Starea fito-sanitară a pădurii, cu toate îngrijirile de care beneficiază, nui este bună, apărând fenomene evidente de uscare, foarte mulţi dăunători vegetali şi animali.

Pentru a opri aceste fenomene negative se impun măsuri de reîmpădurire, de combatere a dăunătorilor şi de drenare mai bună a teritoriului.

Pajiştile şi fâneţele seminaturale s-au menţinut pe teritoriul municipiului Satu Mare doar pe terenurile improprii agriculturii, cu fertilitate scăzută, afectate de umiditate sau accidentate. Ele au fost reduse la suprafeţe neînsemnate sub influenţa puternică a păşunatului şi a măsurilor de protocultură. Sunt pjişti derivate din cele naturale, fiind caracterizate prin predominarea asociaţiilor de păiuşuri (Festuca, Agrostis, Poa, etc.) care dau furaje de calitate mijlocie. Asociaţiile mai bine încheiate şi mai răspândite sunt cele de Agrostis stolonifera, A. tenuis, A. canina, Festuca proteosis, F. rubra, Alopercurus pratensis, Poa protensis.

Pentru îmbunătăţirea stării pajiştilor şi fâneţelor se impun măsuri privind: aplicarea unei pratotehnii adecvate condiţiilor locale prin ameliorarea regimului trofic (amendare), reglarea regimului de umiditate din sol (drenări), combaterea plantelor dăunătoare, regenerarea pajiştilor degradate (desţelenire, fertilizare, reînsămânţare), desfăşurarea unui păşunat raţional.


Pe teritoriul municipiului, lunca Someşului este presărată de pâlcuri de arbori de esenţă slabă: sălcii, anini, plopi, etc. Aceste pâlcuri sunt rămăşiţele unor păduri întinse de luncă, care au fost tăiate.

Distrugerea zăvoaielor din cursul inferior al Someşului de la Satu Mare a fost evidentă după 1970, când malurile râului au fost îndiguite, iar albia a fost canalizată, distrugându-se meandrele şi zăvoaiele. În prezent, în spaţiul dintre diguri s-au efectuat plantări de arbuşti adecvaţi care regenerează într-o oarecare măsură vegetaţia de luncă.

Speciile de arbori din lunca Someşului sunt reprezentate prin: salcie (Salix albor), plop (Populus albo, Populus nigra), anin (Alnus glutinosa) şi velniş (Ulmus levis). Solul luncii este luminat şi este acoperit cu ierburi ca: Poa palustris, Lolium perenne, Antoxantum odoratum.

Vegetaţia specifică zonelor umede s-a instalat pe anumite canale, în jurul lacurilor din intravilan, precum şi zonele de bălţi şi mlaştinile dinspre Viile Satu Mare, Sătmărel şi Micula, dar care se află în stare deteriorată datorită acţiunii factorului antropic. În jurul lacului “Cubic” şi parţial al lacului Pescăruş, vegetaţia tipică este afectată deoarece zona este periodic transformată în locuri de depozitare ilegală a deşeurilor.

Pe teritoriul municipiului Satu Mare, mai exact pe malul drept al Someşului (Bd. Transilvania, în apropierea Palatului administrativ) este un monument al naturii, şi anume un Salcâm Japonez.

Salcâmul japonez (Sophora japonica L)- este un arbore de 20-25 m, cu lujeri rotunzi, verzi, glabri, cu muguri nuzi, ascunşi în cicatrice. Frunzele sunt alterne, imparipenat-compuse, cu foliole ovat-lanceolate, cu vârf ascuţit. Florile sunt grupate în panicule terminale. Fructele sunt păstăi, verzi, polisperme, ştrangulate între seminţe. Specie exotică, salcâmul japonez apare cultivată în parcuri şi mai rar în plantaţii forestiere, până în regiunile montane. Interesează în culturi din terenuri degradate şi de protecţie. Fauna

Fauna dominantă pe teritoriul municipiului este legată de forma de relief cea mai răspândită şi anume de biotopul de câmpie, fiind foarte larg răspândite speciile de rozătoare (popândăul, căţelul pământului, şoareci de câmp), mai rar câteva alte specii de mamifere mici (iepuri, vulpi) şi câteva specii de păsări caracteristice (prepeliţa, dumbrăveanca, graurii, uliul, etc.). La nivelul solului sunt o serie de şopârle, lăcuste, coroşi, greieri şi alte insecte. Această faună a rezistat expansiunii antropice.

În pădurea Noroieni, în celelalte pâlcuri de păduri şi în lunca Someşului s-a instalat o faună specifică pădurilor de şes, formată din specii larg răspândite, din specii venite din câmpia învecinată şi din pădurile de deal mai îndepărtate.

Pădurea Noroieni se constituie ca un areal deosebit ce găzduieşte o faună bogată, reprezentate fiind atât mamiferele mari: cerb, căprioară, mistreţ, specii de păsări pentru vânat (fazani), cât şi alte grupe de animale. Prezintă un interes deosebit privind entomofauna deosebit de variată, din care se remarcă specii rare de fluturi ca: endromis versicolora, plusia c-aureum, cathephia alchimista; speciile de Catocala, precum şi o specie rară de microlepidopter fluture: Deuterogonia pudorina – care nu se regăseşte nicăieri în altă parte, în bazinul Carpatin. Din reptile, se remarcă prezenţa viperelor.

Mamiferele sunt mai puţin reprezentative, în schimb avifauna este caracteristică. Majoritatea păsărilor din zonă aparţin familiei corvidelor (cioara, stăncuţa, coţofana), dar mai apare grangurele, privighetoarea, pupăza, sitarul, potârnichea.

Din păcate sunt frecvente şi speciile de dăunători specifici pădurilor, cum sunt coleopterele (cărăbuşul, croitorul) şi omizile lepidopterelor, ca omida păroasă a stejarului şi omida verde a stejarului. Aceşti dăunători cu păduchii ţestoşi, respectiv ciuperci şi bacterii de asemenea prezenţi provoacă mari stricăciuni în pădure.


În culturile agricole se află o serie de nevertebrate şi vertebrate specifice stepei şi silvostepei, plus un număr foarte mare de dăunători animali specifici fiecărei culturi în parte, dintre care predomină rozătoarele şi insectele.

În perimetrul construibil, în gospodării, pe lângă şantiere sau diferite unităţi economice s-au instalat şi s-au înmulţit o serie de animale, ca: râme, melci, crustacei, păianjeni, chilopode, diplopode, diferite insecte (greierele de casă, coropişniţa, gândacul negru, urechelniţa, furnica, licurici, buburuza, gândacul de Colorado, diferite muşte, etc.), diferite broaşte şi şopârle. De asemenea se găsesc multe păsări ca: barza, guguştiucul, rândunele, lăstunul de casă, stăncuţa, cioara, vrabia, sticletele, etc. Dintre mamifere: ariciul, cârtiţa, hârciogul, şoarecele de casă, şobolanul cenuşiu.

Efectivele mari de rozătoare, ciori, ţânţari, muşte, etc. din teritoriul municipiului crează disconfort şi pot avea efecte negative asupra stării de sănătate a populaţiei. Ecologie acvatică

Din punct de vedere saprobiologic apa Someşului se încadrează în zona β-α mezosaprofă. Numărul de bacili coliformi totali pe dm3 a depăşit de 3,5 ori categoria I,a de calitate.

Apa este săracă în fitoplancton (470.000 cel./l). Sunt prezente patru grupe: Bacteria, Christophita, Bacillariophita, Chlorophita. Prin urmare domină speciile de diatomee şi alge verzi. Zooplanctonul este sărac în specii fiind reprezentat prin două grupe de animale Ciliata şi Cozepoda. În zooplancton creşte numărul de protozoare, grupă care devine dominantă.

În lunca Someşului se găsesc o serie de animale: scoici (de ex.: scoica de râu), gasteropode, păianjeni, insecte (rusalia, căluşul, etc.), precum şi o serie de peşti, păsări şi mamifere.

În sectorul Satu Mare al râului Someş au fost identificate cca. 35 specii de peşti osoşi, dintre care se pot menţiona: ştiuca, cleanul, porcuşorul, mreana, somnul, bibanul, şalăul.Prezenţa lor numerică variază şi este în pericol datorită frcventelor poluări din amonte şi a pescuitului necontrolat.

Dintre puţinele mamiferele prezente în ecosistemele Someşului menţionăm şobolanul de apă şi bizamul.

Ca avifaună, sunt prezente specii de raţe, gâşte, egrete în timpul pasajelor sistematice şi al peregrinărilor ocazionale.


2.4. Descrierea municipiului Satu Mare

2.4.1. Generalităţi Municipiul Satu Mare are un număr de 113688 locuitori (populaţia stabilă la 1 iulie 2007 în conformitate cu datele Direcţiei Judeţene de Statistică Satu Mare) Bilanţul teritorial în teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare este următorul:

Specificţie Destinaţie Tipul de utilizare Extravilan Intravilan Total

Agricol Arabil 7.544,39 0 7.544,39 Păşuni, fâneţe 1060,98 30,42 1091,40 Vii 0,78 0 0,78 Livezi 9,18 206,76 215,94 Neagricol Păduri 1.674,76 0 1.674,76 Ape 213,46 62,15 275,61 Drumuri 290,54 574,46 865,00 Curţi, construcţii 0 3.284,01 3.284,01 Neproductiv 63,59 0 63,59 Total 10.857,68 4.157,80 15.015,48

În teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare es pot evidenţia următoarele trupuri intravilane:

� tupul principal urbanizat al municipiului � trupul localităţii componente Sătmărel � trupuri izolate în teritoriu şi tentacule rurale, ca:

− str. Gorunului (locuinţe) şi zona de agrement Noroieni − str. Aurel Vlaicu (fermă agricolă, locuinţe, dotări, servicii) − drumul Careiului (ferme agricole, unităţi economice, locuinţe, servicii) − str. Balta Blondă (locuinţe) − str. Uzinei, cartier Curtuiuş (locuinţe, servicii, dotări) − Aeroport, Aeroclub, staţia Meteo − ferme zootehnice, legumicole − unităţi speciale − cantoane silvice (la cele două păduri din teritoriul administrativ) − staţii de pompare, echipamente tehnico edilitare − locuinţe izolate, microferme agricole – peste 50

Bilanţul teritorial al zonelor funcţionale ale teritoriului intravilan al municipiului Satu Mare este următorul:

Suprafaţa (ha) Destinaţia Trup

urbanizat Satu Mare

Localitatea Sătmărel

Trupuri izolate

Total

Locuinţe şi funcţiuni complementare

1.447,90

1 56,48

45,65

1650,03

Unităţi industriale şi depozite

393,05

14,06

14,78

421,89

Unităţi agrozootehnice şi silvice

46,45

3,04

103,43

152,92


Suprafaţa (ha) Destinaţia Trup

urbanizat Satu Mare

Localitatea Sătmărel

Trupuri izolate

Total

Instituţii ş i servicii de interes public

225,30

3,45

57,04

285,79

Căi de comunicaţie şi transport:

rutiere feroviare aeriene

484,22

437,12 47,10

-

27,04

16,36 10,68

-

63,20

36,94 -

26,26

574,46

490,42 57,78 26,26

Spaţii verzi, sport, pro-tecţii, agrement public, diguri

194,90

36,95

391,43

623,98

Gospodărie comunală cimitire

61,36

3,81

58,38

123,55

Construcţii, echipamente şi reţele tehnico-edilitare

4,91

0,80

6,85

12,56

Destinaţie specială 51,30 - 7,41 58,71 Agrement privat 171,16 - 21,35 192,51 Ape, canale 51,60 3,00 7,50 62,10 Total intravilan 3.132,15 248,63 777,02 4.157,80 Planşa cu încadrarea în teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare este anexată prezentului studiu.

2.4.2. Industria Activităţile industriale sunt reprezentate în principal de industria prelucrătoare a

metalului (Unio, Electrolux, Autonova, Saturn), a lemnului (Singfor, Silvania Forest, Sarmex), a confecţiilor textile (Mondiala, Tricotex, Ardeleana, Dantex, K-Ro), industria alimentară (Lapte şi produse lactate, Abator, Ave Impex – abator, Bere, Pâine), construcţii, transporturi auto şi căi ferate, unităţi de producţie-desfacere-service într-o gamă largă de domenii.

La acestea se adaugă o serie de baze de depozitare – desfacere pentru produse industriale, agricole, alimentare, combustibili, materiale de construcţii, etc.

Zonele industriale compacte se dezvoltă în prezent în nord-est (industrie alimentară şi mai puţin prelucrarea lemnului) în sud (industrie prelucrătoare de metale şi lemn, depozite). În teritoriul zonelor de locuit se găsesc unele unităţi de industrie uşoară (confecţii, textile, încălţăminte, prelucrare lemn), prelucrare metale, precum şi mici baze de producţie şi ateliere din diverse domenii.

În total activităţile industriale ocupă 424,67 ha din intravilanul municipiului reprezentând 11,75%, din care:

� în Satu Mare – 405,47 ha � în Sătmărel – 4,42 ha � în trupuri izolate – 14,78 ha.

Principalele zone industriale sunt: − zona industrială nord-est – 102 ha – prelucrare lemn, mobilă, abator, fabrică de

bere, produse chimice, depozite, transporturi, ateliere mecanice, unităţi service, etc.)

− zona industrială sud-est – 90 ha – prelucrare lemn, construcţii de maşini, componente electrice, parcul industrial)


− zona industrială sud-vest – 170 ha – (industria construcţiilor, construcţii de maşini, prelucrări metalice, transporturi, ateliere mecanice, depozite de materiale şi produse agricole, industria alimentară – lapte, legume – produse chimice, depozite de carburanţi, unităţi de desfacere, ateliere service, etc.)

− unităţi industriale incluse în zonele de locuit – cca. 43,5 ha (confecţii, textile, tricotaje, fabrici şi ateliere de confecţii din lemn şi metal, prelucrare piei, depozite produse alimentare şi diverse materiale, fabrica de pâine, etc.)

− unităţi industriale situate în trupuri izolate – cca. 15 ha (prelucrare lemn, depozite de materiale, unităţi de service, baze de transport).

Majoritatea unităţilor industriale îşi desfăşoară activitatea pe vechi platforme supuse unor transformări, chiar reduceri de activitate, pe care spaţiile existente au fost închiriate altor firme şi care se găsesc înconjurate de zone de locuit unele chiar în apropierea centrului istoric al municipiului. Aspectul inestetic al acestor platforme contribuie la afectarea peisajului urbanistic. Aprovizionarea şi livrarea mărfurilor la unităţile aflate în zonele de locuit intensifică traficul rutier de mare tonaj în aceste zone, iar insuficienţa şi chiar lipsa locurilor de parcare amenajate duce la îngustarea arterelor de circulaţie sau chiar la blocarea temporară a acestora.

În cele mai multe cazuri activităţile desfăşurate sunt generatoare de poluare a diferiţilor factori de mediu, poluare care, din cauza apropierii de zonele de locuit, poate crea disconfort şi chiar poate afecta starea de sănătate a populaţiei.

Harta cu repartizarea zonelor industriale ale municipiului Satu Mare este anexată prezentului studiu.

2.4.3. Agricultura Suprafaţa unităţilor agricole şi silvice era de 136,66 ha, din care:

� 40,40 ha în Satu Mare � 4,32 ha în Sătmărel � 91,94 ha în trupuri izolate

Fermele agrozootehnice active în prezent sunt: − AGROMEXIM S.R.L. cu 422 capete bovine şi 555 capete cabaline, situată pe

platforma Drumul Careiului nr. 120 − AVE IMPEX S.R.L. cu total 500.000 păsări (pui),una dintre ferme situată pe

drumul Careiului − AGRODIM S.R.L. cu 106 bovine, 2 cabaline, situată în Balta Blondă (în sud,

spre localitatea Sătmărel) − AGROCOMPANY S.R.L. cu 100 capete bovine, situată în Balta Blondă (cu

sediul în Sătmărel) − PENETENCIARUL cu 79 capete bovine, situată pe str. Gh. Bariţiu.

În ultimii ani s-a redus foarte mult numărul fermelor agricole şi a celor agrozootehnice pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare. Cultivarea teenurilor agricole se face în microferme, iar creşterea animalelor în gospodăriile de tip rural.

2.4.4. Circulaţia Circulaţia rutieră

Prin poziţia sa geografică la limita extremă de nord-vest a teritoriului naţional, municipiul Satu Mare este prima localitate urbană pe cele două axe de circulaţie:

� vest-est dinspre Ungaria prin PCTF Petea � nord-sud dinspre Ucraina prin PCTF Halmeu

• Axa sud-nord, care asigură legătura între mările Egee şi Adriatică cu maea Baltică prin


Sofia sau Belgrad – Timişoara – Arad – Oradea – Satu Mare – Halmeu – Mucacevo – Lvov – Varşovia se desfăşoară pe traseul DN 19

• Axa est-vest, prin Suceava – Bistriţa – Dej – Baia Mare – Satu Mare – Petea – Nyiregyhaza – Budapesta se desfăşoară pe traseul DN 1C – DN 19A

Un alt traseu de interes naţional este DN 19A Cluj – Zalău – Satu Mare cu legătură spre Petea respectiv Halmeu.

Pe teritoriul intravilan al municipiului traseele drumurilor naţionale se desfăşoară pe străzile:

DN 19: drumul Careiului – pod Decebal – Bd. H. Coandă – str. Botizului (total 7,3 km) DN 19A: str. Uzinei – Bd. L. Blaga – str. Soarelui – pod Decebal – str. Corvinilor – str. A.

Iancu – str. Rodnei – str. Lăcrimioarei – str. A. Vlaicu (total 12,1 km). Jonţiunile acestor trasee între ele respectiv cu celelalte direcţii (drumuri judeţene spre

localităţile învecinate) se asigură exclusiv în intravilanul municipiului, în zona sa centrală (chiar centrul istoric) prin străzi de intres orăşenesc, majoritatea cu numai o bandă/sens sau chiar sens unic şi care traversează zone de locuit.

Intravilanul municipiului este de asemenea traversat de: - DJ 194 spre comuna Lazuri - DJ 194A spre comuna Micula - DJ 192 spre comunele Apa – Medieşu Aurit – Odoreu - DJ 193 spre comunele Satu Lung – Ardusat (din judeţul Maramureş) – Pomi – Valea

Vinului – Culciu – Păuleşti - DJ 193A spre comunele Socond – Homoroade (Amaţi) - DJ 193C spre comuna Viile Satu Mare - DJ 194 spre comunea Terebeşti (Sătmărel)

De asemenea teritoriul administrativ al municipiului este parţial traversat de:

- DJ 194C spre comunele Dorolţ – Lazuri – Botiz – Odoreu - DC 60 spre comunele Vetiş – Sătmărel

Principalele tipuri de artere de circulaţie care fac parte din trama stradală a municipiului sunt: • străzi de legătură – în general cu două benzi/sens care asigură relaţiile majore între zonele

funcţionale şi care preiau şi penetraţiile şi tranzitul. Lungimea totală a străzilor cu două benzi/sens însumează 17,4 km, aestea fiind Drumul Careiului, Bd. Cloşca, Bd. O. Goga, Bd. L. Blaga, Bd. Independenţei, Bd. H. Coandă, Bd. V. Lucaciu, Calea Traian, str. Prahovei, Bd. Lalelei, Bd. Mareşal Antonescu.

• străzi colectoare principale care preiau fluxurile de circulaţie din interiorul zonelor funcţionale, cu o bandă/sens

• străzi colectoare secundare şi străzi locale, unele cu sens unic (în special în zona centrală veche şi noile cartiere de blocuri)

În total reţeaua de străzi însuma, în 2007, o lungime de 193 km, din care 168 km sunt modernizate.

Transportul în comun este asigurat cu autobuzele pe 23 trasee şi autoturisme taxi. Circulaţia rutieră este realizată prin traversarea zonei centrale de către traficul rutier

major şi parţial chiar şi de tranzitul auto greu. În special în zona centrală, capacitatea de trafic este redusă.

Traversarea râului Someş se poate realiza numai pe două poduri care trebuie să asigure atât traficul local cât şi cel de tranzit şi care nu mai au capacitate suficientă pentru fluxurile actuale.

Numărul de parcări din municipiul Satu Mare este cu mult sub cel necesar (în spacial în zona centrală şi în cartierele de blocuri), ceea ce duce la ocuparea unei părţi din carosabil de către vehicolele parcate şi implicit la îngreunarea circulaţiei.


O parte din străzile municipiului nu sunt modernizate şi canalizate. Circulaţia feroviară Municipiul Satu Mare are asigurate legături pe cale ferată normală simplă (neelectrificată) cu:

� Carei (Tăşnad – Zalău – Jibou) – Oradea (Timişoara – Cluj Napoca) � Halmeu (Ucraina – Cehia – Polonia) � Baia Mare – Dej (Bistriţa – Cluj Napoca) � Negreşti Oaş

Traseul căii ferate traversează teritoriul administrativ şi teritoriul intravilan pe diracţia sud-nord, divizându-le în două părţi aptoximativ egale. Sunt asigurate trei gări de călători/marfă: Satu Mare (nord), Ferestrău (Satu Mare sud) şi Sătmărel. Din axa majoră a căii ferate, în cele două gări ale municipiului Satu Mare se desprind liniile ferate uzinale în zonele industriale nord şi sud. Traversarea municipiului de către calea ferată se face prin zone de locuit şi foarte aproape de centrul oraşului, ceea ce provoacă disconfort prin poluarea sonoră şi cu gaze de ardere. Pe teritoriul municipiul sunt numai trei pasaje rutiere denivelate: pe str. Soarelui, pe Bd. H. Coandă respectiv pe str. Fabricii, motiv pentru care, de asemenea, este îngreunat traficul rutier atât local cât şi cel de tranzit. Circulaţia aeriană

Municipiul Satu Mare are un aeroport de călători (cu statut internaţional) amplasat în sudul teritoriului administrativ la cca. 12 km de centrul localităţii şi dotat cu o aerogară nouă, modernă cu capacitate medie de operare şi o pistă betonată de cca. 3500 m lungime. Circulaţia pietonală Pe teritoriul intravilanului municipiului sunt rezervate câteva străzi exclusiv circulaţiei pietonale (în centru şi unele alei în cartierele de blocuri) care însumează numai 1,1 km. În restul teritoriului circulaţia pietonală este asigurată pe trotuare în mare parte nemodernizate, distruse de repetate lucrări de construcţii edilitare, în multe locuri foarte înguste (inclusiv pe podul Decebal). În unele locuri nu există pasaje pietonale pentru traversări obligate ale liniilor de cale ferată.

