Studiu de caz nr 2
-
Upload
marinela-ionescu -
Category
Documents
-
view
5 -
download
1
description
Transcript of Studiu de caz nr 2
Studiu de caz nr. 2
(realizat pe baza anchetei cu elevul)
P.N., 15 ani, elev în clasa a IX-a, liceu, mediu urban
P.N. are 15 ani și este elev în clasa a IX-a, la perifieria unui liceu din orașul C.
Rezultatele lui școlare sunt mediocre, deși pare a fi un copil foarte inteligent. Până în prezent
nu a întrerupt școala, dar obișnuiește să mai lipsească de la ore. Provine dintr-o familie cu
probleme sociale și economice, relația dintre părinți fiind și în prezent tensionată și
conflictuală. Părinții săi sunt absolvenți de școală profesională. În prezent, tatăl este pensionat
(pe caz de boală) și mama sa este casnică. Este cel mai mic frate dintre cei trei copii ai
familiei sale.
Se autoidentifică drept un elev cu probleme de comportament, pentru care a fost
sancționat de către școală (pedepse considerate ca fiind întrucâtva meritate): a fost chemat la
discuții individuale, mustrat în fața clasei, i s-a scăzut nota la purtare (notele la celelalte
discipline având de asemenea de suferit), a fost amenințat cu exmatricularea. Eu sunt un pic
mai dement… adică mai zvăpăiat… Nu numai că sunt (dement, zvăpăiat), dar eu sunt capul…
Dar nu sunt Gigi-Spaimă!
Elevul provine dintr-o familie cu probleme. Tatăl său este alcoolic, mama dă toți banii
din casă tatălui (pentru alcool), pentru a evita conflictele și violența. Nu a reușit niciodată să
comunice cu parinții. Simte că este iubit de sora sa, la care locuiește în prezent, și, într-o
oarecare masură, de mama sa. Despre tată, este convins că nu îl iubește. Motivul părăsirii
familiei de origine a fost faptul că nu reușea să se înțeleagă cu părinții, fiind chiar agresat fizic
(a fost adeseori victimă a violenței tatălui său, a fost umilit, jignit și i s-au spus vorbe urâte în
familia sa), cât și faptul că trebuia sa asiste la relația extrem de tensionată dintre părinți.
Considera că familia poate să influențeze comportamentul copiilor, care pot să învețe de la
părinți agresivitatea. Tatăl său i-a rezolvat o problemă în trecut cu un profesor: i-a dat o mare
bucată, de l-a liniștit.
Nu crede că familia este o piedică pentru a arata cine este, pentru că se simte
independent. Pe de altă parte, nici nu se simte susținut de familie, nu este mulțumit de
educația primită acasă și nu s-a simțit niciodată apreciat sau susținut de familie: Acum nu mai
am nici o treabă cu parinții. Nu ne ajutăm, nu nimic. P.N. susține că își câstigă singur
existența și o mai ajută cu bani și pe mama sa.
Întrebat care sunt sursele de venit răspunde: …din combinațiile de cartier, ne păcălim
unul cu altul… telefoane, recuperări… haine. Nu știe care este sursa acestor bunuri, dar
acceptă și ideea că ar putea fi furate.
Nu îl interesează acest aspect. Mai câstigă bani și cu ajutorul Internet-ului. E o
„afacere” pe care a început-o de curând, împreună cu cumnatul lui. Recunoaște ca e ilegală și
nu dă prea multe amănunte. Dar speră să câștige ceva bani.
Nu are probleme de moralitate în raport cu această afacere, atâta vreme cât este o
provocare pentru inteligența și teribilismul său și atâta timp cât nu este prins.
A face rost de bani pare a fi o preocupare foarte importantă pentru el. Susține că se
înțelege bine cu prietenii din cartier, mai mari ca el, unii majori. Despre unii a auzit ca au avut
condamnări pentru diverse infracțiuni. A mai avut uneori probleme cu poliția, dar este convins
că nu are ce să pățească, pentru că el nu face nimic ilegal, nu fură.
Se simte bine cu prietenii din cartier, nu vrea să conducă, să fie lider, dar e conștient că
felul lui de a fi iese oricum în evidență. Vrea să fie respectat pentru ceea ce este. Cu colegii de
școala P.N. are o permanentă relație tensionată. Se înțelege doar cu colegii de liceu care sunt
în același timp și prieteni din cartier, de „gașcă”. Cu restul se ceartă mereu. Despre colegii lui
crede că sunt toti derbedei și violenți, ca el... nu le place cartea.
P.N. declară că se întâmplă sa înveți și lucruri nefolositoare, nu tot ceea ce se învață la
școală este util în viața de zi cu zi. Chiulește din când în când, o oră-două sau cateva zile la
rând... sau când a pățit ceva, ca de pildă atunci când a avut mâinile sau picioarele rupte în
bătăile de cartier.
Se simte îndreptățit să-și facă singur dreptate, dacă cineva îl provoacă (Sar la bătaie,
logic!), dar nu consideră că cineva din exterior ar putea să îl ajute (Nu apelez la profesori
pentru ajutor). Dacă cineva îl agresează și nu poate reacționa pe moment, încearcă să se
răzbune (Mă razbun!Tot cade el în plasă!).
Este de acord că uneori trebuie să recurgi la violență pentru a rezolva problemele.
Recunoaște că este mereu nervos. Nu știe de ce i se întâmplă asta. Pare să aibă unele tendințe
depresive. Se șimte uneori singur. Nu consideră că trebuie sa își exteriorizeze sentimentele,
mai ales cele care îi trădează slăbiciunile sau atunci când se confruntă cu greutăți: Nu plâng
cu lacrimi… plâng în mine… așa….
Mai bea cu prietenii din cartier. Îi plac jocurile de noroc. Este tentat de lucruri noi,
interesante. Se interesează de ținuta lui. E „rapper” și ține să arate corespunzător. E conștient
de riscurile la care se expune, dar și le asumă. Știe că ar putea să i se întâmple la un moment
dat și o agresiune majoră.
Recunoaște că este impulsiv. Nu se sperie usor. Își asumă greșelile, nu dă vina pe altii.
I se pare firesc să nu respecte reguli pe care nu le înțelege sau cu care nu este de acord. În
ceea ce priveste profesorii săi, P.N. consideră că aceștia încearcă să-și impună autoritatea cu
orice preț. Nu toți sunt suficient de bine pregătiți profesional și majoritatea nu sunt deschiși la
comunicarea cu elevii. Nu sunt ca profesoara de istorie sau ca cel de filosofie, ambii având
grijă atât de materiile pe care le predau, cât și de problemele elevilor. Consideră că unii dintre
profesori nu sunt dedicați profeiri și că nu evaluează corect rezultatele elevilor: cei tineri nu
au experiență, iar cei în varstă sunt corupți, cer bani pentru note de promovare. Nu a înțeles de
ce a fost pedepsit de profesoara de franceză, de exemplu, pentru că doi colegi de-ai săi, de
lângă banca lui, se jucau cu telefonul. I se pare firesc că i-a aruncat catalogul pe fereastră
atunci când a primit o notă mică... măcar și-a făcut dreptate.