Contabilitatea firmei

INTRODUCERE

Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice

întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură,

efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.

Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii dau conţinut funcţiei

comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de cumpărări şi vânzări

stabilite de managerii firmei.

În cadrul societăţilor comerciale cu obiect de activitate comercializarea

mărfurilor la preţ cu amănuntul, numărul tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este

nelimitat în cursul unei perioade de gestiune luată în considerare, deoarece mărfurile

sunt acele elemente de stocuri care se achiziţionează în vederea revânzării fără a

suferi modificări sau cu modificări neesenţiale.

Desfacerea mărfurilor are loc, printr-o reţea comercială adecvată care poate

aparţine agenţilor economici profilaţi pe aprovizionarea şi desfacerea mărfurilor şi

agenţilor economici care au ca obiect alte activităţi decât desfacerea mărfurilor, dar

dispun de depozite sau magazine proprii1. Vânzarea mărfurilor reprezintă, din punct

de vedere juridic, trecerea acestor bunuri din proprietatea vânzătorului (furnizorului)

în cea a cumpărătorului (clientului) „pe baza acordului dintre parteneri cu privire la

obiectul vânzării şi al preţului de vânzare”.

Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de regulă

plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale operate, adică

preţul definitiv negociat între vânzător şi cumpărător.

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze organizarea de ansamblu a unei

societăţi comerciale pe acţiuni cu specific de comercializare a mărfurilor, fluxul

informaţional financiar-contabil, reflectarea contabilităţii mărfurilor şi ambalajelor

1 I.P.Pântea, Managementul contabilităţii românesti, vol. I, Ed. Intelcredo, Deva, 1998. p. 270

1

precum şi analiza principalilor indicatori economico-financiari privitori la acestea.

2

CAPITOLUL I. BAZELE ORGANIZĂRII ŞI CONDUCERII CONTABILITĂŢII LA SC „PIETRELE DOAMNEI” SA

1.1. Descrierea activităţii economice a firmei În baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat

ca regii autonome şi societăţi comerciale, s-a emis Decizia 580/19.11.1990 a

Prefecturii Suceava de înfiinţare a societăţilor comerciale pe acţiuni de interes local

pentru desfacerea cu amănuntul a mărfurilor. Astfel, SC „PIETRELE DOAMNEI”

SA Câmpulung Moldovenesc este organizată sub formă de societate comercială pe

acţiuni cu sediul în Câmpulung Moldovenesc, strada Liceului, nr.10. Este persoană

juridică română şi este înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. J33/42/1991, Cod

unic de înregistrare 730200, Atribut fiscal – R. Durata societăţii este nelimitată,

începând cu data înscrierii la Oficiul Registrului Comerţului.

În conformitate cu statutul său de funcţionare, SC „PIETRELE DOAMNEI”

SA Câmpulung Moldovenesc, scopul societăţii este comercializarea en detail a

mărfurilor alimentare şi nealimentare precum şi alimentaţia publică.

Societatea comercială „PIETRELE DOAMNEI” SA Câmpulung Moldovenesc

comercializează en detail mărfuri alimentare şi nealimentare desfăşurând totodată şi

activitatea de alimentaţie publică sau cea de prestări servicii pentru agenţii economici.

Societatea comercializează o gamă variată de produse specifice obiectului de

activitate, desfăşurând comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare

predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, comerţ cu amănuntul al

îmbrăcămintei, încălţămintei şi articolelor din piele, comerţ cu amănuntul al textilelor,

comerţ cu amănuntul al articolelor de iluminat, articole de uz casnic, aparate electro-

menajere, aparate de radio şi televizoare.

Produsele comercializate şi serviciile prestate de SC „PIETRELE

DOAMNEI” SA sunt destinate pieţei interne locale, atât persoanelor fizice cât şi

agenţilor economici. Furnizorii de materii prime şi mărfuri sau de utilităţi sunt de pe

plan local iar principalii concurenţi ai societăţii sunt firmele care au acelaşi obiect de

3

activitate şi îşi derulează acţiunile pe raza localităţii Câmpulung Moldovenesc.

Pentru crearea şi lansarea unei imagini distincte şi relevante prin intermediul

mijloacelor de promovare, societatea îşi face publicitate prin intermediul televiziunii

locale şi prin cataloage de publicitate.

Societatea poate înfiinţa filiale, sucursale, reprezentanţe, agenţii situate şi în

alte localităţi din ţară sau din străinătate. În structura societăţii sunt cuprinse mai

multe puncte de lucru cu destinaţia de magazine alimentare, nealimentare şi

industriale, cofetării şi laborator de cofetărie precum şi depozite pentru păstrarea

mărfurilor ce urmează a fi comercializate.

Părţile contractante au convenit ca societatea să aibă următoarele organe de

conducere:

- Adunarea generală a acţionarilor, care este organul suprem de conducere.

Modul de organizare şi de funcţionare va fi prevăzut în statutul societăţii .

- Consiliul de Administraţie, cu atribuţiile şi răspunderile care vor fi modificate

şi completate de Adunarea generală a acţionarilor şi se vor stabili prin statutul

de organizare şi funcţionare a societăţii, este organul de conducere operativă a

societăţii.

Pentru controlul activităţii societăţii, părţile contractante convin ca gestiunea

societăţii să fie controlată de acţionari în mod direct, în condiţiile legii şi statutului,

precum şi de un număr de 3 cenzori. Cel puţin unul din cenzori trebuie să fie contabil

autorizat în condiţiile legii sau expert contabil. Cenzorii trebuie să-şi exercite personal

mandatul lor, în conformitate cu prevederile art. 114-117 din Legea nr.31/1990 şi cu

statutul societăţii.

Cotele de amortizare a mijloacelor fixe aparţinând societăţii se vor stabili pe

baza duratelor de amortizare formate în conformitate cu limitele prevăzute de

legislaţia română în vigoare. Adunarea generală poate stabili pentru anumite mijloace

fixe durate de amortizare mai mici decât duratele de amortizare normate. Destinarea

sumelor rezultate din cotele de amortizare se stabileşte potrivit prevederilor legislaţiei

4

române în vigoare.

Evidenţa activităţii economico-financiare a societăţii se ţine în conformitate cu

prevederile legislaţiei române în vigoare. Societatea întocmeşte anual bugetul de

venituri şi cheltuieli, cu repartizarea trimestrială, precum şi bilanţuri anuale şi

trimestriale pentru întreaga activitate desfăşurată de societate.

Angajarea personalului societăţii se va face de directorul acesteia pe bază de

contract individual de muncă cu respectarea contractului colectiv de muncă prin care

se stabilesc drepturile şi obligaţiile salariaţilor în raporturi de societate şi a legislaţiei

în vigoare. Salarizarea personalului angajat se va face în conformitate cu sistemul de

salarizare propriu al societăţii. Totodată, societatea va putea încheia contracte civile

de colaborare (prestare de servicii) cu persoane fizice, în vederea realizării obiectului

de activitate.

Capitalul social iniţial este în valoare de 65.830 mii lei vechi şi se compune

din mijloace fixe în valoare de 20.360 mii lei vechi şi mijloace circulante de 45.470

mii lei vechi, deţinut integral de stat.

Printr-o serie de 10 Cereri de Înscriere de Menţiuni succesive înscrise la

Oficiul Registrului Comerţului în perioada 1993-2004, capitalul social al societăţii se

modifică la valoarea de 1.994.250 mii lei vechi şi este divizat într-un număr de 79.770

acţiuni cu valoarea nominală de 25.000 lei vechi fiecare şi este integral privat.

Societatea posedă acte de proprietate asupra terenurilor pe care le deţine.

1.2. Funcţiile societăţiiÎn condiţiile noi ale economiei sociale de piaţă, organizarea unui sistem

informaţional bine structurat care să permită observarea şi înregistrarea permanentă a

modului în care se consumă valorile materiale, cum se desfăşoară procesele de

producţie şi cum se foloseşte forţa de muncă, devine o necesitate imperioasă.

Contabilitatea are menirea de a contribui prin datele şi informaţiile pe care le

furnizează, care prezintă cel mai înalt grad de certitudine, la consolidarea autonomiei

5

economico-financiare, la rentabilizarea agenţilor economici.

Organizarea informării economice s-a dezvoltat în pas cu evoluţia modului de

producţie, de la tăbliţele de papirus ale antichităţii la formele de contabilitate în evul

mediu, la evidenţa contabilă şi statistică modernă.

În acest context, informaţiile statistice şi contabile au dat naştere unui flux

informaţional de o mare complexitate. Aceasta a determinat noi măsuri de

perfecţionare a acestuia prin înlăturarea paralelismelor în pregătirea şi transmiterea

datelor, a imperfecţiunii prelucrării manuale cât şi renunţarea la multitudinea de

„liste”, „situaţii” etc. fără justificare, neconcludente şi fără eficienţă practică.

Sistemul informaţional este obiectiv necesar întrucât fără el activitatea s-ar

desfăşura haotic, neeficient, iar conducătorii societăţilor comerciale, regiilor

autonome etc., ar fi lipsiţi de informaţii exacte şi la timp care să le permită adoptarea

de decizii eficiente. El este subordonat conducerii, dar are şi o independenţă de sine

stătătoare, posedând reguli proprii de organizare şi funcţionare şi jucând un rol activ.

Potrivit funcţiilor sale, sistemul informaţional este compus din organele şi

activităţile de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor şi informaţiilor, ele

având rolul să facă legături permanente între sistemul conducerii şi sistemul

operaţional în ambele sensuri.

În linii generale sistemul informaţional din perioada actuală se caracterizează

prin aceea că:

- trebuie să fie cuprinzător, complet, adică să reflecte toate activităţile. Este

necesar ca el să aibă şi un caracter elastic în sensul că, pe măsură ce vor apare

noi activităţi şi altele dispar, se adaptează rapid noilor condiţii;

- să fie unitar, adică să se organizeze şi să funcţioneze după principii şi metode

unitare şi, în acelaşi timp, să fie condus unitar la diferite nivele, pentru a putea

asigura o circulaţie rapidă a informaţiilor, care trebuie să ajungă în timp util la

factorii de decizie;

- sistemul informaţional trebuie să fie integrat pe o treaptă superioară adică să fie

6

bazat pe preluarea integrală, automată a datelor datorită necesităţii rapide de

informare. Integrarea înseamnă ca orice sistem să se considere ca parte

integrantă a altui sistem informaţional al teritoriului, ramurii, departamentului

etc.

Preluarea integrală presupune ca datele înregistrate odată pe suport să fie

prelucrate concomitent şi sugestiv, încât să obţină toate informaţiile posibile pentru

satisfacerea nevoilor de informare la toate nivelurile.

În mod necesar sistemul informaţional trebuie să se bazeze în toate stadiile şi

unităţile de informare pe mijloace tehnice avansate. Aceasta constituie o necesitate

obiectivă datorită măririi volumului şi complexităţii activităţilor, inclusiv a celor de

informare.

Creşterea operativităţii în sistemul informaţional, asigurarea exactităţii datelor

transmise se pot asigura prin intermediul mijloacelor de prelucrare automată a datelor.

Sistemul informaţional este necesar să fie eficient. Eficienţa acestuia în

perioada actuală se cere a fi privită într-o concepţie mai largă, atât sub raportul

ponderii şi reducerii costurilor sale în raport cu volumul şi valoarea activităţii, cât şi

prin toate efectele economico-sociale.

La SC „PIETRELE DOAMNEI” SA ca şi în orice alt domeniu de activitate,

proiectarea unui nou sistem informaţional sau perfecţionarea celui existent nu este

posibilă fără cunoaşterea întregului ansamblu economico-financiar în care acesta se

desfăşoară.

