Studiu Asupra Personalitatii La Varsta a Treia

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu asupra personalitatii la varsta a treia. Rolul proceselor psihice

in adaptarea varstnicului

Capitolul I

Noţiuni introductive

Personalitate şi stres la vârsta a treia: rolul unor procese psihice

mediatoare în adaptarea vârstnicului

Literatura de specialitate arată că marea majoritate a modelelor

observabile de adaptare la mediu sunt destul de stabile, constante şi independente de

vârstă. Cu toate acestea pe măsura avansării în vârstă, schimbările în starea sănătăţii,

schimbările de roluri şi statute sociale, precipită în mod considerabil modificarea în timp a

mecanismelor de adaptare ale oamenilor. Putem spune că există atât constanţă cât şi

schimbarea personalităţii pe durata ciclului vieţii.(Cox 1993)

Marjorie Lowenthal (1975) caracterizează, în urma unui experiment efectuat pe

reprezentanţii a trei grupe de vârstă diferite, etapele primare ale ciclului de viaţă ca expansive

şi cu mari aşteptări de realizări.

Persoanele de vârstă mijlocie şi persoanele vârstnice, apar prin contrast, ca mult mai

autolimitate şi aparent mai preocupate de minimalizarea frustraţiilor, prin a face faţă

problemelor vieţii, decât prin a-şi fixa obiective prea înalte.

Studiile care au încercat să determine schimbări precise ale personalităţii care apar la

oamenii în vârstă au fost oarecum neconcludente (Cox): unele rezultate obţinute indică o

schimbare considerabilă a personalităţii, în anii târzii ai vieţii, altele nu au găsit însă

schimbări semnificative.

Pagina 1 din 50


Riley, Foner şi asociaţii (1968) au analizat mai multe studii referitoare la schimbarea

personalităţii la persoane mai în vârstă şi au ajuns la concluzia că aceştia sunt mai rigizi,

adaptându-se mai puţin la nou faţă de tineri. Ca atitudine, vârstnicii au evidenţiat un mare

grad de dogmatism, o mai mare intoleranţă faţă de ambiguitate dovedindu-se mai puţin

grijulii faţă de presiunea socială exercitată asupra lor pentru a se conforma. Mai mult ei s-au

arătat mai pasivi, mai conformişti, şi mai preocupaţi de propriile emoţii şi de propria

persoană.

Bernice Neugarten, Robert Havighurst, şi Sheldon Tobin (1968 ) arată că subiecţii

bătrâni adoptă mai frecvent un stil pasiv în adaptarea la mediu, comparativ cu stilul de

înfruntare evidenţiat la subiecţii tineri.

Una din cele mai importamte contribuţii experimentale la studiul personalităţii

adultului şi vârstnicului au avut-o reprezentanţii Şcolii de la Chicago (Neugarten, Maddox şi

Thomae) (Muller). Principalele aspecte studiate de aceştia, sunt legate de evoluţia

personalităţii în procesul de îmbătrânire: astfel atunci când se discută evoluţia persoanalităţii

in procesul de îmbătrânire, se are in vedere mai ales evoluţia “personalitătii sociale/

comportamentului manifest”. În acest domeniu, cercetările indică mai degrabă o continuitate

comportamentală de-a lungul procesului de imbătrînire. Autorii se pronunţă în legătură cu

existenţa unei continuităţi în stilul de viaţă al vârstnicilor: în ceea ce priveşte “personalitatea

socială/comportamentul manifest” al vârstnicului, nu par a se înregistra modificări majore

înainte de 60 ani .

Dimensiunile mai “profunde” ale personalităţii, se caracterizează mai ales prin

discontinuitate, prin modificări mai mult sau mai puţin pronunţate, mai timpurii sau mai

târzii, ale diferitelor trăsături în funcţie de vârstă (R.C.Muller):

- astfel singura modificare pentru care există un mare acord între specialişti este

scăderea treptată a extraversiei. Se pare că extraversia descreşte linear intre 20 si 60 ani, după

care se ajunge la o relativa stabilizare (Pointreaud 1972).

-scăderea echilibrului emoţional odată cu vârsta este susţinută de unii autori ca

Swenson (1961) fiind însă infirmată de alţii.

- o alta trăsătură de personalitate, ascendenţa-dominanţa, scade linear intre 20 - 60 de

ani, după care urmează o relativă stabilizare

( Pointrenaud ş.a.,1973).

Pagina 2 din 50


- modificarea agresivităţii se realizează în mod diferenţiat: deşi se descrie pe sine ca

fiind mai puţin agresiv ca înainte, vârstnicul este de fapt orientat către evitarea sau amânarea

răspunsului agresiv ; totuşi pe măsură ce “răspunsul agresiv “ apare el este greu de controlat

şi de inhibat; vârstnicul devine deci mai puţin îngăduitor şi răbdător la supărare“. Rămîn

totuşi de analizat, în acest context, diferenţele culturale .

Tot pe linia discontinuităţii se mai înscrie un grup de trăsături specifice înrudite între

ele : conservatorismul, dogmatismul ( ca sistem cognitiv închis, presupunând autoritarism şi

intoleranţă ), rigiditatea (care poate fi un mecanism defensiv, dar şi lipsă de flexibilitate).

Schaie ( ) remarcă o creştere a rigidităţii şi o descreştere a flexibilităţii în funcţie de vârstă,

aceasta fiind totuşi mai accentuată după 50 ani.

Esantionarea

Studiul este realizat pe un lot de 79 de vârstinici bucureşteni, 59 femei - 79,7% şi 20

de bărbaţi - 25,3.

Subiecţii din această categorie au vârste cuprinse între 52 şi 83 de ani:

-59 femei 79,7% şi 20 de bărbaţi

- 25,3% dintre ei fiind cuprinşi în grupa de vârstă 66-70 ani ;

- 24,4% în grupa de vârstă 76 şi peste;

- 19,1% în grupa de vârstă 61-65 ani;

- 17,8% în grupa 50-60 ani şi

- 16,5 în grupa 71-75 de ani (vezi tabelul nr 2 ).

dintre ei au studii generale, 38% studii medii şI 24,1 studii superioare. ( tabelul nr 3 )

Lotul martor este alcătuit din 75 de tineri, elevi de liceu, cu o medie de vârstă de 17

ani, 29 de băieţi (38,7%) şi 46 de fete (61,3 ), respectând structura eşantionului “natural” , de

la faţa locului.

Pagina 3 din 50


Capitolul II

Pagina 4 din 50


Material si metode

Pagina 5 din 50


Subiecţii celor două loturi (de vârstnici şi tineri ) au fost examinaţi individual cu

ajutorul următoarelor instrumente specifice:

Pagina 6 din 50


- Chestionar semidirijat pentru date sociodemografice;

- Chestionarul de personalităţi accentuate Schmiescheck.

- Inventarul de personalitate E.P.I.-Eysenck;

Chestionarul de personalităţi accentuate Schmiescheck ( P.A. )

Neuropsihiatrul german Karl Leonhard este unul din principalii precursori ai

explorării “personalităţii accentuate”,iar colaboratorii sai au construit diverse instrumente de

lucru pentru facilitarea investigaţiei.

Dr. H.Schmieschek a întocmit un chestionar pentru depistarea personaliăţilor

accentuate, tradus, experimentat şi adaptat pentru ţara noastră de psihologul I.M.Nestor.

Chestionarul este alcătuit din 88 de întrebări, prezentate amestecat, formând 10 grupe

(de la I la X), fiecare grupă urmărind explorarea/evidenţierea unor trăsături

“accentuate”( vezi anexa nr 1):

- Grupa I-a, cu 12 întrebări se referă la demonstrativitate;

-Grupa a II-a, cu 12 întrebări se referă la hiperexactitate;

-Grupa a III-a, cu 12 întrebări se referă la hiperperseverenţă;

-Grupa a IV-a, cu 8 întrebări se referă la

nestăpânire/neînfrânare;

-Grupa a V-a, cu 8 întrebări se referă la hipertimie;

-Grupa VI-a, cu 8 întrebări se referă la distimie;

-Grupa VII-a cu 8 întrebări se referă la ciclotimie;

-Grupa VIII-a, cu 4 întrebări se referă la exaltare;

-Grupa IX-a, cu 8 întrebări se referă la anxietate;

-Grupa X-a, cu 8 întrebări se referă la emotivitate.

La acest chestionar, subiectul răspunde în scris subliniind sau încercuind pe “Da” sau

“Nu” în dreapta fiecărei întrebări. Autorul recomandă ca subiectul să fie facut atent că la

acest chestionar nu este vorba de examinarea unor aptitudini ci a unor trasături de

personalitate.

Timpul de lucru este liber, nu există presiune sau constrângere. În linii mari timpul de

lucru (exclusiv întrebările şi răpunsurile) variază între 30 şi 60 de minute, în funcţie de ritmul

gândirii si gradului de înţelegere al fiecărui subiect.Întregul experiment pretinde circa 90-100

de minute.

Pagina 7 din 50


Ca perioadă a zilei chestionarul poate fi aplicat în orice perioadă, între orele 7 şI 18,

dar numai dacă subiectul nu se află într-o stare de oboseală, de tensiune, sau grabă. Oboseala,

tensiunea, graba falsifică situaţiile de răspuns.

Schmieschek precizează că, la unele întrebări răspunsul “nu” este cel simptomatic,

contând deci, drept “da” (simptomatic) şi va fi astfel înglobat printre răspunsurile pozitive

(simptomatice). Numerele acestor întrebări cu răspuns “nu” dar contând “da” sunt

următoarele: 5, 12, 25, 31, 36, 46, 51, 53, 59, 65.

Grupele I -X nu au toate acelaşi număr de întrebări, de aceea au fost introduşi

coeficienţi de pponderare. Aceştia ajută la compararea cantitativă a rezultatelor, întrucât după

înmulţirea cu coeficienţii respectivi se obţin valori standard comparative; 24 indică un

procentaj simptomatic de 100%; valoarea 18 indică 75%; valoarea 12 indică 50% iar

valoarea 6 indică 25%.

Cu referire la interpretarea cotelor se avansează ideea că putem vorbi de o

“accentuare” în cazul în care numărul de raspunsuri “da” trece de 50%, adică mai mult de

jumătate din numărul de întrebări specifice fiecăreia din cele 10 grupe de simptome.

Autorul consideră că este indicată şi o confruntare a rezultatelor obţinute de la cele 10

grupe pentru o mai adecvată caracterizare a accentuării, unele simptome corelând clinic cu

altele. De accea se recoandă, în cazul unei evaluări individuale, alcătuirea unu profil, care

prin prezenarea sa grafică prilejuieşte intuirea mai operativă a personalităţii.

Psihologul îşi poate structura o opinie suplimentară analizânnd numărul total de

răspunsuri “da”, în vederea stabilirii unui “coeficient de dezechilibru emoţional”.

