Strategii de Instruire - Relatia Predare-Invatare-Evaluare - Conceptul de Predare

10
Educatoare:Nicuriuc Silvia Relaţia predare-învăţare-evaluare. Conceptul de predare Strategii de instruire Pentru a avea succes în instrucţie trebuie prefigurat un traseu procedural bine contextualizat şi articulat. Strategiile didactice sunt demersuri acţionale şi operaţionale flexibile, coordoante şi racordate la obiective şi situaţii prin care se creează condiţiile predării şi generării învăţării, ale schimbărilor de atitudini şi de conduite în contextele didactice diverse, particulare. Strategia cuprinde specificări şi delimitări acţionale, în vederea eficientizării procesului de transmitere a informaţiilor şi de formare a capacităţilor intenţionate. Strategia constituie o schemă procedurală astfel dimensionată încât să prefigureze o realitate educaţională în condiţii ce se pot modifica. Ea este un dispozitiv acţional ce se poate construi pe mai multe paliere sau componente: 1. Mediul de organizare a situaţiilor de învăţare: a. formal, la nivelul orei înscrise în program; b. semiformal, în spaţiile şi contextele de dinainte sau de după intervalele stricte ale părogramului; c. extraşcolar, prin activităţi corelative şi complementare traseelor didactice. 2. Forma de organizare a educaţilor: a. individuală; b. pe grupe; c. frontală. 3. După gradul de explicitare a conţinuturilor: a. directe; b. sugerate; c. ascunse. 4. După dimensiunea conţinutului transmis: a. secvenţial; b. integrat, pe unităţi tematice; c. global.

Transcript of Strategii de Instruire - Relatia Predare-Invatare-Evaluare - Conceptul de Predare

Strategii de Instruire - Relatia Predare-Invatare-Evaluare - Conceptul de Predare

Educatoare:Nicuriuc Silvia

Relaia predare-nvare-evaluare. Conceptul de predare

Strategii de instruire

Pentru a avea succes n instrucie trebuie prefigurat un traseu procedural bine contextualizat i articulat. Strategiile didactice sunt demersuri acionale i operaionale flexibile, coordoante i racordate la obiective i situaii prin care se creeaz condiiile predrii i generrii nvrii, ale schimbrilor de atitudini i de conduite n contextele didactice diverse, particulare. Strategia cuprinde specificri i delimitri acionale, n vederea eficientizrii procesului de transmitere a informaiilor i de formare a capacitilor intenionate. Strategia constituie o schem procedural astfel dimensionat nct s prefigureze o realitate educaional n condiii ce se pot modifica. Ea este un dispozitiv acional ce se poate construi pe mai multe paliere sau componente:1. Mediul de organizare a situaiilor de nvare:a. formal, la nivelul orei nscrise n program;b. semiformal, n spaiile i contextele de dinainte sau de dup intervalele stricte ale programului;c. extracolar, prin activiti corelative i complementare traseelor didactice.2. Forma de organizare a educailor:a. individual;b. pe grupe;c. frontal.3. Dup gradul de explicitare a coninuturilor:a. directe;b. sugerate;c. ascunse.4. Dup dimensiunea coninutului transmis:a. secvenial;b. integrat, pe uniti tematice;c. global.5. Dup gradul de intervenie sau asisten a cadrului didactic:a. permanent;b. episodic;c. combinat.6. Dup coeziune i gradul de legtur dintre diferitele secvene:a. episoade independente, autonome;b. episoade corelate pe un plan sincronic;c. episoade derivate pe un plan diacronic.Schimbrile de politic educaional au impus i o alt perspectiv asupra actului de predare-nvare-evaluare. Noul Curriculum Naional este conceput n acord cu o nou filozofie didactic. Att didactica general, ct i didacticile speciale se configureaz dup principii ce favorizeaz personalizarea predrii i formarea autonomieie educatului. Prevalena unor programe centrate pe achiziiile elevilor determin un anumit sens al schimbrii n didactica fiecrei discipline. Tabelul de mai jos prezint prin comparaie cteva caracteristici ale orientrilor tradiionale i moderne ale strategiilor didactice (Cuco, 2002):

Criterii Strategii didactice

Orientarea tradiionalistOrientare modern

Rolul elevuluiUrmrete prelegerea, expunerea, explicaia profesoruluiExprim puncte de vedere proprii

ncearc s rein i s reproduc ideile auziteRealizeaz un schimb de idei cu ceilali

Accept n mod pasiv ideile transmiseArgumenteaz; pune i i pune ntrebri cu scopul de a nelege, de a realiza sensul unor idei

