CONCURENTA

STUDII, CERCETÃRI ªI ANALIZEPRIVIND PROTECÞIA

CONCURENÞEI ECONOMICE

CONSILIUL CONCURENÞEI - ROMÂNIA

Nr. 1 – 2010

CO

NC

UR

EN

ÞA

- ST

UD

II, CE

RC

ET

ÃR

I ªI A

NA

LIZ

EP

RIV

IND

PR

OT

EC

ÞIA

CO

NC

UR

EN

ÞE

I EC

ON

OM

ICE

CO

MP

ET

ITIO

N S

UR

VE

Y -

ST

UD

IES

, R

ES

EA

RC

HE

SA

ND

AN

ALY

SE

S R

EL

AT

ING

TO

EC

ON

OM

IC C

OM

PE

TIT

ION

COMPETITION

SURVEY

STUDIES, RESEARCHES AND ANALYSES RELATING TO

ECONOMIC COMPETITION

COMPETITION COUNCIL - ROMANIA

No.1 – 2010

CONCURENŢA

STUDII, CERCETĂRI ŞI ANALIZE PRIVIND PROTECŢIA CONCURENŢEI

ECONOMICE

CONSILIUL CONCURENŢEI - ROMÂNIA

Nr. 1 - 2010

CONCURENŢAStudii, cercetări şi analize privind protecţia concurenţei economice CONSILIUL CONCURENŢEI - ROMÂNIA

Apare sub egida Consiliului Concurenţei - RomâniaPiaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 013701, Bucureşti, Româniae-mail: competition@consiliulconcurentei.ro

Consiliul director

Bogdan-Marius Ct. Chiriţoiu - ministru, preşedinte Otilian B. Neagoe - secretar de stat, vicepreşedinteAlexe Şt. Gavrilă - secretar de stat, vicepreşedinteŞtefan P. Neagoe - subsecretar de stat, consilier de concurenţă Valentin V. Mircea - subsecretar de stat, consilier de concurenţă Dan N. Ionescu - subsecretar de stat, consilier de concurenţăIozsef-Nandor P. Nemenyi - subsecretar de stat, consilier de concurenţăVasile Şeclăman – secretar generalCONSILIUL CONCURENŢEI - ROMÂNIA

Coordonator ediţie - Iozsef-Nandor P. Nemenyi - subsecretar de stat, consilier de concurenţăCONSILIUL CONCURENŢEI - ROMÂNIA Colegiul de redacţieGheorghe Rădulescu – director Direcţia teritorială Ovidiu Felecan – inspector superior de concurenţăDaniel Dumitru Stan – inspector superior de concurenţăClaudiu Mosessohn – inspector de concurenţăCONSILIUL CONCURENŢEI - ROMÂNIA

Ion Stegăroiu – prorector Dan Ţop – şef catedră Drept Privat, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice UNIVERSITATEA “VALAHIA” TÂRGOVIŞTE

RedacţiaPiaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 013701, Bucureşti, RomâniaConsiliul Concurenţeie-mail: ovidiu.felecan@consiliulconcurentei.ro

ISSN 1842 – 2705

Copyright©2010Consiliul Concurenţei - România

Editura Bibliotheca acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifi ce din Învăţământul Superior (CNCSIS) cu avizul nr. 1142/30.06.2003, reacreditată martie 2010; e-mail: biblioth@gmail.com

Opiniile exprimate în cuprinsul articolelor constituie păreri personale ale autorilor şi nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere ale Consiliului Concurenţei.

Vom continua politica de consolidare a credibilităţii instituţiei, având în vedere că nu suntem numai o instituţie românească, ci repre-zentăm politica de concurenţă a Uniunii Europene. Consolidarea trebuie să fi e termenul cheie al următorilor ani.

Bogdan M. ChiriţoiuPreşedintele Consiliului Concurenţei -

România

Publicaţiile de acest gen aduc o valoare adăugată pentru promovarea concurenţei şi con-tribuie semnifi cativ la dezvoltarea şi transmite-rea unei culturi comune privind concurenţa. Apreciem foarte mult iniţiativa pe care aţi adop-tat-o.

Ales MUSILDirector, D.G. Competition A4 –

European Competition Network

CUPRINS

Nota redacţiei / p.7

1. Priorităţile Consiliului Concurenţei din România pentru anul 2010 / p.9 Bogdan Marius Chiriţoiu, Preşedintele Consiliului Concurenţei, România

2. Din anticamera OCDE - un avertisment asupra defi citelor record şi a cri-zelor suprapuse (simultane) din Europa / p.13 Neményi P. Iózsef, Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei, România

3. Rolul prevederilor Legii 31/1990 a societăţilor comerciale în evaluarea existen-ţei controlului asupra unei întreprinderi / p.16 Valentin V. Mircea, Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei, România

4. Comentarii despre Raportul din 2009 al Comisiei Europene privind funcţionarea Regulamentului 1/2003 (februarie 2010) / p. 19 Ales Musil, Director, D.G. Competition – Comisia Europeană, coordonatorul Reţelei Europene de Concurenţă (European Competition Network) (Versiunea în limba română: Cristina Militaru, inspector de concurenţă – Consiliul Concurenţei, România)

5. Dimensiuni ale politicilor şi reglementărilor de concurenţă în cadrul economiilor în curs de dezvoltare - Partea întâia / p.24 Pradeep S. Mehta, Secretar General - CUTS, India S. Chakravarthy, Fellow - CUTS Centre for Competition (Versiunea în limba română: Ovidiu Felecan, inspector de concurenţă – Consiliul Concurenţei, România)

6. Un scurt compendium cu privire la politica de concurenţă a Uniunii Europene pentru următorii ani / p. 37 Ştefan P. Neagoe, Consilier de concurenţă Gheorghe Rădulescu, director Consiliul Concurenţei, România

7. Analiza bilaterală a ajutorului de stat pentru eliminarea disparităţilor regionale – din perspectiva furnizorului şi a benefi ciarului / p. 53 Alexe Şt. Gavrilă, Vicepreşedinte Ciprian Pilan, inspector de concurenţă Consiliul Concurenţei, România

8. Legea concurenţei şi drepturile de proprietate intelectuală: situaţia actuală a comerţului paralel în cadrul companiilor farmaceutice (partea a doua) / p. 65 Andreea Gavrilă, consultant ştiinţifi c - Consiliul Concurenţei, România (Versiunea în limba română: Anamaria Neagoe, inspector de concurenţă – Consiliul Concurenţei, România)

9. Evoluţia ajutoarelor de stat acordate în România în 2006-2008, privită în con-textul politicii comunitare / p. 71 Daniel Diaconescu - director Dr. Constanţa Dumitrescu – inspector de concurenţă Consiliul Concurenţei, România

10. Răspunderea salariaţilor pentru faptele de concurenţă neloială – clauze de neconcurenţă şi clauze de exclusivitate / p. 76 Conf. dr. Dan Ţop, şef catedră - Facultatea de Ştiinţe Juridice Sociale şi Politice, Universitatea “Valahia” Târgovişte, România

11. Consiliul Concurenţei din România - sprijin şi îndrumător în materia ajutorului de stat / p. 83 Lucian Stroe, inspector de concurenţă - Consiliul Concurenţei, România

12. Aspecte actuale ale concurenţei în serviciile de transport marfă - cu un studiu de caz / p. 86 Prof. dr. Dorina Tănăsescu Ec. Virginia Constantin Universitatea “Valahia”, Târgovişte - România

13. Impactul crizei economice mondiale asupra politicii de concurenţă în econo-miile în curs de dezvoltare (partea întâi) / p. 99 Drd. Daniel Stan, inspector de concurenţă - Consiliul Concurenţei, România Prof.univ.dr. Delia Popescu, Universitatea “Valahia” din Târgovişte

14. Sectoarele publice şi concurenţa în România / p. 115 Lucian Căprărin, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, România

15. Consideraţii privind prezenţa Consiliului Concurenţei din România la Colocviul Internaţional cu tema «Criza fi nanciară internaţională, încetinirea economiei mon-diale şi efectele asupra economiei euromagrebiene» / p. 122 Claudiu Mosessohn, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, România

16. Pieţele de energie electrică - infl uenţa politicii energetice a Uniunii Europene asupra preţurilor energiei electrice / p. 126 Drd. Mihaela Dumitrescu, inspector de concurenţă, Consiliul Concurenţei, România

7

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

NOTA REDACŢIEI

Stimaţi colegi, prieteni, colaboratori şi viitori colaboratori din România, din celelalte State Membre ale Uniunii Europene, precum şi din alte ţări,

funcţionari publici ai autorităţilor de concurenţă sau ai altor instituţii şi autorităţi naţionale şi comunitare, magistraţi de la instanţele naţionale şi comunitare, universitari, avocaţi, ziarişti de specialitate, reprezentanţi ai unor asociaţii profesionale, patronale sau de consumatori etc.,

toţi cei care sunt familiarizaţi, sau care vor să se familiarizeze, sau care au ceva de spus în legătură cu vastul domeniu interdisciplinar al protecţiei concurenţei economice,

sunteţi invitaţi pe această cale să ne transmiteţi studii/articole spre publica-re în revista noastră (care se intenţionează să apară trimestrial).

Materialele selectate vor fi publicate pe cheltuiala noastră; numărul respec-tiv din revistă vă va fi transmis pe suport hârtie prin poşta obişnuită (revis-ta fi ind accesibilă şi pe site-ul Consiliului Concurenţei din România pre-cum şi pe alte site-uri naţionale şi comunitare care vor fi comunicate).

Ne cerem scuze dar, deocamdată, datorită unei incapacităţi redacţionale momentane, solicităm colaboratorilor străini ca materialele transmise să fi e scrise în engleză sau franceză (urmând ca noi să asigurăm şi o versiune în limba română); de asemenea, solicităm colaboratorilor din România să ne transmită şi versiunea materialului respectiv in limba engleză sau franceză.

Dacă aţi citit aceste rânduri, înseamnă că parcurgeţi revista noastră,iar a citi revista noastră, înseamnă a deveni colaborator.

Vă aşteptăm

Redacţia

9

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Priorităţile Consiliului Concurenţei din Româniapentru anul 2010

Bogdan Marius Chiriţoiu, preşedinteConsiliul Concurenţei - România

Repere importante:- relansarea creşterii economice şi creşterea durabilă;- controlul şi supravegherea continuă a ajutoarelor de stat la nivel naţional;- menţinerea concurenţei şi pe timp de criză; - analiza unor sectoare sensibile – energie, medicamente, retail, con-

strucţii de drumuri etc. –, inclusiv în privinţa politicii de preţuri; - bugetarea pe proiecte şi asigurarea eficienţei instituţionale a autorităţii

de concurenţă printr-o nouă strategie naţională.

Prioritatea naţională a anului 2010 va fi relansarea economică – relansa-rea creşterii economice –, demers de mare anvergură care presupune o acţiune concertată a tuturor factorilor decizionali din administraţia publică. Consiliul Concurenţei va coopera cu Guvernul, acţionând ca un factor favorizant al ati-tudinii pro-concurenţă şi al spiritului de corectitudine în domeniul ajutorului de stat. Pentru asigurarea condiţiilor favorabile creşterii economice de 1,3-1,5% (prevăzută în bugetul naţional consolidat), autoritatea de concurenţă îşi propune să contribuie la promovarea de noi iniţiative legislative, să demareze noi acţiuni specifice şi să deschidă noi investigaţii de concurenţă.

Efectele crizei economico-financiare s-au propagat cu rapiditate pe plan mondial, iar România s-a confruntat cu dificultăţi atât în sistemul bancar cât şi în economia reală, înregistrând o încetinire substanţială a creşterii economice.

Toate societăţile comerciale se confruntă cu dificultăţi generate de lipsa creditelor, cel mai grav afectate fiind cele de dimensiuni mai mici; insuficienţa creditelor are efecte negative pe termen scurt şi mediu, dar mai ales pe termen lung, prin întârzierea demarării investiţiilor planificate sau prin abandonarea unora dintre cele demarate. În acest context, Consiliul Concurenţei stă la dispo-ziţia furnizorilor de ajutor de stat, intenţionând să coopereze strâns cu aceştia,

10

CO

NC

UR

ENŢA

în vederea elaborării unor scheme de ajutor de stat care să îndeplinească cerin-ţele impuse pentru obţinerea aprobării Comisiei Europene şi prin a căror punere în practică să fie soluţionate problemele curente din economia naţională.

Pe plan naţional, Consiliul Concurenţei este autoritatea abilitată să faci-liteze respectarea regulilor comunitare din domeniul ajutorului de stat, prin consolidarea mecanismelor de acţiune în vederea alinierii la normele europene. În scopul preîntâmpinării şi contracarării efectelor negative ale crizei econo-mico-financiare asupra economiei româneşti prin sprijinirea accesului la finan-ţare, au fost elaborate şi implementate, în baza cadrului comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat, următoarele măsuri specifice domeniului:

- schema de ajutor de stat a EximBank, prin care se acordă garanţii agen-ţilor economici care se află în dificultate la momentul solicitării garanţiei, dar nu erau în dificultate financiară înainte de 01.07.2008;

- schema de garanţii pentru Ford (320 milioane euro); - schema prin care se creează cadrul naţional general pentru ridicarea

plafonului pentru ajutoarele de minimis, de la 200 000 euro la 500 000 euro.În contextul actualei crize economico-financiare, Consiliul Concurenţei

militează pentru aplicarea politicii de concurenţă ca un remediu al ieşirii din criză. Prin stimularea concurenţei, creşterea intensităţii acesteia şi manifestarea puternică a presiunilor concurenţiale pe piaţă, creşte gradul de competitivitate al firmelor, cu efecte benefice în direcţia diminuării preţurilor pe piaţă şi a stimulării consumului populaţiei.

Principala prioritate a autorităţii naţionale de concurenţă o reprezintă lupta anti-cartel. Pentru a răspunde exigenţelor impuse de neîntreruptele schim-bări ale mediului economic, Consiliul Concurenţei îşi dezvoltă flexibilitatea şi adaptabilitatea, de ex. în cadrul modernizării continue a cadrului de reglemen-tare a politicii de clemenţă.

Pe lângă elementele clasice ale politicii de clemenţă – imunitatea la amendă sau reducerea cuantumului amenzii în cazul cooperării cu autoritatea de concurenţă a firmei aplicante – au fost introduse şi elemente noi, precum tratarea unitară a solicitărilor de clemenţă transmise mai multor State Membre ale Uniunii Europene şi sistemul de marker (acesta constând în acordarea unui număr de ordine, însoţit de o perioadă de graţie, pentru aplicanţii care intenţi-onează să furnizeze informaţii cât mai complete, pentru a le permite răgazul necesar completării aplicaţiei de solicitare a imunităţii).

Între obiectivele importante ale Consiliului Concurenţei se înscriu nu doar aplicarea consecventă şi fermă a legislaţiei concurenţei, ci şi corectarea, prin intermediul cadrului legislativ, a eventualelor deficienţe ale pieţei - evitân-du-se afectarea manifestării libere a firmelor private, atât în plan decizional, cât şi comportamental.

Ca acţiuni noi ale Consiliului Concurenţei sunt de menţionat cele peste 20 de investigaţii lansate, unele fiind în domenii neabordate până acum (licita-ţiile pentru armată). Avem unele arii “clasice” de acţiune (piaţa telefoniei mo-bile sau piaţa serviciilor de televiziune), dar şi unele zone în care ne adâncim

11

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

cunoaşterea domeniului (sectorul energiei electrice sau cel al medicamentelor), investigaţiile fiind lansate de mai puţin de patru luni. Vom rămâne, în continu-are, vigilenţi faţă de orice înţelegeri privind preţul de revânzare şi faţă de orice clauze anti-concurenţiale sau de exclusivitate interzise de lege.

Intenţionăm ca, pe lângă cele două direcţii de activitate tradiţionale (iden-tificarea şi sancţionarea practicilor anticoncurenţiale şi asigurarea încadrării ajutoarelor de stat în limitele legislaţiei europene), să intensificăm şi acţiunile destinate promovării unor reglementări cu posibile efecte benefice în sectoarele cheie ale economiei naţionale. În acest scop, vom continua promovarea măsu-rilor identificate în Raportul realizat în parteneriat cu Societatea Academică Română, în toamna anului 2009, având ca prioritate creşterea economică - prin eliminarea comisionului de rambursare anticipată din domeniul bancar şi prin deschiderea spre concurenţă a profesiilor liberale, în special a celei de notar.

Analizele asupra unor sectoare cheie cum sunt sectorul de retail sau cel energetic vor constitui alte priorităţi ale Consiliului Concurenţei.

În privinţa sectorului de retail, vor fi analizate zonele vulnerabile din punct de vedere concurenţial, cum ar fi: puterea de negociere în relaţia produ-cători-comercianţi cu amănuntul, modul de stabilire a preţurilor şi politica de discount practicată, potenţialele înţelegeri între marii comercianţi cu amănun-tul şi producători. Acest sector necesită o monitorizare permanentă, pentru a preveni eventualele distorsiuni cu impact direct asupra consumatorului final.

Cu toate că sectorul energetic din România este considerat relativ com-petitiv faţă de cel al altor ţări europene, câteva măsuri recente riscă să limiteze serios concurenţa în domeniu. Este cazul, în special, al înfiinţării a două mari companii de energie, precum şi cel al contractelor în afara pieţei, care se bucu-ră de tratament preferenţial. Acest sector poate fi competitiv dacă sunt îndepli-nite două condiţii importante: activităţile cu caracter de monopol natural să fie separate de acelea în care concurenţa se poate manifesta şi piaţa să fie liberali-zată iar consumatorii să-şi poată alege în mod liber furnizorii.

Un alt obiectiv important urmărit de Consiliul Concurenţei este îmbună-tăţirea instrumentelor şi mecanismelor inter-instituţionale de care poate dispu-ne. În acest sens, trebuie menţionată crearea, în luna februarie 2010, a unui Consiliu Interministerial destinat să coordoneze activitatea de ajutor de stat, al cărui secretariat va fi asigurat de către Consiliul Concurenţei.

Pentru a ne consolida capacitatea administrativă, am iniţiat o măsură de modificare a instrumentelor de prezentare şi de justificare a actelor normative (note de fundamentare), prin preluarea unui instrument creat de OECD, astfel încât să putem identifica propunerile legislative cu posibile efecte anticoncu-renţiale sau pe cele cu posibile consecinţe de încălcare a reglementărilor comu-nitare specifice domeniului ajutor de stat.

În privinţa dezvoltării interne a instituţiei, strategia bugetară pentru anul 2010 a urmărit două mari ţinte: includerea cheltuielilor fixe în costurile proiec-telor, precum şi creşterea ponderii activităţilor finanţate pe bază de programe/proiecte până la cca. 50% din totalul bugetului alocat instituţiei. Este de remar-

12

CO

NC

UR

ENŢA

cat că cele 27 de proiecte care vor fi derulate în anul 2010 vor însuma un buget care reprezintă 50% din totalul sumelor alocate Consiliului Concurenţei.

Iată câteva dintre rezultatele urmărite de noi pentru activitatea din anul 2010: implementarea unui management al performanţei, cu analiza de abilităţi şi competenţe personale; desfăşurarea unor investigaţii utile pentru cunoaşterea pieţelor; determinarea unor indicatori utili în monitorizarea pieţelor; determi-narea impactului ajutoarelor de stat în unele arii importante (restructurarea, zonele defavorizate, etc.).

Apreciem că, dacă anul 2009 a fost considerat – pentru România – ca an al FMI şi al obţinerii creditelor necesare pentru administrarea crizei financiare, anul 2010 ar putea fi considerat de către analiştii economici “anul Consiliului Concurenţei”.

13

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Din anticamera OCDE, un avertisment asupra deficitelor record

şi a crizelor suprapuse (simultane) din Europa

(text închis la data de 05.03.2010)

Dr. Neményi P. Iózsef-Nándor, Consilier de concurenţă, Consiliul Concurenţei - România

Recent (1-3 martie 2010) a avut loc, la Budapesta, Reuniunea aniversară a Centrului Regional de Concurenţă al OCDE (aniversarea de 5 ani). Am se-lectat câteva concluzii formulate la acest Forum – considerate ca demne de a fi luate în seamă atât de către Autoritatea de Concurenţă din România, cât şi de către cea din Moldova – care sunt prezentate mai jos.

De circa 3 ani, am asistat la suprapunerea unor crize (simultaneitatea unor crize): cea financiară, cea economică şi cea de administrare – în noile state membre ale Uniunii Europene care au opţiunea pentru o „economie de piaţă funcţională la finele perioadei de tranziţie” (!?).

Din nefericire, piaţa bancară are acelaşi profil ca şi economia şi, respec-tiv, actorii specifici ai acesteia, din fiecare stat – atât în România, cât şi în ţări-le vecine: Bulgaria, Ungaria, Croaţia etc.

În privinţa situaţiei din perioada 2008-2010, putem spune că instituţiile bancare din România şi autorităţile statului nu au luat măsurile strict necesare pentru controlul şi supravegherea băncilor, în scopul inhibării tendinţei exagerate a populaţiei şi a agenţilor economici ineficienţi (neperformanţi) de a se îndatora.

În contextul unei creşteri economice puternice, dar nesustenabile, aceste neajunsuri au condus la deteriorarea finanţelor publice, astfel încât România nu a fost în măsură să colecteze impozitele şi taxele strict necesare pentru asi-gurarea unui buget normal (echilibrat). În timp ce băncile au înregistrat profi-turi foarte mari neanalizate şi greu de explicat pentru un economist.

Deficitele enorme din Europa creează probleme sociale tot mai alarman-te în întreaga Uniune Europeană - din Grecia până în Portugalia şi, respectiv, din Irlanda până în Spania.

14

CO

NC

UR

ENŢA

OCDE a avertizat în legătură cu necesitatea de a se revizui strategiile economice privind ocuparea forţei de muncă şi comerţul liber, precum şi stra-tegia energetică şi strategiile privind serviciile de sănătate şi, respectiv, cerce-tarea ştiinţifică, propunând un amplu dialog social şi schimburi de experienţă multilaterale (societatea civilă – autorităţi etc.).

OCDE avertizează şi cu privire la deficitele bugetare record şi atrage atenţia cu privire la criza profundă, în contextul datoriei imense a Greciei - şi a altor ţări - şi recomandă administrarea datoriei publice pe termen mediu cu sprijinul SUA, al Marii Britanii şi al Japoniei.

Dacă datoria publică a statelor membre OCDE va creşte, în 2010, la 8% din PIB, va trebui ca guvernele acestora să elaboreze noi strategii destinate ieşirii din criză. OCDE intenţionează să informeze despre această chestiune şi statele din grupul „G 20” – ţări capitaliste foarte dezvoltate care vor asigura asistenţa tehnică şi sursele necesare în vederea elaborării, în fiecare stat, a unor bugete echilibrate pentru anul 2011. Refinanţarea datoriei publice reprezintă o obligaţie stringentă a statului, menită să prevină colapsul economic (!).

În statele care, actualmente, sunt într-o profundă criză, procesul de revi-zuire a bugetelor naţionale ar putea pune în pericol redresarea economică pre-conizată în luna decembrie 2009 (pe care o apreciem ca fiind prea optimistă), întrucât am asistat, timp de 6 trimestre, la o recesiune economică administrată în mod neadecvat. Întrebarea noastră retorică sună astfel: „Şi ce va urma?”

Concluzia principală a întâlnirii de la Budapesta a fost simplă: mai mul-tă concurenţă în toate domeniile de activitate ale societăţii, forţarea reduce-rii dobânzilor, pentru a se permite relansarea creditării economiei reale. Creditarea s-a distanţat nepermis de mult de economia reală, datorită strategiei noilor veniţi (băncile din străinătate) - specifică pentru „era globalizării” şi explicabilă prin motive speculative şi de hedging.

În multe ţări, băncile mari s-au extins atât de mult încât au contribuit la distorsionarea concurenţei, reprezentând o ameninţare nu doar pentru stabili-tatea economică, ci şi pentru ”Zona Euro”.

Reprezentantul Australiei şi al Noii Zeelande la OCDE a subliniat nevo-ia unei analize multisectoriale, deoarece logica economică, cea politică şi, re-spectiv, cea socială nu sunt nici concordante şi nici sincronizate, având efecte dăunătoare - în primul rând, pentru ţările noi care se pregătesc de integrare în Uniunea Europeană: Ucraina, Georgia, Serbia şi Moldova etc.

Unii autori vorbesc despre „farmecul discret al absurdului european”, având la bază comedia ce „se joacă” în Grecia, sub pretextul salvării acestei ţări care aparţine, încă, zonei euro, înregistrând un grad de îndatorare aberant, iar FMI – ca şi Germania – nu-i poate refuza acesteia creditele solicitate, cu toate că garanţiile morale şi materiale disponibile sunt insuficiente.

Până la găsirea unor surse şi soluţii viabile, nu ne rămâne decât să men-ţinem o gândire pozitivă, ţinând cont de faptul că Grecia a fost o „excepţie aberantă”, care s-a bazat - timp de peste 10 ani - pe o lichiditate ieftină excesi-vă (folosind statistici oficiale mistificate), iar acum (în primăvara 2010) are

15

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

nevoie stringentă, ca de oxigen, de cca. 45-50 mld. Euro (cel puţin), care se vor obţine cu foarte multe eforturi diplomatice şi compromisuri discutabile.

Mesajul OCDE pentru Grecia (implicit, pentru România) este că fără reforme structurale masive (substanţiale) şi profunde nu se pot stimula inves-tiţiile străine – fără de care se menţine criza de lichiditate şi un potenţial deficit bugetar situat cu mult peste 3%.

Menirea noastră este să susţinem încrederea populaţiei (să sporim spriji-nul acordat în vederea menţinerii încrederii populaţiei), nutrind speranţa că, în viitorul apropiat, nu vor mai apărea noi crize financiare şi nici creşteri econo-mice astronomice din creditele bancare necorespunzător administrate. În con-textul adâncirii sărăciei, al creşterii şomajului şi al incapacităţii finanţelor sta-tului de a susţine politicile publice (sănătate, protecţie socială, învăţământ etc.), concurenţa poate fi un remediu util, dacă legea este aplicată în totalitate şi dacă este gestionată (administrată) în baza Constituţiei României, în slujba majorităţii populaţiei.

Notă:

OECD = OCDE respectiv Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.

Cum se ştie, în prezent, din OECD fac parte: Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia, Coreea, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Olanda, Noua Zeelandă, Norvegia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, Suedia, SUA, Turcia şi Ungaria, iar Chile a semnat tratatul de aderare în ianuarie 2010, urmând ca parlamentul acestei ţări să ratifice documentul.

Cele 30 de state membre OECD deţin, împreună, aprox. 60% din economia mondială, 70% din comerţul mondial şi 20 % din populaţia lumii.

România nu este, actualmente, membră a OECD; opinăm pentru intrare, avem drepturi de participare la şedinţele organizaţiei cu vot consultativ şi, foarte proba-bil, în 2012 vom îndeplini condiţiile pentru a fi primiţi ca membru plin.

16

CO

NC

UR

ENŢA

Rolul prevederilor Legii 31/1990 a societăţilor comerciale în evaluarea existenţei controlului

asupra unei întreprinderi

Valentin V. Mircea Consilier de concurenţăConsiliul Concurenţei, România

Controlul este un element esenţial al analizelor realizate de către Consiliul Concurenţei în cazurile supuse atenţiei acestuia. Acesta este unul dintre elemen-tele principale în ceea ce priveşte evaluarea operaţiunilor de concentrare econo-mică dar face parte din metodologia de analiză şi în ceea ce priveşte investigarea potenţialelor încălcări ale Legii concurenţei 21 /1996, republicată („Legea 21”).

Controlul nu este definit ca atare în cadrul Legii 21, ci în normele secun-dare care reglementează analiza cazurilor de concentrare economică - Regulamentul privind autorizarea concentrărilor economice [1] („Regulamentul”).

Conform pct. 4 din Regulament, „controlul, în accepţiunea art. 10, aline-at (2) din lege, reprezintă dreptul şi/sau posibilitatea unor agenţi economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asu-pra unuia sau mai multor agenţi economici”.

Chiar dacă prevederea din Regulament se referă la alineatul (2) din art. 10 al Legii 21, noţiunea de control este antamată deja în alineatul (1) al acelu-iaşi articol care se referă la posibilitatea exercitării unei „influenţe determinan-te asupra unui alt agent economic sau mai multor agenţi economici”.

Prevederi similare există şi în art. 3, alineat (2) din Regulamentul Consiliului European nr.139/2004 privind concentrările economice: „Controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte mijloace care, fie separat sau combinate şi având în vedere considerentele de drept sau de fapt relevante, conferă posibilitatea exercitării unei influenţe decisive asupra unei întreprin-deri, în special prin:

(a) dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă integrală sau parţială asupra activelor unei întreprinderi;

(b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă decisivă asupra struc-turii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi.”

17

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Apreciem precizia sporită a definiţiei din Regulamentul 139/2004, rod al unei evoluţii normative şi jurisprudenţiale superioare celei din dreptul intern.

Cele două definiţi exprimă însă un adevăr comun – acela că noţiunea de control se încadrează, în analiza cazurilor de concurenţă, într-un cadru destul de larg. Analiza existenţei controlului presupune o privire aprofundată asupra tuturor relaţiilor dintre societăţi, cu luarea în considerare a contextului în care acestea se află.

Unul din cele mai bune exemple care pot fi găsite pentru a demonstra importanţa detaliilor în materie de analiză a controlului, este situaţia în care părţile sociale dintr-o societate comercială cu răspundere limitată (SRL) sunt dobândite în proporţie majoritară (50% + 1 din părţile sociale) de către o sin-gură persoană, iar restul părţilor sociale sunt deţinute de unul sau mai muţi asociaţi minoritari.

În astfel de situaţii, de regulă, notificarea concentrării economice este realizată de către asociatul majoritar, considerându-se că doar acesta ar fi do-bândit control asupra societăţii şi că ne-am afla, deci, în prezenţa unui control unic. Situaţia nu este atât de simplă şi de clară pe cât ar părea dacă luăm în considerare un “detaliu” de esenţă, în acest caz o prevedere din Legea 31/1990 a societăţilor comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioa-re („Legea societăţilor comerciale”).

Astfel, art. 192, al. 1 din Legea 31 prevede, pentru societăţile comercia-le cu răspundere limitată că “Adunarea generala decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.”

Acest lucru înseamnă, practic, că, în absenţa unor prevederi speciale în actul constitutiv, un asociat care deţine majoritatea părţilor sociale – chiar şi o majoritate considerabilă de 80-90% - nu deţine, în principiu, controlul unic asupra societăţii ci ne aflăm în prezenţa unui control în comun. Această regulă din dreptul societar este definită în doctrina juridică ca “regula dublei majori-tăţi”. Regula îşi găseşte explicaţia în caracteristica societăţilor cu răspundere limitată de a îmbina trăsături ale societăţilor de persoane (societatea în nume colectiv, societatea în comandită) şi ale societăţilor de capitaluri, cum este so-cietatea pe acţiuni [3]. Controlul în comun al asociaţilor este, în acest caz, un control legal.

În situaţia în care alături de asociatul care deţine majoritatea absolută a părţilor sociale mai există doar un asociat, regula dublei majorităţi echivalează cu unanimitatea.

Este vorba în acest caz de existenţa unor drepturi speciale conferite aso-ciaţilor minoritari prin lege, nu prin acordul părţilor. Asociaţii pot deroga însă de la această regulă prin clauze care să prevadă o renunţare expresă la benefi-ciul acordat asociaţilor minoritari de art.192, al. 1 din Legea societăţilor co-merciale.

Regula dublei majorităţi cunoaşte la rândul său, excepţii, cum sunt cele prevăzute de art. 76, al, 1, coroborat cu art. 197, al. 3 din Legea societăţilor

18

CO

NC

UR

ENŢA

comerciale (situaţia divergenţelor între administratorii care trebuie să lucreze împreună) şi art. 77, al. 1, coroborat cu art. 197, al. 3 din Legea societăţilor comerciale privind alegerea administratorilor.

Regula dublei majorităţi, astfel cum rezultă aceasta din prevederea art. 192, al. 1 din Legea societăţilor comerciale, se aplică în principal în cazurile de administrare curentă a societăţii. Regula se aplică însă şi în cazul hotărârilor care au ca obiect modificarea actului constitutiv, formularea din lege fiind în acest caz mult mai clară. Astfel, al. 2 al art. 192 din Legea societăţilor comer-ciale prevede că pentru astfel de decizii “este necesar votul tuturor asociaţilor”, deci hotărârile se iau cu unanimitate. În mod similar, şi de la această regulă se poate deroga prin prevederi ale actului constitutiv.

Precizăm că derogarea de la regula dublei majorităţi trebuie să figureze în însuşi cuprinsul actului constitutiv, nu şi în alte acorduri între asociaţi (conven-ţii extra-statutare). Acest lucru rezultă din formularea expresă din prevederile citate ale Legii societăţilor comerciale, care se referă doar la actul constitutiv.

Modificarea actului constitutiv nu influenţează, în principiu, exercitarea controlului asupra societăţii dar, având în vedere libertatea pe care asociaţii o au de a include în actul constitutiv şi alte prevederi în afara celor minime, prevă-zute de Legea societăţilor comerciale [4], şi aceste aspecte trebuie avute în ve-dere în evaluarea controlului. De exemplu, în cazul unei societăţi cu răspundere limitată, adăugarea sau desfiinţarea unor sedii secundare – sucursale, agenţii, reprezentanţe – poate necesita modificarea actului constitutiv, în funcţie de pre-vederile din acesta. Or, asemenea decizii pot fi calificate drept acte care influ-enţează comportamentul strategic comercial, de exemplu în situaţia unui agent economic activ în sectorul distribuţiei pentru care întinderea reţelei de depozite si puncte de vânzare este importantă în ceea ce priveşte evoluţia sa pe piaţă.

Note:

1. Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 280 din 31/03/2004. 2. Cărpenaru, D.S., David, S., Predoiu, C., Piperea, Gh., Legea societăţilor comer-

ciale. Comentariu pe articole, ediţia a 3-a, Editura CH Beck, 2006, p. 602. 3. Cărpenaru, D.S., Drept comercial român, ediţia a II-a, Editura All Educaţional,

1998, p. 331. 4. În cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, al societăţilor în nume

colectiv şi al societăţilor în comandită simplă, conţinutul minim este prevăzut de art. , iar pentru societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni, de art. 8 din Legea societăţilor comerciale.

19

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Comentarii despre Raportul din 2009 alComisiei Europene privind funcţionarea

Regulamentului 1/2003

(februarie 2010)

Ales MusilDirector, DG Competition A4 – European Competition

Network, Comisia Europeană

Versiunea românească: Cristina Militaru, inspector de concurenţă – Consiliul Concurenţei, România

Nota autorului: Toate opiniile exprimate în acest studiu aparţin au-torului şi nu vor fi considerate ca aparţinând, în mod obligatoriu, Comisiei Europene.

Referinţă: Comunicarea Comisiei Europene către Parlamentul şi Consiliul European - Raport privind funcţionarea Regulamentului nr. 1/2003 - SEC(2009)574 - Bruxelles, 29.4.2009.

Este unanim recunoscut faptul că intrarea în vigoare la data de 1 mai 2009 a Regulamentului 1/2003 s-a constituit ca o reformă de referinţă, repre-zentând cea mai cuprinzătoare şi relevantă revizuire funcţională a procedurilor europene de concurenţă din 1962 şi până în prezent.

Mai întâi, abrogarea practicii de notificare către Comisia Europeană a înţe-legerilor a pus capăt atât birocraţiei aferente cât şi unor costuri legiferate inutile pentru agenţii economici; de asemenea, a dat Comisiei posibilitatea de a-şi con-centra resursele (în special umane) asupra îndatoririlor esenţiale, pe direcţia luptei împotriva cartelurilor şi a altor încălcări grave ale reglementărilor antitrust.

În al doilea rând, posibilitatea acordată autorităţilor naţionale de concu-renţă şi instanţelor naţionale de a aplica reglementările europene de concuren-ţă într-un mod mult mai activ şi eficient a însemnat sporirea considerabilă a numărului instituţiilor abilitate a aplica reglementările respective.

În al treilea rând, Regulamentul instituie o mai mare libertate de mişcare în domeniul transnaţional pentru autorităţile de concurenţă şi instanţele naţio-nale, care sunt obligate să aplice reglementările europene de concurenţă în acele cazuri care afectează comerţul între Statele Membre.

În al patrulea rând, Regulamentul permite şi încurajează colaborarea mai strânsă între Comisie şi autorităţile naţionale în cadrul Reţelei Europene de Concurenţă (European Competition Network - ECN).

20

CO

NC

UR

ENŢA

Şi nu în ultimul rând, Regulamentul înzestrează Comisia cu instrumente investigative mai eficiente în scopul descoperirii şi pedepsirii încălcărilor re-glementărilor europene de concurenţă.

Avându-se în vedere noutatea sistemului implementat, în Regulament a fost prevăzută o perioadă de cinci ani în care Comisia Europeană şi celelalte autorităţi implicate să poată acumula o experienţă relevantă înainte de realiza-rea unei dări de seamă asupra funcţionării acestuia la nivel comunitar. Articolul 44 al Regulamentului 1/2003 prevede obligaţia Comisiei Europene de a înain-ta către Consiliu (Council of the European Union) şi Parlament (European Parliament) un Raport în această privinţă până la 1 mai 2009. În baza experi-enţei acumulate în aplicarea noului sistem, Raportul respectiv, publicat la 29 aprilie 2009 (şi însoţit de un document de lucru esenţial – Staff Working Paper), a examinat în detaliu stadiul de realizare al principalului obiectiv – aplicarea eficientă şi unitară a reglementărilor de concurenţă comunitare. De ase-menea, Raportul a iniţiat o largă dezbatere între entităţile interesate. Toate acestea au confirmat pe deplin maturitatea sistemului comunitar de aplicare a reglementărilor antitrust.

Cu privire la câteva dintre capitolele evaluate, Raportul a scos în evidenţă unele aspecte care ar necesita evaluări ulterioare, lăsând deschisă pentru discuţie posibila necesitate a unor noi eventuale ajustări reglementative. Într-o fază ulterioa-ră, documentul respectiv va servi şi ca bază de fundamentare pentru evaluările Comisiei Europene în direcţia declanşării unor viitoare iniţiative politice în materie.

Din perspectiva Comisiei, aplicarea Regulamentului 1/2003 a avut, în general, urmări extrem de pozitive. Impactul acestuia a produs schimbări rele-vante în aplicarea reglementărilor antitrust ale Comunităţii Europene. Regulamentul a determinat un avans major în direcţia aplicării articolelor 81 (101) şi 82 (102). Faptul că mai mult de 300 de decizii pe concurenţă au fost până în prezent analizate în comun de către autorităţile de concurenţă naţiona-le în cadrul Reţelei Europene de Concurenţă oferă o indicaţie clară asupra ca-pacităţii sporite de aplicare a reglementărilor comunitare de concurenţă, ceea ce nu s-ar fi putut realiza prin efortul singular al Comisiei.

Comisia Europeană a mai beneficiat şi de sporirea puterilor investigative, utilizând aceste noi instrumente, de ex., în luarea de decizii cu privire la unele angajamente în conformitate cu prevederile articolului 9 din Regulamentul 1/2003. Trebuie menţionat şi faptul că, datorită sistemului de angajamente, Comisia este acum în măsură a instrumenta mai multe cazuri şi astfel a preveni majorarea daunelor. De asemenea, prin evitarea întârzierilor în implementarea de remedii, Comisia poate avea un impact mai rapid pe piaţă, ceea ce, în prin-cipiu, este unul din scopurile sale prioritare. Două cazuri recente - E.ON şi RWE pot ilustra în mod deosebit această implementare. Angajamentele obţinute de Comisie în cazurile respective se constituie ca fiind cele mai productive avan-suri recente către deschiderea pieţelor europene de electricitate şi gaze. La această dată, Comisia Europeană testează implementarea angajamentelor din-spre un alt gigant energetic european, şi anume GDF - Suez.

21

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Altă consecinţă deosebit de importantă pentru Comisie a aplicării Regulamentului 1/2003 este abilitarea în direcţia abordării proactive – aspect ilustrat prin sporirea numărului investigaţiilor sectoriale abordate (din momen-tul lansării pachetului de modernizare) în domenii economice deosebite de complexe şi de importante cum ar fi energia, serviciile financiare şi sectorul produselor farmaceutice. Aceste tipuri de investigaţii, deşi extrem de consuma-toare de resurse (mai ales umane) contribuie enorm la înţelegerea de către Comisie a activităţilor respective. Posibilitatea alocată de a se angaja pe aceste direcţii de activitate îi deschide Comisiei perspectiva de perfecţionare către statura unei autorităţi de concurenţă a secolului 21, capabilă să se confrunte cu provocări din ce în ce mai complexe în materie.

Se mai subliniază ca fiind extrem de importantă completarea puterilor Comisiei cu capabilitatea de a prelua declaraţii orale (a se vedea art. 19 din Regulamentul 1/2003). De asemenea, Comisia a mai utilizat noile atribute (e drept că o singură dată) efectuând şi o inspecţie inopinată într-un spaţiu privat.

Cu toate acestea, nu se poate spune că toate prevederile Regulamentului 1/2003 au funcţionat la un nivel pe deplin satisfăcător. De ex., este de discutat dacă Articolul 3 al Regulamentului se referă la activitatea companiilor transna-ţionale numai în ceea ce priveşte art. 81 (101), Statelor Membre rămânându-le posibilitatea aplicării unor reglementări naţionale mai stricte (decât ceea ce prevede art. 82 (102)) în ceea ce priveşte comportamentul unilateral. Rămâne sub semnul întrebării dacă este constructiv a considera art. 81(101) ca fiind “legea comunitară instituită” pentru înţelegeri şi practici concertate care afec-tează comerţul între Statele Membre, în vreme ce companiile angajate în com-portamente unilaterale rămân, în principiu, sub puterea unor reglementări na-ţionale mai stricte. La vremea publicării Regulamentului 1/2003, Germania şi Franţa aveau reglementări în acest sens. Până în prezent s-a evidenţiat faptul că şi unele din noile State Membre (de ex. Ungaria, Slovacia şi Letonia) au introdus sau au în vedere introducerea unor asemenea prevederi. În această privinţă, una din abordările Raportului cu privire la Regulamentul 1/2003 s-a referit la extinderea aplicării reglementărilor respective, la materializarea lor în adoptarea deciziilor precum şi la aprecierea părţilor interesate cu privire la importanţa reală a problemei respective.