In vederea precizării criteriilor psihometrice precum şi pentru unele studii

longitudinale, mi se pare oportună aplicarea metodei test - retest, la un interval de 4 - 8 - 12

luni. Operaţia este în curs şi vom putea eventual desccoperi dacă ,,accentuările’’ de

personalitate reprezintă o constantă sau dacă prin tehnici educative, de psihoterapie, de

asistenţă psiho - socială, de psihofarmacologie etc. nu vor putea fi obţinute ameliorări sau

unele forme de remisie.

O analiză atentă a chestionarului Schmieschek prilejuind reflecţia că în fond se

urmăreşte depistarea unor tipuri umane şi că metoda închide o tipologie umană cu o orientare

mai mult clinică. Dar, indiferent de consideraţiile noastre teoretice sau generale din punct de

vedere practic nu se pot trage decât foloase prin utilizarea unor asemenea metode de

descifrare a personalităţii. ,,Mediul’’ de astăzi (social, şcolar, industrial, clinic) cu

Pagina 8 din 50


coordonatele sale multilaterale şi complexe, cer în vederea unei integrări eficiente o cât mai

amănunţită cunoaştere a structurilor de personalitate.

Pentru informaţii mai ample, atât în legătură cu structura celor 10 tipuri, cât şi cu

tehnica de explorare - depistare a lor, poate fi consultată, cu real folos, lucrarea lui Karl

Leonhard: ,,Personalităţi accentuate în viaţă şi în literatură’’(Bucureşti, Editura

Enciclopedică Română, 1972 traducere Dr. Virgil Sorin şi Mariana Zoltan).

Utilitatea chestionarului H. Schmieschek ar putea fi reliefata si in cadrul organizarii

unei companii de profilaxie mintala .Este adevarat ca Leonhard si colaboratorii lui au urmarit

depistarea personalităţii

accentuate ,cu simptome ferme si desigur nelinistitoare si (partial) degradante pentru

fiinta umana.O restructurare a chestionarului ar putea prilejui articularea unui instrument de

lucru mai simplu, aplicat in variate medii (scolare si industriale),ar putea depista precoce

unele tendinte care, insuficient considerate, pot duce la aparitia sinptomelor propriu-zise.

Este mai mult decat semnificativ faptul ca,chiar in societatile avansate,se evita o cheltuiala

simpla pentru explorarea personalitatii ,,normale’’pentru precizarea /relifarea tendintelor

catre instalarea starilor patologice

,preferandu-se tratamente costisitoare pentru redresarea emotionala acelui

devenit ,,accentuat”.Este, de asemenea, surprinzatoare,incetineala cu care se opereaza

schimbarea (devenita absolut necesara) in mentalitatea acelora care sunt factori de decizie.

Prezentatorul instructiunilor de fata roaga pe colegii psihologi sa-i transmita toate

observatiile lor critice.Sa nu uite ca efortul lui Schmieschek reprezinta una din incercarile de

valorificare practica a conceptiei profesorului Karl Leonhard si orice semnal are din partea

practicienilor este bine venita.

De pe pozitia cercetatorului preocupat si de aspectele deontologice ale incercarilor de

a descifra ,, firea ” umana ,se accentueaza ca nu este indicat sa se acorda,teoretic, o valoare

infailibila unui singur instrument de explorare. In acest context,este indicata compararea

/corelarea rezultatelor metodei Schmieschek cu rezultatele altor chestionare ( MMPI, de pilda

sau Woodworth-Mathews) si altor tehnici (rezultatele tratamentului psihoterapeutic,ale

interventiilor psiho-socio-pedagogice si ale psihologiei, ale interventiilor

psihofarmacologice ).

Tot in cadrul acestei discutii deontologice socotim util sa reliefam faptul ca tratarea

cu usurinta a unor asemenea instrumente de lucru si interpretarea pripita a rezultatelor, pot

genera conflicte si deteriorari atat pe linia psiholog-subiect, cat si in structura psihica a

Pagina 9 din 50


subiectului. Asemenea chestionare nu pot fi identificate cu un test oarecare de memorie, ci

ele pretind explorarea unor structuri; iar ,, joaca de-a chestionarele ‘’ poate duce la

discreditarea miscarii de psihologie

medicala si de asistenta psiho-socio-pedagogica complexa din tara noastra.

Inventarul de personalitate E.P.I.Eysenck

Inventarul de personalitate Eysenck este unul dintre chestionarele cu cea mai largă

utilizare.

E.P.I.-conceput de H.J.Eysenck si S.B.G.Eysenck (1964) evidentiază două

dimensiuni fundamentale ale personalităţii: extraversia-introversia şi stabilitatea-instabilitatea

emoţională. Fiind un chestionar cu validare structurală, adică bazat pe metoda analizei

factoriale, problema pe care o ridică constă nu in masura a ceea ce se cunoaşte – ca şi în

cazul chestionarelor validate apriori sau empiric- ci în a cunoaşte ceea ce se masoară.

Pe baza unei liste cu 39 de puncte, referioare la situaţia socială, la trăsăturile de

personalitate şi la simptomele bolnavului, psihiatrii de la Spitalul Maudsley (Anglia)

evaluează la cererea lui H.J.Eysenck- 700 bolnavi spitalizaţi. Supunînd analizei factoriale

corelaţiile obţinute, H.J.Eysenck desprinde 4 factori, dintre care doar primii 2 sunt

fundamentali.

Primul factor-un factor general care acopera 14% din varianţa totală, se caracterizează

prin personalitate slab organizată, absenţa integrării personalităţii, capacitate scazută de

adaptabilitate, absenţa simţului de echipă, lipsa de energie, tonus muscular slab. Factorul

astfel relevat este denumit prin termenul de “nevrotism” sau stabilitate-instabilitate

emotională. Aceasta dimensiune generală de integrare şi stabilitate corespunde in

mare parte factorului “W” ( will) – evidenţiat pentru prima dată de Webb (1915).

Menţionam, alături de P.Albou, in practica psihologică termenii de “chestionar de

personalitate” si “inventar de personalitate” sunt consideraţi ca sinonimi; cu toate acestea –

aşa cum arata P.Albou – se cuvine să se facă o diferenţiere a lor, chestionarul fiind un termen

generic,

iar inventarul un chestionar care-şi propune să exploreze cat mai metodic şi mai

complet posibil, fie ansamblul, fie un aspect determinant al personalităţii subiectului.

Pagina 10 din 50


Al doilea factor rezultat in urma analizei factoriale – acopera 12% din varianţă – este

unul bipolar, care opune grupul simptomelor isterice ( de conversie, de ipohondrie, etc.) al

grupului de simptome distimice (iritabilitate, apatie, depresie, tendinţe obsesionale, anxietate,

etc. ). Dihotomia isterie-distimie corespunde dimensiunii extraversie-introversie descrisă de

G.C.Jung, încă din 1921.

Similar factorului “G”, care în domeniul proceselor cognitive, reprezintă factorul

general, extraversia-introversia ar fi – arată H.J.Eysenck – factorul general al vieţii afective,

iar nevrotismul, factorul general al sferei volitive.

Pornind de la dimensiunile extraversie-introversie si stabilitate-instabilitate

emotională se pot diferenţia tipuri distincte de personalitate.

In concepţia lui J.P.Guilford, preluată apoi de H.J.Eysenck – tipul – adică nivelul cu

gradul cel mai inalt de generalitate in structura personalităţii – constituie o constelaţie de

trăsături, iar trăsăturile – nivelul imediat urmator, in ordine descrescandă a gradului de

generalitate – formează constelaţia tendinţelor individuale de acţiune. La randul lor,

tendinţele individuale reprezintă nivelul răspunsurilor habituale care, de regulă, se

repetă în toate situaţiile asemănătoare. Nivelul cu gradul cel mai scăzut de generalitate, îl

constituie raspunsurile specifice care spre deosebire de cele habituale, nu sunt întotdeauna

caracteristice pentru persoana studiată.

Dimensiunea extraversie-introversie si cea de nevrotism pot fi reprezentate printr-un

sistem de axe de coordonate in interiorul caruia se incadreaza diferitele trăsături de

personalitate, în funcţie de corelaţiile existente între ele.

Pe baza unor analize de itemi si de analize factoriale extinse Eysenck elaborează mai

multe chestionare: Chestionarul Medical Maudsley si Inventarul de personalitate Maudsley,

urmate apoi de Inventarul de Personalitate Eysenck – pentru a măsura cele două dimensiuni

fundamentale ale personalităţii.

Cadrul teoretic care stă la baza construirii celor două scări ale chestionarului E.P.I. –

scala de extraversie si de nevrotism – presupune că subiecţii cu nevroze distimice ( adică

persoanele cu simptome anxioase, depresive, obsesionale ) să obţină note ridicate la scala de

nevrotism si note scăzute la extraversie. In acelaşi timp istericii si psihoticii se caracterizează

prin note mai ridicate la extraversie decat cele ale distimicilor; in ceea ce priveşte notele la

scala de nevrotism ele ar trebui să situeze aceşti subiecţi pe o poziţie intermediară, între

normali şi distimici ( note la nevrotism mai ridicate decat ale normalilor, dar mai scăzute

decat notele distimicilor ) .

Pagina 11 din 50


Rezultatele subiecţilor normali şi a bolnavilor mintali relevate de Eysenck prin E.P.I.

confirmă diferenţierile ipotetice formulate de acesta şi prin urmare demonstrează validitatea

conceptuală a Inventarului de Personalitate Eysenck.

Relevarea prin intermediul chestionarului E.P.I. a celor două dimensiuni

fundamentale ale personalitătţii şi-a dovedit utilitatea intr-o mare varietate de situaţii.

Studiind relaţia dintre extraversie şi comportamentul in munca la banda rulanta,

R.Cooper si R.Payne constată că muncitorii extraverţi se adaptează mai greu la acest gen de

muncă. Studiile lui P. Bakan demonstrează superioritatea introverţilor, faţă de extraverţi, in

sarcini de vigilenţă, ceea ce in selecţia profesională pentru muncile cu un grad ridicat de

automatizare nu este de neglijat. Pe de altă parte, subiecţii extraverţi încalcă mai frecvent

regulile de protecţie a muncii, de circulaţie, devenind mai des victimile unor accidente.

Alte studii stabilesc relaţia dintre succesul şcolar şi extraversie pe de o parte şi reuşita

şcolară şi nevrotism pe de altă parte. Subiecţii introverţi, cu un grad relativ ridicat de

nevrotism obţin rezultate şcolare superioare introverţilor. Aceste constatări se explică atăt

prin preferinţa extraverţilor pentru rapiditate în detrimentul preciziei, cat şi prin faptul că

introverţii sunt mai perseverenţi în sarcini intelectuale.

In domeniul psihiatriei si al diagnosticului clinic, aplicarea chestionarului E.P.I.

concomitent cu investigaţiile specifice cunoaşte o extindere din ce in ce mai mare.