Lucreaz izolatCoopereaz n rezolvarea problemelor i a sarcinilor de lucru

Rolul profesoruluiExpune, ine prelegeriFaciliteaz i modereaz nvarea

Impune puncte de vedereAjut elevii s neleag i s explice punctele de vedere proprii

Se consider i se manifest n permanen ca un printeEste partener n nvare

Modul de realizare a nvriiPredominant prin memorare i reproducere de cunotine, prin apel doar la exemple ,,clasice, validate Predominant prin formare de competene i deprinderi practice

Competiie de elevi, cu scopul de ierarhizarenvare prin cooperare

EvaluareMsurarea i aprecierea cunotinelor (ce tie elevul)Msurarea i aprecierea competenelor (ce poate s fac elevul cu ceea ce tie)

Accent pe aspectul cantitativ (ct de mult informaie deine elevul)Accent pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini)

Vizeaz clasificarea ,,static a elevilorVizeaz progresul de nvare la fiecare elev

Variante de instruire (Ionescu, 2003)

La nivel preuniversitar, procesul de nvmnt presupune existena binomului educaional profesor-elev i crearea situaiei de comunicare, respectiv a emisiei i a recepiei.Tabelul de mai jos prezint sintetic urmtoarele variante:

Schema general a situaiei de comunicare/instruireEmitorulReceptorulSimbolizare grafic a variantei de instruire

,,Emisie-recepieProfesorul (P)Elevul (e),,P-e

,,Emisie-recepieManualul sau documentul scris (M)Elevul (e),,M-e

,,Emisie-recepieImaginea auditiv (mass-media) (I.a)Elevul (e),,.a - e

,,Emisie-recepieImaginea vizual (mass-media) (I.v)Elevul (e),,.v. - e

,,Emisie-recepieImaginea auditiv i vizual (mass-media) (I.a.v)Elevul (e),,.a.v. - e

,,Emisie-recepieUn alt elev (x)Elevul (e),,x-e

Varianta ,,P-e este varianta magistral toate celelalte devin posibile numai dup ce, graie relaiei ,,P-e s-a achiziionat instrumentarul mintal i motric necesar utilizrii celorlalte surse de cunoatere. n aceast variant profesorul acioneaz direct asupra elevului.n varianta ,,M-e profesorul lipsete, iar elevul nu emite rspunsuri, prin urmare controlul nu se poate realiza; informaia invers este incomplet.n varianta ,,.a.v. - e, codul este suprimat, ceea ce reprezint un avantaj, ns lipsa informaiei inverse se menine, ntruct nu exist o aciune de returnare, invers, de la elev la document.

Relaia predare-nvare-evaluare

Din perspectiv operaional, procesul de nvmnt funcioneaz ca o unitate organic, prin mbinarea fireasc i necesar a trei funcii i componente fundamentale: predarea, nvarea i evaluarea.

Conceptul de predare

Potrivit didacticii moderne, a preda nu este similar cu a spune, eventual a dicta i a cere n lecia viitoare reproducerea verbal de ctre elevi a celor receptate la clas. Predarea este definit n strns relaie cu obiectivele ei fundamentale. Astfel, a preda nseamn a organiza i dirija experienele de nvare colar (Chi, 2001). Cristea (2002) consider predarea drept aciunea cadrului didactic de transmitere a cunotinelor la nivelul unui model de comunicare unidirecional, aflat n concordan cu unele modele metodologice care condiioneaz nvarea, n general, nvarea colar , n special.Exist urmtoarele planuri de analiz la nivelul predrii (Chi, 2001): predarea ca valorificare i obiectivare a competenelor psiho-didactice; predarea ca organizare pedagogic a ofertei didactice; predarea ca act de comunicare profesor-elevi.

1. Competenele psiho-didactice implicate n activitatea de predareBrown a imaginat un model al activitii de predare n care rolul competenelor psiho-pedagogice ocup o poziie central:

Aciuni efective

Modificri n personalitatea elevilorIntenia profesorului (obiectivele activitii)Strategii didactice fixate n memorie

