Misterul Educatiei Republica Moldova

Institutul de Relatii Internationale din Moldova

Facultatea Relatii Internationale si Stiinte Politice

Referat la Politologie

Tema:

Studiu comparat intre

fascism si comunism

Autor:

Studentul grup.1RI1

Botezatu Iulian

Conducatoare stiintifica:

doctor habilitat în filosofie,

conferenţiar universitar

Roșca Ludmila

Chisinau, 2012

1

Planul:

1. Despre termenul comunism si istoria lui

2. Ce este fascismul si ce promoveaza

3. Concluzii comparative

2

Fascismul si comunismul sunt ambele ideologii politice care au un ansamblu de idei, doctrine sau credinţe caracteristice unei epoci, societǎţi, unei clase sau unui partid si parca asemanatoare intre ele dar intr-acelas timp deosebesc una de alta prin viziunile lor.

Voi incerca sa gasesc aceste asemanari si deosebiri dintre aceste ideologii comuniste si fasciste care istoria le-a simtit cel mai bine intr-aceiasi perioada numai ca in spatii diferite.

Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele, dar diferite istoric și foarte contrastate, sau chiar după comentatori precum istoricul Stephane Courtois care sustine:

o ideologie care, oficial, promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate privată, și care are scopul de a realiza o societate egalitară;

o mișcare politică, un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem;

un regim politic care se revendică „comunist”, „socialist”, „republică populară” sau „democrație populară”, în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea excluzivă a unui singur partid, zis „comunist”, „socialist” sau „muncitoresc”, iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective.

Teoretic, în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg, și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este: De la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități. Sintagmă preluată

3

(aproape literal) din Noul Testament. Comunismul ideal, sau teoretic, are astfel o istorie străveche: după ce a fost propus în Republica lui Platon, el a fost adoptat de apostolii creștinismului, ei întemeind parca o societate comunistă, printre primii creștini din Palestina antică. Această idee le-a fost dată de Isus.

De altfel, există un verset în Noul Testament în care Iisus îi spune tânărului bogat: ''De vrei să fii desăvârșit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă''. Acesta refuză, prilej pentru Iisus de a spune ucenicilor că ''bogaților le este imposibil să intre în Împărăția cerurilor''. Aici este vorba de unii credincioși care alegeau de bunăvoie să-și vândă averile, banii să îi dea săracilor și să trăiască apoi în comunități mici, închinându-și viața slujirii lui Hristos. Este ceea ce fac și astăzi cei ce doresc să devină călugări, cărora le este interzis să dețină vreun fel de avere și care fac un legământ în acest sens. Ei sunt însă liberi să renunțe la acest legământ dacă nu mai doresc să fie călugări. În schimb, în creștinismul primitiv, Anania și Safira au fost pedepsiți cu moartea pentru că nu și-au dat averea colectivului. Filozofia Sfântului Ioan Gură-de-Aur avea și ea conotații egalitariste similare, Gură-de-Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini.

Platon a enunțat în „Republica” sa, unele principii asemănătoare cu cele folosite de comuniști pentru a atrage simpatia poporului și a prelua puterea, dar spre sfârșitul vieții s-a răzgândit, schițând, în „Legile” sale, o republică centrată pe proprietate și familie.

O astfel de formă de organizare socială, bazată pe sintagma de mai sus, de-a lungul istoriei a mai fost încercată în epoca modernă.

La origine, Liga Comuniștilor, fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți, a fost o organizație comunist-creștină. Karl Marx, membru al acestei organizații, a apostaziat de la caracterul creștin al organizației, transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu ideologie materialistă și atee, care justifică, prin „Lupta claselor”, folosirea violenței și terorii pentru a răsturna orânduirea socială tradițională; pentru Marx, orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul”.

4

Practic comunismul după Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia și produs o republică democrată, a urmat în Octombrie puciul comunist (spus pe atunci „bolșevic” și ulterior „Revoluția din Octombrie”) care a produs un regim dictatorial totalitar inspirat de marxism și de diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului. Potrivit concepției marxist-leniniste a progresului în istorie, există patru faze ale dezvoltării economice a societății: sclavia, feudalismul, capitalismul și comunismul. Această concepție materialist-istorică a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă concepția determinismului, potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparține, și de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăți comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, și în celelalte state frățești. De asemenea, comuniștii au naționalizat proprietățile private prin procesul de colectivizare.