Un alt aspect discutat a pornit de la aplicarea de către autorităţile naţio-nale de concurenţă a art. 81 (101) şi 82 (102) în conformitate cu reglementări-le procedurale naţionale. Reglementarea 1/2003 a lăsat la latitudinea Statelor Membre atât gradul de extindere a deciziilor (de ex., dacă se impun remedii structurale, tipul şi nivelul sancţiunilor, etc.) cât şi regulile procedurale impuse, cu singura condiţie a respectării principiilor legii comunitare referitoare la efi-cienţă şi la echivalenţă. De la intrarea în vigoare a Regulamentului 1/2003 a existat o semnificativă convergenţă voluntară a reglementărilor comunitare şi naţionale; de ex., un mare număr de State Membre au legiferat abilitarea auto-rităţilor de concurenţă naţionale cu privire la adoptarea unor decizii cu privire la angajamente (aspect conturat în linii mari în art. 9 din Regulament). Cu

22

CO

NC

UR

ENŢA

toate acestea, rămân în continuare diferenţe, de ex. referitor la puterile de in-vestigare şi de amendare precum şi cu privire la tratarea plângerilor. Chiar şi cu privire la materiile în care se constată prima facie un înalt grad de conver-genţă (deciziile referitoare la angajamente), mai există încă multe aspecte de detaliu diferite ale cadrului procedural. De ex.: unele reglementări din Statele Membre instituie o limită de timp pentru înaintarea angajamentelor; în unele State Membre se prevede un test de piaţă, în altele, nu.

Mai trebuie menţionat şi faptul că au existat părţi interesate care au transmis critici cu privire la procedeele adecvate şi la conducerea investigaţii-lor în materie de antitrust. Unele din aceste critici reflectă, în fapt, o înţelegere deficitară a procedurilor existente ale Comisiei - ceea ce evidenţiază necesita-tea continuării clarificărilor cu privire la aplicarea practică de către Comisie a Regulamentului.

S-a evidenţiat în continuare necesitatea atât a respingerii ferme a aserţi-unilor dirijate împotriva esenţei structurii instituţionale a Comisiei (de ex. Comisia ca investigator, procuror, juriu şi judecător, tendinţele vindicative, lipsa de conformitate cu ECHR (European Convention on Human Rights - Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), etc.) cât şi a reafirmării deplinei compatibilităţi a sistemului actual de aplicare a reglementărilor comunitare de concurenţă cu art. 6 din ECHR şi cu jurisprudenţa curţilor europene de justiţie.

De asemenea, experienţa Comisiei în ceea ce priveşte amenzile a fost în mod considerabil îmbogăţită prin consultarea părţilor interesate, atât în ceea ce priveşte nivelurile acestora cât şi problemele legale de principiu. Regulamentul 1/2003 a preluat în esenţă de la Regulamentul 17 baza legală pentru impunerea de amenzi relativ la încălcările reglementărilor fundamentale de concurenţă. După cum se prevede la art. 23(2), Comisia poate impune agenţilor economici şi asociaţiilor de agenţi economic amenzi care să nu depăşească 10% din cifra totală de afaceri a acestora pe anul fiscal precedent. Amenzi cu suficient efect de descurajare, combinate cu un program adecvat de clemenţă - aceasta este cea mai eficientă armă din panoplia Comisiei pentru lupta împotriva carteluri-lor. Desigur că amenzile de descurajare ar trebui, pe de o parte, să împiedice intrarea companiilor în carteluri interzise de lege, şi, pe de altă parte, să incite participanţii la asemenea carteluri să le denunţe în speranţa imunităţii sau a reducerii amenzii în termenii instrucţiunilor referitoare la clemenţă.

În ceea ce priveşte nivelul amenzilor, trebuie subliniat că, în cadrul revi-zuirii de către instanţele juridice comunitare a unui mare număr de amenzi impuse de Comisie, nu s-a constatat disproporţionalitatea sau excesivitatea acestora. În viziunea Comisiei, amenzile aplicate în ultimii câţiva zeci de ani nu au fost suficient de descurajatoare. În prezent, acordându-se importanţa cuvenită impacturilor economice ale comportamentului anticoncurenţial, Comisia amendează pentru a descuraja, fundamentând nivelul amenzilor pe cifra de vânzare relevantă a companiei implicate. Atunci când Comisia desco-peră recidivişti (un bun exemplu fiind relativ recentul caz al companiei france-ze Saint-Gobain) amenzile aplicate sunt considerabil sporite. În general, nive-

23

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

lul amenzilor a crescut atât datorită politicii coerente de fundamentare a amen-zilor descurajante cât şi ca urmare a concentrării eforturilor asupra încălcărilor cele mai grave ale reglementărilor de concurenţă. Mai mult, este binecunoscut faptul că unele State Membre au implementat măsuri de sancţionare a persoa-nelor fizice pentru astfel de încălcări grave (în special carteluri). Subliniem că asemenea măsuri includ atât sancţiuni preventive cât şi ne-pecuniare aplicabi-le persoanelor fizice, de ex. decizii de descalificare.

Ca încheiere, divergenţele între sistemele de implementare ale Statelor Membre rămân centrate pe unele aspecte importante cum sunt amenzile, sanc-ţiunile penale, răspunderea în cadrul grupurilor de întreprinderi, răspunderea succesorală, duratele de prescripţie şi nivelul necesar de probaţiune, capabili-tatea de a impune remedii structurale, precum şi capacitatea autorităţilor din Statele Membre de a-şi ierarhiza oficial priorităţile. Aceste aspecte merită o viitoare examinare mai aprofundată ca parte importantă a muncii orizontale a Comisiei Europene, a autorităţilor naţionale de concurenţă şi a Reţelei Europene de Concurenţă.

24

CO

NC

UR

ENŢA

Dimensiuni ale politicilor şi reglementărilor de concurenţă în cadrul economiilor

în curs de dezvoltare

- partea întâi -

Pradeep S. Mehta, Secretary General – CUTS, India S. Chakravarthy, Fellow – CUTS Centre for Competition

Cu privire la acest studiu au fost primite şi încorporate corespunzător comenta-rii de la:

- Eleanor Fox, Professor of Law, New York University, US; - Taimoon Stewart, Senior Adviser, Business Development Office, University of

West Indies, Trinidad & Tobago; - S L Rao, Chairman, Institute for Social and Economic Change, Bangalore;- Kenneth Davidson, Consultant on Competition Policy and Law, US.Au adus contribuţii semnificative Cornelius Dube şi Siddhartha Mitra de la CUTSVersiunea în limba română: Ovidiu Felecan, inspector de concurenţă – Consiliul

Concurenţei, România Notă redacţională: Bibliografia utilizată precum şi lista cuprinzând semnificaţia

abrevierilor utilizate de autori pot fi găsite la versiunea în limba engleză.

AbstractEmerging economies are characterised by fast transformation and

rapid economic growth. Competition law and policy should help these economies enhance their growth prospects by promoting efficiency in resource allocation and production and enhance consumer welfare. However, the pursuit of competition policy in emerging economies is complicated by the need to achieve economies of scale through an indus-trial policy and the needs of the developing world to tackle the economic might of the developed world, through inter-country cooperation.

This paper shows that a happy compromise between competition and industrial policy and efforts to stimulate co-operation is not only desirable but possible. Some of the methods recommended here include selective and varying sectoral emphasis on competition policy as well as exemptions and exclusions in its application. The development experi-ences of present day developed countries such as Japan and Korea and emerging China are analysed to yield useful lessons in this regard.

The paper identifies inadequate awareness and lack of compe-tition culture as stumbling blocks to the successful adoption of compe-tition policy and law by emerging economies. It, therefore, urges gra-

25

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

dualism in adoption of competition reforms and calls for efforts in com-petition advocacy and education which are in sync with the pace of reform. The paper also goes on to clarify implementation modalities, such as the shaping of the content of competition policy and law and the empowerment of competition authorities needed for effective imple-mentation of the competition law.

Cuvinte cheie: economii în curs de dezvoltare, politici şi regle-mentări de concurenţă, reforme economice

1. Introducere

Termenul “piaţă în curs de dezvoltare - emerging market” a fost imple-mentat iniţial de către IFC pentru a caracteriza o listă destul de restrânsă de economii în curs de dezvoltare care evidenţiau venituri naţionale statistice între medii şi înalte. Înţelesul sintagmei respective a fost extins ulterior şi la alte ţări în curs de dezvoltare.

În paralel, economiile în curs de dezvoltare au fost definite ca fiind “ace-le regiuni ale lumii în care se produce o rapidă informaţionalizare în condiţiile unei industrializări limitate sau parţiale”. Acest context ne permite să înţelegem cum reuşesc unele naţiuni neindustrializate să atingă creşteri economice fără precedent utilizând tehnologii moderne energetice, informaţionale şi în dome-niul telecomunicaţiilor [1].

În cuprinsul prezentului studiu utilizăm acea clasificare a economiilor în curs de dezvoltare care a fost adoptată de către prestigioasa publicaţie The Economist. Lista economiilor în curs de dezvoltare astfel definite se găseşte în Tabelul 1, care oferă informaţii şi cu privire la venitul naţional brut pe cap de locuitor (GNI) în comparaţie cu puterea de cumpărare (PPP) precum şi despre capacitatea de şcolarizare şi probabilitatea duratei de şcolarizare. Se subliniază că în 2007 venitul pe cap de locuitor în cadrul economiilor în curs de dezvol-tare a variat de la 2.740 US$ în India la 14.400 US$ în Federaţia Rusă.

Multe ţări dezvoltate prezintă venituri pe cap de locuitor care depăşesc 20.000 US$, unele depăşind chiar 30.000 US$. Economiile în curs de dezvol-tare includ atât ţări aflate în pragul clasificării ca economii dezvoltate cât şi ţări care mai au mult până acolo; ceea ce au în comun se referă la rapiditatea trans-formării precum şi la rata înaltă de creştere economică. Tabelul 1 ilustrează faptul că majoritatea acestor economii evidenţiază creşteri de 6% şi mai mari ale venitului pe cap de locuitor, mult superioare ratei de creştere între 0-3% pentru ţările cele mai dezvoltate. Excepţiile sunt Mexic şi Polonia care prezin-tă rate de creştere negative.

Pe când ţările dezvoltate se caracterizează, practic, prin 100% şcolariza-re, pentru economiile în curs de dezvoltare acest indicator variază de la 55% pentru Pakistan la 100% pentru Federaţia Rusă. Media indicelui de şcolarizare pentru economiile în curs de dezvoltare luate în consideraţie în cadrul prezen-

26

CO

NC

UR

ENŢA

tul studiu este de 90%; se evidenţiază India şi Pakistanul cu sub 70% şi Africa de Sud cu 88%. În ceea ce priveşte durata probabilă a şcolarizării [2], care poate fi definită ca fiind „media anilor de şcolarizare de care se poate aştepta să beneficieze un locuitor” aceasta variază de la 7 în Pakistan la 15 în Argentina, Uruguay şi Polonia; în o regiune dezvoltată cum este SUA, acest indicator are valoarea 16. Media indicatorului respectiv pentru economiile în curs de dez-voltare listate aici este de 12,67 ani.

Tabel 1: Caracteristici ale economiilor în curs de dezvoltare

Ţara Rataşcolarizării*

GNI PPP în2007 (US$)

GNI ordinea clasării

Durata probabilă a şcolarizării

(ani)

Rata de creştere în % a GNI(2006 la2007)

Argentina 98 12.990 72 15 11,3Brazil 91 9.370 94 14 7,7Chile 97 1.590 74 14 11,4China 93 5.370 119 11 15,2Colombia 94 6.640 109 12 8,3India 66 2.740 118 10 11,3Indonesia 91 3.580 152 11 8,1Malaysia 92 13.570 142 13 11,5Mexico 92 12.580 69 13 -44,6Pakistan 55 2.750 75 7 14,1Peru 90 7.240 155 14 11,5Phlippines 93 3.730 102 12 8,7Poland 99 9.840 139 15 -30,9Russian Federation 100 14.400 70 14 13,1South Africa 88 9.560 68 13 7,4Thailand 94 7.880 93 13 5,9Uruguay 98 - 100 15 -Venezuela 93 11.920 77 12 8,6

* ca procentaj din populaţia începând cu vârsta de 15 ani.

Sursa: World Bank data (World Development Indicators, 2009, online).

În comparaţie cu regiunile dezvoltate, economiile în curs de dezvoltare se caracterizează prin creşteri şi transformări mai rapide, dar în condiţiile unor niveluri scăzute de bunăstare, instruire şi şcolarizare. Nivelurile scăzute de bunăstare impun acestor ţări păstrarea pe viitor a unor rate înalte de creştere cu o protecţie adecvată a intereselor consumatorilor. Aceasta implică necesitatea susţinerii de către sistem a creşterii economice bazată pe concurenţă corectă, i.e. competiţia între firme care, pentru a se concura între ele în direcţia alocării unor cote tot mai mari de piaţă se bazează pe sporuri de eficienţă, şi nu pe di-verse practici obstrucţioniste de vânzare-cumpărare.

27

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Pe de altă parte, datorită lipsei demersurilor referitoare la aplicarea prin-cipiilor concurenţiale, precum şi a nivelului educaţional scăzut, conştientizarea culturii concurenţei în cuprinsul unor diverse grupuri ţintă poate fi extrem de dificilă. Pentru aceste ţări, demersurile de competition advocay se pot dovedi ca fiind esenţiale atât pentru continuarea creşterii rapide cât şi pentru evitarea împotmolirii în practici anticoncurenţiale.

În anii 1980 şi 1990 multe economii în curs de dezvoltare au amorsat iniţiative funcţionale în direcţia liberalizării economice. Înainte de abordarea respectivă, politicile economice fuseseră caracterizate de implicarea semnifi-cativă a statului precum şi de dominanţa unor mari întreprinderi de stat (SoE). Procesul de liberalizare economică s-a caracterizat prin trecerea de la regimul “controlului de stat” la “economia de piaţă”. Tranziţia respectivă a implicat creşterea libertăţii economice pentru consumatori şi producători, sporirea gra-dului de satisfacere a consumatorilor şi restrângerea intervenţiilor statului. Toate acestea au necesitat schimbări structurale şi implementarea de noi poli-tici care să facă faţă unor provocări sporite.

Procesul de liberalizare combinat cu tendinţa globalizării a materializat şi posibilitatea ca firme din ţările în curs de dezvoltare să intre în concurenţă directă cu firme din ţări mult mai dezvoltate. Progresul procesului de liberali-zare a însemnat conştientizarea şi chiar consensul economiştilor şi creatorilor de politici economice asupra faptului că, lăsată să se dezvolte fără nicio restric-ţie, orice economie de piaţă poate da naştere unor efecte nedorite, mai ales în direcţia practicilor anticoncurenţiale.

S-a subliniat că, în lipsa reglementărilor adecvate şi utilizând practici anticoncurenţiale, marile firme (inclusiv corporaţiile multinaţionale - MNC) pot pune stăpânire pe piaţă în detrimentul micilor producători.

Ca soluţie evidentă a fost reliefată protecţia concurenţei economice prin inter-mediul instrumentelor specifice create de politici coerente de concurenţă. Economiile în curs de dezvoltare au conştientizat necesitatea adoptării unei decizii cruciale: dacă să promoveze concurenţa de dragul concurenţei sau dacă să promoveze concurenţa numai în strânsă relaţie cu creşterea durabilă, ceea ce ar putea implica şi posibila descurajare a concurenţei în eventualitatea în care aceasta nu contribuie la dezvolta-rea economiei naţionale (de ex., concurenţa cu companiile străine).

Mecanismul stimulării concurenţei este pus în practică atât prin interme-diul unor alte politici complementare cât şi prin adoptarea şi aplicarea regle-mentărilor specifice de concurenţă. Scopul acestor reglementări este promova-rea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal prin implementarea unor prevederi legale care să interzică (a) acapararea pieţei de către câţiva agenţi economici (concentrări economice nocive), (b) abuzul de poziţie dominantă şi (c) înţelegerile care pot denatura concurenţa pe piaţă.

Trebuie, totuşi, subliniat că, în cadrul economiilor în curs de dezvoltare, se evidenţiază o mulţime de variaţii sectoriale; unele sectoare sunt modernizate (aproape de nivelul atins în economiile dezvoltate), pe când alte sectoare sunt extrem de întârziate din toate punctele de vedere. Există, de asemenea, diverşi

28

CO

NC

UR

ENŢA

factori socio-economici şi politici specifici economiilor studiate aici, factori care trebuie luaţi în consideraţie de către orice politică la nivel naţional. Desigur că şi politica de concurenţă trebuie adaptată în consecinţă, putând rezulta regle-mentări şi regimuri de aplicare diferite de cele existente în ţările dezvoltate.

Politica de concurenţă este definită şi ca fiind “ansamblul măsurilor guvernamentale care afectează în mod direct comportamentul întreprinderi-lor şi structura economiei” [3]. Politica de concurenţă implică un set de politici care stimulează concurenţa pe pieţele locale şi naţionale în vederea promovării intereselor concumatorilor. În acest context se reaminteşte capa-citatea reglementărilor de concurenţă de a potenţa dreptul de a alege - unul din cele opt drepturi înscrise în United Nations Guidelines for Consumer Protection [4], instrucţiuni adoptate de către Adunarea Genereală a ONU în 1985 şi amendate în 1999.

Politica de concurenţă cuprinde liberalizarea comerţului, facilitarea in-vestiţiilor străine, protecţia investitorilor şi liberalizarea economiei şi se ma-terializeză, în principal, prin reglementări de concurenţă destinate a contra-cara practicile comerciale anticocurenţiale. Un regim concurenţial eficient va promova instaurarea unui mediu concurenţial normal caracterizat prin efici-enţă statică şi dinamică în alocarea resurselor precum şi prin controlul asupra puterii de piaţă. Nu este vorba numai despre faptul că firmele, în principiu, concurează, dar trebuie să facă acest lucru fără a încerca să acapareze tranşe substanţiale de piaţă apelând la concentrări, abuzuri de dominanţă sau înţe-legeri interzise.

2. Reglementări de concurenţă. Aplicarea legii ca răspuns la mutaţii în paradigmele concurenţei

La ora actuală se pot evidenţia trei paradigme alternative de concurenţă (trei şcoli principale în ceea ce priveşte practica şi teoria protecţiei concurenţei economice), şi anume: structuralismul, contestabilitatea şi şcoala de la Chicago.

În conformitate cu şcoala structuralistă, structura pieţei şi anume gradul de concentrare este principalul factor determinant al performanţei de piaţă. Monopolurile sunt considerate nocive deoarece au capacitatea de a denatura preţurile şi alocarea eficientă a resurselor. Astfel, deschiderea structuralistă către concurenţă este caracterizată prin abordări intervenţioniste cum sunt in-terdicţiile per se şi vânzările obligate în cazul concentrărilor precum şi, în ge-neral, prin acordarea unor mari puteri discreţionare pentru autorităţile de con-curenţă. Politicile de concurenţă ale SUA între 1950-1970 şi ale UE între 1960-1990 constituie exemple bune în acest sens.

În opoziţie cu cele de mai sus, adepţii şcolii contestabilităţii, iniţiată de Baumol la începutul anilor 1980, se concentrează mai curând pe libertatea in-trării pe piaţă decât pe cotele de piaţă. Conform acestora, atâta timp cât pieţele rămân contestabile (este uşor de intrat şi uşor de ieşit), intrările potenţiale şi/

29

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

sau presiunile concurenţiale ale unor noi concurenţi pot asigura eficienţa şi pot împiedica monopoliştii să ridice preţurile peste nivelurile concurenţiale sau să compromită calitatea. Este recunoscut, totuşi, faptul că numai şcoala de la Chicago susţine relevanţa teoriei contestabilităţii în ceea ce priveşte compor-tamentul firmei. În general vorbind, teoria respectivă nu a rezistat la validări experimentale.

Economiştii adepţi ai şcolii de la Chicago resping abordarea structura-listă şi privesc monopolizarea ca pe un indiciu al creşterii eficienţei, cu con-diţia ca monopolurile să nu apară ca urmare a interdicţiior legiferate de intra-re pe piaţă. Ideea de bază este că profiturile de monopol ar putea fi tempora-re, aceste profituri acţionând ca stimulente pentru eficientizarea fiecăruia dintre concurenţi [5]. Politica antitrust a SUA între 1970-1990 poate ilustra cele de mai sus.

După 1990, şi mai ales către sfârşitul celui de al doilea mileniu, perioada denumită adesea ca fiind „post-Chicago” a fost caracterizată prin sporirea popu-larităţii teoriei jocurilor şi a economiei comportamentale, în cadrul cărora mode-larea elementară a comportamentului uman a accesat reprezentări mai complexe, cu o relevanţă sporită asupra validărilor empirice ale teoriilor economice.

Şcolile menţionate mai sus au influenţat timp de mulţi ani politicile de concurenţă din diferite ţări. Pentru prima oară în lume, în anul 1889, o regle-mentare de concurenţă a fost adoptată în Canada. În anul 1890, SUA au adop-tat Legea Sherman - şi, datorită implementării rapide şi eficiente a prevederilor respective, se poate spune că SUA au avut prima reglementare de concurenţă din lume. Implementarea unor reglementări de concurenţă în Canada şi SUA a fost solicitată de producătorii agricoli pentru a putea lupta împotriva compor-tamentului cartelizat al angrosiştilor şi distribuitorilor. Înţelegerile nocive ale acestora mai erau numite şi “trust - impunere obligatorie” şi, de aceea, Legea Sherman a mai fost numită şi “legea antitrust”. În timp, SUA s-au reorientat de la abordarea structurală mai curând către abordarea comportamentală a între-prinderilor în cadrul mediului concurenţial [6].

Reglementările de concurenţă nu sunt o materie îngheţată odată pentru totdeauna, ci se constituie ca un corpus în continuă evoluţie, evoluând împre-ună cu cele mai avansate concepte ale gândirii socio-economice. Cele mai tim-purii reglementări au fost gândite pentru zone geografice dintr-o lume foarte puţin globalizată. În anii 1950, teoria în vigoare atunci sublinia preponderenţa structurii pieţei. Ulterior, în contextul a ceea ce a fost denumit New Industrial Economics, accentul prioritar a fost comutat de la structură la comportamentul agenţilor economici şi, mai recent, către relaţia cu comportamentul strategic al acestora, abordare implementată actualmente la nivel global în construcţia re-glementărilor de concurenţă.

Este necesar să se sublinieze că, încă din anii 1960, antitrustul a schiţat concluzii cu privire la comportamentul anticoncurenţial nu numai pe baza co-telor de piaţă ci şi fundamentate pe dovezi ale comportamentului de piaţă. Considerăm, totuşi, că, pentru un viitor previzibil, cotele de piaţă vor avea în

30

CO

NC

UR

ENŢA

continuare o deosebită importanţă atât în aprecierea legalităţii comportamen-tului câr şi în ceea ce priveşte analiza concentrărilor economice.

În mult ţări, autorităţilor de concurenţă le vine mai uşor să analizeze structura decât comportamentul întreprinderilor, în cazul al doilea fiind nece-sare eforturi deosebite de investigaţie şi analiză. În orice caz, (a) este întotdeau-na necesar să se acorde atenţie afectării concurenţei şi a interesului consuma-torilor de către comportamentul agenţilor economici şi (b) trebuie subliniat că analizele de comportament sunt extrem de dificile şi nu conduc, totuşi, la evi-denţierea unor „formule exacte” aplicabile în materie.

Analiza comportamentului firmelor constituie o provocare pentru auto-rităţile de concurenţă din ţările în curs de dezvoltare, deoarece este mult mai complexă decât analiza structurală (şi necesită o alocare sporită de resurse umane); în ceea ce priveşte implementarea reglementărilor de concurenţă, la fel ca şi în SUA, multe ţări în curs de dezvoltare (inclusiv cele mai sărace) au evoluat dinspre urmărirea structurii mai curând către urmărirea comportamen-tului.

Ca exemplu relevant poate fi considerată India unde, în locul vechiu-lui MRTP Act (care, în fapt, nu promovase concurenţa) a fost adoptată o nouă reglementare de concurenţă (Competition Act 2002) intrată în vigoare cu modificări în 2009, reglementare care implementează abordarea compor-tamentală.

Alt exemplu este Pakistanul unde, după MRTPO 1970, actualmente este în vigoare Ordonanţa de Concurenţă din 2007, o lege modernă care, de aseme-nea, se concentrează mai curând pe comportament decât pe structură în ceea ce priveşte abuzul de poziţie dominantă şi anumite categorii de înţelegeri.

De asemenea, după desfiinţarea blocului socialist est-european, econo-miile socialiste din fosta sferă de influenţă a Uniunii Sovietice au tranziţionat în mod accelerat de la economia de stat la economia de piaţă, ceea ce a eviden-ţiat necesitatea adoptării unor legi de concurenţă care să promoveze interesele consumatorilor, să reglementeze monopolurile (inclusiv cele naturale) şi să supravegheze publicitatea înşelătoare.

O altă problemă importantă se referă la caracteristicile regimului de con-curenţă cel mai potrivit pentru economiile în curs de dezvoltare, incluzându-se nu numai conţinutul efectiv al reglementărilor respective ci şi structurile insti-tuţionale, organizaţionale şi juridice care să asigure aplicarea acestora.

3. Evoluţia regimurilor de concurenţă în contextul economiilor în curs de dezvoltare

Principalul indicator în domeniu se referă la istoricul reglementărilor de concurenţă. Anexa 1 evidenţiază pe scurt evoluţia legilor concurenţei în 17 economii în curs de dezvoltare (înregistrate şi în Tabelul 1). După cum se poa-te vedea, numai două din acestea (Filipine şi Malaezia) nu au o lege a concu-

31

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

renţei. Intervalul primei adoptări a unei reglementări de concurenţă se situează între 1923 (Argentina) şi 2000 (Uruguay). Numai trei din ţările listate (Mexic, Indonezia şi Peru) au prezentat o abordare puternică, având reglementări de concurenţă neabrogate de la prima implementare până în prezent. În toate ce-lelalte cazuri s-a preferat o abordare progresivă, în sensul că legea concurenţei în vigoare actualmente vine după cel puţin o altă lege precedentă cuprinzând, de ex., anumite exceptări introduse în mod deliberat pentru a se testa compati-bilitatea cu politicile economice existente.

India şi Pakistanul, de ex., au adoptat în 1969, respectiv, 1970, reglemen-tări de concurenţă structuraliste care erau mult mai adaptate urmărilor politici-lor socialiste, numai pentru a putea opta apoi intr-un mediu adecvat, adică după realizarea liberalizării şi a reformelor orientate către economia de piaţă, pentru noi reglementări comportamentale.

Aceeaşi tendinţă poate fi regăsită în Brazilia, unde legea concurenţei a fost adoptată într-o etapă timpurie dar având obiective extrem de variate - în afară de practicile anticoncurenţiale ocupându-se şi de infracţiuni economice generalizate. Desigur că, după implementarea deplină a reformelor orientate către economia de piaţă, legea a fost schimbată în sensul concentrării asupra practicilor anticoncurenţiale.

Calea către implementarea reglementărilor de concurenţă a fost relativ mai lungă în ţări ca Argentina şi Africa de Sud, unde aceste reglementări au fost adoptate destul de devreme, dar nu s-au dovedit a fi adecvate pentru cu-prinderea problemelor concurenţiale, ceea ce a determinat multe reveniri pen-tru adoptarea unor noi legi.

Rusia constituie un caz deosebit - deşi s-au adoptat reforme concurenţi-ale destul de târziu (în anii 1990), au avut loc extrem de rapid o multitudine de modificări ale reglementărilor de concurenţă (mai multe decât în alte economii în curs de dezvoltare care accesaseră reformele respective mult mai devreme). În Rusia a avut loc un adevărat big-bang în privinţa reformei economice prin dereglementare şi privatizare, ceea ce, în fapt, a produs mai multe monopoluri private. Astfel, formarea unei legi adecvate a fost o necesitate vitală şi îndelung urmărită.

O caracteristică generală comună tuturor economiilor în curs de dezvol-tare a fost existenţa, în perioada precedentă adoptării reglementărilor primare de concurenţă, a unor puternice intervenţii ale statului, intervenţii care au fost reduse la cote minime după implementarea respectivelor reglementări. În une-le ţări (Argentina, Columbia, Africa de Sud, Thailanda, Uruguay) legea concu-renţei nu a fost implementată pe deplin după adoptare, ca rezultat al lipsei de voinţă politică, datorită atât existenţei unor alte priorităţi contradictorii cât şi insuficientei conştientizări a consumatorilor.

Concluzia care se degajă cu privire la evoluţia reglementărilor de concu-renţă în cadrul economiilor în curs de dezvoltare este aceea că, adeseori, obiec-tivele concurenţiale intră în conflict cu alte obiective socio-politico-economice, ceea ce conduce la abordări şovăielnice în materie.

32

CO

NC

UR

ENŢA

Anexa 1

Regimul concurenţial Observaţii

1. Argentina

Prima Lege în 1923 (Bill 11.210)

O nouă reglementare, (Decretul-Lege 22.262) în 1980

În anii 1990 au fost discutate în Parlament mai multe propuneri legislative cu privire la concurenţăÎn fi nal, în septembrie 1999, a fost adoptată o nouă Lege a concurenţei (Bill 25.156)

Deşi a fost amendată pentru efi cientizare, legea a fost arareori aplicată.Legea nu cuprindea o listă de practici re-strictive interzise. Lipseau şi prevederi refe-ritoare la M&As.Nu a existat voinţa politică necesară pentru a se adopta o nouă Lege a concurenţei Totuşi, normele de aplicare nu au putut fi adoptate decât la un an după expirarea termenului limită stabilit de către Adunarea Naţională

2. Brazilia

Legea No. 1.521 a fost adoptată în Decem-brie 26, 1951

Legea No. 4.237, din septembrie 10, 1962, înfi inţat Conselho Administrativo de Defensa Econômica (CADE)

Epoca modernă a politicii de concurenţă a început în 1994 odată cu Legea No. 8.884 din 1994

Deşi conţinea prevederi privind protecţia concurenţei economice, scopul legii era acela de a implementa prevederi privind in-fracţiunile economice.CADE a fost înfi inţat ca o autoritate federală depinzând de Ministerul de JustiţieLegea a implementat Brazilian System for Protection of Competition (SBDC), care cu-prindea CADE, Economic Law Offi ce (SDE) şi Economic Monitoring Secretariat (SEAE)

3. Chile

Prima Lege anti-monopol a fost adoptată în 1959

Legea din 1959 a fost reformulată şi adop-tată ca Lege pentru protecţia liberei concu-renţe şi adoptată în decembrie 1973

Legea No. 19.911 a fost publicată în noiem-brie 14, 2003, şi aplicată din may 13, 2004

Evenimentul a avut loc în urma vizitei unei misiuni internaţionale care recomandase abandonarea sistemului de control al preţu-rilorCa urmare a mai multor defi cienţe evidenţia-te în aplicarea vechii legi.

Aspectele concurenţiale au devenit tot mai complexe pe măsura globalizării, a introdu-cerii noilor tehnologii şi a concentrărilor eco-nomice. Această lege modernă a înfi inţat un Competition Tribunal, care a înlocuit Preven-tive and Antitrust Commissions

33

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

4. Columbia

Prima reglementare de concurenţă a fost Articolul 1 din Law No. 155 din 1959

Legea a fost amendată cu Articolul 1 din Decretul no. 3.307 din 1963

In 1992, a fost adoptat Decretul No. 2.153 privind modernizarea unor reglementări de concurenţă

Deşi reglementarea datează din 1959, apli-caţii fundamentale ale politicii de concurenţă nu au fot iniţiate până în 1992

Cu Decretul No. 2. 153, Superintendent of Industry and Commerce (SIC) a fost restruc-turat şi subordonat către Commerce, Indus-try and Tourism Department

5. India

Prima Lege a concurenţei a fost MRTP Act, 1969

Legea a fost amendată în 1984 pentru a cu-prinde şi concurenţa neloialăMRTP Act a fost amendată din nou în 1991 pentru a se elimina prevederile referitoa-re la aprobarea prealabilă a concentrărilor economice

Parlamentul a adoptat o nou lege în decem-brie 2002 - Competition Act 2002 - înfi inţând Competition Commission of India (CCI)Legea a fost amendată prin Competition (Amendment) Act, 2007, care a modifi cat 41 din cele 66 articole.

A fost înfi inţată MRTP Commission pentru aplicarea legii. Totuşi, era mai mult o lege de concesionare decât o lege de concuren-ţă. De asemenea, nu prevedea penalizări, ci numai posibilitatea emiterii de ordine de interdicţie

Prevederile stricte referitoare la concentrări au fost abandonate în 1991 în cadrul refor-mei economice generalizate. MRTP Act fu-sese adoptat pe vremea controlului de către stat a activităţii economice şi nu mai cores-pundeau etapei de liberalizare. Competition Commission of India (CCI) s-a angajat în ac-tivităţi de competition advocacy

Amendarea Legii s-a produs ca urmare a două moţiuni asupra constituţiei. MRTPC fi -ind desfi inţat după implementarea CCI (care are puteri similare), cazurile afl ate pe rol la MRTPC au fost transferat la nou înfi inţatul Competition Appeallate Tribunal (CAT)

6. Indonezia

Legea de interzicere a practicilor monopolis-te şi a concurenţei neloiale (AMA – Antimo-nopoly Act), Legea No. 5/1999, este prima şi singura lege cu privire la protecţia concuren-ţei economice În iunie 07, 2007, a fost înfi inţat de către parlament Supervisory Body for Business Competition (KPPU) was established by the Parliament, on June 07, 2000, ca un gardian care să monitorizeze încadrarea practicilor comerciale în prevederile Legii No. 5/1999

Perioada anterioară legii a fost caracterizată prin puternice intervenţii ale statului şi prin in-capacitatea de funcţionare normală a pieţei

34

CO

NC

UR

ENŢA

7. Malaezia

Nu are încă o lege a concurenţei

Totuşi, există unele reglementări sectoria-le cu impact asupra concurenţei. Guvernul dezbate un proiect de lege, dar fără nicio participare publică

8. Mexic

Legea Federală a Concurenţei Economice a fost aprobată în decembrie 1992 şi a intrat în vigoare în iunie 1993. A fost înfi inţată Fe-deral Competition Commission (CFC)

Legea a putut fi adoptată de-abia în 1992, deşi Constituţia din 1857 prevedea interzi-cerea monopolurilor. Legea a fost aplicată extrem de energic

9. Pakistan

Prima Lege a concurenţei a fost Monopoli-es and Restrictive Trade Practices (Control and Prevention) Ordinance (MRTPO) în februarie 1970 Legea veche a fost abrogată de către o lege modernă, Competition Ordinance, 2007, actualmente în vigoare

Fiind adoptată în anii 1970, ca şi în India, le-gea era majoritar adaptată economiei de stat

Legea nouă se concentrează mai curând asupra comportamentului decât asupra structurii

10. Peru

Legislative Decree 701, adoptat în 1991 ca parte a reformelor din anii 1990 este legea concurenţei în Peru, care refl ectă reglemen-tările de concurenţă din Uniunea Europea-nă. În 1992 a fost creată agenţia peruviană de concurenţă, INDECOPI, care a devenit funcţională în 1993În 1997 a fost adoptată Anti-monopoly and Anti-oligopoly Law for the Electricity Indus-try (Law 26876) pentru a se implementa contolul concentrărilor economice în dome-niul energiei electrice

INDECOPI a fost abilitată a administra Le-gea concurenţei, Legea concurenţei neloia-le, Legea privind protecţia consumatorilor şi Legea privind eliminarea barierelor birocra-tice. I s-au alocat competenţe şi cu privire la faliment, standardizare, acreditare şi propri-etate intelectualăINDECOPI a fost abilitat să aplice legea re-spectivă

11. Filipine

Nu există reglementări de concurenţă

Totuşi, unele reglementări cum ar fi Artico-lul 186 din Revised Penal Code R.A. 3815 (1930) şi Republic Act, 3247 (An Act to Pro-hibit Monopolies and Combinations in Re-straint of Trade) (1961) pot fi apreciate ca fi ind aproximări convergente către o lege a concurenţei

35

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

12. Polonia

În 1987 a fost adoptată Act on Counterac-ting Monopolistic Practices in National Eco-nomy was enactedAct on Counteracting Monopolistic Practi-ces (Legea anti-monopol) a fost adoptată în februarie 1990În decembrie 2000, a fost adoptată Legea privind protecţia concurenţei şi a consuma-torilor

În iulie 2002, Legea privind protecţia concu-renţei şi a consumatorilor a fost amendată

Este prima încercare de a introduce ase-menea reglementări în o economie central planifi catăDeşi urmând în mare parte modelul UE, includea şi soluţii special gândite pentru o economie de tranziţieLegea a fost adoptată în vederea apropia-tei aderări la UE, pentru armonizarea regle-mentărilor naţionale cu cele comunitareÎn cadrul adaptării continue la reglementă-rile UE

13. Rusia [57]

În 1990, a fost creată prima autoritate rusă de concurenţă - State Committee for Anti-monopoly Policy and the Support of New Economic StructuresLegea “On Competition and the Restriction of Monopolistic Activity on Goods Markets” a fost adoptată în 1991O lege “On the Limitation of MonopolisticActivity in the Union of Soviet Socialist Re-public (USSR)” a fost adoptată în iulie 10, 1991Prin efortul autorităţii de concurenţă, în 1995 a fost adoptată Legea cu privire la monopolurile naturale

În martie 1994 a fost adoptat Decretul No. 191 “On the State Programme of De-mo-nopolisation of the Economy and Develop-ment of Competition on the Markets of the Russian Federation”

În June 1999, a fost adoptată Federal Law of the Russian Federation No. 117-FZ “On the Protection of Competition on the Market for Financial Services,”

Noua Russian Federal Law on the Protecti-on of Competition (Legea Concurenţei) a in-trat în vigoare în octombrie 2006, înlocuind cele două legi din 1991 şi 1999

This marked a turning point from the hitherto centrally planned oriented economic norms

Ambele legi conţineau sancţiuni relativ blân-de pentru multe încălcări, fi ind preferate or-dinele de interdicţie Această lege a introdus conceptul de mono-pol natural

Autorităţii de concurenţă i-a fost atribuită în-sărcinarea de a elabora planuri extinse de demonopolizare, direcţionate către elimi-narea barierelor structurale, crearea infras-tructurii şi facilitarea intrării pe pieţele înalt concentrate.În parte, Legea a fost un răspuns la mani-pulările fi nanciare şi la comportamentul anti-concurenţial al băncilor şi instituţiilor fi nanci-are în timpul crizeiNoua lege a asigurat un control mai efi cient al concurenţei de către autoritatea rusă re-spectivă

36

CO

NC

UR

ENŢA

14. Africa de Sud

Prima încercare s-a făcut în 1949, când a fost adoptat Undue Restraint of Trade Act No.59Act No. 59 a fost abrogat de către Regulation of Monopolistic Conditions Act, 1955 (Act No. 24 of 1955) afl at în administrarea Board of Trade and IndustriesLegea No. 59 a fost abrogată de Maintenance and Promotion of Competition Act 1979 (Act No. 96 of 1979) afl at în administrarea Competition BoardLegea concurenţei (Act No, 89 of 1998) a fost adoptată de parlament în 1998 şi este actual-mente în vigoare

Această lege a fost apreciată ca extrem de slabă [58]

Cele două decade de existenţă ale aces-tei legi au fost caracterizate prin creşte-rea concentrării puterii economice şi prin înmulţirea abuzurilor [59]

Datorită unei aplicări energice, actuala lege şi-a dovedit efi cienţa

15. Thailanda

Prima Lege a concurenţei a fost Price Control and Anti-monopoly Act B.E. 2522 AD din 1979

Price Control and Anti-monopoly Act a fost în-locit mai târziu cu două legi: Trade Competiti-on Act (TCA) B.E. 2542 AD 1999 şi Goods and Services Price Control Act B.E. 2542 AD 1999

Ca răspuns la protestele publice cu privi-re la marea răspândire a comportamen-tului anticoncurenţial în rândul agenţilor economiciPromovrea culturii concureţei a lăsat mult de dorit. Nu se aplică în mod corespunză-tor din lipsă de voinţă politică

16. Uruguay

În iunie 2000 a fost adoptată prima Lege a con-curenţei - Law 17.243

Act 17.296 din februarie 16, 2001 a completat le-gea precedentă şi a stabilit sistemul de penalizăriCele două legi au fost abrogate cu Legea No. 18,159, “Law of Promotion and Defence of Competition”, în iulie 10, 2007

Conţinea trei articole (de la 13 la 15) care expuneau pentru prima dată regle-mentările naţionale de bază în materie de antitrust [60]

Legea actuală înlocuind legile precedente care nu au fost aplicate efectiv [61]

17. Venezuela

Prima Lege a concurenţei adoptată în 1992 a fost Law to Promote and Protect the Exercise of Free Competition, G.O Nº 34.880Au mai fost implementate şi alte reglementări cum sunt Rule Nº 1 to Promote and Protect the Exercise of Free Competition (1993) şi Rule Nº 2 to Promote and Protect the Exercise of Free Competition (1996)

Legea a fost o completarea a mai multor prevederi concurenţiale din constituţie

Superintendent for the Promotion and Pro-tection of the Free Competition (Pro-Com-petencia) este instituţia care administrează legea concurenţei - aceasta are autonomie funcţională dar depinde administrativ de Production and Commerce Ministry

(va urma)

37

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Un scurt compendium cu privire la politica de concurenţă a Uniunii Europene

pentru următorii ani

Ştefan P. Neagoe, consilier de concurenţă

Gheorghe Rădulescu, director

Consiliul Concurenţei, România

Notă: bibliografi a utilizată se regăseşte la fi nele versiunii în limba engleză.

