Struma Ovarii
-
Upload
stefffy2002 -
Category
Documents
-
view
53 -
download
0
description
Transcript of Struma Ovarii
Struma ovarii bilaterală –prezentare de caz
Autorii prezintă un caz de struma ovarii bilateral dezvoltată, diagnosticată
histopatologic postoperator, pacienta fiind internată pentru fibroleiomiom şi col
lezional. Sunt trecute în revistă aspecte hsitopatologice, diagnostice şi terapeutice ale
acestei afecţiuni, avînd în vedere raritatea leziunii, mai ales dezvoltarea ei bilaterală.
Struma ovarii reprezintă o tumoră neobişnuită cu transformare malignă extrem
de rar, cel mai adsea diagnosticul fiind pus postopertaor pe criterii macroscopice cu
confirmare histopatologică. Struma ovarii a fost descrisă pentru prima dată în 1899 ,
fiind extrem de rară, numai 150 cazuri raportate în literatura de specialitate (Jordan G.
Pritzker,2004). Reprezintă un teratom ovarian format în întregime sau predominant din
ţesut tiroidian cu foliculi de diferite mărimi, conţinut gelatinos verde sau brun gălbui.
Majoritatea pacientelor sunt asimptomatice, de aceea diagnosticul este dificil de pus
preoperator fiind descoperit întîmplător la imaginile de rezonanţă magnetică(MRI) .
Aceste imagini arătau mase chistice multiloculare cu un semnal verital de intensitate
variabilă în zonele chistice corespondente histopatologic materialului coloid.
Noi prezentăm un caz bilateral de strumă ovarii diagnosticat histopatologic pe
piesa operatorie, încercând ca pe baza sa şi a datelor din literatură să conturăm o
conduită optimă pentru această afecţiune în contextul afecţiunilor asociate (fibrom
uterin, col lezional, anexită cronică rezistentă la tratament,etc.).
Bolnava C.I. în vârstă de 41 ani din mediul rural, cu FO nr. 1656⁄ 1998, este
internată în servicul de ginecologie al Spitalului Filantropia Craiova cu diagnosticul de
fibrom uterin hemoragic; col lezional. Ca istoric, pacienta prezintă metroragii rezistente
la tratament iar de aproximativ 2 luni dureri abdominale difuze, distensie abdominală,
constipaţie, menstre neregulate. În antecedente nu avea date obiective sau subiective
care să confirme o hiperfuncţie tiroidiană. Examenul loco-regional evidenţiază abdomen
uşor mărit de volum în special în etajul inferior, sensibil difuz la palparea superficială,
cu maxim de intensitate în aceeaşi regiune. Ecografia abdomino-pelvină menţionează
două formaţiuni tumorale chistice , una pluriseptată, hipo sau hiperecogenă.
Material şi metodă
Materialul studiat în prezenta lucrare este reprezentat de o piesă operatorie care a
provenit din Clinica de Ginecologie a Spitalului Filantropia Craiova, de la o bolnavă în
vîrstă de 41 ani căreia i s-a practicat histerectomie totală cu anexectomie bilaterală.
Materialul a fost prelucrat şi interpretat în cadrul Laboratorului de Anatomie Patologică
al aceluiaşi spital. După examinarea macroscopică a materialului primit, tehnica
histopatologică folosită a fost tehnica de includere la parafină, preparatele microscopice
fiind colorate cu hematoxilină-eozină şi Van Gieson.
Rezultate
Examenul macroscopic al piesei de exereză chirurgicală a constatat un uter de
dimensiuni aproximativ normale 8,5 ⁄ 5,5 ⁄ 4,3 cm, consistenţă renitentă, culoare brun-
cenuşie, suprafaţă externă, uşor deformată de prezenţa unor mici formaţiuni nodulare;
pe suprafaţa de secţiune prezintă formaţiuni de diemnsiuni variabile de culoare alb-
sidefii; endometru uşor îngroşat (0,8cm), săngerînd. Anexa 1: salpinge aderent de ovar,
fără modificări macroscopice notabile; ovar 1 cu dimensiuni de 6,5⁄ 5,5⁄ 4cm, aspect
globulos, culoare galben-cenuşiu, consistenţă variabilă de la fluctuentă la dură; pe
suprafaţa de secţiune aspect polimorf, cu multiple cavităţi chistice cu diametru de la 0,8-
3cm, unele cu conţinut serocitrin, altele gelatinifrom, de aspectul albuşului de ou,
galben-portocaliu, maroniu sau fistic ce prezintă central o formaţiune nodulară alb-
sidefie. Anexa 2: salpinde cu acelaşi aspect, ovarul 2 formă ovoidală, suprafaţă externă
neregulată, consistenţă variabilă ce prezintă pe secţiune multiple formaşiuni chistice cu
conţinut serocitrin, dar si gelatinos de culoare variabilă de la fistic la roşcat maroniu.
