CAPITOLUL 3

STRUCTURI ORGANIZATORICE ÎN MANAGEMENTUL INTERNAŢIONAL

3.1. Strategii de organizare în managementul internaţional

Atingerea scopurilor propuse şi realizarea planurilor strategice elaborate de către orice

organizaţie presupun desfăşurarea unor activităţi multiple, variate în timp şi spaţiu,

interdependente şi complementare. în funcţie de varietatea şi complexitatea acestora, ele

necesită un anumit grad de coordonare şi de integrare. Acest lucru presupune realizarea unor

structuri care să delimiteze clar natura şi extinderea relaţiilor formale dintre componentele

firmei, mai exact, o structură care să lege diferitele sarcini, posturi şi departamente ale

companiei. Structurile organizatorice vin să răspundă, pe de o parte cerinţelor interne şi ale

mediului extern în care acţionează compania, iar pe de altă parte, nevoii de a stabili gradele de

putere şi de autoritate ale fiecărui membru. În acelaşi timp, structura organizatorică stabileşte

liniile de comunicaţie din cadrul firmei.

Punctul de plecare în alcătuirea unei structuri organizatorice îl constituie obiectivul

strategic al companiei, iar prima problemă care trebuie rezolvată o reprezintă stabilirea

numărului de posturi şi departamente necesare pentru realizarea acestuia, precum şi stabilirea

mărimii acestora. Orice schimbare în strategie implică schimbări în structura organizatorică.

Din acest motiv, organizarea trebuie privită mereu în dinamică şi concepută cât mai flexibil,

pentru a se putea evita situaţia desfăşurării unei activităţi noi fără un suport organizatoric.