A. Revendicarea prezentului studiu

1. Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene este un adevărat text constituţional, inclusiv sub aspectul conciziei exprimării şi al maximei genera-lizări. Astfel încât, ca orice Constituţie, este supus unui permanent proces de clarificare şi completare pe mai multe căi, ca de ex.:

- aplicarea nuanţată, de la caz la caz, a prevederilor Tratatului, de către instituţiile Uniunii Europene, inclusiv de către Comisia Europeană şi inclusiv în cazul Deciziilor în materie de concurenţă;

- clarificările şi completările Tratatului unional emise de către Curtea Europeană de Justiţie în cuprinsul Hotărârilor acesteia inclusiv în materie de concurenţă (îndeosebi Hotărârile de îndrumare cu caracter obligatoriu pen-tru instanţele naţionale - aşa-numitele „reference for a preliminary ruling”);

- emiterea, în baza Tratatului, de reglementări cu caracter de lege (Regulamente, etc.) inclusiv în domeniul protecţiei concurenţei economice.

2. Desigur că toată această intensă şi vitală activitate produce importan-te efecte atât la nivel european cât şi la nivel naţional, pentru fiecare Stat Membru în parte.

Neagoe P. Ştefan, consilier de concurenţă

38

CO

NC

UR

ENŢA

3. Împreună cu celelalte căi active de acţiune, o deosebită importanţă o are aplicarea efectivă, punctuală şi nuanţată a prevederilor Tratatului de către Comisia Europeană în domeniul nostru de interes.

În acest context, şi având în vedere învăţămintele extrase din istoricul de peste o jumătate de secol al Uniunii Europene, considerăm ca fiind evident faptul că fiecare echipă de conducere a entităţii de concurenţă din cadrul Comisiei Europene şi-a pus o amprentă personală, specifică, atât asupra căilor şi modali-tăţilor de aplicare a respectivelor prevederi din Tratat, cât şi asupra eficienţei generale a aplicării precum şi a rezultatelor efective obţinute punctual.

4. Având în vedere că începutul lui 2010 a marcat o schimbare de echipă în condiţiile extrem de agravante ale crizei economice, autorii prezentei cerce-tări vor încerca în cele ce urmează, desigur, în mod sumar şi preliminar, să puncteze unele posibile orientări pragmatice pentru viitorul apropiat al politicii de concurenţă în Uniunea Europeană.

B. Introducere

5. În 25 februarie 2009, la o conferinţă de la Brussels a European Economic Advisory Group, Comisarul European de la acea vreme pentru Afaceri Economice şi Monetare, Joaquín Almunia (numit în 2004), făcea o serie de declaraţii extrem de relevante – mai ales în contextul crizei economice – din care cităm cele ce urmează [1]:

a. Este, desigur, cea mai mare criză financiară din 1929 până în prezent. Este, de asemenea, extrem de complexă. Originile acesteia se regăsesc atât în ne-reuşitele macroeconomice - cu referire la reducerea finanţărilor şi la acumularea unor mari dezechilibre globale - cât şi în gravele deficienţe din sectorul financiar, incluzându-se eşecul sistematic de reglementare şi de supraveghere în privinţa identificării şi managementului riscurilor pe pieţele financiare internaţionale.

Se va desfăşura o îndelungată dezbatere cu privire la clarificarea aspec-telor care au mers prost, iar eforturile noastre în următorii ani se vor îndrepta către remedierea erorilor. Deocamdată, dezideratul principal este de a stăvili criza şi de a implementa politicile necesare pentru refacere.

b. Amorsa crizei a venit dinspre sistemul financiar şi recesiunea s-a transmis rapid la economia reală prin canalele financiare; criza a ajuns acum la punctul în care se produce şi fenomenul de reflux, în sensul că economia reală avariază băncile.

c. Dincolo de modelele adoptate de către fiecare Stat Membru, este deo-sebit de important ca toate programele respective să se revendice de la un set de principii comune.

6. În 5 iunie 2009, la o conferinţă de la Varşovia [2], acelaşi Comisar European declara cele ce urmează:

39

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

a. În ceea ce priveşte politica fiscală.Criza a provocat creşterea deficitelor şi a datoriilor bugetare în întreaga

Uniune Europeană. Toate Statele Membre trebuie să pregătească strategii con-crete pentru consolidarea bugetului în viziunea revenirii creşterii economice, pentru a se putea menţine o finanţare publică durabilă pe termen lung.

În acest sens, Pactul de Stabilitate şi Dezvoltare Economică (Stability and Growth Pact) [16] oferă îndrumări clare pentru a ajuta Statele Membre să găsească echilibrul necesar pentru stimularea sporirii numărului locurilor de muncă şi a creşterii economice pe termen scurt, în condiţiile menţinerii unor politici fiscale sănătoase şi durabile pe termen mediu şi lung.

Pactul respectiv este, de asemenea, destinat să îndrume Statele Membre către consolidarea fiscală în următorii ani.

b. În privinţa reformelor structurale.Măsurile de creştere a productivităţii constituie fundamentul atât pentru

redresare cât şi pentru promovarea integrării şi a convergenţei pe termen lung. Investiţiile în infrastructură sunt deosebit de importante pentru noile State Membre; de asemenea, eforturile susţinute îndreptate către formarea pieţei uni-ce, către flexibilizarea pieţelor produselor şi serviciilor, a pieţei muncii, pre-cum şi pentru eficientizarea administraţiei publice.

c. În general, este necesar ca UE să intensifice supravegherea ex-ante. Cea dintâi lecţie pe care am învăţat-o în timp de criză a fost necesitatea moni-torizării mai stricte a vulnerabilităţilor şi riscurilor în sistemele noastre econo-mice şi financiare în scopul declanşării din timp a acţiunilor preventive.

7. În contextul celor de mai sus cităm, ca o aplicaţie la obiect, din decla-raţia din data de 27 ianuarie 2010 a Comisarului European Joaquin Almunia cu privire la România [3]:

„Doresc să felicit autorităţile şi poporul român pentru eforturile lor de limi-tare a deteriorării deficitului bugetar şi de conservare a stabilităţii macro-economi-ce în timpul acestei crize globale. Pachetul de asistenţă multilaterală, inclusiv îm-prumutul de 5 miliarde euro din partea Uniunii Europene, au sprijinit îmbunătăţirea condiţiilor şi perspectivelor economice din România prin reducerea tensiunilor fi-nanciare şi a presiunilor referitoare la finanţarea externă. Dar aceste îmbunătăţiri recente nu ar fi fost posibile fără măsurile adoptate, şi acceptate, de către societatea românească… În acest an relansarea economică este aşteptată atât în UE cât şi în România, dar eforturile nu trebuie oprite, în special în ce priveşte deficitul bugetar, pentru a asigura pe viitor o activitate economică puternică şi durabilă”.

8. În 26 iunie 2009, la Chatham House Conference, Comisarul European de la acea vreme pentru Concurenţă, dna. Neelie Kroes, afirma ceea ce a deve-nit o declaraţie de principiu a Comisiei Europene, şi anume, cităm [4]:

“Politica de concurenţă a devenit o parte a soluţiei, nu o problemă, şi aceasta aducând la tratative părţile implicate, stopând potenţiala cursă a subven-ţiilor şi flexibilizând-se atât cât a fost posibil fără a se încălca principiile de

40

CO

NC

UR

ENŢA

bază... Vor fi necesare atât realizarea unor compromisuri raţionale cât şi aplica-rea consecventă a politicii de concurenţă”.

9. Extrem de relevant pentru concluziile prezentei cercetări este faptul că, în timpul mandatului său de Comisar European pentru Afaceri Economice şi Monetare, Joaquin Almunia a fost privit ca fiind “paznicul Pactului de Stabilitate şi Dezvoltare”, pact pe care ţările mari începuseră să-l neglijeze chiar înainte de criza creditării şi de explozia deficitului public. Odată cu declararea crizei, el a fost perceput ca un sprijinitor calm, serios şi tenace al extinderii ajutorului pentru ţările aflate în dificultate, dar avertizând, în acelaşi timp, Statele Membre UE cu privire la posibilele consecinţe ale unor acţiuni pripite [5].

C. Noua echipă a Comisiei Europene în domeniul protecţiei concurenţei economice

10. La 27 noiembrie 2009, José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene, l-a nominalizat pe spaniolul Joaquin Almunia Amann pentru postul de Comisar European pentru Concurenţă, în locul lui Neelie Kroes care ocupa-se respectiva poziţie din anul 2004.

La 9 februarie 2010 noua echipă de Comisari Europeni a fost aprobată de Parlamentul European - aceştia urmând a funcţiona de la 10 februarie 2010 până la 31 octombrie 2014.

11. Pentru următorii cinci ani, aplicarea reglementărilor antitrust în Uniunea Europeană va fi deci condusă de către Joaquín Almunia, fostul Comisar European pentru Afaceri Economice şi Monetare, un oficial având la bază o îndelungată fomare politică în Spania unde a ocupat mai multe înalte poziţii printre care şi pe aceea de şef de partid (Anexa ). Almunia a avut o ca-rieră îndelungată ca politician, academician şi parlamentar.

În prezentarea făcută lui Almunia în noua sa calitate, în diverse ocazii, Preşedintele José Manuel Barroso a evidenţiat, printre altele, fermitatea şi curajul cu care Almunia a abordat diverse aspecte extrem de dificile în raporturile cu gu-vernele Statelor Membre. Îl cităm pe Preşedintele Barroso: “Almunia a fost unul din cei mai competenţi Comisari din ultimii cinci ani” şi, cu privire la numirea acestuia ca Vicepreşedinte al CE, „Însărcinarea lui cu această responsabilitate este un beneficiu pentru noi... Şi este o recunoaştere a excelentei sale activităţi.” [10]

În general, Almunia a fost şi este privit ca fiind un aliat al lui Barroso, preferat întotdeauna pentru numirea în unele din cele mai importante poziţii ale Comisiei Europene.

12. Recenta nominalizare a lui Almunia a fost, în general, bine primită.Astfel, Charles Grant, director al Centre for European Reform-London,

îl descrie ca fiind “o personalitate extrem de inteligentă” care “înţelege nece-

41

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

sităţile consumatorilor... Înţelege, de asemenea, politica de concurenţă şi nece-sitatea pieţei libere”.

Mari firme de consultanţă în materie s-au exprimat după cum urmează:- Cleary Gottlieb: “Almunia… este considerat un reglementator înţelept,

prudent, muncitor şi cu capacitate de anticipaţie... Este un partizan al economi-ei de piaţă şi se pare că, în trecut, nu s-a opus niciuneia din deciziile propuse Comisiei de către fostul comisar Neelie Kroes” [11].

- Dechert: “În calitate de Comisar pentru Afaceri Monetare, Almunia şi-a câştigat respectul tuturor supraveghind finanţele publice şi politicile bugetare ale Statelor Membre în timpul crizei financiare globale... Pregătirea academică, aptitudinile analitice, precum şi experienţa sa economică, par a fi o combinaţie armonioasă pentru călăuzirea rezonabilă şi diplomatică a departamentului de concurenţă... Almunia cunoaşte Comisia Europeană din interior” [12].

- McDermott Will & Emery: „Preşedintele Barroso a evidenţiat fermita-tea şi curajul cu care Almunia a abordat diverse probleme de mare dificultate faţă de guvernele Statelor Membre...” [13].

- Jones Day: „Oficiali ai CE care au lucrat îndeaproape cu Almunia declară că acesta este o personalitate analitică şi competentă, care intră în detaliile dosa-relor pe care le examinează şi evaluează întotdeauna argumentele pro şi contra înainte de a lua o decizie importantă... şi sunt convinşi că, datorită solidei sale formaţii economice şi juridice, va avea capacitatea de a se familiariza rapid cu portofoliul existent al concurenţei precum şi de a câştiga încrederea departamen-telor pe care le coordonează ” [14].

- Morgan Lewis: ”Almunia… a dobândit atât aprecieri unanime pentru tratarea crizei economice cât şi o reputaţie solidă în ceea ce priveşte indepen-denţa şi prudenţa fiscală...” [15].

13. Cine este, de fapt, acest economist deosebit de titrat şi de experimen-tat (cu studii la Deusto, Sorbona şi Harvard - juridic, economic şi administra-ţie), intrat de multă vreme în politica naţională şi europeană, cum a fost posi-bilă întrunirea unui evident consens cu privire la noile lui numiri pentru două funcţii cheie din CE (ambele axate pe protecţia concurenţei economice - un domeniu care pare să îi fi fost străin până la nominalizare) şi, mai ales, la ce ne putem aştepta de la mandatul său în domeniul nostru de interes? Prezentul studiu încearcă să delimiteze unele clarificări mai ales în ceea ce priveşte ulti-ma din întrebările de mai sus.

14. O întrebare esenţială este dacă actuala numire a lui Almunia va conduce la accentuarea abordării economice a cazurilor de concurenţă.

El însuşi fiind de formaţie economist, Almunia a nominalizat pe un alt economist, Carlos Martinez-Mongay (fost director în cadrul DG Economic and Financial Affairsunde a lucrat, în special, cu Bulgaria, Grecia, Spania, Cipru şi Portugalia), pentru a-i fi Şef de Cabinet. Mai mult, noul Director General al DG Competition, olandezul Alexander Italianer (fost Şef Adjunct de Cabinet

42

CO

NC

UR

ENŢA

al Preşedintelui Barroso şi Secretar General Adjunct al Comisiei Europene), care l-a înlocuit pe Philip Lowe, este, de asemenea, economist de formaţie.

Mai trebuie subliniat şi faptul (mai puţin mediatizat) că subordonarea departamentelor Comisiei Europene care supraveghează ajutorul de stat în sec-toarele de transporturi şi energie a fost transferată de la respectivele Directorate Generale către Directoratul General pentru Concurenţă - DG Comp.

D. Politica de concurenţă în UE la schimbarea echipei

15. Într-o jumătate de secol de existenţă a UE politica de concurenţă s-a evidenţiat ca fiind un instrument puternic de aplicare a unui set comun de re-glementări esenţiale. Impactul şi semnificaţia reglementărilor unionale de con-curenţă s-au manifestat atât intern (contribuind la răspândirea culturii concu-renţei şi la evoluţia concertată a Statelor Membre) cât şi extern (UE exprimân-du-se în materie de concurenţă ca o singură voce la nivel global).

UE a ajuns a fi privită la nivel global ca fiind un avanpost în materie de antitrust, inclusiv pe direcţia abordării noilor provocări, ca de ex.:

- Aplicarea reglementărilor relative la ajutorul de stat şi menţinerea cu fermitate a protecţiei concurenţei economice pe parcursul crizei economice. Cea mai mare preocupare trebuie să se îndrepte către păstrarea intactă şi aplicarea integrală a principiilor de concurenţă, avându-se în vedere că actualele regle-mentări, în continuă examinare dinamică la nivelul CE, sunt perfect utilate pen-tru a acţiona în contextul crizelor (inclusiv şi, mai ales, în domeniul ajutorului de stat). Trebuie evitat “a se azvârli copilul odată cu apa din albie” [18].

- Continuarea politicii de aprofundare economică în materie precum şi concentrarea pe pieţe şi pe promovarea intereselor consumatorilor (aşa numitul „consumer surplus standard”), cu scopul declarat de a se proteja concurenţa şi nu concurenţii.

- Accentuarea importanţei analizelor de eficienţă pentru aprobarea sau blocarea concentrărilor economice, cu clarificarea ierarhizării punctuale a ana-lizelor de eficienţă dinamică (cum sunt inovarea şi reducerea costurilor fixe).

- Abordarea nuanţată a definirii pieţelor relevante. Deocamdată, defini-rea pieţei relevante în politica de concurenţă se bazează, în mare parte, pe substituibilitatea produselor (serviciilor) din punct de vedere al cererii (al uti-lizatorilor), faţă de abordarea tradiţională a pieţei de către mediul de afaceri unde se accentuează punctul de vedere al ofertei (al concurenţilor).

- Protejarea consumatorilor mai curând prin concurenţă eficientă decât prin intervenţii reglementative directe, precum şi crearea unei interfeţe eficien-te de coordonare cu autorităţile de protecţie a consumatorilor.

16. Almunia a înlocuit-o pe Comisarul olandez Neelie Kroes, care era în funcţie din 2004 (şi care, în actuala legislatură a fost desemnată în funcţia de Comisar pentru Agenda Digitală - de fapt, portofoliul telecomunicaţiilor).

43

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Atunci când a fost numită Comisar pentru Concurenţă, dna. Kroes a avut de înfruntat multe critici cu privire la experienţa sa limitată la Brussels precum şi în legătură cu unele posibile conflicte de interese dar, până la urmă, a fost caracterizată ca o personalitate puternică şi care a aplicat cu stricteţe legea, mai ales prin impunerea de amenzi substanţiale pentru unele mari companii cum sunt Intel Corporation şi Microsoft.

În timpul mandatului Kroes, CE a sancţionat cartelurile investigate cu amenzi de aproape 10 miliarde € (în comparaţie cu amenzile de 3,8 miliarde € pe carteluri aplicate de către predecesorul Mario Monti între 1999 şi 2004). Astfel, in 2008 a fost aplicată cea mai mare amendă pe cartel înregistrată vre-odată pentru o singură companie, şi anume 896 milioane € pentru Saint Gobain.

Au fost aplicate amenzi nominale record şi pentru abuz de poziţie domi-nantă, ca de ex. amendarea Microsoft cu 899 milioane € precum şi aceea rela-tiv recentă a Intel cu 1,06 miliarde €.

De asemenea, au fost blocate două concentrări importante, şi anume pre-luarea de către Ryanair a companiei aeriene irlandeze Aer Lingus şi achiziţia de către companiile energetice Energias de Portugal şi ENI a companiei Gás de Portugal (operatorul portughez dominant în domeniul gazelor naturale). Mai tre-buie adăugat că la nivelul CE este încă în derulare o investigaţie extrem de con-troversată cu privire la achiziţia de către Oracle a Sun Microsystems (în condiţi-ile în care U.S. Department of Justice a aprobat deja tranzacţia respectivă).

Trebuie, totuşi, amintit că unii membri ai Parlamentului European au evidenţiat opinii potrivit cărora nivelurile înalte de amenzi nu sunt adecvate pentru mediul economic actual, deoarece acestea pun în pericol viabilitatea companiilor şi pot avea consecinţe negative asupra creşterii economice şi a numărului de locuri de muncă [14].

În orice caz, având în vedere şi faptul că dna. Kroes a fost privită ca un Comisar care a întărit poziţia DG Competition până la a ajunge una din cele mai puternice autorităţi de concurenţă din lume, va fi cu atât mai interesant de a urmări viitoarele evoluţii în domeniu.

17. Avându-se în vedere abordările critice, precum şi considerând ante-cedentele politice şi sindicale ale noului Comisar, unii comentatori consideră că Almunia ar putea fi mai sensibil decât predecesoarea sa la aspectele sociale în formularea şi aplicarea deciziilor relative la carteluri şi la abuzurile de pozi-ţie dominantă.

Mai notăm aici şi faptul că Almunia moşteneşte un mare portofoliu de aju-toare de stat vizând garanţii de stat şi măsuri de recapitalizare în sectorul financi-ar-bancar al UE [19]. În noiembrie 2009, Kroes declara că “elementul de ajutor de stat ca suport al afacerilor în timpul crizei este de cel puţin 220 miliarde €, iar totalul angajamentelor guvernamentale se ridică la cca. o mie de miliarde €”.

18. Alexander Italianer, noul Director General al DG Competition, a fă-cut relativ recent o analiză cuprinzătoare a stării politicii de concurenţă la ni-

44

CO

NC

UR

ENŢA

velul Uniunii Europene la momentul schimbării de echipă [20], din care prelu-ăm idei şi citate consistente în cele ce urmează.

18.1. Politica de concurenţă şi, mai ales, controlul ajutorului de stat, s-a evidenţiat ca un instrument principal pentru stabilizarea pieţelor după izbucni-rea crizei. Principala preocupare a fost menţinerea integrităţii pieţei interne.

Pentru a se depăşi dificultăţile apărute în economie datorită crizei credi-tării, a fost implementat un aşa-numit cadru temporar care a permis Statelor Membre să acorde împrumuturi subvenţionate, garanţii de credite şi mici sume de ajutor de stat propriu-zis pentru actori din economia reală.

Au fost şi sunt discutate în continuare restructurări ale planurilor institu-ţiilor financiare care au primit sprijin sub diverse forme, scopul urmărit fiind minimizarea denaturărilor concurenţei care ar putea rezulta din acordarea de ajutor pe scară largă precum şi asigurarea viabilităţii instituţiilor respective pe termen lung după încetarea ajutorului.

La declanşarea crizei, CE a fost presată în direcţia abandonării reglemen-tărilor referitoare la ajutorul de stat, după modelul adoptat de către Franklin Roosevelt în perioada numită New Deal, dar s-a recunoscut repede că, pentru a se evita dezintegrarea pieţei interne, era necesară tocmai întărirea aplicării aces-tora. Cancelarul german Angela Merkel, de ex., declara la 18 ianuarie 2010 [21]: “încercaţi să vă imaginaţi nivelul de protecţionism la care s-ar fi ajuns în Europa dacă n-ar fi fost Brusels-ul şi DG Competition. Ştiu că ne supărăm uneori pe DG Competition, chiar şi eu am trecut prin asta. Dar, mai presus de orice, CE a asi-gurat funcţionarea comerţului liber şi a pieţei interne la un nivel exemplar”.

18.2. „Din, păcate”, spune Alexander Italianer, “încă nu am reuşit acest lucru. După ce a contribuit la stabilizarea condiţiilor de piaţă, politica de con-curenţă şi, mai ales, reglementările privind ajutorul de stat vor trebui să joace un rol esenţial în direcţia ieşirii din criză. Pe măsură ce economia se reface şi stabilitatea financiară se reinstaurează progresiv, devine de o importanţă fun-damentală eliminarea graduală sincronizată a măsurilor de sprijin. Semnele de revenire fiind încă fragile, procesul nu va fi uşor, dar este cert că atunci când criza se va apropia de final vor trebui eliminate măsurile excepţionale adopta-te în timpul crizei (măsuri care, dealtfel, au fost fundamentate pe prevederi legale existente pentru situaţii excepţionale)”.

18.3. Relaţia dintre concurenţa eficientă şi creşterea economică este de-osebit de importantă atât în vremuri de recesiune economică cât şi atunci când se evaluează strategia de refacere.

18.4. Concurenţa durabilă direcţionează companiile către inovare şi către eficienţă. Dar aplicarea politicii de concurenţă este eficientă numai dacă instru-mentele respective sunt modernizate în permanenţă şi menţinute la nivelul evo-luţiilor de pe piaţa reală.

Un exemplu în acest sens îl oferă două din cele mai importante instru-mente de aplicare a reglementărilor de concurenţă, şi anume Regulamentul privind exceptarea în bloc a înţelegerilor verticale şi Instrucţiunile privind în-ţelegerile orizontale, ambele fiind la ora actuala în diverse faze de evaluare.

45

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

În ceea ce priveşte înţelegerile verticale, modificările rezultate în urma revizuirii se referă la două evoluţii majore, i.e. posibilele consecinţe ale puterii de piaţă a cumpărătorilor şi creşterea volumului vânzărilor on-line (pe Internet). Revizuirea instrucţiunilor privind înţelegerile pe orizontală nu va modifica principalele prevederi existente de cca. 10 ani; ceea ce se intenţionează este adaptarea la evoluţiile pieţei precum şi clarificarea unor aspecte cum sunt cer-cetarea-dezvoltarea, producţia în comun, cumpărarea sau vânzarea în comun, standardizarea, schimburile de informaţii, etc.

18.5. Politica de concurenţă are un rol important în alocarea eficientă şi utilizarea efectivă a resurselor din ce în ce mai reduse; cel mai bun exemplu este efectul stimulator asupra investiţiilor în infrastructura energetică. Aplicarea reglementărilor de concurenţă relativ la marile companii dominante în dome-niul electricităţii a contribuit la iniţierea unor investiţii de către firme nou-apă-rute în infrastructura respectivă.

18.6. A fost din ce în ce mai mult evidenţiat (inclusiv de către Curtea Europeană de Justiţie) dreptul companiilor şi al consumatorilor de a obţine compensaţii pentru pagubele cauzate de încălcările reglementărilor de concu-renţă ca parte esenţială a eficientizării reglementărilor respective.

18.7. Reţeaua Europeană de Concurenţă (European Competition Network) s-a situat tot mai mult în avangarda evoluţiilor administrative în ma-terie. ECN este o reţea de armonizare a autorităţilor de concurenţă din Statele Membre în vederea aplicării cât mai convergente a principiilor de concurenţă - un exemplu în acest sens fiind adoptarea instrucţiunilor de clemenţă. Ca dez-voltări de viitor ale convergenţei se prefigurează aspecte procedurale, politica de sancţiuni, analiza comportamentului unilateral, etc. Ar putea fi luată în con-sideraţie şi abordarea concertată a concentrărilor economice, precum şi conver-genţa căilor de cooperare cu instanţele judiciare.

18.8. La nivel global, Reţeaua Internaţională de Concurenţă (International Competition Network) s-a dovedit, de asemenea, a fi un succes, contribuind la consolidarea coperării cu autorităţile de concurenţă din lumea întreagă (a se vedea, de ex., relaţiile bilaterale cu Department of Justice şi Federal Trade Commission din SUA).

18.9. DG Competition a emis recent conceptul unui document referitor la cele mai bune practici privind procedurile antitrust, o parte din acesta fiind de imediată aplicare. De asemenea, Economistul Şef al DG Comp e emis un concept de bune practici privind prezentarea dovezilor de natură economică. Ca o completare, Consilierii-audiatori (Hearing Officers) au întocmit pentru prima dată un îndrumar cuprinzând clarificarea rolului acestora. Cele trei do-cumente au fost deja publicate în vederea consultării publice.

18.10. Actualele instrucţiuni (revizuite) cu privire la amenzi sunt în vi-goare de circa trei ani şi, până în prezent, nu există pronunţări ale Curţii Europene de Justiţie privind decizii ale CE în care au fost aplicate respectivele instrucţiuni (nu există încă o validare în justiţie). Dar, trebuie subliniat că ace-le 10% din cifra de afaceri anuală au fost rareori aplicate conform instrucţiuni-

46

CO

NC

UR

ENŢA

lor revizuite, şi se acordă o atenţie deosebită valorii totale a bunurilor (servici-ilor) implicate direct în încălcarea respectivă, astfel încât sancţiunea să reflec-te importanţa economică reală a acesteia. Durata efectivă a încălcării este, de asemenea, o circumstanţă de mare importanţă.

În acest context, orice solicitare de a se micşora amenzile, cu referire la criză, este cel puţin dubioasă; comportamentul anticoncurenţial în timp de criză produce consecinţe mult mai grave decât în vremuri normale şi nu există nici o motivaţie pentru relaxarea reglementărilor. Mai mult, amenzile actuale se referă la comportamentul din trecut şi la posibilele beneficii ilegale obţinute în acel timp (de obicei înaintea crizei). Desigur că, atunci când este vorba des-pre companii care au actualmente dificultăţi majore, şi acest aspect este luat în consideraţie.

E. Abordarea politicii de concurenţă a UE de către noul Comisar - autodefinire preliminară

19. Deoarece reuniunile săptămânale ale Comisiei Europene nu sunt pu-blice iar discuţiile care au loc sunt confidenţiale [6], înregistrările votului în diverse probleme nu sunt accesibile, dar unele surse atestă faptul că, până la numirea în funcţia de Comisar pentru Concurenţă, Almunia a sprijinit în-totdeauna - sau, cel puţin, nu s-a opus la - principalele decizii pe concurenţă adoptate în timpul mandatului lui Neelie Kroes, cu câteva posibile excepţii în ceea ce priveşte ajutorul de stat, domeniu în care s-ar fi pronunţat într-un sens mai permisiv.

În octombrie 2004, Comitetul pentru Afaceri Economice şi Monetare a ţinut o audiere publică a lui Joaquin Almunia, care a prezentat răspunsuri la un chestionar scris. Printre altele, acesta şi-a afirmat sprijinul pentru o Europă unită, social avansată şi competitivă din punct de vedere economic. El con-sidera, de asemenea, că problemele economice ale UE se datorează ratei scă-zute de creştere economică, capacităţii reduse de reacţie la şocuri economice şi lipsei implementării unor măsuri structurale suficiente pentru a se aborda pro-blema productivităţii scăzute şi crearea unor noi locuri de muncă.

Unele din discursurile lui Joaquin Almunia în calitate de Comisar European pentru Afaceri Economice şi Monetare ne dezvăluie câteva din opi-niile sale cu privire la politica de concurenţă. Astfel:

- aplicarea viguroasă a reglementărilor de concurenţă, liberalizarea reţe-lelor şi răspândirea Internetului au contribuit la creşterea productivităţii [7];

- UE trebuie să susţină reglementările de concurenţă care sprijină piaţa unică şi acţionează contra barierelor comerciale [8];

- în ceea ce priveşte reţelele, concurenţa reală a fost împiedicată de către întreprinderile dominante [9].

În aceeaşi calitate oficială a sprijinit liberalizarea în domeniile serviciilor poştale, energiei şi telecomunicaţiilor.

47

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

20. Mai evidenţiem aici că, în decembrie 2009, analizând lecţiile crizei financiare pentru un editorial din Wall Street Journal, Almunia declara urmă-toarele:

„...s-a prăbuşit ceea ce mai rămăsese din moştenirea ideologică a lui Reagan şi Thatcher - adică aversiunea faţă de orice tentative de a corecta efec-tele indezirabile ale abordărilor de tipul “laissez-faire, laissez-aller”. Faza în care intrăm se va caracteriza prin o implicare mai activă a sectorului pu-blic în economie” [17].

21. Vom prelua în continuare citate şi idei din două declaraţii de intenţii ale lui Almunia, una din 15 februarie 2010 la prima conferinţă anuală a revistei Concurrences [24] şi a doua din 9 martie 2010 la International Forum on EU Competition Law de la Brussels [22] cu privire la viitorul politicii de concu-renţă din UE.

21.1. „Viziunea mea despre politica de concurenţă în Europa este pro-fund ancorată în viziunea mea politică a unei Europe unite, de pace şi stabili-tate, de libertate şi democraţie, beneficiind de o economie de piaţă eficientă şi echitabilă.

Prima mea prioritate în calitate de Comisar pentru concurenţă ră-mâne aceeaşi ca şi sub mandatul meu precedent de Comisar pentru aface-rile economice şi monetare: traversarea cât mai rapidă a crizei financiare şi economice şi realizarea dezideratului ca Europa, cetăţenii săi şi întreprinderile sale să iasă din criză mai bine direcţionaţi către implementarea unei creşteri echilibrate pe termen lung, care să favorizeze competitivitatea şi crearea de locuri de muncă” [24].

21.2. Protecţia concurenţei este un instrument care ne poate ajuta să de-păşim criza. Pe timpul crizei a contribuit la minimalizarea denaturărilor iniţia-te de intervenţiile guvernamentale pe piaţă şi la protejarea pieţei interne, pre-cum şi la prevenirea acţiunilor protecţioniste la nivel naţional. În continuare, politica de concurenţă şi, mai ales ajutorul de stat, sunt esenţiale pentru a se realiza ieşirea din faza intensivă a ajutorului de stat şi revenirea la func-ţionarea normală a pieţei. Şi, mai mult, protecţia concurenţei economice este un aspect fundamental al strategiei CE - EU 2020 - pentru iniţierea unei noi perioade de creştere economică în Europa [23], strategie care vizează patru direcţii esenţiale, şi anume: inovarea, competitivitatea, protecţia mediului şi coeziunea socială.

Politica de concurenţă poate contribui în mod esenţial la realizarea fie-căruia din aceste obiective, astfel:

- Concurenţa eficientă conduce agenţii economici către inovare, către adaptarea strategiilor de afaceri la cerinţele consumatorilor şi înspre implemen-tarea investiţiilor pe termen lung.

- Concurenţa bazată pe valoare (competition on merits) deschide compa-niilor accesul la instrumentele care le pot implementa reuşita în afaceri prin creşterea competitivităţii.

48

CO

NC

UR

ENŢA

- Concurenţa şi reglementările de concurenţă contribuie la alocarea şi la utilizarea eficientă a resurselor din ce în ce mai limitate - e.g. resursele energe-tice - sprijinind astfel protecţia mediului şi încurajând investiţiile pe termen lung în domeniu.

- Ca beneficii sociale ale concurenţei eficiente putem nota: - sprijinirea dezvoltării pe termen lung a agenţilor economici - inclusiv - IMM;- eliminarea profiturilor aşa-zise “de monopol”;- alocarea către consumatori a unor beneficii directe cum sunt preţurile

mici, posibilitatea selecţiilor multiple şi calitatea sporită a bunurilor şi serviciilor. 21.3. Activitatea viitoare a CE în domeniul concurenţei trebuie funda-

mentată atât pe aprofundarea analizelor economice şi juridice cât şi pe imple-mentarea unor proceduri imparţiale şi transparente.

21.4. Se intenţionează abordarea modernă a aplicării reglementărilor an-titrust, având drept scop mai curând împiedicarea prejudicierii consumatorilor decât protecţia concurenţilor. Această abordare implică:

- menţinerea luptei anticartel ca o prioritate importantă; aceste practici sunt extrem de nocive pentru consumatori (clienţi industriali sau consumatori finali) şi împiedică apariţia unor firme noi şi inovative pe pieţe mature;

- în ceea ce priveşte abuzurile de poziţie dominantă şi concentrările eco-nomice, o abordare modernă înseamnă fundamentarea investigaţiilor pe anali-ze economice complexe şi pe cunoaşterea calitativă a realităţilor de pe piaţă, precum şi pe o bună înţelegere a intereselor consumatorilor;

- găsirea şi implementarea unor remedii reale, eficiente şi durabile - mai ales în domeniul concentrărilor economice.

21.5. „Voi acţiona în direcţia instituirii unei adevărate “culturi a concu-renţei” în cadrul întreprinderilor europene... Este necesar ca întreprinderile să-şi asume responsabilitatea comportamentului şi să ia toate măsurile necesare pentru a evita adoptarea unor comportamente ilegale... EC trebuie să facă efor-turi... pentru a îmbunătăţi comunicarea şi a deveni mai convingătoare în ceea ce priveşte avantajele concurenţei” [24].

21.6. Nu se poate spera la o creştere sustenabilă în Europa fără existenţa unei concurenţe reale pe piaţa internă, ceea ce se poate realiza prin aplicarea fermă şi imparţială a politicii de concurenţă, în cadrul existenţei unui cadru legislativ raţional şi cu difuzarea intensivă a culturii concurenţei (competition advocacy).

22. Pentru a sublinia cele de mai sus, vom mai cita în cele ce urmează din răspunsurile scrise ale lui Almunia la audierea în Parlamentul European din 22.12.2009 (cu privire intenţiile sale după numirea în calitate de Comisar pen-tru concurenţă) [26], şi anume:

22.1. Prioritatea fundamentală va fi utilizarea tuturor instrumentelor po-liticii de concurenţă pentru ca pieţele să asigure mai multe beneficii pentru consumatori şi agenţi economici, precum şi pentru întreaga societate. Puterile alocate CE trebuie utilizate pentru a proteja şi a stimula concurenţa pe piaţa internă în vederea promovării bunăstării consumatorilor din UE, pentru spori-

49

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

rea competitivităţii companiilor europene şi pentru a contribui la creşterea eco-nomică durabilă (inclusiv crearea de noi locuri de muncă).

Se va acţiona împotriva companiilor comerciale sau a guvernelor Statelor Membre atunci când se vor evidenţia comportamente ilegale - carteluri, abu-zuri de poziţie dominantă, încercări ale guvernelor de a denatura concurenţa pe piaţa internă prin intermediul unor ajutoare de stat ilegale, sau în cazul unor măsuri cu privire la agenţi economici privaţi sau de stat cărora Statele Membre le acordă drepturi exclusive sau speciale.

Se vor interzice acele concentrări economice care ar putea împiedica în mod semnificativ concurenţa, prejudiciind interesele consumatorilor şi competitivitatea.

22.2. Politica de concurenţă trebuie să susţină ieşirea durabilă din criză prin menţinerea unui mediu concurenţial normal şi prin protejarea pieţei inter-ne. De asemenea, criza a evidenţiat necesitatea revizuirii cadrului procedural al Ajutorului de Stat.

Toate instrumentele politicii de concurenţă trebuie utilizate pentru a con-strui în UE o economie de piaţă socială durabilă.

Multe din prevederile fundamentale vor trebui revizuite în următorul mandat, politica de concurenţă fiind un motor principal al progresului în vizi-unea CE către UE 2020 [23]. Creşterea economică trebuie fundamentată pe cunoaştere, competenţă şi inovare - instrucţiunile privind ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare (R&D) fiind un exemplu în acest sens. Creşterea econo-mică trebuie să includă aspecte de mediu şi sociale - exemplul în acest sens fiind instrucţiunile privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului, pentru instruire şi pentru creşterea calităţii serviciilor de interes economic general. În final, creşterea trebuie fundamentată pe pieţe deschise şi concurenţiale - ceea ce necesită aplicarea reglementărilor de concurenţă inclusiv în domenii esenţi-ale cum sunt energia, tehnologia informatică şi transporturile.

22.3. În ceea ce priveşte managementul crizei financiare şi economice, CE a implementat în anii trecuţi un cadru transparent pentru aplicarea regle-mentărilor privind ajutorul de stat în sectorul bancar. În domeniul economiei reale, Temporary Framework for State Aid adoptat în decembrie 2008 [27], cu modificările şi completările ulterioare, acordă Statelor Membre flexibilitatea necesară pentru a canaliza fonduri substanţiale către cele mai afectate companii şi sectoare, protejându-se, în acelaşi timp, piaţa internă de apariţia unor dena-turări nedorite ale concurenţei. Toate aceste reglementări continuă să fie apli-cate cu consecvenţă, în paralel cu implementarea unei strategii cuprinzătoare vizând ieşirea din criză.

22.4. Este şi timpul de a se explora în adâncime aspectul daunelor şi al dezdăunării posibile în materie de antitrust, păstrându-se, totuşi, rezerva nece-sară faţă de excesivele judecăţi şi contestaţii în domeniu existente actualmente de ex. în SUA.

23. Mandatul oficial asumat de Almunia [25] face un scurt rezumat al celor de mai sus.

50

CO

NC

UR

ENŢA

F. Unele posibile concluzii preliminare

24. Desigur că, aşa după cum am susţinut mai sus, fiecare echipă de con-ducere a entităţii de concurenţă din cadrul Comisiei Europene şi-a pus o ampren-tă personală, specifică, atât asupra căilor şi modalităţilor de aplicare a respecti-velor prevederi din Tratat, cât şi asupra eficienţei generale a aplicării precum şi a rezultatelor efective obţinute punctual. Dar nu trebuie uitat că există şi alţi factori importanţi pentru fundamentarea căilor de acţiune ale noii CE, ca de ex.:

a. Comisarii UE acţionează într-un cadru legal şi instituţional bine defi-nit. Indiferent de concepţiile personale ale oricărui comisar, obligaţiile asuma-te prin Tratat impun CE să acţioneze în direcţia deschiderii pieţelor şi a aplică-rii politicii de concurenţă. Acest lucru implică şi susţinerea principiilor pieţei unice chiar în contradictoriu cu unele State Membre sau cu importante grupări economice de lobby.

b. Deşi orientarea generală a politicii economice nu se va modifica (se va susţine în continuare piaţa unică, comerţul liber şi o politică de concurenţă robustă), este posibil ca noua echipă de comisari europeni să nu se manifeste tot atât de entuziast ca vechea echipă în direcţia liberalizării pieţelor.

c. Politicile economice ale UE privite ca un întreg vor reflecta în mod inevitabil fundalul economic actual pe care se evidenţiază creşterea economică lentă şi rata înaltă a şomajului. Astfel încât este posibil ca atât guvernele Statelor Membre cât şi Parlamentul European să preseze CE către abordări mai puţin liberale şi mai curând sociale [28].

d. Guvernele Statelor Membre au o mare influenţă asupra politicilor şi reglementărilor adoptate în cadrul UE. La fiecare stadiu de reglementare şi/sau de aplicare CE trebuie să ţină seama de interesele şi de intenţiile Statelor Membre (mai ales a celor mari). Este, totuşi, de subliniat că politica de concu-renţă este singurul domeniu în care CE poate adopta iniţiative semnificative fără permisiunea guvernelor respective.

e. În contextul crizei economice multe companii europene se îndreaptă către faliment. Guvernele Statelor Membre confruntate cu creşterea şomajului şi cu concurenţa “neloială” a economiilor emergente (cum este China) sunt tentate să sprijine firmele mari aflate în dificultate. Există deci riscul de a pre-sa CE către o interpretarea mult mai flexibilă a reglementărilor referitoare la ajutorul de stat, abordare care, chiar dacă ar fi benefică pe termen scurt la nivel naţional sau regional, este posibil să prezinte aspect nocive pe termen lung pentru economia europeană. Menţinerea forţată în viaţă a companiilor muri-bunde nu poate decât să accentueze supra-capacităţile, reducând astfel profita-bilitatea şi speranţa unor investiţii viitoare; guvernele respective riscă produ-cerea unor întârzieri dramatice în ceea ce priveşte realocarea resurselor de la sectoarele neperformante către acelea dinamice şi înalt tehnologizate, împiede-când astfel creşterea productivităţii.

