STRATEGII DE EVALUARE - DE LA TRADIŢIONAL LA

MODERN

Evaluarea în învăţământ este o problemă veche cu conotaţii noi, un subiect

controversat datorită, în special, încărcăturii sale morale (deoarece se fac clasificări şi

selecţii).

Ca şi concept evaluării i se dau mai multe accepţiuni. Ioan Jinga defineşte evaluarea

ca fiind un proces de comparare a rezultatelor activităţii instructiv – educative cu

obiectivele planificate (evaluarea calităţii), cu resursele utilizate (evaluarea eficienţei), sau

cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

Studiind definiţiile se observă că:

- evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizată desfăşurată

în timp;

- ea nu se rezumă la notarea elevilor, ci vizează domenii şi probleme mult mai

complexe;

- evaluarea implică un şir de măsuri, comparaţii, aprecieri, pe baza cărora

se pot adopta anumite decizii menite să optimizeze activitatea din

domeniile supuse evaluării şi, în ultimă instanţă, rezultatele obţinute.

Activitatea didactică, indiferent de tipul instituţiei de învăţământ, se desfăşoară în

conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau

didactice. Pentru atingerea lor la un nivel de performanţă cât mai ridicat, intră în joc

resursele materiale dar şi cele umane, au loc procese de planificare, de organizare, de

dirijare, de control şi evaluare, toate acestea împreună vizând atingerea obiectivelor

pedagogice stabilite. De priceperea utilizării resurselor şi de capacitatea de conducere a

procesului de învăţământ (deci de strategia didactică) depind, în ultimă instanţă,

performanţele şcolare obţinute de elevi.

Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat întregului proces de învăţământ

care urmăreşte măsurarea cantităţii cunoştinţelor dobândite, ca şi valoarea, nivelul,

performanţele şi eficienţa acestora la un moment dat, oferind soluţii de perfecţionare a

actului didactic. A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care

obiectivele programului de instruire au fost atinse, precum şi eficienţa metodelor

de predare – învăţare.

Acesta este punctul final dintr-o succesiune de acţiuni, precum:

Stabilirea scopurilor pedagogice;

Proiectarea şi executarea programului de realizare a scopurilor;

Măsurarea rezultatelor aplicării programului.

Relaţiile funcţionale dintre acţiunile de evaluare a rezultatelor şcolare, pe de o parte, şi

procesele de instruire şi educare, pe de altă parte, relevă funcţiile fundamentale ale

evaluării în activitatea şcolară.

Prima dintre acestea este de constatare şi apreciere a rezultatelor produse.

Următoarea vizează cunoaşterea factorilor şi situaţiilor care au condus la obţinerea

rezultatelor constatate, deci, o diagnosticare a activităţii desfăşurate.

Rostul evaluării rezultatelor şcolare nu se limitează, aşadar, la cunoaşterea

acestora şi la clasificarea şi ierarhizarea elevilor în funcţie de performanţele obţinute, ci

constă, mai ales, în a stabili elementele izbutite ale procesului, precum şi aspectele

nereuşite, punctele critice ce urmează să fie remediate.

În continuare, constatarea şi diagnosticarea oferă, prin datele şi informaţiile referitoare

la starea procesului, sugestii pentru deciziile care urmează a fi adoptate cu privire la

desfăşurarea activităţii în etapele următoare şi anticiparea rezultatelor posibile. Sub acest

aspect, evaluarea îndeplineşte o funcţie de predicţie (pronosticare).

Prin urmare, cunoaşterea rezultatelor, explicarea acestora prin factorii şi condiţiile care

le-au produs, precum şi prevederea desfăşurării activităţii în secvenţele următoare,

constituie sensul şi funcţiile esenţiale evaluării.

Uneori, evaluarea este raportată numai la una din aceste operaţii, mai cu seamă la

aprecierea rezultatelor.

Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabileşte o relaţie

funcţională între un ansamblu de simboluri şi un ansamblu de obiecte, subiecte sau

evenimente, conform unei caracteristici observabile.

Aprecierea presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatului unei

măsurători, acordând o semnificaţie unui rezultat pe baza unui criteriu sau a unei scări de

valori.

Decizia reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluării

rezultatelor, mai ales din diagnosticarea activităţii care a produs rezultatele constatate,

precum şi măsurile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor, în general pentru

îmbunătăţirea activităţii în etapa următoare.