Într-o primă etapă s-au efectuat analize în compartimentele funcţionale

identificându-se documentele utilizate şi fluxurile informaţionale ale acestora. Analiza

a permis cunoaşterea problemelor şi preocupărilor compartimentelor funcţionale în

vederea studierii cadrului informaţional necesar conducerii în cunoştinţă de cauză a

activităţii de aprovizionare-desfacere. Cu această ocazie, pentru fiecare purtător de

informaţie s-au consemnat date referitoare la: denumirea documentului; emitent;

fundamentare; destinaţie; circuit; periodicitate; număr de exemplare etc.

7

În cea de-a doua etapă s-a asigurat cadrul organizatoric necesar desfăşurării

lucrărilor. Măsurile de perfecţionare a sistemului informaţional au în vedere

cunoaşterea în anumite perioade de timp a problemelor legate de: cerinţele de consum

pe piaţă (atât ale agenţilor producători cât şi ale populaţiei), utilizarea forţei de muncă,

fondul de salarizare, modul de aprovizionare şi desfacere, volumul de investiţii.

Menţionăm că în acest sens o importanţă deosebită o reprezintă actualizarea,

îmbunătăţirea şi extinderea ariei de cuprindere a proiectelor de raţionalizare a

sistemului de evidenţă şi a formularelor tipizate, respectarea cu stricteţe a prevederilor

Hotărârii Guvernamentale nr. 831/1998 cu privire la regimul, conţinutul şi circuitul

documentelor cu regim special.

De aceea, în scopul asigurării unei metodologii eficiente cu privire la

clarificarea şi codificarea formularului (care este un suport de informaţie), măsurile de

perfecţionare a sistemului informaţional au în vedere regulile unitare cu privire la

conţinutul, forma şi formatul formularului.

Conţinutul formularului este reprezentat prin cerinţe prestabilite, având

caracterul unor informaţii fixe, generale, ordonate logic, în aşa fel încât să faciliteze

înscrierea şi prelucrarea datelor sau informaţiilor cu un minim de efort necesar.

Aspectul unui formular se caracterizează prin gruparea şi aşezarea

informaţiilor fixe, precum şi a spaţiilor pentru datele sau informaţiile variabile, care

urmează să fie completate de utilizatori potrivit tehnicilor de prelucrare stabilite.

Formatul exprimă mărimea suportului de informaţii, folosindu-se în acest scop

dimensiunile standardizate şi simbolurile acestora.

Formularele tipizate au un rol important în sistemul unitar de evidenţă, atât

sub forma documentaţiei primare, utilizate în interiorul unităţii comerciale pentru

conducerea activităţii de bază cât şi a celor utilizate pentru informarea organelor

ierarhic superioare.

În sistemul informaţional, documentaţia primară deţine o importanţă majoră.

Aceasta este constituită din totalitatea formularelor tipizate în care se înscriu datele şi

8

informaţiile referitoare la activitatea din depozit şi în magazine în momentul şi la

locul în care se produc fenomenele economice cum sunt: bonul de consum, nota de

intrare recepţie, raportul de gestiune zilnic, monetarul, foaia de parcurs, fişa utilajului,

pontajul etc.

Sistemul unitar de evidenţă reprezintă o parte componentă a sistemului

informaţional, prin care se asigură înregistrarea într-o ordine sistematică şi cu

mijloace specifice, a fenomenelor şi proceselor economice care se desfăşoară într-un

anumit loc şi timp, cu scopul de a servi necesităţilor impuse de activitatea practică.

Sistemul unitar de evidenţă cuprinde:

- evidenţa tehnico-operativă prin care se asigură înregistrarea sistematică

amănunţită a datelor şi informaţiilor privind diferite fapte şi fenomene

manifestate în activitatea SC „PIETRELE DOAMNEI” SA, înscrierea în

documentaţia primară, precum şi centralizarea şi prelucrarea datelor şi

informaţiilor obţinute, în scopul fundamentării deciziilor pentru conducerea

operativă a societăţii comerciale;

- evidenţa contabilă, prin care se urmăreşte înregistrarea în expresie bănească,

prin metode specifice, a mijloacelor de care dispune societatea comercială, a

operaţiilor ce se efectuează cu aceste mijloace şi a rezultatelor obţinute.

Evidenţa contabilă se bazează pe documentaţia primară şi pe evidenţa tehnico–

operativă, prelucrând datele furnizate de acestea în vederea caracterizării

activităţii din punct de vedere financiar.

- evidenţa statistică asigură înregistrarea cu ajutorul mijloacelor, metodelor

statistice a faptelor şi fenomenelor social-economice, prelucrarea datelor şi

informaţiilor pentru obţinerea unor indicatori generalizatori, în vederea

caracterizării activităţii societăţii comerciale. Evidenţa statistică foloseşte fie

observarea proprie prin cercetări speciale special organizate în acest scop, fie

datele şi informaţiile existente în documentaţia primară, evidenţa tehnico-

operativă şi evidenţa contabilă.

9

Elaborarea unui sistem informaţional adecvat structurii organizatorice a SC

„PIETRELE DOAMNEI” SA presupune îmbinarea muncii de prelucrare manuală a

datelor cu munca de prelucrare automată. Sistemul informaţional al SC „PIETRELE

DOAMNEI” SA se caracterizează printr-o structură piramidală, baza piramidei fiind

foarte mare, informaţiile obţinându-se la nivelul gestiunilor en-gros, a magazinelor cu

amănuntul şi a compartimentului de mecanizare transporturi.

La nivelul societăţii comerciale are loc centralizarea datelor care se face atât

manual, cât şi cu ajutorul mijloacelor automate din cadrul oficiului de calcul.

Analizând organizarea şi conducerea sistemului informaţional la S.C.

„PIETRELE DOAMNEI” S.A., observăm că informaţiile la nivelul conducerii parvin

pe două căi:

- prin sistemul balanţei de verificare contabilă lunară şi a bilanţului contabil care

se întocmeşte semestrial şi anual;

- prin controalele periodice efectuate pe linia activităţii de aprovizionare-

desfacere a gestionării mărfurilor şi a respectării legislaţiei privind relaţiile

societăţii comerciale cu furnizorii şi clienţii, cu organele financiare şi bancare

precum şi cu alte persoane fizice si juridice.

În organizarea şi conducerea sistemului informaţional trebuie urmărite trei

faze şi anume:

- fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli;

- urmărirea îndeplinirii programului de activitate în toate detaliile şi în toate

subunităţile (gestiuni, magazine);

- urmărirea procesului decizional şi informarea din afară şi în afară.

În toate aceste faze, contabilitatea, evidenţa tehnico-operativă şi statistică

permite o informare curentă, completă şi la timp a factorilor de decizie în cadrul SC

„PIETRELE DOAMNEI” SA. În procesul de fundamentare a procesului de activitate,

contabilitatea şi evidenţa tehnico-operativă asigură peste 60% din informaţiile

necesare.

10

Potrivit principiului piramidal de organizare a sistemului informaţional, datele

ce se raportează la organele bancare, statistice etc. au un volum mai redus.

Funcţie de structura activităţilor şi indicatorilor utilizaţi în programele de

producţie, se organizează şi sistemul de evidenţă, prin care se asigură informaţiile cu

caracter operativ, contabil şi statistic al îndeplinirii programului de activitate. Condiţia

de bază cerută de aceste informaţii este ca ele să se obţină la timp, să fie clare, concise

şi în conformitate cu realitatea

Principalele funcţii ale societăţii comerciale sunt cele de cercetare-dezvoltare,

de producţie, financiar-contabilă, de comercializare şi de personal. Sectorul de

producţie achiziţionează de la furnizori materii prime şi materiale pe care le

transformă în mărfuri. Acest lucru se realizează cu ajutorul mijloacelor băneşti alocate

de sectorul financiar.

Funcţia de producţie grupează activităţile care asigură fabricarea mărfurilor

destinate comercializării, modernizarea echipamentelor şi instalaţiilor, alimentarea

normelor de protecţia muncii, a măsurilor de prevenire şi combatere a poluării.

Sectorul de comercializare primeşte de la sectorul de producţie produse

prelucrate şi mărfuri pe care le pregăteşte pentru vânzare, cu ajutorul mijloacelor

băneşti puse la dispoziţie de sectorul financiar. După vânzarea mărfurilor, sectorul

comercial asigură sectorului financiar reconstituirea resurselor băneşti consumate.

Funcţia comercială implică activităţi complexe legate de aprovizionare,

cercetarea pieţelor şi a concurenţilor, activitatea de promovare, publicitate şi reclamă,

participarea la târguri şi expoziţii.

Sectorul financiar alimentează cu mijloace băneşti celelalte sectoare şi îşi

formează resursele din vânzarea mărfurilor sau de pe piaţa financiară.

Orice perturbare a circuitului descris prin efectele funcţiilor prezentate mai sus

poate pune în pericol societatea în ansamblul ei, influenţând şi mediul în care

funcţionează. Astfel, mărimea întreprinderii, modul de conducere (centralizat sau

descentralizat), precum şi ramura în care activează sunt factori care dau dimensiune

11

funcţiilor societăţii.

Legătura societăţii cu partenerii este asigurată de funcţia financiară care

reprezintă totalitatea „raporturilor ce privesc constituirea şi utilizarea capitalurilor

întreprinderii1”.

Funcţia financiară2 presupune informarea corectă şi sistematică privind

potenţialul de desfacere al firmei şi a modului de gestionare a resurselor. Ea asigură

funcţionarea în condiţii de eficienţă controlul intrărilor şi ieşirilor de mijloace băneşti

şi materiale. Ea antrenează două tipuri de activităţi, cea financiară şi activitatea

contabilă3 şi asigură întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli, evidenţa

tranzacţiilor economice, urmărirea modului de obţinere a rezultatelor economico-

financiare, inventarierea patrimoniului, stabilirea preţurilor, calculul indicatorilor

economico-financiari, utilizarea fondurilor, repartizarea pe destinaţii a profitului,

onorarea la plată a datoriilor, urmărirea încasării creanţelor, elaborarea documentelor

de sinteză, organizarea contabilităţii şi a fluxului informaţional.

Activitatea societăţii se desfăşoară potrivit statutului adoptat în Adunarea

Generală a acţionarilor având următoarele funcţii:

- prospectarea pieţei consumatoare pentru stabilirea fondului de marfă ce

urmează a fi aprovizionat în vederea desfacerii;

- asigurarea portofoliului de comenzi, perfectarea contractelor cu partenerii

pentru aprovizionarea agenţilor economici interesaţi din zonă sau din ţară;

- constituirea de stocuri de materiale şi produse asortate pentru a efectua la

cererea clienţilor livrări imediate din depozite;

- preluarea aprovizionării şi desfacerii, parţiale sau integrale a unor unităţi

industriale sau de construcţii şi din alte domenii de activitate din zona de

competenţă sau din ţară;

- efectuarea pentru agenţii economici a unor servicii specifice activităţii de

1 A se vedea D.Bucataru, Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Universităţii « Al.I.Cuza » Iasi, p.92 I.Neagoe, Finanţele întreprinderii, Ed. Ankarom, Iasi, 1997, p.48,3 În acelasi sens Gh. Bistriceanu .ş.a., Finanţele agenţilor economici, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995, p.91

12

aprovizionare, depozitare, desfacere, închirieri de spaţii de depozitare sau de

conservare de utilaje şi mijloace de transport;

- operaţiuni de comisionare, marketing, cumpărare şi revânzare de mărfuri,

contrapartidă, schimb de mărfuri, compensaţii.

1.3. Structura organizatorică a firmei1.3.1. Organizarea de ansamblu a societăţii

Desfăşurarea unei activităţi eficiente este de neconceput în structurile

economice moderne fără o organizare raţională a acestora, organizare bazată pe

principii, metode şi tehnici fundamentate ştiinţific, care să asigure stabilitate şi

totodată adaptarea rapidă a structurii organizatorice la schimbările ce apar din partea

activităţii agentului economic, ca factor de influenţă. Relevăm că prin structura

organizatorică se înţelege ansamblul proceselor, al compartimentelor organizatorice

şi al relaţiilor dintre acestea, stabilite în aşa fel încât să asigure îndeplinirea în cele

mai bune condiţii a sarcinilor ce revin agentului economic.