Rezultatele demonstrează că între

extraversie, respectiv nevrotism şi comportamentul diferitelor categorii de bolnavi

există o relatie semnificativă. Astfel, persoanele cu diferitele forme de anxietate sunt mai

introvertite şi mai nevrotice decat normalii. Alegerea tratamentului in psihiatrie depinde în

mare masură de cunoaşterea poziţiei pe care o ocupă bolnavul in sistemul dimensiunilor de

personalitate diagnosticat in E.P.I.

E.P.I. şi-a dovedit utilitatea şi in domeniul cercetărilor fundamentale . Astfel, studiile

efectuate de C.M.Franke si M.D.Vogel atestă că la introverţi condiţionarea se realizează mai

repede decat la extraverţi. Alte cercetări demonstrează faptul că introvertiţii prezintă imagini

consecutive mai durabile, au o tolerantă ridicată faţă de privarea senzorială, dar suportă mai

greu durerile fizice. De asemenea, s-au constatat relaţii între extraversie şi nevrotism pe de o

parte si reflexul de orientare, pragul senzorial, nivelul de aspiraţie pe de altă parte.

Pagina 12 din 50


Comparativ cu chestionarul M.P.I. , Inventarul de Personalitate Eysenk E.P.I., aduce

unele inbunatatiri, cum ar fi elaborarea adoua forme paralele (A si B) care permit retestarea

subiectului fără ca rezultatele să fie alterate de factori de memorie.

Fiecare formă a chestionarului cuprinde cate 57 de intrebari (itemi) grupate in trei

scari: scara de extraversie-intraversie (E) ,de nevrotism (N),si de minciuna (L). Scara de

minciuna (L) permite identificarea gradului de dezirabilitate a răspunsurilor subiecţilor.

Itemii chestionarului E.P.I.sunt prezentaţi sub forma de intrebări dihotomizate , adica

ele obligă subiectul să aleagă între două posibilitaţi

de răspuns.Acest fapt limitează ,,libertatea “de exprimare a subiectului,dar uşurează

cotarea răspunsurilor.Intrebările fiind redactate într-un limbaj accesibil,E.P.I. nu ridică

dificultăţi de înţelegere;el poate fi aplicat tuturor subiecţilor – incepand de la 16-18ani-

indiferent de mediul lor social şi cultural.E.P.I. cuprinde un număr relativ mic de intrebări şi

deci nu apare pericolul ca subiectul sa obosească sau să se plictisească .

Scara de extraversie –introversie (E)

H.J. Eysenck şi S.B.G. Eysenck descriu ’’portretul tipic ’’al extravertului şi al

introvertului, dar mentionează că ele nu se intalnesc ca atare in realitate ci reprezintă

extremele idealizate ale unui continuum, faţă de care persoanele reale se apropie mai mult

sau mai putin,deci ar fi tipuri teoretice, abstractizate din nenumărate cazuri particulare.

Notele ridicate la E sunt semnificative la extraversie.Subiecţii care obţin cote standard

ridicate (mai mari de 6) la E au tendinţa de a fi expansivi, impulsivi, sociabili şi de a

participa nemijlocit la activiăţile grupului.

Extravertitul tipic este sociabil, are mulţi prieteni şi îi place să fie înconjurat de

oameni.Are tendinţa de a fi agresiv şi dominant ;îşi pierde încrederea în sine.Ii place să rişte,

caută schimbarea precum şi emoţiile puternice;preferă mişcarea şi acţiunea. In general este

optimist şi nepăsător.

Introvertitul tipic este ponderat si introspectiv,îi place viaţa linistită, ordonată, care se

desfăşoară in cadrul unor coordonate precise. Faţă de majoritatea oamenilor este rezervat si

distant, excepţie făcand doar prietenii săi intimi. Este un om mai degrabă pesimist,

prevăzător, la care implicarea eului in activitate se realizează mai greu. Evita senzaţiile tari.

Işi stăpaneşte impulsurile de moment şi in general nu se manifestă agresiv. De

Pagina 13 din 50


regula îşi controlează sentimentele într-o măsură mai mare decat exravertitul. Acordă o

deosebită valoare criteriilor etnice.

Aceste doua orientări de valoare ale personalităţii - extraversiunea şi introversiunea –

deşi opuse, reprezintă tendinţe compensatorii şi complementare. Dacă la nivelul conştiinţei se

manifestă extroversiunea ,la nivel inconştient vor acţiona tendinţe contrare, de introversiune.

In cazul introversiunii conştiente, la nivelul inconştient există tendinţe de extraversiune

(C.G.Jung). De menţionat faptul că E.P.I.vizează în mod exclusiv planul conştientului.

Scala de nevrotism N

Cotele standard ridicate (mai mult de 6) la scara N sunt indici ai

nevrotismului.Persoanele care obţin astfel de scoruri se caracterizează printr-o labilitate

emoţională accentuată şi cu reale dificultăţi in restabilirea echilibrului psihic după şocuri

emoţionale. Se plang frecvent de dereglări somatice difuze,ca de exemplu dureri de cap

dureri dorsale,tulburări digestive, insomnii etc..Pe plan psihic, acuză stări de anxietate şi sunt

frămantaţi de nenumărate griji. Sub efectul stresului, aceste persoane sunt predispuse la

tulburări nevrotice.Predispoziţiile amintite nu se confundă însă cu adevarata depresie

nervoasă; un subiect cu cota N ridicată, se poate adapta totuşi în mod adecvat exigenţelor

muncii, ale vieţii de familie,etc..

La polul pozitiv al acestei dimensiuni se situează subiecţii cu note standard scăzute

(mai mici de 4) la scara N, note specifice persoanelor

stabile din punct de vedere emotional. Caracteristic acestora este gradul ridicat de

integrare, puterea eului, autocontrol ridicat.

Deoarece cele doua dimensiuni ale personalitatii sunt considerate independente,toate

combinarile de note posibile pe plan teoretic pot fi intalnite si in practica: scor ridicat la E si

la N - extravertit nevrotic, scor scazut la I si ridicat la N – introvertit nevritic si scor scazut la

E si la N –introvertit stabil .

Uneori subiectul, in raspunsurile pe care le da la intrebarile chestionarului,

denatureaza fara voie realitatea. Distorsiunea rezultatelor este datorata in mare parte auto-

cunoasterii eronate.

Chestionarul fiind o introspectie dirijata (P.Albou), raspunsul este determinat in

primul rand de ceea ce crede subiectul despre sine.Ori,datorita mecanismelor de

aparare ,imaginea de sine poate diferi de personalitatea reala a subiectului.Unele persoane

Pagina 14 din 50


amplifica in mod involuntar anumite aspecte ale vietiilor psihice.Emotivii, de exemplu,au

tendinta ca in raspunsurile pe care le dau la chestionare sa exagereze emotivitatea lor

(G.W.Allport).

Pe de alta parte, itemii chestionarului nu au aceeasi semnificatie pentru toti

subiectii.Pentru a raspunde la intrebari, subiectul utilizeaza puncte de referinta proprii,

determinate de contextul concret in care traieste acesta. In evaluarea comportamentului sau,

el este influentat si de comportamentul celor fata de care se raporteaza.De exemplu , la

intrebarea “Sunteti o persoana iritabila?” raspunsul unui subiect poate fi “DA”,daca se

raporteaza la persoane care in general sunt mai calme decat el,sau “NU”,daca punctul sau de

referinta il constituie oameni mai iritabili decat el.

Evenimentele traite in perioada premergatoare aplicarii chestionarului sau cele pe

care subiectul le asteapta, pot determina anumite raspunsuri pe care de altfel nu-i sunt

caracteristice. De exemplu un subiect care in mod general nu este preocupat de sanatatea sa

poate raspunde “DA” la aceasta intrebare deoarece peste cateva zile urmeaza sa fie operat. A

nu tine seama de astfel de evenimente din viata subiectului, in momentul interpretarii

raspunsurilor,”inseamna a ne condamna sa nu cunoastem nimic real despre personalitatea sa”.

Rezultatele pot fi distorsionate si de preferinta subiectulor manifestata de anumite

categorii de raspunsuri, fara a tine seama de continutul intrebarii. Deoarece E.P.I. este

alcatuit din intrebari dihotomizate, tendintele de afurniza numeroase raspunsuri intermediare

sau raspunsuri extreme sunt eliminate. Dar in acelasi timp itemii dihotomizati (cu alegere

fortata) prezinta dezavantajul major ca nu prmit surprinderea nuantelor si se ignora astfel

semnificatia reala pe care o da subiectul rspunsului sau. Preferinta fata de raspunsurile prin

consimtire “DA” joaca un rol neglijabil in distorsionarea rezultatelor. Cu toate acestea , ea

trebuie luata in considerare, mai ales atunci cand E.P.I. este aplicat in scop de selectie, cu atat

mai mult cu cat la intrebarile scarii N se noteaza (cu cate un punct) doar raspunsurile “DA”.

Alaturi de aceste surse involuntare de distorsionare a raspunsurilor, exista si

posibilitatea ca subiectul sa denatureze intentionat realitatea. Este vorba de acele raspunsuri

in care subiectul nu poate spune tot adevarul,

asa cum il cunoaste ci incearca sa raspunda in asa fel incat sa apara intr-o lumina cat

mai favorabila. Cercetarile arata ca aceasta atitudine se manifesta mai ales atunci cand

chestionarul E.P.I.este utilizat in scop de selectie.

Scara L a chestionarului E.P.I. isi propune sa evidentiezetocmai tendintele de a

raspunde in sensul dezirabilitatii. Aceasta scara a fost construita pe baza a numeroase analize

Pagina 15 din 50


de itemi si analize factiriale efectuate de H.J.Eysenck si H.B.Gibson.Cercetarile amintite

arata ca scara L este valida,fidela si utila pentru a-i detecta pe subiectii cara denatureaza

raspunsurile in sensul dezirabilului.

Inventarul de personalitate Eysenck cunoaste o larga utilizare atat in domeniul

psihologiei aplicate cat si in cercetarea fundamentala.

Aplicarea si cotarea chestionarului nu ridica dificultati. Dar nu se poate spune acelasi

lucru despre interpretarea rezultatelor, care trebuie facuta cu deosebita prudenta, intrucat

chestionarul nu investigheaza decat nivelul declarativ al comportamentului. Exista surse de

distorsiune –involuntare sau voluntare - a rezultatelor, care nu pot fi controlate decat partial

de scara de minciuna L . La aceste neajunsuri se mai adauga si faptul ca E.P.I. nu este o

metoda exhaustiva. Itemii sai se refera doar la unele situatii in care variabilele considerate se

pot manifesta, dar fara a apuiza intregul”univers “al variabilei. Din aceasta cauza se poate

intampla, de exemplu, ca un subiect, desi extravertit, sa nu apara ca atare la E.P.I., intrucat

extraversiunea sa se manifesta in alte situatii decat cela prevazute de chestionar.