În desfăşurarea procesului evaluativ, măsurarea şi aprecierea (cele două etape

importante) capătă semnificaţii şi coerenţă în funcţie de metoda utilizată în susţinerea

acestui demers. În contextul metodologic ales pentru un anumit tip de evaluare,

instrumentul în sine devine partea operaţională relaţională cu sarcina de lucru prin

intermediul căreia elevul demonstrează abilităţi şi capacităţi specifice situaţiei de învăţare

sau de evaluare.

Numeroase discuţii se poartă în legătură cu gradul de obiectivitate şi de precizie al

metodelor de evaluare.

Sunt numeroase argumente „pro” şi „contra” utilizării exclusive a uneia sau alteia

dintre metodele cunoscute. În realitate îmbinarea lor constituie soluţia cea mai potrivită.

Metoda de evaluare orală - este una dintre cele mai răspândite şi se poate aplica

individual sau pe grupe de elevi.

Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului cadru

didactic – elev., în cadrul căruia cadrul didactic îşi poate da seama nu doar „ce ştie” elevul,

ci şi cum gândeşte el, cum se poate exprima, cum face faţă unor situaţii problematice

diferite de cele întâlnite pe parcursul instruirii. Cu prilejul examinării orale, se poate cere

elevului să-şi motiveze răspunsul la o anumită întrebare şi să-l argumenteze, dar acesta

poate fi ajutat cu întrebări suplimentare atunci când se află în impas. Există, de asemenea

posibilitatea de a corecta pe loc anumite erori.

Metoda are şi unele dezavantaje:

- este mare consumatoare de timp, timp ce lipseşte cadrelor didactice care dispun

de un număr redus de ore la disciplină sau alta;

- dificultatea de a alege pentru toţi elevii examinaţi întrebări cu acelaşi grad de

dificultate.

Pentru a elimina aceste dezavantaje se pot stabili anumite restricţii cu privire

la durata examinărilor orale, în funcţie de vârstă; întrebările vor fi stabilite din vreme

pentru a fi cât mai uniforme, ca grad de dificultate, pentru întregul grup de elevi

supus verificării, formularea lor realizându-se clar şi precis, fără ambiguităţi.

Ca să-i fie mai uşor profesorul poate avea în faţă , pe durata examinării, o fişă

de evaluare orală, după modelul următor:

La conţinutul răspunsului se va ţine seama dacă acesta este corect şi

complet, raportat la obiectivele pedagogice urmărite şi la conţinuturile predate.

Organizarea conţinutului se referă la coerenţă şi logică îndeosebi, în timp

ce prezentarea răspunsului are în vedere fluenţa, claritatea, siguranţa, acurateţea

limbajului, construcţia frazei (să fie logică şi corectă - gramatical), originalitatea. În

funcţie răspunsurile date se marchează cu „x” caseta din dreptul calificativului.

Semnificaţia simbolurilor utilizate este: FB - corespunzător notelor 10 şi 9; B – pentru

Nr.

crt

Numele şi

prenumele

elevului

Conţinutul

răspunsului

Organizarea

conţinutului

Prezentarea

răspunsului

Concluzii

Observaţi

i

NOTA

FB B S NS FB B S NS FB B S NS

7 şi 8; S – pentru 6 şi 5; NS – pentru 4 şi mai puţin. Se pot utiliza simboluri diferite, la

alegere, pentru a corespunde fiecărei note: 10-„+” sau 9-„x”.

Metoda de evaluare scrisă – este utilizată sub diferite forme : extemporal,

teză, test, chestionar, referat, eseu, proiect, investigaţie şi altele.

Avantajul acestei metode este că asigură uniformitatea subiectelor (ca

întindere şi dificultate) pentru toţi elevii supuşi evaluării şi posibilitatea de a examina

un număr mai mare de elevi în acelaşi timp. Sunt avantajaţi, de asemenea elevii

emotivi.

Are şi unele dezavantaje sau limite: la teste elevii pot ghici răspunsurile în

cazul itemilor cu alegere multiplă. La extemporale sau teze se poate copia.

În cazul probelor scrise este dificil de apreciat anumite răspunsuri care sunt

formulate ambiguu sau sunt incomplete, deoarece nu se pot cere lămuriri autorului.

Metoda de evaluare scrisă nu oferă aceleaşi posibilităţi de investigare a

pregătirii elevilor (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, capacităţi, competenţe) ca

evaluarea orală. În realitate, combinarea celor două metode le amplifică avantajele şi

le diminuează dezavantajele.

Pentru evaluarea scrisă este necesar să se stabilească anumite criterii de

apreciere.