În structura de organizare se concretizează în mod distinct funcţiunile unităţii:

cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă, informaţional

informaţii şi de personal. Funcţiunile asigură realizarea obiectivelor unităţii şi fiecare

în parte constituie obiectul de activitate a cel puţin unui compartiment specializat.

Structura de organizare a unităţilor este rezultatul unor analize şi studii

complexe care au în vedere următoarele principii generale de organizare şi conducere.

Principiul unităţii de comandă, răspundere şi acţiune, care presupune că

fiecare titular al unei funcţii de conducere sau de execuţie şi fiecare subdiviziune

organizatorică a unităţii să fie subordonată nemijlocit unui singur şef prin care se

primesc toate sarcinile, asumându-şi, în comun responsabilitatea realizării lor;

Principiul competenţei profesionale şi manageriale care presupune

valorificarea experienţei şi competenţei specialiştilor din diferite domenii ale

activităţii unităţii şi în scopul reducerii factorilor de risc în luarea deciziilor;

Principiul divizării activităţii pe compartimente impune ca în raport cu

13

natura şi importanţa funcţiunilor întreprinderii, a volumului de muncă pe care îl

implică realizarea lor, precum şi a personalului de care dispune, activitatea unităţii să

se structureze pe compartimente, divizii, sectoare, secţii, ateliere;

Principiul apropierii conducerii de activitatea de bază, cere ca structura

organizatorică să fie construită dintr-un număr cât mai redus de trepte ierarhice,

care să permită transmiterea rapidă şi nedistorsionată a sarcinilor în sens descendent şi

a informaţiilor necesare controlului şi fundamentării deciziilor la diferite nivele

ierarhice în sens ascendent;

Respectarea principiului managementului participativ este asigurat de

existenţa ca prime nivele ierarhice în cadrul structurii organizatorice a SC

„PIETRELE DOAMNEI” SA CÂMPUULNG MOLDOVENESC a Adunării

Generale a Acţionarilor, a Consiliului de Administraţie şi a Conducerii executive.

Potrivit legii, societatea are o comisie de cenzori formată din trei persoane

care are rolul de a supraveghea societatea din punctul de vedere al respectării

prevederilor legale, a disciplinei financiare şi gestionare de către conducerea

executivă.

Activitatea societăţii se desfăşoară printr-un număr de 63 de salariaţi

organizaţi în compartimente funcţionale iar reglementarea relaţiilor dintre aceştia şi

patron are la bază Contractul Colectiv de Muncă şi contractele individuale.

Birourile, secţiile de producţie şi şefii acestora asigură activitatea curentă din

societate şi activitatea decizională de la nivelul operaţional.

Structura organizatorică a societăţii este compusă din Conducerea executivă –

2 salariaţi, compartimente funcţionale – aprovizionare-comercial – 2 salariaţi,

financiar-contabilitate – 2 salariaţi, compartiment juridic – 1 salariat, audit intern – 1

salariat, administrativ şi de deservire – 1 salariat. Restul personalului este direct

productiv şi îşi desfăşoară activitatea pe baza normelor de lucru şi programelor de

funcţionare într-o reţea de 15 puncte de lucru de producţie şi comercializare a

mărfurilor.

14

Activitatea se desfăşoară în sedii proprii având în patrimoniu totalitatea

mijloacelor necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii de comerţ pe care o

prestează, mijloacele fiind distribuite pe puncte de lucru în funcţie de necesităţile de

comercializare. Societatea deţine dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe aflate

în dotare, acestea fiind înregistrate în evidenţa contabilă şi a obţinut pentru toate

punctele de lucru autorizările legale necesare funcţionării legale a acestora.

1.3.2. Organizarea compartimentului financiar-contabilPotrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 cu modificările şi completările

ulterioare1, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine

administratorului. La SC „PIETRELE DOAMNEI” SA Câmpulung Moldovenesc

contabilitatea este organizată într-un compartiment distinct condus de contabilul şef al

societăţii.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea,

gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii precum şi a

rezultatelor obţinute din activitatea economică, trebuie să asigure înregistrarea

cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire

la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru

cerinţele interne ale acestora, cât şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi potenţiali,

creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile publice şi alţi utilizatori.

În funcţie de complexitatea lor şi de necesităţile utilizatorilor de informaţii

contabile, persoanele juridice întocmesc situaţii financiare anuale compuse din bilanţ,

cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor

de trezorerie, politici contabile şi note explicative.

Întrucât SC „PIETRELE DOAMNEI” SA CÂMPULUNG MOLDOVENESC

face parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv societatea

întocmeşte situaţii financiare anuale simplificate compuse din bilanţ, cont de profit şi

1Legea contabilităţii nr.82/1991 cu modificările şi completările ulterioare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 48 / 14.01.2005

15

pierdere, politici contabile şi note explicative. Opţional se poate întocmi şi situaţia

fluxurilor de trezorerie.

Compartimentul financiar-contabil este organizat în funcţie de mărimea

societăţii şi are în componenţă doi salariaţi care au ca atribuţii cele două activităţi

specifice funcţiei financiar-contabile a societăţii: contabilitatea generală şi evidenţa

financiară, fiecare cu structuri specifice delimitate pentru operaţii şi lucrări omogene

şi complementare.

Contabilitatea generală înregistrează în mod cronologic şi sistematic pe baza

documentelor justificative a tuturor operaţiilor patrimoniale, inventarierea

patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra operaţiunilor

patrimoniale efectuate, întocmirea situaţiilor financiare, evidenţa şi calculaţia

costurilor, evidenţa stocurilor de mărfuri şi ambalaje, întocmirea registrelor şi

jurnalelor de contabilitate şi a situaţiilor financiare.

Evidenţa financiară întocmeşte şi înregistrează cronologic şi sistematic toate

operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi în conturile bancare ale societăţii,

operaţiunile de angajare de credite de la instituţiile autorizate, evidenţa analitică şi

sintetică a avansurilor de trezorerie şi a debitorilor şi creditorilor ce decurg din

operaţiuni financiare. Se evidenţiază, de asemenea obligaţiile băneşti datorate

personalului societăţii pe baza statelor de plată şi cele care derivă din aceste datorii,

respectiv decontările cu bugetul statului privind impozitele şi taxele datorate şi cu

bugetul consolidat privind obligaţiile sociale (asigurări sociale pentru pensii,

accidente, şomaj, sănătate, etc).

În ceea ce priveşte tehnica de calcul, societatea este dotată cu trei calculatoare

IBM cu ajutorul cărora se ţine evidenta tehnico-operativă şi contabilă iar magazinele

sunt dotate cu case de marcat fiscalizate.

1.4. Studiul evoluţiei principalilor indicatori economico-financiariPentru analiza evoluţiei principalilor indicatori economico financiari s-au

16

calculat indicatorii şi indicii de structură, evoluţie şi eficienţă pentru perioada 2008-

2009 pe baza datelor din bilanţurile contabile şi anexele sale, a datelor din evidenţa

financiar – contabilă şi a balanţelor de verificare aferente perioadei analizate.

Prin analiza economico-financiară a societăţii se urmăreşte evoluţia

potenţialului financiar, a fluxurilor şi performanţelor financiare obţinute de societate

în perioada 2008-2009, estimarea oportunităţilor şi riscurilor determinate de specificul

activităţii societăţii, precum şi de mediul extern.

La data de 31.12.2009 activul total al SC „PIETRELE DOAMNEI” SA

Câmpulung Moldovenesc este în valoare totală de 985 mii lei, cu 426 mii lei mai

mare faţă de sfârşitul anului 2008, continuând evoluţia ascendentă începută în anii

anteriori.

Situaţia societăţii comerciale reflectă o evoluţie ascendentă a activelor totale,

pentru aprecierea corectă a evoluţiei elementelor patrimoniale fiind necesară o analiză

a grupelor care contribuie la această stare a patrimoniului.

Tabel nr.1

Explicaţii 2008 2009 %

Activ- total 559 986 176.20

Active imobilizate 167 677 404.98

Active circulante 299 309 103.23

Alte active 1 - -

Activele imobilizate1 – fiind reprezentate în totalitate de imobilizările

corporale, în special cele din grupa construcţiilor, au crescut semnificativ ca urmare a

reevaluării clădirilor.1 Activele imobilizate sunt acele bunuri şi valori destinate a fi utilizate o perioadă mai mare de un an în activitatea unităţilor patrimoniale, nu se consumă la prima lor utilizare, nu sunt destinate comercializării – A se vedea E. Dumitrean ş.a., Contabilitate financiară I, Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2002, p.93

17

Activele circulante - prezintă o creştere de 3.2% fiind reprezentate în special

de stocuri de mărfuri şi ambalaje care deţin o pondere ridicată şi în creştere în

ansamblul activelor circulante în perioada analizată.

Celelalte active – sunt reprezentate de cheltuieli înregistrate în avans.

Tabel nr.2


Stocuri 163 199 121.83

Creanţe 73 48 65.98

Disponibilităţi 63 61 98.28


Se observă că în anul 2009, ponderea stocurilor a crescut în favoarea creanţelor,

care au scăzut, fapt ce afectează lichiditatea societăţii.

Tabel nr. 3

Ponderea în activele

circulanteStocuri Creanţe Disponibilităţi

2008 54.55 24.45 21.00

2009 64.37 15.63 20.00

Capitalurile proprii1 au cunoscut o evoluţie pozitivă în perioada analizată,

datorată majorării rezervelor în condiţiile diminuării rezultatului exerciţiului, creşterea

semnificativă datorându-se reevaluării construcţiilor.

Ponderea capitalului propriu în totalul surselor de finanţare a activului se

1 Capitalurile proprii constituie resursa de finanţare proprie, destinată pentru procurarea activului patrimonial pe o durată nedeterminată. Acestea sunt concretizate în : capitalul social sau individual, prime legate de capital, rezerve, rezultat reportat şi rezultatul exerciţiului- O.M.F.P. NR. 94/2001, M.Of., nr. 85/2001, p. 9

18

situează la nivelul asigurător de 63%. Sursele temporare atrase la data de 31

decembrie 2009 reprezintă 37% din totalul pasivului.

Tabel nr.4


Furnizori 140 148 105.42

Alte datorii 102 102 100

Credite pe termen scurt 85 115 135.63

Total 327 3654 111.50

Analiza comparativă a dinamicii activelor şi pasivelor pe termen scurt

evidenţiază capacitatea societăţii de a acoperi obligaţiile curente din activele

circulante.

Tabel nr.5



Cheltuieli în avans 93 - -

Datorii curente 326 365 112.07

Active/datorii 1.20 0.84 -

Prin faptul că raportul active/datorii s-a diminuat, lichiditatea generală a fost afectată,

aceasta situându-se sub nivelul optim de 100%.

În ceea ce priveşte structura datoriilor, se observă că ponderea principală o deţin

datoriile către furnizori iar creditele pe termen scurt reprezintă circa 31%.

19

Tabel nr. 6

Explicaţii 2008 2009

Furnizori 42.80 40.47

Datorii către stat şi alte obligaţii

curente31.24 27.95

Credite pe termen scurt 25.96 31.58

Total 100.00 100.00

Cât priveşte perioada de achitare a datoriilor comerciale, prin analiza acestora

comparativ cu cifra de afaceri, se constată ca aceasta s-a redus pentru anul 2005 la 35

de zile, comparativ cu 38 de zile aferente anului 2004.