51

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

f. Criza a evidenţiat cu putere trei dintre slăbiciunile latente ale sistemu-lui economic comunitar, şi anume:

- fragilitatea sprijinului acordat de către Statele Membre faţă de unele principii fundamentale ale pieţei interne;

- labilitatea suportului politic şi social faţă de concurenţă şi liberalizarea pieţelor;

- inadecvarea sistemului financiar-bancar şi colapsul său în absenţa unor reforme majore.

25. În contextul trecut în revistă mai sus, autorii prezentului studiu con-sideră că, la această dată, unele din direcţiile probabile de preocupare priorita-ră şi de acţiune eficientă ale actualei echipe de coordonare şi conducere a de-partamentului de concurenţă din CE ar putea fi următoarele:

a. Continuitate, flexibilitate şi fermitate pentru a sprijini o economie de piaţă socială durabilă.

b. Continuarea aplicării politicii de concurenţă în sensul principiului că această politică nu este o parte a problemei ci o parte a soluţiei pentru ieşirea din criză, liniile directoare fiind flexibilitatea, atenuarea treptată a subvenţiilor (eliminarea graduală sincronizată a măsurilor de sprijin), realizarea unor com-promisuri raţionale în cadrul legal şi aplicarea consecventă a reglementărilor de concurenţă.

c. Păstrarea intactă şi aplicarea integrală a principiilor de concurenţă, avându-se în vedere continua examinare şi consolidare dinamică a actuale-lor reglementări.

d. Intensificarea supravegherii ex-ante (inclusiv prin intermediul inves-tigaţiilor sectoriale) în scopul depistării şi monitorizării vulnerabilităţilor şi riscurilor prezente şi viitoare în sistemele economice şi financiare, cu scopul creării posibilităţii de declanşare din timp a acţiunilor preventive - un foarte bun exemplu în care prevenţia este de departe preferabilă sancţionării.

e. Depistarea şi stoparea, cu instrumentele protecţiei concurenţei econo-mice, a căilor de reflux al crizei dinspre economia reală către instituţiile finan-ciar-bancare.

f. Sprijinirea în continuare, principială şi pragmatică, a ajutorului de stat pentru Statele Membre aflate în dificultate, dar cu sporirea gradului de aver-tizare împotriva unor acţiuni insuficient fundamentate şi în condiţiile în-ăspririi controlului în direcţia stopării unor acţiuni analizate ca fiind ine-ficiente sau chiar nocive; accentuarea supravegherii ajutoarelor de stat în sectoarele de transporturi şi energie.

g. Aprofundarea abordării economice a cazurilor de concurenţă, cu lua-rea în consideraţie şi a aspectelor sociale; fundamentarea investigaţiilor, înde-osebi în ceea ce priveşte abuzurile de poziţie dominantă şi concentrările eco-nomice, pe analize economice complexe, pe cunoaşterea calitativă a realităţilor de pe piaţă, precum şi pe o bună înţelegere a intereselor consumatorilor; accen-tuarea importanţei analizelor de eficienţă (în special dinamică) pentru aproba-

52

CO

NC

UR

ENŢA

rea sau blocarea concentrărilor economice; întărirea aplicării reglementărilor antitrust mai curând în direcţia împiedicării prejudicierii consumatorilor decât pentru protecţia concurenţilor de pe piaţă.

h. Întărirea aplicării reglementărilor antitrust, fără a se micşora amenzile pe motivaţii legate de criza economică, dar cu reflectarea corectă a importanţei economice reale a încălcării respective prin luarea în consideraţie, în primul rând, a valorii totale a bunurilor (serviciilor) direct implicate; durata încălcării va trebui, de asemenea, să fie luată mai mult în consideraţie; găsirea şi imple-mentarea unor remedii reale, eficiente şi durabile (mai ales în domeniul con-centrărilor economice dar şi în celelalte domenii antitrust); o echilibrare mai bună între nivelul amenzilor şi natura şi volumul remediilor impuse.

i. Menţinerea luptei anticartel ca o prioritate esenţială.j. Abordarea nuanţată a definirii pieţelor relevante (nu numai din punct

de vedere al cererii dar şi din punct de vedere al ofertei).k. Introducerea şi susţinerea conceptului de “bune practici” în domeniul

antitrustului.l. Întărirea eforturilor în direcţia răspândirii culturii concurenţei, deoare-

ce „publicul are dreptul de a cunoaşte atât avantajele unei pieţe pe deplin func-ţionale cât şi necesitatea subvenţionării anumitor activităţi”; „competition advocacz este vitală, deşi nu figurează ca atare în Tratat”.

m. În ceea ce priveşte aplicarea privată a reglementărilor de concurenţă pentru compensarea daunelor suferite de către persoane fizice şi/juridice în urma încălcării respectivelor reglementări, Almunia este deschis către exami-narea unui sistem de „reparaţii colective” în materie precum şi pentru introdu-cerea în viitor a unui sistem în afara justiţiei de soluţionare a unor cazuri par-ticulare, dar considerăm că acest aspect nu constituie o prioritate a mandatului său, fiind lăsat încă la latitudinea justiţiei naţionale din Statele Membre.

53

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Analiza bilaterală a ajutorului de statpentru eliminarea disparităţilor regionale –

din perspectiva furnizorului şi a beneficiarului

Alexe Şt. Gavrilă, vicepreşedinte

Ciprian Pilan, inspector de concurenţă

Consiliul Concurenţei, România

A. Introducere

1. După Consiliul European de la Lisabona, politica ajutorului de stat a evoluat mult către necesitatea reducerii numărului de ajutoare de stat şi direc-ţionarea mai eficientă a acestora (less and better targeted). Acestea trebuie să fie direcţionate cu precădere pentru sprijinirea IMM-urilor, a start-up-urilor, pentru obiective de protecţie a mediului şi economisire de energie, formare profesională, precum şi pentru capital de risc sau cercetare şi dezvoltare.

2. Există o gândire şi mai radicală care susţine că ajutoarele trebuie să fie oprite sau trebuiesc acordate doar acolo unde acestea sunt indispensabile [1]. Testul indispensabilităţii ar urma să fie cel folosit în materia antitrustului pen-tru analiza acelor restricţii [2] impuse prin acorduri, înţelegeri sau practici con-certate care sunt exceptate de la interdicţia prevăzută de articolul 101(1) din Tratat, respectiv art 5 alin (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată. În legea concurentei din România termenul de indispensabil a fost preluat cu terminologia „absolut necesar”.

3. Cu toate aceste declaraţii de natură politică sau economică, politica ajutorului de stat la nivel european nu s-a limitat doar la eşecurile de piaţă şi cu atât mai puţin la testul indispensabilităţii. Îngheţarea ajutoarelor de stat nu ar avea efecte dintre cele mai benefice, din moment ce ajutorul de stat poate reprezenta uneori ultima soluţie pentru depăşirea unor momente grele de criză

Gavrilă Şt. Alexe, vicepreşedinte

54

CO

NC

UR

ENŢA

sau pentru stimularea unor activităţi puţin competitive. Din acest punct de ve-dere, este posibil ca testul indispensabilităţii să nu poată fi acceptat întotdeau-na, fiind greu de demonstrat în practică.

4. Aşa se face că Planul de acţiune 2005-2009 în domeniul ajutorului de stat precizează că ajutorul de stat poate fi compatibil dacă se adresează unor eşecuri de piaţă sau promovează coeziunea socială sau regională, susţine dez-voltarea şi diversitatea culturală, indiferent dacă vizează sau nu corectarea unor eşecuri de piaţă.

În 2010 se poate spune că planul respectiv al Comisiei a expirat, dar, în contextul crizei economice, acordarea de ajutoare de stat a fost şi mai mult rela-xată. În mod clar, Comisia nu va schimba politica de acordare a ajutoarelor de stat până la sfârşitul acestui an care se considera a fi anul de sfârşit al crizei eco-nomice ce a afectat UE începând cu a doua jumătate a anului 2008. Desigur că ne putem întreba până când va menţine Comisia politica actuală? până la apariţia Noului Plan 2011-2015? sau Comisia va aştepta expirarea Liniilor directoare privind ajutorul regional 2007-2013 pentru a adopta un nou plan de acţiune?

B. Politica regională

5. La nivel european, politică regională vizează eliminarea disparităţilor existente între regiunile Uniunii Europene. În mod evident, politica regională pre-supune acordarea de fonduri [3] pentru dezvoltarea regiunilor mai sărace ale Uniunii Europene. Programele şi acţiunile structurale dezvoltate pornind de la fondurile europene respective pot genera şi susţine un proces de creştere econo-mică durabilă, cel puţin în domeniul infrastructurii şi mediului, al resurselor uma-ne, o creştere a coeziunii sociale prin dezvoltarea rurală şi dezvoltarea regională echilibrată. Efectul pozitiv al utilizării acestora se manifestă sub forma creării de locuri de muncă, beneficii socio-economice (precum ameliorarea stării de sănăta-te, educaţie sau mediu), dezvoltarea unor noi atracţii turistice, expansiunea trans-portului regional şi revigorarea platformelor industriale. Impactul acestor fonduri este monitorizat prin indicatori de genul: spaţii de afaceri înfiinţate, drumuri loca-le sau regionale modernizate, suprafaţa zonelor urbane renovate, numărul oraşelor mici şi mijlocii cu sistem de apă sau sistem de management a deşeurilor moder-nizate, numărul oraşelor cu sistem de transport extins sau modernizat.

6. Poate fi considerat ajutorul regional ca un mecanism de corectare a eşecurilor de piaţă? Mai precis, în ipoteza puţin probabilă în care Comisia Europeană va adopta în anul 2013 o politică restrictivă de acordare a ajutoare-lor de stat, în ce condiţii va fi permis ajutorul regional în continuare?

Considerăm că răspunsul la prima întrebare este acela că ajutorul de stat regional poate fi privit numai în parte ca adresându-se unor eşecuri de piaţă. Acest tip de eşec de piaţă este dat de o mobilitate scăzută a factorilor de pro-

55

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

ducţie în anumite regiuni, iar aceasta conduce la pătrunderea cu dificultate în regiunile subdezvoltate a capitalurilor, dar şi la o criză permanentă a forţei de muncă. Aceste regiuni mai slab dezvoltate ale Comunităţii Europene pot ieşi din umbra doar cu ajutorul fondurilor de coeziune şi structurale, iar, din ferici-re, acordarea ajutoarelor regionale reprezintă încă o politică declarată la nivel comunitar pentru depăşirea dezechilibrelor existente la acest nivel. Pe de altă parte, ajutorul de stat nu trebuie sa sprijine firmele cu probleme structurale sau în dificultate, iar menţinerea unui mediu concurenţial corect, fără dezechilibre majore, este deosebit de importantă.

7. De multe ori însă, eşecul de piaţă este judecat greşit pentru a justifica preferinţele politice [4]. Aşa se întâmplă şi cu o parte a ajutoarelor regionale care se acordă uneori de către statele membre acolo unde intervenţia statului nu este pe deplin justificată. Dar Comisia a instituit reguli stricte de control a ajutoarelor regionale prin ultimele sale reglementări în materie făcând ca ana-liza economică să fie din ce în ce mai prezentă în evaluarea ajutoarelor. Sunt aceste reguli suficient de stricte?

8. Întrebarea care se pune este: cum reconciliem cele două aspecte, acor-darea de ajutoare de stat cu menţinerea mediului concurenţial corect. Soluţia propusă de profesorul Vickers, fost şef al Oficiului pentru Comerţ Loial din Marea Britanie, ar putea fi o implicare mai serioasă a autorităţii de concurenţă în analiza distorsiunilor pieţelor cauzate prin acordarea de ajutor de stat. Aceasta nu înseamnă că autoritatea de concurenţă naţională trebuie să se substituie Comisiei Europene în procesul decizional de autorizare a ajutoarelor de stat.

9. Dacă, pe de o parte, nu am putea fii de acord cu aplicarea testului in-dispensabilităţii ajutoarelor de stat, pe de altă parte, considerăm că autorităţile naţionale ar trebui să fie în viitor mult mai bine ancorate în realitatea concu-renţială când vine vorba de monitorizarea ajutoarelor acordate; aceasta pentru a transmite sugestii Guvernului relativ la „zonele” ce au cu adevărat nevoie de finanţare (când vorbim de zone, ne referim atât la zone geografice cât şi la domenii de activitate).

10. În general, schemele de ajutor de stat promovate din surse naţionale sunt mult mai uşor de accesat de către firme întrucât fondurile europene presu-pun un control riguros pe mai multe planuri.

Programele naţionale de natură generală (a se vedea Prima casă, Rabla - care se aplică de multe state europene, Reabilitarea termică a blocurilor, etc.) pot sprijini anumite sectoare de activitate şi pot da un imbold fără a cuprinde neapărat elemente de ajutor de stat.

De asemenea, schemele de ajutor puse în aplicare în ultimii ani au rezol-vat anumite probleme de investiţii, însă nu se cunoaşte efectul lor pe plan na-ţional. Nu putem spune dacă sunt complete analizele privind efectele lor în

56

CO

NC

UR

ENŢA

plan concurenţial (studii de impact), dar înclinăm să credem că implicarea Consiliului Concurenţei ar putea ajuta la o mai bună direcţionare a fondurilor.

11. Înainte de a trece la o analiza a ajutoarelor regionale din perspective diferite, o să concluzionăm că România trebuie să-şi pregătească încă de pe acum planul de acţiuni în domeniul ajutorului de stat pentru anii viitori pentru a influ-enţa viitoarea strategie la nivel comunitar. Aceasta va trebui să aibă în vedere însă şi o implicare mai serioasă a autorităţii de concurenţă având în vedere că, încă din anul 2004, Comisia ar fi dorit să acorde mai multe atribuţii autorităţilor naţionale.

C. Ajutorul regional 12. În mod evident, acest tip de ajutor se potriveşte cel mai bine condiţi-

ilor actuale din România, pentru că se acordă în regiunile mai sărace ale Uniunii Europene. Există şi aici multe necunoscute, o parte din care ne-am propus să le prezentăm aici. Astfel, ne-am propus să vorbim despre ajutorul regional din perspectiva furnizorului de ajutor de stat şi dificultăţile cu care acesta se poate confrunta la analizarea condiţiilor de eligibilitate.

Desigur, mai înainte, vom face o trecere în revistă a criteriilor de autori-zare care sunt mai familiare atât autorităţilor furnizoare, cât şi operatorilor economici care au studiat măcar o dată o schemă de ajutor de stat sau un ghid de finanţare din fonduri europene.

Apoi, vom inventaria o mică parte din problemele de care se pot lovi agenţii economici în accesarea de ajutoare de stat.

C.I. Cadrul legislativ privind acordarea ajutorului regional

13. Criteriile de analiză a compatibilităţii unui ajutor regional se regăsesc, în primul rând, în prevederile art. 107 alin (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Acest articol prevede că pot fi considerate compatibile cu Piaţa Comună:

a) ajutoarele destinate promovării dezvoltării economice a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupa-re a forţei de muncă extrem de scăzut;.....

c) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea anumitor activităţi sau anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu schimbă condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;...

14. Pornind de la aceste prevederi, Uniunea Europeană este împărţită în

4 categorii, şi anume:a) regiunile care au un PIB/locuitor mai mic decât 75% din media EU 25

(art. 107 (3) (a));b) regiunile care au un PIB/locuitor mai mare decât 75% din media EU

25 (art. 107 (3) (c));

57

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

c) regiunile supuse efectului “statistic” (care aveau un PIB/locuitor mai mic decât 75% din media EU 15, dar au un PIB/locuitor mai mare decât 75% din media EU 25) – situaţia acestor zone va fi reanalizată în acest an;

d) regiunile care nu primesc ajutor regional.

15. După cum se ştie, România este în totalitate zonă asistată, intrând sub incidenţa art 107 (3) a). Chiar şi aşa, România este împărţita în 8 eurore-giuni fără personalitate juridică. Pornind de la această împărţire, România a notificat Comisiei Europene încă înainte de data aderării şi a obţinut aproba-rea pentru o hartă unică a ajutoarelor regionale [5] care împarte teritoriul naţional astfel:

a) şapte regiuni care au prevăzut un plafon al ajutorului de 50% echiva-lent – subvenţie brută pentru întreaga perioadă 2007-2013 :

– RO01 nord-est– RO02 sud-est– RO03 sud– RO04 sud-vest– RO05 vest– RO06 nord-vest– RO07 centrub) O regiune cu un plafon al ajutorului de 40% echivalent – subvenţie

brută pentru întreaga perioadă 2007-2013: – RO08 Bucureşti.

16. Pe lângă prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene, sediul materiei se găseşte în Liniile directoare privind ajutorul de stat regional pentru perioada 2007-2013 [6] şi în Regulamentul nr. 800/2008 al Comisiei Europene privind aplicarea prevederilor art. 87 şi 88 ale Tratatului CE (în prezent 107 şi 108 din Tratatul TFUE). Acesta din urmă cuprinde con-diţiile de exceptare de la notificare ale ajutorului regional, când nu mai este nevoie de un control prealabil al Comisiei Europene.

C.II. Criteriile de compatibilitate ale ajutorului regional

17. Pe scurt, criteriile de compatibilitate din Liniile directoare se referă la domeniul de aplicare, costuri eligibile, intensitatea ajutorului, efectul stimu-lator, condiţii speciale sau regula de cumul.

Ajutorul regional se poate acorda în aproape toate domeniile, însă este interzis în sectorul fibrelor sintetice şi siderurgic. Ajutoarelor pentru sectorul carbonifer, transport, construcţii de nave maritime, pescuit sau agricultură li se aplică reguli specifice. Ajutoarele regionale nu se pot acorda firmelor în difi-cultate economică. Acestea pot beneficia doar de ajutor pentru salvare sau aju-tor pentru restructurare.

58

CO

NC

UR

ENŢA

Ajutoarele regionale nu se pot acorda pentru export sau în scopul favo-rizării produselor naţionale în raport cu cele importate.

18. Investiţia iniţială şi crearea de noi locuri de muncăAcest ajutor se acordă fie pentru investiţii iniţiale, fie pentru crearea de

noi locuri de muncă legate de o investiţie iniţială. Investiţia iniţială reprezintă o investiţie în active tangibile şi intangibile cu scopul de: - creare a unei noi afaceri; - extindere a unei afaceri noi; - diversificare a producţiei, prin fabricarea de noi produse de către o afa-

cere existentă; - schimbare fundamentală a procesului global de producţie de către o în-

treprindere existentă.

19. Pentru costurile eligibile [7] întreprinderea beneficiară trebuie să aibă în vedere - în funcţie de obiectivul vizat (realizarea de investiţii sau crea-rea de noi locuri de muncă) - una din 2 variante:

- costurile aferente investiţiilor în active fixe tangibile (teren, clădiri, echi-pamente) şi respectiv investiţiilor în active fixe intangibile (licenţe, bre-vete, know-how) în limita a 50% din costurile totale eligibile ale proiec-tului (integral pentru IMM-uri);

- costurile salariale aferente locurilor de muncă generate de un proiect de investiţie iniţială, pentru o perioadă maximă de 2 ani (3 ani în cazul IMM-urilor).În plus, în cazul IMM-urilor, există costuri eligibile şi costurile premer-

gătoare investiţiei, cu studii şi consultanţă, legate de proiectul de investiţii, în procent de 50% din costurile efective înregistrate.

20. Intensitatea ajutorului de stat [8] nu poate depăşi 50% în cazul între-prinderilor mari, 60% în cazul întreprinderilor mijlocii şi 70% în cazul între-prinderilor mici.

21. Ajutoarele regionale pentru investiţii în cazul proiectelor mari de investiţii sunt limitate de un plafon ajustat al ajutoarelor regionale, pe baza următoarei grile:

Tabel 1. Intensitatea ajutorului pentru un proiect mare de investiţii

Cheltuieli eligibile Plafon al ajutorului ajustatPână la 50 000 000 EURO 100 % din plafonul regionalÎntre 50 000 000 şi 100 000 000 EURO 50 % din plafonul regionalPeste 100 000 000 EURO 34 % din plafonul regional

59

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Prin urmare, valoarea permisă a ajutorului pentru un proiect mare de investiţii se calculează conform formulei:

valoarea maximă a ajutorului = R × (50 + 0,50 × B + 0,34 × C), unde R este plafonul neajustat al ajutorului regional, B reprezintă chel-

tuielile eligibile cuprinse între 50 de milioane şi o sută de milioane de euro, iar C reprezintă cheltuielile eligibile mai mari de o sută de milioane de euro [9].

22. Contribuţia beneficiarului la realizarea proiectului de investiţii tre-buie să fie de minimum 25% din costurile eligibile, din resurse personale sau din finanţare externă. Aceasta finanţare externă nu trebuie să fie “atinsă” de ajutor de stat. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un împrumut obţinut cu ga-ranţia statului nu va fi considerat contribuţie proprie.

23. Condiţii privind activele fixe. Activele corporale trebuie, de regulă, să fie noi (nu şi în cazul IMM-

urilor). Activele fixe trebuie să rămână în regiunea eligibilă. Nu pot fi transfe-rate în alte regiuni. În cazul în care se achiziţionează o unitate funcţională şi nu nişte active disparate, se iau în considerare numai costurile de achiziţie a acti-velor de la terţi, cu condiţia ca tranzacţia să fi avut loc în condiţiile pieţei.

24. Activele necorporale trebuie: - să fie utilizate exclusiv în întreprinderea care a primit ajutorul regional; - să fie amortizabile; - să fie achiziţionate de la terţi în condiţii de piaţă; - să fie păstrate minim 5 ani (3 ani in cazul IMM-urilor).

25. Condiţii specialeInvestiţiile sau locurile de muncă create trebuie menţinute pe o perioadă

de 5 ani (3 ani în cazul IMM-urilor) de la data finalizării proiectului de investiţii.

26. Efectul stimulator.Ajutoarele regionale se pot acorda numai în temeiul schemelor de aju-

toare, în cazul în care beneficiarul a făcut o cerere de ajutor, iar autoritatea responsabilă cu administrarea schemei a confirmat ulterior în scris că, sub re-zerva rezultatelor verificării de detaliu, proiectul îndeplineşte, în principiu, condiţiile de eligibilitate stabilite prin schemă înainte de începerea lucrărilor la proiect. Toate schemele de ajutor trebuie să conţină o referire explicită la am-bele condiţii.

27. În cazul unui ajutor ad-hoc (individual), autoritatea competentă tre-buie să fi emis o scrisoare de intenţie potrivit căreia va acorda ajutorul înainte de începerea lucrărilor la proiect, sub rezerva autorizării măsurii de către Comisie. În cazul în care lucrările încep înainte de îndeplinirea acestei condiţii, întregul proiect va pierde dreptul la ajutor.

60

CO

NC

UR

ENŢA

C.III. Ajutorul de stat din perspectiva furnizorului

28. Nu ne-am propus aici să criticăm vreo instituţie a statului pentru gestionarea incorectă a sumelor disponibile de ajutor de stat. În mod vizibil, la nivel central, nu există probleme foarte mari în administrarea schemelor de ajutor de stat. La nivel local însă, cu siguranţă, există autorităţi care au nelă-muriri importante atunci când li se solicită un ajutor de stat.

Probleme pe care am dori să le detaliem în această secţiune se referă la: - instituirea schemelor la nivel local; - identificarea costurilor eligibile; - îndeplinirea unor condiţii speciale sau a regulii de cumul.

29. Unul din subiectele care a fost pe agenda instituţiei noastre încă de la începutul anului 2008 a fost prevederea din art. 286 alin. (6) Codul Fiscal care prevedea posibilitatea autorităţilor locale de a acorda scutiri la plata im-pozitelor pentru terenuri sau clădiri pe baza unor scheme de dezvoltare regio-nală. Deşi aceasta reglementare are nevoie, în mod clar, de mai multe clarifi-cări legislative, ea are şi o parte bună.

Astfel, autorităţile locale care doresc să acorde facilităţi de natura ajuto-rului de stat, sunt obligate să îşi realizeze propria schemă de ajutor de stat. Neajunsurile acestei prevederi sunt acelea că, urmare a acesteia: - va exista un număr foarte mare de scheme de ajutor cu bugete foarte mici; - ajutoarele individuale, chiar şi în cuantumuri foarte mici pentru obiective

de interes public (sănătate publică, siguranţă publică, servicii de interes economic general), nu pot fi acordate;

- autorităţile locale au o experienţă redusă în aplicarea regulilor de ajutor de stat.Avantajele reglementării sunt:

- autorităţile locale care implementează astfel de scheme vor căpăta expe-rienţă şi vor trebui să se adapteze regulilor stricte de ajutor de stat;

- neacordarea de ajutoare individuale şi mai ales fără obiective concrete are darul să disciplineze furnizorii locali de ajutor de stat.

30. Odată instituite aceste scheme la nivel local, acolo unde furnizorii beneficiază şi de asistenţa tehnică de specialitate din partea inspectorilor de concurenţă, rămâne problema monitorizării acestor scheme. De cele mai mul-te ori, autorităţile discută cu agenţi economici care au multă experienţă în accesarea fondurilor europene sau care dispun de consultanţă de specialitate. Agenţii economici caută soluţii din cele mai variate pentru a obţine ajutoare în cuantum cât mai mare. O soluţie este, spre exemplu, o „creştere nejustifi-cată” a costurilor eligibile. Pot apărea astfel, pe lângă costurile cu achiziţio-narea unui teren, clădiri sau echipamente, şi unele costuri adiţionale acestor achiziţii.

61

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

31. Să spunem că un agent economic intenţionează să aplice pentru un ajutor de stat acordat de un consiliu local. Investiţia cuprinde o fabrică de pro-ducţie de echipamente electronice. Pentru realizarea investiţiei este necesară construcţia unei clădiri noi, aceasta intrând în categoria costurilor eligibile. Costurile de construcţie includ, printre altele: costurile de supervizare a con-strucţiei, costurile proiectelor sau planurilor de construcţie, costurile legate de raportul privind efectele asupra mediului. De asemenea, pe lângă maşinile ce vor fi cumpărate şi care vor fi folosite în procesul de producţie, investitorul solicită acordarea de ajutor de stat şi pentru costurile de testare şi de măsurare care să ateste funcţionarea corectă a acestora.

Ce va decide consiliul local? În mod normal, lipsa de pregătire a funcţio-narilor pentru un domeniu atât de dificil cum este ajutorul de stat va conduce la aprobarea proiectului fără obiecţii. Iată că, în acest fel, se pot încălca regulile de ajutor de stat. Dar dacă autoritatea publică locală va respinge toate acele costuri aferente? În cazul construcţiei, de unde va sti aceasta unde să se oprească? Şi în a doua situaţie autoritatea va proceda greşit.

În realitate, costurile de supervizare pot fi eligibile dacă sunt integrate cu costurile investiţiei, adică dacă sunt realizate în acelaşi timp cu lucrările la te-ren, clădire şi echipamente, astfel încât să facă parte din aceeaşi operaţiune. La fel, costurile de proiectare legate de desfăşurarea lucrărilor sunt eligibile dacă aceste costuri sunt parte a unor studii preparatorii, de fezabilitate; ele pot fi eligibile doar în cazul IMM-urilor până la o intensitate a ajutorului de 50 % din costul efectiv suportat.

Costurile referitoare la raportul privind efectele asupra mediului ca şi costurile privind conceptul tehnic sunt asimilate studiilor de fezabilitate şi de consultanţă, deci sunt eligibile doar pentru IMM-uri.

În fine, costurile de testare şi de măsurare pentru echipamente nu pot fi niciodată eligibile pentru că acestea sunt legate de procesul de producţie. Dacă totuşi acestea ar fi, ca şi costurile de supervizare, integrate în procesul de rea-lizare a investiţiei, ar putea fi eligibile pentru toate categoriile de întreprinderi.

Am analizat aici doar o parte din costurile de care se poate lovi o autori-tate publică în procesul de confirmare a eligibilităţii unei investiţii.

32. Alte condiţii speciale se pot referi la regula de cumul. Creşterea nu-mărului de scheme de minimis, dar şi a schemelor de ajutor de stat, face difi-cilă luarea în considerare a regulii de cumul de către autorităţile furnizoare. De asemenea, nu de puţine ori, autorităţile locale au dificultăţi în a înţelege regula de minimis. Atunci când face o declaraţie pe propria răspundere, reprezentan-tului agentului economic ar trebui să i se pună în vedere ca la calculul plafonu-lui de minimis să aibă în vedere ajutoarele de minimis de care a beneficiat în ultimii 3 ani fiscali consecutivi. Numai acestea se iau în considerare pentru a stabili dacă plafonul a fost depăşit. Astfel, nu va fi considerat ajutor de minimis ajutorul acordat în baza unei scheme exceptate de la notificare conform Regulamentului 800/2008 [10] sau conform deciziei [11] Comisiei Europene

62

CO

NC

UR

ENŢA

privind compensările pentru serviciile publice. La fel, trebuie exclus ajutorul individual autorizat de Comisie sau acordat în baza unei scheme autorizate de Comisia Europeană. În mod normal, nici ajutorul ilegal nu intră în plafon.

C. IV. Ajutorul de stat din perspectiva beneficiarului de ajutor de stat

33. Nu de puţine ori am auzit reprezentanţii unor firme spunând că pre-feră să nu se încurce cu autorităţile statului atunci când îşi finanţează activită-ţile, fie că vorbeau despre fonduri acordate din resursele naţionale, fie că vor-beau despre fonduri europene. E adevărat că niciunul nu ar refuza din start un ajutor de stat. În final, considerăm că marea majoritate a celor care au accesat odată fonduri din surse publice au dorit să îşi finanţeze şi a doua oară investi-ţiile pe această cale.

34. Beneficiarii se pot lovi de două probleme: respingerea cererii de fi-

nanţare sau neputinţa ducerii la bun sfârşit a proiectului.Respingerea cererii de finanţare poate fi evitată de cele mai multe ori

prin citirea cu atenţie a ghidului de finanţare. Dar ce se întâmplă în situaţia în care, în mod eronat, unui beneficiar i se refuză cererea pe motiv că nu îndepli-neşte condiţiile de eligibilitate?

Spre exemplu, un agent economic aplică pentru un ajutor de minimis pe baza unei scheme, dar i se răspunde că plafonul de minimis a fost depăşit. Ce trebuie să facă agentul economic dacă schema nu prevede nicio procedură pen-tru astfel de cazuri?

Într-un caz din Slovacia, opinia Curţii Supreme din această ţară a fost aceea că refuzul de a se acorda un ajutor nu poate fi tratat precum o decizie ad-ministrativă prin care se decide asupra drepturilor, intereselor legale sau obliga-ţiilor unei persoane juridice sau fizice, astfel că refuzul autorităţii de a acorda un ajutor de minimis nu poate face obiectul unui control judecătoresc [12].

Într-un caz din Lituania, o instanţă din Vilnius a considerat admisibilă acţiunea formulată de un agent economic împotriva refuzului autorităţii fiscale de a acorda o scutire de penalităţi de întârziere.

În România, Constituţia instituie prevederi în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie. Astfel articolul 21 prevede că: „Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.”

35. Înclinăm să credem că este nevoie de o interpretare largă şi, astfel, în baza liberului acces la justiţie, dar şi a prevederilor legislative aplicabile situ-aţiei respective, agentul economic ar trebui să se poată adresa unei instanţe, la secţia de contencios administrativ (tribunal sau curte de apel) solicitând anula-rea dispoziţiei autorităţii furnizoare.

63

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

36. Pe de altă parte, în cazul în care, autoritatea a decis că agentul eco-nomic are dreptul la ajutor, dar ulterior sesizează că beneficiarul nu a utilizat conform schemei ajutorul primit, trebuie emisă o decizie administrativă pentru a ridica dreptul la ajutor. În acest caz, există acces la justiţie pentru suspendarea sau anularea deciziei organului administrativ.

37. Să luăm un exemplu: Printre costurile eligibile pentru un ajutor regi-onal pentru o fabrică de echipamente electronice, un operator include şi costu-rile de achiziţionare şi instalare a unui sistem IT care ajută la monitorizarea execuţiei investiţiei iniţiale. Aceste costuri sunt incluse şi integrate în costurile proiectului de investiţie finanţat printr-o schemă de ajutor de stat regional de la bugetul de stat. Autoritatea furnizoare respinge în mod eronat aceste costuri susţinând că nu sunt eligibile. Ce posibilitate va avea agentul economic?

În mod evident, beneficiarul va trebui să semneze contractul de finanţa-re în forma propusă de autoritate, însă, în paralel, ar putea adresa o acţiune în instanţă pentru constatarea netemeiniciei refuzului autorităţii furnizoare de a considera acele costuri ca fiind costuri eligibile. Deşi ne este greu de anticipat soluţia instanţei într-o asemenea speţă, nu trebuie neglijat că, instanţele naţio-nale ar putea solicita un aviz de la Consiliul Concurenţei sau de la Comisia Europeană (eventual în calitate de amicus curiae)în ceea ce priveşte încadrarea măsurii de ajutor într-o schemă de ajutor exceptată de la notificare sau care a fost notificată şi aprobată de Comisie.

D. Concluzii

38. Deşi în practică judiciară din România nu cunoaştem să existe situa-ţii de genul celor descrise mai sus, luarea lor în considerare dintre-o fază inci-pientă nu face decât să uşureze munca autorităţilor publice însărcinate cu ges-tionarea schemelor de ajutor şi să crească încrederea beneficiarilor de ajutor în sistemul naţional de finanţare a proiectelor de investiţii.

39. Pentru a se evita greutăţile în analiza proiectelor supuse aprobării

este necesară implicarea unei autorităţi cu experienţă cum este autoritatea de concurenţă din România.

Reţeaua Naţională de Ajutor de Stat reprezintă în acest context mecanis-mul care poate ajuta la o mai bună înţelegere a problematicii la nivelul furni-zorilor de ajutor de stat.

40. Este nevoie de o mai bună apropiere a Consiliului Concurenţei faţă de instanţele judecătoreşti pentru a se evidenţia şi populariza situaţii concrete de care s-au lovit atât Comisia Europeană (şi Curtea Europeană de Justiţie) cât şi instanţele naţionale ale Statelor Membre din Uniunea Europeană în aplicarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat. De aceea, considerăm că ar fi utilă

64

CO

NC

UR

ENŢA

demararea unui proiect de către instituţia noastră în colaborare cu Ministerul Justiţiei care să asigure o parte din expertiza de care instanţele naţionale vor avea nevoie în cazurile ce vor apărea în viitorul apropiat.

Note:

1. Ajutorul de stat şi distorsiunea concurenţei, John Vickers, 14 iulie 2005. 2. Articolul 101 alin. (3) din Tratat prevede că acordurile între întreprinderi, deciziile

asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate pot fi admise dacă acestea contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de produse ori la promova-rea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obţinut şi care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa în ceea ce priveşte o parte semnificativă a produselor în cauză.

3. Instrumentele de finanţare nerambursabilă ale politicii de coeziune europeană sunt: Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDER), Fondul Social European, ambele denumite generic “fonduri structurale” şi Fondul de Coeziune.

4. Răspunsul Camerei de Comerţ Americane în UE la consultările Comisiei Europene referitor la planul de acţiune privind ajutoarele de stat, 28 septembrie 2005, disponibil pe site-ul www.europa.eu.

5. Decizia Comisiei Europene în cazul N 2/2007 privind Harta ajutoarelor regionale 2007-2013 pentru România, publicată în Jurnalul Oficial seria C 73/2007.

6. Linii directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013, JO C 54, 4.3.2006, p. 13.

7. Sunt acele costuri pentru care se poate acorda ajutor în limitele procentuale stabilite de regulamentele comunitare (intensitatea ajutorului).

8. Valoarea ajutorului exprimată ca procentaj din totalul costurilor eligibile. 9. Linii directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013

(Jurnalul Oficial nr C 54/2006), pct. 60-70. 10. Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a

anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articole-lor 87 şi 88 din Tratat.

11. Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE la ajutorul de stat, sub forma compensaţiei pentru obligaţia de serviciu public, acordat anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată presta-rea unui serviciu de interes economic general (2005/842/CE).

12. A Slovakian Regional Court rules on the central office on employment failure to issue formal decisions on its refusal to grant de minimis State aid (Emil Krajèík), e-Competition, www.concurrences.com /article_bulletin.php3?id_article =26962.

65

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Legea concurenţei şi drepturile de proprietate intelectuală: situaţia actuală a comerţului paralel

în cadrul companiilor farmaceutice

Partea a doua

Andreea Gavrilă, consultant ştiinţifi cConsiliul Concurenţei, România

Versiunea în limba română: Anamaria Neagoe, inspector de concurenţă Consiliul Concurenţei, România

RezumatDrepturile de proprietate intelectuală (DPI) sunt drepturi de pro-

prietate legală asupra creaţiilor minţii, atât artistice cât şi comerciale şi domenii de aplicare corespunzătoare [1]. În conformitate cu dreptul proprietăţii intelectuale, proprietarilor le sunt acordate drepturi exclusi-ve asupra unei varietăţi de bunuri necorporale, cum ar fi cele muzicale, literare şi lucrările artistice; ideile, descoperirile şi invenţiile; şi cuvintele, frazele, simbolurile, desenele şi modelele. Tipurile de proprietate inte-lectuală obişnuite includ: drepturile de autor, mărcile înregistrate, bre-vetele, drepturile de design industrial şi secretele comerciale.

Cuvinte cheie: concurenţă, drepturi de proprietate intelectuală, comerţ paralel, sectorul farmaceutic

4. Puncte de vedere cu privire la comerţul paralel

A se interzice sau a se conveni asupra comerţului paralel este o problemă intens disputată, deoarece priveşte Piaţa unică europeană şi generează conflic-te puternice între drepturile intelectuale şi reglementările de concurenţă. Pe de o parte, deţinătorul drepturilor de proprietate consideră că desfăşurarea comer-ţului paralel are un efect dăunător şi astfel se opune acestuia, iar pe de altă parte comerciantul care dezvoltă comerţ paralel aduce argumente benefice în favoarea acestuia. Există argumente pentru ambele puncte de vedere.

Din cauza reglementărilor de preţ pe pieţele naţionale în domeniul far-maceutic, există diferenţe de preţ la medicamente între Statele Membre. Ca rezultat, problema comerţului paralel a devenit relevantă în ceea ce priveşte

66

CO

NC

UR

ENŢA

industria farmaceutică din cauza implicaţiilor la nivelul sferei publice şi soci-ale, alta decât cea economică.

Cercetările din industria farmaceutică, prin diferitele Federaţii şi Asociaţii [2], fac lobby pentru interzicerea acestuia, motivând că [3]:

- Câştigurile consumatorilor sunt destul de mici în cazul comerţului pa-ralel, dat fiind că diferenţele de preţ nu sunt substanţiale din cauza multitudinii de beneficii care merg la comercianţi;

- Industria farmaceutică suferă pierderi importante care o obligă să redu-că investiţiile în activităţile de C&D, astfel se pierd subvenţiile pentru inovare.

De reţinut că “orice câştig pentru consumatori rezultat din importurile para-lele şi vizibil în preţuri mai mici trebuie să atragă după sine pierderi în rândul pro-ducătorilor” [4], consecinţă automată atunci când echilibrul de preţ al câştigurilor înclină prea mult către consumatori nu constă doar în afectarea calităţii produselor, dar şi continuarea inovaţiilor în calitate [5]. Acest lucru se întâmplă atunci când pierderile subminează subvenţiile astfel că producătorii nu mai pot investi în inova-ţie [6]. Este cazul atunci când statul care permite comerţul paralel formează o parte importantă pe piaţa internaţională pentru produsele respectivului producător [7]:

- Importurile paralele trebuie, adesea, să re-împacheteze medicamentele şi (pentru a traduce instrucţiunile în limba zonei), afectând, astfel, integritatea produsului, poate şi siguranţa şi calitatea acestuia şi crescând riscul de contra-facere şi piraterie; alte produse importate au imprimate instrucţiunile într-o limbă străină, astfel că pacientul este confuz.

Cel mai rău caz ar fi nu doar că existenţa comerţul paralel nu contribuie, dar şi distruge buna intenţie a producătorilor pentru că nu ia suficiente măsuri pentru asigurarea calităţii produselor [8]. Astfel e necesar ca producătorii să aibă posibilitatea de a impune constrângeri stricte.

S-a contestat faptul că “[dreptul] de proprietate intelectuală nu este un instrument adecvat prin care constrângerile stricte pot fi aplicate şi este de preferat ca [producătorii] să îşi reglementeze reţelele de distribuţie prin con-tracte decât prin restricţii privitoare la comerţul paralel” [9]. Câteva contraar-gumente în acest caz sunt oferite de Barfield şi Groombridge. Ei menţionează că se poate conta pe restricţiile comerţului paralel mai degrabă decât pe apli-carea constrângerilor stricte, pentru că: “există dificultăţi în depistarea sursei importurilor paralele şi, astfel, a părţii care încalcă contractul, astfel ajungân-du-se la ineficienţa remedierilor contractuale.” [10].

Argumentele în favoarea comerţului paralel recunosc beneficiile aduse de acesta, astfel: - Se asigură concurenţa şi se încurajează finalizarea unei pieţe unice prin

armonizarea preţurilor produselor între state; - În special în ţările în care preţurile produselor farmaceutice sunt ridicate,

se poate scădea costul medicamentelor; - Datorită profiturilor foarte mari obţinute de companiile farmaceutice, co-

merţul paralel în UE – cu o cotă de piaţă de 1,4% – poate redistribui doar o mică parte din acest profit către consumatorii din statele membre [11].