Dumitru Muster propune următoarea repartizare a punctelor din scala de

notare de la 1 la 10.

I. Pentru fondul lucrării:

a. satisfacerea cerinţelor de conţinut 0 -6 puncte

b. prezentarea conţinutului 0 - 1 puncte

II. Pentru forma lucrării

c. stil şi ortografie 0 -1 1/2 puncte

d. prezentarea grafică 0-1/2 puncte

III. Pentru factorul personal:

e. caracter excepţional, impresie de 0-1 puncte

_______________________________________

TOTAL PUNCTE 0 -10 puncte

La cerinţele de conţinut trebuie să se ţină cont de volumul şi

corectitudinea cunoştinţelor, de rigoarea demonstraţiilor (unde

este cazul).este foarte important să nu se omită cunoştinţele

esenţiale din materia supusă verificării (examinării)

Prezentarea conţinutului să se facă sistematic şi concis, într-un limbaj

inteligibil. Elevul să facă dovada că are capacitatea de analiză şi sinteză,

iar lucrarea (când este cazul) introducere, cuprins şi încheiere.

Forma lucrării presupune şi o anumită organizare a conţinutului (în

funcţie de specificul acestuia), unele sublinieri, realizarea unor scheme,

tabele şi grafice, pentru a pune în valoare anumite idei principale şi a-i

permite corectorului să urmărească mai uşor aceste idei.

Pentru probele scrise care au 1 – 2 subiecte de tratat se poate folosi

următoarea schemă de evaluare şi notare:

Satisfacerea cerinţelor de conţinut 0 – 6 puncte

Organizarea conţinutului 0 - 1 punct

Factorul personal şi de creativitate 0 -1 puncte

_______________________________________

TOTAL 0 – 9 puncte

la care se adaugă 1 punct din oficiu (deoarece notarea se face cu note de

la 10 la 1 şi nu de la 10 la 0)

Metoda de evaluare practică permite cadrului didactic să constate la ce

nivel elevii şi-au format şi dezvoltat anumite deprinderi practice, capacitatea de „a

face” nu doar de „a şti”. În funcţie de specificul obiectului de studiu această metodă

se realizează printr-o mare varietate de forme (de la probele susţinute de elevi la

educaţie fizică, unde există baremuri precise, la lucrările practice din laboratoare şi

ateliere, unde elevii pot face dovada capacităţii de a utiliza cunoştinţele asimilate

prin diverse tehnici de lucru).

Evaluatorii trebuie să stabilească anumite criterii, norme şi cerinţe

pedagogice care nu trebuie să difere de cele formulate pe parcursul instruirii şi care

să fie cunoscute şi de elevi, împreună cu baremurile de notare.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului

Noile tehnologii ale informaţiei, cu largi aplicaţii în toate domeniile, a pătruns

şi în învăţământ. Studii internaţionale de profil menţionează ca aplicaţiile noilor

tehnologii ale informaţiei „ au fost experimentate în toate etapele procesului de

învăţământ”

Învăţământul asistat de calculator, îşi propune obiective ambiţioase, cum sunt:

dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii, a capacităţii de a emite judecăţi de valoare

asupra unor rezultate, simularea operativă a unor soluţii posibile şi altele asemenea.

Experţii remarcă faptul că „informatica are un potenţial educativ foarte mare

faţă de ceea ce ar putea oferii alte tehnologii. Informatica permite adaptarea

învăţământului la cerinţele fiecărui elev, la ritmul lui de muncă, la aptitudinile

intelectuale şi la nivelul său de cunoştinţe, deci, diversificarea modalităţilor

pedagogice şi personalizarea învăţământului”.

Utilizat în evaluare calculatorul le oferă cadrelor didactice şi elevilor o mare

diversitate de modalităţi.

Spre deosebire de metodele de evaluare tradiţionale, evaluarea cu ajutorul

calculatorului este debarasată de orice elemente de subiectivism, ca şi de emoţiile

care-i însoţesc pe cei mai mulţi dintre elevi la verificările curente şi la examene.

Această metodă economiseşte timpul, se schimbă însuşi raportul cadru

didactic-elev, prin creşterea încrederii elevilor în obiectivitatea profesorilor.

Elevii înşişi se pot autoevalua pe parcursul muncii independente pe care o

depun zilnic, beneficiind de feedback-ul atât de necesar unei învăţări eficiente şi

performante.