2.4.5. Situaţii de risc natural Principala arteră hidrografică o constiruie Someşul, orientat de la est la vest, al cărui

debit mediu multianual este estimat la 119 m3/s. Datorită pantei reduse şi debitului mare, albia minoră a Someşului, despletită şi meandrată, a suferit numeroase divagări în trecut, provocând inundaţii cu efecte distructive (ultima dintre ele, cu consecinţe deosebit de grave, inclusiv asupra municipiului Satu Mare, a avut loc în mai 1970). În prezent, cursul Someşului este canalizat în bună parte, rectificat şi îndiguit.

Reţeaua hidrografică secundară de pe teritoriul administrativ mai cuprinde pârâul Homorodul Vechi, cu afluentul său Mădăraş, parţial canalizat şi îndiguit, în partea sudică, trecând prin localitatea Sătmărel, respectiv Valea Balcaia, la limita cu comuna Vetiş, afluent pe dreapta al Crasnei.

Apar suprafeţe cu exces de umiditate şi băltiri datorită drenajului natural de suprafaţă şi subteran redus precum şi pânzei freatice aflate la mică adâncime (2-3 m), pe ambele părţi ale Someşului. Ca urmare, au fost efectuate numeroase lucrări hidroameliorative – o reţea densă de canale de desecare care necesită lucrări permanente de întreţinere (multe dintre ele fiind colmatate).


În intravilanul municipiului Satu Mare au existat câteva lacuri naturale (Minteu, Bercu), resturi ale unor vechi meandre părăsite ale Someşului.

Teritoriul municipiului Satu Mare nu este predispus fenomenelor alunecărilor de teren întrucât se situează în totalitate într-un relief tipic de câmpie, lipsit de energia de relief necesară desfăşurării acestora.

În municipiul Satu Mare, suprafaţa de teren expusă inundaţiilor cu asigurare de 1% însumează 549 ha, ceea ce reprezintă 4,0% din totalitatea teritoriului. Acest tip de inundaţie afectează o suprafaţă unitară în zona centrală, cu orientare generală E-V, în lungul râului Someş. Ea ocupă arealul dintre cele două diguri de pe malurile râului pe lăţimi de 100 – 1000 m. Harta zonelor cu risc la inundaţii este anexată prezentului studiu. Sunt prezente următoarele tipuri de risc generatoare de situaţii de urgenţă: • inundaţii, prin revărsările naturale ale cursurilor de apă, datorată creşterii debitelor sau

blocajelor, produse de gheţuri, plutitori, aluviuni şi avalanşe de zăpadă şi prin scurgeri de pe versanţi

• inundaţii provocate de accidente sau avarii la construcţiile hidrotehnice • fenomene meteorologice periculoase: ploi torenţiale, ninsori abundente, furtuni şi viscole,

depuneri de gheaţă, chiciură, polei, îngheţuri timpurii sau târzii, grindină şi secetă (hidrologică)

• poluările accidentale ale resurselor de apă de suprafaţă şi subterane

2.4.6. Arii naturale protejate Ariile naturale protejate reprezintă teritorii în care se află elemente sau ansambluri din

mediul natural cu valori unice şi reprezentative ce necesită protecţie şi conservare prin reglementări specifice de menţinere a calităţii, echilibru între intervenţie şi conservare şi de relaţii armonioase cu vecinătăţile.

Pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare se găsesc trei tipuri de arii naturale protejate, şi anume: − parcuri naturale − monumente ale naturii − arii de protecţie specială avifaunistică

Parcurile naturale sunt arii naturale protejate pentru a asigura protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura în timp a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică sau culturală cu o mare diversitate biologică. Managementul parcurilor naţionale are ca scop protejarea diversităţii habitatelor şi peisajului prin păstrarea folosinţelor tradiţionale ale terenurilor şi consolidarea activităţilor, practicilor şi culturii tradiţionale ale populaţiei locale.

Parcul Grădina Romei este un parc natural declarat ca arie naturală protejată de interes local prin HCJ nr. 153/2005. „Grădina Romei” este locul unde poposeau mai demult poştalionele. Pe locul acestei grădini se aflau multe gropi adânci, care au fost umplute cu pământ fertil şi s-au plantat apoi numeroşi arbori, unii de o impresionantă raritate. Parcul are o suprafaţă de 750 ari, fiind cel mai mare parc al oraşului. În 1901 aici s-a ridicat edificiul băii comunale, clădire ce se păstrează şi astăzi. Tot în 1901, pe dealul din incinta grădinii s-a ridicat un restaurant, în faţa căruia s-a amenajat un lac artificial mic, pe care orăşenii se plimbau cu bărcuţe. Lângă acesta erau două încăperi spaţioase, în care într-o vreme se ţineau baluri. Cele două încăperi au fost folosite şi de cei doi


pictori faimoşi ai oraşului, ca atelier: Aurel Popp şi Litteczky Endre. Aici a funcţionat şi fabrica de porţelan DAC a lui Aurel Popp. Grădina Romei avea şi un sistem de irigare care funcţiona cu energie electrică de la o staţie proprie.De asemenea, exista aici o plantaţie de puieţi, iar într-o vreme a funcţionat şi o mică grădină zoologică. Tot în incinta parcului se afla şi Casa de Tir, care a fost construită în 1847. Azi, aleile de platani şi tei înconjoară terenurile de joacă pentru copii.

Vegetaţia caracteristică parcului natural Grădina Romei, situat în partea centrală a municipiului, este: Platan - Platanus x hybrida ( Platanus x acerifolia) – Arbore de mărimea I , platanul atinge uneori până la 30 m. înălţime. Are o înrădăcinare puternică, iar scoarţa este caracteristică, exfoliindu-se în plăci mari, gălbui-cenuşii. Lemnul putrezeşte uşor, fiind însă asemănător cu fagul. Coroana are ramuri groase, lujeri brun-verzui, glabri, geniculaţi, cu un inel stipelar în jurul nodurilor. Mugurii sunt conici, depărtaţi de ax, la bază cu o cicatrice îngustă ca un guleraş. Frunzele sunt mari, de 12-25 cm. lungime, palmat lobate cu lobii triunghiulari, rar dinţaţi, cu sinusurile pătrunzând cam la o treime din jumătatea laminei. Florile sunt monoice, foarte mici şi grupate în inflorescenţe mari, globuloase. Fructul compus, o pluriachenă sferică, rămâne peste iarnă. La Platanus x hybrida fructele stau grupate câte două. Creşte viguros pe soluri fertile, chiar umede, având temperament de lumină. Rezistă bine la ger şi secetă. Prin portul deosebit şi în special pri coloraţia tulpinii, platanul este frecvent introdus în scop ornamental.. Frasin (Fraxinus excelsior) – este un arbore de 40 m înălţime şi peste 1 m în diametru. Înrădăcinarea se dezvoltă puternic lateral. Tulpina este dreaptă şi clindrică, cu scoarţă netedă în tinereţe, ce ulterior formează un ritidom mărunt crăpat, negricios. Lujerii sunt viguroşi, turtiţi în dreptul mugurilor, de culoare verde. Mugurii sunt negri, globuloşi şi mici, opuşi sau imperfect opuşi. Cei terminali sunt tetragonali şi mai mari. Frunzele au până la 40 cm, fiind imparipenat-compuse, cu 7-11 foliole sesile, ovat-lanceolate, acuminate, mărunt serate. Florile poligame nu au înveliş floral şi sunt grupate în panicule violet. Apar înainte de înfrunzire, din mugurii laterali. Fructele sunt samare cenuşiu-gălbui, oblong-lanceolate, trunchiate la vârf sau emarginate, cu aripioara decurentă până la bază. Frasinul este răspândit în aproape toată Europa. La noi apare din regiunile de câmpie până în cele montane, la circa 1400 m. Este o specie puţin pretenţioasă faţă de climă, dar faţă de sol manifestă exigenţe sporite. Vegetează în special pe soluri fertile, eutrofe, reavăn-jilave, profunde, afânate, unde constituie pâlcuri pure. În regiunile montane se comportă ca o specie xerofită, pe versanţi calcaroşi, formând şi aici mici arborete pure. Această adaptabilitate faţă de umiditatea solului a dus la diferenţierea a două ecotipuri: de luncă şi de calcar. Plop chinezesc (Populus simonii Carr) – este o specie originară din China nordică. Se cultivă în scop ornamental, de multe ori în aliniamente intravilane. Ajunge la înălţimi de 15 – 20 m, tulpina fiind dreaptă iar coroana îngustă, ovoidal- piramidală. Lujerii sunt uşor muchiaţi sau rotunzi, glabri, bruni-roşcaţi, foarte flexibili, cu muguri lungi recurbaţi puternic şi vâscoşi. Frunzele, de 5-10 cm lungime, sunt ovate sau obovate, pieloase, cu vârful acuminat şi baza cuneată până la rotunjită, pe dos verzui –albicioase cu luciu metalic. Castan porcesc (Aesculus hippocastanum L) – specie exotică, originară din Peninsula Balcanică şi Asia Mică, cultivată frecvent prin parcuri şi grădini . Este un arbore cu înălţime mare, până la 30 m, cu om tulpină scurtă, groasă, puternic ramificată. Coroana este deasă, globuloasă cu un aspect frumos. Frunzele sunt lung peţiolate, palmat – compuse, cu 5-7 foliole, de până la 20 cm lungime. Are o mare valoare ornamentală şi prezintă interes şi pentru fructele sale care conţin ulei, amidon şi saponine.


Salcia pletoasă, salcia plângătoare (Salix babylonica L) – specie originară din Iran şi nord-estul Chinei, se întâlneşte la noi numai ca arbore ornamental. Creşte până la 15 m înălţime, având ramurile şi mai ales lujerii foarte lungi, flexibili, gălbui, complet glabri şi lucitori, uneori ajungând până la pământ. Specie foarte decorativă, este frecvent utilizată prin grădini,parcuri, mai ales în locuri mai umede. Nuc american, nuc negru (Juglans nigra L) – originar din sud-estul Americii de Nord. Arbore cu talie mare, care atinge 40 – 45 m înălţime. Tulpina este dreaptă cu un ritidom adânc brăzdat, brun întunecat. Frunzele sunt imparipenat – compuse până la 40 cm lungime cu foliole mai numeroase. Este unul dintre cei mai valoroşi arbori exotici introduşi la noi în ţară atât în ceea ce priveşte lemnul cât şi valoarea sa ornamentală. Mesteacăn (Betula pendula Roth) – este răspândit de la ţărmurile Atlanticului până în Siberia apuseană şi în Altai. Depăşeşte rareori 25 m înălţime. Tulpina este zveltă cu o scoarţă albă, netedă cu epiderma ce se exfoliază circular în fâşii subţiri. Coroana este rară şi luminoasă, constituită din numeroşi lujeri pendenţi, supli, elastici. Frunzele sunt romboidale, glabre, lucitoare pe faţă, prinse pe peţioli de 2-3 cm lungime. Tei cu frunza mică (Tilia cordată Mill ) – se întâlneşte în majoritatea ţărilor europene, începând din zonele mediteraneene până în Scoţia şi Scandinavia, dincolo de 60 0 latitudine. Arbore cu înălţimea de până la 20 m şi diametre mari ce pot depăşi 1 m. Tulpina dreaptă, după 20 – 30 de ani dezvoltă un ritidom negricios, destul de gros şi îngust brăzdat longitudinal. Frunzele relativ mici de 5-7 cm lungime sunt subrotunde până la lat-ovate, cu baza cordată, uneori asimetric trunchiate sau rotunjite. Este un arbore melifer deosebit de apreciat şi cu un lemn care are multiple întrebuinţări. Catalpă (Catalpa bignonioides) – originar din America de Nord. În apropierea clădirii castelului se găsesc două exemplare remarcabile; înălţimea de 21 m. şi diametrul de 82 cm., respectiv 18 m şi 59 cm. Zada (Larix decidua) – este cel mai elegant arbore din ţara noastră făcând parte din familia Pinaceae (Abietaceae). Se remarcă nu numai prin înălţimea care ajunge la 50 m, cât mai ales prin simetria perfectă a ramurilor, care dau coroanei o formă deosebită, uşor de recunoscut. Se deosebeşte de celelalte conifere prin frunzele aciculare moi, caduce, dispuse pe lujeri scurţi în buchete de câte 30-40 exemplare. Zada (laricea) este singurul conifer cu frunze căzătoare din ţara noastră. Are conuri mici. Înfloreşte în mai-iunie. Spontan se întâlneşte în regiunea montană superioară, mai ales pe stâncile abrupte. Apare şi cultivat ca arbore ornamental în parcuri şi grădini publice, precum şi în plantaţii forestiere, pentru lemnul său fin de calitate superioară, uşor de prelucrat, bun la fabricarea mobilei.

Monumente ale naturii sunt arii naturale protejate pentru a asigura protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică, ştiinţifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice rare, endemice sau ameninţate cu dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi faunistice, fenomene geologice – peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apă, cascade, alte formaţiuni geologice şi elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Managementul monumentelor naturii se face după un regim strict de protecţie care asigură păstrarea trăsăturilor naturale specifice. Prin HCJ nr. 4/1995 au fost declarate monumente ale naturii pe teritoriul administrativ al municipiului:


• Salcâmul japonez (Sophora japonica L.f. pendula Zbl.)- pe malul drept al Someşului (Bd. Transilvania, în apropierea Palatului administrativ)

• Narcisa albă (Narcissus stellaris) care trăieşte în Pădurea Mare • Fluturele Deuterogonia pudorina care trăieşte în Pădurea Noroieni • Fluturele Everes alcetas care trăieşte în Pădurea Mare • Fluturele Chamaesphecia hungarica care trăieşte în Pădurea Mare

Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al căror scop

este de a conserva, de a menţine şi, acolo unde este cazul, de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice, desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice, mai ales a celor menţionate. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000. Natura 2000 este o reţea ecologică de arii protejate formată din arii speciale de conservare (Special Areas of Conservation, SAC) constituite conform Directivei 92/43/CEE privind Conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice (Directiva Habitate) şi din arii de protecţie specială avifaunistică (SPA) constituite conform Directivei 79/409/CEE referitoare la conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări). Este instrumentul principal al UE pentru conservarea biodiversităţii din Europa şi de asigurare a resurselor financiare necesare realizării acestui deziderat. Habitatele şi speciile prioritare sunt tipuri de habitate naturale şi specii aflate în pericol de dispariţie, pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate deosebită, datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.

Prin HG nr. 1284/2007 a fost declarată SPA „Lunca inferioară a Turului” (ROSPA0068) din care face parte Pădurea Noroieni situată pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare. Pădurea este situată la o distanţă de cca. 7 km de municipiul Satu Mare, componenţa ei fiind de: 71% stejar, 8% anin negru, 8% carpen, 5% plop euroamerican, 4% frasin, 2% jugastru, 1% paltin, 1% ulm de câmp. Pe suprafete reduse se află: plop negru, plop tremurator, stejar roşu, salcâm, arţar, tei, pin etc.

Pădurea Noroieni include suprafeţe experimentale pentru cercetări forestiere, de producere de seminţe şi conservare a genofondului forestier.

Fauna acestei zone este bogată, reprezentată prin mamifere mari: cerb, cerb lopătar, caprioară, mistreţ; specii de pasari pentru vânat: fazani.

Exista specii rare de fluturi: Endromis versicolora, Plusia chrysitis, Catephia alchymista. Se află în administraţia Consiliului Municipal Satu Mare.

Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale i în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică după cum urmează : • Zone strict protejate - având regimul de protecţie şi conservare a habitatului natural. • Zone tampon – cu rol de protecţie a zonelor strict protejate în care sunt admise activităţi

limitate de valorificare a resurselor. • Zone de reconstrucţie ecologică – în care se realizează măsuri de refacere a mediului

deteriorat. • Zone valorificabile economic – în care cu respectarea normelor ecologice se realizează

activităţi de valorificare a resurselor naturale în limita capacităţii de regenerare a acestora. Fişele de obiectiv pentru ariile protejate cu hărţile reprezentând zonele de protecţie sunt

anexate prezentului studiu.

Încă nu s-a declarat ca arie protejată de interes local, Pădurea Mare situată la 5 km N-V de municipiul Satu Mare. Această zonă are o suprafaţă de 385 ha. Pădurea Mare este o pădure


mixtă, predominant formată din stejar. Compoziţia arboretelui este reprezentată de: anin negru, carpen, frasin, jugastru, ulm, paltin. Aici trăieşte şi narcisa albă declarată monument al naturii, fapt care reclamă şi impune includerea acestei zone în ariile protejate. Dintre speciile faunistice se remarcă fauna de lepidoptere rare: Chamaesphecia hungarica, Everes alcetas declarate, de asemenea, monumente ale naturii.

2.4.7. Spaţii verzi şi zone de agrement Vegetaţia, element fundamental al mediului natural, constituie componenta principală a spaţiilor verzi. Prin intermediul spaţiilor verzi se realizează obiectivul de ameliorare a mediului înconjorător şi de armonizare a peisajelor antropice cu cele naturale, astfel încât să se creeze condiţii ambientale propice desfăşurării activităţilor sociale. Spaţiile verzi reprezintă o categorie funcţională în cadrul localităţilor sau aferentă acestora, în zona înconjurătoare, al cărei specific este determinat, în primul rând de vegetaţie şi în al doilea rând de cadrul construit, cuprinzând dotări şi echipări destinate activităţii cultural educative, sportive sau recreative a populaţiei. Aşezările urbane pot fi considerate sisteme ecologice complexe. Ele prezintă o interacţiune foarte puternică cu mediul. Există o tendinţă marcată ca sistemul urban şi cel productiv să se extindă asupra celor protective şi asimilativ-disipative, cu evidente consecinţe negative.

Suprafaţa de teren ocupată de zone verzi, terenuri sportive şi zone de agrement public (inclusiv diguri şi zone plantate de protecţie), din teritoriul administrativ al municipiului este de 264 ha. Această suprafaţă asigură un total de cca. 23 m2 spaţii verzi pentru un locuitor ceea ce este sub valoarea ţintă a acestui indice de 26 m2, ceea ce trebuie atinsă până în 2013 conform modificării ce se intenţionează asupra legii mediului. Parcuri

Parcurile sunt spaţii verzi, cu suprafaţa de minimum 1 ha, special amenajate care servesc nu numai pentru odihnă şi recreere ci şi pentru manifestări culturale şi sportive. Parcurile cuprind în perimetrul lor, plantaţii de arbori şi arbuşti şi diverse specii de plante decorative.

În municipiul Satu Mare parcurile ocupă o suprafaţă de 170834 m2, din care: Grădina Romei cu 68886 m2, Parcul Cloşca cu 25000 m2, Parcul Libertăţii cu 19634 m2, Parcul Vasile Lucaciu cu 18776 m2, Parcul Micro 17 (UFO) cu 26000 m2, Parcul Liniştii (Micro 16) cu 19145 m2. Scuaruri

Scuarurile reprezintă o categorie importantă de spaţii verzi, cu suprafaţa mai mică de 1 ha, cu acces nelimitat, intens traversate de vizitatori, care sunt mai răspândite în cadrul oraşelor şi răspund nevoilor de odihnă, având şi un rol decorativ. Vegetaţia din cadrul scuarurilor este formată din arbori, arbuşti, precum şi din plante decorative şi este dispusă în grupuri de-a lungul aleilor. Scuarurile se găsesc şi în zona blocurilor, acestea facilitând trecerea de pe o stradă pe alta. Aleile sunt în general pavate cu pietriş, iar vegetaţia este dispusă de o parte şi de alta a lor. În municipiul Satu Marescuarurile ocupă o suprafaţă de 57680 m2, din care cele mai importante sunt: Viitorului cu 5092 m2, Titulescu cu 5678 m2, Eroii Revoluţiei cu 8444 m2, George Boitor cu 5040 m2, Brânduşa cu 5040 m2, Mic cu 5230 m2, Turnul Pompierilor cu 5100 m2, Soarelui cu 4500 m2, A.N.I. cu 2000 m2, Bălcescu cu 220 m2, Coşbuc cu 200 m2, A. Vlaicu cu 3500 m2, Insule Spitalul Judeţean cu 4500 m2, Odobescu cu 900 m2, Botizului cu 1836 m2, Arinului cu 400 m2. (Datele referitoare la suprafaţa parcurilor şi scuarurilor sunt cele deţinute de APM Satu Mare).


Situaţia principalelor parcuri ale oraşului este: • Parcul Libertăţii cuprinde alei interioare cu zone verzi şi arbuşti ornamentali, dintre care cele

mai importante şi plăcute sunt magnoliile albe. Este înconjurat de o reţea de arbori care feresc, într-o oarecare măsură, interiorul de poluarea datorată circulaţiei rutiere foarte intense din jur. Este bine dotat, cu vagetaţia în stare bună, dar suprafaţa fiind redusă este afectat de circulaţia din jur.

