1. Strategia firmei prezintă determinarea a direcției principale a acțiunilor și

ansamblului de activități a întreprinderii într-o anumită etapă a evoluției, în stabilirea

sarcinilor fundamentale pentru atingerea obiectivelor etapei respective. Strategia are

un aspect obligatoriu de efectuare, însă poate fi schimbată în dependență de condițiile

interne şi externe care influențează întreprinderiea.

Redactarea şi modificarea planului strategic poate fi elaborat prin intermediul analizei

SWOT. Piter Drucker afirmă existența a patru strategii cu nivelul riscului diferit:

I. „Aruncă in luptă toate resursele pe care le ai” este strategia care are cel mai mic grad de

prognozare, este intransigentă şi nu acceptă erori. Această strategie nu îți permite să ai

oportunitate pentru a doua șansă, astfel riscul pierderii are un grad înalt. Însă, în cazul în care

strategia se aplică cu succes, recompensele devin foarte mari (ex. firma „

Strategia dată nu se limitează numai la lumea afacerilor. Ea poate fi folosită şi în instituţiile

de servicii publice, de ex. Universitatea din Berlin, care a fost fondată în 1809 de către Wilhelm

von Hunboldt.

II. „Loveşte acolo unde nu este nimeni”, strategia care este catalogată drept una de

inventivitate.

Imitaţia creatoare include un moment contradictoriu: orice invenție trebuie să fie autentică,

originală asemeni unei revoluții, iar imitaţia nu este creatoare. Însă, în cele din urmă, aceste două

noțiuni se combină de minune, deoarece expun o strategie și esența ei. Întreprinderea realizează

un anumit produs sau oferă servicii care deja au fost oferite și de alte firme, însă într-un mod

original, fiindcă antreprenorul care utilizează strategia „imitaţiei creatoare” percepe că inovaţia

se cataloghează pe o treaptă mai înaltă decît ceea ce au făcut primii care au inovat. Substanța

strategiei se limitează la următoarele: după ce cineva crează o oarecare inovație, are loc

desfășurarea activității şi, după o anumită perioadă, se elaborează un produs sau serviciu într-

adevăr nou, îmbunătățit, care să satisfacă clientul, să corespundă cerinţelor pentru care acesta

plăteşte. În modul dat strategia, „imitaţia creatoare” determină standardul şi preia piaţa, iar

inovația, precum afirmă Peter Drucker, este un element cheie al reușitei antreprenoriale.

De exemplu: Un exemplu de aplicare a strategiei imitației creatoare poate fi considerată inovația elaborată de întreprinderea „Algana Sercice SRL” în domeniu registrelor a mașinii de casă și control și registrelor de asistență tehnică. După ce registrele au fost redactate și realizate în tipografie, managerii întreprinderii au luat decizia de a completa acestea pentru a simplifica utilizarea lor de alți antreprenori. Astfel, angajații întreprinderii au început numerotarea paginilor registrului, după care acesta a fost cusut pentru a prevedea ruperea paginilor. Deasemenea, firma „Algana Sercice SRL” a alocat prima pagină cu un spație special pentru rapoartele fiscale, iar ultima pentru evidența serviciilor tehnice. Metodele în gestionare a registrelor au fost preluate în curînd și de alte întreprinderi, iar apoi inspectoratul de stat a inclus modelul dat de elaborare a registrului ca o normă legislativă. În acest sens „Algana Sercice SRL” a aplicat strategia imitației creatoare, îmbunătățind registrele a mașinii de casă și control.

Imitaţia creatoare este o strategie care aspiră la gestionarea pieţei sau a industriei, diar gradul

riscului este mai mic, în circumstanța în care inovatorul creator își începe activitatea, standartele

de piaţa deja sunt stabilite, iar noua întreprindere, aprobată. De regulă, cererea pentru produsul

sau serviciile îmbunătățite este mai mare decît pentru produsul prestat iniţial de creatorul

acestuia. Divizările pieţei sunt cunoscute sau pot fi cunoscute. Majoritatea incertitudinilor care

persistă la momentul cînd își ea apariția primul inovator sunt volatilizate sau pot fi examinate şi

analizate. Inovatorul creator urmărește reușitele altora. El nu creează un produs sau serviciu nou,

ci îl perfecţionează şi poziţionează, luînd în considerație toate aspectele negative a produsului.

Însă, strategia în cauză posedă propriile riscuri, care pot lua o mare amploare. Imitatorii creatori

au capacitatea de a-şi fragmenta eforturile sau a tălmăci incorect tendinţele, inglobînd unele

produse sau servicii care nu au succes de piaţă.

Judo antreprenorial. Este o strategie cu cel mai mic grad de risc, și o probabilitate înaltă de profit mare și atingerii unui nivel înalt pe piață.