Termenul ‘’Fascism’’ este sociologic şi politologic deoarece si el ca si ‚’’Comunism’’ are multe şi multiple semnificaţii. Astfel fascimul desemnează formă de organizare politică a societăţii. Pe de altă parte fascismul este o ideologie politică conţinând teorii diverse asupra socialului şi doctrine social politice de asemenea diversificate. Implicaţiile juridice, religioase, culturale ale concepţiilor fasciste determină de asemenea fenomene particulare cu specific fascist. Deci fascismul ca o ideologie politică radicală, naționalistă și autoritară, încearcă să organizeze o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemelele corporatiste, inclusiv sistemul politic și economia. Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită in lume care reglementează prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism. Fasciștii cred că o națiune presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și război, cu scopul de a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.

5

Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care a combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920. Oamenii de știință consideră în general că fascismul este de extremă dreapta.

Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnzior de transformare pozitivă în societate, de aducerea a unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.

Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinii, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase.[18] Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării solidarității naționale. Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic integrat național

Elementele Esențiale ale Fascismului sunt Ultra-Naționalismul, deci termenul ultra-naționalism este absolut fundamental și trebuie înțeles a fi ceva total diferit de naționalismul tradițional: Naționalismul modern în Occident se bazează pe conceptele civile de naționalitate derivând din procesele legale care acordă drepturi permanente de cetățenie și stabilire pe teritoriul statului chiar și grupurilor religioase și etnice neasimilate din punct de vedere cultural. În contrast cu acest concept occidental și modern de cetățenie, ultranaționalismul percepe ideea că acordarea unui simplu pașaport sau însușirea limbii oficiale de către un imigrant ar fi motive suficiente pentru ca acestuia să i se acorde naționalitatea țării de adopție, drept "mecanistă" și lipsită de sens. În locul acestui concept de cetățenie, ultra-naționalismul pune accentul pe un concept etnic, organic sau integral de cetățenie care acordă preeminență identității, apartenenței la o cultură idealizată considerată a fi omogenă și istoriei comune, sau rasei, pe care o percepe a fi

6

amenințată de factori gen individualism, consumerism, imigrație masivă, cosmopolitanism, globalizare și multiculturalism. Ideologia fascistă dezvoltă conceptul de națiune văzută a fi un organism viu care poate prospera, muri sau să fie regenerat, națiune considerată drept comunitate suprapersonală cu o istorie de viață proprie și un destin propriu, care precede și supraviețuiește "simplilor" indivizi, și care dă existenței acestora un sens superior. (În același timp trebuie să avem tot timpul în vedere faptul că fasciștii pot alege să simuleze aparența superficială de partid democratic, sau să invoce principii liberale precum libertatea de expresie, și asta ca o tactică pentru a crește în popularitate și eventual ajunge la putere.

Un exemplu istoric bine evidențiat intre comunism și fascism dece s-au urit si s-au contrapus este faptul ca știm foare bine de lupta tragica si cea mai mare pe care a avut-o fascismul cu Evreii dar in acelas timp putem intelege ca Evreii ai fost un partaș sau mai bine spus o influența radicala comunismului.

Comunismul în lume şi evreii este un subiect care se referă la rolul şi influenţa evreilor în mişcarea comunistă. "Enciclopedia Iudaică" scoasă de evrei la Ierusalim în Israel, la capitolul despre comunism, la pagina 792 afirmă că "mişcarea şi ideologia comunistă au jucat un rol important în viaţa evreiască", în special în timpul anilor 1920-1930, dar şi în timpul cât şi după cel de-al doilea război mondial. Tot "Enciclopedia Iudaică" ţine să precizeze la pagina 793, că în toate comunităţile evreieşti comunismul s-a răspândit foarte mult, iar că in unele ţări, evreii au luat conducerea în partidele comuniste. Un alt aspect important care este explicat tot aici, este acela că evreii din proprie iniţiativă şi-au schimbat numele în unele neevreieşti cu scopul de a infirma dezvăluirile făcute de partidele de dreapta care spuneau despre comunism că este produsul conspiraţiei evreiesti.