• Grădina Romei este cel mai mare parc din municipiul Satu Mare, cea mai importantă zonă verde, care este populată cu arbori mari, platani şi tei, având şi o raritate botanică doi arbori Pterocarya originari din China. Din fondul de arbori au fost extrase o serie de exemplare valoroase care s-au uscat, fiind înlocuite cu specii comune, scăzând astfel valoarea botanică şi estetică a parcului. Dotările iniţiale ale grădinii s-au deteriorat, fiind planificată şi în curs de realizare înlocuirea şi diversificarea lor treptată. În Grădina Romei este un lac cu fundul şi malurile pavate care în prezent este colmatat. Lacul a fost amenajat fără să fie rezolvată alimentarea cu apă şi evacuarea apei, motiv pentru care toate frunzele de pe copacii din jur, precum şi pulberile rămân şi se depun ducând la colmatare.

• Parcul din B-dul Vasile Lucaciu, delimitat de cele două sensuri de circulaţie ale acestei artere rutiere, dispune de o vegetaţie bogată şi variată, dar forma de patrulater, relativ îngust, nu-l fereşte de efectele negative ale traficului intens de pe această stradă.

• Parcul din Bd. Cloşca are situaţie similară fiind situată între cele două sensuri de circulaţie ale acestei străzi şi a fost afectată de lucrările de construire ale unei biserici, ajungând abia în prezent să se facă încercări de reabilitare a anumitor zone ale sale.

• Parcul Liniştii şi cel din Micro 17 sunt parcuri relativ noi în care vegetaţia nu este încă maturizată (în special arborii) şi necesită îngrijire şi amenajare permanentă.

Zona de agrement Someş, pe vremuri îngrijită şi bine dotată, azi nu mai satisface nevoile

locuitorilor oraşului. Sunt necesare măsuri de sistematizare pentru o mai bună compartimentare funcţională şi asigurarea dotărilor adecvate unei zone de agrement, respectiv pentru exploatarea la nivel corespuzător al potenţialului balnear. În prezent această zonă a fost dată în concesiune şi se desfăşoară lucrări de amenajare.

Zona de agrement Noroieni este rămasă ca pădure cu puţine locuri amenajate. Zona cu un foarte bun potenţial de agrement ar necesita ar necesita conservare, îngrijire şi amenajare. Zone umede în perimetrul şi în jurul municipiului

Zonele umede de pe teritoriul municipiului Satu Mare sunt reprezentate prin lacurile de agrement abandonate (Pescăruş şi Cubic), unele canale de desecare şi mlaştini. Ultimele atât de afectate de factorul antropic încât nu mai pot fi readuse la o stare ecologică acceptabilă.

Din cauza depozitării ilegale a deşeurilor şi unor deversări necontrolate în aceste zone, flora şi fauna prezentă este caracteristică terenurilor abandonate, fiind invadate de buruieni, rozătoare şi insecte dăunătoare.

Majoritatea zonelor umede ce însoţeau Someşul, au fost eliminate în urmă cu 30.40 ani, prin lucrările de îndiguire şi desecare efectuate. Ar putea fi salvate ca zone mlăştinoase unele suprafeţe din lunca Someşului aflate în perimetrele Sătmărel şi Aeroport, cu o floră şi faună amfibie interesantă.

2.4.8. Albia majoră a râului Someş În prezent albia majoră a râului Someş din teritoriul administrativ al municipiului Satu

Mare este inclusă în suprafaţa spaţiilor verzi cu funcţiuni de agrement şi recreere a oraşului. Cu toate acestea, starea actuală a albiei majore corespunde numai în puţine zone realizării acestor funcţiuni, datorită lipsei amenajărilor necesare.


Lucrări de amenajare Someş

Amenajările existente pe râul Someş au fost executate ca urmare a necesităţii rezolvării pe întreg bazinul a deficienţelor evidenţiate şi create de inundaţiile catastrofale din anul 1970 şi au constat din lucrări de apărare diguri, lucrări de evacuare a debitelor din desecări.

Lucrările au cuprins supraînălţarea digurilor râului Someş pe ambele maluri aval oraş Satu Mare (cu refacerea şi supraînălţarea digurilor, cota coronamentului digurilor este cu 1,0 m deasupra viiturii din 1970, corespunzător debitului de 1%), precum şi supraînălţarea digurilor râului Someş pe ambele maluri amonte oraş şi apărarea oraşului Satu Mare (cu executarea de diguri de apărare cu asigurarea max. 1% plus 1,0 m garda în oraşul Satu Mare pe mal stâng până amonte de localitatea Cărăşeu pe mal drept supraînălţare a digurilor existente până la Culciu Livada.

Odată cu finalizarea supraînălţării digurilor, fiind asigurată protecţia împotriva inundaţiilor, a apărut o problemă legată de posibilităţile de acces pe diguri pentru întreţinerea lor şi intervenţia în situaţii de ape mari sau poluări accidentale.

În baza legislaţiei actuale (Legea Apelor nr. 107/1996 cu modificările ulterioare) în scopul asigurării stabilităţii şi integrităţii digurilor se interzice circulaţia vehiculelor pe coronamentul digurilor dar este permisă circulaţia cu vehicule sau trecerea animalelor pe diguri prin locuri special amenajate pentru astfel de acţiuni. Digurile de apărare pe râul Someş sunt în domeniul public al statului român date în administrare Administraţiei Naţionale “APELE ROMÂNE”, Direcţia Apelor Someş-Tisa prin Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare. Conform Ordonanţei Guvernului nr. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, administraţiilor locale le revin sarcini legate de întreţinerea şi igienizarea cursurilor de apă pe teritoriul administrativ.

Pentru rezolvarea problemelor actuale s-au iniţializat lucrări de amenajare la coronamentul digurilor de apărare mal drept, mal stâng al râului Someş între graniţa cu Ungaria şi limita intravilan Satu Mare. În acest fel se vor realiza următoarele: − facilitarea efectuării lucrărilor de intreţinere şi reparaţii a digurilor − sporirea eficacităţii acţiunilor operative de apărare împotriva inundaţiilor şi a poluărilor

accidentale − satisfacerea cerinţelor locuitorilor din zonă, îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie pietonală şi cu biciclete între localităţi

− practicarea şi dezvoltarea turismului Realizare acestor deziderate se conectează cu obiectivele proiectului cu tema “Pe Someş

pe apă şi pe două roţi” ini ţiat la Nyiregyhaza. Lucrările de amenajare propuse cuprind realizarea asfaltării coronamentului digurilor pe

tronsonul frontieră – zona municipiului Satu Mare pe ambele maluri ale râului Someş. Învelişul asfaltic rezolvă circulaţia pietonală şi cu biciclete între localităţile Dara – Satu Mare pe malul drept şi Oar – Vetiş – Satu Mare – Păuleşti pe malul stâng, pe o rută mai scurtă decât calea rutieră existentă. De învelişul asfaltic proiectat se vor lega rampele şi drumurile de acces către terenurile din albia minoră şi din incinta apărată.

Porţiunile de racordare la dig vor fi astfel executate încât utilajele de întreţinere sau cele de intervenţie în caz de apărare să poată urca cu uşurinţă. Circulaţia altor categorii de vehicole este strict interzisă, în acest sens rampele sunt închise din ambele sensuri cu bariere drepte. Pe rampe se va executa un înveliş special pentru separarea noroiului de pe roţi. Astfel se va rezolva accesul uşor pe dig al utilajelor de întreţinere şi intgervenţii în caz de apărare împotriva inundaţiilor. Pe lângă aceste posibilităţi, râul Someş prezintă un uriaş potenţial de amenajare în scop de relaxare şi agrement. Fiind o axă importantă care traversează oraşul de la est la vest, aproximativ la mijloc, prezintă accesibilitate pentru toţi locuitorii acestuia.

Asemenea posibilităţi ar putea fi:


� refacerea vegetaţiei caracteristice în toate zonele din interiorul digurilor � realizarea unei perdele vegetale pentru a despărţii zonele industriale şi altele care

degradează peisajul riveran şi care se găsesc în vecinătatea digurilor. Acestea ar contribui şi la protejarea calităţii factorilor de mediu, reducând poluarea, asigurând un microclimat corespunzător.

� amenajarea de spaţii de sport şi recreere � curăţirea albiei propriu zise şi relaizarea unor amenajări adecvate pentru a asigura

condiţii de plimbare cu barca sau cu vaporaşe, funcţiuni care în secolul trecut încă au fost îndeplinite. Aceste lucrări ar contribui şi la uniformizarea curgerii, împiedicarea depunerii de sedimente şi impurităţi, respectiv posibilităţi mai bune de regenerare a calităţii apei şi a ecosistemelor caracteristice râului Someş

Date hidrologice

Datele hidrologice care stau la baza calcululelor hidraulice pe râul Someş ţin seama de viitura din 1970, respectiv proiectele ulterioare de amenajare a digurilor.

Pentru asigurările caracteristice, debitele râului Someş la Satu Mare în regim îndiguit cu incinta Aluniş-Potău şi submersibile peste asigurarea de 5% sunt următoarele:

- Q0,1% = 5400 m3/s - Q0,5% = 3900 m3/s - Q1% = 3500 m3/s - Q2% = 3000 m3/s - Q5% = 2400 m3/s - Q10% = 1950 m3/s

Datele furnizate de Serviciul de Hidrologie din cadrul Direcţiei Apelor Someş-Tisa în anul 2008: - Q1% = 3180 m3/s - Q0,5% = 3620 m3/s


3. CALITATEA FACTORILOR DE MEDIU ÎN ZONA MUNICIPIULUI SATU MARE

Pentru caracterizarea stării actuale a calităţii factorilor de mediu în municipiul Satu Mare

s-au utilizat datele furnizate de serviciul de monitorizare a Agenţiei pentru Protecţia Mediului Satu Mare. Sistemul de supravegherea a calităţii mediului implică o reţea de monitorizare a tuturor factorilor de mediu (apă, aer, sol, vegetaţie). Acestă reţea a fost aleasă în aşa fel încât să urmărească efectul cumulat al industriei, traficului, a rampei de depozitare a deşeurilor, a încălzirii spaţiilor de locuit şi comerciale.

De asemenea calitatea factorului de mediu ape este urmărită prin serviciul de monitoring al S.G.A. Satu Mare, care recoltează probe din apele de suprafaţă, apele subterane (foraje de observaţie şi fântâni) şi efluenţii de la diferite surse de poluare.

3.1. Factorul de mediu ape Factorul de mediu ape este compus din:

- apele de suprafaţă (râu, pârâuri, canale, lacuri artificiale) - apele subterane (putem aminti: apele freatice utilizate pentru irigaţii, apele subterane de

medie adâncime pentru alimentarea cu apă potabilă, apele subterane de mare adâncime – termale)

Apele de suprafaţă

Suprafaţa luciilor de apă este de 62,10 ha, reprezentând 1,49% din totalul intravilanului, din care 51,60 ha în Satu Mare, 3,0 ha în Sătmărel şi 7,5 ha în trupuri izolate. Principalele suprafeţe acoperite cu apă sunt:

� râul Someş, cu o lungime de 7 km în traversarea municipiului � canalul Homorod, care traversează localitatea Sătmărel pe cca. 2,5 km lungime � lacuri artificiale, toate în foste cariere de argilă (Pescăruş, Solidarităţii „Cubic”,

Noroieni) � canale de desecare

Apele subterane

Acviferul freatic se găseşte la adâncimi de la 1m până la 10 m în funcţie de zonă (prezentate la capitolul cu privire la solurile de pe teritoriul municipiului) şi în funcţie de cantitatea de precipitaţii.

3.1.1. Sistemul de alimentare cua apă a municipiului Satu Mare Captarea

Sursele de captare ale apei potabile sunt subterane: - frontul de captare Mărtineşti – Micula - frontul de captare Grădina Romei.

Instalaţiile de captare autorizate cuprind 64 foraje de medie adâncime amplasate la o distanţă de câte 250-300 m între ele, din care 25 în exploatare, pe frontul de captare Mărtineşti – Micula, respectiv 8 foraje de medie adâncime, din care 3 exploatare la Grădina Romei.

Cele 72 de puţuri au o capacitate totală de 5.040 m3/oră, debitul exploatat fiind de 1169 m3/oră.


Tratarea apei Tratarea apei potabile se face în cele două uzine de apă

- Uzina de apă din Mărtineşti, Calea Odoreului nr. 57, recent retehnologizat. Are o capacitate instalată de 40,996 mil. m3/an şi o capacitate în exploatare de 8,962 mil. m3/an. Operaţiunile tehnologice la tratarea apei în uzină sunt următoarele:

� captare � aerare � filtrare � înmagazinare � clorinare � pomparea apei

Operaţiunile secundare sunt: � recuperarea şi înmagazinarea apei de spălare � tratarea apei de spălare cu reactivi (sulfat de aluminiu şi var) � recircularea apei de spălare � evacuarea şi depozitarea nămolului � deshidratarea nămolului pe paturi de uscare nămol (sunt 5 platforme de uscare cu

o suprafaţă totală de 1.000 m2). - Uzina de apă din Grădina Romei, amplasată în Satu Mare, pe strada Crişan nr.13-17. Are

o capacitate instalată de 3,154 mil. m3/an şi o capacitate în exploatare de 1,281 mil. m3/an. Operaţiunile tehnologice la tratarea apei în uzină sunt următoarele:

� capatare � aerare � filtrare � inmagazinare � clorinare � pomparea apei

Rezervoare de înmagazinare Rezervoarele de înmagazinare pentru apă sunt:

� rezervor de înmagazinare a apei potabile cu un volum de 31.000 m3 amplasat la uzina Mărtineşti

� rezervor de înmagazinare a apei potabile cu un volum de 4.000 m3 amplasat în Grădina Romei

� rezervor de înmagazinare a apei potabile cu un volum de 10.000 m3 amplasat în staţia Fagului

Apa pentru stingerea incendiilor are un volum intangibil de 9.500 m3. Reţeaua de distribuţie

Reţeaua de distribuţie a apei potabile în municipiul Satu Mare are o lungime totală de 173,3 km şi este realizată în sistem inelar, cu reţele în ramificaţie în zonele periferice ale municipiului. Sunt 3 staţii de pompare cu capacitate totală 2765 m3/h, la presiuni de lucru 2 - 2,5 bar, respectiv 18 staţii de ridicare presiune (hidrofor) cu capacitate totală de 1.200 m3/ora. Dimensionarea şi instituirea zonelor de protecţie sanitară pentru sistemul de alimentare cu apă a municipiului Satu Mare, conform HG nr. 101/1997


Zone de protecţie În jurul surselor de apă, lucrărilor de captare, construcţiilor şi instalaţiilor de alimentare

cu apă potabilă se instituie zone de protecţie sanitară şi perimetre de protecţie hidrogeologică, în conformitate cu art. 5, alin. (1) din Legea apelor, în scopul prevenirii pericolului de alterare a calităţii acestora. • Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul obiectivelor unde este

interzisă orice folosinţă sau activitate care, punând apa în contact cu factorii externi, ar putea conduce la contaminarea sau la impurificarea acestora. Pentru sursele de alimentare cu apa din subteran, zona de protecţie sanitară cu regim sever se extinde în toate direcţiile în jurul punctului de prelevare a apei – foraj sau dren – şi în sensul amonte, pe direcţia de curgere a fluxului subteran pentru izvoare.

• Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei. Limitele zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie vor fi marcate prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea: zona de protecţie sanitară.

• Perimetrul de protecţie hidrogeologică, cel mai îndepărtat de punctul de prelevare a apei, limitrof zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţie are rolul de a asigura protecţia faţă de orice substanţe greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.

Mărimea zonelor de protecţie pentru captările de apă ale municipiului Satu Mare

Zona de protecţie sanitară Perimetrul hidrogeologic regim sever regim restricţii propus

Specificaţii

calculat propus calculat propus calculat

Total Zona A Zona B amonte max. 46,0 50,0 max.157,0 aval 16,93 20,0

Foraje

lateral 16,93 20,0 179,5

200 max.439,27 450 350 100

amonte

max. 36,0 50,0 154,0

aval

16,93 20,0

Grupul1 P3-P16 P57-P65 F2 bis-F5

lateral 16,93 20,0 136,0

160 max.439,27 450 350 100

amonte max. 40,5 50,0 157,0 aval 16,93 20,0

Grupul2 P17- P36 lateral 16,93 20,0

179,5 200 max.391,11 400 300 100

amonte max. 46,0 50,0 84,5 aval 16,93 20,0

Grupul3 P37-P56 lateral 16,93 20,0

73,5 100 max.431,56 450 350 100

Conform HG nr. 101/1997 mărimea zonelor de protecţie sanitară pentru sistemul de alimentare cu apă este: ♦ staţii de pompare ...................................................................... 10 m ♦ instalaţii de tratare a apei.......................................................... 20 m ♦ rezervoare îngropate................................................................. 20 m ♦ conducte de aducţiune .............................................................. 10 m ♦ reţele de distribuţie ..................................................................... 3 m


Cantitatea de apă potabilă extrasă şi utilizată în municipiul Satu Mare a fost în anii trecuţi de:

Cantitatea de apă (mii m3) Denumire 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Apă potabilă distribuită

13356 9306 7667 7819 7229 6292

Cantitatea de apă potabilă distribuită are o tendinţă accentuată de scădere ca urmare a retehnologizării captării, aducţiunilor şi staţiei de tratare (în cadrul unui program ISPA) precum şi a reducerii puternice a unor activităţi industriale şi raţionalizarea consumului în cazul altora.

Apele geotermale sunt extrase de la adâncimi de cca. 2000 m, având temperaturi la gura sondei de 55-65°C şi debite de peste 100 mc/zi.

3.1.2. Starea actuală a factorului de mediu apă Apele de suprafaţă Calitatea apelor râului Someş este afectată de:

deversarea apelor uzate rezultate de la staţia de epurare a municipiului Satu Mare activităţile din amonte de municipiul Satu Mare, atât din marile unităţi industriale din Cluj

Napoca, Dej, Jibou, Baia Mare, etc. (fie prin deversări directe, fie prin intermediul afluenţilor)

� deversările din localităţile riverane lipsite de canalizare şi staţii de epurare � infiltraţiile în sol datorate unor activităţi agrozootehnice desfăşurate pe malurile

Someşului � depozitarea necontrolată a deşeurilor � poluanţii atmosferici depusi la nivelul solului, antrenaţi de infiltrarea apelor de

precipitaţii Ca urmare a activităţilor desfăşurate în municipiul Satu Mare, calitatea apelor râului

Someş este influenţată în primul rând de evacuarea apelor uzate după trecerea prin staţia de epurare a municipiului.

Apele uzate menjere şi cele industriale, precum şi cele pluviale colectate de pe raza municipiului Satu Mare sunt transportate prin reţeaua de canalizare în sistem unitar în proporţie de 88% (o parte este în sistem divizor – zona Micro 17 – cu evacuarea apelor de precipitaţii direct în râul Someş) la Staţia de epurare a oraşului după epurare fiind evacuate în Someş. Staţia de epurare este de tip mecano-biologică şi are o capacitate de 950 l/s. Indicatorii de calitate a apelor uzate evacuate din staţia de epurare a municipiului Satu Mare sunt continuu monitorizate de laboratorul acreditate al S.C. Apaserv S.A. Satu Mare precum şi de S.G.A. Satu Mare. Nu au fost constatate depăşiri ale valorilor limită pentru indicatorii apelor uzate evacuate, impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor.

Calitatea apelor râului Someş este monitorizată permanent de C.N. Apele Române S.A. – S.G.A. Satu Mare în aval de municipiu (secţiunea Dara) realizând încadrarea în categoria de calitate conform Ordinului MMGA nr. 161/2006

Apele canalului Homorod sunt vulnerabile fiind puternic afectate de activităţile din zonă şi datorită debitului foarte variabil, foarte dependent de cantitatea precipitaţiilor, indicatorii de calitate pot arăta variaţii foarte mari. Canalul Homorod traversează localitatea Sătmărel şi zona de sud a teritoriului administrativ, zone lipsite de canalizare. Calitatea apelor canalului Homorod poate fi influenţată de apele colectate din canalele de desecare din zonă care au fost puternic afectate de:


� deversări neautorizate � infiltraţii în sol a produselor petroliere (în special datorate activităţilor din zona Gării

Ferestrău) � deversarea apelor excedentale datorate precipitaţiilor abundente din anumiţi ani � depozitări ilegale de deşeuri, chiar şi în „văile” canalelor de desecare

Calitatea apelor Homorodului Vechi este monitorizată de C.N. Apele Române S.A. – S.G.A. Satu Mare în aval de localitatea Sătmărel (amonte Păulian) realizând încadrarea în categoria de calitate conform Ordinului MMGA nr. 161/2006. Prin Ordinul MMGA nr. 161/2006 sunt stabilite 5 categorii ecologice pentru râuri şi lacuri naturale, pe baza elementelor de calitate biologice, hidromorfologice, chimice şi fizico-chimice. Categoriile ecologice sunt următoarele:

I – foarte bună II – bună III – moderată IV – slabă V – proastă

Încadrarea în categorii ecologice pe baza elementelor de calitate monitorizate şi globală în anul 2007 a fost:

Încadrarea în categoria de calitate pentru: Grupa de indicatori Râul Someş Homorodu Vechi

Regimul termic şi acidifiere I I Regimul oxigenului II - Nutrienţilor II I Salinitate II - Poluanţi toxici specifici de origine naturală

III -

Substanţe toxice organice I - Calitatea globală III I Clasificare din punct de vedere microbiologic

V -

În anul 2008 monitorizările au fost efectuate trimestrial, cu următoarele rezultate:

Încadrarea în categoria de calitate pentru: Grupa de indicatori Râul Someş Homorodu Vechi

Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV Pe întreg anul 2008 Regimul termic şi acidifiere I I I I I Regimul oxigenului II II III II - Nutrienţilor II I II I I Salinitate II I I II - Poluanţi toxici specifici de origine naturală

I II II I -

Substanţe toxice organice II II II I - Calitatea globală II II III II I

Se constată o îmbunătăţire a calităţii apelor râului Someş în anul 2008, mai puţin în perioada de vară (probabil datorată debitului redus din cauza unor perioade secetoase). Apele subterane

Caracterizarea calităţii apelor freatice are la bază analizarea indicatorilor generali care se referă la regimul nartural al chimismului apelor subterane precum şi a indicatorilor specifici datoraţi unor eventuale surse de poluare.