67

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Cadrul legal al UE care sprijină comerţul paralel a restricţionat acţiunile companiilor farmaceutice de a împiedica acest comerţ paralel [12]. Opinia UE este că acest comerţ paralel, bazat pe principiul liberei mişcări a bunurilor, a contribuit la dezvoltarea şi întărirea Pieţei Interne a UE. Creşterea volumului şi a diversităţii produselor la preţuri diferite circulă de pe o piaţă naţională pe alta şi astfel sunt disponibile cumpărătorului. O normă a Curţii UE menţionează că „pentru stabilirea Pieţei Interne ca o zonă fără frontiere în care se asigură libera concurenţă, impor-turile paralele joacă un rol important în prevenirea compartimentării pieţelor naţi-onale” [13]. Totuşi, jurisprudenţa recentă a oferit companiilor farmaceutice posibi-litatea de a restricţiona comerţul paralel fără a încălca legile UE. Trei speţe relevan-te unde o companie a adoptat un sistem de cote de furnizare pentru a restricţiona comerţul paralel sunt speţa Bayer (Adalat) [14], speţa Syfait I [15] şi speţa Syfait II [16]. Celebrul verdict al Curţii Europene de Justiţie a UE în speţa Bayer vs Adalat preciza că impunerea unui sistem de cotă de furnizare – conform căruia Bayer şi-a limitat, în mod unilateral, furnizările la angrosiştii exportatori – nu con-stituie un “acord” de restricţionare a comerţului paralel şi nu poate, astfel, fi inter-zis în temeiul Art. 81. Totuşi, mai recent, Curtea UE a adoptat o poziţie destul de vagă cu privire la companiile farmaceutice, cu verdictul în speţa Syfait II.

5. Concluzii

Autorităţile de concurenţă s-au dovedit capabile să intervină puternic în sectorul farmaceutic şi să cenzureze comportamentul care intră sub incidenţa DPI şi a diferitelor sisteme de reglementare.

Printre cazurile de concurenţă analizate, speţele Syfait I şi II prezintă o situaţie specială, deoarece fac referire specială la sectorul farmaceutic şi la inci-denţa DPI. Verdictul CEJ în speţa Syfait II confirmă faptul că toate companiile farmaceutice au un interes legitim comercial în prevenirea comerţului paralel, astfel trebuie să fie capabile să îl protejeze chiar dacă se află într-o poziţie domi-nantă. Fie că refuzul de a furniza o comandă încalcă sau nu Legea de concurenţă UE depinde de comanda exportatorului paralel, care poate fi “obişnuită.” Definiţia termenului “obişnuită” a rămas deschisă pentru dezbateri semnificative.

Reglementările europene de concurenţă au ca scop eliminarea barierelor comerciale, promovarea cercetării şi a dezvoltării tehnice, şi realizarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii şi accesibilitate la beneficii pentru consu-matori. În literatura de specialitate, împiedicarea comerţului paralel, chiar dacă face referire la sectorul farmaceutic, a fost considerat ca obstacol în calea co-merţului intracomunitar şi restricţie cu privire la comerţul intra-mărci. Din acest punct de vedere, practicile unilaterale au atras atenţia autorităţilor de concurenţă.

Diferenţa de preţ pentru acelaşi medicament în mai multe ţări UE care constituie cauza principală a comerţului paralel există din cauza diversităţii sis-temelor de reglementare şi a puterii economice din statele respective. Implicarea

68

CO

NC

UR

ENŢA

sistemelor de asigurare a sănătăţii prin rambursarea cheltuielilor, parţial sau integral, ca şi puterea de cumpărare a consumatorilor, constituie elemente im-portante care determină nivelul de preţ rezultat prin aplicarea regulamentelor în domeniu. Abilitatea companiilor farmaceutice de a cere preţuri foarte mari este limitată de regulamentele naţionale privitoare la preţurile pentru produsele me-dicamentoase. În cazul în care comerţul paralel scade profiturile la care au drep-tul în baza preţurilor permise de regulamentele naţionale, acest lucru ar fi simi-lar impunerii “dublei taxări”. Acest lucru poate submina investiţiile lor în cer-cetare şi dezvoltare, care ar avea ca rezultat reducerea inovaţiei şi continuarea activităţilor concurenţiale.

Sectorul farmaceutic se constituie într-un interes public major din cauza nevoii de a asigura accesibilitatea economică şi de facto la medicamentele prescrise. Legat direct de bugetul public, sectorul farmaceutic este reglementat strict. Diferenţa de preţ între pieţele din diverse zone geografice va continua sa ducă la dezvoltarea comerţului paralel.

În concluzie, regularizarea preţurilor medicamentelor din fiecare Stat membru are propriile efecte majore:

- Întârziere la intrarea pe unele pieţe naţionale a noilor medicamente, cu impact nefavorabil asupra sănătăţii publicului;

- Forţează producătorii de medicamente să creeze discriminare, prin pre-ţurile practicate, între cetăţenii diverselor State membre, nepracticând mereu preţul cel mai scăzut în ţările cele mai sărace.

O modalitate de a soluţiona problema este prin crearea unei politici uni-tare privind preţurile produselor medicamentoase în CE [17]. O altă posibilita-te de soluţionare constă în eliminarea regulamentelor naţionale privitoare la preţurile tuturor produselor medicamentoase [18]. “Activitatea privitoare la potenţialul de convergenţă al preţurilor naţionale şi al schemelor de rambursa-re este acum în desfăşurare”, “se dezbate în Forumul Farmaceutic (2005-2008), care reprezintă un efort de colaborare între Direcţia Generală Companii şi Direcţia Generală pentru Sănătate şi Protecţia Consumatorilor.” [19].

Procedurile de recunoaştere pentru unificarea medicamentelor şi licenţe-le de marketing obţinute într-un stat membru valabil pentru toate statele membre ar creşte viteza de obţinere a autorizaţiei de piaţă şi va reduce costurile de auto-rizare pentru producători. De asemenea, acest lucru va duce la protejarea profi-tului de drept pentru deţinătorii patentului şi, implicit, va încuraja inovaţia.

Instituirea normei la nivel comunitar va oferi posibilitatea dezvoltării unei singure pieţe şi în cazul medicamentelor. Mai mult decât atât, regulariza-rea preţurilor ar trebui să se realizeze după un model uniform, poate de tipul preţ-unitate, care ar permite stabilirea unor preţuri sub un anumit nivel, astfel încât să nu fie considerate excesive de către autorităţile de concurenţă şi să permită participarea, în circumstanţe concurenţiale, la licitaţii, cu alte medica-mente similare produse de alţi producători, dacă este cazul.

Este posibil ca regulamentele unitare la nivelul UE – în ceea ce priveşte preţurile şi autorizaţiile de punere pe piaţă – să se concluzioneze într-o practi-

69

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

că anticoncurenţială sau să împiedice comerţul paralel al producătorilor de medicamente care, prin măsuri inhibitorii, să asigure profiturile necesare pen-tru investiţii şi să susţină procesul de cercetare-inovare.

Totuşi, o politică uniformă a preţurilor produselor medicamentoase din CE sau eliminarea regulamentelor naţionale privitoare la preţurile tuturor pro-duselor medicamentoase “nu se poate [materializa] pe termen scurt, cum ar fi în cazul abrogării controlului preţului naţional” [20], iar statele membre ar trebui să ajungă la un acord cu privire la politica de abrogare [21].

Autorităţile trebuie să fie în continue vigilente în ceea ce priveşte com-portamentul acestor firme pe piaţă şi, în special, să analizeze, din punctul de vedere al interesului public – efectele recent descoperite pe piaţă pe parcursul investigaţiei iniţiale a Comisiei Europene în sectorul farmaceutic [22].

Alte modalităţi de soluţionare a acestei probleme ar fi ca existenţa unui sistem de furnizare cote, adică restricţii de furnizare pentru restricţionarea co-merţului paralel, care, în mod normal, ar cădea sub incidenţa Articolului 82 CE, să poată fi justificabile.

Dintre toate practicile CE, doar în cazul comerţului paralel cu medica-mente protejate prin patente se poate analiza perspectiva ca aceste practici de comerţ anti-paralel să nu fie subiectul Legii concurenţei. Astfel, contribuţia la dezvoltarea industriei farmaceutice şi gradul ridicat de inovare în acest dome-niu sunt recunoscute, chiar dacă sistemul se poate limita până la eliminarea comerţului paralel intracomunitar. Totuşi, este important pentru industria far-maceutică sa rămână competitivă, drept pentru care acest sector nu poate fi exceptat de la normele de concurenţă.

Adesea, măsurile speciale se pot transforma în practici anti-trust, care au ca scop împiedicarea intrării pe piaţă a medicamentelor generice până la data de expirare a protecţiei patentului. Acesta este motivul pentru care este de pre-ferat ca autorităţile, şi nu companiile farmaceutice, să găsească soluţia.

Poziţia Comisiei este că acest comerţ paralel ar putea dezvolta integrarea pe piaţa UE şi, astfel, restricţiile în această privinţă nu sunt acceptabile. Orice măsură menită a împiedica acest comerţ paralel are consistenţă cu un scop de piaţă unic şi încalcă întregul set de principii al Legii de concurenţă UE. Totuşi, judecarea Syfait II arată că CEJ nu urmează orbeşte întregul scop al integrării pe piaţă atunci când caracteristicile specifice ale unei speţe (aici, controlul preţului naţional asupra produselor farmaceutice) poate cere o abordare mai nuanţată care să permită unele restricţii în cazul comerţului paralel.

Note:

1. Richard Raysman, Edward A. Pisacreta şi Kenneth A. Adler, Brevetarea proprie-tăţii intelectuale: Forme şi analiză, Law Journal Press, 1999-2008.

2. Federaţia Europeană a Industriei şi Asociaţiilor Farmaceutice (FEIAF), Asociaţia Europeană a Companiilor Euro-Farmaceutice (AECEF), Asociaţia Europeană a Medicamentelor Generice (AEMG), Asociaţia Europeană a Angrosiştilor Tuturor Liniilor Farmaceutice (AEATLF).

70

CO

NC

UR

ENŢA

3. “Comerţul Paralel cu Medicamente” publicat pe EurActiv.com (17 Aug 2004): (http://www.euractiv.com/en/health/parallel-trade-medicines/article-117528).

4. Miranda Forsyth & Warwick A. Rothnie, Importurile paralele, în Interfaţa dintre drepturi de proprietate intelectuală şi politica de concurenţă 429, 436 (Steven D. Anderman ed., 2007).

5. Id., la 432-433. 6. Idem. 7. Idem. 8. Miranda Forsyth & Warwick A. Rothnie, Importurile paralele, în INTERFAŢA

DINTRE DREPTURI DE PRORIETATE INTELECTUALĂ ŞI POLITICA DE CONCURENŢĂ 429, (Steven D. Anderman ed., 2007), at 433-434.

9. Id., at 436. 10. Claude E. Barfield & Mark A. Groombridge, Speţa Economică de Control al

Deţinătorului de Asupra Importurilor Paralele, 1(6) J. WORLD INTELL. PROP. 903-939 (1998).

11. “Comerţul Paralel al Produselor Farmaceutice” Comisia UE, Direcţia Generală de Companii şi Industrie: http://ec.europa.eu/enterprise/pharmaceuticals/smar-ket/pdf/eaepc-parallel-trade.pdf

12. “Comerţul Paralel în Europa şi SUA: Provocare faţă în faţă cu Pharma” (Datamonitor, 21 Apr 2006).

13. Curtea Europeană de Justiţie: Verdictul Curţii (alineatul 63) în speţa C 44/01 (8 Aprilie 2003) http://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri= CELEX:62001J0044:EN:HTML.

14. Curtea Europeană de Justiţie: Verdictul Curţii în speţa Bayer vs Adalat (6 Jan 2004):http://curia.europa.eu/ jurisp/cgi-bin/gettext.pl?lang=en&num= 79959893C19010002&doc= T&ouvert=T&seance=ARRET&where=().

15. Speţa C-53/03, Synetairismos Farmakopoion Aitolias & Akarnanias (Syfait) s. GlaxoSmithKline, 2005 E.C.R. I-4609.

16. Speţe comune C-468/06 to C-478/06 Sot. Lélos kai Sia (aşa-zisul Syfait II dat fiind că faptele erau similare celor din speţa Syfait I).

17. Jacob Arfwedson, Re-importul (Comerţul paralel) in Domeniul Farmaceutic, Institutul pentru Politica Inovării: Raportul politicii #182 10 (2004): http://www.ipi.org/ipi/IPIPublications.nsf/PublicationLookupFullTextPDF/4A9821E11C0B539086256ED60072AB13/$File/PR182-ParallelTrade.pdf?OpenElement.

18. CHRISTOPHER STOTHERS, COMERŢUL PARALEL ÎN EUROPA 123 (2007). 19. de Souza, supra nota 2, la 42. 20. Arfwedson, supra nota 133, la 10, a se vedea Stothers, supra nota 14. 21. Idem. 22. Comisia Europeană, Problema Sectorului Farmaceutic, Raport preliminar (DG

Concurenţă, Documentul de lucru al personalului), 28 Noiembrie 2008.

71

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Evoluţia ajutoarelor de stat acordate în România în 2006-2008, privită în contextul politicii comunitare

Daniel Diaconescu - directorDr. Constanţa Dumitrescu – inspector de concurenţăConsiliul Concurenţei, România

RezumatInventarul ajutoarelor de stat acordate în România în perioada

2006-2008 prezintă imaginea de ansamblu a evoluţiei diferitelor ajutoare de stat, grupate pe sectoare de activitate, obiective şi natura lor. Începând cu anul 2005 s-a constatat o tendinţă de scădere a acestora, evidenţiată în nivelul din PIB pe ţară. Ajutoarele orizontale au înregistrat un nivel relativ constant iar cele sectoriale scad ca pondere în totalul ajutoarelor de stat pe perioada analizată aliniindu-se obiectivelor politicii comunitare. Tendinţa de creştere a ajutoarelor de stat de natura cheltuielilor bugetare în detrimentul celor acordate sub forma renunţărilor la venituri este în concordanţă cu cerinţele actuale ale Comisiei Europene.

Cuvinte cheie: ajutor de stat, inventar, obiective, cheltuieli buge-tare, renunţări la venituri

Inventarul ajutoarelor de stat acordate în România, în perioada 2006 - 2008 realizat de către Consiliul Concurenţei, reprezintă o situaţie sintetică a ajutoarelor acordate în România în perioada 2006 – 2008, grupate pe sectoare de activitate, pe obiective ale ajutoarelor de stat şi pe natura măsurilor acordate.

Inventarul a fost realizat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, apro-bată prin Legea nr.137/2007, pe baza raportărilor primite de la furnizorii de ajutor de stat, respectiv cca. 250 de furnizori (din care 230 autorităţi ale admi-nistraţiei publice locale, respectiv primării, consilii locale şi judeţene).

Interpretarea datelor conţinute de acesta dă o imagine de ansamblu a evolu-ţiei diferitelor ajutoare de stat, a sectoarelor de activitate care au necesitat sprijin, semnalând în acelaşi timp obiectivele de abordat pe viitor pentru ca România să se alinieze strategiei adoptate de Uniunea Europeană prin Agenda Lisabona 2000.

Aşa cum se menţionează în Raportul Comisiei Europene privind politica în domeniul concurenţei pe anul 2008, nivelul general al ajutorului de stat (în UE-27) a scăzut de la peste 2% din PIB în anii ’80, la aproximativ 0,5% din PIB în anul 2007.

72

CO

NC

UR

ENŢA

Se observă (Tabelul nr.1) că şi în România, nivelul ajutorului de stat (exceptând agricultura, pescuitul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis) a cunoscut un trend în scădere în ultimii ani, începând cu 2005.

Astfel, de la un nivel de 2,02% din PIB înregistrat în anul 2004, s-a ajuns la 0,54% şi 0,51% în anii 2005 şi respectiv 2006, în scădere până la 0,21% din PIB în anul 2007.

Tabel nr.1. Ajutorul de stat la nivel naţional. Sume anuale.

Ajutor de stat naţional* 2004 2005 2006 2007 2008

Mii lei 4.982.552,96 1.561.984,17 1.749.679,53 845.398,98 947.463,17

Mii Euro** 1.229.285,36 431.077,93 496.433,40 253.318,25 257.274,06

Ponderea ajutorului de stat naţional

în PIB %2,02 0,54 0,51 0,21 0,19

* exclusiv agricultura, pescuitul, transporturile, serviciile de interes economic general şi ajutoarele de minimis

** calculat pe baza cursului mediu anual al leului în raport cu euro

Analiza rezultatului centralizărilor cuprinse în Inventarul ajutoarelor de stat acordate în România în perioada 2006-2008, atestă faptul că şi în continu-are nivelul ajutorului de stat cunoaşte o scădere, ajutorul de stat acordat în România în anul 2008 reprezentând 0,19% din PIB, fiind în valoare de 947.463,17 mii lei .

În ceea ce priveşte structura pe obiective a ajutoarelor de stat acordate în România în anul 2008, s-a constatat că nivelul ajutoarelor orizontale în totalul ajutoarelor de stat acordate (mai puţin agricultura, pescuit, transporturile, SIEG-uri şi ajutoarele de minimis), s-a menţinut relativ constant de cca. 45%, în ultimii doi ani (Tabelul nr.2).

Din această categorie de ajutoare fac parte cele pentru cercetare-dezvol-tare, protecţia mediului, IMM-uri, salvare-restructurare, combaterea şomajului, pregătire profesională, fiind considerate mai puţin dăunătoare din punct de vedere concurenţial.

Dintre ajutoarele cu obiective orizontale acordate în România, conform Inventarului, cele acordate pentru cercetare-dezvoltare au cunoscut însă, o evo-luţie ascendentă. Astfel, dacă în anul 2007 aceste ajutoare reprezentau 17,61% din total, în anul 2008 au ajuns să reprezinte 25,15%, în timp ce la nivelul Uniunii Europene (UE-27) cercetarea-dezvoltarea reprezenta în anul 2007 doar 15% din totalul ajutoarelor de stat (mai puţin agricultura, pescuitul, transportu-rile SIEG-urile şi ajutoarele de minimis) [1].

73

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Tabel nr.2. Ajutorul de stat naţional.Structura în funcţie de obiectivul principal în perioada 2007-2008

Clasifi carea ajutoarelor de stat 2007 2008

Obiective orizontale Mii lei 381.228,08 424.638,65

Mii Euro 114.232,49 115.306,34Procent (%)* 45,09 44,82

Obiective regionale Mii lei 67.581,84 154.225,62

Mii Euro 20.250,45 41.878,41Procent (%)* 7,99 16,28

SUBTOTAL in confor-mitate cu Scoreboard-ul Comisiei Europene

Mii lei 448.809,92 578.864,27

Mii Euro 134.482,94 157.184,75Procent (%)* 53,09 61,10

Obiective sectoriale (exceptând sectorul

transporturi)Mii lei 396.589,06 368.598,90

Mii Euro 118.835,30 100.089,31Procent (%)* 46,91 38,90

TOTAL GENERAL Mii lei 845.398,98 947.463,17

Mii Euro 253.318,25 257.274,06Procent (%)* 100,00 100,00

* procent în total ajutor de stat exceptând agricultura, pescuit, transporturi, SIEG-uri şi ajutoare de minimis

Ajutoarele cu obiectiv dezvoltare regională au cunoscut de asemenea, un trend crescător de la 7,99% din totalul ajutoarelor de stat (mai puţin agricultu-ra, pescuitul, transporturile SIEG-urile şi ajutoarele de minimis) în anul 2007, la 16,28% în anul 2008 (Tabelul nr.2).

Acest lucru s-a datorat şi celor 8 scheme de ajutor de stat care au produs efecte în anul 2008, dintre cele 11 scheme iniţiate în cursul anului 2007, men-ţionate şi în Scoreboard-ul Comisiei din toamna anului 2008.

Aceste scheme de ajutor de stat, exceptate de la notificare, pentru care s-au transmis Comisiei Europene formularele de informare în concordanţă cu regulamentul de procedură [2], vizează stimularea realizării de investiţii şi in-direct a creării de noi locuri de muncă.

O analiză a ajutoarelor orizontale din perspectiva Comisiei Europene, respectiv a ajutoarelor acordate pentru obiective orizontale de interes comun, adresate eşecurilor pieţei (în care au fost incluse şi ajutoarele regionale), arată că România a urmat în ultimii ani trendul Uniunii Europene.

74

CO

NC

UR

ENŢA

Astfel, dacă la nivelul UE-27 acestea reprezentau la mijlocul anilor ’90 aproximativ 50% din totalul ajutoarelor de stat (mai puţin agricultura, pescui-tul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis) [3] ajungând în anul 2007 să reprezinte 80%, în România nivelul acestora creşte de la 53,09% în anul 2007 la 61,1% în anul 2008 (Tabelul nr.2).

În ceea ce priveşte ajutoarele cu obiective sectoriale (oţel, construcţii navale, autovehicule, cărbune, fire şi fibre sintetice, turism, servicii financiare), acestea înregistrează în anul 2008 un nivel de 38,90% (Tabelul nr.2) în totalul ajutoarelor de stat (exceptând agricultura, pescuitul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis), în scădere faţă de anul anterior (46,91% în anul 2007), aliniindu-se astfel cerinţelor prevăzute în State Aid Action Plan, adoptat de Comisia Europeană în 2005.

Din analiza Inventarului s-a constatat că în componenţa ajutoarelor având obiective sectoriale, atât în anul 2008 cât şi în anul 2007, ponderea cea mai mare o au ajutoarele acordate sectorului cărbune, celorlalte sectoare ne-maifiindu-le acordate ajutoare de stat.

Ajutoarele de stat acordate de către autorităţile publice locale în vederea compensării serviciilor publice de interes economic general - SIEG au deţinut în perioada analizată cea mai însemnată pondere în total ajutor de stat (excep-tând agricultura, pescuitul şi transporturile), respectiv 55,71% în anul 2008 şi 60,33% în anul 2007 (Tabelul nr.3).

Tabel nr.3. Alte obiective de ajutor de stat identifi cate

2007 2008Ajutoare de stat acordate pentru realizarea unor servicii de interes economic general-SIEG Mii lei 1.471.507,27 1.309.279,66

Mii Euro 440.927,48 355.521,67Procent (%)* 60,33 55,71

Ajutoare de minimis Mii lei 122.204,08 93.453,59Mii Euro 36.617,65 25.376,38

Procent (%)* 5,01 3,98

* procent în total ajutor de stat exceptând agricultura, pescuitul şi transporturile

O analiză, din punct de vedere al naturii ajutoarelor de stat, demonstrea-ză că în anul 2008 ponderea ajutoarelor de stat de natura cheltuielilor bugetare (subvenţii, granturi, participări cu capital) a reprezentat 96,60 % faţă de 85,61% înregistrată în anul 2007, în totalul ajutoarelor de stat (exceptând agricultura, pescuitul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis), iar ponderea ajutoarelor de stat de natura renunţărilor la venituri (facilităţi fiscale, garanţii) a reprezentat 3,40% în total ajutor de stat (exceptând agricultura, pescuitul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis), în scădere faţă de 14,39% în anul 2007 (Tabelul nr.4). Tendinţa pozitivă a început chiar cu anul 2005, când cheltuielile au devansat renunţările.

75

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Tabel nr.4. Structura ajutorului naţional în funcţie de natura ajutorului de stat

2007 2008AJUTOR DE STAT (exclusiv agricultura, pescuit, transpor-

turi, SIEG-uri şi ajutoare de minimis) mii lei mii leiTOTAL 845.398,98 947.463,17

din care de natura:Renunţării la venituri 121.620,36 32.194,31

Pondere în AN* 14.39 3,40din care:

Scutiri şi reduceri la plata obligaţiilor fi scale 94.286,47 17.564,08Pondere în AN* 11,15 1,85

Scutiri şi reduceri la plata majorărilor de intârziere 27.333,89 14.630,23Pondere în AN* 3,23 1,54

Acordarea de garanţii de stat 0,00 0,00Pondere în AN* 0,00 0,00

Cheltuieli bugetare 723.778,62 915.268,86Pondere în AN* 85,61 96,60

din care:Subvenţii, alocaţii, prime, dobândă subvenţionată, alte

sume nerambursabile 660.576,62 852.739,86Pondere în AN* 78,14 90,00

Participarea cu capital a statului, conversia datoriilor 63.202,00 62.529,00Pondere în AN* 7,48 6,60

Credite bugetare 0,00 0,00Pondere în AN* 0,00 0,00

*AN = ajutor de stat naţional (exclusiv agricultura, pescuitul, transporturile, SIEG-urile şi ajutoarele de minimis)

Datele cuprinse în Inventar stau la baza realizării Raportului anual al ajutoarelor de stat pentru perioada 2006 – 2008, întocmit în conformitate cu prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, raport ce va reda o analiză mai detaliată a ajutoa-relor de stat acordate în România, în scopul informării decidenţilor din ţară şi din Uniunea Europeană.

Note:

1. Date preluate din Scoreboard-ul Comisiei Europene – ediţia toamnă 2008. 2. Regulamentul nr. 659/1999 privind regulile pentru aplicarea prevederilor art. 93 al

Tratatului CE, publicat in J.O. L83/1999, cu modificările şi completările ulterioare. 3. Date preluate din Raportul Comisiei privind politica în domeniul Concurenţei pe

anul 2008.

76

CO

NC

UR

ENŢA

Răspunderea salariaţilor pentru faptele deconcurenţă neloială – clauze de neconcurenţă

şi clauze de exclusivitate

Conf. dr. Dan Ţop, şef catedră Facultatea de Ştiinţe Juridice Sociale şi PoliticeUniversitatea “Valahia” Târgovişte, România

Abstract Acts of unfair competition to the employee can not constitute gro-

unds of dissolution of employment, for liability established by Law no. 11/1991 is a civilian or criminal offense. During the existence of the indi-vidual employment contract, the obligation of employee loyalty to his em-ployer, dedicated specifically to art. 32, par. 2, points d of the Labour Code, includes the obligation to compete in performing duties, applying a non-compete clauses are aimed, in terms of its effects, as in other systems of law or statutory or case-law, but the situation which has cea-sed employee employment relationship. Non-compete clauses set out in individual employment contracts were the overall protection of a particu-lar business interests of employers.

Keywords: unfair competition to the employee, the obligation of

fidelity, non-compete clauses

1. Ca expresie a libertăţii muncii, principiu statornicit de art. 38 alin. 1 din Constituţie, şi în baza art. 35 alin. 1 din Codul muncii, orice salariat are dreptul de a cumula mai multe funcţii, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. În doctrină [1] s-a apreciat că noţiunea de funcţie la care se referă art. 35 trebuie înţeleasă mai larg, în sensul de orice ,,post” în general, Codul muncii reglementând cu-mulul realizat în baza mai multor contracte de muncă, indiferent de felul lor.

Având în vedere că art. 127 din acelaşi cod dispune că norma de muncă [2] se exprimă, în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau de alte acti-vităţi ce se normează, sub forma de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei activităţi, reiese că o persoană poate, cu respectarea acestor prevederi, să cumule-ze tot atâtea contracte câte norme – întregi sau fracţionate – poate îndeplini.

77

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

2. Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să-şi aleagă locul unde exercită funcţia de bază şi să o comunice fiecărui angajator. În anu-mite situaţii, normele legale sunt cele care stabilesc locul în care salariatul cumulard urmează a avea funcţia de bază.

3. Distinct de sancţiunea stipulată de Codul Muncii în cazul nerespectă-rii clauzei de neconcurenţă, fostul salariat ar mai putea fi sancţionat contraven-ţional sau ar putea răspunde penal în cazul în care face concurenţă fostului său angajator. Astfel, in temeiul Legii nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind comba-terea concurentei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare [3] (numi-tă în cele ce urmează Legea), acesta poate fi sancţionat contravenţional pentru următoarele fapte:

a) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabi-lite cu această clientelă în cadrul funcţiei deţinute anterior la acel comerciant;

b) atragerea unor salariaţi ai unui comerciant în scopul înfiinţării unei so-cietăţi concurente care să capteze clienţii acelui comerciant sau angajarea salari-aţilor unui comerciant în scopul dezorganizării activităţii sale. De asemenea, în funcţie de gravitatea faptei, în conformitate cu dispoziţiile Legii concurenţei nr. 21/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare [4], coroborat cu dispoziţiile Codului Penal, cel în cauză poate răspunde penal [5] pentru infracţi-uni precum divulgarea secretului profesional, neglijenţă în serviciu etc.

4. Actele şi faptele de concurenţă neloială nu sunt limitativ arătate într-un anume text de lege [6]. Legea defineşte în art. 2 concurenţa neloială ca ,,orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea industrială si de co-mercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii”, iar în art. 4 (1) (lit. a-h) arată faptele care constituie contravenţii, împărţite de literatura juridică de specialitate [7] în patru grupe: 1. acţiuni de subminare a organizării interne a concurentului – art. 4 lit. a, b, h; 2. acţiuni de subminare a activităţii comerciale a concurentului – art. 4 lit. e, g; 3. activităţi comerciale contrar uzanţelor cinstite - metoda bulgărelui de

zăpadă - art. 4 lit. c; 4. falsa publicitate – art.4 lit. d.

5. Contravenţia prevăzută de art. 4 lit. a din Lege constă în ,,oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte”. Potrivit unor autori [8], art. 4 lit. a se referă la o adevărată interdicţie legală de concurenţă dintre angajator şi angajat; în opinia unor alţi autori [9] faptele ,,incriminate de prevederile art. 4 (1) lit. a, se constituie în fapte de concurenţă neloială, respectiv în atitudini de infidelitate ale salariaţilor” [10].

Această contravenţie are un subiect activ special, respectiv salariatul ex-clusiv care este infidel faţă de angajatorul său. În legătură cu caracterul exclu-siv sunt numeroase opinii, unii autori [11] considerând că exclusivitatea este

78

CO

NC

UR

ENŢA

echivalentul unei clauze de neconcurenţă. Potrivit unei opinii [12], pe care o considerăm justificată, nu se poate stabili o legătură între clauza de neconcu-renţă şi statutul de salariat exclusiv, întrucât:

a) clauza de neconcurenţă este reglementată explicit în Codul Muncii; ca-racterul de salariat exclusiv este prevăzut în Lege, fără a fi însă şi definit; exclu-sivitatea din punct de vedere al concurentei comerciale ar putea decurge din faptul că salariatul are contract de muncă cu un singur angajator, fără a însemna că acestui salariat i s-ar interzice exercitarea unei activităţi similare chiar şi la un concurent al angajatorului său, ci doar că între salariat şi angajator trebuie să existe o permanentă comunicare, informare şi o relaţie bazată pe fidelitate;

b) clauza de neconcurenţă îşi produce efectele după încetarea contractu-lui de muncă, dacă fostul angajat derulează în anumite condiţii fixate anterior prin această clauză acţiuni de concurenţă fostului angajator; pentru a ne afla în condiţiile art. 4 (1) lit. a din Lege, subiectul activ este unul special şi anume doar dacă acesta are calitate de salariat, deci efectele se produc pe parcursul derulării contractului de munca;

c) clauza de neconcurenţă acţionează ca o clauză penală, plata unei sume cu titlu de prejudiciu fiind stabilită anterior chiar prin această clauză, în timp ce în situaţia reţinerii faptei prevăzute la art. 4 (1) lit. a, existenţa şi recuperarea unui eventual prejudiciu nu se poate cuantifica imediat;

d) încălcarea clauzei de neconcurenţă atrage răspunderea civilă contrac-tuală, pe când fapta prevăzută de art. 4 (1) lit. a atrage răspunderea contravenţi-onală iar existenţa unui eventual prejudiciu atrage răspunderea civilă delictuală.

6. Totodată, clauza de neconcurenţă este reglementată de Codul Muncii şi priveşte relaţii dintre angajator şi angajat după încetarea raporturilor de mun-că, respectiv şi interdicţia de a desfăşura activităţi care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său pe o perioadă de maxim doi ani şi în anumite condiţii. În cazul încălcării unei astfel de clauze se atrage răspunderea contrac-tuală şi nu cea contravenţională; în aceste cazuri clauza de neconcurenţă acţi-onează ca o adevărată clauză penală. Practic, acest art. 4 (1) lit.a sancţionează o atitudine infidelă a unui angajat care îşi oferă serviciile unui concurent al propriului angajator, fără acordul acestuia.

7. În practica judecătorească (Tribunalul Judeţean Cluj, s.c. nr 64/1993) în legătură cu plângerea formulată în baza art. 4 (1) lit. a, s-a decis că fapta salariatului care, deşi încheiase un act adiţional la contractul de muncă, prin care se obliga ca în termen de 3 ani de la angajare să nu desfăşoare activităţi similare cu ale angajatorului şi care după doi ani îşi constituie o societate co-mercială care derulează activităţi similare, poate fi catalogată ca o contraven-ţie, fiind încălcate prevederile art. 4 (1) lit. a din Lege, cu toate că actul adiţio-nal dintre cele două părţi nu respectă întocmai condiţiile cerute de Codul Muncii pentru a ne afla în prezenţa unei clauze de neconcurenţă. Se reţine că un salariat exclusiv săvârşeşte cu intenţie acţiuni concurenţiale faţă de propriul

79

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

angajator, fără a-l înştiinţa şi în mod evident fără a obţine în vreun fel acordul acestuia, pentru a desfăşura activităţi similare (chiar şi numai de intermediere).

8. O varietate a clauzei de neconcurenţă ar putea-o reprezenta clauza de exclusivitate. Aceasta implică obligaţia salariatului ca pe toată durata contrac-tului individual de muncă să nu presteze activitate în favoarea unui alt angaja-tor sau o activitate profesională ori comercială proprie, în concurenţă cu anga-jatorul. O asemenea clauză a fost apreciată ca inadmisibilă [13], încălcând principiul constituţional potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, restrângerea unor drepturi sau ale unor libertăţi având loc numai prin lege, numai în situaţiile de excepţie stabilite de art. 49 alin. 1 din Constituţie [14].

9. Cadrul legal în materie, respectiv, Legea, reglementează în mod expres faptele de concurenţă neloială care pot atrage reţinerea următoarelor forme de răspundere: răspundere contravenţională, răspundere penală, răspundere civilă.

10. In practica judecătorească s-a considerat [15] că atitudinea societăţii intimate de a accepta pe contestator, în calitate de asociat al altei firme cu obiect de activitate similar, fără introducerea la încheierea contractului de mun-că a clauzei de fidelitate, nu poate conferi faptelor reţinute în decizia de desfa-cere a contractului de muncă semnificaţia unei abateri disciplinare; faptele reţinute în sarcina contestatorului, acelea de concurenţă neloială, nu pot con-stitui temei al desfacerii contractului de muncă, deoarece răspunderea prevă-zută de Lege este de natură civilă, contravenţională sau penală.

Prin această interpretare salariatul care săvârşeşte fapte de concurenţă neloială prevăzute în mod expres de art. 4 (1) lit. b, f şi h nu ar urma să răspun-dă decât contravenţional, penal sau civil delictual faţă de angajator.

11. Răspunderea contravenţională care este antrenată în cazul încălcării prevederilor art. 4. din Lege poate fi întâlnită şi în cazul salariaţilor sau al foştilor salariaţi. Sancţiunea contravenţională constă în amenda stabilită în cuantum fix ce se aplică de către departamentul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice ce a preluat în acest sens atribuţiile fostului Oficiu de Concurenţă, şi anume Direcţia Ajutor de stat. Practici neloiale. Preturi reglemen-tate, fie din oficiu, fie la sesizarea/plângerea părţii vătamate ce justifică astfel interesul legitim, fie la sesizarea Camerelor de Comerţ şi Industrie. Termenul de prescripţie aplicabil în această materie este termenul general de 3 ani.

12. Răspunderea penală în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi sanc-

ţionate de art. 5 din Lege de asemenea poate fi antrenată mai ales de fapta foştilor salariaţi. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate ori la sesizarea Camerelor de Comerţ şi Industrie Teritoriale sau a altei organizaţii pro-fesionale ori la sesizarea persoanelor împuternicite de Direcţia Ajutor de stat. Practici neloiale. Preturi Reglementate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice

80

CO

NC

UR

ENŢA

13. Răspunderea civilă este de asemenea determinată de fapte ilicite ale salariaţilor sau ale foştilor salariaţi, caz în care acţiunea civilă prin care reclamantul solicită instanţei competente să îl oblige pe pârât - autorul/au-torii faptei de concurenţă neloială - să înceteze, să înlăture actul de concu-renţă neloială, să restituie documentele însuşite în mod ilicit de la deţinăto-rul legitim şi să plătească dacă este cazul daune pentru prejudiciile cauzate, este desemnată în literatura de specialitate ca acţiune în concurenţă neloială. Dreptul la acţiune în concurenţă neloială consacrat de lege se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Instanţa competentă material să soluţioneze această acţiune este Tribunalul iar competenţa teritorială este determinată de loculul săvârşirii faptei sau de se-diul pârâtului sau inculpatului, în lipsa unui sediu fiind competent tribunalul domiciliului pârâtului sau inculpatului. În ceea ce priveşte natura acestei forme de răspundere, opinia majoritară este în sensul considerării acesteia ca având natură delictuala de tip special. De cele mai multe ori aceste acţiuni sunt însoţite de ordonanţă preşedinţială, prin care se solicită instanţelor ca până la soluţiona-rea acţiunii principale să dispună încetarea practicii comerciale neloiale.

14. Cu toate acestea, formele de răspundere mai sus analizate rar pot fi întâlnite în cazul salariaţilor. Cea mai plauzibilă rămâne răspunderea patrimo-nială, specifică dreptului muncii, în art. 270 din Codul muncii prevăzându-se expres că salariaţii răspund patrimonial, pentru pagubele materiale produse din vina şi în legătură cu munca lor, dar în condiţiile răspunderii civile contractu-ale, condiţiile angajării unei asemenea răspunderi nefiind diferite decât ca te-mei juridic [16], faţă de vechea reglementare a instituţiei răspunderii materiale, care avea şi ea în vedere un prejudiciu material, cert.

În cazul în care părţile nu se înţeleg, salariatul nu recunoaşte producerea pagubei ori nu este de acord cu cuantumul acesteia, ori încălcând angajamentul de plată asumat, refuză despăgubirea, singura cale aflată la îndemâna angaja-torului păgubit este acea de a sesiza instanţa competentă, cu o acţiune în reali-zarea dreptului [17] prin care se tinde la obligarea salariatului la repararea prejudiciului.

Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile salariale ce se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este încadrată în muncă. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a putea depăşi, împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză, jumătate din salariul respectiv.

15. În timpul existenţei contractului individual de muncă, obligaţia de fidelitate a salariatului faţă de angajatorul său, consacrată expres de art. 32 alin. 2 lit. d din Codul muncii, include şi obligaţia de neconcurenţă în executarea atribuţiilor de serviciu [18]; aplicarea unei clauze de neconcurenţă urmează să

81

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

vizeze, sub aspectul efectelor sale, ca şi în alte sisteme de drept, fie legale, fie jurisprudenţiale [19], numai situaţia salariatului căruia i-a încetat raportul de muncă. Clauzele de neconcurenţă stabilite prin contractul individual de muncă au efectul general de protejare a unui anumit interes de afaceri al angajatorilor şi de reducere a mobilităţii muncii. Clauza de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a speci-alizării [20] pe care acesta o deţine.

16. La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial pentru muncă, instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă. Dacă sa-lariatul, după ce a semnat clauza de neconcurenţă, constată că este prea restric-tivă, poate cere în instanţă diminuarea efectelor. Astfel, în cazul unei clauze abuzive, salariatul sau inspectoratul teritorial de muncă pot sesiza instanţa competentă, aceasta din urmă putând anula total sau parţial clauza, diminuând efectele clauzei de neconcurenţă la limitele legale admise.

În cazul nerespectării, cu vinovăţie, a clauzei de neconcurenţă, salariatul poate fi obligat la restituirea indemnizaţiei şi, după caz, la daune-interese co-respunzătoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului. Dovada prejudi-ciului suferit ca urmare a nerespectării clauzei de către salariat şi implicit cuan-tumul daunelor-interese aparţine angajatorului.

Bibliografie:

1. Ştefănescu, I.T., Tratat de dreptul muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2007, p. 445.

2. Ţop, D., Tratat de dreptul muncii, editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008. 3. Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale, cu

modificările şi completările ulterioare. 4. Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată, cu modificările şi completările ulteri-

oare. 5. Ghigheci, C.C., O privire comparativă asupra incriminării faptelor de concurenţă

neloială, în Dreptul nr. 11/2007, p. 141- 151. 6. Cepoi, P., Combaterea concurenţei neloiale – o temă mereu actuală, în Profil:

Concurenţa, nr. 2/2007, p. 68-69. 7. Turcu, I., Teoria si practica dreptului comercial român, vol. II, Editura Lumina Lex.

Bucureşti, 1999. 8. Căpăţână, O., Dreptul concurenţei comerciale, Concurenţa onestă, Editura

Lumina Lex, 1996. 9. Turcu, I., op.cit., 10. Prescure, T., Curs de dreptul concncurenţei comerciale, Editura Rosetti,

Bucureşti, 2004. 11. Constantinescu, V., Totul despre concurenţa neloială, Editura Rentrop&Straton,

Bucureşti, 2004. 12. Cepoi, P., op. cit , p. 68. 13. Ştefănescu, I.T., op. cit., vol. I, p. 423. 14. Girdo, R., Despre unele tendinţe privind încălcarea libertăţii muncii şi a dreptului

la muncă, în „Revista română de dreptul muncii”, nr. 1/2002, p. 60-65.

82

CO

NC

UR

ENŢA

15. I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 2434 din 25 martie 2004.

16. Ţop, D., Tratat…op. cit., p. 382. 17. Ţiclea, A., Tratat de dreptul muncii. Editura Universul juridic, Bucureşti, 2007, p.

832. 18. Dimitriu, R., Obligaţia de fidelitate în raporturile de muncă, Editura Tribuna

Economică, Bucureşti, 2001, p. 14-15. 19. Ştefănescu, I.T., Modificările Codului muncii – comentate, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2005, p. 29. 20. Voiculescu, N., Dreptul muncii.,editura Wolter Kluwers,Bucureşti, 2007, p. 43.

83

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Consiliul Concurenţei din România – sprijin şi îndrumător în materia ajutorului de stat

Lucian Stroe, inspector de concurenţăConsiliul Concurenţei, România

Intensificarea colaborării Consiliului Concurenţei cu autorităţile şi insti-tuţiile publice – furnizori şi beneficiari de ajutor de stat – începând cu data de 1 ianuarie 2007 (data aderării României la Uniunea Europeană) reprezintă o consecinţă directă a rolului acestei instituţii ca autoritate de contact în raportu-rile dintre Comisia Europeană şi respectivele entităţi, rol consfinţit prin preve-derile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, cu modificările şi completările intro-duse prin efectul Legii nr. 137/2007.

Asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate de România la nivel euro-pean în domeniul concurenţei se realizează şi prin acordarea permanentă de asistenţă tehnică de specialitate, inclusiv în procesul de elaborare a actelor normative sau administrative prin care se instituie măsuri de natura ajutorului de stat.

Colaborarea directă dintre Consiliul Concurenţei şi instituţiile furnizoare de ajutor de stat, a demonstrat oportunitatea creării unui colectiv de lucru, la nivel naţional, care să grupeze experţii în ajutor de stat din instituţiile publice. Demarat încă din anul 2008, Programul „Reţeaua Naţională de Ajutor de Stat” (ReNAS) reprezintă materializarea acestei tendinţe de intensificare a colaboră-rii inter-instituţionale şi are ca obiectiv, printre altele, creşterea nivelului de pregătire şi informare a tuturor celor implicaţi.

Pentru aceasta, echipa Programului ReNAS utilizează o varietate de me-tode, pornind de la organizarea de seminarii, întâlniri cu furnizorii şi benefici-arii, continuând cu editarea periodică de culegeri de legislaţie şi ghiduri în domeniul ajutorului de stat, şi terminând cu crearea şi actualizarea permanentă a unei pagini de internet dedicată în exclusivitate ajutorului de stat.

Gândită a funcţiona bilingv (în vederea creşterii accesibilităţii, informa-ţia este prezentată atât în limba engleză, cât şi în limba română), pagina de internet este disponibilă celor potenţial interesaţi la adresele web: www.re-nascc.eu, www.ajutordestat.ro, www.ajutordestat.eu şi www.stateaid.ro.

În vederea acoperirii cât mai complete a necesităţilor de informare ale potenţialilor utilizatori, informaţiile postate pe pagina de internet prezintă atât

84

CO

NC

UR

ENŢA

aspecte generale privind activitatea derulată de inspectorii Consiliului Concurenţei (avize pe notificări şi fişe de informaţii, clarificări, consultanţă acordată furnizorilor şi beneficiarilor de ajutor de stat în vederea adoptării de acte normative şi administrative şi a creşterii nivelului de absorbţie al fonduri-lor comunitare etc.), cât şi informaţii complete în domeniul ajutorului de stat.

Sunt prezentate elemente generale privind definirea ajutoarelor de stat şi compatibilitatea acestora cu prevederile Tratatului Uniunii Europene, precum şi câteva aspecte privind evaluarea primară a potenţialelor ajutoare de stat de către furnizori. De asemenea, pagina de web prezintă informaţii referitoare la procedurile de avizare ale notificărilor şi informărilor aferente schemelor de ajutor de stat exceptate de la obligaţia de notificare, în conformitate cu preve-derile Regulamentului CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea art. 87 şi 88 din Tratatul CE (Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare).

Pentru facilitarea activităţii de raportare a ajutoarelor de stat şi a ajutoa-relor de minimis acordate, furnizorii pot descărca formularistica aferentă şi pot să se instruiască în vederea completării corecte a acestora.

Partea generală a site-ului este completată de o rubrică conţinând artico-le şi publicaţii din domeniul ajutorului de stat editate de Consiliul Concurenţei. Aici pot fi găsite şi cele trei volume ale culegerii de legislaţie „Cadrul comu-nitar şi naţional în domeniul ajutorului de stat”, precum şi ghidurile: „Ghid privind întocmirea evidenţelor specifice în domeniul ajutorului de stat”, „Categorii de ajutoare de stat exceptate de la obligaţia notificării” şi „Ajutorul de stat în cazul vânzărilor de terenuri şi clădiri de către autorităţile publice”, publicaţii realizate în cadrul Programului ReNAS.

Cei interesaţi pot găsi răspunsuri la cele mai frecvente întrebări din do-meniul ajutorului de stat, precum şi informaţii complete referitoare la persona-lul Consiliului Concurenţei implicat în activităţile de monitorizare şi de acor-dare de asistenţă tehnică de specialitate în domeniul ajutorului de stat. Astfel, sunt nominalizate persoanele responsabile pe categorii de ajutoare de stat şi sunt indicate telefoanele şi adresele de e-mail corespunzătoare.

În ceea ce priveşte problematica ajutorului de stat, privită în mod global, pagina de web a Reţelei Naţionale de Ajutor de Stat oferă acces liber tuturor celor interesaţi la întreaga legislaţie naţională şi comunitară din domeniul ajutorului de stat. Un sector special este rezervat reglementărilor comunitare care vizează mă-surile de combatere a efectelor actualei crize economico-financiare globale.

În vederea asigurării transparenţei activităţii Consiliului Concurenţei, pagina de internet este actualizată permanent cu deciziile Comisiei Europene în domeniul ajutorului de stat şi cu lista schemelor de ajutor de stat şi de mini-mis aflate în derulare la nivel naţional.

Măsurile de sprijin implementate de către furnizori au asociate baza le-gală, obiectivul, data intrării şi ieşirii din vigoare, forma de acordare a ajutoru-lui, precum şi categoria de întreprinderi căreia i se adresează fiecare în parte. Textul măsurii de sprijin este şi el disponibil pe site.

85

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

O facilitate recent introdusă pe pagina de web o reprezintă posibilitatea de căutare în baza de date a măsurilor de sprijin în vigoare, în funcţie de o serie de criterii, dintre care menţionăm: tipul de activitate pentru care se doreşte fi-nanţare (inclusiv în funcţie de codul CAEN asociat), instituţia furnizoare de ajutor de stat, categoria de întreprindere şi obiectivul ajutorului. Funcţia de căutare a fost concepută pentru a veni în sprijinul tuturor agenţilor economici dornici de a accesa facilităţile puse la dispoziţie de către furnizori. Considerăm că implementarea funcţiei de căutare este în măsură să impulsioneze accesarea fondurilor comunitare, oferind potenţialilor beneficiari informaţii generale des-pre oportunităţile de finanţare existente, concentrate într-o singură sursă de informare.

Nu în ultimul rând, pagina de web a Reţelei Naţionale de Ajutor de Stat oferă acces facil specialiştilor la toate noutăţile în domeniul ajutorului de stat, în condiţiile în care o întreagă secţiune a site-ului este dedicată noutăţilor şi evenimentelor.

Multitudinea informaţiilor ce se regăsesc pe pagina de internet şi actua-lizarea permanentă au transformat site-ul Reţelei Naţionale de Ajutor de Stat într-o sursă valoroasă de date la nivel naţional, accesată de un număr din ce în ce mai mare de persoane interesate. Rolul şi importanţa paginii de web au spo-rit semnificativ începând cu anul 2010, odată cu demararea campaniei televi-zate dedicate, organizate cu sprijinul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale. Astfel, accesarea paginii de internet a sporit continuu, înregistrându-se în ulti-mele luni un număr de circa 7.000 de vizitatori din 35 de ţări. Pagina de inter-net este într-o continuă evoluţie, adaptându-se permanent modificărilor legis-lative naţionale şi comunitare, precum şi cerinţelor utilizatorilor.

86

CO

NC

UR

ENŢA

Aspecte actuale ale concurenţei în serviciile de transport marfă - cu un studiu de caz

Prof. dr. Dorina Tănăsescu Ec. Virginia ConstantinUniversitatea “Valahia”, Târgovişte - România

AbstractRomania has a transport extracapacity, specially by road. The in-

land competition is completed, in present, with competition played by European transmission system operators. In this situation, the frame of strategies based on well known direct and subtitutional competitors is becoming critical to outlast the middle and micro firms in economical crisis conditions. The knowledge of unsatisfied needs by the competitors allows the diversification of services line and the improvement of their quality, growing the competitiveness of economical agent. The use of the the latest technologies and the informations management become indis-pensable instruments to counteract the competitor actions.

A. Introducere

1. Transportul are o importanţă deosebită într-o infrastructură logistică, din motive cum ar fi: - costurile; - timpul de indisponibilitate a mărfurilor în timpul transportului; - implicaţiile întreruperilor de flux; - partea de risc pe care o induce în evaluarea „calităţii totale” şi în general,

în evaluarea performanţei lanţului logistic.

2. Oferta de transport, la rândul ei, este multiplă în privinţa: - mijloacelor pe care le utilizează; - căilor de comunicaţie pe care le foloseşte; - mărimii întreprinderilor care efectuează prestaţia de transport.

3. Alegerea mijlocului de transport este, în consecinţă, strategică, şi face parte din decizia globală de implantare a unei infrastructuri logistice care in-clude numărul, poziţia geografică, dimensiunile şi tipologia depozitelor.

87

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Ponderea tarifului de transport în costul complet al lanţului logistic a fost evaluat de Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în documentul „Referitor la Rezoluţia IRU – Nu există comerţ fără transport rutier” adoptată în unanimitate de Adunarea Generală a IRU din 4 noiembrie 2005 de la Geneva. În această rezoluţie se arată că: „Transportul este un motor esenţial al progresului economic şi social deoarece deplasează mărfurile şi persoanele şi contribuie la performanţa serviciilor pe plan mondial. Sectorul logistic participă cu aproximativ 6% la PIB-ul mondial, cu o valoare totală a operaţiunilor de logistică depăşind 10% din comerţul mondial. În consecinţă, contribuţia activităţilor logistice naţionale şi internaţionale, care asi-gură mobilitatea mărfurilor pe planetă se ridică la mai mult de 2000 miliarde dolari SUA în 2004. Transportul de mărfuri pe şosea reprezintă partea centrală a lanţului logistic, fie că este considerat individual, fie în cadrul operaţiunilor multimodale. La nivel mondial, camioanele transportă în jur de 80 % din încărcături pe rutele terestre. Astfel, orice măsură de facilitare a transportului rutier are un impact bene-fic şi durabil asupra progresului economic şi social şi a bunăstării naţiunilor”.

4. Costul transportului poate fi exprimat: - pe kilometru parcurs; - pe greutate sau volum transportat; - pe număr de încărcături (colete, palete etc.) transportate; - pe greutate-kilometru transportată (în general, la tonă-km).

5. Pentru distanţe şi greutăţi mari (dar şi pentru cantitatea de carburant şi gaz cu efect de seră emis), ordinea de preferinţă în ceea ce priveşte costul transportului diferitelor moduri de transport va fi, în general, următoarea: - transport maritim sau fluvial; - transport feroviar; - transport rutier; - transport aerian.

Trebuie constatat că în ceea ce priveşte viteza, ordinea este inversă.

6. Calitatea transportului reprezintă un concept relativ, care acoperă mai multe noţiuni, mai mult sau mai puţin controlabile: - durata transportului, care nu este pe deplin controlabilă în ceea ce priveş-

te alegerea unui mod de transport sau anticipând eventualele riscuri (gre-ve, lucrări de infrastructură, riscuri climatice etc.); durata întreruperii fluxului este inclusă în „termenul de livrare”;

- capacitatea de a menţine marfa transportată în bună stare (fără deteriora-re, furt, avarie etc.);

- impactul asupra mediului (fragmentare ecologică, şosele deteriorate, emisii de gaz cu efect de seră, poluarea indusă prin ciclul de viaţă al vehiculului etc.). Diverse etichete (EMAS – Eco Management and Audit Scheme, ISO

14001 etc.) integrează calitatea mediului şi îmbunătăţirea continuă în acest domeniu.

88

CO

NC

UR

ENŢA

Alegerea unui mod de transport nu depinde întotdeauna doar de criteriile dorite de expeditori. Absenţa sau ineficacitatea relativă sau temporară a infra-structurilor necesare impune uneori alegerea unei variante mai puţin favorabile.

7. Având în vedere importanţa transportului rutier la nivel european, în cadrul UE există o preocupare specială pentru acest domeniu, manifestată prin elaborarea unei legislaţii unitare; au fost adoptate o serie de reglementări referitoare la obligaţi-ile transportatorului, exonerarea de răspundere a acestuia, limitarea responsabilităţii, timpii de condus, durata deplasării, interdicţii de circulaţie etc. Oferta de servicii de transport este alcătuită din ansamblul prestaţiilor prin intermediul cărora se reali-zează deplasarea mărfurilor dintr-un loc în altul. Ea include, pe de o parte, trans-portul propriu-zis al mărfurilor având drept suport mijloacele de transport şi acti-vităţi auxiliare (încărcare-descărcare, aranjare), iar pe de altă parte infrastructura corespunzătoare, fără de care nu este posibilă realizarea prestaţiei propriu-zisă.

8. Nevoia de transport de mărfuri este dependentă într-un înalt grad de activitatea productivă. În acest caz apar o serie întreagă de diferenţieri care au la bază, în special, natura mărfurilor, repartiţia geografică a furnizorilor şi be-neficiarilor, etc. Deosebit de interesantă este urmărirea relaţiei dintre cererea de transport şi distanţa la care se transportă mărfurile, precum şi relaţia care apare între distanţă şi urgenţa nevoii care se exprimă în cadrul pieţei.

9. Liberalizarea transportului aerian a dus la intensificarea concurenţei şi la scă-derea preţurilor şi a permis creşterea numărului de legături între statele membre. De asemenea, UE promovează proiectele majore de infrastructură de transport, cunoscute sub numele de reţele transeuropene (RTE). Printre proiectele prioritare se numără:

- înlăturarea blocajelor existente pe principala cale navigabilă interioară pe axa est-vest, care face legătura între Rin, Main şi Dunăre;

- un program de regularizare a traficului pe liniile de navigaţie congestio-nate din zonele de coastă ale UE;

- modernizarea anumitor linii feroviare pe axa nord-sud şi est-vest.Problemele din sectorul transporturilor nu pot fi rezolvate doar prin libe-

ralizare. Este vorba, de exemplu, despre preponderenţa transportului rutier faţă de alte forme de transport, despre poluare şi fragmentarea sistemelor de trans-port, inclusiv a legăturilor cu regiunile îndepărtate şi între reţelele naţionale, etc.

B. Criza economică şi perspectivele transportului de marfă în piaţa europeană

10. UE a încurajat libertatea de circulaţie prin deschiderea pieţelor naţio-nale şi prin înlăturarea obstacolelor fizice şi tehnice. Însă structura actuală a sectorului transporturilor şi ritmul de creştere al acestuia nu pot fi menţinute pe

89

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

termen lung. Transportul rapid, eficient şi ieftin de mărfuri este un element cen-tral pentru atingerea obiectivului Uniunii, şi anume economia dinamică şi coezi-unea socială. Sectorul transporturilor generează, în termeni de produs intern brut (PIB), 10% din bogăţia UE şi oferă peste zece milioane de locuri de muncă.

11. Creşterea constantă a mobilităţii exercită presiuni puternice asupra sistemelor de transport. În consecinţă apar congestii, în special ale traficului rutier şi aerian, care reduc eficienţa economică, măresc consumul de combus-tibil şi accentuează fenomenul de poluare.

12. Deşi numeroase aspecte ale politicii privind transporturile depind de guvernele naţionale, este normal ca piaţa unică europeană să dispună de o in-frastructură unică de transport. De aceea, pieţele de transport naţionale de pe teritoriul Uniunii au fost deschise concurenţei, în special în sectorul rutier şi aerian şi, la o scară mai redusă, în cel feroviar.

Prin urmare, camioanele pot opera acum şi în alte ţări decât cea de ori-gine, nefiind nevoite să se întoarcă din cursele internaţionale fără încărcătură.

13. În UE, 44% din transportul de mărfuri se efectuează pe cale rutieră, în comparaţie cu 39% pe rute maritime de scurtă distanţă, 10% pe cale ferovi-ară şi 3% pe căi navigabile interioare. Transferul mărfurilor dinspre transportul rutier spre alte forme mai puţin poluante este elementul central al unei politici de transport durabile. O altă prioritate este integrarea mai multor tipuri de transport, prin combinarea transportului pe şosea - cale ferată, mare - cale fe-rată sau cale ferată - calea aerului.

14. Într-o economie de piaţă democratică, guvernele naţionale sau orga-nismele UE nu pot impune trecerea de la transportul rutier la cel feroviar (ori-cât de dorită ar fi această măsură). De aceea, acest transfer modal trebuie sus-ţinut prin investiţii în alte modalităţi de transport, astfel încât acestea să poată prelua fluxul masiv de mărfuri sau prin aplicarea unor sisteme tarifare care să reflecte costul real al utilizării transportului rutier, încurajând astfel o migraţie „naturală” către forme alternative de transport. Obiectivul este de a transfera transportul de mărfuri de pe şosea pe calea ferată şi de a utiliza mai degrabă trenul decât avionul pentru a efectua deplasări pe distanţe scurte.

Transportul feroviar reprezintă o prioritate. Trenurile de marfă din UE călătoresc, în prezent, cu o viteză medie de 18 km/h. Dacă se doreşte o creşte-re a ponderii transportului feroviar de mărfuri, este necesară mărirea vitezei şi ameliorarea calităţii serviciilor de cale ferată. [a se vedea http:// europa.eu/ pol/trans/index_ro.htm].

15. Integrarea României în Uniunea Europeana a adus o serie de avanta-je pentru industria transporturilor: piaţa externă a devenit mai atractivă datori-tă eliminării controlului vamal la graniţe, timpii de inventariere şi distribuţie a

90

CO

NC

UR

ENŢA

mărfurilor au scăzut, iar in privinţa volumului operaţiilor se remarcă orientarea spre transportul mărfurilor cu volum mai mic şi cu valoare mai mare.

Pentru România, integrarea a adus şi avantajul unei creşteri economice în această industrie, prin crearea de oportunităţi de afaceri pentru transportato-rii români, ale căror costuri sunt reduse în comparaţie cu cele ale jucătorilor europeni.

Concurenţa relativ crescută pe piaţa transporturilor determină o creştere a calităţii serviciilor oferite, a profesionalismului şi a numărului serviciilor speciali-zate din aceasta industrie [a se vedea http://www.piatadetransport.ro/articole/ro/].

16. Într-o perioadă de criză economică toate companiile de transport din Europa se confruntă cu dificultăţi. Transportul este o componentă esenţială a economiei europene, reprezentând aproximativ 7% din PIB şi asigurând mai mult de 5% din totalul locurilor de muncă din UE. Este nevoie de investiţii în acest sector, iar Uniunea are un rol important prin bugetul pe care îl alocă pen-tru investiţii, astfel încât să avem un transport mai puţin poluant, mai inteli-gent, mai rapid şi mai sigur. Traficul este congestionat în mai multe zone UE. Dezvoltarea transportului de marfă a pus presiune pe infrastructurile de trans-port existente în Uniunea Europeană, astfel că asistăm la congestionarea în continuare a traficului în multe zone ale Uniunii. Iar estimările arată că ne putem aştepta la creşterea cu mai mult de 50% a transportului de marfă până în 2020. [a se vedea www.curierulnational.ro].

17. Criza financiară afectează atât transportul intern cât şi pe cel interna-ţional de marfă şi de persoane, companiile din domeniu asteptându-se la o scădere a activităţii până la sfârşitul anului, faţă de anul anterior.

Astfel, numărul curselor este din ce în ce mai redus, lucru care se poate observa şi urmărind traficul mult mai relaxat decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. S-a ajuns în această situaţie din cauza problemelor cu care se confruntă economia, în special industria şi serviciile, iar una din soluţiile reale ar putea fi revigorarea agriculturii prin facilitarea accesării fondurilor europene şi a acordării subvenţiilor de la stat. Cu atât mai ingrijorător este faptul că numărul mărfurilor publicate la cele mai importante burse este,în prezent, în jur de o mie, pe când anul trecut în aceeasi perioadă, depăşea zece mii.

18. Criza nu afectează doar companiile mici, ci şi pe cele mari, companii

care au anunţat disponibilizări şi care au cerut ajutor din partea statului pentru a reuşi să supravieţuiască în condiţiile actuale ale pieţei. În urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii asociaţiilor profesionale, a reieşit că transporturile internaţionale au o activitate mult mai scăzută faţă perioada precedentă, criza economică fiind simţită acut în rândul firmelor de transport.

Marea majoritate a operatorilor de transport internaţional sunt obligaţi să disponibilizeze oameni (o parte dintre firme au disponibilizat deja un număr destul de important).

91

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

19. Unul din motivele crizei în transportul intern şi internaţional de marfă îl reprezintă restrângerea activitaţii din domeniul auto şi implicit al comenzilor, precum şi întârzierea plăţilor şi majorarea termenelor de plată, operatorii de transport confruntându-se cu mari probleme din lipsă de li-chidităţi.

20. Efectele crizei economice existente atât la nivelul ţării noastre cât şi la nivelul întregii Uniuni Europene au fost determinate, în primul rând, de salariile mari pe care le-au câştigat peste hotare specialiştii din transporturi. Experţii în resurse umane au apreciat piaţa respectivă ca fiind una extrem de dinamică, într-o continuă schimbare, o piaţă pentru care se caută mii de oa-meni care să lucreze în domenii ca achiziţii, logistică, aprovizionare, dispe-cerat, organizare, distribuţie, intermediere, curierat, servicii. Unii dintre cei mai căutaţi specialişti erau şoferii de TIR. Astfel, statisticile arată că cele mai solicitate job-uri au fost: şef serviciu achiziţii, gestionar depozit, asistent logistică, operator facturare, referent marketing/exporturi, responsabil apro-vizionare, agent/reprezentant vînzări, şofer distribuţie, curier, şofer pentru transporturi internaţionale.

21. Pentru a diminua cât mai mult efectele crizei economice care ar putea afecta chiar şi cele mai mari firme de transport, efecte generate de o lipsă acută de lichidităţi, apreciem că se impune o diminuare atât a costurilor cu personalul cât şi a costurilor de transport efectiv într-o anumită perioadă şi care nu trebuie sa depăşească veniturile încasate în acea perioadă [a se vedea www.arilog.ro/.../ARR - Evolutia_transportului_rutier_ ComanMelus].

C. Studiu de caz pentru fixarea unor caracteristici ale pieţei de referinţă, axat pe exemplul KLG Europe Logistics SRL

22. Se consideră cazul unei vechi firme de transport (cca. 100 ani), Kuijken Logistics Group BV., cu sediul în Olanda şi locaţii in Olanda, UK, România şi China; societatea are 600 de angajaţi, 130 de camioane proprii şi o capacitate generală de depozitare de 120.000 mp. Este certificată ISO 9001, TAPA, AEO şi este membră a mai multor organizaţii internaţionale de transportatori.

Firma dispune de o reţea proprie de birouri precum şi de parteneri con-sacraţi, strategic amplasaţi în cele mai importante zone de interes pentru trafi-cul de marfă. Experienţa dobandită în cei peste 90 de ani de activitate desfăşu-rată în logistică şi transporturi internaţionale recomandă firma drept una dintre cele mai sigure şi performante companii de profil din Europa.

23. KLG Europe Logistics SRL, filiala din România a Grupului KLG Europe, este fondată în anul 2005 şi are 6 filiale situate strategic în Bucureşti, Timişoara, Târgu-Secuiesc, Constanţa, Cluj-Napoca şi Craiova.

92

CO

NC

UR

ENŢA

24. La sfârşitul anului 2009 societatea a avut o cifră de afaceri de 14 milioane de euro.

În organizarea transportului, pe lângă transportul propriu-zis, se includ şi activităţi conexe acestuia, cum ar fi: depozitarea mărfii, obligaţiile vamale (declaraţii ş.a.), controlul mărfurilor, executarea dispoziţiilor privind încasarea sumelor cuvenite comitentului (client).

Pachetul de servicii conţine: - logistică (depozitare şi servicii cu valoare adăugată, comisionare vamală,

servicii IT performante capabile să ofere informaţia în timp real); - distribuţie paneuropeană şi internaţională (linii regulate şi directe de gru-

paj din/spre Olanda, Belgia, Germania, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, Grecia, ţările nordice etc.);

- transport pe teritoriul României, utilizând locaţii de cross docking din Bucureşti, Timisoara, Târgu Secuiesc, Cluj, Craiova, şi Constanţa;

- transport internaţional maritim şi aerian precum şi transporturi speciale (agabaritice, chartere/pe mare sau aer etc.).Se pot organiza şi livrări directe (din şi către orice locaţie din România).

Serviciul de distribuţie naţională în regim de grupaj oferă un timp de tranzit de 24-72 ore oriunde în România.

25. Printre clienţii principali ai firmei se numără Domo - vânzare elec-tronice - electrocasnice, Timken Romania SA - producerea de rulmenţi, aliaje din oţel legate de componente şi subansamble, 3M Romania SRL - tehnologie diversificată pt. companii, Adidas Romania SRL - fabricare pantofi sport, LG Electronics Romania SRL - fabrică produse electronice, Dohler Romania SRL - asigură ingrediente pt. industria alimentară, IPSO SRL - importator pt. România de autovehicule Renault şi importator de subansamble pt. maşini agricole Kuhn, Panasonic România - fabrică produse electronice, Cameron România SA - fabrică echipament petrolier, GondRand - agent transport şi lo-gistică, MiniTransport - agent transport şi logistică.

Printre clienţii KLG se numără şi subcontractori de transport şi logistică.

26. În cadrul transportul rutier (camioane dedicate şi grupaje, import şi export) se detaşează următorii concurenţi principali: DB Schenker, CEVA Logistics, Partener TransRomania, Cargus, Kuhne–Nagel, DHL, Geodis, Gebruder Weiss, DSV Solutions, FM Logistic, Delamode, LKV, Gefco, Carlberson Romania, PNG Distribution şi TNT.

Pe piaţă, firmele concurente îşi dispută, pe de o parte, furnizorii de măr-furi, prestatorii de servicii, creditele, forţa de muncă, etc. şi, pe de altă parte, clienţii, fiecare din ele căutând să-şi asigure inputurile necesare şi plasarea produselor proprii în condiţii cât mai avantajoase. Concurenţa propriu-zisă se desfăşoară între întreprinderi în calitatea lor de ofertant. Gama mijloacelor şi instrumentelor utilizate în lupta de concurenţă este extrem de largă, mergând de la cele legale până la cele ilegale. În general, acestea se delimitează în jurul

93

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

celor patru piloni (4P) pe care se sprijină marketingul: produs, preţ, plasare (în sens de distribuţie) şi promovare. Diferenţele între concurenţi în cea ce priveş-te produsul pot viza calitatea şi prezentarea, mărcile service-ul, comunicaţiile cu privire la produs, imaginea, etc. Acestea îşi pun amprenta asupra preţurilor, după cum preţurile pot acţiona în mod independent prin nivelul lor ca instru-ment al competitivităţii.

De asemenea KLG are şi o serie de concurenţi puternici pe piaţa servici-ilor de transport şi logistică din punct de vedere salariaţi şi din punct de vedere clienţi. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt: DB Schenker Romtrans, Kuhne–Nagel, DSV Solutions, FM Logistic, DHL, TNT, Gebruder Weiss, Delamode.

27. Un model de analiză SWOT a unei firme poate fi următorul:a. Puncte tari:

1. posibilitatea de a oferi servicii integrate; 2. existenţa a mai multe hub-uri care asigură flexibilitate şi un serviciu de

“Track and Trace” (urmărirea mărfii), mai ales pentru livrările în România; 3. o echipa de profesionişti şi reputaţie bună pe piaţă; 4. reţea de transport rutier cu susţinerea de servicii auxiliare; 5. stabilitate financiară; 6. flexibilitate, adaptabilitate uşoară la alte sisteme de operare; 8. preţuri scăzute fără afectarea calităţii serviciilor; 9. cunoaşterea pieţei locale, monitorizarea concurenţei.

b. Puncte slabe: 1. lipsa de birouri proprii în aeroporturi; 2. lipsa serviciilor proprii de vamă; 3. deficit de personal în departamentele operaţionale intern/ internaţional; 4. structura organizaţională a vânzărilor neadaptată structurii operaţionale; 5. lipsa unui sistem informaţional integrat; 6. echipa de vânzări insuficient motivată; 7. lipsa certificării ISO.

c. Oportunităţi: 1. lansarea de produse noi; 2. din cauza crizei, chiar şi clienţii mari au renunţat a aduce marfa pe ca-

mioane dedicate (scăderea numărului acestui tip de comenzi), optând pentru grupaje (tip de transport care este un punct forte al firmei);

3. afilierea la WCA (World Cargo Alliance); 4. participarea la conferinţele ECA în sprijinul promovarii imaginii firmei

in lume.

d. Ameninţări: 1. criza economică globală cu efecte puternice asupra coeficientului cash

flow al firmei;

94

CO

NC

UR

ENŢA

2. scăderea volumului transporturilor în domeniile IT si electrocasnice (30-50% faţă de primul trimestru al anului 2008);

3. scăderea dramatica a preţurilor, multe firme de transport practicând preturi de “dumping”.

D. Strategia de piaţă considerată optimă pentru perioada 2010-2013

28. Strategia de marketing desemnează liniile definitorii ale atitudinii şi conduitei întreprinderii în vederea atingerii anumitor obiective. Modalitatea de punere în aplicare a strategiei este domeniul tacticii de marketing. Aceasta implică acţiuni practice prin care întreprinderea îşi pune în valoare potenţialul, adaptându-se totodată condiţiilor concrete ale pieţei, astfel încât, pas cu pas, să se îndrepte spre obiectivele strategice pe care şi le-a propus. [a se vedea C. Florescu si colab., Marketing, ed. Marketer, Bucuresti, 1992].

29. Strategiile de piaţă elaborate şi adoptate în activitatea firmei au ca-racter dinamic; de asemenea, firma poate opta pentru formularea unei strategii unice pentru toate produsele şi toate activităţile sale sau poate elabora strategii diferenţiate, pe produse sau grupe de produse.

Poziţia fi rmei faţă de Dinami-ca pieţei

Strategia creşteriiStrategia menţinerii

Strategia restrângerii

Fig.1. Clasificarea strategiilor de piaţă

30. Elaborarea une strategii de piaţă reprezintă o activitate complexă, care necesită competenţă, experienţă, o bună cunoaştere a pieţei etc. şi care are drept scop elaborarea unor decizii adecvate pentru firma în cauză [a se vedea C. Florescu si colab., Marketing, ed. Marketer, Bucuresti, 1992].

Dintre toate componentele politicii de marketing, strategia de piaţă repre-zintă elementul cel mai important, având în vedere faptul că numai printr-o adap-tare dinamică la mediul economico-social este posibilă fundamentarea corectă şi a celorlalte componente. Ea va trebui să reunească toate funcţiile marketingului: studierea cerinţelor pieţei, adaptarea activităţii economice la aceste cerinţe, sati-sfacerea lor în condiţiile obţinerii unei eficienţe cât mai bună pentru întreprindere.

31. În funcţie de cota de piaţă pe care o deţine, o întreprindere poate să ocupe una din următoarele poziţii:

95

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

- Firmă „Lider”; - Firmă „Challenger”; - Firmă „Urmăritor”; - Firmă „Mică”.

[a se vedea Philip Kotler, Gary Armstrong, John Saunders, Veronica Wong, Principiile Marketingului, Ed. Teora, Bucureşti, 1998, p.580-581].

32. Elaborarea strategiei de piaţă a întreprinderii presupune parcurgerea etapelor din figura de mai jos.

Figura 2. Procesul de elaborarea a strategiei de piaţă.[Sursa: Adaptare după Philip Kotler, OP.CIT, p.122]

33. Un element special care îşi pune amprenta asupra strategiei de piaţă a întreprinderii, este „vârsta” întreprinderii, adică faza din ciclul de viaţă al întreprinderii în care ea se află la un anumit moment.

34. Alternativele strategice pe care le poate alege întreprinderea depind în cea mai mare parte de poziţia întreprinderii pe piaţă. Identificarea strategiei ce se doreşte a fi utilizată de o întreprindere presupune alegerea de către aceas-ta a cel puţin două elemente: atitudinea faţă de clienţi şi poziţia faţă de concurenţă. Alegerea strategiei de piaţă presupune, din partea conducerii în-treprinderii, realizarea unei analize pe mai multe niveluri.

96

CO

NC

UR

ENŢA

Figura 4. Etapele alegerii strategiei de piaţăSursa: [C. Florescu, Marketing, Ed. Marketer, Bucuresti,1992]

35. Din punct de vedere al analizei structurii pieţei, importante sunt de-terminarea numărului de segmente, a mărimii acestora precum şi a preferinţe-lor consumatorilor din cadrul fiecăruia.

Un alt factor de influenţă al strategiei de piaţă îl reprezintă atitudinea întreprinderii faţă de structura pieţei. Ţinând cont de numărul de segmente de pe piaţă şi având în vedere modul de abordare al acestora, de către întreprinde-re, există posibilitatea alegerii din trei variante strategice:

- Strategia nediferenţiată, se poate utiliza atunci când întreprinderea se adresează pieţei în mod global, fără a ţine seama de eventualele sale structuri. Acest tip de strategie este specific întreprinderilor aflate la începutul existenţei sau a celor ce exercită un monopol pe piaţă;

- Strategia diferenţiată, se poate alege în cazul întreprinderilor care do-resc să-şi satisfacă clienţii cu produse, servicii, preţuri, modalităţi de distribuţie şi de promovare specifice fiecărui segment în parte;

- Strategia concentrată, apare atunci când întreprinderea se raportează la un singur segment sau la un număr limitat de segmente, adaptându-şi oferta specificului acestuia sau acestora.

36. Un ultim factor de analiză, ce reprezintă totodată şi un criteriu de alegere a strategiei, îl reprezintă poziţia întreprinderii faţă de concu-renţă. Concurenţa se analizează cu mare atenţie de către managementul firmei, utilizând diverse metode (BCG, General Electric, SWOT etc.) care să permită identificarea atât a celor care ar putea fi atacaţi cât şi a celor cu care ar trebui să se evite o confruntare directă.

97

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

În cazul acestui criteriu trebuie avut în vedere faptul că trebuie identifi-cată mai întâi capacitatea pieţei (efectivă şi potenţială) şi apoi partea ce revine (cotele de piaţă) fiecăruia dintre competitori. În funcţie de aceste elemente se poate alege între două variante strategice de bază:

a) Strategia ofensivă este utilizată, de regulă, de întreprinderile puternice, cu poziţii consolidate în cadrul pieţei (lideri, challengeri) sau de întreprinderile noi care dispun, la un anumit moment, de un avantaj competitiv deosebit. Printr-o atitudine ofensivă faţă de ceilalţi concurenţi, întreprinderea doreşte, de fapt, îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa respectivă prin creşterea cotei de piaţă. Există mai multe variante ofensive (de atac), funcţie de poziţia pe piaţă a întreprinderii şi de obiectivele urmă-rite (ofensivă preventivă, contraofensivă, ofensivă prin evitare, ofensivă frontală etc.).

b) Strategia defensivă este recomandată întreprinderilor cu o poziţie re-lativ modestă în cadrul pieţei sau celor car, ajungând pe o anumită poziţie, doresc să şi-o păstreze. Această strategie se poate concretiza în două variante: una care urmăreşte menţinerea cotei de piaţă şi una care are în vedere posibili-tatea restrângerii cotei de piaţă.

37. Din documentarea studiului de caz mai notăm aici, ca fiind deosebit de relevante, unele măsuri practice adoptate recent de către firma respectivă (şi de către alte firme concurente) în vederea susţinerii luptei concurenţiale: - selectarea mai atentă a colaboratorilor şi negocierea unor contracte/par-

teneriate pe termen lung (min. 1 an), astfel încât să reziste mai bine la eventualele fluctuaţii de pe piaţă;

- găsirea de noi clienţi cu trafic regulat; - focusarea vânzărilor spre creşterea exporturilor (dedicate sau grupaje)

precum şi către clienţi mai atractivi (companii multinaţionale, servicii integrate, etc.);

- fidelizarea clienţilor prin creşterea volumului prestabil, oferirea de ser-vicii integrate, creşterea calităţii şi diversificarea gamei de servicii;

- îmbunătăţirea colaborării cu partenerii (inclusiv înţelegeri dedicate) pentru creşterea traficului: creşterea numărului de clienţi noi care pot genera şi alte vânzări (vânzări legate); creşterea volumului de trafic al clienţilor existenţi;

- promovarea agresivă a transporturilor în regim LCL, atât pentru clienţi cât şi pentru armatori;

- focusarea spre clienţi care sa aibă trafic aerian mai intens; - îmbunătăţirea relaţiei cu partenerii în scopul realizării unor costuri mai

mici care să alinieze preţurile firmei la cele ale concurentei; - tarife competitive şi negocieri contractuale flexibile cu cărăuşii, armato-

rii, reţeaua europeană, etc.; - analizarea periodică a reglementărilor, procedurilor şi instrucţiunilor na-

ţionale referitoare la serviciile de transport, în special în privinţa armo-nizării cu cerinţele si recomandările Uniunii Europene, şi înaintarea unor propuneri către autorităţile naţionale (inclusiv către autoritatea de con-curenţă din România).

98

CO

NC

UR

ENŢA

38. Compania respectivă susţine că este pregătită să răspundă “fulger” unor atacuri frontale din partea concurenţei, cu repercursiuni evidente pe ter-men scurt, la nivelul politicilor de preţ, de promovare, de distribuţie şi de par-teneriate strategice.

E. Concluzii parţiale

39. Transportul de marfă cunoaşte în perioada actuală o dezvoltare deo-sebită, datorită atât multiplelor necesităţi sociale pe care le satisface cât şi do-rinţei omului modern de a scurta timpii inactivi şi de a-şi eficientiza existenţa.

Dinamismul, flexibilitatea, adaptabilitatea, mobilitatea, potenţialul ino-vator reprezintă câteva din caracteristicile pe care întreprinderile de transport marfă le evidenţiază şi care sunt considerate esenţiale pentru dezvoltarea armo-nioasă a economiei oricărui stat.

Pentru Uniunea Europeană, întreprinderile de transport marfă reprezintă un factor important de creştere economică.

Constrângerile de natura economică determinate de criza globală, euro-peană şi naţională au avut efecte drastice pentru serviciile de transport, (scăde-rea producţiei de mărfuri şi servicii, implicit a exporturilor şi a importurilor, creşterea taxelor şi impozitelor, etc.).

Infrastructura de transport din România nu este suficient de dezvoltată şi necesită investiţii importante pentru atingerea standardelor europene.

40. Competiţia în domeniu este din ce în ce mai acerbă, ceea ce va crea probleme micilor companii autohtone, dar, în acelaşi timp, poate fi în avantajul clienţilor şi poate conduce către progres; desigur, cu utilizarea mijloacelor concurenţiale legale avizate de către Consiliul Concurenţei.

Efectele globalizării se vor face simţite din ce în ce mai mult.

Bibliografie selectivă:

1. Bălan, C., Logistică, ediţia a III-a, Ed. Uranus, Bucureşti, 2006. 2. Cetină, I., Brandabur, R., Constantinescu, M., Marketingul serviciilor - teorie şi

aplicaţii, Ed. Uranus, Bucureşti, 2006. 3. Florescu, C., Strategii în conducerea activităţii întreprinderii, Editura

Independenţa, Sibiu, 1997 4. Florescu, C. şi colab., Marketing, Ed. Marketer, Bucuresti,1992. 5. Kotler, Ph., Armstrong, G., Saunders, J., Wong, V., Principiile Marketingului, Ed.

Teora, Bucureşti, 1998. 6. Moşteanu, T., Purcărea, Th., Concurenţa, Ed. Economică, Bucureşti. 7. Trout J., Diferenţiază-te sau mori, Ed. Brandbuilders, Bucureşti, 2006. 8. *** http://europa.eu/pol/trans/index_ro.htm. 9. *** http://www.piatadetransport.ro/articole/ro/. 10. *** http://www.curierulnational.ro. 11. *** www.arilog.ro/.../ARR_-_Evolutia_transportului_rutier_ComanMelus.

99

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Impactul crizei economice mondialeasupra politicii de concurenţă îneconomiile în curs de dezvoltare

Partea întâi

Drd. Daniel-Dumitru Stan, inspector de concurenţă - Consiliul Concurenţei, RomâniaProf.univ.dr. Delia PopescuUniversitatea “Valahia” din Târgovişte

Notă: Bibliografia utilizată se găseşte la finele versiunii în limba franceză.

RezumatStudiul abordează o problemă pragmatică deosebit de complexă,

investigând influenţa politicii de concurenţă asupra intensităţii şi duratei crizelor economice şi evidenţiind întrebarea dacă actuala criză economi-că mondială este în măsură să amâne, eventual sine die, implementarea şi aplicarea politicilor de protecţie a concurenţei economice în ţările cu economii reale şi emergente.

Ca bază a analizei se examinează, deocamdată în linii generale, următoarele:

- Crizele financiare privite ca amorse ale crizelor şi recesiunilor economice;

- Aparenta ostilitate a crizei financiare către concurenţa economică;- Reglementare şi liberalism în perioadele de criză;- Relaxarea reglementărilor de concurenţă cu privire la instituţiile

financiare (în special în domeniul ajutoarelor de stat) - funda- mente economice, juridice şi administrative - limite;

- Atuurile politicii de concurenţă în vremuri grele: vigilenţă, flexibi- litate, coerenţă, consecvenţă;

- Aplicabilitatea concluziilor studiului în ţările în curs de dezvoltare.

Cuvinte cheie: criza economică mondială, politica de concurenţă, globalizare, economii emergente

I. Introducere

1. Autorii prezentului studiu intenţionează să evidenţieze unele opinii cu privire la aplicarea pragmatică a reglementărilor de concurenţă din Uniunea Europeană (UE) în contextul crizei economice actuale. Totodată, este posibil

100

CO

NC

UR

ENŢA

ca din completul studiului prezentat să poată fi extrase şi alte opinii evidente/perceptibile şi, poate, pertinente.