Examenul microscopic al piesei de exereză evidenţiază un aspect de displazie simplă;
hiperplazie simplă fără atipii; leiomiofibrom la nivelul uterului şi un aspect de struma
ovarii bilateral. Examinarea microscopică a secţiunilor seriate din ambele ovare prezintă
structură histologică de ovar care conţine ţesut glandular tiroidian cu arii variabile de
fibroză, infiltrate inflamatorii, pe alocuri eritrocitare, spaţii chistice tapetate de epiteliu
unistratificat cubic sau turtit, cu conţinut eozinofil.
Discuţii
Struma ovarii este o tumoră neobişnuită care rar se malignizează. Reprezintă
creşterea dominantă de ţesut tiroidian într-un teratom ovarian. Teratoamele sunt tumori
compuse din ţesuturi cu originea în cele trei foiţe embrionare. (Bhansali,1999) Rar, ele
pot fi alcătuite dintr-un singur tip de ţesut derivat dintr-o foiţă embrionară, în acest caz
sunt denumite teratoame monodermale. Teratoamele ovariene sunt mature şi imature.
Teratoamele imature sunt alcătuite dintr-un aspect de ţesuturi de tip adult şi embrionar,
derivate din cele trei foiţe embrionare fiind cel mai adesea maligne, reprezentând cam
1% din cancerele ovariene. Teratoamele mature sunt compuse din ţesuturi de tip adult
derivate din cele trei foiţe embrionare. Majoritatea sunt chistice, reprezentând cam 25%
din tumorile ovariene . Teratoamele mature în general sunt benigne, rar se malignizează.
Struma ovarii este cel mai frecvent teratom monodermic, cu incidenţă maximă
în decada 5 de viaţă. Unele cazuri prezintă semne de hipertiroidism şi rareori sindrom
Meigs. Deşi 5-10% din cazuri se malignizează, numai foarte puţine prezintă metastaze
la distanţă. Din punct de vedere macroscopic struma ovarii are consistenţa şi aspectul
ţesutului tiroidian, predominant solid şi gelatinos. Rar apare asociată cu un chist
dermoid, sau este componentă a unui carcinoid strumal (Bradford,2004). Microscopic
struma seamănă cu un ţesut tiroidian căreia i se poate asocia orice modificare de tip
tiroidită, hiperplazie nodulară sau difuză, rar carcinoame . Transformarea malignă de
ţesut tiroidian poate fi papilară, foliculară sau mixtă si poate include elemente de
chistadenocarcinom mucinos(Bradford,2004). În cazurile dificile coloraţiile
imunohistochimice pentru tiroglobulină, triiodotironină(T3) şi tiroxină (T4) pot
confirma diagnosticul.
Concluzii
Diagnosticul de struma ovarii trebuie suspectat de o formaţiune tumorală
ovariană multichistică cu conţinut gelatiniform de culoare brun-maronie asociată sau nu
tireotoxicozei clinice. Tratamentul chirurgical este cel recomandat. Dacă este asociată
cu o tireotoxicoză, tratament de substituţie tiroidiană, deoarece în prezenţa strumei
ovariene funcţionale se obţine o hipofuncţie tiroidiană indusă chirurgical ca urmare a
exerezei tumorii.
Bibliografie
1.A.Ayhan, F Yanyk, R Tuncer: Struma ovarii. Int. J.Gynecol Obstet , 1993 42: 143-
146
2. A.Bhansali, V. Jain, A. Rajwanshi, S Lodha, R.J. Dash, Follicular carcinoma in a
functioning struma ovarii; Postgrad Med J, 1999; 75:617-618
3. Bradford W Fenton, David Barnes, Struma ovarii. www.emedicine.com,2004
4. DardikRB, DardikM, Westra W: Malignant struma ovarii:two case reports and a
review of the literature. Gynecol Oncol, 1999 Jun;73(3):447-451