Ziarul American ‘’The American Hebrew’’ din 20 septembrie 1920, la pagina 8, arată că revoluţia bolsevică din Rusia este "produsul creierelor evreiesti" precum şi "a nemulţumirii evreilor" şi că a avut loc datorită planificării făcută tot de ei, având ca obiectiv crearea unei noi ordini mondiale şi că ceea ce s-a făcut în Rusia va trebui extins la nivel mondial. În acelasi dicţionar de personalităţi iudaice amintit mai sus şi scris de Wigoder Geofrey sunt prezentaţi şi liderii bolsevici de cel mai

7

înalt rang (evident cei evrei), care au produs lovitura de stat bolşevică şi au condus regimul comunist sovietic. Aceştia sunt: Vladimir Ilich Ulianov Lenin, evreu după mamă, presedintele Sovietului Suprem; Leo Trotsky (Lew Davonovich Bronstein), evreu, comisarul Armatei si Marinei; Josepf Visarionovich Stalin (Josiph David Vissarionovich Djugashvili-Kochba), evreu din Georgia, Comisar pentru Nationalităţi; Grigore Zinoviev (Apfelbaum), evreu, Comisar pentru Interne; Kohen (Volodarsky), evreu, Comisar pentru presă şi propagandă; Samuel Kaufmann, evreu, Comisar pentru Proprietăţi Rurale; Steinberg, evreu, Comisar pentru Justiţie; Schmidt, evreu, Comisar pentru Lucrări Publice; Ethel Knigkisen, evreică, Comisar pentru Aprovizionare; Pfenigstein, evreu, Comisar pentru Refugiati; Schlichten, evreu, Comisar pentru Confiscari de Imobile; Lurie, evreu, Presedinte Consiliul Suprem Economic; Kukor (Kukorsky), evreu, Comisar pentru Comert; Spitzberg, evreu, Comisar pentru Cultura; Urisky (Radomilsky), evreu Comisar pentru Alegeri; Simasko, evreu, Comisar pentru Sănătate

Pe 8 februarie 1920, Winston Churchill într-un articol intitulat "Zionism versus bolsevism: o luptă in sufletul poporului evreu", îi numeşte pe cei mai importanţi lideri revoluţionari comunişti evrei: Karl Marx, Trotsky (Rusia), Bela Kun (Ungaria), Rosa Luxemburg (Germania) şi Emma Goldman (S.U.A.)[20]. De asemenea, rabinul J.L. Manges într-o cuvântare ţinută în 1919 la New York îi nominalizează pe următorii: Marx, Lasalle, Haas şi Edward Bernstein în Germania, pe Victor Adler şi Friedrich Adler în Austria[21].Un raport al comisiei prezidată de senatorul american Lusk, a constatat că din cei 32 comisari principali cu care s-a inconjurat Bela Kun în Ungaria, 25 erau evrei, iar cei mai importanţi erau membri ai directoratului: Bela Kun (Cohen), Bela Vaga (Weiss), Joseph Pogany (Schwartz) şi Sigismond Kunfi (Kunstatter). Ca şefi ai terorii rosii, care s-au ocupat personal de execuţii şi torturi au fost identificaţi Alpari şi Szamuelly. În Germania, mai precis în Bavaria, potrivit lui Cecile De Tormay, conducător în prima fază a revoluţiei comuniste a fost Kurt Eisner, pentru ca in cea de-a doua fază să se afirme Max Lieven (Levy), care a proclamat la Munchen, dictatura proletariatului.

De asemenea, Robert Wilton, care a fost corespondentul ziarului "London Times" în Rusia, citează în cartea sa "Ultimile zile ale Romanovilor", date furnizate de presa sovietică potrivit cărora dintr-un

8

număr de 556 de funcţionari importanţi ai regimului bolsevic, 457 erau evrei.

Ceia ce pare asemănător intre aceste două ideologii este faptul că ambele puteri tind sa aibă in mîinele lori puterea mondială și ambele au un lider cărui i se supune poporul.

Ca urmare intelegem faptul ca ideologia comunista se bazeaza mai mult pe egalitatea sociala indiferent de rasă pe cind fascismul tinde la crearea unei rase pure care va domina lumea si numai ea e vrednica de acest lucru, real aceasta doctrina fascista putem spune ca este mai putin bolnava de cît reală de oarece acest lucru este practic imposibil si de nerealizat, aceasta o demonstrează chiar și istoria, dar și faptul că inrudirea intre natiuni si indivizi acesteia este un fact natural ce omul nu poate schimba cum nu poate merge contra efectelor naturale. Pe cînd comunismul poate fi aproape de adevar si realitate de oarece acesta a existat si exista in decursul istoriei care ne-a aratat că este un posibil unde poate organiza si cuceri chiar lumea (exemplul Chinei si altor state). De aici si ințelegem ca avind o ideologie fascista care este contradictorie comunismului vom peri prima ca sa rasara soarele si invers comunistii bazati pe realitate vor putea domina lumea, ceia ce se bazează și unele organizatii mondiale, se intilnesc cu un scop comun unde toti sunt egali indiferent de nație pentru a rezolva unele probleme pe care îi privește pe toți.

9