Pentru a utiliza strategia „judoului antreprenorial”, este necesar să fie îndeplinită o cercetare

amănunțită a industriei, producătorilor, furnizorilor, a tendințelor acestor, în special

particularităților negative, şi a politicii lor. După o analiză profundă este necesar de a explora

piețile, pentru a evolua poziția în care o strategie alternativă ar putea să obțină rezultate înaște şi

ar întâmpina în cale cele mai nesemnificative obstacole.

„Judoul antreprenorial” solicită o anumită inovaţie. De obicei, nu este de ajuns de a presta

acelaşi produs/serviciu la tarife mai mici. Este necesar ca produsul sau serviciul să posede unele

particularități care să-l diferențieze de cel deja existent.

I. „Breşele ecologice". Strategia dată pretinde la realizarea administrării, monopolului

într-un sector limitat, impunând alte întreprinderi să acționeze competitiv. Întreprinderile

care aplică strategia dată nu au o mare amploare, dar au un profit considerabil. Pilonii pe

care se bazează această strategia sunt un comportament discret a afacerii, în ciuda

circumstanței că produsul este substanțial procesului, încît nimeni să nu fie tentat să

concureze.

Persistă trei strategii de tipul dat, fiecare avînd cerinţele, limitele şi riscurile ei:

1. Strategia barierei;

2. Strategia calificării în specialitate;

3. Strategia pieţei.

Strategia barierei se raportă la servicii și produse noi, dar care au un nivel mare de

solicitare la consumatori, iar preţul nu este factorul primordial. Întreprinderile care aplică

strategia dată devin monopoliste pe o piaţă limitată.

Spre exemplu: adus un profit mai mic.Sursa: Peter F. Drucker „Inovaţia şi sistemul antreprenorial". Editura Enciclopedică. Bucureşti, 1993. pag.152.

Poziţia de barieră are şi nişte cerinţe absolute, cum ar fi: produsul sau serviciul prestat

trebuie să fie considerabil pentru un proces, fiind că riscul de a nu fi utilizat de către

consumatori depășește prețul produsului sau serviciului; piaţa trebuie să fie în hotare limită,

întrucît oricine o deține primul trebuie s-o predomine.

Limitele utilizării acestor strategii: este o poziţie fundamental statică. Nișa pe care o detine

întreprinderea practic nu se mai dezvoltă, iar compania care se ocupă de produsul sau serviciul

nu mai are tendințe de evoluție a afacerii sau controlului ei. Calitatea sau prețul produsului se

duc pe planul secundar, iar cererea depinde de solicitarea procesului pentru care produsul-

barieră este doar un element.

Strategia calificării în specialitate. Diferit de nișa întreprinderilor-„barieră”, nișa dată este

de proporții mari și una autentică, fiind căpătată prin progresare şi specializare de clasă.

Cerinţe: aceasta trebuie să apară la debutul unei industrii, al unei noi pieţe sau al unei noi

tendinţe, cu aplicarea unor particularități cu adevărat inovatoare. Antreprenorul căută domeniul

unde poate evolua o asemenea breşă, care poate să-i asigure noii afaceri administrarea; această

breşă nu impune o ocupație originală şi diferită, din aceste considerente ea nu va avea pericol

nici de la consumatori, nici de la furnizori, deoarece nici unul dintre ei nu dorește să

producă/creeze ceva care este totalmente străin; însă ea solicită o desăvîrșire continuă, pentru a

se fixa în poziţie de conducere.

Limitele: aprecierea îngustă necesară menținerii poziţiei de control; dependenţa de alte

întreprinderi cu scopul de a-şi introduce produsul pe piaţă (capacitatea întreprinderilor

producătoare de ustensile electrice pentru automobile se datorează şi faptului că existenţa lor

este necunoscută producătorilor de anvelope etc.);

Exemplu:

„Schimbarea valorilor şi a caracteristicilor” prezintăe o strategie prin intermediul căreia se produce un client nou, fiind utilizate şi un șir de strategii expuse anterior. Strategia dată poate fi efectuată prin următoarele modalități: crearea de utilitate; folosirea sistemului de tarife; adaptarea la reabilitarea socială şi economică a clientului; livrarea a ceea ce constă o valoare pentru client.

Crearea de utilitate prezintă o strategie care dă clienţilor posibilitatea de a căpăta serviciile

sau produsele solicitate la nişte tarife nesemnificative. Strategia dată funcţionează din cauza că

întrebarea care se pune este: „Ce semnifică „serviciu”, „utilitate” pentru om?”. Crearea utilităţii

oferă posibilitate clienților de a-şi satisface doleanțele şi cerințele în modul lor propriu.

Sistemul de preţuri este o strategie prin intermediul căreia producătorul dă posibilitate

clientului să achite serviciul sau produsul necesar dar nu ceea ce face furnizorul.