Detaliind indicatorii fizico-chimici, aceştia pot fi grupaţi conform Legii 458/2002, modificată şi completată în 2004, în următoarele categorii:

- parametrii indicatori: pH, oxidabilitate, conductivitatea electrică, NH4, Dtot, Cl, Fe, Mn, Na, SO4, Zn.

- parametrii chimici: NO2, NO3, CN, Cd, Crtot, Cu, Ni, Pb. - parametrii microbiologici: Bacili coli totali şi streptococi fecali.

Calitatea apelor subterane este monitorizată de Laboratorul S.G.A. Satu Mare, respectând un program de prelevare a probelor din forajele de observare de pe întreg teritoriul judeţului Satu Mare. În urma centralizării rezultatelor analizelor efectuate s-au constatat depăşiri în următoarele cazuri:

Perioada Forajul Indicatorul depăşit F1/II Satu Mare pH iulie 2007 F7 Satu Mare CCOMn FE 28 Mărtineşti pH slab acid, oxigen dizolvat august 2007 FE 44 Mărtineşti pH slab acid, oxigen dizolvat F1 Noroieni oxigen dizolvat F1 Satu Mare pH, oxigen dizolvat F7 Satu Mare oxigen dizolvat FE 28 Mărtineşti oxigen dizolvat

Trim. II, 2008

FE 44 Mărtineşti pH, oxigen dizolvat F1 Satu Mare oxigen dizolvat Trim IV, 2008 F7 Satu Mare oxigen dizolvat, Pb, Fe, Mn

Calitatea apelor freatice este urmărită de S.G.A. Satu Mare şi prin monitorizarea a doua

fântâni din zona Rampei de depozitare deşeuri a municipiului Satu Mare (str. Odoreului nr. 118 – la 100 m distanţă faţă de depozit şi str. Odoreului nr. 80). Prin comparare cu Legea 458/2002, modificată şi completată în 2004, privind calitatea apei potabile au fost semnalate depăşiri ale limitei parametrilor indicatori: cea mai mare încărcare a CCOMn prezentând fântâna din str. Odoreului nr. 118, asociată cu depăşiri ale indicatorilor chimici amoniu şi azotaţi la toate recoltările din lunile aprilie, iulie şi noiembrie. Această fântână a prezentat depăşiri ale valorii pH-ului şi conţinutului de metale grele Pb şi Cd. Depăşiri la aceleaşi tipuri de indicatori au fost constatate şi în cazul fântânii de pe str. Odoreului nr. 80.

Influenţa depozitării deşeurilor în municipiul Satu Mare asupra acviferului freatic este urmărită şi prin monitorizarea (probe prelevate de 3 ori pe anul 2007) calităţii apelor din cele 7 foraje de observare din jurul Rampei de depozitare deşeuri. Au fost semnalate depăşiri faţă de valorile admise la indicatorii: amoniu, ortofosfaţi şi CCOMn la toate cele 7 foraje.

Calitatea apei potabile cu care este aprovizionat municipiul Satu Mare (apă subterană de medie adâncime) este urmărită prin investigaţiile efectuate de Autoritatea de Sănătate Publică. În urma investigaţiilor efectuate în anul 2007, s-a constatat corespondenţa calităţii apei potabile captate cu standardul de potabilitate cu excepţia unor depăşiri faţă de limitele admise la indicatorii fier şi mangan (acestea sunt eliminate în staţiile de tratare a apei potabile înainte de distribuţie). Nu au fost semnalate cazuri de contaminare microbiologică.

3.1.3. Concluzii asupra calităţii factorului de mediu ape Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă de pe teritoriul municipiului Satu Mare

efectuată de S.G.A.-Satu Mare arată că râul Someş are o tendinţă de îmbunătăţire în ultimii ani,


la care contribuie probabil restângerea activităţilor economice din amonte sau întroducerea unor tehnologii “curate” cu un rad ridicat de reutilizare a apei, dar şi retehnologizarea sistemului de colectare a apelor uzate şi a staţiei de epurare din municipiu (nu este încă finalizată).

Apele freatice din zona Satu Mare prezintă depăşiri ale valorilor limită în special la indicatorul oxigen dizolvat, dar în unele cazuri şi la pH şi conţinotul de metale grele. Cele mai afectate sunt apele freatice din zona depozitului de deşeuri al municipiului din cauza infiltraţiilor şi exfiltraţiilor de apă prin stratul de deşeuri depozitate şi a transformărilor chimice şi biochimice ale acestuia.

Apele subterane de medie adâncime, captate pentru aprovizionarea cu apă potabilă a municipiului corespund calitativ normativelor în vigoare.


3.2. Factorul de mediu aer În aer se dispersează poluanţi proveniţi din surse artificiale şi naturale. Cei mai numeroşi

mai periculoşi poluanţi provin din activităţile industriale, transporturi, agrotehnica şi zootehnia intensivă. În municipiul Satu Mare cantităţile cele mai mari de poluanţi pentru aer provin din procesele de combustie industrială, casnică şi de trafic. Poluanţii caracteristici proveniţi din procesele de ardere s-au schimbat în ultimii ani datorită modificării combustibililor utilizaţi, în sensul că nu se mai folosesc combustibilii solizi (cărbune) şi lichizi (păcura) ci aprope integral s-a trecut pe combustia gazului metan. Astfel s-a redus mult conţinutul de dioxid de sulf, chiar şi conţinutul de oxizi de azot al efluenţilor din zonele industriale. În acelaşi timp, intensificarea traficului, înmulţirea vehicolelor din circulaţia rutieră cauzează creşterea emisiilor de compuşi organici volatili şi a substanţelor oxidante la nivelul solului, respectiv a conţinutului de metale grele în pulberile din aer.

O altă problemă a calităţii aerului este datorată amoniacului degajat în zona Rampei de depozitare deşeuri, care de multe ori depăşeşte limitele admise de standardele în vigoare. În perioadele mai călduroase de asemenea apare în aer o cantitate crescută de amoniac, care provine din sol ca urmare a încălzirii acestuia şi apariţiei proceselor metabolice microbiene. Amoniacul este spălat din aer de apele de precipitaţii sub formă de săruri de amoniu ajungând pe şi, prin infiltraţii, în sol.

Poluarea atmosferică are oricum puternice implicaţii şi asupra poluării solului prin depunerea/absorbţia poluanţilor, prin apele de precipitaţii, prin radiaţiile ultraviolete cu influenţă asupra microflorei solului. Controlul calităţii aerului este conceptul ce defineşte procesul de observare şi măsurare cantitativă, calitativă şi repetitivă a concentraţiei unuia sau mai multor constituente din aer. Datele obţinute din reţeaua de supraveghere şi sistemul de control permit identificarea zonelor poluate şi luarea rapidă a măsurilor strategice şi tactice de combatere a poluării şi de prevenire a accentuării acesteia. Reţeaua de supraveghere a calităţii aerului este astfel aleasă încât să urmărească efectul cumulat al industriei, traficului, a încălzirii spaţiilor de locuit şi comerciale. Repartizarea reţelei de monitorizare a calităţii aerului în Satu Mare este prezentată anexat. Calitatea aerului este urmărită prin: − determinarea poluanţilor gazoşi în imisie în cinci staţii de recoltare a probelor pentru care se

urmăresc următorii indicatori: � conţinutul de amoniac al aerului � conţinutul de dioxid de sulf al aerului � conţinutul de oxizi de azot (exprimat ca NO2) al aerului � conţinutul de substanţe oxidante (ozon) al aerului

− determinarea pulberilor în suspensie totali (TSP) din probe recoltate în două puncte amplasate în zone industriale şi cu trafic rutier intens

− determinarea conţinutului de pulberi în suspensie fracţia PM10, într-un punct de recoltare − determinarea conţinutului de pulberi secimentabile în 5 puncte de recoltare a probelor − determinarea indicatorilor de calitate ale apelor de precipitaţie recoltate în două puncte după

fiecare fenomen meteorologic. Indicatorii de calitate urmăriţi în apele de precipitaţie sunt: � pH-ul � conţinutul de amoniu � conţinutul de azotiţi � conţinutul de sulfaţi � conductivitatea � conţinutul de reziduu fix


� conţinutul de cloruri � alcalinitatea/aciditatea � conţinutul de metale grele

Punctele de recoltare a probelor de aer pentru determinarea poluanţilor gazoşi sunt aleşi astfel încât asigură monitorizarea principalelor surse de poluare:

1. Sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului situat în zona centrului istoric al municipiului, pentru poluarea de fond orăşenească

2. Intersecţia “Burdea” – intersecţia drumul Caeiului, Bd. Cloşca, Bd. O. Goga, cap pod Decebal, care este una din zonele industriale situate în zonă de locuit şi în acelaş timp nod de circulaţie rutieră cu trafic foarte intens, pentru urmărirea efectului poluant al traficului cumulat cu activităţi industriale.

3. Strada Magnoliei situată în zona industrială sud-vest şi afectat de traficul rutier greu spre marile depozite de aici, pentru urmărirea efectelor activităţilor industriale care implică trafic rutier greu.

4. Strada Fabricii situată în zona industrială nord-est şi afectat atât de traficul rutier cât şi de cel feroviar, pentru urmărirea efectelor activităţii de pe platformă industrială şi a traficului rutier şi feroviar din nordul municipiului.

5. Zona Rampei de depozitare deşeuri a municipiului Punctele de recoltare a probelor pentru determinarea conţinutului de pulberi în suspensie

totali sunt amplasate în: 1. Strada Fabricii situată în zona industrială nord-est 2. Intersecţia “Burdea” – intersecţia drumul Caeiului, Bd. Cloşca, Bd. O. Goga, cap pod

Decebal, care este una din zonele industriale situate în zonă de locuit şi în acelaşi timp nod de circulaţie rutieră cu trafic foarte intens.

Punctele de recoltare a probelor pentru determinarea conţinutului de pulberi sedimentabile sunt:

1. Bd. L. Blaga situat în zona industrială sud-est şi afectat de traficul local şi de tranzit foarte intens spre Parcul Industrial, Aeroport, Zalău, Cluj Napoca, Bucureşti

2. Strada Magnoliei situată în zona industrială sud-vest şi afectat de traficul rutier greu spre marile depozite de aici

3. Drumul Careiului – ieşirea din municipiu spre Carei, Oradea, Timişoara şi afectat atât de zona industrială sud-vest cât şi de cea din trupuri izolate.

4. Strada Fabricii situată în zona industrială nord-est şi afectat atât de traficul rutier cât şi de cel feroviar.

5. Strada Mircea cel Bătrân situată în zona centrală - lângă sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului

3.2.1. Starea actuală a factorului de mediu aer Caracterizarea calităţii factorului de mediu aer în municipiul Satu Mare s-a făcut pe baza

rezultatelor monitorizării indicatorilor pe anul 2007 ultimul an pentru care a fost deja finalizată prelucrarea datelor, cu aprecieri pe baza unor rezultate parţial prelucrate din 2008. Concentraţii ale dioxidului de sulf

Poluarea cu dioxid de sulf poate fi cauzată de activitatea antropică: sisteme de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice şi procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric). Pe raza municipiului Satu Mare sunt amplasate 5 pompe de prelevare pentru monitorizarea concentraţiilor de dioxid de sulf. Având în vedere faptul că în municipiul Satu Mare, chiar în judeţul Satu Mare, nu se regăsesc nici una din industriile generatoare de dioxid de sulf, în cursul anului 2007 din cele 1063 de măsurători efectuate, s-a înregistrat o singură


depăşire (133,05 µg/m3) în zona de sud a oraşului (intersecţia “Burdea”) Concentraţii ale dioxidului de azot şi oxizilor de azot

Dioxidul de azot poate proveni din surse naturale şi surse antropice. În punctele de recoltare amplasate în cele 5 puncte de monitorizare a calităţii aerului, depăşirile se datorează în mod special activităţii antropice, adică încălzirea rezidenţială şi evacuările de gaze de eşapament de la motoarele vehiculelor în etapa de acceleraţie sau la viteze mari. În anul 2007 s-au efectuat 1057 de măsurători din care s-au înregistrat 124 depăşiri în special la punctele de monitorizare amplasate în zone cu trafic rutier intens şi activitatea unor platforme industriale (67 depăşiri în intersecţia “Burdea”, 33 depăşiri pe strada Magnoliei, 25 de depăşiri pe strada Fabricii). Valoarea maximă detectată a fost de 227,11 µg/m3, faţă de valoarea limită de 100 µg/m3 admisă prin STAS 12574-87 În anul 2009 au fost înregistrate un număr de 35 depăşiri (19 depăşiri în intersecţia “Burdea”, 16 depăşiri pe strada Magnoliei) valoarea maximă detectată a fost de 243,51 µg/m3, faţă de valoarea limită de 100 µg/m3 admisă prin STAS 12574-87.

În zona centrală nu s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită la acest indicator, iar în zona rampei de depozitare deşeuri au fost doar două depăşiri. Concentraţii ale amoniacului

Monitorizarea concentraţiei de amoniac în aer se efectuează numai în două puncte (pentru poluarea de fond – zona centrală şi pentru poluarea generată de depozitarea deşeurilor – rampa de depozitare deşeuri municipală). Se realizează determinări de lungă durată (24 ore). În anul 2007 s-au obţinut 13 depăşiri în zona depozitului de deşeuri cu maxima de 260 µg/m3, faţă de valoarea limită de 100 µg/m3 admisă prin STAS 12574-87. În anul 2008 nu au fost înregistrate depăşiri ale valorii limită la conţinutul de amoniac în aer. Concentraţia de substanţe oxidante (producerea ozonului troposferic)

Acţiunea ozonului troposferic este dăunătoare asupra sănătăţii umane şi vegetaţiei şi se formează la nivelul solului datorită reacţiei dintre oxizii de azot şi compuşi organici volatili în prezenţa razelor solare. În cursul anului 2007 au fost înregistrate 292 depăşiri (valoarea maximă detectată a fost de 240 µg/m3, faţă de valoarea limită de 100 µg/m3 admisă prin STAS 12574-87) iar în anul 2008 s-au înregistrat un număr de 206 depăşiri la acest indicator (cu valoarea maximă de 198,49 µg/m3). Conţinutul de pulberi în suspensie (PM10)

Monitorizarea fracţiunii PM10 a pulberilor în suspensie, conţinute în aerul atmosferic, se face la sediul APM Satu Mare într-o locaţie faţă de care traficul rutier intens se desfăşoară la o distanţă de cca. 150 m. Se efectuează atât determinările gravimetrice, cât şi determinările de concentraţii de metale grele.

În anul 2007 au fost obţinute 3 depăşiri la probele gravimetrice, dar chiar atunci când determinările gravimetrice se încadrează în limita prescrisă s-au detectat depăşiri ale concentraţiei de Cd (pentru prezenţa acestuia este responsabil traficul rutier). În anul 2008 s-au obţinut, de asemenea 3 depăşiri la probele gravimetrice, respctiv 5 depăşiri la concentraţia de Cd şi 10 depăşiri la concentraţia de Pb. Conţinutul de pulberi totale în suspensie

Poluarea atmosferei cu pulberi totale în suspensie poate avea multe surse. În municipiul Satu Mare principalele surse responsabile de poluarea aerului cu pulberi sunt unităţile de prelucrare a metalelor, manipularea şi depozitarea materialelor de construcţii, traficul rutier. Unul dintre principalii potenţial poluatori cu pulberi în suspensie este unitatea de prelucrare a bentonitei S.C. BENTOFLUX S.A. situată în zona industrială de nord-est, motiv pentru care


unul din punctele de monitorizare este amplasat în apropierea acestei unităţi, pe strada Fabricii. Celălalt punct de monitorizare, situat la intersecţia “Burdea” urmăreşte influenţa platformei industriale din sudul municipiului, precum şi a traficului rutier foarte intens din zonă.

În anul 2007 nu au fost detectate depăşiri ale conţinutului de pulberi totale în suspensie, dar au fost determinate 38 depăşiri ale concentraţiei de Pb şi 20 depăşiri ale concentraţiei de Cd.

În anul 2008 au fost detectate 2 depăşiri la probele gravimetrice cu valoare maximă de 161,81 µg/m3, faţă de maxim 150 µg/m3 admis, respectiv 38 depăşiri la concentraţia de Cd, 17 depăşiri la concentraţia de Pb şi 8 depăşiri la concentraţia de Cr. Conţinutul de pulberi sedimentabile În principalele zone industriale ale municipiului Satu Mare este monitorizat conţinutul de pulberi sedimentabile a aerului. Determinările lunare efectuate în ultimii ani au indicat o scădere accentuată a concentraţiei acestui poluant, ca urmare a diminuării sau renunţării la unele activităţi puternic poluatoare (turnarea metalelor), a montării unor instalaţii performante de reducere a pulberilor sau a reparării celor existente. La nici una din determinările efectuate nu s-au obţinut depăşiri ale valorii limită prevăzută în STAS 12574-87. Calitatea precipitaţiilor

Pentru evidenţierea efectelor poluanţilor asupra calităţii aerului este monitorizată calitatea precipitaţiilor care înglobeză poluanţii atmosferici şi afectează puternic calitatea celorlalţi factori de mediu.

Urmărirea calităţii precipitaţiilor a dus la următoarele concluzii. În cursul anului 2007 s-au înregistrat 127 de căderi de precipitaţii.

Valorile pH-ului au variat între 5,61 – 7,75. Cea mai scăzută valoare a pH-ului s-a înregistrat în data de 21 aprilie la sediul APM. În luna februarie au fost cele mai multe precipitaţii. Nu s-au înregistrat ploi cu caracter acid (sub pH = 5,6), atât în zone cu aer “curat” (staţia meteo) sau lipsite de surse majore de poluare, cât şi în zone urbane industrializate. S-au înregistrat şi precipitaţii cu caracter predominant alcalin şi încărcări ionice ridicate, valoarea cea mai ridicată a pH-ului fiind de 7,75. Concentraţiile ridicate de sulfaţi şi cloruri determină acidifierea apelor de precipitaţii, cele de amoniu determină alcalinizarea acestora, ambele procese având efecte negative asupra vegetaţiei, apelor, solurilor şi construcţiilor.

3.2.2. Concluzii cu privire la calitatea factorului de mediu aer Rezultatele determinărilor pentru conţinutul de poluanţi pentru aer efectuate în ultimii ani

(2007 şi 2008) sunt prezentate în tabelele anexaate. Cu toate depăşirile constatate în unele cazuri, valorile medii anuale la fiecare poluant

urmărit se situează sub valorile limită admise. Cu toate acestea, în special în cazul platformelor industriale din zonele de locuit apar

probleme de degradare a calităţii aerului, ca: • evacuare de gaze de ardere şi pulberi de pe platforma SATURN S.A. – SARMEX S.A. care

se suprapune peste poluarea intensă generată de traficul rutier în intersecţia “Burdea” şi Drumul Careiului

• disconfortul olfactiv generat de activităţile desfăşurate la S.C. PICOMA S.A. – prelucrarea pieilor, situat pe strada Lăcrimioarei şi înconjurat de gospodării particulare, zona influenţată fiind str. Lăcrimioarei, str. Şt. O. Iosif, str. Toamnei

Calitatea aerului în municipiul Satu Mare este puternic influenţată de condiţiile de repartizare teritorială a activităţilor economice, impuse prin dezvoltarea istorică a oraşului şi de reţeaua de căi de circulaţie dezvoltată de-a lungul anilor, traficul fiind intensificat de posibilităţile limitate de traversare a râului Someş.


Pentru îmbunătăţirea calităţii aerului trebuie avute în vedere următoarele obiective: • scăderea valorilor medii orare, zilnice, anuale ale conţinutului de poluanţi, ceea ce se poate

obţine prin: � reducerea emisiilor surselor industriale � reducerea emisiilor de noxe prin închiderea şi ecologizarea depozitului de deşeuri � reducerea emisiilor prin optimizarea traficului

• reducerea concentraţiilor de pulberi prin: � reducerea traficului în zonele cu densitate mare de populaţie � crearea centurilor de ocolire pentru redirijarea tranzitului rutier � modernizarea şi raţionalizarea transportului în comun � repararea şi modernizarea arterelor de circulaţie

• limitarea principalelor surse de poluare cu ozon şi compuşi organici volatili • conservarea şi dezvoltarea zonelor verzi ale oraşului şi a perdelelor de arbori de-a lungul

căilor rutiere • stimularea adoptării unor sisteme de încălzire cu grad scăzut de emisii de gaze şi pulberi


3.3. Calitatea solului Reţeaua de monitorizare a solului şi a vegetaţiei relevă faptul că solurile sunt zonale

dintre care cele mai răspândite sunt solurile brune argiloaluviale şi andosolurile cu varietăţile de soluri brune acide, luvisoluri albice, pseudogleice şi pseudogleizate, cernoziomurile levigate, iar dintre cele intrazonale , solurile hidromorfe de lăcovişte, gleice şi pseudogleice.

În sistemul actual de monitorizare sunt implicaţi doar indicatori fizico-chimici ca metale grele, poluanţii organici şi anorganici infiltraţi în sol prin ape de suprafaţă şi pluviale. Prin determinarea concentrţiilor acestora se obţine o caracterizare a solurilor, dar care necesită completare prin determinarea indicatorilor microbiologici, şi anume a prezenţei bacteriene si a activităţii microbiene desfăşurate de acestea. Aceste valori sunt utilizabile complementar indicatorilor fizico-chimici, inclusiv conţinutul de metale grele, pentru determinarea efectului sinergic al poluanţilor în sol.