Subiectele de verificare se fac astfel ca cei verificaţi să poată da răspunsuri la

întrebări cu ajutorul simbolurilor literale şi cifrate, în care se folosesc nouă cifre şi

litere. Aprecierea gradului de realizare a subiectelor se face după o grilă.

Modalităţile de utilizare a calculatorului în evaluarea pregătirii elevilor s-au

diversificat, iar numărul adepţilor utilizării lui în evaluarea curentă creşte.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului rămâne o problemă deschisă a cercetărilor

interdisciplinare, dar şi a aplicaţiilor în toate structurile învăţământului.

Instruirea şi evaluarea asistate de calculator sunt considerate adevărate

instrumente de vârf în instruire, utile şi eficiente şi, ca atare, sunt foarte mult

utilizate.

Succesiunea de prezentare a itemilor din teste, conţinutul itemilor,

resursele de context şi de informare operativă în timpul instruirii, elementele

de manual şi dicţionar, textele, sunetele, imaginile, filmele şi animaţiile sunt

şi pot fi obiecte software asupra cărora profesorul simte nevoia să aibă

controlul pentru a le crea, modifica sau adapta în mod corespunzător pentru o

utilizare eficientă.

Învăţământul modern nu poate neglija rolul activ al cadrului didactic în

acest sens atât la noi, dar şi în multe alte ţări s-au adoptat măsuri radicale care să

transforme profesorul într-un creator de resurse educaţionale şi utilizator

eficient al unui software specializat pentru instruire într-o manieră asistată de

calculator.

Scopul principal al oricărei testări este în primul rând, de a stabili în ce măsură

au fost îndeplinite obiectivele didactice, conform unui curriculum şi a unui proces de

instruire.

Evaluarea cu ajutorul calculatorului - creează premise pentru o evaluare

modernă, obiectivă şi presupune existenţa unor programe care să testeze

cunoştinţele elevilor şi să evalueze răspunsurile acestora.

Elementele cheie ale acestui tip de evaluare sunt băncile de itemi.

Din punct de vedere al structurii întrebărilor itemii pot fi:

închişi – de tip corect/greşit, adevărat/fals, da/nu, cu alegere multiplă şi

cei de tip pereche.

deschişi –desenele lacunare, propoziţiile lacunare, eseurile.

După locul de desfăşurare, evaluarea cu ajutorul calculatorului se poate

realiza:

în clasă, fiind inclusă în programului obişnuit de instruire - se utilizează

îndeosebi testele de progres

în laboratoare speciale – in cazul învăţământului la distanţă, testele sunt

sumative şi conţin un număr mare de itemi. Profesorul centralizează rezultatele pe o

foaie de calcul Excel, sau le printează. Se realizează un feed-back automat pentru

utilizatori.

Crearea unui program educaţional pentru evaluarea cunoştinţelor implică

cunoaşterea unor limbaje de programare. Indiferent de limbajul sau de mediul vizual

se urmăresc aceleaşi etape:

vizualizarea testului;

parcurgerea itemilor;

selectarea răspunsului;

aşteptarea răspunsului corect;

afişarea în funcţie de punctajul obţinut a unor cuvinte de laudă sau după

caz de atenţionare.

calcularea notei elevului

Avantaje

Obiectivitatea evaluării rezultatelor şcolare.

Feed-back rapid atât pentru elev cât şi pentru profesor.

Oferă posibilitatea unei diagnoze.

Elevii îşi expun în mod independent cunoştinţele.

Metodă rapidă şi eficientă de evaluare permite adaptarea testelor la nivelul

intelectual al elevilor.

Dispar emoţiile.

Limite

Necesitatea existenţei bazei materiale,

Există pericolul fraudei.

Utilizarea calculatorului în procesul de evaluare creează condiţii pentru o

evaluare obiectivă

Evaluarea asistată de calculator reprezintă o alternativă la evaluarea făcută de

cadrul didactic, asigurând condiţii egale de testare pentru toţi elevii (candidaţii).

Testarea asistată nu urmăreşte reducerea performanţelor elevilor, ci asigură

flexibilitate şi eficienţă a evaluării superioară probelor tradiţionale.

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA

BUCURESTI

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGATIREA PERSONALULUI DIDACTIC

PSIHOPEDAGOGIE MODUL II

PORTOFOLIU DIDACTIC

STRATEGII DE EVALUARE - DE LA TRADIŢIONAL LA

MODERN

Cursant,

Rebigan ( Cîrjaliu ) Mihaela

Conf. Univ. Dr . Liliana Popescu

2012