Structura operei literare. Moduri de expunere . Narațiunea (autor,narator, personaj; narațiunea la persoana a III-a și narațiunea la persoana I; subiectul operei literare,

momentele subiectului; timpul și spațiul în narațiune). Opera epicăClasa a VI-a

1. Noțiunile de structură și compoziție se studiază aprofundat în clasele de liceu. Cu toate acestea, în gimnaziu, elevii operează cu o serie întreagă de concepte care se referă la structura operei (textului) literare, cum ar fi: acțiune, elemente ale acțiunii, personaje, viziuni narative (autor-narator, personaj-narator), timp și spațiu, moduri de expunere. Acțiunea este modul de desfășurare a evenimentelor dintr-o operă literară; termenul de acțiune este sinonim cu acela de subiect -totalitatea motivelor în succesiune și legăturile ce se stabilesc între ele.

2. Modul de expunere este felul, maniera în care autorul sau personajul prezintă realitatea. Modurile de expunere sunt: narațiunea, descrierea, dialogul, monologul.

3. Ca mod de expunere, narațiunea se folosește pentru relatarea unor întâmplări. Totalitatea acțiunilor și evenimentelor prezentate într-o desfășurare gradată constituie o narațiune. - Autorul este persoana care creează o operă literară.- Naratorul este povestitorul unei întâmplări. - Personajul literar este o persoană imaginară care participă la acțiunea unei opere literare. Deși este o persoană fictivă, este înfățișat astfel încâr să aibă asemănare cu modele din lumea reală: oameni,plante, animale (ilustrând o tipologie care acționează în operă). După importanță, personajele sunt: principale, secundare, episodice, figurante. Din punct de vedere numeric, sunt individuale, colective, iar din punct de vedere etic, sunt pozitive și negative. - Când naratorul este și personaj, narațiunea este la persoana întâi (narator subiectiv). - Când naratorul își exprimă ideile prin intermediul personajelor, narațiunea este la persoana a III-a (narator obiectiv). - Subiectul operei literare este constituit din succesiunea faptelor, a evenimentelor la care participa personaje literare caracterizate tocmai prin intermediul intamplarilor relatate.Se intalneste in operele epice si dramatice. - Operele epice sunt structurate după momentele subiectului:

Expozițiunea (fixează spațiul, timpul, unele personaje și împrejurările conflictului)

Intriga (momentul în care se declanșează conflictul între personajele narațiunii)

Desfășurarea acțiunii (prezintă întâmplările cronologic)

Punctul culminant (momentul cel mai tensionat al conflictului)

Deznodământul (sfârșitul conflictului)

În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii.

Există și termeni noi pentru structura operelor (genului) epice:

Situația inițială (momentul actual)

Evenimentul care schimbă situația inițială

Desfășurarea acțiunii (la fel ca și termenul vechi)

Depășirea situației dificile sau punctul de maximă tensiune

Situația finală (momentul final)

Timp și spațiu în narațiune: Un rol deosebit într-o narațiune îl au timpul și spațiul. Cele două

elemente se află intr-o relație foarte strânsă.

Indicii spaţiali vizează: așezarea în spațiu a obiectelor; deplasarea în spațiu a personajelor.Așezarea în spațiu se realizează, de regulă, prin verbe statice (a se găsi, a se afla, a locui, a fi etc.), determinate de complemente circumstanțiale de loc. Pentru a indica deplasarea în spațiu a personajelor, se utilizează verbe de mișcare , însoțite sau nu de complemente circumstanțiale de loc (a pleca, a veni, a se duce, a coborî, a urca etc.). Spațiul poate fi structurat pe mai multe planuri: real, imaginar, terestru, cosmic etc.

Indicii temporali (de timp) arată momentele în care se desfășoară acțiunea.Timpul poate fi un singur moment sau o perioadă mai mare, real sau imaginar. Ei se pot referi la: momentul în care se petrece un eveniment, durata acestuia, ordinea (cronologia) petrecerii evenimentelor.Acești indici de timp pot fi evidențiați prin: timpul la care sunt utilizate verbele,prezența complementelor circumstanțiale de timp; prezența unor termeni aparținând câmpului lexical al timpului.În funcție de tipul adverbelor utilizate, acțiunea poate fi:- anterioară (ieri, înainte, altădată, odată etc.);- simultană (totodată, în același timp etc.);- bruscă (deodată, într-o clipă, la un moment dat etc.);- ulterioară (apoi, după aceea etc.);- repetată (des, din când în când, adesea etc.).

4. Opera epică cuprinde acele opere literare in care ideile si sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor. Operei epice ii corespunde, ca mod de expunere, naratiunea. De aceea, intr-o opera epica exista trei elemente definitorii: actiunea (întâmplarile prezentate, frecvent, in ordinea desfasurarii lor), personajele si autorul.