Percepia profesorului

Transpunerea inteniilor (obiectivele pedagogice) n aciuni didactice concrete pretinde ca profesorul s detalieze, s defineasc sarcina de efectuat n termenii competenelor necesare. El dispune de proceduri acionale i cognitive specifice (strategii, metode, procedee, tehnici de lucru), fixate n memorie prin experien i studiu individual. Este vorba de ansamblul componentelor care alctuiesc repertoriul abilitilor de predare i susin adaptarea conduitei pedagogice la situaii colare concrete.Repertoriul metodologic stpnit de profesor capt contur i se obiectiveaz n activitile didactice curente (lecia, experimentul de laborator, dirijarea studiului individual). Realizarea acestor aciuni didactice are drept consecin modificri n structurile cognitive, afective si procedurale.Graie transparenei lor, anumite reacii ale elevilor ajung uor la percepia profesorului, de ex: stpnirea unei noiuni atestat prin definirea ei i eventual cu ocazia parcurgerii sarcinilor de lucru; o atitudine de comprehensiune sau confuzie.Monitorizarea ar fi soluia ce ar putea oferi msura valorificrii pedagogice a informaiilor transmise. Actul predrii i al educaiei pretinde dasclului un grad sporit de profesionalizare, documentare i antrenament n dirijarea procesului instructiv-educativ, de confruntare cognitiv cu evantaiul larg de prestaii i situaii colare.Aciunea de instruire se prezint ca relaia procesual de transformare a omului, iar desfurarea sa are loc n condiii specifice n care intervenia profesorului este ntmpinat de aciunea de nvare a elevului. Ceea ce ntreprinde educatorul, ca aciune exterioar nu se rsfrnge automat asupra dezvoltrii elevului, ci devine condiie a unei schimbri numai n msura n care reuete s angajeze elevul ntr-un efort intelectual, ntr-o trire afectiv i manifestare voliional.

2. Predarea ca organizare pedagogic a ofertei didactice

Prin predare se nelege frecvent transmiterea de cunotine i tehnici de munc, optic tributar pedagogiei tradiionale. Cercetrile contemporane atribuie profesorului rolul de proiectant i manager al experienelor de nvare colar.Activitatea de predare articuleaz componente variate, care pot fi supuse unei analize logice, ce ine de structura i natura coninuturilor vehiculate, ct i a analizei pedagogice, care ia n considerare aportul acestor componente la constituirea achiziiilor nvarii.Adeseori n predare se pornete de la fapte concrete, obiecte naturale sau substitute, fenomene, procese sau simulri ale acestora.Exemplul se utilizeaz cu succes n actul predrii. El este un prototip al noiunii sau a fenomenului studiat. Este bine ca n predare profesorul s nu se rezume la un singur exemplu.Descrieri concise ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor propuse spre investigare sunt deosebit de utile n predare, apoi enumerarea i sublinierea zonelor de informaie relevant, explicaii i analize ipotetico-deductive (de ex. cum se schimb o configuraie concret dac se adaug sau se elimin unele componente).

3. Predarea ca act de comunicare pedagogic

Procesul de predare comport forme specifice de comunicare pedagogic i, n consecin, poate fi examinat prin prisma datelor oferite de teoria general a comunicrii. De redat schema comunicrii generale a lui Meyer i Eppler.Modelul tradiional al comunicrii este completat de un altul aparinnd lui Newcomb.

AB

X

Ideea de convergen axiologic st la baza acestui model, potrivit cruia interlocutorii A i B iau n discuie un eveniment oarecare X. n mod obinuit, coninutul comunicrii ntre A i B nu se reduce doar la schimbul de mesaje menite a descrie sau caracteriza evenimentul X, dei n schem actul de comunicare pare simplu. Dialogul sistematic dintre dou persoane se menine pe baza unei motivaii mai profunde dect simpla informare. Intervine deschiderea, convergena ntre persoanele aflate n dialog ( A i B), iar pe de alt parte, atitudinile lor fa de tema discutat (X). Aadar, raporturile dintre interlocutori sunt condiionate de atitudinile lor fa de obiectul dezbaterii. Atitudinile identice sau apropiate asigur deschidere reciproc, n timp ce atitudinile opuse separ, distaneaz interlocutorii. i n acest context se poate cristaliza o relaie cauzal circular: o zon minimal de convergen ntre interlocutori devine premis pentru iniierea i susinerea comunicrii, iar comunicarea sistematic se lrgete. Factorii responsabili de prezena sau lipsa de concertare n cmpul relaiilor pedagogice sunt diveri, dar n esen acetia se subordoneaz la dou categorii de variabile: logica profesorului i logica elevilor; interesele i atitudinile acestora, ca expresie a rolurilor asumate, dar i a proieciilor de viitor, a nzuinelor i aspiraiilor.Tendina profesorului este de a proiecta n capul elevului propriile sale raionamente, dar acestea nu se nscriu n estura de operaii mintale de care elevul este capabil.