3.3.1. Starea actuală a factorului de mediu sol Analiza probelor de sol arată că la un pH aproape de neutralitate la cernoziom apare

valoarea maximă pentru numărul total de bacterii şi conţinutul de humus. Dintre solurile brune, pe cel luvic se observă o activitate respiratorie, dehidrogenazică, catalazică, şi fosfatazică crescută datorită aprovizionării mai bune cu substanţe nutritive. Activitatea microbiologică cea mai slabă o prezintă soloneturile şi terenurile forestiere datorită atât conţinutului scăzut de elemente nutritive cât şi pH-ului cu tendinţă acidă.

Coeficienţii de corelare obţinuţi indică o legătură clară între similitudinea modului de variaţie a indicatorilor microbilologici şi fizico-chimici.

Prin analiza rezultatelor obţinute în diferite tipuri de sol se poate constata că activitatea florei pedobionte prezintă un echilibru, neconstatându-se mari variaţii între tipurile de sol. În consecinţă, modificarea bruscă a acestui echilibru stabil poate fi cauzată de acţiunea unor agenţi poluanţi.

În afară de analiza probelor de sol zonale, monitorizarea calităţii solului include determinări pe probe de sol prelevate din zone cu trafic intens.

Zonele cu trafic rutier intens arată o acumulare crescută de metale grele, care deşi nu întotdeauna ating pragul de alertă, prin efectul sinergic manifestat pot duce la diminuarea microflorei solului. Datorită aprovizionării slabe cu elemente nutritive, adică conţinut redus de carbon organic (sub valoarea 1 ppm propusă de ICPA) şi a efectului sinergic a metalelor grele, activitatea microbiologică este scăzută şi poate fi caracterizată printr-un indice biologic de activitate redus. se constată un conţinut ridicat de săruri sub formă de sulfaţi, rezultat susţinut şi de conţinutul crescut de reziduu fix şi de conductivitate, ceea ce indică prezenţa metalelor sub formă de săruri. Analizele biologice arată o activitate redusă atât la respiraţia solului cât şi la activităţile enzimatice. Totuşi activitatea catalazică în unele cazuri este datorată acţiunii unor agenţi reducători de tipul metalelor. Numărul total de microorganisme este scăzut primăvara şi prezintă creţtere în perioada de vară. În plus apare fenomenul de adaptare la concentraţiile crescute de metale.

În reţeaua de monitorizare a calităţii solului s-a introdus şi urmărirea calităţii solurilor din parcurile şi scuarurile de pe raza municipiului Satu Mare. Probele de sol recoltate din câte două puncte din interiorul acestora arată (mai ales în cazul scuarurilor, a căror suprafaţă este mai mică) o puternică influenţă a traficului rutier. S-au obţinut depăşiri ale valorilor normale pentru tipurile de sol sensibile şi mai puţin sensibile la conţinutul de metale grele. Indicatorii microbiologici determinaţi indică un număr mai mic de microorganisme datorat atât condiţiilor meteo, cât şi a prezenţei metalelor grele în concentraţii mai mari şi a efectului lor sinergic.


De asemenea se monitorizează zone cu problematică specială cum ar fi solul din apropierea rampei de depozitare a deşeurilor din municipiu.

Rampa de depozitare deşeuri a municipiului Satu Mare are o suprafaţă de 29 ha şi este situată la ieşirea din oraş, în intravilanul acestuia, pe locul unei foste cărămidării. Fenomenul de levigare pe verticală are loc datorită acumulării de ape pluviale în perimetru şi a stratului de apă freatică aflat la mică adâncime.

Datorită faptului că nu se realizează selectarea deşeurilor menajere (s-au efectuat colectări selective doar pentru scurtă vreme şi numai în anumite zone ale municipiului), iar cele industriale au fost şi parţial mai sunt depozitate împreună cu cele menajere, impactul asupra mediului este deosebit. Aceasta pe de o parte şi datorită faptului că în imediata vecinătate a perimetrului depozitului se află gospodării particulare, cărora le crează disconfort şi poate contribui la răspândirea bolilor, insectelor şi rozătoarelor, iar pe de altă parte există posibilitatea infestării apelor subterane ce ajung în fântânile populaţiei din zonă (care utilizează aceste ape în scop menajer) şi a apelor subterane care pot ajunge la frontul de captare a apei potabile pentru municipiul Satu Mare, care este situat la distanţă de cca. 900 m faţă de rampa de depozitare.

În urma analizelor fizico-chimice şi microbiologice se poate afirma că solul are o încărcare organică mare, obţinându-se valori crescute ale humusului şi conţinut crescut de azot, fosfor şi potasiu, ceea ce favorizează dezvoltarea unei microflore bogate în sol. Concentraţiile metalelor totale, în general, nu depăşesc limitele normale propuse de Institutul de Agrochimie.

În concluzie, în zona Rampei de depozitare deşeuri se constată degradarea calităţii aerului, a solului şi pânzei freatice, indicatorii determinaţi depăşind valorile normale propuse de standardele în vigoare.

3.3.2. Concluzii asupra calităţii factorului de mediu sol În conformitate cu rezultatele monitoringului efectuat de Institutul de Cercetări pentru

Pedologie şi Agrochimie solurile destinate agriculturii de pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare se încadrează în clasa de mijloc de fertilitate.

Rezultatea analizelor probelor de sol prelevate prin sistemul de monitorizare a calităţii solului realizat de APM Satu Mare, se constată următoarele: • calitatea solului din municipiu este puternic afectată de circulaţia rutieră, care determină

creşterea conţinutului de metale grele şi scăderea activităţii microbiologice • calitatea solului din parcurile şi scuarurile municipiului este afectată de traficul rutier intens

din jurul acestora prin creşterea conţinutului de metale grele şi activitate biologică redusă • solul din zona depozitului de deşeuri este puternic degradat printr-un conţinut crescut de

substanţe organice datorat în principal fenomenelor de fermentaţie ce au loc în stratul de dezeuri depozitat, precum şi prin conţinutul crescut de azot, fosfor şi potasiu.

• activităţile economice din municipiu afectează calitatea solurilor din spaţiile ocupate mai ales prin scurgeri accidentale de produse petroliere. Asemenea poluări au fost constatate în cazul atelierelor de reparaţii auto (de ex. la S.C. Drumuri Judeţene S.A. de pe str. Gorunului), depozitelor de carburanţi (de ex. a S.C. PETROM S.A. de pe str. Depozitelor), dar şi poluări istorice datorate depozitelor de carburanţi din cadrul marilor unităţi industriale sau de transporturi, ca şi zonele de transfer din vagoane cisternă a carburanţilor (zona Gării Ferestrău).


3.4. Poluarea fonică Un alt factor de poluare, caracteristic aglomerărilor urbane este poluarea fonică. Reţeaua

de monitorizare a Agenţiei pentru Protecţia Mediului cuprinde în municipiul Satu Mare 272 de puncte de măsurare, acestea fiind amplasate în zona podurilor, a nodului feroviar, a drumurilor cu circulaţie intensă şi a parcurilor.

Intensitatea zgomotului variază în funcţie de perioada zilei, atingând apogeul la orele de vârf în circulaţie. Problemele de depăşiri frecvente a limitei maxime admise de 60 - 70 dB(A) este în zona podurilor, unde poate atinge chiar 80 - 90 dB(A). De asemenea, pe drumurile intens circulate, în special în intersecţii, se obţin valori crescute de 80 dB(A), provocând şi efecte de trepidaţii a locuinţelor din zonă. Parcurile reprezintă un punct de recreere, perdeaua de vegetaţie oferind o protecţie relativă împotriva poluării fonice. Numărul de măsurători efectuate în anul 2007 şi maximele înregistrate sunt prezentate în tabelul următor:

Localizarea măsurării Num ărul de măsurări

Valoarea maximă măsurată [dB(A)]

% Depăşiri

Pieţe, spaţii comerciale, restaurante în aer liber

168 75,9 14,88

Parcuri, zone de recreere şi odihnă 360 68,7 33,33 Zone feroviare 84 71,1 35,71 Trafic rutier 744 97,2 34,95 Valorile minime şi maxime lunare măsurate în 2007 şi 2008 respectiv locurile unde aceste valori au fost determinate sunt prezentate în tabelul anexat.

Analizând aceste rezultate se constată că traficul rutier cauzează cele mai mari probleme de poluare fonică şi că aglomerările de trafic datorate posibilităţilor limitate de trecere peste râul Someş, respectiv zona celor două poduri, sunt ariile cele mai poluate fonic. Cele mai afectate zone de poluarea fonică generată de traficul rutier din municipiul Satu Mare sunt perimetrele următoarelor artere şi noduri de circulaţie:

� intersecţiile de la ambele capete ale celor două poduri de trecere peste râul Someş � str. A. Vlaicu, B-dul Unirii, str. Ady Endre, str. Şt. cel Mare, B-dul I. C. Brătianu, Calea

Traian, � str. Corvinilor, B-dul H. Coandă, Drumul Botizului, � str. Al. Ion Cuza, B-dul Vasile Lucaciu, � str. Iuliu Maniu, str. Martirilor Deportaţi, str. Nicolae Golescu, B-dul Transilvania, � B-dul Octavian Goga, B-dul Lucian Blaga, B-dul Independenţei, � B-dul Cloşca, str. Magnoliei, str. Prahovei, � Drumul Careiului

acestea cu toate că în ultimii ani s-au impus reguli de fluidizare a traficului în intersecţiile cele mai aglomerate sau sensuri giratorii în altele pentru a reduce (printre altele) zgomotul şi trepidaţiile datorate repetatelor demarări.

Valorile maxime pentru nivelul de presiune acustică ponderată A obţinute în aceste zone sunt cu mult peste limitele admise, ceea ce afectează puternic atât starea de sănătate a populaţiei, cât şi starea clădirilor, în zonele cu trafic intens (mai ales trafic greu) s-au constatat trepidaţii puternice care provoacă chiar şi crăpături în pereţii clădirilor de lângă aceste artere de circulaţie.

Percepţia zgomotului este subiectivă. Zgomotul conduce la reacţii de stres ale sistemului sanguin (presiune sanguină ridicată, modificări de puls, contracţia vaselor sanguine, eliberarea de hormoni de stres). În mod involuntar aceste reacţii apar la un nivel al presiunii acustice de peste 60 dB(A), dar se pot întâlni şi la un nivel mult mai scăzut al presiunii acustice, în funcţie de


existenţa precedentelor biologice relevante sau a stării afective momentane. Gradul de sensibilitate şi obişnuiinţa joacă un rol important în ceea ce priveşte durata acestor reacţii.

De regulă, apariţia pe termen scurt a acestor reacţii nu cauzează probleme de sănătate. Pierderea echilibrului fiziologic pe termen lung poate avea însă drept consecinţă afecţiuni cronice ale sistemului sanguin. Cercetările recente asupra zgomotului generat de traficul rutier arată că locuitorii din perimetrul arterelor de circulaţie cu trafic intens, cărora le corespunde un nivel de presiune acustică de peste 65 dB(A) până la 75 dB(A), sunt cu 20% mai expuşi riscului de infarct faţă de locuitorii din preajma străzilor mai puţin circulate.

Pe lângă poluarea fonică generată de trafic, în preajma unităţilor industriale (mai ales a celor dezvoltate în zonele rezidenţiale care de multe ori nu respectă distanţele de protecţie prevăzute de Ordinul MS nr. 536/1997) se constată crearea disconfortului pentru locuitorii din zonă generată de funcţionarea utilajelor (prese, ciocane, ventilatoare, instalaţii de exhaustare, compresoare, pompe, etc.).

De asemenea, se crează stare de disconfort cauzat de zgomotul generat în preajma restaurantelor, spaţiilor comerciale, discotecilor, localurilor (mai ales a celor care funcţionează până târziu).

Aceste stări de disconfort sunt reclamate de populaţia din zonele respective chiar dacă măsurătorile arată încadrarea nivelurilor de presiune acustică determinate în valorile limită prevăzute în standarde şi Ordinul MS nr. 536/1997. Efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei pot fi:

a) efecte specifice: � hipoacuzie � surditate

b) efecte nespecifice � oboseală cronică caracterizată prin astenie, adinamie, fatigabilitate � iritabilitate, depresie � scăderea atenţiei, a capacităţii de concentrare şi a preciziei mişcărilor � tulburări de echilibru � tulburări vizuale � tulburări vegetative


3.5. Radioactivitatea Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului (RNSRM) este parte

integrantă a sistemului de supraveghere a poluării mediului. Staţiile RNSRM funcţionează în cadrul Agenţiilor pentru Protecţia Mediului din fiecare judeţ.

Sarcinile RNSRM constă în detectarea oricăror creşteri cu semnificaţie radiologică ale nivelelor de radioactivitate a mediului, supravegherea radioactivităţii factorilor de mediu, în scopul protecţiei populaţiei în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică.

În urma măsurătorilor de radioactivitate pe factori de mediu (aerosoli, depuneri atmosferice, apă, sol vegetaţie) rezultă că nivelul radioactivităţii în judeţul Satu Mare s-a încadrat în valorile normale ale fondului natural. Nu s-au depăşit valorile de atenţionare. Rezultatele lunare ale determinărilor de radioactivitate efectuate prin sistemul RNSRM sunt exemolificate mai jos. Conform măsurătorilor rapide, radioactivitatea beta-globală este prezentată în tabelul următor:

Valoarea activităţii Proba Unitatea de măsură media

lunară maxima lunară

Valoarea de atenţionare

Bq/m3 2,01 4,03 10 Aerosoli atmosferici: ora 02-07 ora 08-13 Bq/m3 0,74 1,76 10 Depuneri atmosferice Bq/m2/zi 1,21 5,18 200 Apa de suprafaţă Bq/m3 215,0 330,8 2000 Apa potabilă Bq/m3 144,6 150,1 2000 Radioactivitatea naturală a aerului s-a pus în evidenţă prin măsurarea consentraţiilor descendenţilor gazelor radioactive Radon (Rn-222) şi Toron (Tn-220) în atmosferă liberă.

Valoarea activităţii Proba Unitatea de măsură media lunară maxima lunară

Radon: ora 02-07 Bq/m3 5,504 11,494 Radon: ora 08-13 Bq/m3 1,976 5,092 Toron: ora 02-07 Bq/m3 168,0 268,9 Toron: ora 08-13 Bq/m3 0,062 0,148

Valoarea radioactivităţii artificiale a aerului este sub limita de detecţie a aparatului.

Intervalul de timp între momentul colectării probei şi cel al măsurării este de 5 zile, astfel încât să se poată exclude contribuţia radioizotopilor de viaţă scurtă, rămânând a fi considerată numai radioactivitatea radioizotopilor de viaţă lungă. Rezultatele sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Radioactivitatea probelor de apă potabilă provenite din puţuri subterane este mai mică decât limita de detecţie a aparatului.

Activitatea probelor de apă brută este sub valoarea fondului natural, iar, în majoritatea cazurilor, activitatea este mai mică decât limita de detecţie a aparatului.

După precipitaţii abundente creşte cantitatea reziduurilor şi în aceste cazuri activitatea probelor creşte dar nu depăşeşete valoarea de atenţie.




Bq/m3 6,44 8,31 Aerosoli atmosferici: ora 02-07 ora 08-13 Bq/m3 6,23 6,79

10





Depuneri atmosferice Bq/m2/zi 0,39 0,63 200 Sol Bq/kg 297,1 426,1 Depăşirea cu 100% a

valorii medii lunare Vegetaţie Bq/kg 195,0 230,8 Depăşirea cu 100% a

valorii medii lunare Apa de suprafaţă Bq/m3 90,9 118,9 2000

Valoarea debitului dozei absorbite gama se citeşte din oră în oră (programul de lucru fiind de 11 ore) şi se mediază zilnic şi lunar.

Valoarea debitului dozei absorbite gama variază funcţie de fenomenele meteorologice, în special de temperatură şi umiditate.




Debitul dozei absorbite µGy/h 0,075 0,092 0,250


3.6. Gestionarea deşeurilor În condiţiile actuale de creştere a nivelului de poluare datorită activităţii antropice,

noţiunea de ecologizare a localităţilor presupune acţiuni complexe de asigurare a calităţii aerului, apei, solului şi vegetaţiei. Un rol important revine, în acest sens, si unor servicii publice, cum ar fi cele de alimentare cu apă, de canalizare sau de salubritate, prin care se realizează dreptul omului de a trăi într-un ambient curat, care să nu-i afecteze sănătatea şi activităţile cotidiene, dreptul de a fi ocrotit împotriva poluării mediului.

Deseurile de orice fel rezultate din multiplele activităti umane, constituie o problemă de o deosebită actualitate datorită atât a creşterii continue a cantităţilor şi felurilor acestora, cât şi a însemnatelor cantităţi de materii prime, materii prime şi materiale refolosibile şi energie care pot fi recuperate şi întroduse în circuitul economic.

Eliminarea deşeurilor solide urbane se consideră a genera probleme de mediu prin: − depozitarea şi incinerarea deşeurilor colectate − deşeuri necolectate sau depozitate necontrolat

În ceea ce priveşte impactul asupra mediului a depozitelor de deşeuri, dimensiunea acestora este considerabilă, depozitarea fiind ceea mai frecventă modalitate de eliminare a deşeurilor. Terenurile de depozitare permit pătrunderea în sol şi implicit în pânza freatică a substanţelor toxice antrenate de apele de precipitaţii. Apele care traversează stratul de deşeuri sunt apele de exfiltraţie rezultate din procesele chimice şi biochimice ce au loc şi cele de infiltraţie constituite din precipitaţiile care “spală” stratul de deşeuri. Ambele pot conţine o varietate de poluanţi periculoşi, cum ar fi metalele grele sau substanţele organice.

Depozitele de deşeuri municipale prezintă riscuri pentru mediu şi sănătate şi prin eliminarea mai multor gaze a căror compoziţie şi cantitate depind de cantitatea şi compoziţia deşeului biodegradabil, a lichidului percolant, de tipul şi grosimea stratului acoperitor, de tehnicile de depozitare şi de caracteristicile terenului. Poluarea aerului din zona depozitelor de deşeuri se datorează în principal descompunerii şi arderii (prin autoaprindere) acestora. Metanul şi bioxidul de carbon sunt principalele gaze emise.

Colectarea şi depozitarea deşeurilor municipiului Satu Mare este asigurată de S.C. FLORISAL S.A.

Depozitul de deşeuri al municipiului Satu Mare are o suprafaţă de cca. 29 ha şi este situată în intravilan lângă strada Odoreului spre ieşirea din oraş. La distanţă de 800 – 1000 m spre est sunt câteva dintre forajele frontului de captare a apei potabile a municipiului şi staţia de tratare a apei. Harta depozitului de deşeuri este prezentată anexat. Depozitul este amplasat pe locul unei foste cărămidării (sol de tip argilos). Fenomenul de levigare pe verticală are loc datorită acumulării de ape de precipitaţie în perimetru şi a stratului de apă freatică aflat la mică adâncime.

Datorită faptului că încă nu a fost instituită integral selectarea deşeurilor menajere, iar cele industriale se depozitează împreună cu cele menajere, impactul asupra mediului este semnificativ. Cu atât mai mult că în imediata vecinătate a depozitului se află gospodării particulare, chiar o şcoală, parcele utilizate de populaţie în scopul cultivării de legume şi fructe, care sunt puternic afectate de disconfortul creat, de înmulţirea insectelor şi rozătoarelor care răspândesc boli, respectiv de posibilitatea infestării apelor subterane care pot ajunge în fântânile din zonă şi existenţa unui potenţial pericol de contaminare a apelor frontului de captare. Pe lângă problemele generate de infiltrarea poluanţilor în sol şi pânza freatică, apare poluarea datorată gazelor emanate şi discomfortul olfactiv cauzat de procesele de degradare şi autoaprindere a materialelor depozitate.

Pentru a urmări impactul rampei de depozitare deşeuri asupra mediului, sănătăţii umane şi efectul acestuia în timp asupra factorilor de mediu, laboratorul APM Satu Mare monitorizează zona depozitului.


Analizele fizico-chimice şi microbiologice efetuate din probele de sol prelevate din zona depozitului de deşeuri arată o încărcare organică mare, obţinându-se valori crescute ale conţinutului de fosfor aproape în toate punctele de recoltare. De asemenea se obţin valori crescute ale conţinutului de azot nitric şi amoniacal, în special în perioadele cu precipitaţii abundente. Prezenţa compuşilor organici favorizează dezvoltarea unei microflore bogate în sol, ceea ce poate fi benefic pentru biodegradabilitate, dar poate crea şi efect negativ prin intensificarea disconfortului olfactiv. Concentraţia metalelor grele (cupru, zinc, plumb, crom şi cadmiu) determinate în toate probele recoltate, prezintă depăşirea valorilor normale admise prin Ordinul nr. 756/1997, dar nu ating pragul de alertă.

Pânza freatică din zona rampei de depozitare deşeuri este monitorizată atât prin probele prelevate din cele şapte foraje de observare din jurul depozitului, cât şi prin probele recoltate din două fântâni din apropiere. La majoritatea probelor analizate s-au constatat depăşiri la indicatorii: CCOMn, amoniu, azotiţi şi azotaţi. Concentraţiile de metale grele sunt de asemenea crescute chiar dacă nu s-au constatat depăşiri, ceea ce se datorează infiltraţiilor de la depozitul de deşeuri. De asemenea analizele bacteriologice arată depăşiri atât la bacterii coliformi totali, cât şi la bacterii coliformi fecali în toate punctele de recoltare. Deprecierea calităţii celei mai preţioase forme de apă – apa subterană este foarte gravă deoarece regenerarea acesteia este mult mai anevoioasă decât a apei de suprafaţă.