2. Ca o declaraţie de principiu, susţinem cu convingere norma funda-mentală potrivit căreia este necesar ca autorităţile de concurenţă din toată lu-mea să fie oricând capabile a răspunde oricăror provocări incitante – aşa cum, de altfel, au făcut-o întotdeauna. În acelaşi timp, mai apreciem că astăzi este mai importantă ca oricând abordarea cu maximă eficienţă a unei funcţii esen-ţiale a autorităţilor de concurenţă naţionale/unionale, şi anume promovarea culturii concurenţei.

3. În SUA politica de concurenţă funcţionează de mai bine de un secol;

în Europa doar de 50 de ani – pentru UE, pentru Statele Membre (SM), pentru consumatori şi pentru companiile care se conformează reglementărilor legale.

De la cca. 20 la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, numărul autori-tăţilor de concurenţă existente în lume a ajuns astăzi la cca. 100. Trendul cres-cător continuă (de ex., recent, reglementări naţionale antitrust au fost legaliza-te în India şi China) incluzând cele mai relevante economii dezvoltate sau în curs de dezvoltare – şi aceasta datorită unei singure şi universale motivaţii pragmatice: deoarece politica de concurenţă contribuie la sporirea şi/sau pro-tecţia prosperităţii economice. Această afirmaţie nu este o dogmă şi nici parte a unei teorii de laborator economic; concurenţa şi politica de concurenţă func-ţionează în realitate [1].

4. Relativ recent, în sfera noastră de interes s-au petrecut evenimente

importante.Mai întâi, “criza creditării” (criza financiar-bancară) a zguduit pieţele,

actorii politici şi publicul larg.Pe lângă (şi cu mult timp înainte de) impactul său asupra economiei re-

ale, criza financiar-bancară a slăbit încrederea generală atât în ceea ce priveşte piaţa liberă cât şi cu privire la intervenţia statului. Mai ales că, cea dintâi mă-sură de criză a fost intervenţia rapidă a statelor (sub forma ajutoarelor de stat) pe anumite pieţe relevante ale serviciilor financiar-bancare.

5. Ca o primă constatare, considerăm ca fiind evident faptul că o “criză a creditării”, adică o criză financiară, adică o criză apărută pe piaţa relevantă a serviciilor financiar-bancare (criză mică sau mare sau „fără precedent”) a fost şi va fi întotdeauna un precursor zgomotos al unei crize economice (criză mică sau mare sau „fără precedent”).

6. Mai apoi, ca rezultat direct al “crizei creditării” (precum şi al unei combinaţii de alte defecţiuni socio-economice), multe economii de prima mână (şi/sau de mâna a doua) şi-au încetinit parcursul sau chiar au intrat în criză economică [2].

101

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

În aprilie 2009, Fondul Monetar Internaţional (FMI) estima că volumul comerţului global ar putea scădea cu minim 11% în 2009 şi să rămână la ace-laşi nivel în 2010. Această estimare se referă, de ex. pentru ţările în curs de dezvoltare, la sute de miliarde de dolari în exporturi nerealizate, ceea ce în-seamnă dispariţia subită a unuia dintre cele mai importante fundamente ale dezvoltării în epoca modernă. În acelaşi timp, Conferinţa ONU pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) estima că exporturile ţărilor în curs de dezvoltare vor scădea cu cel puţin 15,5% în 2009, deşi la summit-urile din noiembrie 2008 şi aprilie 2009 liderii primelor 20 de economii ale lumii pledau împotriva ridică-rii de noi bariere în calea comerţului [3].

Preţurile la alimente şi la combustibili s-au dublat din 2007 până în 2008, cu toate intervenţiile pe piaţă încercate de unele state - uneori, evoluţia ascen-dentă a preţurilor a fost momentan stopată, dar instalarea crizei economice a aruncat în derizoriu asemenea încercări. Recesiunea economică sporeşte presi-unea publică asupra clasei politice în direcţia intervenţiei directe a statului cu privire la firmele în dificultate, precum şi relativ la şomaj şi la vulnerabilitatea consumatorilor [4] .

Criza economică globală costă efectiv mii de miliarde de dolari, aduce rece-siunea economică, dispariţia a milioane de locuri de muncă, pierderea încrederii în piaţa liberă, anularea speranţelor cu privire la aplatizarea vârfurilor sărăciei etc.

7. Şi, în al treilea rând - pe linia interesului nostru profesional - ne decla-

răm a fi de acord cu opinia avansată de către dl. Guria, Secretar General al OECD, conform căruia se pare că defecţiunile “comportamentului etic în afa-ceri” s-ar putea afla “în epicentrul acestui cutremur financiar şi economic” [5].

8. Traversăm o cădere de sistem care nu a fost provocată, de ex., de un

atac terorist sau de manipularea în creştere a preţului petrolului de către un anumit grup de ţări.

Astfel încât, păstrând în centrul atenţiei criza financiară, considerăm ca o prezumţie rezonabilă faptul că marea majoritate din amplitudinea prezentei cri-ze a fost creată de însuşi sistemul economic în cadrul căruia aceasta s-a dezvol-tat - sistem care este posibil să fi fost subminat de către o combinaţie toxică între comportamentele neconcurenţiale ale diverselor companii (incluzând com-panii bancar-financiare de primă mână), reglementarea şi supravegherea defec-tuoasă, deficienţele activităţii unor instituţii naţionale şi internaţionale etc.

9. Este posibil ca în jurul actualei crize economice să se fi creat o per-cepţie eronată cu privire la rolul şi locul marilor instituţii financiare. O percep-ţie care ar sugera că marile bănci şi alţi actori majori de pe piaţa financiară ar fi fost, întrucâtva, nişte „victime” luate prin surprindere de maşinaţiunile inco-recte ale unor creditori ipotecari din prima linie a creditării, şi nu au putut an-ticipa activele atât de toxice precum şi capitolele subsecvente care le-au afectat în cele din urmă, în mod fatal, propriile bilanţuri.

102

CO

NC

UR

ENŢA

Se pare, însă, că din această imagine, a celor mai mari bănci şi companii de investiţii americane şi europene ca victime nevinovate, lipseşte perspectiva faptului că acestea nu numai că au investit în instituţiile de credit din prima linie dar au fost, în imensa majoritate a cazurilor, comanditari, finanţatori şi instigatori ai împrumuturilor cu dobânzi înalte şi cu condiţii precare - şi aceas-ta pentru simpla motivaţie a imensei profitabilităţi grefată pe insuficienţa re-glementărilor în materie [6].

II. Criza serviciilor financiar-bancare, criza economică şi răspunsul autorităţilor de concurenţă

10. Conform unui vechi şablon, atunci când majoritatea actorilor econo-mici o duc rău, unii din cei încă funcţionabili caută să se prevaleze de exceptări de la reglementările de concurenţă. Ar putea oare să aibă dreptate, mai ales când agenţii economici respectivi sunt bănci aflate într-o mai mică sau mai mare sau “fără precedent” criză financiară? [7]

11. Actuala criză a fost iniţiată pe fondul vastei expansiuni din ultimii 10 ani a bilanţurilor financiar-bancare (active şi pasive de capital propriu) ale băncilor şi altor instituţii financiare - a se vedea Raportul de Stabilitate din octombrie 2008 al Băncii Angliei [8] din care cităm concluzia:

“Perioada de la Raportul precedent s-a caracterizat printr-o mare insta-bilitate financiară. Pe când fundamentele acestei turbulenţe s-au format în tim-pul exploziei creditării, slăbiciunea bilanţurilor bancare a fost amplificată de sporirea atât a instabilităţii macroeconomice cât şi a riscurilor contractuale directe. Toate acestea au condus la îngheţarea pieţelor de capital, la slăbirea catastrofală a instituţiilor financiare precum şi la răspândirea percepţiei cu pri-vire la subcapitalizarea băncilor din Marea Britanie şi din toată lumea.

Considerabilul set de măsuri luate de către autorităţile din Marea Britanie şi în toată lumea a încercat să abordeze slăbiciunile acestor bilanţuri structura-le atât la origine cât şi în dezvoltarea lor. Cu toate acestea, însăşi magnitudinea intervenţiilor directe, guvernamentale şi ale băncilor centrale, de la începutul prezentei crize, va implica apariţia unor dificultăţi de rezolvare intermediară, referitor la încercările fiecărei bănci de a-şi remedia bilanţurile proprii pe ter-men mediu. Şi, încercând a privi mai departe în viitor, evenimentele trecute evidenţiază cu claritate “necesitatea reexaminării reglementărilor prudenţiale destinate micşorării riscului sistemic în domeniul financiar”.

12. Faptul că băncile (serviciile financiar-bancare) prezintă caracteristici de produs (serviciu) relevant şi de piaţă relevantă mult diferite faţă de alte do-menii de activitate economică în cadrul cărora autorităţile de concurenţă sunt mai obişnuite să evolueze, poate să justifice, în mod excepţional, anumite in-tervenţii deosebite din partea statului, cu avizul autorităţilor de concurenţă. Şi

103

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

aceasta cu atât mai mult cu cât defecţiunile financiar-bancare izolate (apărute la o singură bancă sau la un mic grup de bănci) prezintă un mare risc de dise-minare, atât în sistemul propriu cât şi în întreaga economie.

Intervenţia guvernamentală directă de repunere în funcţiune a unor bănci, pe baza unor puternice condiţii concurenţiale, ar putea da posibilitatea acestor bănci să îşi reia prestarea funcţiei fundamentale pentru întreaga econo-mie - ceea ce ar putea fi (în anumite circumstanţe) o acţiune mai productivă decât acordarea de ajutoare de stat către unii agenţi economici falimentari.

13. Pe lângă măsurile de restabilire a unui sistem financiar-bancar con-

curenţial şi eficient, se pot contura cel puţin trei căi principale de răspuns pro-fesional al autorităţilor de concurenţă către agenţii economici aflaţi în dificul-tate cu referire la criza economică, şi anume: - a aviza ajutoare de stat (cu expertiza profesională necesară şi în vederea

autorizării de urgenţă şi fără obstrucţiuni de către CE); - a permite alocarea unor profituri de monopol prin autorizarea de concen-

trări economice cu eventuale urmări anticompetitive; - a coborî oarecum (mai puţin? mai mult?) ştacheta referitor la principiile

fundamentale ale antitrustului.

În orice ipoteză din cele de mai sus, singurul lucru cert este acela că plata efectivă a costurilor oricărei variante de politică de concurenţă adoptată va fi fă-cută de către persoanele fizice şi/sau juridice plătitoare de taxe şi impozite (inclu-siv prin plata unor eventuale preţuri de monopol de către consumatorii direcţi).

În orice caz, în orice variantă, există pericolul afectării de lungă durată a eficienţei economice şi a competitivităţii [9].

III. Reglementare şi liberalism în Uniunea Europeană în perioada crizei economice

14. Pentru început, prezentăm următorul exemplu.Foarte devreme – cu mult timp înainte ca orice voce relevantă să fi putut

previziona apropiata criză economică în UE (şi ajutorul de stat fiind întot-deauna prima apărare împotriva crizelor) – CE a autorizat 6 (şase) pachete individuale de ajutor de stat de salvare pentru câteva bănci (privite ca “pro-bleme individuale” necesitând “soluţii pe măsură”). Exemplul pe care l-am ales aici este dintre cele autorizate pentru bănci europene expuse la criza “sub-prime” din SUA - ceea ce a însemnat la acea vreme neachitarea de către tot mai mulţi clienţi a creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc (adică diferite de creditele normale prin dobânzi şi comisioane mai mari), clienţi pe care bănci-le din SUA îi atrăseseră la aceste credite cu mirajul unor refinanţări pe care nu au mai fost în stare să le acorde ulterior - şi/sau dependente de propria insecu-rizare a ipotecilor.

104

CO

NC

UR

ENŢA

Astfel, în 5 decembrie 2007, CE a autorizat în cazul Northern Rock [10] măsurile de ajutor de stat pe care Marea Britanie le acordase deja în 17 septem-brie şi în 9 octombrie 2007, considerând că aceste măsuri corespundeau preve-derilor referitoare la ajutorul de stat de salvare pentru firme aflate în dificulta-te din Comunicatul CE (Ghidul...) din data de 01.10.2004 [11].

În 17 martie 2008, Marea Britanie a notificat către CE un plan de restruc-turare pentru Northern Rock. În 2 aprilie 2008, CE a deschis o investigaţie oficială “în profunzime” pentru evaluarea integralei referitoare la perspective-le Northern Rock de a reveni la viabiltatea pe termen lung ; în cadrul aceleiaşi Decizii de investigare, CE mai autorizase încă o altă măsură de salvare pentru aceeaşi bancă (a se vedea şi [12]).

Comisarul de Concurenţă al CE, Neelie Kroes, declara despre cele de mai sus: “Deschiderea unei investigaţii oficiale de către CE asupra măsurilor luate de Marea Britanie în vederea restructurării Northern Rock este necesară pentru a se asigura legalitatea, avându-se în vedere, mai ales, amplitudinea măsurilor de ajutor de stat, fundalul condiţiilor aflate în uz pe pieţele financi-are precum şi riscurile de denaturare a concurenţei.”

15. Cine şi cum a acţionat în continuare în cadrul UE?Aproximativ în aceeaşi perioadă de timp, la nivelul Uniunii Europene

aveau loc unele acţiuni de concertare economică în cadrul aşa-numitului „Pact de Stabilitate şi Dezvoltare (Stability and Growth Pact)” coordonat de către reprezentanţii Statelor Membre componente ale „Consiliului Afacerilor Economice şi Financiare (Economic and Financial Affairs Council - ECOFIN)” - şi anume în data de 7 octombrie 2008 când statele respective au constituit sistemul de principii comune ale reacţiei la criză [13].

În 10 octombrie 2008, la o întâlnire a “Eurogroup” (Statele Membre UE care au adoptat EURO ca monedă) respectivele principii au fost transpuse într-un plan concertat de acţiune [14], adoptat cu extremă celeritate de către Consiliul European în 15-16 octombrie 2008 [15].

16. În acest context, decizia Consiliului European pentru continuarea implementării reglementărilor europene de concurenţă s-a manifestat prin îm-puternicirea acordată CE de a juca un rol esenţial

- în proiectarea planurilor generale (unionale) de redresare, şi- pentru sprijinirea măsurilor individuale de salvare avute în vedere de

către Statele Membre.

17. Cităm în continuare din concluziile Preşedinţiei Consiliului European [15]:“Este necesar ca în actualele circumstanţe excepţionale reglementările eu-

ropene să continue a fi implementate astfel încât să fie sprijinită acţiunea rapidă şi flexibilă. În acest context, Consiliul European sprijină implementarea de către CE a reglementărilor politicii de concurenţă (îndeosebi pe linia ajutorului de stat), continuându-se aplicarea principiilor pieţei unice şi a ajutorului de stat.”

105

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

18. În 7 mai 2009, CE şi-a extins sfera investigaţiei “în profunzime” lansată conform prevederilor privind ajutorul de stat din Tratatul European Consolidat (TEC) (investigaţia lansată în 2 aprilie 2008 asupra pachetului de ajutor de stat al Marii Britanii pentru Northern Rock) ca urmare a unor amen-damente substanţiale notificate de către UK în 30 martie 2009 [16].

Principala modificare introdusă a fost disocierea Northern Rock, conform cu planul amendat, în două noi entităţi: o bancă „bună” (de mică mărime, conţinând toate valorile financiar-bancare „de calitate bună” precum şi rampa de alocare a ipotecilor şi serviciile financiar-bancare pentru persoane fizice) - entitate prevăzută a-şi continua activităţile comerciale - şi o bancă „rea” (conţinând majoritatea împru-muturilor ipotecare anterior acordate) care să fie sacrificată ca întreprindere totuşi solvabilă, statul suportând pierderile aferente împrumuturilor ipotecare de mare risc anterior acordate. CE trebuie să aprecieze dacă modificările menţionate vor permite revitalizarea pe termen lung a Northern Rock evitându-se denaturări substanţiale ale concurenţei. Respectiva Decizie a CE invită, de asemenea, orice terţă parte intere-sată a-şi exprima opinia cu privire la suficienţa propunerior componente ale respec-tivului plan care au drept scop evitarea denaturărilor substanţiale ale concurenţei.

Comisarul de Concurenţă al CE, Neelie Kroes, declara despre cele de mai sus: “Pentru a se asigura legalitatea, este necesar să cercetăm modificările efectuate de către Marea Britanie în pachetul original Northern Rock. Avându-se în vedere magnitudinea măsurilor de ajutor de stat acordate, aceasta este procedura normalizată.”

19. Începând cu octombrie 2008, una din sintagmele cele mai favorite ale Comisarului de Concurenţă al CE, Neelie Kroes, a fost aceea că reglementarea de concurenţă (mai ales în domeniul ajutorului de stat) nu este parte a crizei ci este parte a soluţiei crizei economice - ceea ce înseamnă că reglementările de concurenţă naţionale şi/sau unionale nu sunt obstacole în calea soluţionării crizei ci sunt o parte a soluţiei [17, 18].

20. Un alt exemplu elocvent ar fi cazul Germaniei în care în octombrie

2008, a fost creată entitatea cu participare integrală de stat Fondul de Stabilizare a Pieţei Financiare - Financial Market Stabilisation Fund („SoFFin”) - admi-nistrat de către Agenţia de Stabilizare a Pieţei Financiare şi controlat de statul german prin intermediul Ministerului Federal de Finanţe. Acest “fond” de stat are drept ţintă şi principală revendicare aceea de a acţiona ca vehicul al inter-venţiilor statului referitor la prevenirea şi stabilizarea implicaţiilor economice ale crizei financiar-bancare. Pentru realizarea acestui scop, SoFFin a fost îm-puternicit, inter alia, să achiziţioneze acţiuni la instituţii financiare private.

În 7 mai 2009, în conformitate cu reglementările privind ajutorul de stat cuprinse în Tratatul European Consolidat (TEC), CE a deschis o investigaţie “în profunzime” asupra măsurilor adoptate de statul german cu privire la Hypo Real Estate AG (HRE) [19]. Această investigaţie este deschisă şi în curs la data fianalizării parţiale a prezentului studiu.

106

CO

NC

UR

ENŢA

Cităm: “Este primul pas către găsirea şi fundamentarea unei soluţii via-bile pe termen lung, în strânsă colaborare cu autorităţile germane. HRE a obţi-nut ajutor de salvare sub forma unei garanţii de stat de €35 miliarde, ajutor avizat de CE la 2 octombrie 2008. Deoarece această măsură continuă să fie necesară pentru asigurarea finanţării băncii respective, Germania a notificat prelungirea garanţiei pentru HRE, împreună cu alte măsuri de completare. Deschiderea unei investigaţii într-un asemenea caz este o acţiune uzuală a CE cu privire la orice intervenţie de stat de o asemenea magnitudine şi este menită să asigure încadrarea legală pentru cei implicaţi. De asemenea, se asigură po-sibilitatea înaintării unor opinii şi comentarii de către terţe părţi... ”

Comisarul european pe Concurenţă, Neelie Kroes, a comentat despre cele de mai sus, cităm “Avându-se în vedere atât situaţia dificilă a HRE cât şi mărimea ajutorului de stat implicat, CE a decis efectuarea unei investigaţii în profunzime asupra pachetului de ajutoare acordat către HRE, cu scopul de a se asigura atât conformitatea legală cât şi posibilitatea transmiterii unor opinii de către terţe părţi interesate.”

În 15 mai 2009, CE a avizat necondiţionat achiziţia HRE de către SoFFin în conformitate cu prevederile Regulamentului privind concentrările al UE. Subliniem că este prima dată de la începutul actualei crize când naţionalizarea unei bănci a fost realizată sub forma unei concentrări economice şi uzându-se prevederile Regulamentului citat mai sus [20].

Este, de asemenea, de subliniat faptul că aceasta este prima naţionaliza-re a unei bănci germane din 1930 până azi.

21. Înregistrăm în continuare faptul că între 25-27 martie 2009 a avut loc

la Washington DC, cu ocazia celui de al 57-lea Antitrust Law Spring Meeting al American Bar Association, ceea ce considerăm a fi o extrem de importantă întâlnire practic ne-mediatizată până în prezent (o Masă rotundă cu participarea exclusivă a unor înalţi oficiali) între care

- Neelie Kroes, Comisar pe concurenţă, CE, UE,- Jon Leibowitz, noul Preşedinte al Federal Trade Commission,

Washington, DC, şi- Thomas O. Barnett, asistent al procurorului general, U.S. Department

of Justice, Antitrust Division [21]. Considerăm că discuţiile au fost axate, în cea mai mare parte, pe impli-

caţiile reciproce dintre actuala criză economică şi activitatea (poate concertată în anumite privinţe) a autorităţilor de concurenţă din SUA şi UE.

22. Având în vedere dezvoltarea în continuare a studiului nostru, mai

înregistrăm deocamdată şi câteva fapte aparent disparate, după cum urmează:

a. Activitatea frenetică a Comisarului pe concurenţă al UE Neelie Kroes, din octombrie 2008 până prezent, în direcţia promovării protecţiei concurenţei economice (competition advocacy).

107

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

b. Raportul CE din 25 martie 2009 cu privire la exceptările în bloc în domeniul asigurărilor [22], unde se recomandă desfiinţarea exceptării pentru 2 din cele 4 categorii de înţelegeri orizontale care beneficiază de imunitate.

c. Raportul CE din 30 aprilie 2009 (către Parlamentul european) cu pri-vire la funcţionarea Regulamentului 1/2003, raport prevăzut a fi efectuat la această dată în însuşi textul respectivului Regulament [23].

d. Rezoluţia din 26 martie 2009 a Parlamentului european asupra Cărţii albe cu privire la acţiunile de despăgubire referitor la încălcări ale reglementă-rilor de concurenţă ale CE - a se vedea [24 şi 25];

e. În data de 23 aprilie 2009, CE transmite către toate autorităţile de concurenţă naţionale din cadrul UE (în vederea obţinerii urgente a unor puncte de vedere - prima dată, după ştiinţa noastră, când CE uzează de urgenţă de un asemenea cadru) ciorna de peste 500 pagini a unei decizii de sancţionare a Intel Corporation pentru încălcarea Art. 82 din TEC (interzicerea abuzului de poziţie dominantă) [26]; în data de 13 mai 2009 (în plină criză economică), CE impu-ne prin decizie către Intel cea mai mare amendă din istoria protecţiei concuren-ţei economice în UE - €1 060 000 000 - a se vedea [27] şi [28];

f. Şi câteva alte acte şi fapte relevante pe antitrust, după cum urmează:- de la autorităţi de concurenţă ale Statelor Membre:- în aprilie 2009, Germany Federal Cartel Office a amendat doi producă-

tori de gaze lichide cu mai mult de €41 mill pentru o înţelegere care interzicea clienţilor accesul la alţi furnizori [29];

- în mai 2009, autoritatea de concurenţă din Italia a amendat un consorţiu de companii din domeniul reciclării bateriilor (împreună cu unii prelucrători asociaţi) cu mai mult de €13 mill pentru înţelegeri interzise în domeniul reci-clării bateriilor cu plumb [30];

- în mai 2009, Consiliul Concurenţei din Belgia a acordat o amendă re-cord de €66 mil către Belgacom, pentru abuz de poziţie dominantă pe piaţa naţională a comunicaţiilor mobile [31];

- de la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ):- în 19 martie 2009, CEJ respinge acţiunea înaintată de către Archer

Daniels Midland Co. împotriva Hotărârii Curţii de Primă Instanţă a CEJ care confirmase Decizia CE de amendare a cartelului Sodium Gluconate [32];

- în 24 aprilie 2009, Avocatul General Juliane Kokott a înaintat către CEJ o opinie care recomandă confirmarea Deciziei CE cu privire la amenda de €21 mill impusă companiei chimice Akzo Nobel [33].

IV. Criza economică – justificare pentru încălcarea prevederilor politicii de concurenţă?

23. Orice criză de creditare (criză financiară) este un fenomen potenţial ostil înspre politica de concurenţă; evidenţierea superficială şi utilizarea în aprecierile de politică economică a unui grupaj de aşa-zise costuri foarte puţin

108

CO

NC

UR

ENŢA

aparente şi nu imediat vizibile ale restrângerii concureţei economice poate apa-re ca fundamentare a unor variante momentane extrem de atractive faţă de multe alte posibile opţiuni deosebit de deranjante pentru politicieni, mass-me-dia şi publicul larg [2].

24. Mai mult, din mai multe motive, consecutiva criza economică este ostilă atât concurenţei efective cât şi politicii de promovare a acesteia. Astfel:

- concurenţa îşi demonstrează cele mai favorabile efecte pe piaţă în di-recţia şi în contextul sporirii eficienţei economice, ceea ce necesită timp;

- o parte a efectului favorabil se obţine prin favorizarea intrării pe piaţă a unor noi firme eficiente precum şi prin facilitarea ieşirii de pe piaţă a agenţi-lor economici ineficienţi;

- este posibil ca unele pieţe concurenţiale (în special pieţele de puternică inovaţie) să producă adeseori avantaje majore pentru consumatori cu toate une-le evidente semne de întrebare referitoare la preţuri, calitate sau conţinutul efectiv al produsului (serviciului) respectiv;

- în vremuri grele (din punct de vedere economic), pot apare ca fiind de maximă prioritate anumite acţiuni precipitate, limitate, fără nicio perspectivă şi lipsite de orice prevedere pe termen lung; ieşirea de pe piaţă a unor firme falimentare poate fi percepută ca fiind extrem de costisitoare pentru populaţie, mai ales dacă acestea sunt concentrate într-o arie restrânsă;

- este foarte posibil ca unele costuri imediate ale concurenţei să devină foarte vizibile iar beneficiile asigurate pe termen mediu şi lung să nu mai fie luate în consideraţie.

25. Astfel, în timpul crizelor economice, poate apare (de fapt, reapare) falsa dilemă referitoare la capacitatea politicilor de concurenţă de a putea spri-jini existenţa unor puternice sectoare comerciale, financiare şi industriale. În vremuri grele, conceptul unei economii concurenţiale are întotdeauna de în-fruntat vechile şi mult uzitatele contra-argumente referitoare la politica de lai-ssez faire şi la sporirea intervenţiei statului în economie (inclusiv şi mai ales prin ajutoarele de stat).

26. Pot fi luate în consideraţie multe şi diferite puncte de vedere cu pri-vire la cauza/cauzele actualei crize economice, dar autorii prezentului studiu consideră că există un consens cel puţin asupra faptului că, în această privinţă, nu au apărut indicii referitoare la vreo posibilă influenţă negativă a aplicării politicilor de concurenţă. De fapt, se pare că tot mai mulţi analişti evidenţiază riscul ca orice renunţare la aplicarea strictă a reglementărilor de concurenţă bazate pe principiile economice fundamentale ar putea să îngreuneze în mod semnificativ eforturile de redresare pentru o lungă perioadă.

Mai mult, şi unele intervenţii guvernamentale anticoncurenţiale pe pieţe concurenţiale (implementate ca acţiuni pe termen scurt în relaţie directă cu criza economică) ar putea să denatureze grav concurenţa pentru lungi perioade ulterioa-

109

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

re [34]. Astfel de acţiuni ar putea include: achiziţionarea de pachete de acţiuni la bănci sau chiar naţionalizarea unor bănci, încurajarea de concentrări economice pentru crearea unor „mega-bănci”, acordarea cu uşurinţă de ajutoare de stat către agenţi economici din afara domeniului financiar cum sunt companiile aviatice şi producătorii de automobile, etc., precum şi abandonarea în fapt a aplicării regle-mentărilor de concurenţă cu privire la unele concentrări şi înţelegeri dubioase [35].

Şi, de asemenea, în perioade de criză, atât consumatorii cât şi producă-torii ar putea solicita măsuri de protecţie împotriva forţelor de piaţă, adică ar putea cere, în fapt, subordonarea politicilor de concurenţă către alte politici de stat centralizate.

27. Considerăm că, în relaţie cu cele de mai sus, există unele chestiuni principiale, ca de ex.:

Sunt oare reglementările de concurenţă şi autorităţile de concurenţă niş-te instrumente utile numai pentru perioade de calm economic, iar pentru peri-oadele de criză trebuie apelat la alte instrumente cum ar fi ajutoarele de stat şi alte politici centralizate?

Este evident faptul că, în momente de criză, unul din reflexele primare este acela de a se limita aplicarea reglementărilor de concurenţă, a se proteja industria naţională şi chiar a se încerca un fel de exploatare a crizei pentru atin-gerea unor iluzorii avantaje concurenţiale [36] - de ex. limitarea importurilor prin invocarea clauzelor de dumping, acordarea garanţiilor de stat numai către întreprinderi naţionale, împrumuturi în condiţii preferenţiale la bănci locale, etc. Iar ajutorul de stat acordat iniţial cu limitare la sectorul financiar-bancar în sco-pul preîntâmpinării riscului sistemic, este repede extins la industria automobi-lelor, în domeniul imobiliar, la creditarea IMM-urilor, în domeniul transportu-rilor aeriene, la industria chimică, ş.a.m.d. În acest cotext se conturează un trend care ar putea conduce la justificarea atât a oricărei măsuri protecţioniste cât şi a limitărilor de orice fel a protecţiei concurenţei economice.

Ar putea fi condiţiile de criză economică o apărare motivată pentru agen-ţii economici dovediţi a fi exercitat practici anticoncurenţiale interzise cum sunt înţelegerile care privesc preţuri, partajarea pieţei şi licitaţii sau abuzul de poziţie dominantă?

Este foarte posibil ca unii manageri economici confruntaţi cu reducerea substanţială a profiturilor, cu necesitatea unor concedieri masive, cu aglomera-rea stocurilor de produse, etc., să fie tentaţi “a rezolva” în moduri cel puţin neconvenţionale relaţiile cu competitorii, „făcând ordine” la modul personal şi „disciplinând piaţa” „pentru binele economiei”. [35].

28. În cuprinsul prezentului studiu vom încerca să arătăm şi faptul că respectivele motivaţii (dealtfel, reale), nu se pot constitui ca pledoarii pertinen-te pentru fundamentarea încălcării reglementărilor de concurenţă.

Desigur că interesele politice influenţează implementarea soluţiilor pen-tru crizele economice - astfel încât unele măsuri de urgenţă în perioade de

110

CO

NC

UR

ENŢA

criză se pot abate de la principiile stricte ale protecţiei concurenţei economice. Dar este crucial ca orice restrângere a concurenţei implementată în aceste pe-rioade critice să fie bine gândită, apreciată ca temporară şi strict monitorizată. Protecţia concurenţei economice rămâne o condiţie esenţială pentru prevenirea unor daune pe termen lung după realizarea redresării economice.

Intervenţiile statului pot fi necesare şi justificate dar instrumentele diver-selor politici aplicate trebuie să aibă un caracter neutru şi să fie aplicate cu afectarea egală a tuturor membrilor grupului ţintă.

O bună politică de concurenţă este suficient de flexibilă pentru a se adap-ta faţă de orice alte obiective ale altor politici. Statele pot adopta, de ex., unele politici industriale destinate să corecteze eşecurile de piaţă, să stimuleze dez-voltarea economică sau să incorporeze considerente strategice mult mai cuprin-zătoare. Acolo unde acestea sunt compatibile cu eficienţa economică şi cu pro-movarea pe termen lung a intereselor consumatorilor, astfel de impuneri pot convieţui în mod confortabil cu politica de protecţie a concurenţei economice.

29. Criza economică nu se poate constitui niciodată ca fiind o motivaţie a tărăgănării sau chiar a stopării trendului de reformă structurală. Dimpotrivă, tocmai apelul la principiile structurale ale economiei de piaţă constituie cea mai sigură şi mai rapidă cale a ieşirii din criză fără daune iremediabile. Şi mai ales atunci când se întrevăd premise ale redresării este momentul

- a se aplica reglementările de concurenţă cu şi mai mare stricteţe;- a se revizui măsurile de urgenţă avizate de la începutul crizei.

30. Un demers cel puţin la fel de important este promovarea protecţiei concurenţei economice (competition advocacy). A populariza opiniile autori-tăţilor de concurenţă în vremuri de criză este o întreprindere deosebit de nece-sară şi de dificilă [35].

31. În cadrul UE, unde Statele Membre au o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte implicarea statului în economie (ca furnizor de bunuri/servicii de bază şi/sau prin intermediul unor politici economice/comerciale/industriale uti-lizate ca instrumente mai mult sau mai puţin exclusive de creştere economică), liberalizarea (sub toate formele), a fost instrumentul principal pentru crearea pieţei comune - politica şi reglementările de concurenţă fiind centrul de coagu-lare al proiectului unional.

În ceea ce priveşte aşa-numitele “economii de tranziţie” (din estul Europei), circumstanţele implementării politicilor economice de liberalizare au avut un caracter de-a dreptul dramatic (amprenta conducerii economice de că-tre stat fiind deja endemică; tranziţia de la economia complet centralizată fă-cându-se deosebit de abrupt; vidul apărut permiţând erupţia unor forţe de piaţă haotice, etc.)

Desigur că în vremuri de criză economică (precum şi în vremuri norma-le) pot apare eşecuri de piaţă reale; dar trebuie întotdeauna să păstrăm în minte

111

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

faptul că necesitatea liberalizării economiei la nivel unional şi naţional s-a fundamentat pe îndelungata practică a eşecurilor definitive ale economiilor integral/majoritar planificate de către stat [37].

V. O criză financiar-bancară şi o criză economică “fără precedent”? - Nihil nove sub sole (nimic nou sub soare)

32. Atât adversarii cât şi susţinătorii globalizării sunt de acord cu faptul că obligaţiile comerciale asumate la un moment dat trebuie să fie onorate. Fără aplicarea politicii de concurenţă la toate nivelele, sistemul comercial unional/sau global prezintă o credibilitate redusă, nu se poate bucura de suportul politic adecvat şi poate degenera intr-un fel de “război de junglă”. Tot mai mulţi ana-lişti susţin că lipsa de aplicare a reglementărilor respective echivalează cu în-florirea unor interese economice unilaterale. În contextul recesiunii extinse, unii lideri politici din diverse ţări pot fi tentaţi a aplica, de ex., strategii protec-ţioniste. Multe voci avizate avertizează asupra faptului că aceste tendinţe pot periclita refacerea economică şi pot amplifica spirala descendentă a stabilităţii comerciale şi economice.

Valul de protecţionism ridicat în 1930 în SUA prin intermediul regle-mentării tarifare Smoot-Hawley este adeseori invocat ca exemplu de urmări dezastruoase ale unor bariere comerciale generalizate [38].

33. Vom încerca în cele ce urmează să continuăm pledoaria noastră în fa-voarea politicii de concurenţă în vremuri de criză prin ceea ce am putea numi o „susţinere negativă”, materializată prin prezentarea succintă a unor episoade isto-rice care ar putea, cel puţin, să se constituie ca nişte avertismente împotriva unor imense tentaţii temporale de abandonare a protecţiei concurenţei economice.

Actuala criză financiară şi economică nu este fără precedent. Şi în trecut, ca şi acum (ca şi în viitor), panicile şi crizele financiar-economice au generat întotdeauna atât acţiuni pripite cât şi îndelungi analize ulterioare pline de căinţă.

34. A se vedea, de ex., răspunsul autorităţilor şi politicilor la una din cele

mai vechi crize din timpul emergenţei moderne a antitrustului - Cazul TC&I-USA 1907 [39] unde se poate vedea cum acţiunile de urgenţă pot să producă unele considerabile consecinţe negative, precum şi să genereze controverse timp de multe decenii (un secol?) după terminarea crizei, oricât de necesare au fost (sau au părut a fi) respectivele acţiuni la vremea lor.

Se pot aduce multe alte argumente istorice cu privire la teza prelungirii duratei recesiunii economice datorită relaxării politicilor de concurenţă - de ex. în SUA (anii 30 ai secolului trecut) şi în Japonia (anii 90 ai secolului trecut) [2].

Cercetări finalizate recent ale U(University)CLA din SUA au demonstrat că relaxarea reglementărilor de concurenţă din anii 30 ai secolului trecut au contribuit la prelungirea depresiunii economice cu încă 7 ani (slăbirea concu-

112

CO

NC

UR

ENŢA

renţei a contribuit la menţinerea şomajului în jur de 20% şi a încetinit relansa-rea creşterii economice) [40].

Trebuie subliniat faptul că multe înţelegeri interzise de fixare a preţurilor fuseseră, în fapt, semnalate şi luate în consideraţie în justiţia SUA chiar şi în con-diţiile celei mai severe perioade a depresiunii - dar deciziile finale la capătul lan-ţului judiciar au fost date şi 10 ani mai târziu. Unul dintre cele mai faimoase cazuri de antitrust în domeniul înţelegerii de preţ, United States v. Socony-Vacuum Oil Co., 310 U.S. 150 (1940) [41], s-a produs pe fondul crizei grave a benzinei auto, dar gândirea Curţii Supreme a SUA nu a fost nicidecum influenţată de motivaţii-le firmelor bazate pe deterioarea drastică a economiei. A se vedea şi cazul United States v. Sugar Inst., 297 U.S. 553 (1936) [42], unde a fost scoasă în afara legii o înţelegere de aderare la preţuri anunţate, firmele respective motivându-se prin aceea că „industria se caracteriza deja, în mod obiectiv, prin condiţii concurenţia-le reale extrem de neloaiale şi fără fundamente economice” şi că „rabaturi şi alte concesii comerciale secrete şi arbitrare fuseseră acordate pe scară largă”.

35. Criza creditării influenţează profund asupra pieţelor libere, benefici-

ile aşteptate de la acestea fiind reduse sau chiar cu totul pierdute ca urmare a implicării forţate a statutului. Se argumentează că suspendarea reglementărilor de concurenţă de către administraţia Roosevelt în 1933 a majorat durata depre-siunii economice (a se vedea [43] şi [44]) şi, de asemenea, intervenţia guver-nului japonez în anii 90 ai secolului trecut pe direcţia restrângerii concurenţei în domeniul “industriilor intrate structural în recesiune” a prelungit criza eco-nomică respectivă [45].

“Analizând ... stagnarea economiei japoneze începând cu 1990, este evi-dent că problema nu a fost căderea sistemului financiar... Problema a fost creş-terea insuficientă a productivităţii”.

36. Efortul analizei în perioadele de criză ar trebui direcţionat către evi-denţierea acelor politici care să permită accelerarea ratei productivităţii. Desigur că, de la criză la criză, putem face numai unele presupuneri cu privire la actele reformatoare necesare. Este posibil însă ca încetinirea ratei producti-vităţii să fie, în esenţă, rezultatul unor politici care subvenţionează firmele in-eficiente şi industriile aflate în declin - atât datorită faptului că producătorii ineficienţi îşi asumă o mare parte a produsului social cât şi ca urmare a descu-rajării investiţiilor destinate creşterii productivităţii. Experienţa japoneză din anii 1978-1983 aduce unele fundamentări empirice privind această viziune asupra subvenţiilor [45].

37. Ca un caz extrem, aducem în discuţie experienţa relevantă în materie

a SUA din timpul primului şi celui de al doilea război mondial - cele mai mari conflicte mondiale de la adoptarea primei reglementări moderne antitrust (Legea Sherman), considerând că putem trata un război mondial ca fiind şi o gravă criză economică.

113

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Trebuie menţionat că ambele războaie mondiale au fost precedate şi sus-ţinute prin aplicarea viguroasă a reglementărilor SUA de concurenţă. De fieca-re dată politica antitrust a susţinut priorităţile crizei (războiului) atunci când a fost necesar, aplicarea strictă fiind menţinută pentru combaterea comportamen-telor anticoncurenţiale care ameninţau fundamentele concurenţei economice.

38. Concluziile generale au fost următoarele [46]: - legislaţia antitrust nu împiedică rezolvarea unei crize (fie ea şi cauzată

de un război mondial) dacă este aplicată cu flexibilitatea necesară; - dacă se dovedeşte a fi necesar ca reglementările antitrust să fie relaxate

într-o anumită măsură, acestea trebuie repuse în vigoare integral cât mai repede cu putinţă; şi

- orice criză (fie ea şi cauzată de un război mondial) nu poate motiva opor-tunismul în concurenţa economică. Experienţa războaielor mondiale arată că, în momente de criză, unii

agenţi economici simt necesitatea de a se concentra sau de a se angaja în prac-tici cooperative în scopul de a răspunde cerinţelor crizei, pe când alţii încearcă să evite concurenţa exclusiv pentru a obţine avantaje particulare. Cercetarea istorică evidenţiază faptul că, chiar fără a avea avantajul tehnicilor moderne de analiză, reglementările antitrust s-au dovedit şi în acele vremuri a fi suficient de coerente, flexible şi consecvente, atât pentru a răspunde cerinţelor de mo-ment cât şi pentru a se evita deschiderea stăvilarelor pentru mareea practicilor anticoncurenţiale.

39. Întotdeauna este necesar să existe o necesitate legitimă şi demonstra-bilă pentru orice relaxare a reglementărilor de concurenţă în oricare sector al economiei. Crizele nu trebuie să devină ocazii de abandonare en-gros a regle-mentărilor de concurenţă. Istoria politicii de antitrust a SUA în vremuri de război a evidenţiat un amestec extrem de inteligent de flexibilitate (atunci când era necesar) şi de consecvenţă (atunci când era posibil). Desigur că este foarte dificil să judeci punctual, să alegi cu precauţie şi coerenţă, între cele două ten-dinţe evidenţiate mai sus, mai ales atunci când timpul este scurt, cerinţele sunt imense şi presiunea mass-media este intensă.

Dar tot istoria a demonstrat că aceste alegeri finale pot fi făcute şi sunt, în general, făcute bine, şi că politica şi cadrul reglementativ al antitrustului există, de circa un secol, ca o resursă de maximă accesibilitate şi conformitate, pragmatică şi constructivă, pentru fundamentarea şi sprijinirea realizării măsu-rilor necesare în timp de criză.

40. Concluzionând, putem spune că orice criză financiară este un feno-men potenţial ostil pentru politica de concurenţă, deoarece aplicarea unor cos-turi puţin aparente şi greu de cuantificat poate apare ca fiind o variantă atracti-vă în special pentru politicienii îngrijoraţi de popularitatea lor în cazul aplicării unor măsuri restrictive.