Neajunsurile mentionate, alaturi de caracterul limitat al esantionului care a stat la baza

etalonului chestinarului,fac ca rezultatele unui subiect la E.P.I. sa aiba o valoare

relativa.Largirea esantionului, mai ales prin cuprinderea unor loturi clinice (de psihotici si

nevrotici), alaturi de adaptarea si etalonarea formei B a chestionarului E.P.I. pentru populatia

din Romania se impun cu necesitate . Realizarea unor etaloane

diferentiate, pe categorii profesionalesi de varsta ar mari considerabil validitatea

predictiva a rezultatelor.

Informatiile furnizate de E.P.I., desi sunt utile,vizeaza doar planul constientului,

aspectele “de suprafata” ale personalitatii. Din aceasta cauza rezultatele vor fi completate,

aprofundate si explicate prin intermediul altor metode,dintre care cele mai utile par a fi

testele proiective si conversatia clinica.Chiar Eysenck mentioneaza ca atunci cand

chestionatul este utilizat in scop diagnostic sau pentru orienterea scolara si profesionala, el

constituie un supliment intr-o baterie de teste.

Cu toate limitele sale,Inventarul de Personalitate Eysenck este un instrument util, care

permite relevarea rapida si in acelasi timp suficient de valida a dimensiunilor extraversie,

introversie si nevrotism.

Capitolul III

Pagina 16 din 50


Obiective

Studiul îşi propune evidenţierea diferenţelor semnificative, în ceea ce priveşte

structurarea specifică a unor trăsături de personalitate, cu valoare universală, reunind două

modele explicative a personalităţii, de referinţă în

literatura de specialitate (modelul tridimensional al lui Eysenck şi teoria accentuărilor

de personalitată Schmiescheck- Leonhard) cu rol de mediere între evenimentele existenţiale

şi consecinţele acestora în plan adaptativ, la două grupe de vârstă diferite: vârstnici şi tineri-

adolescenţi.

Studiul porneşte de la următoarele ipoteze teoretice

- Personalitatea este un determinant critic în adaptarea la anii târzii ai vieţii, ea

reprezentând punctul central în jurul căruia se organizează celelalte variabile ale modelelor

de adaptare.(Cox)

- Individul îşi menţine aproape întotdeauna rolurile conferite de poziţia cea mai bună

şi le abandonează pe cele considerate ca mai puţin valoroase. El menţine cât de mult posibil

conceptul anterior despre sine, prin continuarea acelor activităţi şi roluri direct legate de acest

eu ideal, degrevându-se de cele mai puţin legate de acesta. Datorită acestui mecanism

specific vârstei a treia putem prezice modelele de adaptare la viaţa de pensionar. (Warren

Peterson, 1976, )

- La vârsta a treia pot fi evidenţiate mecanisme specifice de protejare a propriului eu

şi a concepţiei despre sine.

În ceea ce priveşte evoluţia “personalitatii sociale/comportamentului

manifest”cercetările indică o continuitate comportamentală de-a lungul procesului de

imbătrînire, o continuitate în stilul de viaţă al vârstnicilor.

Pe linia discontinuităţii se înscrie un grup de trăsături specifice, la această grupă de

vârstă, şi înrudite între ele : conservatorismul, dogmatismul ca autoritarism şi intoleranţă,

rigiditatea, ca mecanism defensiv, dar şi ca lipsă de flexibilitate.

Uneori subiectul, in raspunsurile pe care le da la intrebarile chestionarului,

denatureaza fara voie realitatea. Distorsiunea rezultatelor este datorata in mare parte auto-

Pagina 17 din 50


cunoasterii eronate; chestionarul fiind o introspectie dirijata, raspunsul este determinat in

primul rand de ceea ce crede subiectul despre sine; datorita mecanismelor de aparare,

imaginea de sine poate diferi de personalitatea reala a subiectului: unele persoane amplifica

in mod involuntar anumite aspecte ale vietii lor psihice (I.M.Nestor).

Rezultate şi discuţii

Analiza rezultatelor obţinute de cei 79 de vârstnici la proba vizând accentuările de

personalitate arată că ordinea descrescătoare a accentuărilor de personaliate specifice lotului

de vârstnici este următoarea (tabelele nr:

- “personalitatea emotivă” cu numai 32,9% valori normale;

- “personalitatea hiperexactă” cu 39,2% valori normale;

- “personalitatea hipertimică” cu 45,55 valori normale;

- “personalitatea hiperperseverentă”, cu 50,63% valori normale;

- “personalitatea labilă cu 60,7% valori normale;

-“personalitatea distimică” cu 68,3% valori normale;

-“personalitatea anxioasă” cu 70,9% valori normal;

-“personalitatea exaltată” cu 77,2% valori normale;

- - “ personalitatea nestăpânită” cu 88,6% valori normale şi

- “personalitatea demonstrativă” cu 89,8% valori normale.

Rezultatele prezentate atrag atenţia asupra faptului că, răspunsurile la întrebările

specifice majorităţii chestionarelor de personalitate sunt filtrate în mod semnificativ de

imaginea de sine a subiectului, manifestându-se cele două tendinţe extreme semnalate de

literatura de specialitate (M.Minulescu):

- pe de o parte tendinţa de accentuare a deficitelor în situaţia în care subiecţii

investigaţi obţin beneficii de pe urma exagerării aspectelor patologice ( beneficii materiale-

certificate, concedii, pensionări medicale sau morale - atragerea atenţiei compasiunii

tandreţei unor persoane sau grupuri de persoane).

pe de altă parte tendinţa de înfrumuseţare manifestă a propriei imagini, trădând o

lipsă de incredere în forţele proprii, mai ales în condiţiile în care investigarea nu s-a făcut în

scopul explicit de expertiză medicală sau socială.

Pagina 18 din 50


Vârstnicii studiaţi de noi îşi recunosc în mod obiectiv accentuări de personalitate ca

hiperemotivitatea, hiperexactitatea şi hiperperseverenţa (rezultate conforme altor studii de

specialitate), au tendinţa să supraevalueze trăsături ca hipertimia, neacceptând trăsături ca

exaltarea, nestăpânirea şi demonstrativitatea. Principalele trei trăsături devalorizate de

vârstnici presupun în principal (aşa cum putem observa din descrierea lor prezentată

în anexă ) lipsă de autocontrol, caracteristică pe care, din motive mai mult sau mai

puţin conştiente vârstnicii o resping cu tărie.

Ordinea descrescătoare a accentuărilor de personaliate specifice lotului de tineri este

următoarea ( tabelele 17- 27 ):

- “personalitate emotivă”, cu 40% coeficient de normalitate;

- “personalitate hipertimică”, cu41,33% valori normale;

- “ personalitate exaltată”, cu 44% valori normale;

-”personalitate labilă “ cu 53,3% valori normale;

- “personalitate nestăpânită” cu 65,33% valori normale

- “personalitate hiperexactă cu 77,6% valori normale;

- “personalitate hiperperseverentă” cu 79,6% valori normale; -

“personalitate anxioasă” cu 80% valori normale;

- “ personalitate distimică” cu 94,6% valori normale şi

- “personalitate demonstrativă”cu 94,6% valori normale.

Ordinea prezentată de tineri arată că aceştia sunt mai dipuşi decât vârstnicii să-şi

accepte “defectele”, manifestând în mai mică măsură atât tendinţa de înfrumuseţare a

imaginii de sine si de protecţie a acesteia (prin mecanisme de negare ).

Trăsătura de personalitate puternic discreditată de ambele categorii de vârstă este

“demonstrativitatea”. Atitudinea comună, a celor două grupe de vârstă extreme, de

neacceptare/devalorizare a acestei trăsături, ar putea fi interpretată fie ca o formă de

refulare/protecţie, cunoscut fiind faptul că ambele categorii de vârstă luate în studiu, se

integrează in categoria ericksoniană a crizelor existenţiale, fie ca atitudine socială impusă de

modele culturale şi educaţionale mai puţin permisive.

În ceea ce priveşte variabila inrtoversie-extraversie a chestionarului E.P.I.-Eysenck

( tabelul 14 ) rezultatele obţinute de noi arată că 40,5% din

lotul de vârstnici studiaţi se caracterizează prin introversie,49,6% sunt ambiverţi

pentru ca numai 6,4% să fie extraverţi.

Pagina 19 din 50


Aceste rezultatele prezentate se înscriu pe linia premiselor teoretice prezentate mai

sus, evidenţiind faptul că introversia creşte odată cu avansarea în vârstă.

Analiza repartiţiei aceloraşi trăsături în grupul de tineri ( tabelul 28) arată că

50,7%dintre tineri se evaluează ca ambiverţi, 29,2% ca introvertiţi (un procent destul de mare

care ne face să ne gândim la criza de identitate specifică acestei vârste şi care-i determină pe

mulţi tineri să se plieze mai mult asupra propriului eu), pentru ca numai 14,7% să se evalueze

ca extraverţi.

În ceea ce priveşte variabila “nevrotism” (tabelul nr. 15 ), 37,7 dintre vârstnicii

investigaţi se încadrează în valorile normale prezentate de autorul probei, 22,8% prezintă

tendinţe nevrotice, pentru ca cei mai mulţi şi anume 39,2% să se încadreze în categoria de

accentuări cu tentă patologică. Şi aceste rezultate corespund ipotezelor teoretice conform

cărora ponderea dezechilibrelor emoţionale la această vârstă este considerabilă, acestea fiind

datorate în pricipal eforturilor adaptative.

În ceea ce priveşte lotul de tineri (tabelul 29) 38,6% dintre subiecţi se încadrează

(conform etaloanelor româneşti) în valorile normale, 20%

manifestă “tendinţe nevrotice”, pentru ca cei mai mulţi, adică 41,4% să se incadreze

în categoria de risc patologic. Putem astfel semnala la tineri o tendinţă contrară celei de

înfrumuseţare a imaginii de sine manifestată de vârstnici. Beneficiul emoţional scontat din

exprimarea acestui tip de atitudine este posibil să vină din partea mediului social, putând

reprezenta un semnal de alarmă pentru solicitarea de afecţiune şI înţelegere necesare în

procesul de consolidare a identităţii.

Cu tote că am putut semnala mai înainte tendinţa de infrumuseţare a propriei imagini

a vârstnicilor, cât şi cea de exagerare a elementelor negative practicate de tineri, rezultatele

obţinute la “scala L”/ scala minciunii a chestionarului E.P.I.- Eysenck, ne semnalează faptul

că un procent de 92,4% de vârstnici (tabelul 16) şi de 88% dintre tineri (tabelul 30 ) dau

răspunsuri sincere la întrebările acestui chestionar.