Se monitorizează, de asemenea, poluanţii gazoşi prin determinări de lungă durată (24 ore), punctul de prelevare fiind amplasat la Şcoala Generală nr. 13 situată la cca. 200 m distanţă faţă de depozit. Poluanţii determinaţi sunt NH3, NO2, SO2. În 2006 şi 2007 au fost obţinute depăşiri la concentraţiile de amoniac în aer, dar în 2008 nu s-a mai detectat depăşirea valorii limită pentru acest indicator. Totuşi, în perioadele cu temperaturi ridicate apare în aer o concentraţie crescută de amoniac, care provine din procesele de încălzire a solului umed, unde încep procesele metabolice microbiene. Concentraţiile crescute de amoniac în aer degradează şi apele de precipitaţii în care se dizolvă sub formă de săruri de amoniu, ajungând în sol şi implicit în apele freatice.

Poluarea atmosferei are puternice implicaţii şi asupra poluării solului, prin depozitele de sedimente cu conţinut de metale grele, prin apele de precipitaţii care conţin poluanţii antrenaţi din diferite zone, prin radiaţiile ultraviolete cu influenţă asupra microflorei bacteriene a solului.

Pe lângă deşeurile menajere în mediul urban se mai produc şi deşeuri de producţie care reprezintă totalitatea deşeurilor generate de activităţile industriale şi care se împart în:

� deşeuri nepericuloase, asimilabile cu cele menajere � deşeuri reciclabile care sunt valorificate � deşeuri periculoase

Gestionarea deşeurilor de producţie ridică câteva probleme speciale dintre care cele mai importante sunt: marea lor diversitate, cantităţile generate şi lipsa depozitelor pentru deşeuri industriale adecvate.

În municipiul Satu Mare deşeurile industriale nepericuloase, asimilabile cu cele menajere sunt depozitate pe rampa de deşeuri a municipiului ceea ce agravează problemele de afectare a factorilor de mediu din zona depozitului.

Colectarea şi reciclarea deşeurilor industriale valorificabile (hârtie, carton, lemn, metale feroase şi neferoase, deşeuri de materiale plastice, uleiuri uazate, etc.) este organizată şi se desfăşoară prin unităţi specializate autorizate.

Deşeurile periculoase sunt de o mare diversitate, iar unităţile specializate în neutralizarea lor sunt foarte puţine la nivel naţional, uneori impunând transportul lor controlat la mari distanţe. Din aceste motive, în multe cazuri aceste deşeuri sunt depozitate temporar controlat în unităţile generatoare până la găsirea soluţiilor optime de eliminare şi neutralizare. Această depozitare creşte riscul afectării factorilor de mediu din zona platformelor industriale respectiv.

Natura, cantităţile şi modul de gestionare a deşeurilor de producţie sunt monitorizate de APM Satu Mare.


Efectele negative ale depozitării în condiţiile actuale ale deşeurilor municipiului Satu

Mare se concretizează prin: � degradarea calităţii factorilor de mediu (ape, aer, sol) din zona depozitului � pericolul extinderii ariei poluate cu mult peste limitele teritoriale ale depozitului, prin

apele freatice contaminate � crearea unui disconfort olfactiv pentru populaţia din zonă, gospodăriile particulare fiind

foarte aproape de rampa de depozitare deşeuri, efectele acestuia extinzându-se în funcţie de condiţiile meteorologice (temperatură, vânt, precipitaţii)

� periclitarea zonelor sanitare protejate ale frontului de captare apă potabilă aflată la cca. 900 m (cele mai apropiate foraje)

� periclitarea zonei de protecţie sanitară a conductelor de aducţiune a apei potabile care alimentează municipiul

� periclitarea stării de sănătate a populaţiei din zonă, datorită înmulţirii insectelor şi rozătoarelor care pot răspândi diferite boli digestive şi parazitare, afecţiuni respiratorii

� degradarea peisajului urban într-o zonă rezidenţială şi apropiată de o zonă cu potenţial de spaţiu verde şi recreere (lacul Pescăruş)

� pericolul autoaprinderii deşeurilor depozitate, ceea ce poate agrava poluarea în zonă şi din cauza metanului ce se degajă prezintă pericol de explozie

Pe lângă problemele ridicate de depozitul de deşeuri al municipiului, sunt câteva aspecte ale eliminării deşeurilor care au un impct negativ asupra mediului înconjurător. Acestea sunt:

a. depozitarea intermediară a deşeurilor precolectate în cartierele de blocuri, în containere amplasate în spaţii necorespunzător amenajate, care ridică următoarele probleme:

- spaţiile şi containerele sunt insalubre, nu sunt dezinfectate - oferă accesul uşor al unor persoane care împrăştie în împrejurimi deşeurile

colectate - oferă accesul uşor al animalelor abandonate (în special câini) care de

asemenea pot împrăştia deşeurile - prezenţa insectelor şi rozătoarelor care pot răspândi diferuite boli, în

cadrul zonelor de locuit supraaglomerate - degradarea peisajului urban

b. depozitarea întâmplătoare pe sol a deşeurilor, pe terenurile neutilizate, abandonate, situate chiar şi în centrul istoric al municipiului (zona lângă P-ţa Romană, str. Decebal, str. Al. I. Cuza, etc.) dar şi în alte zone (de ex. pe drumul Careiului înainte de urcare pe podul Golescu), pe lângă terasamentul căii ferate

c. evacuarea deşeurilor în cursurile de apă sau în canalele de desecare (de ex. la ieşirea spre Balta Blondă), sau în bălţile de pe teritoriul municipiului (zonele Pescăruş şi Cubic)

d. arderea necontrolată a deşeurilor în mediul urban Toate acestea prezintă o serie de riscuri majore pentru mediul ambiant şi degradează

peisajul urban.


3.7. Biodiversitatea Capitalul natural al municipiului Satu Mare nu este prea bogat, ţinând cont de condiţiile

geografice, de relief, climă şi efectele activităţii antropice. În urma impactului antropic puternic determinat de dezvoltarea industrială şi de intensivizarea agriculturii o parte din speciile de plante şi animale sălbatice au dispărut sau sunt ameninţate cu dispariţia ca urmare a exploatării iraţionale a acestora sau a distrugerii habitatelor în care acestea trăiesc. Pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare sunt doar câteva arii şi specii protejate.

Luând în considerare importanţa deosebită pe care o are capitalul natural pentru dezvoltarea durabilă a colectivităţilor umane sub aspectul asigurării de resurse regenerabile (apă, aer, hrană, îmbrăcăminte, medicamente, etc.), a valorii peisagistice şi de recreere de protecţie şi de asigurare a echilibrelor ecologice necesare menţinerii unui mediu înconjurător sănătos, rezultă necesitatea imperativă a conservării biodiversităţii ca o condiţie necesară pentru dezvoltarea armonioasă a generaţiilor viitoare.

Pe teritoriul municipiului Satu Mare se întâlnesc 2 tipuri de ecosisteme: terestre şi acvatice, la care se adaugă şi zona ariilor antropizate Ecosistemel terestre sunt:

- ecosistemele de pădure caracteristice zonelor de câmpie - ecosistemele de tufărişuri intermediari între cele de pădure şi pajişti - ecosistemele de pajişti caracteristice câmpiei Someşului

Ecosistemele acvatice sunt: - ecosisteme de apă curgătoare de câmpie, caracterizată prin curs lent meandrat - ecosistemele de apă stagnantă, dintre care sunt prezente: - bălţile temporare cu un mediu de viaţă puţin cunoscut din punct de vedere al “economiei

naturii” - ecosistemul particular al canalelor de desecare cu biocenoze care se pot stabiliza şi pot

deveni factori de control al mediului (în special datorită faunei de amfibieni) Prin HCJ nr. 153/2005 s-au declarat a fi arii naturale şi elemente cu valoare de patrimoniu natural protejate următoarele: − Parcul Grădina Romei − Salcâmul japonez din Satu Mare − Pădurea Noroieni

Până în prezent s-a omis declararea ca arie protejată a obiectivului Pădurea Mare, care cuprinde, de asemenea câteva specii de plante care trebuie ocrotite.

Natura 2000 este o reţea ecologică de arii protejate formată din arii speciale de conservare (Special Areas of Conservation, SAC) constituite conform Directivei 92/43/CEE privind Conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice (Directiva Habitate) şi din arii de protecţie specială avifaunistică (SPA) constituite conform Directivei 79/409/CEE referitoare la conservarea păsărilor sălbatice (Directiva Păsări). Este instrumentul principal al UE pentru conservarea biodiversităţii din Europa şi de asigurare a resurselor financiare necesare realizării acestui deziderat. Habitatele şi speciile prioritare sunt tipuri de habitate naturale şi specii aflate în pericol de dispariţie, pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate deosebită, datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. În teritoriul administrativ Satu Mare există o parte din următorul sit de importanţă comunitară (SIC care va deveni, după aprobare de către UE, SAC) declarat prin Ordinul MMDD nr. 1964/2007: “Lunca inferioară a Turului” (ROSPA0068) din care face parte Pădurea Noroieni (a se vedea Harta pentru aria de protecţie specială avifaunistică “Lunca inferioară a Turului”, anexată).


Principalele specii de floră sălbatică de interes conservativ identificate în zona municipiului sunt:

• Eleocharis carniolica – pipiriguţ, specie rară, strict protejată de interes comunitar, care trăieşte în locurile umede de lângă malurile râurilor

• Marsilea quadrifolia: - trifoiaş de baltă, specie vulnerabilă, strict protejată de interes comunitar, care trăieşte în bălţi, mlaştini şi ape stătătoare.

Au fost declarate monumente ale naturii prin HCJ nr. 4/1995:

• Salcâmul japonez (Sophora japonica L.f. pendula Zbl.)- pe malul drept al Someşului (Bd. Transilvania, în apropierea Palatului administrativ)

• Narcisa albă (Narcissus stellaris) care trăieşte în Pădurea Mare Prin acelaşi act normativ au fostr declarate monumente ale naturii următoarele specii de faună:

• Fluturele Deuterogonia pudorina care trăieşte în Pădurea Noroieni • Fluturele Everes alcetas care trăieşte în Pădurea Mare • Fluturele Chamaesphecia hungarica care trăieşte în Pădurea Mare

Activităţile socio-economice desfăşurate într-un ritm alert pot duce la poluarea mediului

şi la distrugerea valorilor naturale. De asemenea recoltarea unor resurse regenerabile (narcise, ciuperci, etc.) şi comercializarea lor neautorizată contirbuie la reducerea biodiversităţii. Din aceste motive, monitorizarea stării elementelor biodiversităţii, în special a obiectivelor protejate are rolul de a sesiza orice modificare a acestora şi luarea măsurilor necesare pentru eliminarea acestora.

APM Satu Mare şi Garda de Mediu efectuează controale planificate în urma cărora s-a constatat ariile naturale şi elementele naturale protejate nu sunt afectate semnificativ de activităţile antropice, starea acestora fiind bună.


3.8. Peisajul Peisajul desemnează o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al cărui

caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani. Convenţia Europeană asupra Peisajului a fost promovată de către Congresul Puterilor

Regionale şi Locale al Consiliului Europei, iar România se numără, din octombrie 2002, printre semnatarii acestui document. Convenţia pune bazele unei abordări de ansamblu a teritoriului European, în scopul de a obţine o formă durabilă de dezvoltare, bazată pe echilibrul între criterii sociale, economice şi ecologice.

Acest document constată că peisajul participă într-o manieră importantă la interesul general în ceea ce priveşte domeniile: cultural, ecologic, de mediu şi social şi că el constituie o resursă favorabilă pentru activitatea economică, ale cărui protecţie, management şi amenajare corespunzătoare contribuie la crearea de locuri de muncă.

Peisajul este o parte importantă a calităţii vieţii pentru oamenii de pretutindeni, în areale urbane sau rurale, în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele obişnuite.

3.8.1. Situaţia actuală în municipiul Satu Mare Din punctul de vedere al peisagisticii urbane, municipiul Satu Mare oferă o mare

diversitate legată atât de cadrul natural, cât şi de dezvoltarea istorică a oraşului. Principalele componente ale peisajului urban sunt:

� Culoarul râului Someş � Spaţiile verzi din cadrul oraşului � Zonele de agrement publice şi private � Monumentele istorice şi de arhitectură � Ariile protejate şi monumente ale naturii � Ansamblele rezidenţiale � Platformele industriale � Căile de circulaţie rutieră şi feroviară

În prezent aceste componente prezintă dezvoltări necorelate, care, chiar dacă individual prezintă o valoare estetică şi socială apreciabilă, încadrarea lor teritorială poate degrada aceste valori. Un exemplu este Parcul Grădina Romei care este arie naturală protejată de interes local, cu deosebite valori istorice şi naturale şi importantă din punctul de vedere al peisajului urban este situată în zona Gării (de nord), a cărui clădire ar trebui să ofere peisaj arhitectural valoros, este înconjurat de amenajări (autogara, trecerea neamenajată peste calea ferată, etc.) care degradează valoarea estetică.

3.8.2. Descrierea componentelor peisajului sătmărean 1. Culoarul râului Someş este componenta cea mai importantă şi determinantă a peisajului

urban sătmărean. Calităţile peisagistice ale acestuia sunt puse în valoare doar pe anumite porţiuni.

Zonele care prezintă disfuncţionalităţi peisagistice sunt: Mal stâng

- parţial zona în amonte de podul de cale ferată (zona străzii Ostrovului) - porţiunea dintre podul de cale ferată şi podul Decebal, învecinată cu S.C. Ardeleana

Home Textile S.A. - porţiunea dintre cele două poduri de circulaţie rutieră, situată în vecinătatea unui cimitir,

a S.C. SATURN S.A. (prelucrări şi construcţii metalice), a S.C. SARMEX S.A.


(prelucrarea lemnului) şi terenuri agricole sau neutilizate (zona străzii Dunării şi Digului)

- parţial în aval de podul Golescu, în dreptul cartierului Micro 16 Mal drept

- porţiunea din vecinătatea podului Decebal în amonte - porţiunea în aval de podul Golescu, în dreptul parcelelor de agrement privat

În aceste zone ar trebui să se pună în valoare frumuseţea naturală a râului prin plantări de “perdele verzi” care să izoleze zonele cu aspect inestetic de albia majoră, oferind astfel (cum este şi de dorit) realizarea funcţiunii de zonă de agrement. 2. Spaţiile verzi din cadrul oraşului

Spaţiile verzi ale municipiului Satu Mare, parcuri şi scuaruri, au fost descrise mai sus (în capitolul Elementele cadrului natural), În general acestea sunt într-o stare bună, îngrijite şi au o reală valoare estetică care în unele cazuri ar trebui completată prin amenajarea şi îngrijirea zonelor învecinate. 3. Zonele de agrement publice şi private Principalele zone de agrement publice din municipiul Satu Mare sunt:

- zona de agrement ştrand termal - zona de agrement Noroieni - albia majoră a Someşului din intravilanul municipiului

Zonele de agrement public, în momentul de faţă, au un aspect neîngrijit, potenţialele de agrement sunt insuficient valorificate şi sunt lipsite de dotările specifice (comerţ, sport, mobilier urban, parcări). Agrementul privat este considerat ca fiind o funcţiune tradiţională colaterală zonelor plantate şi de agrement, incluzând producţia agricolă familială (legume şi fructe) şi mici case de agrement de sfârşit de zi şi de săptămână. Loturile cu suprafeţe cuprinse între 500 m2 şi 2000 m2 sunt cuprinse în următoarele zone:

- zona Bercu Roşu - zona străzii Gorunului şi pe latura sudică a pădurii Noroieni - zona din interiorul digului mal drept Someş, aval de podul Golescu - zonă restrânsă în capătul cartierului Carpaţi II

Aceste loturi de teren considerate de agrement privat ocupă o suprafaţă totală de 180,66 ha, din care 169,66 ha în Bercu Roşu. Loturile de teren sunt relativ mici, lipsite de echipări edilitare (cu excepţia curentului electric), fără dotări comerciale şi servicii, asigură funcţiunea de spaţiu verde, dar din punctul de vedere al peisajului oferă valori contradictorii. 4. Monumentele istorice şi de arhitectură

Monumentele istorice şi de arhitectură sunt importante componente ale peisajului urban care necesită întreţinere continuă şi sunt definitorii pentru realizarea altor construcţii sau amenajări în zonele în care se situează.

Unele dintre clădirile care constituie monumente istorice şi de arhitectură ar necesita renovare pentru a asigura încadrarea peisagistică.

Se impune delimitarea clară a centrului istoric şi a monumentelor, prin studii de specialitate care să ofere prescripţii de conservare şi reabilitare (dacă este cazul) şi pentru permisiunile de utilizare a zonelor respective. 5. Ariile protejate şi monumente ale naturii Pe teritoriul municipiului sunt câteva arii protejate:

- pădurea Noroieni – inclusă în aria de protecţie specială avifaunistică “Lunca inferioară a turului” ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000


- pădurea Mare – arie protejată de interes local - Grădina Romei – parc natural, arie protejată de interes local - salcâmul japonez din Centrul Nou – monument al naturii

Valoarea peisagistică a acestora este incontestabilă, zonele de protecţie din jurul lor sunt stabilite prin acte normative cu menţionarea funcţiunilor şi activităţilor admise şi interzise, a măsurilor de intervenţie necesare, respectiv a posibilităţilor de punere în valoare din punct de vedere economic, social şi cultural (a se vedea Fişele obiectivului cu planşele aferente anexate). Reglementările în vigoare cu privire la aceste arii protejate sunt cuprinse în Hotărârea Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 153/2005 pe baza unui studiu de specialitate.

Acest studiu a omis includerea în ariile protejate de interes local al obiectivului “Pădurea Mare”, pentru care, de asemenea trebuie aplicate reglementările în vigoare şi solicitată stabilirea şi instituirea zonelor de protecţie.

Din punct de vedere peisagistic, ar fi necesară reabilitarea şi includerea în arii protejate de interes local a două zone:

� lacul Pescăruş, actualmente puternic degradat (lacul comatat, vegetaţie distrusă, invadată de buruieni şi în unele părţi transformată în depozit ilegale de deşeuri)

� zona “Cubic” lângă cartierul Solidarităţii de asemenea degradată din toate punctele de vedere (băltiri de apă, deşeuri depozitate ilegal, vegetaţie distrusă, aspect dezolant) Ambele zone au un potenţial peisagistic şi de zonă de agrement şi recreaţie. Sunt incluse

în spaţiile verzi ale municipiului, dar în condiţiile actuale nu realizează nici una dintre funcţiile acestora 6. Ansamblele rezidenţiale

Zonele de locuit sunt componente esenţiale ale peisajului urban. Municipiul Satu Mare are câteva zone rezidenţiale tradiţionale ale căror valoare peisagistică trebuie conservată prin reglementarea permisiunilor de construire şi amenajare. Aceste zone sunt: − “centrul vechi” al oraşului (delimitat aproximativ de străzile: Ialomiţei, A. Iancu, I. Slavici,

P-ţa Eroilor Revoluţiei, Lükő Béla, Caişilor, N. Golescu, C-tin Brâncoveanu, Decebal, Micu Klein, P-ţa Romană, H. Coandă) care cuprinde şi majoritatea clădirilor monument istoric şi de arhitectură, unele în stare neglijată şi chiar periculoase din punct de vedere al stabilităţii.

− cartierul funcţionarilor (delimitat aproximativ de străzile: N. Golescu, Caişilor, Rânduneleor, C-tin Brâncuşi, Crinului, Bujorului şi Turturelelor)

− zona rezidenţială situată la nord de centru vechi − cartierele Micro 14 şi Micro 15, cu ansambluri de locuinţe construite după 1960 cu valori

arhitecturale apreciate, a căror conservare ca şi clădiri moderniste se impune pentru a păstra peisajul urban fără efectele unor transformări de extindere şi de ocupare spaţiilor verzi.

Peisajul urban din aceste zone este afectat de unele obiective care sunt în discordanţă cu ansamblurile de clădiri din jur. Printre acestea putem aminti: − Piaţa de alimente nr.1, situată între str. Nicolae Golescu şi str. Martirilor Deportaţi, care ar

necesita amenajări şi clădiri pentru integrare în ansamlurile de clădiri din jur − Piaţa de alimente “Someş” situată pe str. Prahovei în extremitatea vestică a cartierului Micro

14, care oferă un aspect degradat mai ales spre stradă − Piaţa “Mică”, între str. Wolfenbüttel şi str. Paris, care ar necesita reconstrucţie şi dotări care

să răspundă funcţiei de piaţă agroalimentară − Cimitirele – de lângă podul Golescu, de lângă gara CFR, de pe str. Rodnei, cu necesitatea de

realizarea urgentă a cel puţin unei perdele vegetale pentru integrare peisagistică. − Depozitul de deşeuri de pe Calea Odoreului, una dintre locaţiile care ridică probleme grave

nu numai din punct de vedere peisagistic, singura posibilitate fiind închiderea şi ecologizarea urgentă (mărind astfel şi suprafaţa spaţiilor verzi din municipiu)

− Terenuri neutilizate virane sau cu construcţii neterminate şi abandonate, sau cu construcţii care nu sunt în concordanţă cu ansamblurile arhitecturale din jur (colţ str. Al. I. Cuza cu str.