114

CO

NC

UR

ENŢA

Astfel, în timpul crizelor economice, există falsa dilemă referitoare la capacitatea politicilor de concurenţă de a putea sprijini existenţa unor puterni-ce sectoare comerciale, financiare şi industriale. În vremuri grele, conceptul unei economii concurenţiale are întotdeauna de înfruntat vechile şi mult uzita-tele contra-argumente referitoare la politica de laissez faire şi la sporirea inter-venţiei statului în economie (inclusiv şi mai ales prin ajutoarele de stat).

Însă, în opinia noastră, criza economică nu se poate constitui niciodată ca fiind o motivaţie a încetinirii sau chiar a stopării modului de a reforma struc-tural economia. Dimpotrivă, tocmai apelul la principiile structurale ale econo-miei de piaţă constituie cea mai sigură şi mai rapidă cale a ieşirii din criză fără daune iremediabile. Cu atât mai mult în momentul în care se întrevăd premise ale redresării este momentul aplicării reglementărilor de concurenţă cu şi mai mare stricteţe şi revizuirea măsurilor de urgenţă avizate de la începutul crizei.

(va urma)

115

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Sectoarele publice şi concurenţaîn România

Lucian Căprărin, inspector de concurenţă Consiliul Concurenţei, România

1. Introducere

Prezenta lucrare îşi propune să trateze modul în care statul, prin organis-mele sale, poate gestiona în mod optim serviciile publice de interes general, central sau local, astfel încât atât calitatea acestora cât şi costurile să atingă nivelul dorit de consumatori.

2. Sectoarele publice

În înţelesul general ,sectoarele publice sunt acele produse sau servicii ofe-rite unei mase largi de consumatori – agenţi economici, instituţii, persoane fizice

116

CO

NC

UR

ENŢA

etc. – de a căror calitate şi costuri aceştia sunt dependenţi, şi de regulă captivi, în sensul că nu au prea multe posibilităţi de a alege între diferiţi ofertanţi.

Pentru a face faţă cerinţelor, autorităţile centrale sau locale au posibilita-tea de a administra direct anumite sectoare publice, sau de a încredinţa, prin comandă publică, unor operatori privaţi, aceste activităţi.

3. Legislaţia română în domeniu

Una dintre prevederile esenţiale ale Legii concurenţei din România, re-publicată, cu modificările şi completările ulterioare, este următoarea: “Preţurile produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei. Preţurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice, stabilite prin lege, se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe” [art. 4(1) din Lege].

Astfel, intervenţia statului în economie este relativ limitată, competiţia fiind singurul mijloc de autoreglare, în funcţie de cerere, ofertă şi comporta-mentul pe piaţă al agenţilor economici. Mai mult decât atât, sunt interzise ori-ce acţiuni ale organelor administraţiei publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea con-curenţei, în special să ia decizii care limitează libertatea comerţului sau auto-nomia agenţilor economici, ce se exercită cu respectarea reglementărilor lega-le, să stabilească condiţii discriminatorii pentru activitatea agenţilor economici [art. 9(1) din Lege].

4. Principiile fundamentale ale activităţii de reglementare

În materia serviciilor publice statul va fi obligat să elaboreze reglemen-tări, dar va trebui să aibă în vedere câteva elemente esenţiale:

• Libertatea accesului la comanda publică - libera intrare pe piaţă a tuturor competitorilor; - inexistenţa clauzelor contractuale care să defavorizeze pe unii agenţi

economici; - obligaţia efectuării unei publicităţi deschise.

• Transparenţa - respectarea procedurilor anterior stabilite şi făcute publice; - stabilirea de criterii fixe înaintea lansării ofertelor; - informarea tuturor solicitanţilor; - publicarea câştigătorilor concursurilor de oferte.

117

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

• Tratamentul egal - lipsa privilegiilor pentru un candidat; - informaţii egale pentru toţi; - lipsa negocierilor în particular cu anumiţi candidaţi.

• Responsabilitate - libertatea accesului, transparenţa procedurilor; - o mai mare libertate a participanţilor.

• Eficienţă - eliminarea prevederilor formale; - acceptarea ofertelor electronice; - gruparea pe categorii a ofertanţilor.

• Simplitate - simplificarea conţinutului dosarelor de participare; - simplificarea modalităţilor de plată.

În acelaşi timp, reglementările se vor referi şi la următoarele aspecte:

- organizarea licitaţiilor; - derularea acţiunilor de publicitate; - efectuarea unei selecţii preliminare a participanţilor; - elaborarea caietelor de sarcini; - posibilitatea purtării unor negocieri înainte şi după adjudecare; - stabilirea competenţelor comisiilor de licitaţie, a modului de punctare a

ofertelor, a sistemului de vot; - preţul; - stabilirea criteriilor precise de eliminare, etc.

5. Sfera de reglementare a diferitelor domenii economice

Având în vedere principiile enumerate mai sus se evidenţiază principa-lele domenii, subdomenii, activităţi, ramuri în activitatea cărora statul va inter-veni pentru atingerea scopurilor propuse: - regimul fiscal; - regimul preţurilor; - acordarea unor drepturi speciale sau exclusive anumitor operatori; - accesul la infrastructură; - implementarea anumitor standarde; - siguranţa consumatorilor; - protecţia sănătăţii; - protecţia mediului; - proprietatea intelectuală sau industrială, ş.a.

118

CO

NC

UR

ENŢA

În acest sens, în România au fost înfiinţate “autorităţi de reglementare”. Acestea funcţionează de regulă în subordinea unor ministere în a căror atribuţii intră şi domeniile supuse reglementărilor. În unele situaţii activitatea de reglementare revine direct ministerelor de resort sau instituţiilor specializate din subordinea aces-tora. Enumerăm mai jos principalele sectoare economice reglementate din România: - energia electrică; - energia termică; - gaze naturale; - servicii de gospodărie comunală; - comunicaţii electronice; - servicii poştale; - transporturi pe calea ferată; - transporturi cu metroul; - facilităţi şi servicii portuare.

6. Compatibilitatea activităţii de reglementare cu mediul concurenţial

Unele tipuri de reglementări nu pot fi incompatibile cu mediul concurenţial deoarece sunt aplicabile în domenii care constituie monopol natural şi unde, în gene-ral, există un singur operator dominant pe piaţă. De altfel, legea concurenţei permite introducerea măsurilor de reglementare astfel: în sectoarele economice sau pe pieţe-le unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să institu-ie forme corespunzătoare de control al preţurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe {art. 4(2) din Lege].

În general, activitatea de reglementare a preţurilor, acordarea unor drep-turi speciale sau exclusive anumitor agenţi economici poate pune problema imposibilităţii aplicării în totalitate a regulilor de concurenţă, dar constituie o modalitate de reglare a unor dezechilibre sau de prevenire a unor practici anti-concurenţiale bazate pe abuzul de poziţie dominantă pe piaţă.

Alte tipuri de reglementări nu împiedică manifestarea liberei concurenţe pe piaţă, decât dacă oferă posibilitatea abuzului de poziţie dominantă pe piaţă, dacă introduc discriminări între agenţii economici competitori, sau dacă sunt lipsite de transparenţă.

Reglementările care introduc reguli de instituire a deschiderii unor pieţe sau sectoare de activitate pot fi considerate complementare legislaţiei în dome-niul concurenţei şi sunt menite a preveni manifestările contrare acestor reguli.

Există situaţii în care reglementările ce pot fi considerate anticoncurenţia-le sunt justificate pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excep-ţionale, precum: situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi dis-funcţionalitate evidentă a pieţei, când Guvernul poate dispune măsuri cu caracter

119

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri [art. 4(3) din Lege]. Este vorba despre apărarea unui interes public major, protejarea funcţionării libere a pieţelor, asigurarea practicării libere a unor profesii.

În unele sectoare cu activitate reglementată, şi în special în cele care furnizează în mod tradiţional utilităţi publice, există un segment neconcurenţi-al integrat pe verticală, dar unde există posibilitatea apariţiei concurenţei prin externalizarea sau privatizarea unor segmente. Astfel, în România a fost dema-rat un proces ireversibil de privatizare a sectoarelor de distribuţie a gazelor naturale, de asemenea au fost privatizate sau externalizate unităţi producătoare sau distribuitoare de energie termică, apă potabilă. A fost liberalizată piaţa te-lecomunicaţiilor, fiind în curs de dezvoltare şi alte reţele şi centrale telefonice care vor genera concurenţa reală pe piaţa telecomunicaţiilor.

Este de menţionat că în sectoarele cu industrii de reţea s-a procedat la deschiderea acestor pieţe care sunt în general dominate de către un singur ope-rator integrat pe verticală. Pentru a se asigura deschiderea efectivă la concuren-ţă sunt necesare măsuri de reglementare a accesului atât din punct de vedere tehnic cât şi economic a altor operatori la reţelele existente, creându-se astfel posibilitatea dezvoltării concurenţei înainte de realizarea fizică a altor reţele paralele. Reglementările în industriile de reţea au în vedere în special: contro-lul preţurilor, accesul operatorilor la reţea, asigurarea serviciilor în condiţii de competiţie egală, departajarea contabilă şi asigurarea transparenţei.

Este de dorit ca activităţile de reglementare să aibe un caracter temporar şi să urmărească în final liberalizarea pieţelor prin dezvoltarea competiţiei din-tre agenţii economici care activează pe acele pieţe,cu scopul satisfacerii depli-ne a nevoilor consumatorului. De altfel legea concurenţei are drept scop pro-tecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial nor-mal, în vederea promovării intereselor consumatorilor [art. 1 din Lege].

120

CO

NC

UR

ENŢA

7. Rolul Consiliului Concurenţei pe piaţa serviciilor publice

Conform atribuţiilor ce revin Consiliului Concurenţei, ţinând cont de legislaţia română în vigoare, adaptată legislaţiei comunităţii europene, acesta reprezintă vocea concurenţei în raport cu interesele care favorizează concen-trarea/integrarea, dispune de experienţa şi capacitatea tehnică de a identifica structura corespunzătoare a unei industrii aflate în proces de liberalizare.

Prin prezenţa sa activă pe scena economiei libere de piaţă, Consiliul Concurenţei are un rol particular privind supravegherea pieţei serviciilor pu-blice, după cum urmează:

• În cadrul rolului preventiv - acordă avizul pe textele care reglementează anumite activităţi în sectoa-

rele publice; - publică deciziile sale; efectul pedagogic pentru ceilalţi jucători de pe

piaţă; - elaborează o doctrină pentru guvern şi ceilalţi achizitori publici.

• În cadrul rolului de colaborare cu autorităţile de reglementare sectorială - scop comun de promovare a concurenţei şi asigurarea de beneficii reale

consumatorilor; - dispune de cadrul tehnic şi instituţional pentru descoperirea eventualelor

posibilităţi de abuz din partea foştilor monopolişti; - alegerea împreună cu autoritatea de reglementare a variantei optime de

reglementare.• În cadrul rolului coercitiv

- combaterea practicilor anticoncurenţiale prin intervenţii administrative, juridice şi chiar penale

- obligarea întreprinderilor de a-şi elabora ofertele în mod independent; - depistarea oricăror forme de înţelegere privind fixarea concertată a pre-

ţurilor sau schimbul secret de informaţii; - depistarea intenţiilor de înţelegeri privind partajarea pieţelor sau stabili-

rea prealabilă a câştigătorilor licitaţiilor; - depistarea grupurilor create pentru eliminarea concurenţei.

Pentru atingerea scopurilor propuse, Consiliul Concurenţei va utiliza o serie întreagă de informaţii privind: - existenţa legală a agenţilor economici competitori; - numele lor şi poziţia lor pe piaţă; - mijloacele tehnice şi numărul de personal; - cota de piaţă; - nivelul preţurilor/tarifelor practicate.

Pentru a intra în posesia acestor informaţii, care să folosească drept pro-be în eventuale dosare de încălcare a principiilor liberei concurenţe, Consiliul Concurenţei va folosi metode cum ar fi:

121

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

- participarea la consfătuiri, reuniuni, întâlniri; - procurarea de documente, corespondenţă între agenţii economici; - informaţii privind unele convorbiri telefonice între diferite persoane de

influenţă; - informaţii obţinute de la sindicatele profesionale; - informaţii culese de la întreprinderi mai mici dependente de altele mai

mari, şi care ar putea participa cu oferte independente trucate.

8. Concluzii

Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată, cu modificările şi completă-rile ulterioare, prevede avizul “conform” al Consiliului Concurenţei pentru proiectele de acte normative care pot avea efect anticoncurenţial şi atribuie competenţa Consiliului Concurenţei să facă recomandări Guvernului şi orga-nelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să facilite-ze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei.

122

CO

NC

UR

ENŢA

Consideraţii privind prezenţa Consiliului Concurenţei din România la Colocviul

Internaţional cu tema «Criza financiară internaţională, încetinirea economiei mondialeşi efectele asupra economiei euromagrebiene»

Claudiu Mosessohn, inspector de concurenţăConsiliul Concurenţei, România

1. Universitatea Abderrahmane Mira din Bejaia este principala universi-tate din Algeria cu activitate în domeniul ştiinţelor economice.

Iniţiativa Facultăţii de Ştiinţe Economice, Management şi Ştiinţe Comerciale de a organiza, în perioada 11-12 octombrie 2009, Colocviul Internaţional cu tema: «Criza financiară internaţională, încetinirea economiei mondiale şi efectele asupra economiei euromagrebiene» a fost o încercare reu-şită de a aduce laolaltă participanţi din diverse ţări şi diverse domenii: profesori, cercetători, manageri, administratori, experţi de la instituţii naţionale şi organi-zaţii internaţionale, pentru a discuta problemele curente ale crizei actuale.

Colocviul a fost organizat în parteneriat cu “Le Centre d’Etudes du Développement International et des Mouvements Economiques et Sociaux” (CEDIMES) Paris (France) şi cu „L’Agence nationale pour le Développement de la Recherche Universitaire” (ANDRU) Alger (Algérie).

2. Problematica colocviului a fost axată pe criza financiară internaţiona-lă care afectează lumea de mai bine de doi ani şi este prezentată drept cea mai gravă criză financiară care a existat vreodată de la marea depresiune economi-că din 1929. Ea a început în SUA, în august 2007, cu criza creditelor ipotecare cu risc ridicat (mortgage subprimes crisis), şi s-a propagat foarte repede către pieţele financiare prin intermediul produselor derivate, consecinţe ale recon-versiei creanţelor băncilor şi instituţiilor de credit.

Astfel, creanţele sunt cedate unor fonduri comune (Special Purpose Vehicle) care sunt entităţi stabilite tocmai pentru a primi titluri de creanţe din partea instituţiilor de credit înainte de a le transforma în titluri derivate care, după evaluarea lor de către o agenţie de rating, vor fi plasate la investitori. Însă, operaţia de reconversie a creanţelor şi de vânzare a titlurilor derivate către in-vestitori instituţionali s-a dovedit, mai târziu, a fi un factor de propagare a

123

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

crizei creditelor ipotecare cu risc ridicat (subprimes) pe pieţele financiare. Dată fiind globalizarea financiară, criza financiară s-a propagat în toată lumea.

3. În total, trei mari cauze au stat la originea crizei financiare internaţionale: - asumarea de riscuri prea mari din partea băncilor în acordarea de credite, - transferul şi difuzarea riscurilor prin produsele derivate şi - lipsa de transparenţă din partea băncilor, care au ascuns practici anormale.

4. Criza financiară internaţională s-a transformat în criză economică glo-bală. Pentru a-i face faţă, G20, reunit la întâlnirea din 15 noiembrie 2008 la Washington, a preconizat măsuri constând în relansarea economică mondială prin politica bugetară şi prin scăderea dobânzilor directoare/orientative ale băncilor centrale. G20 a definit, de asemenea, cinci domenii de reflecţie la care trebuie să se gândească miniştrii de finanţe ai Grupului, şi anume: - trecerea în revistă a aspectelor ce ţin de reglementare care exacerbează crizele, - armonizarea normelor contabile, - transparenţa pieţelor de produse derivate, - revizuirea salariilor directorilor de bănci şi, în sfârşit, - reforma instituţiilor financiare internaţionale.

5. Problema este să se ştie dacă măsurile anunţate şi cele deja luate vor fi suficiente pentru a îndigui criza financiară internaţională şi pentru a evita transformarea ei în recesiune economică mondială gravă pe termen lung. Este de asemenea, necesară evaluarea tuturor consecinţelor acestei crize financiare internaţionale asupra economiilor reale.

6. În esenţă, după studiul genezei şi evoluţiei crizei financiare internaţi-onale şi aprecierea/evaluarea tratamentelor preconizate de comunitatea inter-naţională pentru a o depăşi şi pentru a preveni o recesiune mondială gravă de lungă durată, demersul pragmatic ar trebui să se refere şi la analiza consecin-ţelor posibile, în privinţa efectelor macroeconomice şi sectoriale, asupra eco-nomiilor în curs de dezvoltare (în special cele euromagrebiene).

Acesta este cadrul în care Facultatea de Stiinţe Economice, de Stiinţe ale Gestiunii şi de Stiinţe Comerciale (FSEGC) din Béjaïa, în parteneriat cu Centrul de Studii pentru Dezvoltare Internaţională şi pentru Mişcările Economice şi Sociale (CEDIMES) din Paris şi Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea Cercetării Universitare (ANDRU) din Alger, a organizat colocviul internaţional pe tema: «Criza financiară internaţională, încetinirea economică mondială şi efectele asupra economiilor euromagrebine».

7. Obiectivele colocviului au fost: - să se evidenţieze geneza, evoluţia şi domeniile de manifestare ale crizei

financiare internaţionale; - să se evalueze impactul crizei financiare mondiale.

124

CO

NC

UR

ENŢA

În final au avut loc comentarii asupra politicilor preconizate şi identifi-carea unor măsuri pentru a stopa criza financiară globală.

8. Un colectiv format din drd. Daniel-Dumitru Stan – inspector de concu-renţă în cadrul Consiliului Concurenţei din România, prof. univ. dr. Delia Popescu – Universitatea “Valahia” din Târgovişte şi drd. Gilda Niculescu – ex-pert ADR Sud Muntenia, a participat la acest colocviu cu comunicarea “L’impact de la crise économique mondiale sur la politique de la concurrence – un exemple pour les économies émergentes” [Impactul crizei economice mondiale asupra politicilor de concurenţă - o aplicaţie pentru economiile în curs de dezvoltare].

9. Studiul abordează o problematică pragmatică, deosebit de complexă, ce investighează influenţa politicii de concurenţă asupra intensităţii şi duratei crizelor economice, încercând să stabilească dacă actuala criză economică mondială este în măsură să amâne implementarea şi aplicarea politicilor de protecţie a concurenţei economice în ţările cu economii reale şi emergente.

Ca bază a analizei au fost examinate, în linii generale, următoarele aspecte: - crizele financiare privite ca amorse ale crizelor şi recesiunilor economice; - aparentele efecte adverse ale crizei financiare asupra concurenţei economice; - despre reglementare şi liberalism în perioadele de criză; - relaxarea reglementărilor de concurenţă cu privire la instituţiile financi-

are (în special în domeniul ajutoarelor de stat) - fundamente economice, juridice şi administrative - limite;

- atuurile politicii de concurenţă în perioadele de criză financiară şi eco-nomică: vigilenţă, flexibilitate, coerenţă, consecvenţă;

- aplicabilitatea concluziilor studiului în ţările în curs de dezvoltare.Încercând să proiecteze unele linii de previziune privind rezolvarea pro-

blematicii abordate, concluzia studiului tinde către evidenţierea capacităţii po-liticii de concurenţă de a fi un instrument productiv pentru atenuarea şi scurta-rea crizelor economice pentru economiile reale şi emergente.

125

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

11. Studiul a fost prezentat în data de 12 octombrie 2009 în cadrul Secţiunii “Efectele crizei asupra politicilor economice şi industriale”, moderator Kerzabi Abdelatif, în prezenţa unei asistenţe numeroase şi extrem de avizate. A fost prezentată pe scurt şi activitatea autorităţii de concurenţă din România.

Comunicarea a fost primită cu mult interes din partea participanţilor, în spe-cial din partea specialiştilor francezi, şi a dat naştere la numeroase dezbateri legate de rolul autorităţilor de concurenţă naţionale în perioade de criză economică.

De o bună apreciere s-a bucurat şi revista bilingvă “Concurenţa. Studii şi cercetări privind protecţia concurenţei economice” editată de Consiliul Concurenţei – România. Au fost distribuite un număr semnificativ de reviste în rândul participanţilor la colocviu.

Studiul prezentat va fi publicat în 2010 în “Cahiers du CEDIMES” şi în „Revue de l’ANDRU”, reviste de circulaţie europeană cu o reputaţie deosebită în mediul universitar.

126

CO

NC

UR

ENŢA

Pieţele de energie electrică – influenţapoliticii energetice a Uniunii Europene

asupra preţurilor energiei electrice

Drd. Mihaela Dumitrescu – inspector de concurenţă Consiliul Concurenţei, România

RezumatReflectată în Directivele europene privind piaţa energiei electrice,

politica energetică a UE, urmăreşte deschiderea completă a pieţelor na-ţionale, separarea pe verticală a operatorilor de transport şi distribuţie, o mai bună reglementare a accesului la sistemele de reţele, independenţa autorităţilor naţionale de reglementare, accesul liber în sectorul de pro-ducţie şi realizarea unei pieţe energetice unice la nivel comunitar.

Independenţa operatorilor de reţele are o influenţă favorabilă asu-pra preţurilor, prin promovarea de către aceştia a eficienţei, prin facilita-rea accesului la reţele pentru terţi şi prin contribuţia la consolidarea încre-derii în piaţă.

Utilizarea optimă a resurselor energetice interne poate constitui o metodă sigură de reducere a costurilor de producţie a energiei electrice şi a preţurilor la energia electrică.

Cuvinte cheie: pieţele de energie, costuri marginale, preţul ener-giei electrice.

1. Introducere

Cele mai recente raportări ale Comisiei Europene evidenţiază faptul că la 1 iulie 2007 a fost finalizată ultima etapă în direcţia realizării unor pieţe competitive ale energiei, odată cu deschiderea completă [1] a pieţelor naţiona-le cu amănuntul. Deşi, din perspectivă juridică, toţi consumatorii europeni au posibilitatea să-şi aleagă furnizorii şi să beneficieze de concurenţă, în realitate, din cauza coexistenţei unor segmente de piaţă deschise cu reglementări ale preţurilor de aprovizionare a utilizatorilor finali, au apărut restricţii în calea concurenţei libere.

127

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Diferenţele de preţ, monopolurile regionale şi constantele congestionări de reţele transfrontaliere dintre statele membre demonstrează ca integrarea pie-ţei nu a atins încă un nivel suficient. Într-o piaţă bine integrată, concurenţa va păstra preţuri similare între state membre sau regiuni învecinate [2].

În urma liberalizării energiei electrice, clienţii din statele membre ale UE-15 au beneficiat de economii cumulate de preţuri de ordinul a 60 de miliarde EUR în perioada 1998-2004. Aceste economii au fost parţial contrabalansate de creşteri ale preţurilor în perioadele ulterioare. Preţurile gazelor în UE-27 au crescut odată cu evoluţia preţului petrolului. Pentru utilizatorii industriali, pre-ţurile s-au mărit cu o medie de 35% între 2005 si 2006 şi cu încă 12% în 2007. Creşterea totală din 2005 până în 2007 a fost comparabilă cu cea pentru clienţii casnici, deşi creşterile majore de preţuri au intrat în vigoare în principal în 2007 [3]. Există mai multe motive pentru aceste evoluţii. Deoarece concurenta este încă limitată, presiunile concurenţiale asupra preţurilor rămân prin urmare sla-be. Mai mult, preţurile oglindesc tendinţe generale, în special în ceea ce priveş-te preţurile petrolului, care au crescut cu mai mult de 50% între 2005 şi 2007. Având în vedere legătura dintre preţurile gazelor şi preţurile petrolului şi impor-tanţa crescândă a gazelor în producţia de energie, evoluţiile preţului petrolului afectează atât preţurile gazelor, cât şi pe cele ale energiei electrice.

În acelaşi timp, sunt indicii care arată că independenţa operatorilor de reţele are o influenţă favorabilă asupra preţurilor, prin promovarea de către aceştia a eficienţei reţelelor, prin facilitarea accesului pentru terţi şi prin con-tribuţia la consolidarea încrederii în piaţă.

2. Pieţele de energie electrică

Coexistenţa unor pieţe deschise de energie şi a unor preţuri reglementate ale energiei este destul de des întâlnită în rândul statelor membre: se întâlneşte în cazul unei treimi din pieţele de gaze pentru cel puţin un segment de piaţă şi în cazul a mai mult de jumătate din pieţele de energie electrică. Pentru majoritatea statelor membre care au reglementat preţurile, reglementarea nu se limitează la consumatorii mici – toate segmentele de consumatori pot fi aprovizionate la preţuri reglementate [4].

Efectele negative ale reglementării preţurilor energiei rămân o preocu-pare majoră. Acestea conduc la denaturări ale concurenţei şi reduc lichidităţile pe pieţele en gros. Pe termen lung, preţurile reglementate oferă semnale erona-te în ceea ce priveşte preţurile pentru investitori şi au astfel un impact negativ asupra dezvoltării unei infrastructuri noi. Prin stabilirea unui nivel al preţurilor care nu permite operatorilor nou intraţi pe piaţă furnizarea de energie la preţuri care să acopere costurile, reglementarea preţurilor creează un obstacol la intra-rea pe piaţă pentru furnizorii alternativi, în acest mod ameninţând direct secu-ritatea aprovizionării. Pentru piaţa franceză, de exemplu, bursa energiei elec-trice s-a dovedit incapabilă să fixeze un preţ de referinţă pentru piaţă ţinând seama de reglementarea preţurilor energiei.

128

CO

NC

UR

ENŢA

Măsurile pentru protecţia consumatorului nu ar trebui să fie confundate cu instrumentele de reglementare a concurenţei, aceste două aspecte trebuind să fie abordate prin mijloace diferite.

Odată cu liberalizarea pieţelor de energie electrică se aşteaptă o creştere a interesului pentru tranzacţionarea energiei electrice ca activ pe pieţe specia-lizate. Caracteristicile sale ca marfă, în principal imposibilitatea stocării şi con-comitenţa momentelor „producere – consum” pot conduce la o volatilitate ri-dicată a preţului energiei electrice, preţ al cărui comportament este dependent în mod firesc de cerere, care la rândul său variază funcţie de evoluţia mai multor factori, dintre care unii imprevizibili sau dificil de prognozat.

Volatilitatea preţului energiei electrice este determinată şi de următoare-le cauze: - creşterea cererii; - capacităţile de producţie pentru acoperirea cererii crescute sunt limitate

şi scumpe; - volatilitatea preţului combustibililor.

Pe o piaţă eficientă, preţurile se ajustează în funcţie de cerere şi ofer-tă. Funcţie de orizontul de timp al livrărilor aferente pieţei acestea oferă: - preţul pieţei spot - referinţa pentru tranzacţionarea la termen a energiei

şi/sau încheierea de contracte financiare pentru asigurarea preţului la termen a energiei electrice;

- preţul pieţelor la termen – posibilitatea securizării veniturilor pentru o dată ulterioară, pentru o perioadă determinată, la un preţ prestabilit la data încheierii tranzacţiei. Pe termen lung, preţurile sunt un semnal pentru necesitatea dezvoltării

de noi resurse pentru energie sau pentru dezvoltarea şi extinderea capacităţilor de interconexiune şi constituie stimulentul necesar pe piaţa liberă pentru încu-rajarea acestor investiţii.

În contextul în care, în abordările moderne din ultimii ani, energia este privită atât ca un produs care trebuie furnizat la preţuri competitive, dar şi ca un serviciu, analiza cererii şi ofertei de energie devine tot mai importantă. Cunoaşterea cererii şi, respectiv a ofertei, pe tipuri de combustibili sau pe forme finale de ener-gie pe pieţele de energie, sunt tot mai necesare pentru orientarea producătorilor şi furnizorilor de energie, a producătorilor de echipamente, pentru orientarea şi di-mensionarea investiţiilor, pentru definirea politicilor economice etc.

Energia electrică este considerată marfa cu cel mai pronunţat caracter sezonier. Cererea, oferta şi preţurile la energie electrică sunt puternic influen-ţate de condiţiile meteorologice, de conjuncturi sociale şi economice. Cea mai pronunţată formă de sezonalitate este cea săptămânală. Aceasta doarece în cur-sul săptămânii, datorită activităţilor industriale şi comerciale, cererea şi preţu-rile sunt mai mari decât în week-end. O formă aproape la fel de pronunţată este sezonalitatea intra-zilnică, analiza ex-post a curbelor de consum permiţând identificarea pentru anumite perioade a intervalelor caracteristice pentru vârf şi gol de sarcină.

129

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

Cererea de energie electrică poate fi influenţată în următoarele moduri: - încălzirea electrică este influenţată de existenţa posibilităţii comutării pe

încălzire pe bază de combustibili (bunuri înlocuitoare); - cantitatea de energie electrică cerută de consumatorii casnici este influ-

enţată de existenţa pe piaţă a unei game variate pentru aparatele electrice (bunuri complementare) şi de preturile de vânzare ale acestora;

- familiile cu venituri mici (venituri individuale) nu au posibilitatea să cumpere multe aparate consumatoare de energie electrică şi nici să con-sume cantităţi importante de energie electrică.Dacă una dintre condiţii se modifică, atunci cererea pentru energie elec-

trică se modifică.Forma de organizare de tip monopol a multor companii furnizoare de

energie electrică conduce la „captivitatea” majorităţii consumatorilor. La o creştere de preţ, aceştia încearcă să-şi scadă cererea de energie electrică, dar modificările procentuale sunt diferite şi conduc la aprecierea curbei de energie electrică ca fiind cu pantă - adică o cerere inelastică.

Evoluţia cererii de energie şi a resurselor energetice primare pe plan in-ternaţional nu permit luarea în considerare a scenariilor care au ca bază un preţ scăzut al energiei pe termen lung.

Conform estimărilor se apreciază că cererea de energie în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în 2003, iar pentru petrol va fi cu 46% mai mare.

Factorii (condiţiile) care afectează oferta de energie electrica sunt: - costurile de producţie (sunt determinate de modificarea preţurilor pentru resur-

se, de modificări în tehnologie, de modificări organizatorice, de politica guver-namentală etc.; de exemplu, introducerea tehnologiilor noi creşte productivi-tatea muncii, reducând costurile de producţie, astfel încât aceeaşi cantitate de energie electrică poate fi produsă, deci şi oferită, la un preţ mai scăzut);

- profitabilitatea produselor alternative (în cazul energiei electrice, oferta este influenţată de oferta combustibililor de tip substituent, cum ar fi gazele, păcura, cărbunele, cu condiţia existenţei posibilităţii de comutare la consumator a tipului de energie/combustibil cerute);

- evenimente imprevizibile, inclusiv cele naturale; - obiectivele producătorilor (obiectivul de maximizare a profitului, carac-

teristic firmelor aflate în competiţie, nu coincide întotdeauna ca rezulta-te cu obiectivul de maximizare a bunăstării sociale, care ar putea fi ur-mărit de o industrie monopolistă energetică);

- prognozele pentru viitoare modificări de preţ.Dacă una dintre condiţii exterioare se modifică, atunci oferta pentru

energia electrică se modifică.Pe termen scurt, un preţ mai ridicat încurajează producătorii să ofere mai

mult deoarece aceştia sunt dispuşi să accepte costuri mai mari pe unitatea de produs, asociate cu o producţie sporită. Pe termen lung, se mai adaugă un alt motiv, si anume acela ca noi producători vor fi atraşi să intre în piaţă, datorită profitabilităţii produsului respectiv.

130

CO

NC

UR

ENŢA

Combinând analiza curbei cererii cu cea a ofertei de energie, se poate determina modul în care cantitatea şi preţul unui produs sunt determinate într-o piaţă liberă şi competitivă. Ţinând seama de influenţele care apar datorită struc-turilor de piaţă cu caracter monopolist specifice sectorului energiei din multe ţări sau de distorsiunile relaţiilor economice, de multe ori preţul energiei nu corespunde punctului de echilibru, fiind afectat de taxe, subvenţii sau alte in-strumente economice aflate la dispoziţia guvernelor. În realitate, se pot modifi-ca mai mulţi parametri, ceea ce determină deplasarea atât a curbei de cerere cât şi a curbei de ofertă de energie. Este dificil se determine poziţia acestor curbe numai prin studiul relaţiei dintre preţ şi cantitate, la diferite momente de timp.

Este important totuşi să se cunoască proporţia în care au loc variaţiile mărimilor preţ şi cantitate de energie cerută sau oferită. Elasticitatea măsoară răspunsul unei variabile la modificarea unuia dintre determinanţi şi se defineş-te ca raportul dintre modificarea proporţională a cantităţii (cerute sau oferite) şi modificarea proporţională a determinantului.

Balanţa dintre cererea şi oferta de energie electrică este reflectată de Comisia Europeană în Raportul privind stadiul de creare a pieţei interne a ga-zelor şi energiei electrice, [COM(2008) 192], în care sunt prezentate, pentru fiecare ţară, cererea de vârf înregistrată în perioada 2006-2007 şi capacitatea de generare maximă.

Tabel 1. Balanţa dintre cererea şi oferta de energie electrică

ŢaraCererea de vârf

înregistratăGW [5]

Capacitatea de generare maximăGW [6]

Austria 9,481 19,182Belgia 13,73 15 ,68Cehia 11,40 17,5Franţa 86,3 116Germania 77,8 139,5Grecia 9,961 11,645Ungaria 6,449 6,625Italia 55,6 79,6Olanda 14,8 21Norvegia 21,575 29,267Polonia 24,6 35,7Portugalia 8,8 13,6România 8,151 15,501Spania 42,15 83,04Suedia 26,3 33,8Marea Britanie 61,3 78,4

Sursa: Comisia Comunităţilor Europene, Report on Progress in Creating the Internal Gas and Electricity Market ,[COM(2008) 192]

131

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

3. Costul marginal

Pe o piaţă liberalizată, preţul la care se vinde electricitatea este determi-nat de cea mai scumpă sursă de generare (aprovizionare) menită sa acopere cererea. Cea mai costisitoare sursă de aprovizionare este cea cu costul marginal cel mai mare [7]. Sunt importante de cunoscut câteva particularităţi ale costu-rilor marginale în acest sector.

Elementele specifice energiei electrice influenţează puternic calculul costuri-lor marginale. Deoarece în orice moment trebuie satisfăcută cererea de energia elec-trică a oricărui consumator, calculul costului marginal devine deosebit de important.

Cererea fluctuează după perioadele anului şi după orele din zi, de aceea cererea suplimentară este satisfăcută de către unităţi de generare diferite (pre-supunând o funcţionare optimă a sistemului). Astfel, componenţa costului ener-giei diferă în fiecare oră. Definirea zonelor orare rămâne la latitudinea analis-tului, iar pe zonele definite se calculează media valorilor orare.

În sectorul energiei se utilizează două categorii de costuri marginale: - costul marginal pe termen scurt - reprezintă costul aferent producerii

unei unităţi suplimentare de energie folosind capacităţile de producţie existente (deci, se modifica numai costurile variabile);

- costul marginal pe termen lung – reprezintă costul aferent producerii unei unităţi suplimentare de energie considerând o capacitate de producţie nouă (se modifică atât costurile variabile cat si cele fixe).Costul marginal pe termen scurt trebuie să conţină costul total pentru

producerea unei unităţi suplimentare de energie (componenta de cost pentru energie) şi costul total rezultat din schimbarea fiabilităţii sistemului datorită creşterii nivelului generării şi reducerii astfel a marjei de siguranţă a acoperirii unei eventuale schimbări în raportul dintre rezerva de capacitate de producţie faţă de cerere (componenta costului energiei nelivrate).

Costul energiei nelivrate este reprezentat de valoarea aşteptată a defici-enţelor economice produse de întreruperi sau de furnizarea insuficientă a ener-giei electrice (daunele datorate întreruperilor).

Aceste componente de cost variază de la o ora la alta, fiind dependente de modificarea cererii de energie şi de evoluţia capacităţii disponibile.

Componenţa costului pentru energie poate cuprinde costurile cu combus-tibilul şi costurile variabile de exploatare şi întreţinere. Componenta costului pentru energie trebuie majorată cu costul suplimentar al pierderilor de putere si energie determinate de transportul şi distribuţia la consumator.

Costul marginal pe termen scurt poate fi determinat prin calcularea ur-mătoarelor componente: - costul energiei funcţie de costul combustibilului; - costurile de exploatare şi întreţinere la nivelul generării; - costul creşterii pierderilor de energie la transport şi la distribuţie.

132

CO

NC

UR

ENŢA

În unele ţări printre care şi România, costurile de generare a energiei elec-trice sunt ridicate, tehnologia este învechită şi există probleme de mediu care trebuiesc rezolvate în următorii câţiva ani, probleme care se consideră că vor avea influenţe importante asupra costurilor de producţie. Consumatorii vor fi nevoiţi astfel să suporte preţuri mai mari datorită creşterii costurilor de produc-ţie, standardelor UE sau creşterii marjelor de profit.

Pentru reducerea impactului social, pentru asigurarea unui grad de su-portabilitate a preţurilor energiei electrice, a energiei termice şi a gazelor natu-rale la consumatori pot fi menţionate unele măsuri [8]: - consolidarea pieţelor concurenţiale de energie; - racordarea la piaţa regională de energie electrică şi gaze naturale; - utilizarea optimă a resurselor energetice interne; - perfecţionarea sistemelor de preţuri si tarife; - reducerea facturii de energie plătită de populaţie şi de agenţii economici,

prin creşterea eficienţei energetice pe întregul lanţ (producere, transport, distribuţie, consum), reducerea consumurilor specifice şi utilizarea de tehnologii noi, performante în sectorul energiei;

- trecerea la un sistem de protecţie socială directă a populaţiei cu posibili-tăţi financiare reduse, prin înlocuirea tarifului social pentru energie elec-trică şi a subvenţiei acordate pentru energie termica cu ajutoare sociale destinate numai categoriilor vulnerabile de consumatori;

- creşterea siguranţei în alimentarea cu energie prin: - diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare cu petrol şi gaze natu-

rale şi reducerea dependenţei de importurile de resurse energetice; - dezvoltarea reţelelor de transport energie electrică şi gaze naturale şi

creşterea capacităţilor de interconexiune cu ţările vecine; - creşterea capacităţii de înmagazinare a gazelor naturale.

Utilizarea optimă a resurselor energetice interne poate constitui aşadar o metoda sigură de reducere a costurilor de producţie a energiei electrice.

Energia rămâne în continuare un element esenţial al dezvoltării la nivelul Uniunii Europene, dar în acelaşi timp şi o provocare în faţa Statelor Membre în ceea ce priveşte impactul sectorului energetic asupra preţului energiei, în condiţiile în care UE va fi tot mai expusă la instabilitatea şi creşterea preţurilor de pe pieţele internaţionale de energie.

Note:

1. În măsura în care nu au beneficiat de o derogare. 2. Comisia Europeana, Raportul privind stadiul de creare a pieţei interne a gazelor

şi energiei electrice, [COM(2008) 192]. 3. Eurostat, date de la 1 ianuarie ale fiecărui an. 4. ERGEG, Status review on end-user price regulation (Raport privind stadiul pro-

cesului de reglementare a preţurilor pentru utilizatorii finali), 14.6.2007 (Ref: E07-CPR-08-04), ww.ergeg.org.

133

Con

siliu

l Con

cure

nţei

– R

omân

ia

5. Cea mai înaltă cerere simultană de electricitate satisfăcută in timpul unui an. Oferta de energie in perioada de cerere de vârf poate include cererea satisfăcu-tă prin importuri sau alternativ cererea poate include exporturi de electricitate.

6. Definiţie IEA: capacitatea maximă de generare este definită ca suma capacităţilor tuturor instalaţiilor disponibile intr-o perioada de cel puţin 15 ore pe zi. Cifrele raportate se referă la capacităţile maxime nete la 31 decembrie. Capacitatea neta nu cuprinde serviciile auxiliare.

7. Consiliul Concurenţei Revista Concurenţa nr. 1/2008. 8. Hotărârea Guvernului nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a

României pentru perioada 2007-2020, Monitorul Oficial nr. 781/19 noiembrie 2007.

Bibliografie generală:

1. Leca A., Scripcariu D., Scripcariu M. s.a. Principii de management energetic, Editura Tehnica Bucuresti, 1997.

2. Velicescu,C., Determinarea continuităţii în alimentarea cu energie electrică în sistemul electroenergetic (The electrical customers reliability in power system evaluation), Electroenergetica 41, Bucureşti, 1993.

3. Marina Badileanu, Preţurile energiei electrice şi analiza valorii, Editura Economică, Bucureşti 2001.

4. Mihaela Comanescu, Politici energetice europene, Editura Economică, Bucureşti, 2000.

5. Commission of the European Communities, Report on Progress in Creating the Internal Gas and Electricity Market ,[COM(2008) 192].

6. Commission of the European Communities - Report on progress in creating the internal gas and electricity market, {SEC(2009) 287}.

7. Commission of the European Communities - Report on the experience gained in the application of the Regulation (EC) No 1228/2003 „Regulation on Cross-Border Exchanges in Electricity”.

8. Commission of the European Communities - Report on progress in creating the internal gas and electricity market {SEC(2005) 1448}

9. Porter M. –„L`avantage concurrenciel „, Editura Interedition, Paris, 1986. 10. Hotărârea Guvernului nr. 1069/2007 privind aprobarea Strategiei energetice a

Romaniei pentru perioada 2007-2020, Monitorul Oficial nr. 781/19 noiembrie 2007.

11. M.Friedman, Prix et Theorie Economique, Tendences Actualles, traduit de l’americain par Henri P. Bernard, Editure Economics, Paris, 1998.

12. Stefan Nedelea, Competitivitate şi costuri, Editura ASE 2003.