Tabel nr.7


Cifra de afacerii 1364 1543

Datorii comerciale 140 148

Perioada de achitare a datoriilor D/CA*365

zile38 35

În ceea ce priveşte analiza rezultatelor financiare se constată că cifra de

afaceri a cunoscut o creştere iar cea mai mare pondere în cadrul acesteia o constituie

veniturile din vânzarea mărfurilor. În totalul veniturilor, partea preponderentă o

constituie, veniturile financiare şi cele excepţionale înregistrând valori mici.

Tabel nr. 8

20


Venituri totale 100 100

Venituri din exploatare 98.13 99.91

Cifra de afaceri 98.02 64.50

Venituri financiare 0.97 0.09

Venituri excepţionale 0.90 -

Corespunzător evoluţiei ascendente a veniturilor, cheltuielile aferente au

înregistrat aceeaşi tendinţă însă cu un procent de modificare superior celui aferent

veniturilor.

Tabel nr. 9


Cheltuieli totale 1.463 2.393 163.53

Venituri totale 1.466 2.393 163.23

În ansamblul cheltuielilor de exploatare1, ponderile principale le deţin

cheltuielile cu mărfurile şi cheltuielile cu personalul. Cheltuielile financiare sunt

reprezentate în principal de cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor bancare.

Corespunzător veniturilor şi cheltuielilor înregistrate în perioada analizată,

rezultatele financiare au avut următoarea evoluţie şi structură:

Tabel nr. 10

1 Sunt incluse în categoria cheltuielilor de exploatare cheltuielile privind consumurile de materii prime, materiale şi mărfuri, cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi, cheltuielile cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate, cheltuielile cu personalul, cheltuielile de exploatare privind amortizările, provizioanele şi alte cheltuieli de exploatare – A se vedea, R. Petriş, Bazele contabilităţii, breviar, Editia a-III-a, Ed. Gorun, Iaşi, 2000, p. 53

21


Rezultat din exploatare -64 31

Rezultat financiar -12 -31

Rezultat excepţional 79 -

Rezultat brut 3 -

Impozit pe profit 1 -

Rezultat net 2 -

Din analiza datelor prezentate mai sus rezultă că singura activitate profitabilă

desfăşurată în anul 2005 este cea de exploatare, iar rezultatul activităţii este influenţat

negativ de pierderile înregistrate din activitatea financiară ca urmare în principal a

cheltuielilor financiare mari generate de dobânzile aferente creditelor bancare.

1.5. Reglementări juridice în sfera aprovizionării şi desfaceriiAprovizionarea şi desfacerea, ca etape în circuitul permanent al transformării

capitalurilor, operează în cadrul general de organizare a societăţilor comerciale

productive şi prestatoare de servicii instituit de Codul Comercial Român şi Legea

31/1990 privind societăţile comerciale cu modificările şi completările ulterioare.

Particularităţile sistemului de achiziţie şi desfacere a mărfurilor şi a

ambalajelor presupun accentuarea unor laturi legislative axate pe caracterul comercial

şi eventual, litigios al relaţiilor dintre participanţii la circuitul economic. Astfel, există

anumite clauze specifice prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare ale mărfurilor

încheiate între părţi referitoare îndeosebi la respectarea termenelor de valabilitate, la

viciile ascunse ale mărfurilor, la termene de garanţie sau la înlocuirea produselor

înlăuntrul acestor termene. Această caracteristică a relaţiilor juridice dintre părţi este

determinată şi de faptul că, de obicei, în procesul comercial intervine un al treilea

partener – intermediar sau publicul larg – care uneori este utilizatorul bunurilor ce fac

obiectul contractelor.

22

Pornind de la acest fapt, au fost adoptate o serie de Norme cu caracter general

referitoare la modul de efectuare a recepţiilor la mărfuri, la rezolvarea lipsurilor sau a

refuzurilor cantitative şi calitative la recepţie, la efectuarea inventarierii şi stabilirii

rezultatelor acestei operaţiuni.

Datorită specificului unor categorii de mărfuri de a-şi pierde în timp

proprietăţile ce le diminuează valoarea, au fost adoptate norme care le încadrează în

termene de valabilitate, în pierderi în cadrul normelor legale de perisabilitate sau

pierderi peste normele legale, pierderi datorită depozitării în timp a acestora, etc.

Totodată, ca urmare a depăşirii sezonului de vânzare a mărfurilor specifice

unor anotimpuri sau ocazii speciale, au fost adoptate Norme de reducere a preţurilor

mărfurilor sau de lichidare a soldurilor.

De asemenea, contractele încheiate între comercianţii şi producătorii de

mărfuri pot prevedea anumite facilităţi la preţurile practicate în funcţie de mărimea şi

valoarea contractelor sub forma unor reduceri de preţuri sau disconturi, uneori chiar a

unor cantităţi suplimentare livrate fără valoare la o anumită cantitate achiziţionată.

Toate aceste operaţiuni au implicaţii fiscale pentru societăţile comerciale şi de

aceea Codul fiscal prevede reglementări ale acestor situaţii specifice.

Astfel, în vederea asigurării protecţiei consumatorilor, SC „PIETRELE

DOAMNEI” SA Câmpulung Moldovenesc operează cu Legea nr.449 din 12

noiembrie 2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, cu

Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind reducerile de preţuri în perioada 15

ianuarie – 15 aprilie, cu avizul autorităţilor locale, cu Ordinul ministrului finanţelor

publice nr.1753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind

organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului.

De asemenea, se aplică prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 1569/

18.12.2002 privind limitele legale de perisabilităţi la mărfuri în procesul de

comercializare şi cele ale Regulamentului de transport pe calea ferată publicat în

Monitorul Oficial nr. 268 din 30 octombrie 1996.

23

Comercializarea mărfurilor se face avându-se în vedere prevederile Legii

296/2004 – Codul consumului, care are ca obiect reglementarea răspunderii juridice

create între agenţii economici şi consumatori, privind protejarea populaţiei împotriva

actelor şi faptelor ilicite de comerţ.

24

CAPITOLUL II.ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA CONTABILITĂŢII MĂRFURILOR ŞI

A AMBALAJELOR

2.1. Conceptul de stocuri şi formele de manifestare a acestoraDesfăşurarea activităţii de exploatare este condiţionată de existenţa stocurilor

care se grupează, sub aspectul gestionării, în stocuri propriu-zise şi producţie în curs

de execuţie, luând forma ansamblului bunurilor şi serviciilor din cadrul unei unităţi

destinate pentru a fi vândute în aceeaşi stare ori după prelucrare în procesul de

producţie.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de

la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii

economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare

de agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate

considera că există trei categorii importante de unităţi patrimoniale cu profil

comercial şi anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul şi mixte. De

asemenea, desfacerea acestora se poate realiza şi prin „unităţi care au ca obiect alte

activităţi decât comercializarea mărfurilor1”.

Ambalajele sunt bunuri folosite pentru asigurarea protecţiei materiilor prime,

materialelor, produselor finite, mărfurilor etc. pe timpul transportului şi depozitării

sau pentru prezentarea lor comercială. Se au în vedere ambalajele refolosibile

achiziţionate goale sau odată cu mărfurile aprovizionate şi cele restituite de către

clienţi conform contractelor încheiate cu aceştia.

2.2. Posibilităţi de circulaţie a mărfurilor şi ambalajelorStocurile reprezintă componente ale activului patrimonial, fiind mijloace

economice sub forma activelor circulante materiale. Ele îşi transmit integral valoarea

asupra bunurilor realizate cu ajutorul lor.

1 A se vedea E. Dumitrean, Ghe. Scorţescu, C. Toma, I. Berherci, D. –N. Mardiros, Contabilitate financiară, vol. I, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p.170

25

Unităţile comerciale en gros sunt cele care asigură desfăşurarea acestei forme

de circulaţie a mărfurilor, efectuând operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum,

în cantităţi mari şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi,

precum şi de vânzare a lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă

cu profil comercial en detail inclusiv de alimentaţie publică. Vânzările se pot efectua

şi către alte unităţi patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial gros.

Unităţile comerciale cu profil en detail realizează această formă de circulaţie a

mărfurilor efectuând cumpărarea acestor bunuri, de regulă, de la unităţile en gros, dar

şi de la producătorii şi furnizorii interni, în partizi (loturi) mici sau re1ativ mici,

precum şi vânzarea lor către populaţie, inclusiv prin unităţi de alimentaţie publică.

Mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare prealabilă

în vedere consumului în unităţi operative special amenajate (restaurante, bufete ş.a.).

Unităţile comerciale mixte efectuează atât operaţii de comerţ en gros, cât şi en

detail.

Pentru toate unităţile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că

au ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, cât şi

revânzarea mărfurilor în scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfăşoară, de

regulă activităţi ce se încadrează în diverse domenii de activitate.

În categoria mărfurilor, care au o structură eterogenă se includ atât bunurile pe

care agentul economic le cumpără în vederea vânzării în starea în care au fost

achiziţionate, că şi produsele finite transferate de unităţile producătoare în magazinele

proprii de prezentare şi desfacere, precum şi acele active circulante materiale de

natura materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor

ş.a. devenite disponibile în cadrul patrimoniului unităţii economice şi care se vând

terţilor aşa cum au fost cumpărate.

În ceea ce priveşte vânzarea ultimelor elemente de stocuri amintite mai sus se

menţionează că, după realizarea acestei operaţii, se înregistrează numai scriptic în

debitul contului de mărfuri (371), prin corespondenţă cu creditul conturilor

26

corespunzătoare naturii lor (301, 302, 303, 381 etc.) şi nu ocazionează aspecte

specifice privind evaluarea şi preţurile de înregistrare în contabilitate.

Totodată este justificat să se aibă în vedere, atunci când este cazul,

translocarea diferentelor de preţ aferente în creditul sau debitul contului 378

“Diferente de preţ la mărfuri” după cum sunt favorabile şi respectiv nefavorabile, prin

corespondenţă cu debitul sau creditul conturilor de diferente corespunzătoare activelor

circulante materiale în cauză (308, 388).

Această modalitate de soluţionare contabilă asigură majorarea, pe de o parte, a

cheltuielilor şi implicit a costului de producţie numai cu ceea ce se consumă efectiv

pentru obţinerea produselor finite, iar pe de altă parte a cheltuielilor privind mărfurile

cu sumele ce privesc vânzarea celorlalte elemente de active circulante materiale.

2.3. Evaluarea curentă şi periodică a stocurilorOrganizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată într-o anumită măsură de

preţul de înregistrare1 ce se utilizează şi care, în funcţie de categoria în care se

încadrează unitatea patrimonială şi implicit de opţiunea sa, poate fi costul efectiv de

achiziţie, preţul prestabilit (standard), preţu1 cu amănuntul sau en gros.

Costul efectiv de achiziţie2 este recomandat în cazul unităţilor care

comercializează un număr relativ redus de sortimente de mărfuri, cu o frecvenţă

redusă a intrărilor şi ieşirilor, dar în cantităţi mari. Caracteristica de bază a acestei

metode constă în evaluarea mărfurilor şi implicit a operaţiilor de intrări şi ieşiri la

preţul efectiv de aprovizionare, care în condiţiile actuale este fluctuant, fapt ce creează

anumite dificultăţi în legătură cu evaluarea ieşirilor din gestiune.

Preţul cu amănuntul sau cel de vânzare en gros se utilizează numai în cazul

mărfurilor, putând fi adoptat de oricare agent economic cu profil comercial, en detail,

en gros sau mixt. De altfel, acest preţ se justifică în condiţiile unui comerţ cu articole

şi sortimente numeroase şi o frecvenţă mare a intrărilor şi ieşirilor, precum şi în

1 E. Dumitrean, ş.a, op. cit., p. 1732 Idem, p.137

27

situaţia organizării evidenţei analitice după metoda global-valorică, ceea ce nu

exclude posibilitatea utilizării lui şi în cazul evidenţei cantitativ-valorice pe

sortimente de mărfuri.