Mircea cel Bătrân; intersecţia str. Decebal cu str. Micu Klein, etc.) Un efect negativ asupra peisajului urban au şi clădirile abandonate ale centralelor termice

din cartierele de blocuri ale municipiului precum şi spaţiile încadrate de blocuri. Ambele categorii de spaţii au potenţiale deosebite de a fi transformate în centre de recreere cu spaţii verzi şi terenuri de joacă, care, pe lângă faptul că ar rezolva necesitatea de spaţii de recreere şi ar îmbunătăţi microclimatul în cartierele supraaglomerate, ar contribui la crearea unui peisaj urban corespunzător. 7. Platforme industriale

Platformele industriale din municipiul Satu Mare sunt repartizate neuniform în teritoriu, cele mai vechi fiind înglobate în zone rezidenţiale. Evoluţia acestora în timp (de ex. platforma UNIO S.A. care are aproape 100 ani vechime) a implicat degradarea peisajului urban, iar, în condiţiile economice actuale, activităţile au fost în mare măsură reduse ajungând la mari suprafeţe şi clădiri neutilizate. În acelaşi timp unele unităţi au fost închise definitiv (SAMOBIL, ERGOLEMN, AUTONOVA – platforma de pe str. Corvinilor, etc.), fapt care necesită demolări, ecologizarea terenurilor şi prescripţii stricte pentru utilizarea lor pentru a se integra în peisajul urban.

Utilizarea acestor zone cu includerea unor spaţii verzi ar contribui la schimbarea peisajului dezolant oferit de platformele industriale abandonate sau ar putea contribui la integrarea peisagistică a resturilor platformelor industriale existente. În acelaşi timp, acestea s-ar integra şi în reţeaua de spaţii verzi care ar transforma municipiul cu adevărat într-un “oraş verde”.

Asemenea zone industriale sunt: - platforma fostei unităţi de prelucrare a lemnului SAMOBIL - platforma industrială de la intersecţia străzii Corvinilor cu B-dul H. Coandă - parţial platforma industrială UNIO – SILVANIA FOREST - limitele către zonele rezidenţiale ale platformei industriale din sud-vest - perimetrul platformei SATURN – SARMEX, care necesită cel puţin separare prin

“perdea” de vegetaţie adecvată dar şi celelalte unităţi industriale înglobate în zonele de locuit ale oraşului.

Folosirea acestor platforme pentru activităţi economice “curate” (cu minim de poluare) ar rezolva problema utilizării lor raţionale, iar reconstrucţiile sau amenajările impuse de schimbarea de destinaţie ar oferi posibilitatea încadrării lor peisagistice. 8. Căile de circulaţie rutieră şi feroviară

Căile de circulaţie au o deosebită importanţă din punctul de vedere a peisajului urban asigurând îmbunătăţirea acestuia în cazul în care sunt amenajate şi bine întreţinute, cu dotări adecvate şi vegetaţia corespunzătoare condiţiilor de spaţiu.

În municipiul Satu Mare sunt artere de circulaţie bine întreţinute, a căror aspect facilitează crearea unui peisaj care contribuie la ridicarea calităţii vieţii în zonă.

În acelaşi timp sunt zone unde arterele de circulaţie rutieră oferă un aspect degradat fără elemente de “înfrumuseţare”. Printre acestea se numără şi intrările în oraş dinspre Carei, Sătmărel, Aeroport, pădurea Noroieni. Realizare unei zone de tampon cu spaţii verzi sau măcar plantări de arbori adecvaţi ar putea rezolva pe lângă problemele peisagistice şi unele legate de disconfortul şi poluarea create de traficul intens.

Calea ferată traversează municipiul Satu Mare de la nord la sud trecând prin zone de locuit, chiar în apropiere de centrul istoric. Aproape pe tot traseul, terasamentul căii ferate şi vecinătăţile pe ambele laturi oferă un aspect cu totul neadecvat unui peisaj urban (este neîngrijit, invadat de buruieni, cu deşeuri aruncate). Zona cea mai afectată este porţiunea Gara Ferăstrău – pod Cale ferată.


4. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

4.1. Probleme identificate În urma studiului efectuat asupra stării actuale a calităţii factorilor de mediu din zona

municipiului Satu Mare s-au identificat următoarele probleme: Pentru factorul de mediu ape • Peste 90% din apa potabilă cu care este aprovizionat municipiul Satu Mare provine din

frontul de captare Mărtineşti – Micula care se întinde pe o lungime de peste 30 km şi traversează câteva localităţi rurale

• Reţeaua de distribuţie a apei potabile nu cuprinde toate trupurile izolate şi zona Sătmărel • Reţeaua de canalizare în sistem divizor în zona cartierelor Micro 17 şi Carpaţi II implică

deversarea apelor de precipitaţie direct în emisar (râul Someş, canale de desecare) fără a trece prin staţia de epurare, fiind astfel posibilă poluarea apelor Someşului cu materialele solide respectiv produse petroliere antrenate de aceste ape.

• Lipsa canalizării la periferia zonei urbane, în trupurile izolate şi zona rurală (Sătmărel, Balta Blondă)

• Situarea fermelor agrozootehnice în zonele lipsite de canalizare care deversează apele uzate fără epurare

• Periclitarea calităţii apelor subterane (acviferul freatic) atât de deversările din zonele necanalizate, cât şi în zona depozitului de deşeuri a municipiului

Pentru factorul de mediu aer Calitatea aerului este afectată de: • emisiile de gaze de eşapament şi imisiile de pulberi în zonele cu trafic rutier intens • emisiile de diferiţi poluanţi (în special gaze de ardere şi compuşi organici volatili) în

apropierea platformelor industriale (zona platformei industriale sud-vest este cea mai afectată)

• emisiile de gaze poluante din zona depozitului de deşeuri, unde, chiar dacă nu se constată depăşiri ale valorilor limită, natura gazelor degajate şi posibilitatea apariţiei gazelor în urma autoaprinderii deşeurilor degradează calitatea aerului şi generează disconfort olfactiv

Pentru factorul de mediu sol Efectele negative asupra calităţii solului în municipiul Satu Mare, se datorează în principal: • circulaţiei rutiere, care determină creşterea conţinutului de metale grele în sol şi scăderea

activităţii microbiologice • solul din parcurile şi scuarurile municipiului este afectat de traficul rutier intens din jurul

acestora prin creşterea conţinutului de metale grele şi activitate biologică redusă • solul din zona depozitului de deşeuri este puternic degradat printr-un conţinut crescut de

substanţe organice datorat în principal fenomenelor de fermentaţie ce au loc în stratul de deşeuri depozitat, precum şi prin conţinutul crescut de azot, fosfor şi potasiu.

• activităţile economice din municipiu afectează calitatea solurilor din spaţiile ocupate mai ales prin scurgeri accidentale de produse petroliere

Zonele rezidenţiale • sunt afectate în principal de poluarea fonică generată de traficul rutier intens; ambuteiajele

create în orele de vârf, în zona celor două poduri şi la ieşirile din oraş, provoacă necesitatea


unor demarări repetate care (mai ales în cazul vehiculelor grele) generează o creştere a nivelului de zgomot şi duc la apariţia trepidaţiilor care prezintă pericol şi pentru clădiri.

• depozitul de deşeuri, situat în zonă rezidenţială afectează mediul de viaţă prin disconfortul olfactiv şi periclitarea stării de sănătate a locuitorilor din zonă.

Gestionarea deşeurilor

În municipiul Satu Mare nu s-a implementat colectarea selectivă a deşeurilor ceea ce duce la necesitatea transportului şi depozitării unui volum mai mare de deşeuri.

Efectele negative ale depozitării deşeurilor municipiului Satu Mare se concretizează prin: • degradarea calităţii factorilor de mediu (ape, aer, sol) din zona depozitului • pericolul extinderii ariei poluate cu mult peste limitele teritoriale ale depozitului, prin apele

freatice contaminate • crearea unui disconfort olfactiv pentru populaţia din zonă • periclitarea zonelor sanitare protejate ale frontului de captare apă potabilă aflată la cca.

900 m • periclitarea zonei de protecţie sanitară a conductelor de aducţiune a apei potabile care

alimentează municipiul • periclitarea stării de sănătate a populaţiei din zonă, datorită înmulţirii insectelor şi

rozătoarelor care pot răspândi diferite boli digestive şi parazitare, afecţiuni respiratorii • degradarea peisajului urban într-o zonă rezidenţială şi apropiată de o zonă cu potenţial de

spaţiu verde şi recreere (lacul Pescăruş) • pericolul autoaprinderii deşeurilor depozitate, ceea ce poate agrava poluarea în zonă şi din

cauza metanului ce se degajă prezintă pericol de explozie Pe lângă problemele ridicate de depozitul de deşeuri al municipiului, sunt câteva aspecte ale eliminării deşeurilor care au un impct negativ asupra mediului înconjurător. Acestea sunt: • depozitarea intermediară a deşeurilor precolectate în cartierele de blocuri, în containere

amplasate în spaţii necorespunzător amenajate, care ridică în special probleme de igienizare şi aspect

• depozitarea întâmplătoare pe sol a deşeurilor, pe terenurile neutilizate, abandonate, situate chiar şi în centrul istoric al municipiului sau pe lângă terasamentul căii ferate

• evacuarea deşeurilor în cursurile de apă sau în canalele de desecare • arderea necontrolată a deşeurilor în mediul urban • lipsa posibilităţilor de eliminare şi neutralizare a deşeurilor industriale periculoase Biodiversitatea • Lipsa de întreţinere şi amenajare a unor spaţii verzi ale municipiului:

� albia majoră a râului Someş (zona dintre diguri) � zona Lacului Pescăruş � zona “Cubic” dintre Cartierul Solidarităţii şi str. Gh. Bariţiu

• Pădurea Mare nu a fost declarată arie protejată şi astfel nu au fost instituite zonele de protecţie impuse prin legislaţie

Peisajul Peisajul urban este degradat prin: • Platforme industriale înglobate în zone rezidenţiale, fără protejarea acestora cel puţin prin

perdele vegetale • Clădirile centrului istoric în unele cazuri sunt într-o stare degradată, necesită renovare şi

reconstrucţie • Terenuri abandonate în centrul istoric şi în vecinătatea culoarului Someşului • Obiective care sunt în discordanţă cu ansamblurile de clădiri din jur


• Clădirile abandonate ale centralelor termice din cartierele de blocuri ale municipiului precum şi spaţiile neîntreţinute încadrate de blocuri

• Există zone verzi cu important potenţial peisagistic şi de agrement degradate • Loturile de teren pentru agrement privat sunt lipsite de echipări edilitare (cu excepţia

curentului electric), fără dotări comerciale şi servicii, asigură funcţiunea de spaţiu verde, dar din punctul de vedere al peisajului oferă valori contradictorii.

• Terasamentul căii ferate şi vecinătăţile pe ambele laturi oferă un aspect cu totul neadecvat unui peisaj urban, este neîngrijit, invadat de buruieni, cu deşeuri aruncate.

• Ssunt zone unde arterele de circulaţie rutieră oferă un aspect degradat

4.2. Propuneri de măsuri generale pentru reducerea sau eliminarea efectelor problemelor identificate

1. Realizarea centurii de ocolire a municipiului şi implicit a două poduri care condiţionează descongestionarea traficului de tranzit şi preluarea traficului greu către marile zone industriale. Centura trebuie să fie asigurată obligatoriu împotriva poluării prin perdea vegetală adecvată. Prin această măsură se pot obţine următoarele:

� îmbunătăţirea calităţii aerului � îmbunătăţirea calităţii solurilor şi implicit a apelor freatice � sporirea stării de comfort a populaţiei din municipiu prin reducerea considerabilă a

zgomotului în zonele din perimetrul arterelor de circulaţie din oraş � reabilitarea arterelor de circulaţie din intravilan şi menţinerea de durată a stării lor, fără

cheltuieli excesive 2. Închiderea şi ecologizarea depozitului de deşeuri al municipiului Satu Mare situat pe calea Odoreului, prin:

� copertare cu diferite straturi, inclusiv hidroizolant, peste care se pune sol fertil în scopul înierbării şi plantării de arbori şi arbuşti în vederea transformării zonei depozitului în spaţiu verde

� realizarea instalaţiilor necesare colectării şi evacuării gazelor generate, în scopul protejării împotriva eventualelor surpări şi evitarea pericolului de explozie

� asigurarea tuturor condiţiilor necesare monitorizării timp de 30 de ani postînchidere, a proceselor ce au loc în masa de deşeu depozitat (tasări, emanaţii de gaze, exfiltraţii – practic calitatea solului şi apelor freatice)

3. Stabilirea măsurilor şi prescripţiilor de utilizare a terenurilor aferente platformelor industriale pe care a încetat activitatea (SAMOBIL, ERGOLEMN, etc.). Aceste terenuri vor necesita ecologizări pe baza unor studii de specialitate. 4. Analizarea posibilităţii de schimbare a destinaţiei terenurilor aferente platformelor industriale din zonele de locuit, autorizând numai activităţi care nu produc poluare. 5. Curăţirea şi reabilitarea zonei Lacului Pescăruş, incluzând reamenajarea lacului, refacerea vegetaţiei, realizarea unor construcţii pentru transformarea într-un spaţiu de recreere ţi agrement. 6. Găsirea modului optim de utilizare a terenului dintre Cartierul Solidarităţii şi str. Gh. Bariţiu (zona „Cubic”), folosind potenţialul natural al zonei, respectiv existenţa apelor stătătoare şi a posibilităţii de plantare cu specii de floră care îl pot transforma în spaţiu verde amenajat în


scopuri sportive şi de agrement 7. Efectuarea demersurilor necesare declarării ca arie protejată de interes local a zonei Pădurea Mare şi instituirea zonelor de protecţie prevăzute de legislaţia în vigoare. După ecologizare şi amenajare, ar trebui declarate ca parcuri protejate şi zonele Lacului Pescăruş, respectiv “Cubic”. 8. Stabilirea măsurilor necesare utilizării terenurilor nefolosite sau a clădirilor abandonate, care degradează peisajul urban. 9. Realizarea lucrărilor de renovare, reparare şi intreţinere a clădirilor monumente istorice şi/sau monumente arhitecturale pentru încadrarea lor în peisajul urban. 10. Amenajarea spaţiilor încadrate de blocuri, în marile cartiere de blocuri, prin creare de spaţii verzi, terenuri de joacă, eventual parcări amenajate. 11. Realizarea de perdele vegetale pentru separarea unor obiective situate în zone locuite care dăunează mediului de viaţă şi degradează aspectul acestora. Asemenea obiective sunt platformele industriale din apropierea centrului, cimitirele, etc. 12. Refacerea vegetaţiei specifice între digurile râului Someş în scopul păstrării valorilor peisagistice ale albiei Someşului şi măririi ariei spaţiilor verzi din municipiu. În acelaşi timp se pot amenaja, în unele părţi pe malul râului, terenuri în scopuri de recreere şi/sau sportive. 13. Analizarea posibilităţii de amenajare a albiei râului Someş pentru a-l face plimbării cu bărci sau chiar cu vaporaşe. 14. Realizarea plantaţiilor de protecţie în lungul liniilor de cale ferată, curăţirea şi amenajarea spaţiilor verzi existente pe aceste terenuri. 15. Refacerea decoraţiilor vegetale pe marginea arterelor de circulaţie, în special a celor de intrare în municipiu, prin plantare de arbori şi arbuşti, înierbări sau decoraţii florale. În acest fel se măreşte aria spaţiilor verzi şi ar contribui la îmbunătăţirea microclimatului şi a mediului de viaţă. Realizarea acestei măsuri ar permite obţinerea unei reţea “verde” care leagă parcurile, scuarurile, ariile protejate. 16. Construirea unor piste pentru biciclişti spre zonele de agrement (Pădurea Noroieni, Pădurea Mare, Ştrandul termal) cuplând cele existente şi incluzând digurile râului Someş. 17. Asigurarea serviciilor de salubritate şi canalizare în zonele de agrement privat. 18. Deschiderea unui nou front de captare apei potabile, cu staţie de tratare a apei aferentă şi cuprinderea în reţeaua de alimentare cu apă a trupurilor izolate şi a zonelor rurale. În acest fel s-ar putea echilibra sistemul de alimentare cu apă potabilă a municipiului 19. Extinderea reţelei de canalizare în zonele de la periferie, în trupurile izolate şi în mediu rural pentru colectarea şi evacuarea controlată a tuturor apelor uzate generate pe teritoriul municipiului. Tot în acest scop ar fi utilă realizarea reţelei de canalizare în sistem unitar şi în cartierele Micro 17 şi Carpaţi II trecând astfel toate apele de precipitaţii prin fazele de epurare şi eventual construirea unei staţii noi de epurare în zona sudică.


5. BIBLIOGRAFIE 1. Studiu pentru determinarea zonelor cu risc natural din judeţul Satu Mare pe unităţi

administrativ teritoriale Volumul II, etapa IV-a/2005 – Municipiul Satu Mare – elaborat de Biroul de Proiectare, Expertize, Studii Cluj Napoca, prof. dr. ing. Augustin Popa.

2. Studiu privind dimensionarea şi instituirea zonelor de protecţie sanitară pentru sistemul de

alimentare cu apă a municipiului Satu Mare, conf. HG nr. 101/1997 elaborat de S.C. ECOTECH S.R.L. Satu Mare

3. Raport anual privind starea factorilor de mediu în judeţul Satu Mare – anul 2007, întocmit de

Agenţia pentru Protecţia Mediului Satu Mare 4. Studiu privind amenajări la coronamentul digului de apărare mal drept, mal stâng între

graniţa cu ungaria şi limita intravilan Satu Mare, elaborat de Beregszaszy Ştefan pentru Primăria Municipiului Satu Mare

5. Prezentarea ariilor protejate din judeţul Satu Mare – APM Satu Mare, departamentul

Protecţia naturii, protecţia solului/subsolului, biosecuritate. 6. Studiu de determinare a zonelor de protecţie a valorilor de patrimoniu natural – elaborat de

S.C. ECOTECH S.R.L: Satu Mare, aprobat prin HCJ nr. 153/2005 7. Studiu trafic – elaborat de S.C. VELTONA S.R.L. Timişoara, 1995 8. Memoriu general PUG municipiul Satu Mare – elaborat de S.C. SIGMA PROIECT S.A.

Satu Mare, 2000 9. Regulament local de urbanism aferent PUG Satu Mare – elaborat de S.C. SIGMA PROIECT

S.A. Satu Mare, 2000


6. LEGISLAŢIE CONEXĂ

• Legea nr. 350/2001 – privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

• Legea nr. 50/1991 – privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată

• Legea nr. 41/1995 – privind protejarea patrimoniului cultural naţional

• Legea nr. 107/1996 – Legea Apelor

• Legea nr. 71/1996 – de aprobare a PATN – secţiunea I – căi de comunicaţie

• Legea nr. 171/1997 – de aprobare a PATN – secţiunea II – ape

• Legea nr. 5/2000 – de aprobare a PATN – secţiunea III – zone protejate

• Ordonanţa de urgenţă nr. 78/2000 – privind regimul deşeurilor

• Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 – privind protecţia mediului

• HGR nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism, republicată

• HGR nr. 855/2001 privind modificarea HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de Urbanism

• HGR nr. 59/1999 pentru modificarea art.2 din HGR nr.525/1996

• HGR nr. 1076/2004 privind procedura de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe

• Ordin nr. 995/2006 pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub incidenţa HGR nr. 1076/2004

• Ordin nr. 117/2006 pentru aprobarea Manualului privind aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe

• HGR 101/1997 – privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară

• Ord. Min. Sănătăţii nr. 536/1997 – privind normele de igienă

• Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 243/28.11.2000 privind protectia atmosferei

• Legea nr. 655/20.11.2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 243/2000 privind protectia atmosferei

• Ordinul MAPM nr. 592/25.06.2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limita, a valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot si oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon si ozonului în aerul înconjurator (publicat în Monitorul Oficial cu numarul 765/21.10.2002)

• Ordin 756/1997 pentru aprobarea reglementării privind evaluarea poluării mediului

• Legea 310/2004 pentru modificarea şi completarea Legii 107/1996 – Legea apelor

• Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile

• Legea nr. 311/2004 pentru modificarea si completarea Legii 458/2002 -

• Ordin MMGA nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitatii apelor de suprafata in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa


• HG nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare în mediul acvatic a apelor uzate NTPA-011 - Norme tehnice privind colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate orasenesti (Anexa 1) NTPA-002/2002 - Normativ privind conditiile de evacuare a apelor uzate din retelele de canalizare ale localitatilor si direct în statiile de epurare NTPA-001/2002 privind stabilirea limitelor de încarcare cu poluanti a apelor uzate industriale si orasenesti la evacuarea în receptorii naturali

• Ordin nr. 1184/2000 pentru aprobarea reglementarii „Ghid privind elaborarea analizelor de evaluare a impactului asupra mediului ca parte integrantă a planurilor de urbanism”

• Ordin nr. 1430/2005 al ministrului lucrărilor publice, transportului şi locuinţei pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991

• HGR nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

• Ordin MMDD nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România

• OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

• HCJ nr. 153/2005 privind aprobarea documentaţiei „Planul de amenajare a teritoriului judeţean PATJ Satu Mare – Studiu de determinare a zonelor de protecţie a valorilor de patrimoniu natural.