Analiza ecuaţiilor de regresie multiplă şi a corelaţiilor multiple Spearman tabelele 31

şi 32 ), confirmă datele teoretice care arată ( ) că la vârsta a treia variabilitatea

interindividuală fiind foarte mare, variabila “vârstă”, ca variabilă dependentă influenţează în

mică măsură celelalte variabile luate în calcul:

Pagina 20 din 50


astfel în studiul nostru singura variabilă care influenţează şi este influenţată de

variabila vârstă este introversia-extraversia. Aşa cum am văzut cele mai multe studii de

specialitate arată că introversia creşte în mod semnificativ odată cu vârsta ( ).

Matricea de corelaţie Spearman (tabelul 32) evidenţiază însă şi alte variabile

independente care influenţează şi sunt influenţate de variabila vârstă:

hipertimia scade pe măsura avansării în varstă,

- distimia creşte pe măsura avansării în vârstă, ca şi

exaltarea, anxietatea şi emotivitatea.

Rezultatele obţinute se înscriu pe aceeaşi linie cu principalele concluzii ale literaturii

de specialitate confirmând ipotezele de lucru.

În ceea ce priveşte departajarea unor trăsături de personalitate pe cele două sexe

(tabelul 33 ) situaţia se prezintă în felul următor, pentru lotul de vârstnici:

- femeile vârstnice se caracterizează în principal prin hiperemotivitate şi extraversie;

- bărbaţii vârstnici se caracterizează prin nestăpânire.

Matricea de corelaţie Spearman (tabelul 32 ) evidenţiază în plus tendinţe mai

accentuate ale femeilor pentru hiperexactitate.

Pentru lotul de tineri:

- fetele se consideră mai anxioase şi mai labile (tabelul 34)

- băieţii se consideră mai nevrotici conform ecuaţiei de regresie . Matricea de

corelaţie confirmă rezultatele ecuaţiei de regresie (tabelul 35)

O categorie aparte de rezultate evidenţiate de prezentul studiu se referă la cele cu

caracter metodologic:

Ecuaţia de regresie multiplă, având ca variabilă dependentă componenta de

“introversi- extraversie”a chestionarului E.P.I. - Eysenck (tabelul 36 ), arată că principalele

variabile care explică această variabilă la lotul de vârstnici sunt:

- hipertimie

exaltare

nestăpânire

iar la lotul de tineri ( tabelul 37 ):

- hipertimie.

Pagina 21 din 50


Considerând chestionarul de personalitate o tehnică de investigaţie a cărui intrebări

sunt puternic filtrate de imaginea de sine (M.Minulescu), putem spune că vârstnicii, datorită

experienţei existenţiale au o viziune mai nuanţată asupra trăsăturilor analizate. Ambele

variante corelează însă cu viziunea autorului probei în conceperea itemilor specifici

modelului explicativ tridimensional al personalităţii conceput de Eysenck.

Variabila “nevrotism”, ca variabilă dependentă, este explicată la grupul de vârstnici

(tabelul 38) de:

- anxietate şi

- distimie

Conform ecuaţiei de regresie (tabelul 39) , vârstnicii cu un coeficint mai mare de

nevrotism manifestă o tendinţă mai accentuată de înfrumuseţare a imaginii de sine ( relaţie

asociativă înalt semnificativă cu scala “L”) .

În accepţiunea tinerilor variabila nevrotism (tabelul 40 ) este influenţată şi

influenţează la rândul ei, în ordine, variabilele:

- labilitate

- nestăpânire

- anxietate

- hiperexactitate

În ceea ce priveşte “scala L”, a minciunii sau a deformării prin tendinţa de supra sau

subevaluare a unor trăsături, situaţia se prezintă în felul următor:

Pentru lotul de vârstnici (tabelul 40):

- distimicii

- nestăpâniţii şi

- nevroticii

prezintă o tendinţă mai accentuată de deformare a realităţii.

Pentru lotul de tineri (tabelul 41):

- nestăpâniţii şi

- labilii,

manifestă o tendinţă mai accentuată de deformare a realităţii, evidenţiind din nou

similitudini de interpretare intre cele două grupe extreme de vârstă.

Capitolul IV

Pagina 22 din 50


Concluzii

Analiza situaţiei accentuărilor de personalitate evidenţiate de rezultatele vârstnicilor

investigaţi ne determină să tragem două tipuri de concluzii:

- pe de o parte concluzii cu caracter metodologic

- iar pe de altă parte concluzii cu caracter explicativ.

În ceea ce privesc aspectele metodologice, trebuie să subliniem importanţa rolului

jucat de imaginea de sine în filtrarea răspunsurilor la orice tip de chestionar de personalitate (

).

Acceptând rolul de “filtru “al iaginii de sine, trebuie să facem câteva consideraţii

asupra modului în care se realizează filtrarea: astfel dacă imaginea de sine este mai pozitivă,

atitudinea faţă de sine este mai permisivă, în sens de autoacceptare, fară cunoscutele

mecanisme de autoapărare ale eului descrise de şcoala psihanalitică ( ), fără fenomene de

rezistenţă şi de negare foarte puternice, putem spune în sens metaforic că sita este mai

puţin deasă iar nota de obiectivitate a autoaprecierii creşte, dacă din

contră imaginea de sine este predominant negativă şi egocentristă, sita devine deasă

(non permisivă), rezultatele obtinute sunt mai puţin adecvate realităţii obiective.

Pornind de la această premisă ştiinţifică putem spune că proba Smiescheck ne

furnizează date semnificative în ceea ce priveşte fenomenul de autoevaluare/atopercepţie.

Analizele comparative, realizate pe grupe de vârstă diferite( ), ne-au determinat să

interpretăm rezultatele obţinute la diferite probe de personalitate, mai mult ca pe nişte

autoevaluări, cu un grad mai înalt sau mai scăzut de deformare (pozitivă sau negativă), în

funcţie rolul de filtru al imaginii de sine şi de beneficiul subconştient obţinut.

Analiza rezultatelor obţinute arată că, spre deosebire de tineri, vârstnicii manifestă

tendinţa de înfrumuseţare a propriei imagini, manifestată prin (tabelele 4 - 13) :

- Supraevaluarea notei de hipertimie, care contrazice rezultatele celorlalte studii de

specialitate;

- Plasarea pe primele locuri a unor trăsături considerate mai puţin reprezentative

pentru această grupă de vârstă, ca hiperemotivitatea şi hiperexactitatea, alături de

marginalizarea unor trăsături recunoscute ca distimia, anxietatea, nestăpânirea.

Acest fenomen de marginalizare, de neasumare sau negare a unor trăsături de

personalitate, poate fi determinat de distorsiunile induse de

Pagina 23 din 50


imaginea de sine în calitate de filtru , tendinţă ce semnalizează o imagine deficitară şi

vulnerabilă în impactul cu cerintele de mediu.

Tendinţă de infrumuseţare se manifestă la vârstnici şi în ceea ce priveşte variabila

“introversie-extraversie” a probei E.P.I.-Eysenck, aceştia evaluându-se în mai mare măsură

ambiverţi decât introvertiţi (tabelul 14 ).

Mai permisivă şi mai flexibilă imaginea de sine a tinerilor, le permite acestora un

grad mai ridicat de autoacceptare, imaginea de ansamblu fiind astfel mai apropiată de

realitate (tabelele 17- 37) .

Nota de nevrotism este uşor subevaluată de vârstnici (tabelul 15) şi supraevaluată de

tineri (tabelul29), exemplificând cu succes cele două tendinţe contrare de distorsionare a

imaginii de sine, funcţie de beneficiile emoţionale scontate în plan subconştient. Aceste

rezultate atenţionează asupra faptului că nici imaginea de sine a tinerilor nu este, aşa cum ne

aşteptam de altfel, foarte stabilă şi adecvată realităţii obiective.

Analizele statistice asociative realizate pe lotul de vârstnici confirmă rezultatele

obţinute de alţi autori în ceea ce priveşte evoluţia unor trasături/accentuări de personalitate

odată cu vârsta ( tabelele 31- 32 ) ;

astfel creşte nota de:

- introversie

- distimie

- anxietate

- exaltare

scade în special nota de hipertimie.

Femeile vârstnice se caracterizează în principal prin hiperemotivitate, extraversie şi

hiperexactitate; bărbaţii vârstnici se caracterizează prin nestăpânire (tabelele 33-34).

Şi de această dată imaginea tinerilor este ceva mai realistă: fetele se considerându-se

mai anxioase şi mai labile, iar băieţii mai nevrotici (tabelul nr. 38)

Revenind în plan metodologic, de data aceasta raportându-ne la proba E.P.I.-Eysenck,

analizele de regresie realizate (tabelul 35 ) confirmă

calităţile predictive şi fidelitatea de construcţie a probei, trăsăturile selectate

acoperind cu precizie aria specificată.

Pagina 24 din 50


Capitolul V

ANEXA

Firea demonstrativă

Atenţie! - nu se poate pune bază pe răspunsurile primite de acest tip de subiecţi (se

descriu asa cum ar vrea să pară în momentul respectiv.) Din întrebări reţin posibilitatea de a

părea în ochii celui care îi chestionează ca avînd o însuşire pozitivă şi profită de o astfel de

ocazie.

- Işi atribuie fel de fel de însuşiri pozitive.

- Exagerează în manifestările lor afective.

- Exagerează în mimică, în gesturi, în felul în care vorbesc (manifestări lipsite de

autenticitate).

- Apelează la autolaudă sau autocompătimire cu care încearcă să se pună într-o

lumină favorabilă.

- Incearcă să se arate nu aşa cum sunt în realitate, ci aşa cum li se pare că ar fi

avantajos să apară în împrejurările date.

Sunt plini de fantezie.

- Găsesc cu uşurinţă pretexte şi mici munciuni pentru a ieşi din încurcătură.

- Avînd tendinţa de a evita dificultăţile, se constată destul de des schimbări în profesie

si înclinaţia de a schimba locul de muncă

- Se pricep să mintă şi să înşele fără să-şi dea seama

- Manifestă o capacitate excesivă de refulare.

Definiţia demostrativităţii dată de lev Tolstoi: “Am făcut lucrul acesta” spune

memoria mea. “Nu sunt eu în stare să fi făcut una ca asta” spune orgoliul meu şi rămîne

neînduplecat. In cele din urmă cedează memoria.

- Pot realmente să uite complet ceea ce nu vor să ştie, fiind în stare să mintă fără să

fie totuşi conştienţi de acest fapt.

- Pot refula uneori şi dureri de ordin fizic.

- Mint cu o expresie de nevinovăţie totală.

- Comportamentul pare extrem de sigur de sine.

Pagina 25 din 50


- Poate fi atît de prins de rolul său încît să iute pentru un timp ţelul pe care-l

urmăreşte.

- Scopul urmărit poate să scape dintr-o situaţie dificilă sau dintr-un conflict care-l

apasă.

- Incearcă să evite eforturile.