Preţul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale

preţurilor de cumpărare, adaosurilor comerciale şi altor cauze, se poate reduce sau

majora, după caz, pe bază de inventar, atunci când este necesar. Această operaţie nu

contravine prevederilor contabile în vigoare întrucât nu se afectează valoarea de

intrare în patrimoniu la costul efectiv de achiziţie.

Preţul cu amănuntul sau de vânzare en gros se stabileşte de către agentul

economic prin luarea în calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de realizat, însă

atunci când situaţia de pe piaţă se schimbă este normal să se majoreze sau diminueze

adaosul comercial şi implicit preţul de vânzare, pe bază de inventar de schimbare de

preţuri, cu înregistrarea corespunzătoare în contabilitate.

Altfel spus, majorarea sau reducerea preţului cu amănuntul sau a celui de

vânzare en gros până la nivelul costului de achiziţie respectă regulile şi principiile

contabile, fiind un drept exclusiv al agentului economic care poate lua asemenea

decizie atunci când apreciază că este necesar pentru valorificarea în condiţii

avantajoase a mărfurilor şi pentru evitarea unor riscuri.

Stocurile pot fi ale societăţii sau ale terţilor, aflate fie în gestiunea societăţii,

fie în gestiunea terţilor. După provenienţă pot fi:

- cumpărate: materii prime, materiale, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje

- fabricate: produse şi producţie neterminată,

Se înregistrează în contabilitate prin inventar permanent sau intermitent şi se

evaluează la cost de achiziţie sau la preţ standard, în funcţie de natura lor. O excepţie

în categoria stocurilor o reprezintă mărfurile, care se evaluează la preţ de vânzare

diferit, în funcţie de modul de comercializare. Atunci când, cu ocazia inventarierii se

constată deprecierea stocurilor, se înregistrează provizioane. Stocurile se reflectă în

28

contabilitate prin conturile din clasa 3. Mărfurile reprezintă acele bunuri care intră în

circuitul economic şi se transformă dintr-un patrimoniu într-altul fără a suferi

modificări calitative. Simpla modificare este de ordin valoric prin ataşarea adaosului

comercial.

Din aceste motive, mărfurile sunt o excepţie în categoria stocurilor întrucât ele

se evaluează într-un mod particular:

- în cadrul depozitelor,

- evaluare la cost de achiziţie

- evaluare la preţ de vânzare cu ridicata (en-gross)

- evaluare la preţ de vânzare cu amănuntul (en-detail)

Stocurile pot fi ale societăţii sau ale terţilor, aflate fie în gestiunea societăţii,

fie în gestiunea terţilor. După provenienţă pot fi:

- cumpărate: materii prime, materiale, obiecte de inventar, mărfuri, ambalaje

- fabricate: produse şi producţie neterminată,

Se înregistrează în contabilitate prin inventar permanent sau intermitent şi se

evaluează la cost de achiziţie sau la preţ standard, în funcţie de natura lor. O excepţie

în categoria stocurilor o reprezintă mărfurile, care se evaluează la preţ de vânzare

diferit, în funcţie de modul de comercializare. Atunci când, cu ocazia inventarierii se

constată deprecierea stocurilor, se înregistrează provizioane. Stocurile se reflectă în

contabilitate prin conturile din clasa 3. Mărfurile reprezintă acele bunuri care intră în

circuitul economic şi se transformă dintr-un patrimoniu într-altul fără a suferii

modificări calitative. Simpla modificare este de ordin valoric prin ataşarea adaosului

comercial.

Din aceste motive, mărfurile sunt o excepţie în categoria stocurilor întrucât ele

se evaluează într-un mod particular în cadrul depozitelor:

- evaluare la cost de achiziţie - intrările din timpul lunii se înregistrează la cost de

achiziţie, iar pentru ieşiri se determină costul de achiziţie prin metodele CMP,

FIFO, LIFO.

29

- evaluare la preţ de vânzare cu ridicata (en-gross). Preţul de vânzare cu ridicata

= cost de achiziţie + adaosul comercial. Ieşirile din gestiune se realizează tot la

preţ de vânzare cu ridicata calculul adaosului comercial aferent se face la

sfârşitul lunii cu ajutorul unui coeficient K (coeficient de repartizare a

adaosului comercial) calculat după următoarea relaţie:

K= Σ adaosului comercial

K se aplică asupra mărfurilor obţinute din vânzarea mărfurilor şi rezultă adaosul

comercial aferent mărfii vândute.

- evaluare la preţ de vânzare cu amănuntul (en-detail). Preţ de vânzare cu

amânuntul = preţ de vânzare cu ridicata + 19% TVA neexigibilă.

Aceasta presupune următoarele operaţiuni:

- intrările în gestiune se fac la preţ de vânzare cu amănuntul

- ieşirile din gestiune se fac tot la preţ de vânzare cu amănuntul calculându-se

adaosul comercial aferent cu sfârşitul lunii cu ajutorul lui K. De asemenea TVA

neexigibilă aferentă mărfii vândute este identică cu TVA colectată, înregistrată

cu această ocazie.

TVA neexigibilă este o TVA în aşteptare aferentă mărfii pe stoc. Ea devine

exigibilă (colectată) în momentul vinderii mărfii. Se înregistrează în 4428 cont

bifuncţional cu rol de pasiv.

Totodată, se reţine că pentru mărfurile lent şi greu vandabile la care se impune

practicarea unor preţuri de vânzare sub nivelul costului efectiv de achiziţie este

necesar ca la inventarierea anuală, să se constituie provizioane pentru depreciere.

În legătură cu acest ultim aspect, precum şi în ceea ce priveşte mărfurile cu

perioada de valabilitate expirată, degradate sau depăşite calitativ şi totodată

neimputabile, se menţionează că, potrivit reglementărilor în vigoare, consiliul de

administraţie al agentului economic, fără vreo altă aprobare, are competenţe să decidă

efectuarea operaţiei de declasare şi casare.

30

2.4. Fluxul informaţional financiar-contabil specific circulaţiei mărfurilor şi ambalajelor

Aprovizionarea cu mărfuri, ca etapă a circuitului oricărei iniţiative economice

de transformare a capitalului este însoţită de înscrisuri care servesc ca dovadă a

circulaţiei acestora în spaţiu şi timp şi pentru înregistrarea acestora în evidenta

contabilă spre a servi ca forţă probantă în relaţiile cu terţii. Volumul deosebit de

muncă pe care îl reclamă întocmirea acestor documente explică preocupările

permanente pentru raţionalizarea, unificarea şi tipizarea documentelor precum şi

folosirea formularelor.

Obiectivul situaţiilor furnizate de evidenţa contabilă este de furniza informaţii

despre poziţia financiară, modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt

necesare unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice precum şi

informaţii concrete despre anumite segmente ale activităţii desfăşurate necesare

conducerii acesteia precum şi celor interesaţi în colaborarea cu aceasta (angajaţi,

creditori, clienţi, etc.).

2.4.1. Documente specifice contabilităţii mărfurilor la preţ cu amănuntulContabilitatea se caracterizează prin fundamentarea şi justificarea datelor pe

bază de acte scrise. După ce au fost consemnate în documente scrise, operaţiile

economico-financiare se înregistrează in conturi. Nici o operaţie economică nu se

înregistrează în contabilitate fără a avea la bază documente justificative.

Documentele contabile au o importanţă deosebită şi anume:

a) prin intermediul documentelor contabile, contabilitatea prezintă întreaga

activitate a întreprinderii şi anume existenţa, modificarea şi mişcarea

elementelor patrimoniale.

b) documentele contabile prezintă importanţă juridică prin faptul că serveşte ca

probă în litigii precum şi probă pentru stabilirea răspunderii persoanelor

implicate.

c) prin intermediul documentelor contabile se verifică de către conducerea

31

societăţii procesul de aprovizionare, desfacerea producţiei şi comercializarea

acesteia.

d) documentele contabile stau la baza înregistrării contabile şi reflectă exactitatea

datelor.

În funcţie de importanţa şi frecvenţa utilizării lor, documentele contabile se

împart în:

- documente contabile tipizate

- documente contabile netipizate

Documentele contabile tipizate sunt de regulă documente justificative, iar

conţinutul forma şi formatul acestora sunt unitare şi sunt stabilite şi elaborate de către

Ministerul Finanţelor prin intermediul Direcţiei Generale de Legislaţie Fiscală.

Conţinutul documentului se referă la informaţiile pe care acestea le conţin. Forma

documentelor contabile se concretizează în:

- modul de grupare şi aşezare a informaţiilor prezentate,

- formatul documentelor contabile exprimă mărimea pe care au fost prezentate

informaţiile.

Documentele contabile netipizate nu au conţinut, formă şi format prestabilite,

acestea lăsându-se la atitudinea fiecărui agent economic în funcţie de necesităţi. În

funcţie de rolul documentelor contabile:

- documente justificative;

- documente de evidenţă contabilă (registru contabil)

- documente de sinteză (situaţiile financiare)

Documentele justificative consemnează operaţiile economice în ordinea

desfăşurării lor şi în momentul desfăşurării, aşa cum prevede legea contabilităţii orice

operaţie economică sau tranzacţie trebuie menţionată într-un document justificativ

care stă la baza înregistrării ei în contabilitate, actele scrise pot căpăta calitatea de

document justificativ numai în cazul în care furnizează toate informaţiile obligatorii

prevăzute de regulamentele în vigoare.

32

Potrivit legii 31/1990 în afară de evidenţele prevăzute de lege societăţile

comerciale trebuie să mai ţină:

- un registru al acţionarilor care să conţină după caz, numele şi prenumele,

C.N.P., denumirea, domiciliul sau sediul acţionarilor cu acţiuni nominative,

precum şi vărsămintele făcute în contul acţiunilor. Evidenţa acţiunilor

tranzacţionate pe o piaţă reglementată-sistem alternativ de tranzacţionare se

realizează cu respectarea legislaţiei pieţei de capital.

- un registru al şedinţelor şi deliberărilor adunării generale,

- un registru al şedinţelor şi deliberărilor consiliului de administraţie respectiv a

consiliului de supraveghere,

- un registru al deliberărilor şi constatărilor făcute de cenzori şi după caz al

auditorilor,

- un registru al obligaţiunilor care să arate totalul obligaţiunilor emise şi a celor

rambursate precum numele şi prenumele, denumirea, domiciliul sau sediul

titularilor, când ele sunt nominative,

- orice alte registre prevăzute de actele normative speciale.

Cele mai uzuale documente contabile la preţul cu amănuntul sunt:

- chitanţa,

- factura şi factura fiscală,

- monetar,

- notă de recepţie şi constatare diferenţe,

- dispoziţie de livrare,

- jurnal pentru cumpărări,

- jurnal pentru vânzări.

Chitanţa - formular cu regim special de tipărire, înseriere şi numerotare. Se

tipăreşte în carnete cu câte 100 de file. Chitanţa serveşte ca document justificativ

33

pentru depunerea unei sume în numerar la casierie şi ca document justificativ de

înregistrare în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi şi în contabilitate. Se va întocmi în

două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul numit şi se semnează

de acesta pentru primirea sumei. Circulă la depunător (exemplarul 1). Exemplarul 2

rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în

Registrul-jurnal de încasări şi plăţi. La utilizarea completă a carnetului (exemplarul 2)

se va arhiva.

Factura sau factura fiscală - este un formular cu regim special de tipărire,

înseriere şi numerotare, este tipărit în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de

seturi cu câte 3 file în culori diferite: albastru - exemplarul 1, roşu - exemplarul 2,

verde – exemplarul 3. Factura serveşte ca document pe baza căruia se întocmeşte

documentul de decontare a produselor şi mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a

serviciilor prestate, document de însoţire a mărfii pe timpul transportului, document

de încărcare în gestiunea primitorului, document justificativ de înregistrare în

contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului. Factura se întocmeşte, manual sau cu

ajutorul tehnicii de calcul, în 3 exemplare, la livrarea produselor şi a mărfurilor la

executarea lucrărilor şi la prestarea serviciilor, pe baza dispoziţiei de livrare, a

avizului de însoţire a mărfii sau a altor documente care atestă executarea lucrărilor şi

prestarea serviciilor şi se semnează de emitent.

Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării din cauza unor

condiţii obiective şi cu totul excepţionale, produsele şi mărfurile livrate sunt însoţite

pe timpul transportului de avizul de însoţire a mărfii. În vederea corelării

documentelor de livrare, numărul şi data avizului de însoţire a mărfii se înscriu în

formularul de factură. Conform legii, exemplarul nr. 1 va merge la cumpărător,

exemplarul nr. 2 va merge la desfacere iar exemplarul nr. 3 va rămâne la cotor pentru

arhivare şi pentru înregistrarea în contabilitate.

34

Monetar - formular cu regim special de tipărire şi numerotare fiind tipărit în

carnete cu câte 100 file. Monetarul serveşte ca:

- document justificativ pentru evidenţierea la sfârşitul zilei a numerarului existent

în casierii, corespunzător mărfurilor comercializate,

- document justificativ de înregistrare în contabilitate;

- document justificativ pe baza căruia se predă contribuabilului numerarul încasat

prin casă de către casier, respectiv de către vânzător.

Potrivit reglementărilor în vigoare, în condiţiile utilizării aparatelor de marcat

electronice fiscale, suma înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu suma din

registrul de casă emis de aceste aparate, inclusiv cu suma înregistrată de mână în

registrul de casă, în cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale. Valoarea

înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu valoarea înscrisă în raportul de gestiune.

Acesta se întocmeşte în două exemplare de către casier sau de către persoana

împuternicită, la sfârşitul zile, prin inventarierea numerarului pe categorii de bancnote

şi de monede şi va circula astfel:

- exemplarul 1 pentru înregistrarea în Registrul-jurnal de încasări şi plăţi;

- exemplarul 2 rămâne în carnet.

Nota de recepţie şi constatare diferenţă – este de format A4, X4 tipărite pe

ambele feţe, în blocuri de 150 file şi serveşte ca:

- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;

- document justificativ pentru încărcarea în gestiune,

- act de probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constatate la

recepţie;

- document justificativ de înregistrare în contabilitate;

Nota de recepţie şi constatare diferenţă se foloseşte ca document distinct de

recepţie în cazul:

a) bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care

35

fac parte din gestiuni diferite;

b) bunurile materiale primite spre prelucrare în custodie sau în păstrare;

c) bunuri materiale procurate de la persoane fizice;

d) bunurilor materiale care sosesc neînsoţite de documente de livrare;

e) bunuri materiale care prezintă diferenţe la recepţie;

f) mărfurilor intrate în gestiune la care evidenţa se ţine la preţ de vânzare cu

amănuntul sau en gros;

În cazurile menţionate mai sus, precum şi pentru materialele nestocate a căror

valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepţia şi încărcarea în gestiune se fac pe

baza documentului de livrare care însoţeşte transportul (factura, avizul de însoţire a

mărfii etc.).

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte în 3 exemplare de

către comisia de recepţie legal constituită. În cazul când bunurile materiale sosesc în

tranşă se întocmeşte câte un formular pentru fiecare tranşă, care se anexează apoi la

factură sau la avizul de însoţire a mărfii. Datele de pe verso formularului nu se

completează decât atunci când se constată diferenţe la recepţie.

Dispoziţia de livrare – este un document format A5, care serveşte pentru:

eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate

vânzării, un document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare dar şi

un document de bază pentru întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau a facturii,

după caz. Dispoziţiile de livrare se întocmesc în 2 exemplare de către serviciul

desfacere şi circulă la magazie, pentru eliberarea produselor, mărfurilor sau a altor

valori materiale şi pentru înregistrarea în evidenţa magaziei, semnându-se de către

gestionarul predător pentru cantităţile livrate (ambele exemplare) şi la compartimentul

desfacere, pentru înregistrarea cantităţilor livrate în evidenţele acestuia şi pentru

întocmirea avizului de însoţire a mărfii sau facturii, după caz (exemplarul 2).

Dispoziţiile de livrare se arhivează la magazie (exemplarul nr. 1) iar la

36

compartimentul desfacere (exemplarul nr. 2)

Jurnal pentru cumpărări – este un document care serveşte ca: jurnal auxiliar

pentru înregistrarea cumpărărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii,

document de stabilire lunară a taxei pe valoarea adăugată deductibilă, document de

control al unor operaţii înregistrate în contabilitate. Jurnal pentru cumpărări se va

întocmi într-un singur exemplar, având paginile numerotate, în care se înregistrează

zilnic, fără ştersături şi spaţii libere, elementele necesare pentru determinarea corectă

a taxei pe valoarea adăugată deductibilă. Acest jurnal se completează la

compartimentul financiar-contabil pe baza documentelor tipizate privind cumpărările

de valori materiale sau de prestări servicii şi circulă la compartimentul financiar-

contabil pentru verificarea sumelor înscrise în conturi şi a respectării dispoziţiilor

legale referitoare la taxa pe valoare adăugată. Se arhivează la compartimentul

financiar-contabil.

Jurnal pentru vânzări – serveşte ca jurnal auxiliar pentru înregistrarea

vânzărilor de valori materiale sau a prestărilor de servicii dar şi ca document de

stabilire lunară a taxei pe valoare adăugată colectată şi document de control al unor

operaţii înregistrate în contabilitate. Se întocmeşte într-un singur exemplar având

paginile numerotate, în care se înregistrează zilnic sau lunar, după caz fără ştersături

şi spaţii libere, elementele necesare pentru determinarea corectă a TVA colectată

datorată. Acest jurnal se completează la compartimentul financiar-contabil pe baza

documentelor tipizate comune şi specifice (facturi sau documente înlocuitoare)

privind vânzările de valori, materiale sau prestări de servicii, precum şi pe baza

Borderoului de vânzare (încasare) din ziua de……

Jurnalul pentru vânzări circulă la compartimentul financiar contabil pentru

verificarea sumelor înscrise în conturi şi a respectării dispoziţiilor legale referitoare la

taxa pe valoarea adăugată şi se va arhiva la compartimentul financiar-contabil.

37

Deşi sistemul de vânzare cu amănuntul nu este identic pentru toate unităţile de

desfacere, existând particularităţi specifice naturii mărfurilor şi mărimii spatiilor de

desfacere (autoservire sau prin vânzător), aprovizionarea unităţilor de desfacere se

face fie direct de la furnizori, fie prin depozitele proprii. În ambele cazuri, gestiunea

unităţilor se ţine cu ajutorul raportului de gestiune în care gestionarii înregistrează

zilnic întrările, vânzările şi soldul valoric al mărfurilor din magazin. La

compartimentul financiar, contabilitatea se tine pe fiecare unitate de vânzare

(magazin) pe baza avizelor de însoţire aferente intrărilor de mărfuri – la preţ cu

amănuntul – şi ale rapoartelor fiscale emise zilnic de aparatele electronice de marcat

pentru vânzările zilnice. Funcţie de mărimea magazinelor şi volumul de mărfuri din

stoc au loc inventarieri ale stocurilor de mărfuri care nu pot fi făcute la termene mai

mari decât cele prevăzute de legea contabilităţii. Contabilitatea stocurilor de mărfuri

se ţine prin intermediul calculatorului cu ajutorul unui program de management şi

gestiune a resurselor, destinat managementului întreprinderilor mijlocii şi mici care

asigură întregul flux informaţional în vederea urmăririi comenzilor către furnizori şi

clienţi, statistică şi urmărire producţie. Este utilizat de asemenea pentru întreaga

contabilitate financiară a societăţii, resurse umane, etc. şi generează întreaga

documentaţie legată de contribuţiile salariale ale personalului pentru diverse instituţii

ale statului (casa de pensii, agenţii de şomaj, casa de sănătate, etc. ) precum şi

situaţiile financiare proprii ( balanţe, bilanţ, note explicative, etc. ).

2.5. Conturi utilizate in contabilitatea mărfurilor şi a ambalajelorContabilitatea circulaţiei mărfurilor atât en gros, cât şi en detail se organizează

cu ajutorul a două conturi sintetice de gradul I, 371 ,,Mărfuri” şi 378 ,,Diferente de

preţ la mărfuri, care constituie grupa 37 ,,Mărfuri” din cadrul clasei a 3-a ,,Conturi de

stocuri şi producţie în curs de execuţie”.

Contul 371 ,,Mărfuri” este de activ şi reflectă in debit şi, de asemenea, în

38

credit, preţul de înregistrare aferent atât mărfurilor intrate şi respectiv ieşite în şi din

gestiune, cat şi al celor reflectate numai scriptic la intrări şi ieşiri.

În debitul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează:

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate (401, 408, 446, 327,

542);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor achiziţionate de la entităţi afiliate

sau de la entităţi legate prin interese de participare (451, 453);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor primite de la unitate sau subunităţi

(481, 482);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al

acţionarilor/asociaţilor (456);

- valoarea mărfurilor aduse de la terţi (357, 401);

- valoarea la preţ de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile,

materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor şi păsărilor şi

ambalajelor, vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);

- valoarea la preţ de înregistrare a produselor finite transferate magazinelor

proprii (345);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor constatate plus la inventar şi a celor

primite cu titlu gratuit (607, 758);

- valoarea adaosului comercial şi taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, în

situaţia în care evidenta mărfurilor se ţine la preţ cu amânuntul (378, 4428);

- valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuinţe

destinate vânzării, reclasificate ca mărfuri (211).

Contul analizat se debitează prin creditul conturilor care corespund modalităţilor de

intrare a mărfurilor în patrimoniu (tabelul nr. 11)

În creditul contului 371 "Mărfuri" se înregistrează:

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor ieşite din gestiune prin vânzare şi

lipsurile de inventar (607);

39

- valoarea adaosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă

aferentă mărfurilor ieşite din gestiune (378, 4428);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor livrate unităţii sau subunităţilor

(481, 482);

- valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor trimise la terţi (357);

- valoarea donaţiilor şi pierderilor din calamităţi (658, 671);

- valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natură, potrivit legii, la

capitalul social al altor entităţi, în schimbul dobândirii de participaţii în

capitalul acestora (261, 263, 265).

Contul 371 ,,Mărfuri” se creditează ca urmare a ieşirilor din gestiune, prin

debitul conturilor ce corespund căilor sau modalităţilor de ieşire din patrimoniu, după

cum se arată în tabelul nr. 12

40

Tabel nr.11

Contul Tipul contului Modul de folosire

401 Furnizori pentru achiziţionări de la terţi cu

decontare ulterioară şi respectiv din

avansuri spre decontare

408 Furnizori — facturi nesosite

542 Avansuri de trezorerie

357 Mărfuri aflate la terţi valoarea mărfurilor aduse din păstrare sau

custodie de la terţi şi respectiv cu

cheltuielile de transport-aprovizionare şi

de prelucrare pentru acestea în cazul

utilizării costului efectiv de achiziţie ca

preţ de înregistrare

410 Furnizori

301 Materii prime pentru vânzarea unor asemenea active

circulante materiale în starea în care au

fost achiziţionate (ca atare)

302 Materii consumabile

381 Ambalaje

345 Produse finite în cazul transferării produselor finite

obţinute, din activitatea de exploatare, în

magazinele proprii de prezentare şi

desfacere

607 Cheltuieli privind mărfurile pentru mărfurile constatate în plus la

inventariere şi respectiv primite cu titlu

gratuit

7582 Venituri din donaţii şi

subvenţii primite

446 Alte impozite, taxe şi

vărsăminte asimilate

pentru taxele vamale aferente mărfurilor

importate

378 Diferente de preţ la mărfuri cu adaosul comercial şi TVA aferentă

preţului cu amănuntul corespunzătoare

intrărilor în gestiune, în cazul în care

acest preţ este cel de înregistrare

4428 TVA neexigibilă

41

Tabel nr. 12

Contul Tipul contului Modul de folosire

607 Cheltuieli privind mărfurile pentru vânzări

671 Cheltuieli privind

calamităţile şi alte

evenimente extraordinare

cu lipsurile din calamităţi

357 Mărfuri aflate la terţi în situaţia trimiterii sau lăsării de mărfuri

în păstrare sau în consignaţie la terţi

4511 Decontări în cadrul

grupului

cu preţul de înregistrare aferent

mărfurilor livrate societăţilor din cadrul

grupului şi respectiv altor societăţi legate

de participaţii

4521 Decontări privind interesele

de participare

378 Diferenţe de preţ la mărfuri cu adaosul comercial şi TVA aferentă

preţului cu amănuntul, ambele

corespunzătoare mărfurilor ieşite din

gestiune, atunci când evidenţa este

organizată la acest preţ

4428 TVA neexigibilă

Soldul contului 371 ,,Mărfuri poate fi debitor, reprezentând preţul de

înregistrare (costul efectiv de achiziţie sau preţul prestabilit sau preţul de vânzare cu

amănuntul sau en gros) aferent mărfurilor existente în patrimoniu la sfârşitul perioadei

de gestiune.