7. ANEXE 1. Planşă cu încadrarea în teritoriul administrativ al municipiul Satu Mare 2. Harta cu repartizarea zonelor industriale în municipiul Satu Mare 3. Harta zonelor cu risc la inundaţii 4. Hotărârea Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 153/2005 privind aprobarea documentaţiei

“Planul de amenajare a teritoriului judeţean – Studiu de determinare a zonelor de protecţie a valorilor de patrimoniu natural”

5. Fişa obiectivului Parcul Grădina Romei 6. Grădina Romei – Plan de încadrare în zonă 7. Grădina Romei – Plan de amenajare 8. Fişa obiectivului Pădurea Noroieni 9. Fişa obiectivului Salcâmul japonez Satu Mare 10. Harta ariei de protecţie specială avifaunistică “Lunca inferioară a Turului” care cuprinde

Pădurea Noroieni 11. Repartizarea reţelei de monitorizare a calităţii aerului în Satu Mare 12. Tabel cu depăşirile valorilor limită a concentraţiilor poluanţilor în aer, determinaţi în cadrul

monitroizării calităţii aerului 13. Tabel cu rezultatele determinărilor de pulberi sedimentabile 14. Tabel cu volorile nivelului minim şi maxim măsurat al presiunii acustice 15. Harta depozitului de deşeuri

Satu Mare, cod 440237 Tel. (+40)-361-804795 COD FISCAL 642990 B-dul Lucian Blaga nr. 41 Fax. (+40)-361-804796 Cont: BRD RO56BRDE310SV02527343100 COD SIRUES 1296589 E-mail: [email protected] COD TREZORERIE RO57TREZ5465069XXX000927 RC J30/485/21.06.1991

INSTITUT DE CERCETARE - INGINERIE - CONSULTING LABORATOR ACREDITAT - PRODUC ŢIE INDUSTRIALĂ

SERVICE - IMPORT - EXPORT - MARKETING

STUDIU DE MEDIU pentru fundamentare PUG Satu Mare

Nr. 8256 – 0

OBIECTIV : Planul Urbanistic General al municipiului Satu Mare

BENEFICIAR : Primăr ia municipiului Satu Mare

PROIECTANT GENERAL : INCD URBANPROIECT Bucure şti

DIRECTOR GENERAL RESPONSABIL LUCRARE ing. Cristian SOPONOŞ ing. Margareta ROGNA

COLECTIV DE ELABORARE ing. Margareta ROGNA ing. Vasile ZELE ing. Rodica MĂCICAN ch. Erzsébet KÁLLAY ing. Klára LAKATOS

martie 2009

Q U A L I T A S ®

CERTIFICAT SMC NR.

Q/1001/00 SR EN ISO 9001: 2001

CEPROM

Satu Mare, cod 440237 Tel. (+40)-361-804795 COD FISCAL 642990 B-dul Lucian Blaga nr. 41 Fax. (+40)-361-804796 Cont: BRD RO56BRDE310SV02527343100 COD SIRUES 1296589 E-mail: [email protected] COD TREZORERIE RO57TREZ5465069XXX000927 RC J30/485/21.06.1991

INSTITUT DE CERCETARE - INGINERIE - CONSULTING LABORATOR ACREDITAT - PRODUC ŢIE INDUSTRIALĂ

SERVICE - IMPORT - EXPORT - MARKETING

STUDIU DE MEDIU pentru fundamentare PUG Satu Mare

Nr. 8256 – 0

A N E X E

OBIECTIV : Planul Urbanistic General al municipiului Satu Mare

BENEFICIAR : Primăr ia municipiului Satu Mare

PROIECTANT GENERAL : INCD URBANPROIECT Bucure şti

DIRECTOR GENERAL RESPONSABIL LUCRARE ing. Cristian SOPONOŞ ing. Margareta ROGNA

COLECTIV DE ELABORARE ing. Margareta ROGNA ing. Vasile ZELE ing. Rodica MĂCICAN ch. Erzsébet KÁLLAY ing. Klára LAKATOS

martie 2009

Q U A L I T A S ®

CERTIFICAT SMC NR.

Q/1001/00 SR EN ISO 9001: 2001

CEPROM

ANEXE la Studiul de mediu pentru fundamentarea PUG Satu Mare

1. Planşă cu încadrarea în teritoriul administrativ al municipiul Satu Mare 2. Harta cu repartizarea zonelor industriale în municipiul Satu Mare 3. Harta zonelor cu risc la inundaţii 4. Hotărârea Consiliului Judeţean Satu Mare nr. 153/2005 privind aprobarea documentaţiei

“Planul de amenajare a teritoriului judeţean – Studiu de determinare a zonelor de protecţie a valorilor de patrimoniu natural”

5. Fişa obiectivului Parcul Grădina Romei 6. Grădina Romei – Plan de încadrare în zonă 7. Grădina Romei – Plan de amenajare 8. Fişa obiectivului Pădurea Noroieni 9. Fişa obiectivului Salcâmul japonez Satu Mare 10. Harta ariei de protecţie specială avifaunistică “Lunca inferioară a Turului” care cuprinde

Pădurea Noroieni 11. Repartizarea reţelei de monitorizare a calităţii aerului în Satu Mare 12. Tabel cu depăşirile valorilor limită a concentraţiilor poluanţilor în aer, determinaţi în cadrul

monitroizării calităţii aerului 13. Tabel cu rezultatele determinărilor de pulberi sedimentabile 14. Tabel cu volorile nivelului minim şi maxim măsurat al presiunii acustice 15. Harta depozitului de deşeuri

TABEL CU DEPĂŞIRILE VALORILOR LIMIT Ă A CONCENTRAŢIILOR POLUAN ŢILOR ÎN AER, DETERMINA ŢI ÎN CADRUL MONITROIZ ĂRII CALIT ĂŢII AERULUI

Indicatorul

Substanţe oxidante (O3) Dioxid de azot Amoniac Pulberi în suspensie (PM10)

Total pulberi în suspensie (TPS)

Luna / anul Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3

Locul detectării val max.*

Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3

Locul detectării val max.

Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3


Nr. de-păşiri/ indi-cator

Valoare max. µg/m3



Valoare max. µg/m3


iulie/2007 48 198,97 1 18 207,93 2 6 259,77 5 - - - 6/Cd 1/Pb

0,041 0,705

4 2

august/2007 26 171,28 1 12 227,11 2 3 132,49 5 1/Cd 0,0206 1 4/Cd 11/Pb

0,027 1,559

4 2

sept./2007 5 114,37 1 - - - - - - - - - 2/Cd 12/Pb

0,036 1,191

2

oct. /2007 3 105,67 1 5 139,51 2 - - - - - - 4/Cd 2/Pb

0,035 0,863

2

noi. /2007 1 108,66 1 - 92,94 3 - - - 1/total 61,168 1 2/Cd 0,027 2 dec. /2007 - - - 2 129,2 2 - - - 2/Cd 0,0275 2 2/Cd 0,023 2 ian./2008 26 169,34 1 4 124,28 2 - - - - - - 4/Cd 0,027 2 febr../2008 36 191,37 1 9 175,04 3 - - - - - - 3/Cd 0,027 2 martie./2008 39 198,49 1 4 172,9 3 - - - - - - - - - aprilie./2008 13 153,59 1 3 130,93 3 - - - - - - - - - mai./2008 32 154,38 1 1 124,99 2 - - - - - - - - - iunie./2008 9 109,27 1 2 131,23 2 - - - 3/Pb 0,6 1 6/Pb 0,7 2 iulie/2008 7 108,67 1 5 155,43 2 - - - - - - 7/Cd

2/Pb 0,031 0,74

2 4

august/2008 23 108,67 1 2 155,43 2 - - - - - - 2/total 4/Cd 6/Pb 4/Cr

161,81 0,027 1,15 1,695

2 4 2 4

Indicatorul Substanţe oxidante (O3) Dioxid de azot Amoniac Pulberi în suspensie

(PM10) Total pulberi în suspensie (TPS)

Luna / anul Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3

Locul detectării val max.*

Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3


Nr. de-păşiri

Valoare max. µg/m3



Valoare max. µg/m3



Valoare max. µg/m3


sept./2008 19 157,03 1 3 184,6 2 - - - - - - 6/Cd 4/Cr

0,036 1,809

4

oct. /2008 2 104,94 1 - - - - - - 3/total 3/Cd 2/Pb

85,7 0,0286 2,315

1 2 2

9/Cd 0,0294 4

noi. /2008 - - - 2 243,51 2 - - - 5/Pb 2/Cd

0,71 0,0272

1 5/Cd 3/Pb

0,031 0,964

4

dec. /2008 - - - - - - - - - - - - - - - Valori admise**

100 100 100 50(total); 0,5 (Pb); 0,02 (Cd)

150 (total); 0,5 (Pb); 0,02 (Cd); 1,5 (Cr)

* Locurile de monitorizare sunt: 1 – zona centrală; 2 – intersecţia “Burdea”; 3 – Str. Magnoliei; 4 – Str. Fabricii; 5 – Rampa de depozitare deşeuri ** Valorile admise sunt concentraţiile maxime admise de scurtă durată sau zilnice conform STAS 12574-87 respectiv pentru Pb şi pulberi în suspensie PM 10 conform Ordinului MAPM nr. 592/2002

TABEL CU REZULTATELE DETERMIN ĂRILOR DE PULBERI SEDIMENTABILE

Cantitate de pulberi sedimentabile (g/m2/lună) determinat în punctul Luna/anul 1 2 3 4 5

iulie/2007 0,785 0,678 0,533 1,957 0,890 august/2007 3,404 1,241 2,092 2,127 3,156 septembrie/2007 1,928 1,134 0,810 3,875 Nu s-a măsurat octombrie/2007 Nu s-a măsurat 7,058 1,580 1,176 Nu s-a măsurat noiembrie/2007 0,960 0,920 0,880 Nu s-a măsurat Nu s-a măsurat decembrie/2007 0,605 0,177 Nu s-a măsurat Nu s-a măsurat 0,426 ianuarie/2008 0,687 1,649 0,9961 0,412 0,446 februarie/2008 0,625 0,635 0,618 0,849 Nu s-a măsurat martie./2008 0,780 0,851 0,805 0,915 0,695 aprilie./2008 0,780 Nu s-a măsurat 0,784 1,061 Nu s-a măsurat mai./2008 1,066 3,529 0,638 0,531 Nu s-a măsurat iunie./2008 3,296 Nu s-a măsurat 0,950 Nu s-a măsurat Nu s-a măsurat iulie/2008 0,458 Nu s-a măsurat 0,910 Nu s-a măsurat Nu s-a măsurat august/2008 Nu s-a măsurat Nu s-a măsurat 0,678 0,532 Nu s-a măsurat septembrie/2008 5,602 2,304 0,343 0,274 Nu s-a măsurat octombrie/2008 Nu s-a măsurat 1,758 1,06 1,727 Nu s-a măsurat noiembrie/2008 Nu s-a măsurat 0,790 0,790 0,425 Nu s-a măsurat decembrie/2008 Nu s-a măsurat 0,882 0,882 2,426 Nu s-a măsurat Valoare maximă admisă conform STAS 12574-87

17

Punctele de recoltare a probelor pentru determinarea pulberilor sedimentabile au fost;

1. Bd. L. Blaga situat în zona industrială sud-est şi afectat de traficul local şi de tranzit foarte intens spre Parcul Industrial, Aeroport, Zalău, Cluj Napoca, Bucureşti

2. Strada Magnoliei situată în zona industrială sud-vest şi afectat de traficul rutier greu spre marile depozite de aici

3. Strada Mircea cel Bătrân situată în zona centrală - lângă sediul Agenţiei pentru Protecţia Mediului

4. Drumul Careiului – ieşirea din municipiu spre Carei, Oradea, Timişoara şi afectat atât de zona industrială sud-vest cât şi de cea din trupuri izolate.

5. Strada Fabricii situată în zona industrială nord-est şi afectat atât de traficul rutier cât şi de cel feroviar.

1. Denumirea obiectivului

SALCÂM JAPONEZ – SATU MARE

2. Identificare

- plan scara 1:25.000

- fişa obiectivului B17

3. Descrierea obiectivului

3.1. Descrierea zonelor, elementelor sau formaţiunilor cu valoare de patrimoniu natural, geomorfologic, floristic, faunistic, forestier şi de altă natură care necesită un regim de protecţie, conservare şi utilizare durabilă

3.1.1. Categoria de arie (specie) naturală protejată conform Legii nr. 462/2001 (OUG 236/2000)

– categoria 3 – monumente ale naturii

3.1.2. Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii

• Nivelul de importanţă: de interes local

• Stabilirea regimului de protecţie: prin Hotărârea Consiliului Local

3.1.3. Descrierea obiectivului cu valoare de patrimoniu natural

• Amplasamentul: Municipiul Satu Mare, Centru Nou, zona Someş – Mal drept

• Tip de proprietate: public

• Elemente de amplasament:

– Suprafaţă: -

– Acces: reţeaua stradală a municipiului Satu Mare

• Descrierea habitatului natural, a elementelor de patrimoniu natural, a speciilor de plante şi animale, şi altele care necesită a fi protejate

Salcâmul japonez (Sophora japonica L)- este un arbore de 20-25 m, cu lujeri rotunzi, verzi, glabri, cu muguri nuzi, ascunşi în cicatrice. Frunzele sunt alterne, imparipenat-compuse, cu foliole ovat-lanceolate, cu vârf ascuţit. Florile sunt grupate în panicule terminale. Fructele sunt păstăi, verzi, polisperme, ştrangulate între seminţe.

Specie exotică, salcâmul japonez apare cultivată în parcuri şi mai rar în plantaţii forestiere, până în regiunile montane. Interesează în culturi din terenuri degradate şi de protecţie.


SALCÂM JAPONEZ – SATU MARE

2. Identificare

• plan scara 1:25.000 • planşă scara 1:5.000

3. Categoria de arie (specie) naturală protejată conform Legii nr. 462/2001 (OUG 236/2000)

• categoria 3 – monumente ale naturii

4. Clasificarea obiectivului ca nivel de importanţă privind instituirea regimului de protecţie conform legii



5. Amplasamentul

• Municipiul Satu Mare, Centru Nou, zona Someş – Mal drept

6. Tip de proprietate public

7. Suprafaţa

8. Reglementări propuse privind obiectivul protejat ş i zonele de protecţie

8.1. Zone de protecţie stabilite

• zonă cu regim sever d1 = 5 m de la trunchiul arborelui

• zonă tampon cu restricţii d2 = 50 m de la limita zonei cu regim sever

8.2. Funcţiuni ş i activităţi admise

• în zona cu regim sever • lucrări cu rol de protecţie şi conservare a obiectivului

• în zona tampon cu restricţii • activităţi comerciale

8.3. Funcţiuni ş i activităţi interzise

• activităţi care afectează funcţiile obiectivului în zona tampon cu restricţii

8.4. Măsuri de intervenţie necesare

• montare panou explicativ privind specia • marcarea zonei cu regim sever

8.5. Posibilităţi de punere în valoare din punct de vedere economic, social, cultural

• promovarea obiectivului în circuitul turistic

TABEL CU VOLORILE NIVELULUI MINIM ŞI MAXIM MĂSURAT AL PRESIUNII ACUSTICE

Luna/Anul Valoare minimă

măsurată dB(A)

Locul obţinerii valorii minime

Valoare maximă

măsurată dB(A)

Locul obţinerii valorii maxime

iulie/2007 46,0 În Grădina Romei 76,5 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

august/2007 50,2 În Grădina Romei 78,4 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

septembrie/2007 48,5 În Grădina Romei 76,4 Intersecţia pod Decebal cu Bd. Octavian Goga

octombrie/2007 45,8 În Grădina Romei 77,3 Intersecţia pod Decebal cu Bd. Octavian Goga

noiembrie/2007 42,5 În Grădina Romei 74,9 Intersecţia pod Decebal cu Bd. Octavian Goga

ianuarie/2008 46,5 În Grădina Romei 95,5 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

februarie/2008 50,5 În Grădina Romei 74,4 Ieşire din municipiu pe drumul Careiului

martie./2008 50,9 În Grădina Romei 72,1 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

aprilie./2008 50,9 În Grădina Romei 72,1 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

mai./2008 49,5 În Grădina Romei 81,1 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

iunie./2008 50,7 În Grădina Romei 92,2 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

august./2008 53,8 În Grădina Romei 73,4 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

septembrie/2008 49,2 În Grădina Romei 72,0 Intersecţia pod Decebal cu Bd. Octavian Goga

octombrie/2008 55,5 În Grădina Romei 74,5 Ieşire din municipiu pe drumul Careiului

noiembrie/2008 50,4 În Grădina Romei 74,1 Intersecţia pod Golescu cu str. Martirilor Deportaţi

Industrie

Păd. Noroieni

r. Someş

p.Homorod

p. Balcaia

p.Şar

Păd. Mare

Păduri

Zone industriale în municipiul Satu Mare

PĂDUREA NOROIENI

1. Identificare






– categoria 4 – rezervaţii naturale (de tip forestier)





• Amplasamentul: 7 km nord – est faţă de municipiul Satu Mare


• Elemente de amplasament: – Suprafaţă: 1198,5 ha

– Acces: drum judeţean Satu Mare – Micula (conf. plan scara 1 : 5000)

• Descrierea habitatului natural, a elementelor de patrimoniu natural, a speciilor de plante şi animale, şi altele care necesită a fi protejate

Pădurea Noroieni este o rezervaţie mixtă cu o suprafaţă de 1198,5 ha, situată în NE municipiului Satu Mare, la 7 km de oraş. Compoziţia arborelor este: 71% stejar, 8% anin negru, 8% carpen, 5% plop american, 4% frasin, 2% jugastru, 1% paltin, 1% ulm de câmp. Pe suprafeţe mai reduse se află plop negru, plop tremurător, stejar roşu, salcâm, nuc, arţar, tei, pin, etc. Arborele mature reprezintă subarborete bine dezvoltate (păducel, alun, lemn, cîinesc, seminciş şi nuieliş de carpeni). Toate arboretele din pădurea Noroieni sunt încadrate în grupa I-a funcţională – cu rol principal de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători şi pădure cu funcţii de recreere. Pădurea Noroieni include suprafeţe experimentale pentru cercetări forestiere de durată şi de producere de seminţe forestiere şi conservare a genofondului forestier. Pădurea Noroieni se constituie ca un areal deosebit ce găzduieşte o faună bogată, reprezentate fiind atât mamiferele mari: cerb, căprioară, mistreţ, specii de păsări pentru vînat (fazani), cât şi alte grupe de animale. Prezintă un interes deosebit privind entomofauna deosebit de variată, din care se remarcă specii rare de fluturi ca: endromis versicolora, plusia c-aureum, cathephia alchimista; speciile de Catocala, precum şi o specie rară de microlepidopter: Deuterogonia pudorina – care nu se regăseşte nicăieri în altă parte, în bazinul Carpatin. Din reptile, se remarcă prezenţa viperelor.

1. Denumirea obiectivului PĂDUREA NOROIENI

2. Identificare

• plan scara 1:25.000

• planşă scara 1:5.000


• categoria 4 – rezervaţii naturale (de tip forestier)




5. Amplasamentul

• 7 km nord – est faţă de municipiul Satu Mare


7. Suprafaţa 1198,5 ha

8. Reglementări propuse privind obiectivul protejat şi zonele de protecţie


• zonă tampon cu restricţii d1 = 50 m de la perimetrul ariei

• zonă cu regim economic d2 = 200 m de la limita zonei tampon


• în zona protejată • activităţi recreative, turistice şi educaţionale

• lucrări de conservare a cadrului natural

• în zona tampon cu restricţii • lucrări cu rol de protecţie şi conservare a ariei protejate

• exploatarea limitată a resurselor

• activităţi de recreere desfăşurate în perimetre delimitate , marcate şi dotate corespunzător

• în zona cu regim economic • exploatarea resurselor în limitele capacităţii de regenerare

• zonede recreere organizate inclusiv în mod individual, prevăzute cu dotări în scopul protecţiei factorilor de mediu

• activităţi tradiţionale de valorificare agricolă şi

silvică


• folosinţe ale terenului care afectează funcţiile obiectivului în zona tampon cu restricţii

• exploatarea resurselor peste potenţialul biologic natural de regenerare în zona cu regim economic


• lucrări de refacere a cadrului natural şi de reabilitare a zonei de agrement Noroieni

• realizarea unui sistem de orientare şi avertizare privind accesul şi interdicţiile impuse


• ecoturism

• activităţi comerciale specifice zonelor de agrement organizate în mod corespunzător


PARCUL GRĂDINA ROMEI

2. Identificare






– categoria 5 – parcuri naturale





• Amplasamentul: Zona central - estică a municipiului Satu Mare


• Elemente de amplasament:

– Suprafaţă: 750 ari

– Acces: reţeaua stradală a municipiului Satu Mare

PARCUL GRĂDINA ROMEI

1. Identificare

• plan scara 1:25.000

• planşă scara 1:5.000


• categoria 5 – parcuri naturale




4. Amplasamentul

• Zona central - estică a municipiului Satu Mare


6. Suprafaţa 7,5 ha

7. Reglementări propuse privind obiectivul protejat şi zonele de protecţie


• zonă tampon cu restricţii d1 = 50 m de la perimetrul ariei

• zonă cu regim economic d2 = 150 m de la limita zonei tampon


• în zona protejată • activităţi ştiinţifice

• activităţi recreative, culturale, turistice şi educaţionale

• lucrări de conservare a cadrului natural

• în zona tampon cu restricţii • activităţi comerciale

• circulaţie auto cu restricţii

• în zona cu regim economic • activităţi economice cu impact redus asupra mediului (activităţi comerciale şi de prestări servicii)


• activităţi industriale cu impact semnificativ în ambele zone de protecţie

• interzicerea accesului în parc pe timpul nopţii


• asigurarea dotărilor pentru colectarea eficientă a deşeurilor

• amenajarea de parcaje auto pentru autoturisme în exteriorul zonei protejate şi limitarea acceslului autovehiculelor de mare capacitate

• reamenajarea luciului de apă

• lucrări de refacere a cadrului natural în zona protejată şi în zona tampon


• dezvoltarea unor specii valoroase de floră şi faună în condiţii de echilibru ecologic

• amenajarea unor spaţii de recreere dotate corespunzător

Studiu de mediu - satu-mare.ro · S.C. CEPROM S.A. Studiu de mediu Pag. 1 / 59 Satu Mare 8256 – 0...

Documents

Transcript of Studiu de mediu - satu-mare.ro · S.C. CEPROM S.A. Studiu de mediu Pag. 1 / 59 Satu Mare 8256 – 0...