- Doreşte mult să se bucure de stima celorlalţi, să se impună în societate (lipsindu-i

complet metoda în realizarea acestui deziderat).

- Istericul înlătură prin refulări inhibiţiile pe care le are de obicei un om atunci cînd

este tentat să se impună pe primul plan în detrimentul altora.

Pot să se laude sin guri, bucurîndu-se fără rezerve de aureola pe care sin guri şi-au

făurit-o.

- Se caracterizează prin laudă de sine (pe plan verbal) precum şi prin străduinţa de a

stîrni interesul plin de respect al colectivităţii (pe plan practic)

- Dorinţa de fi în centrul atenţiei de a-i impresiona pe cei din jur - tendinţă de

autocompătimire.

- Valorizează excesiv lamentările şi rolul de martir.

- Se refugiază în boală din dorinţa de a impresiona lumea.

- Trăiesc exclusiv în prezent;manifestă o bună capacitate de adaptare la alţi oameni işi

dau excesiv silinţa de a se face iubiţi.

- Dau dovadă de egoism, folosind metode necinstite pentru a-şi înlătura concurenţii.

- Manifestă pripeală în decizii (chibzuiesc puţin, se hotărăsc repede).

- Copii care pîrăsc sunt aproape întotdeauna personalităţi demostrative.

- Copii isterici citesc cu plăcere pentru alţii sau spun poezii.

- Amabilitatea apare numai acolo unde poate de folos.

- Dacă ia naştere o duşmănie, diferendul este de preferinţă rezolvat pe ascuns, adică

pri intrigi, instigaţii.

- Istericul flatează persoana cu care se găseşte şi o bîrfeşte pe cea absentă.

- Prefăcătoria este forma caracteristică de exprimare a comportamentului.

- Manifestă o nevoie excesivă de a-şi da importanţă şi de a fi iubiţi.

- Mulţumire de sine

- Trăiesc fără teamă şi fără mustrări de conştiinţă

- Dovedesc lipsa oricărei autocritici,patetism în vorbă, mimică si gesturi.

- Comportamentele sunt exagerate, ostentative

Pagina 26 din 50


Cînd unui isteric i se dă de înţeles că nu este crezut, el exagerează şi mai mult.

- La întrebările dezagrabile, deviază de la subiect, dovedind posibilităţi nelimitate de

a mistifica.

Reguli pentru formularea întrebărilor

- Trebuie să li se ceară să-şi fundamenteze răspunsurile prin exemple concrete.

- Intrebaţi cu tact, admit că posedă talent actoricesc, sunt în stare să inventeze mici

istorioare.

- Este important să îi punem să-şi povestească întreaga viaţă.

Firea hiperexactă

Dă dovadă de manifestări altruiste şi ale simţului datoriei.Meticulozitate exagerată.

- Fac mereu remarci că nu se pot lăuda singuri.

-De cele mai multe ori au nevoie de mai mult timp decît alltii pentru a-şi termina

munca.

- Răspunderea devine pentru ei o sursă de suferinţă atunci cînd nu pot executa totul

aşa cum le-o dictează conştiinciozitatea.

- Nu pot fi prea raţionali acasă.

- Le vine mai uşor să renunţe la o responsabilitate decît să-i facă faţă în mod

defectuos.

- Dau dovadă de o aproape permanentă îngrijorare anxioasă, însoţit de prea multe

controale, de lipsa capacităţii de refulare.

-Nu pot lua o decizie nici atunci cînd există toate premisele pentru aceasta.

Chibzuiesc totul pînă la ultimele consecinţe înainte de a acţiona.

In caz de nevroză (psihastenică) luarea hatărîrilor importante devine o problemă.

- Manifestă frecvent teama, care face ca o primejdie minimă să apară ameninţătoare;

ea devine atît de puternică, datorită nehotărîrii permanente privitoare la faptul dacă există sau

nu motiv de teamă.Dintr-o asemenea frămîntare dominată de îndoieli, cu o veşnică oscilare

între doi poli, ia naştere frica patologică a nevroticilor obsesivi, frică pe care ei înşişi o

consideră neîntemeiată, dar pe care nu o pot învinge.

- Vesnic preocupaţi de problemele de serviciu.

-Recurg lapermanente verificări.

- Inainte de a adormi îşi reactualizează problemele profesionale din ziua precedentă

şi-şi planifică activitatea pe ziua următoare.

- Grijă excesivă de a evita accidentele.

Pagina 27 din 50


- Bucuria de a trăi şi posibilitatea de a savura clipele fericite sunt pentru ei mult

reduse.

- Dovedesc mereu hiperconştiinciozitate.

- Se ataşează puternic de locul său de muncă pe care nu-l părăseşte fară motive

temeinice.

- Este con ştiincios şi în treburile casnice.

-Poate exagera printr-o grijă excesivă pentru propria bunăstare.

- Lucrări de mică importanţă pe care le-ar putea încredinţa altora le face tot singur.

- Verifică în secret colegii dacă îşi efectuează corect lucrările.

- Copiii manifestă şi ei un comportamentul conştiincios şi ordonat.

Dezvoltările anancaste presupun o anumită persistenţă a afectului.

-Dezvoltările anacaste sunt de c ele mai multe ori de natură hipocondriacă.

- Copii sunt nesiguri, inhibaţi, timizi.

Cînd i se face o nedreptate o pune la inimă, nu este însă în stare să lupte pentru

dreptul său.

- Apar adesea fobii ale unor situaţii.

Specificul întrebărilor puse personalităţilor hiperexacte

Chestionarea trebuie începută cu profesia subiectului: cum îşi priveşte îndatoririle,

dacă le ia în serios.

Dacă nu verifică, adesea fără să fie necesar, încă o dată ceea ce a lucrat.

Dacă nu se întreabă mereu dacă a făcut totul cum se cuvine.

După terminarea serviciului nu se simt deloc eliberaţi de preocupările legate de

aceata.

Chestionaţi în mod special asupra conştiinciozităţii si seriozităţii lor.

Dacă şi în viaţa particulară domnesc exactitatea şi puntualitatea (de obicei acasă nu

sunt prea ordonaţi).

Firea hiperperseverentă

- Specifică este hiperperseverevţa afectului.

Apare în mod frecvent tendinţa spre manifestări egoiste de ambiţie şi susceptibilitate

faţă de jigniri.

Pagina 28 din 50


- Dovedesc o sensibilitate excesivă faţă de ceea ce-i prejudiciază personal, ca şi o

reacţie lăuntrică puternică faţă de jigniri, tendinţă spre ranchiună.

- Pot ierta ofensele dar nu le uită.

- Nedreptatea suferită le rămîne mereu în memorie.Tendinţă la susceptibilitate,

ambiţie.

- Jignirea apare de obicei cînd prestigiul personal pare ştirbit.

- Manifestă o permanentă năzuinţa de a se evidenţia.

- Subiecţii pretind să li se dea întotdeauna şi în toate dreptate.

- Ei se situează d.p.d.v. profesional deasupra mediei.

- Estomparea afectelor are loc mult mai încet (de obicei - afecte egoiste).

- Reacţionează puternic cînd sunt atinse interesele personale, i se aduc prejudicii sau

acte de agresiune.

- Manifestă predispoziţia se a simţi cu uşurinţă jignit. Sunt setoşi de prestigiu

personal, dovedind un mai pronunţat sentiment al propriei valori.

- Sunt bănuitori.

- Manifestă adesea o intensificare neîntreruptă a afectului rezultă numai în cazul unei

alternanţe între succes şi insucces.

- Pot apărea idei prevalente sau idei fixe obsesive ( idei fixe ).

- Individul paranoid se cramponează de ceea ce consideră a fi dreptul său, vrea să aibă

întotdeauna dreptate.

- Dacă datorită unei situaţii obiectiv indecise, intervine o oscilaţie între speranţă şi

teamă, anxietatea se intensifică mai mult ca de obicei.

- Au nevoie de aprecierea reaslă a celorlalţi oameni.

- Uneori nu încearcă să-şi atingă ţelul numai prin realizările sale ci şi prin

discreditarea şi înlăturarea oamenilor în care ar putea să aibă concurenţi .

- Încearcă să-şi impună punctul de vedere; încăpăţânare .

Pot ajunge la dezvoltări ipohondrice .

În copilărie este foarte periculoasă “educaţia oscilantă” (severitate excesivă alternată

cu îngăduinţă exagerată)

Tipuri de întrebări specifice pentru personalităţile hiperperseverente

- Cum reacţionează când i se face o nedreptate , dacă poate accepta aceasta cu calm .

-Dacă a avut conflicte frecvente pe motiv că nu a putut suporta o nedreptate .

Pagina 29 din 50


-Dacă a părăsit vreodată un loc de muncă fiindcă nu a vrut să se acomodeze situaţiei

existente sau a fost intransigent într-o divergenţă de păreri .

Firea nestăpânită

- Se caracterizează prin inconstanţă în viaţă, stare de indispoziţie, înclinaţie spre acte

impulsive .

- Efortul fizic le face plăcere (pot fi foarte capabili de muncă) .

- Tristeţea le poate genera acţiuni nechibzuite (chiar încercare de sinucidere)

Manifestă adesea oiritabilitate neînfrînată, cu izbucniri de furie .

- Dau o impresie de primitivitate: din mimică se vede că sunt lipsite de agerime

spirituală .

- În timpul convorbirii au un aer indispus şi răspund monosilabic la întrbări .

- Lipsa de stăpânire generează devieri în viaţa socială: alcoolism cronic , impulsuri

sexuale excesive .

Pentru reacţia comportamentală sunt hotărâtoare nu considerentele raţionale ci

impulsurile, instinctele şi emoţiile.

Manifestă frecvent o dorinţa vie de descărcare nervoasă, resimţită mai mult fizic,

reacţionează impulsiv.

Se ceartă pentru nimicuri, sunt agresivi .

- Manifestă înclinaţie pentru activitate fizică .

- Starea aproape permanentă este de proastă dispoziţie şi iritabilitate .

- Dau dovadă de nestatornicie în activitatea profesională.

- Sunt mai iuţi la fapte decât la vorbe .

- Nu prea au tendinţa de a vorbi mult .

- Nu se poate susţine atât că acţiunile lor sunt pripite , cât mai degrabă s-ar putea

spune că iritaţia lor creşte atât de mult în intensitate încât impune o descărcare .

- Sunt firi greoaie .

- Nu manifestă ritmuri foarte rapide a reacţiilor afective ( rezultă umflări excesive ale

afectelor), cu ample manifestări de mânie.

- Exploziile de mânie şi iritabilitate sunt dominate mai mult de tensiune afectivă decât

de iritare. Sunt tăcuţi, morocănoşi, nu răspund decât la strictul necesar.

Pagina 30 din 50


- Sunt nestăpâniţi şi în ceea ce priveeşte mâncarea şi băutura, dar şi d.p.d.v. sexual,

putând fi însă ataşaţi şi de o singură persoană.