Soldul contului în cauză, în funcţie de preţul de înregistrare utilizat, necesită

anumite corectări în vederea stabilirii valorii nete ce se înscrie în activul bilanţului

contabil, într-un post distinct existent în grupa activelor circulante, aşa cum se

prezintă în continuare.

42

a. În cazul utilizării costului efectiv de achiziţie:

Preţul de înregistrare = Valoarea netă + Cheltuielile de transport-aprovizionare -

Provizioanele pentru depreciere unde:

- cheltuielile de transport-aprovizionare reprezintă soldul debitor al contului

analitic deschis în acest scop la contul 371 ,,Mărfuri”;

- provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului

397 “Provizioane pentru deprecierea mărfurilor"

b. În situaţia folosirii preţului prestabilit (standard)

Preţul de înregistrare = Valoarea netă + Diferenţele de preţ la mărfuri - Provizioanele

pentru depreciere unde:

- diferenţele de preţ în plus sau în minus la mărfuri sunt stabilite sub forma

soldului debitor şi respectiv creditor la contul cu aceeaşi denumire şi simbolul

378.

c. Atunci când se utilizează preţul cu amănuntul, sau en gros, inclusiv TVA:

Preţul de înregistrare = Valoarea netă + Cheltuielile de transport-aprovizionare +

Adaosul comercial +TVA neexigibilă - Provizioane pentru depreciere

unde:

- adaosul comercial reprezintă soldul creditor al contului 378 “Diferente de preţ

la mărfuri sau 378.02 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercia1”,

după caz;

- cheltuielile de transport-aprovizionare sunt cumulate, în debitul contului 371

“Mărfuri”, cu preţul facturat de furnizor sau sunt reprezentate de soldul debitor

al contului analitic 378.01 ,,Diferente de preţ la mărfuri privind cheltuielile de

transport-aprovizionare”, după caz;

- TVA neexigibilă se referă la soldul creditor al contului cu aceeaşi denumire şi

43

simbolul 4428.

În cazul în care preţul de înregistrare este cel de vânzare en gros sau cu

amănuntul, ambele fără TVA, se reţine că, în comparaţie cu varianta utilizării preţului

cu amănuntul sau en gros inclusiv TVA (lit. b), această taxă nu se ia în calcul cu

prilejul determinării valorii contabile nete.

În cadrul contului 371 ,,Mărfuri” este necesar să se organizeze evidenţa

analitică global valoric pe unităţi de desfacere en detail şi la nivelul depozitelor sau

gestiunilor de vânzare en gros, iar pentru acestea din urmă se conduce în plus evidenţa

cantitativ-valorică pe feluri sau articole de mărfuri.

Contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” este rectificativ, bifuncţional, iar

conţinutul lui este influenţat de preţul de înregistrare utilizat pentru mărfuri.

Astfel, atunci când se adoptă preţul standard, el se utilizează în mod similar cu

celelalte conturi de diferente de preţ.

În cazul în care preţu1 de înregistrare este cel cu amănuntul sau cel de vânzare

en gros, contul 378 ,,Diferente de preţ la mărfuri” funcţionează ca un cont de pasiv şi

reflectă numai adaosul comercial, în credit pentru mărfurile aprovizionate, iar în debit

pentru mărfurile ieşite din patrimoniu.

În situaţia utilizării în activitatea practică a celor două conturi analitice

amintite anterior, contul 378 “Diferenţe de preţ la mărfuri” are conţinut şi

corespondente specifice, ceea ce se poate observa prin prezentarea conţinutului

fiecăruia din cele două conturi analitice amintite anterior.

Contul analitic 378.01 ,Diferenţe de preţ 1a mărfuri privind cheltuielile de

transport-aprovizionare” este de activ, rectificativ şi og1indeşte în debit cheltuielile de

transport, încărcare, descărcare, recepţie, taxe vamale, comisioane ş.a. pe care le

ocazionează mărfurile ce se achiziţionează de la terţi, în corespondenţă cu creditul

conturilor corespunzătoare modalităţilor de efectuare a lor şi anume: 401 ,,Furnizori”,

pentru cele facturate atât de furnizorii de mărfuri, inclusiv pierderile normale pe

timpul transportului (suportate de beneficiar), cât şi de unităţile de profil,

44

542 ,,Avansuri de trezorerie”, cu ceea ce se p1ăteşte din avansuri spre decontare,

446 ,,Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate”, cu taxele vamale aferente

mărfurilor importate ş.a.

În creditul contului analizat se reflectă cheltuielile de transport-aprovizionare

aferente mărfurilor ieşite din patrimoniu, în corespondenţă cu debitul conturilor:

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile”, pentru vânzări, 6582 ,,Donaţii şi subvenţii

acordate” şi 671 ,,Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare”,

respectiv, în cazul donaţiilor, lipsurilor neimputabile şi pierderilor din calamităţi ş.a.

Sumele care se înscriu în credit se stabilesc pe bază de coeficient mediu, ce se

calculează în mod obişnuit, cu sume cumulate de la începutul anului.

Soldul contului analitic prezentat este debitor şi reprezintă cheltuielile de

transport-aprovizionare aferente mărfurilor existente în stoc la sfârşitul perioadei de

gestiune.

Contul analitic 378.02 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul

comercial” este rectificativ, cu funcţia contabilă de pasiv, înregistrând în credit

adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în patrimoniu, în corespondenţă cu

debitul contului 371. ,,Mărfuri”. În debitul său se oglindeşte adaosul comercial

corespunzător mărfurilor ieşite din patrimoniu, în corespondenţă cu creditul contului

371 ,,Mărfuri”, adaos care se determină pe bază de coeficient mediu de repartizare, ce

se calculează după formula:

Coeficient de repartizare este rezultatul raportului dintre soldul iniţial de la contul

378.02 + Rulajul creditor cumulat de la începutul anului, aferent contului 378.02 şi

soldul iniţial de la contul 371 + Rulajul debitor, cumulat de la începutul anului aferent

contului 371, având în vedere următoarele observaţii:

1. Datele privind contul de mărfuri, de la numitorul fracţiei, nu conţin TVA, fapt

pentru care se impune ca în prealabil să se diminueze fiecare element în cauză

cu suma aferentă, folosindu-se cota de 15,966% care se aplică la preţul de

vânzare total, inclusiv TVA.

45

2. Acest calcul se poate efectua şi prin diminuarea preţului de vânzare total,

inclusiv TVA, cu taxa neexigibilă aferentă, care se determină astfel: Soldul

iniţial creditor de la contul 4428 + Total rulaj creditor cumulat de la începutul

anului de la ace1aşi cont.

3. Coeficientul de repartizare care se determină se înmulţeşte cu valoarea

mărfurilor existente în stoc la sfârşitu1 lunii de referinţă şi evaluate la preţul de

vânzare, exclusiv TVA neexigibilă, obţinându-se adaosul comercial aferent

acestor mărfuri, sumă care va constitui soldul creditor, de la sfârşitul lunii

pentru care se face calculul, al contului de diferenţe de preţ la mărfuri privind

adaosul comercial (378.02). Suma astfel obţinută se deduce din soldul creditor

al contului 378.02 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri privind adaosul comercial,

existent înaintea operaţiei de repartizare, determinându-se adaosul comercial

aferent mărfurilor vândute, care se înscrie în debitul acestui cont şi creditul

contului 371 ,,Mărfuri”, cu prilejul descărcării gestiunii pentru ieşirile din

cursul perioadei, când se debitează în plus conturile: 607 ,,Cheltuieli privind

mărfurile”, pentru costul de achiziţie şi 4428 ,,TVA neexigibilă, cu taxa

aferentă, ambele elemente corespunzătoare mărfurilor ieşite din gestiune.

Agenţii economici cu cifră de afaceri de până la 2 miliarde lei sunt scutiţi de plata

TVA, fapt pentru care TVA aferentă mărfurilor aprovizionate de la terţii plătitori de

TVA se include în costul de achiziţie al mărfurilor, iar cu prilejul descărcării gestiunii

pentru mărfurile ieşite din patrimoniu nu se mai are în vedere această taxă, atât sub

aspectul determinării coeficientului de repartizare al adaosului comercial, cat şi în

ceea ce priveşte utilizarea contului 4428 ,,TVA neexigibilă”.

Soldul contului 378.02 ,,Diferente de preţ Ia mărfuri privind adaosul

comercial” este creditor şi reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în

stoc la sfârşitul perioadei de gestiune, care se stabileşte aşa cum s-a prezentat anterior.

În ceea ce priveşte organizarea contabilităţii mărfurilor se reţine şi faptul că la

inventarierea anuală se poate constata deprecierea unora dintre ele, cum este cazul

46

celor lent şi greu vandabile, stabilindu-se o valoare de utilitate mai mică decât costul

efectiv de achiziţie. Pentru diferenţa de valoare în minus se constituie provizioane,

care se înregistrează în creditul contului 397 ,,Provizioane pentru deprecierea

mărfurilor”, în corespondenţă cu debitul contului 6814 ,,Cheltuieli de exploatare

privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante.

Contul 397 ,,Provizioane pentru deprecierea mărfurilor se debitează în

exerciţiile care urmează celui în care s-a creditat, în măsura ieşirii din patrimoniu a

mărfurilor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu

s-a produs sau a fost mai mică decât cea preconizată, creditându-se contul 7814

„Venituri din provizioane pentru deprecierea activităţilor circulante”.

Soldul contului analizat poate fi creditor atunci când unitatea are în stoc

mărfuri depreciate pentru care a constituit provizioane.

Modul de funcţionare al contului 381„Ambalaje” diferă în raport de metoda de

evidenţă a stocurilor de ambalaje destinate ambalării şi transportului mărfurilor. În

condiţiile aplicării inventarului permanent, contul evidenţiază atât valoarea stocurilor

iniţiale şi finale, cât şi evoluţia intrărilor şi a ieşirilor de ambalaje care circulă după

principiul vânzării-cumpărării. În funcţie de modalităţile de intrare şi de ieşire a

ambalajelor din gestiune diferă şi înregistrările care au loc în contabilitate. În caz de

nerestituire a ambalajelor care fac parte din inventarul furnizorului acestea trec în

proprietatea cumpărătorului, urmând ca acesta să le achite furnizorului.

Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a ambalajelor se poate face şi la

preţurile prestabilite cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de

costul de producţie. În acest scop se utilizează contul rectificativ al valorii de

înregistrare a ambalajelor 388 „Diferente de preţ la ambalaje” în care se înregistrează

diferenţele de preţ aferente ambalajelor intrate în gestiune prin achiziţie de la

furnizori, producţie proprie, etc. sau ieşite din gestiune.