- Scrupulele morale joacă un rol destul de mic.

- Se recunosc din copilărie, prin înclinaţia de fugă impulsivă, nemotivată..

- Manifestă acte de violenţă din cauza marii tensiuni afective .

- Nu au înţelegere pentru acele cerinţe sociale care reclamă o judecată mai profundă .

- Au o gândire lentă şi greoaie .

Au o capacitate de înţelegere încetinită .

Vorbesc cu amănunte exagerate (intră în cele mai neînsemnate detalii, se opresc

mereu asupra acestora , înaintează cu greu în naraţiune şi adesea nu ajung să spună decât

târziu şi incomplet ceea ce este esenţial .

- Este destul de dificilă influenţarea prin educaţie.

- Au de obicei o conformaţie atletică a corpului.

- Sunt puternici şi pot deveni brutali.

- Manifestă incapacitatea de a se stăpâni.

- Impulsivitatea poate duce la sinucidere.

- Manifestă o exagerată detaliere a gândirii şi inerţie spirituală.

Iau lucrurile de departe şi fac digresiuni .

Firea hipertimică (hipomaniacală)

- Se caracterizează în principal prin locvacitate , veselie , bună dispoziţie .

- Mimica denotă agerime intelectuală.

- Reprezintă de cele mai multe ori punctul central al grupului. Replica este promptă.

- Au dei amuzante .

- Manifestă o bogăţie de idei în profesie.

- Uneori sunt oarecum iritabili ( în familie) .

-Atitudinea persoanei faţă de viaţă este nepăsătoare .

- Principalele riscuri sunt digresiuni în gândire şi agitaţie fără rost .

Manifestă frecvent combinaţia veselie - dorinţă de acţiune şi nevoia permanentă de a

vorbi.

Pagina 31 din 50


- Viaţa este privită mai mult în latura ei plăcută, se trece cu mai multă uşurinţă peste

necazuri.

- Nevoia de acţiune poate genera realizări de valoare .

-Bogăţia de idei poate însă merge până la digresiunile gândirii .

- Sunt persoane antrenante .

- Vorbesc mult fără să devină plictisitori, pentru că nu rămân mult timp la acelaşi

subiect.

Au umor .

- Poate apărea însă uşor tendinţa spre superficialitate, combinată cu lipsa simţului

datoriei, a lipsei de remuşcări .

- Nevoia de acţiune se poate solda cu o activitate febrilă dar sterilă.

- Există tendinţa ca veselia să se transforme în iritabilitate .

- Manifestă capacitatea de a-şi face cu uşurinţă relaţii.

Mimică şi gestică sunt expresive

Firea distimică

- Se caracterizează în principal printr-un fel de a fi tăcut şi posomorât .

- Mimica lor nu este prea vioaie .

- Dovedesc înclinaţie spre seriozitate .

- Nu cunosc bucuria şi relaxarea .

Agravarea acestei tipologii generează “psihopatia subdepresivă”, lipsa bucuriei de

viaţă şi încetinirea generală a reacţiilor (temperament distimic sau subdepresiv).

- Sunt afectaţi în mai mare măsură de evenimentele triste ale vieţii , decât de cele

vesele .

- Evenimentele traumatice pot adânci starea de spirit serioasă până la depresia

reactivă.

- Imboldul spre acţiune este diminuat.

- Gândirea este mai lentă decât la ceilalţi oameni .

- La reuniuni nu participă decât puţin la conversaţie .

Pagina 32 din 50


- Manifestă tendinţe altruiste şi o ţinută etică serioasă .

- Duc o viaţă liniştită , retrasă .

- Sunt conştiincioşi .

- Au mai puţini prieteni .

- Manifestă dificultăţi în a stabili adevărate contacte interumane.

-Izbutesc cu greu să se distreze .

- Stabilesc greu contactul cu ceilalţi oameni , iar când se află printre oameni străini au

sentimente de inferioritate .

- Trăsăturile lor sunt uşor de depistat încă din copilărie , aceştia fiind în

principal:tăcuţi, greoi şi lenţi, serioşi ( nu râd niciodată din toată inima), foarte timizi,

(năuciţi , stingheriţi în societate ), nu le place sa faca cumparaturi, nu se apara si nici nu au

prieteni care să le ia apărarea, plîng uşor, sunt abătuti, neputincioşi vorbesc în şoaptă,

recunoscători pentru orice atenţie, colectiv ul de copii le întoarce de obicei spatele, pentru un

presupus prieten este în stare de orice.

- Evenimente exterioare provoacă dezvoltarea unei predispoziţii

înăscute pentru depresiune.

- Evenimentele exterioare reprezintă mai curînd un prilej de declanşare decît o cauză.

Firea labilă

-Principala caracteristica o reprezintă alternanţa între comportamentul hipertimic si

cel distimic.

- Pot prezenta şi un comportament mediu, dar în urma unor împrejurări traumatice

unele persoanalităţi hipertimice devin brusc profund depresive.

- Cînd aceste oscilaţii devin mai accentuate este vorba de o fire ciclotimică.

- Indivizii cu dispoziţie labilă devin într-o societate veselă cei mai veseli, iar într-un

anturaj serios, cei mai serioşi.

Evenimentele fericite nu produc numai bucurie normală , ci întregul tablou al

hipertimiei (dorinţa de a acţiona şi a vorbi, tendinţa către digresiune în (gîndire);

evenimentele triste nu declanşează numai depresiune ci şi o ncetinire în gîndire şi acţiune.

Pagina 33 din 50


- Ipoteza conform căreia labilitatea dispoziţiei ar rezulta din asocierea distimiei cu

hipertimia, eventual pe bază de ereditate este infirmată (statistic-cazuistic).

Este foarte semnificativ cum două trăsături accentuate sau chiar psihopatice, nu

produc prin confluenţă o accentuarea mai pronunţată, respectiv o psihopatie, ci din contră

duc la o fire medie, normală. - Din două psihopatii asociate poate rezulta un om normal.

Pagina 34 din 50


Personalitatea exaltată( temperament anxios-fericit)

- Principala caracteristică o reprezintă oscilaţiile dintre entuziasm şi disperare.

- Reacţionează mult mai intens la diferite întîmplări din viaţa lor decît oamenii

obişnuiţi .

- Evenimentele îmbucurătoare le provoacă foarte repede entuziasmul , iar cele triste îi

duc la fel de repede la disperare .

- Exaltarea implică porniri altruiste.

- Reacţiile lor pot fi provocate de cauze banale .

- Pot fi disperaţi din cauza milei resimţite pentru un om sau un animal.

- Pot fi profund nefericiţi din cauza unui eşec uşor de remediat .

- Frica şi grija pentru propria lor persoană pot deveni de asemenea excesive .

- Teama este deosebit de susceptibilă la accentuare, probabil fiindcă la o anumită

intensitate, se transformă într-o stare fizică, devenind în acest fel copleşitoare.

- Firile artistice se descurcă adesea greu în viaţă , datorită reacţiilor lor deosebit de

sensibile , nefiind înarmate pentru a face faţă cerinţelor brutale ale vieţii .

- Sensibilitate afectivă este accentuată .

- Manifestă emoţii puternice în ocazii solemne .

Atenţie: risc suicidar; în stare de depresie, revolta împotriva altor oameni sau

împotriva soartei devine imposibilă.

Personalitatea anxioasă

- Principala caracteristică o reprezintă hiperexcitabilitate a sistemului nervos

vegetativ.

-Este semnalizată din copilărie: le este teamă să rămînă seara singuri în pat; le este

frică de întuneric în diferite împrejurări; le este frică de cîini, de

furtună; se tem de ceilalţi copii; sunt timoraţi; devin de cele mai multe ori în grup

“ţapi ispăşitori”; le este foarte teamă de unii profesori; neajutorarea lor provenită din frică,

provoacă atacurile copiilor mai puternici ;

Pagina 35 din 50


-Specific pentru adulţi : incapacitatea de a se afirma în cazul unei divergenţe de opinii

cu o altă persoană; timizi cu o notă de docilitate ( timiditate orientată spre mediul exterior ,

observarea anxioasă a acestuia);

- La psihastenici jena este provocată de faptul că propriul comportament stă în centrul

atenţiei altora .

- Oscilaţia teamă-jenă poate genera o supracompensaţie .

- Manifestă tendinţa spre spaimă .

- Nu prea au prieteni. Sunt izolaţi .

- Sunt mai puţin acceptaţi în comunitate .

- Le lipseşte aproape cu desăvârşire încrederea în sine.

- Nu au capacitatea de a se impune.

- În general evită pe vcît posibil străinii .

Manifestă tendinţa spre neroză ipohondrică .

Personalitatea emotivă

- Se caracterizează prin reacţii de mare sensibilitate ( cu un prag scăzut de

declanşare ).

Sunt uşor impresionabili .

- Reacţiile afective nu sunt aşa de exagerate şi nici nu progresează atît de rapid ca la

exaltaţi .

- Reacţionează într-un mod mai sentimental .

- Cauze relativ minore dau naştere unor sentimente profunde ( “oameni cu inima

sensibilă”.

Simt mai repede mila , sunt mai repede înduioşaţi , mai deschişi bucuriilor produse de

artă şi natură .

- Se caracterizează printr-o mare duioşie a firii lor .

- Sensibilitate legată de mobilitatea mimicii.

- Le dau uşor lacrimile, care pot fi lacrimi de bucurie sau de înduioşare.

- Din cauza acestei sensibilităţi afective, o traumă psihică poate fi resimţită cu o

intensitate patologică , dînd naştere unei depresii reactive .

- Atenţie: risc suicidar( sub forma unor ccţiuni impulsive regretate ulterior ).

Pagina 36 din 50


- La personalităţile emotive , gravitatea depresiei merge paralel cu gravitatea

evenimentelor exterioare (nu au o predispoziţie specială pentru depresie ).

- Evenimentele existenţiale ca atare determină trăirile sufleteşti , ele nu scot la iveală

dispoziţii sufleteşti preexistente ca la ciclotimici .

- Încă din copilărie trăiesc evenimentele vieţii mai intens decât alţii. O personalitate

cu o fire emotivă este într-atât doborâtă de un eveniment exterior, încât îşi poate pierde orice

forţă de rezistenţă.

- Copii cu o fire emotivă sunt de obicei şi anxioşi .

- Reacţionează puternic la cele mai uşoare critici sau admonestări.

Personalitatea extravertită

- In extraversie predomină lumea percepută.

-Hotărârile sunt rapide, impulsivitatea este mai mai mare.

- Atitudinea este activă în lumea esterioară.

- In general femeia este mai puternic afectată decît bărbatul de întîmplările obiective

ale vieţii (au mai mult simţ practic).

- Un om care trăieşte mai mult în lumea percepţiei găseşte de obicei mai uşor

contactul cu ceilalţi oameni

- Sînt încrezători.

Caracteristica individului extravertit constă în faptul că este orientat mai mult spre

lumea percepţiei decît spre lumea imaginaţiei.

- Extravertitul este în căutare de impresii exterioare.

- Este prezent acolo unde crede că se va întîmpla ceva interesant (cinema, televizor, în

societatea unor oameni vioi si amuzanţi).

- Au preferinţă pentru sport

- In călătorii, îl interesează posibilitatea de a trăi evenimente.

- Acceptă tot ce vine din afară fără o examinare mai riguroasă.

- Este influenţabil şi credul.

- Acceptă drept fapte certe toate comunicările şi afirmaţiile făcute pe un ton ferm.

Pagina 37 din 50


Este purtător de cuvînt al celor din jur.

- Tot ce spun “ceilalţi”, tot ce a scris în ziare, tot ce se spune la radio (la femei tot ce

spune bărbatul), reprezintă pentru oameni cu această fire adevăruri obiective.

Concepţiile nu sunt prea puternice.

Intrebări specifice pentru extravertit:

- Cum îşi petrece timpul liber, dacă şi-l petrece în societatea altora, purtînd

conversaţii obişnuite sau dacă preferă să se ocupe de colecţionarea unor obiecte;

- Ce fel de cărţi apreciază, mai mult, dacă cugetă la ele şi dacă lectura îl duce la

gînduri proprii;

- Dacă atunci cînd vizionează o emisiune la televizor sau citeşte o carte, îl interesează

în special faptele concrete;

- Extravertiţii sunt de obicei foarte dispuşi să dea explicatii (raspund prompt şi dau

răspunsuri “în acord” cu felul în care le-a fost adresatăs întrebarea;

Nu trebuie puse întrebări în aşa fel încît să fie sugerat răspunsul.

Pagina 38 din 50


Personalitatea introvertită

- In introversie predomină lumea reprezentărilor;

- Introvertitul şovăie din cauza unor factori care şin de gîndire, dar şi fără ei este mai

puţin prompt în luarea hotărîrilor;

- introvertitul sesizează (după Jung) de la bun început situaţia obiectivă, cu o notă

accentuată de subiectivism;

- Rezenvaţi în conversaţie, devenind volubili doar atunci cînd vorbesc despre ideile şi

preferinţele lor (răspunsurile pot fi şovăitoare);

Intrebari specifice pentru firea introvertită

- Dacă are dificultăţi în stabilirea de relaţii cu anturajul săau şi în special cu sexul

opus;

- Dacă preferă să fie singur urmărindu-şi propriile-i gînduri;

- Dacă în copilărie îi plăceau jocurile în comun sau dacă dimpotrivă, avea tendinţa de

a se ocupa cu ceva de unul singur (să meşterească ceva);

- Dacă are idei proprii despre evenimentele sociale, politice şi alte întîmplări publice;

- Dacă are puncte de vedere care diferă de cele ale colectivităţii;

- Cum îşi petrece timpul liber în familie, cu prieteni sau singur (cu preocupări propri,

cu lecturi, poate cu lecturi ieşite din comun) sau cu un hobby personal;

Dacă îi place să se plimbe singur, lăsîndu-se în voia gîndurilor.

Tabelul

nr. 1

Sexul

Nr. subiecti %

1 (B 20 25,32

2 (F) 59 74,68

79 100,00

Tabelul nr.2

Grupe de virsta Nr. subiecti %

50-60 14 17,72

Pagina 39 din 50


61-65 15 18,99

66-70 21 26,58

71-75 13 16,46

76 si + 16 20,25

Total 79 100,00

Tabelul nr. 3

Nr. Subiecti %

Studii elementare

(1)

22 27,85

Studii medii (2) 38 48,10

Studii superioare

(3)

19 24,05

Total 79 100,00

Tabelul nr. 4

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Demonstrativitate 18 7 8.86

21 1 1.27

24 0 0

Valori normale 0-18 71 89.9

Total - 79 100

Tabelul nr. 5

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

II Hiperexactitate 18 9 11,39

Pagina 40 din 50


20-22 36 45,57

24 3 3,79

Valori normale 0-18 31 39,24

Total - 79 100,00

Tabelul nr. 6

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

III Hiperperseverenta 18 15 18,99

20-22 19 24,05

24 5 6,32


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 7

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

IV Nestapinire 18 5 6,32

21 4 5,06

24 0 0


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 8

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

V Hipertimie 18 19 24,05

21 19 24,05

24 5 6,32


Total - 79 100,00

Pagina 41 din 50


Tabelul nr. 9

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VI Distimie 18 6 7,59

21 5 6,32

24 14 17,72


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 10

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VII Labilitate 18 13 16,46

21 13 16,46

24 5 6,32


Total - 79 100,00

Tabelul nr.11

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VIII Exaltare 18 11 13,92

21 1 1,26

24 6 7,59


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 12

Pagina 42 din 50


Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

IX Personalitate

anxioasa

18 11 13,92

21 7 8,86

24 5 6,32


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 13

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

X Emotivitate 18 26 32,91

21 7 8,86

24 20 25,32


Total - 79 100,00

Tabelul nr. 14

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Introversie-

Extraversie

10 35 44,30

11- 39 49,37

18-24 5 6,32

Total 79 100,00

Tabelul nr .15

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Nevrotism 11 30 37,97

Pagina 43 din 50


12- 18 22,78

15+ 31 39,24

Total - 79 100,00

Tabelul nr. 16

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Scala "L" 0-5 73 92,41

5+ 6 7,59

Total - 79 100,00

Tabelul nr. 17

Sexul Nr. subiecti %

1 (B) 29 38,67

2 (F) 46 61,33

75 100,00

Tabelul nr. 18

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

I Demonstrativitate 18 2 2,66

22 1 1,33

24 1 1,33


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 19

Pagina 44 din 50


Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

II Hiperexactitate 18 7 9.33

20-22 11 14,67

24 0 0


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 20

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

III

Hiperperseverenta

18 10 13,33

20-22 12 16,00

24 0 0


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 21

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

IV Nestapanire 18 17 22,67

21 6 8,00

24 3 4,00


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 22

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

V Hipertimie 18 16 21,33

Pagina 45 din 50


21 17 22,67

24 11 14,67


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 23

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VI Distimie 18 1 1,33

21 2 2,66

24 1 1,33


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 24

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VII Labilitate 18 17 22,67

21 14 18,67

24 4 5,33


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 25

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

VIII Exaltare 18 18 24,00

21 0 0

24 24 32,00


Pagina 46 din 50


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 26

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

IX Personalitate

anxioasa

18 12 16,00

21 2 2,66

24 1 1,33


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 27

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

X Emotivitate 18 21 28,00

21 12 16,00

24 12 16,00


Total - 75 100,00

Tabelul nr. 28

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Introversie-

Extraversie

10 22 29,33

11- 42 56,00

15-17 11 14,67

Total - 75 100,00

Pagina 47 din 50


Tabelul nr. 29

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Nevrotism 11 29 38,67

12- 15 20,00

15+ 31 41,33

Total - 75 100,00

Tabelul nr. 30

Trasaturi de

personalitate

Valori

standard

Nr. Subiecti %

Scala "L" 0-5 66 88,00

5+ 9 12,00

Total - 75 100,00

Postere

Analiza rezultatelor obţinute de cei 79 de vârstnici la proba vizând accentuările de

personalitate arată că ordinea descrescătoare a accentuărilor de personaliate specifice lotului

de vârstnici este următoarea (tabelele nr:

- “personalitatea emotivă” cu numai 32,9% valori normale;

- “personalitatea hiperexactă” cu 39,2% valori normale;

- “personalitatea hipertimică” cu 45,55 valori normale;

- “personalitatea hiperperseverentă”, cu 50,63% valori normale;

- “personalitatea labilă cu 60,7% valori normale;

-“personalitatea distimică” cu 68,3% valori normale;

-“personalitatea anxioasă” cu 70,9% valori normal;

-“personalitatea exaltată” cu 77,2% valori normale;

- - “ personalitatea nestăpânită” cu 88,6% valori normale şi

- “personalitatea demonstrativă” cu 89,8% valori normale.

Pagina 48 din 50


Poster

În ceea ce priveşte departajarea unor trăsături de personalitate pe cele două sexe

(tabelul 33 ) situaţia se prezintă în felul următor, pentru lotul de vârstnici:

- femeile vârstnice se caracterizează în principal prin hiperemotivitate şi extraversie;

- bărbaţii vârstnici se caracterizează prin nestăpânire.

Matricea de corelaţie Spearman (tabelul 32 ) evidenţiază în plus tendinţe mai

accentuate ale femeilor pentru hiperexactitate.

Pentru lotul de tineri:

- fetele se consideră mai anxioase şi mai labile (tabelul 34)

- băieţii se consideră mai nevrotici conform ecuaţiei de regresie . Matricea de

corelaţie confirmă rezultatele ecuaţiei de regresie (tabelul 35)

Rezumatul pentru expunere in fata comisiei

Prexentul studiu a fost realizat pe un grup de 79 de batrani cu varste cuprinse intre 65

si 85 de ani, care au fost selectionati din randul mai multor cunostinte si din cadrul unui

ambulatoriu.

Am aplicat o baterie de teste cuprinsa din chestionarul de personalitati accentuate

Schmiescheck , inventarul de personalitate Eysenck, cu cele trei scale : scala de nevrotism ,

scala de intoversie – extroversie, scala de labilitate.

Am prezentat istoricul acestor chestionare, modul lor de aplicare( fara limita de timp)

data fiind categoria de varsta la care a fost facuta investigatia.

am efectuat in analiza datelor corelatii si regresii in programul S.S.P.S.

Am pornit de la urmatorele ipoteze teoretice:

-personaluitatea este un determinant critic in adaptarea varstnicului,

-se pot evidentia mecanisme de aparare si protejare a eului,

-individul isi mentine rolurile conferite de pozitia cea mai buna si le abandoneaxa pe

cele considerate mai putin bune,

-daca exista trasaturi specifice inrudite precum :dogmatismul , intoleranta,

conservatorismul.( prezentare de poster)

Am tras urmatoarele concluzii:

Pagina 49 din 50


Ipotezele au fost confirmate , astfel o imagine de sine pozitiva duce la o atitudine mai

permisiva, in sens de autoacceptare, iar o imagine de sine predomonant negativa , prezinta un

grad ridicat al inadecvarii la realitate.

Astfel am elaborat in finalul lucrarii cateva trasaturi ce caracterizeaza aceasta

categorie de varsta (prezentare de poster)

In cadrul analizei datelor am efectuat corelatiile comparativ cu un lot de tineri, care

aveau varste cuprinse intre 16 si 22 de ani.

Pagina 50 din 50

http://www.tocilar.ro/

Studiu Asupra Personalitatii La Varsta a Treia

Documents

Transcript of Studiu Asupra Personalitatii La Varsta a Treia