47

2.6. Reflectarea în contabilitate a operaţiilor cu mărfuri şi ambalaje2.6.1. Contabilitatea mărfurilor

Contabilitatea analitică a mărfurilor este organizată astfel încât să permită

urmărirea existenţei şi mişcării acestora, cantitativ şi valoric pe feluri de mărfuri şi pe

fiecare magazin de desfacere cu amănuntul. Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în

vederea obţinerii de profit, orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de

servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări

de bunuri şi servicii. Operaţiile curente de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii

dau conţinut funcţiei comerciale a unei firme şi se efectuează pe baza politicilor de

cumpărări şi vânzări stabilite de managerii firmei. În cazul societăţilor comerciale cu

obiect de activitate comercializarea mărfurilor la preţ cu amănuntul numărul

tranzacţiilor de cumpărări şi vânzări este nelimitat în cursul unei perioade de gestiune

luată în considerare, deoarece mărfurile sunt acele elemente de stocuri care se

achiziţionează în vederea revânzării fără a suferi modificări sau cu modificări

neesenţiale. Derularea operaţiunilor de cumpărări şi vânzări de mărfuri se face de

regulă plecând de la preţul de vânzare din care se exclud reducerile comerciale

operate, adică preţul definitiv negociat între vânzător şi cumpărător. Mărfurile la preţ

de vânzare cu amănuntul presupun o evaluare iniţială la preţ de vânzare, ajungându-se

la valoarea preţului cu amănuntul prin aplicarea marjei brute.

Unităţile patrimoniale care utilizează metoda inventarului permanent pot opta,

în ceea ce priveşte organizarea contabilităţii analitice a stocurilor de mărfuri şi

ambalaje, pentru una din următoarele metode: metoda cantitativ-valorică (pe fişe de

cont analitic), metoda operativ-contabilă (pe solduri) sau metoda global-valorică.

Mărfurile reprezintă o categorie importantă de stocuri, care, în circuitul lor de

la producători până la consumatori, generează un volum foarte mare de operaţii

economico-financiare ce se efectuează prin intermediul unui număr deosebit de mare

de agenţi economici, cu diferite profiluri de activitate comercială. Astfel, se poate

considera că există 3 categorii importante de unităţi patrimoniale cu profil comercial

şi anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul şi mixt. Unităţile

48

comerciale en gros sunt cele care asigura desfăşurarea acestei forme de circulaţie a

mărfurilor, efectuând operaţiuni de cumpărare a bunurilor de consum, în cantităţi mari

şi foarte mari, de la producătorii şi furnizorii interni şi externi, precum şi de vânzare a

lor în partizi (loturi) mari către alţi agenţi economici, de regulă cu profil comercial en

detail inclusiv de alimentaţie publică. Vânzările se pot efectua şi către alte unităţi

patrimoniale, de asemenea, cu profil comercial en gros. Unităţile comerciale cu profil

en detail realizează această formă de circulaţie a mărfurilor efectuând cumpărarea

acestor bunuri, de regulă, de la unităţile en gros, dar şi de la producătorii şi furnizorii

interni, in partizi (loturi) mici sau re1ativ mici, precum şi vânzarea lor către populaţie,

inclusiv prin unităţi de alimentaţie publică.

Mărfurile se vând în starea în care au fost cumpărate sau după o prelucrare

prealabilă în vedere consumului în unităţi operative special amenajate (restaurante,

bufete s.a.). Unităţile comerciale mixte efectuează atât operaţii de comerţ en gros, cât

şi en detail. Pentru unităţile comerciale amintite anterior este caracteristic faptul că au

ca obiect de activitate principal sau complementar atât cumpărarea, ca şi revânzarea

mărfurilor în scopul obţinerii unui profit. Aceste unităţi desfăşoară, de regulă activităţi

ce se încadrează în diverse domenii de activitate. În categoria mărfurilor, care au o

structură eterogenă se includ atât bunurile pe care agentul economic le cumpără în

vederea vânzării în starea în care au fost achiziţionate, cât şi produsele finite

transferate de unităţile producătoare în magazinele proprii de prezentare şi desfacere,

precum şi acele active circulante materiale de natura materiilor prime, materialelor

consumabile, obiectelor de inventar, ambalajelor s.a. devenite disponibile în cadrul

patrimoniului unităţii economice şi care se vând terţilor aşa cum au fost cumpărate.

În vederea determinării costului de achiziţie al mărfurilor vândute şi a

nivelului stocurilor pe structurile impuse de obiectivele de gestiune, este necesară

organizarea unei contabilităţi analitice. În principiu această contabilitate este un

atribut al gestiunii interne, dar din motive legate de menţinerea şi controlul integrităţii

patrimoniale a fost transferată în contabilitatea financiară.

49

http://www.referat.ro/referate/%20Datoria%20recunostintei%20fata%20de%20binefacatori%20

În consecinţă, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică

a stocurilor, respectiv a stocurilor de mărfuri şi ambalaje, se poate organiza, în funcţie

de specificul activităţii, după una din metodele prezentate mai jos.

Metoda cantitativ-valorică presupune ţinerea unei evidenţe cantitative pe

categorii de stocuri la locul de depozitare, iar în contabilitate a evidenţei cantitativ-

valorice. Controlul exactităţii şi concordantei înregistrărilor din evidenţa de la locurile

de depozitare şi din contabilitate are la bază punctajul periodic realizat în urma

confruntării cantităţilor înregistrate în fişele de magazie cu cele din fişele de cont

analitic de la contabilitate.

Metoda cantitativ-valorică, pe sortimente de mărfuri, care se realizează cu

ajutorul fişelor de cont analitice, pentru valori materiale, deschise pe fiecare sortiment

de marfă. Cuprind: data, explicaţia, cantităţile intrate/ieşite şi stocul rămas după

fiecare operaţiune şi valorile corespunzătoare (debit, credit, sold) precum şi preţul

unitar pentru fiecare mişcare a mărfii.

Intrările se completează pe baza notelor de recepţie şi constatare de diferenţe,

iar ieşirile, pe baza facturilor. Valoarea de intrare a mărfii ieşite se calculează prin

metodele permise de Legea contabilităţii (cost mediu ponderat, FIFO sau LIFO).

Permite practicarea de către agentul economic a metodei inventarului

permanent la cost de achiziţie. Se poate aplica cu uşurinţă numai la întreprinderile „en

gros”

Dă posibilitatea realizării unei imagini fidele a patrimoniului (respectiv a

situaţiei mărfurilor) şi determinării unui rezultat din vânzarea mărfurilor corect.

Metoda cantitativ-valorică permite un control al gestiunilor prin punctaj

periodic între cantităţile de marfă înregistrate în fişele de magazie şi cele din fişele de

cont analitice de la contabilitate.

Metoda operativ-contabilă constă în ţinerea, la locurile de depozitare, a

evidenţei cantitative a mărfurilor şi ambalajelor pe categorii, iar la contabilitate a

evidentei valorice desfăşurate pe gestiuni. Controlul exactităţii şi concordanţei

50

înregistrărilor din evidenţa depozitelor cu cele din contabilitate se realizează lunar,

prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie în registrul

stocurilor, în care se consemnează la sfârşitul fiecărei luni stocurile grupate pe conturi

şi valoarea calculată pentru cantităţile din stoc pe baza preţului de înregistrare.

Metoda global-valorică presupune ţinerea evidenţei bunurilor doar din punct

de vedere valoric atât la nivel de gestiune cât şi în contabilitate iar controlul

concordanţei înregistrărilor efectuate la gestiuni cât şi în contabilitate se efectuează la

anumite intervale de timp.

Contabilitatea analitică a mărfurilor şi ambalajelor la SC „PIETRELE

DOAMNEI” SA Câmpulung Moldovenesc este organizată după metoda global-

valorică cu ajutorul unui program de gestiune pe calculator. Acest program presupune

înlocuirea, în cadrul fiecărei gestiuni a înregistrării mişcărilor de stocuri din fisa de

magazie, cu evidenţierea zilnică, pe fiecare gestiune, a intrărilor şi ieşirilor de stocuri

în raportul de gestiune, pe baza căruia se stabileşte soldul aferent fiecărei zile.

Întocmirea raportului zilnic de gestiune se face în două exemplare. Primul exemplar,

împreună cu raportul fiscal al caselor de marcat se transmite compartimentului

contabilitate unde are loc verificarea realităţii şi legalităţii documentelor înscrise în

raportul de gestiune şi apoi înregistrarea în evidenţa contabilă a gestiunii respective, şi

implicit, în contabilitatea sintetică a societăţii.

Metoda global-valorică pe gestiune se realizează cu ajutorul fişelor de cont

pentru operaţii diverse deschise pe gestiuni. Acestea cuprind numai date valorice:

valoarea mărfurilor intrate (debit) ieşite (credit) şi a stocului (sold) care se

înregistrează pe baza documentelor centralizatoare: „Recapitulaţia mărfurilor şi

ambalajelor primite în ziua de..-„ şi „Centralizatorul vânzărilor zilnice….”

Deşi permite aplicarea unei singure metode de contabilizare a stocurilor şi

operaţiilor cu mărfuri şi anume metoda inventarului intermitent, se practică şi de către

agenţii economici care aplică metoda inventarului permanent la preţ de vânzare cu sau

fără TVA. Respectiv unităţi cu amănuntul şi de alimentaţie publică.

51

În aceste condiţii nu se asigură redarea unei imagini fidele a situaţiei

mărfurilor şi determinarea unui rezultat corect din vânzarea mărfurilor.

2.6.1.1. Metode de organizare a contabilităţii mărfurilorsunt:

1. Metoda inventarului permanent:

- Metoda inventarului permanent la cost de achiziţie

- Metoda inventarului permanent la cost standard

- Metoda inventarului permanent la preţ de vânzare

2. Metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului permanent

Metoda inventarului permanent asigură cunoaşterea în orice moment a

nivelului stocurilor, cu ajutorul conturilor de mărfuri, realizându-se în acest fel un

inventar scriptic continuu. În acest sens în contul „Mărfuri” se înregistrează toate

operaţiile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment

a stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric.

Determinarea nivelului stocurilor impune ca toate operaţiunile de intrare-ieşire

să fie evaluate la acelaşi tip de preţ indiferent care ar fi acesta.

Plecând de la posibilele preţuri de evaluare, metoda inventarului permanent se

poate prezenta în mai multe variante:

a) Inventar permanent la cost de achiziţie

b) Inventar permanent la cost standard

c) Inventar permanent la preţ de vânzare

Metoda inventarului permanent la cost de achiziţie

Se caracterizează prin evaluarea stocurilor şi mişcării mărfurilor la cost de

achiziţie care de regulă este fluctuant pentru acelaşi sortiment de marfă. Această

fluctuaţie presupune calculul costului de achiziţie aferent mărfurilor vândute după

anumite procedee şi nume:

52

- procedeul costului mediu ponderat;

- procedeul epuizării succesive a stocurilor

Pentru reducerile de preţ cu caracter comercial (bonificaţii, remize, risturne):

Dacă reducerile se acordă la facturarea mărfii, determină reducerea preţului de

vânzare la furnizor, respectiv a costului de achiziţie la client. În consecinţă, furnizorul

va reflecta preţul de vânzare redus, iar clientul costul de achiziţie redus.

Dacă reducerile se acordă ulterior facturării, se consideră o cheltuială de

exploatare la furnizorii care le acordă, şi un venit din exploatare la clientul care le

primeşte.

Metoda inventarului permanent la cost standard - se poate aplica în condiţiile

unei relative stabilităţi a preţurilor, astfel încât, înainte de corectarea cu diferenţele,

costul standard al mărfii ieşite să aibă o valoare informaţională (fiind foarte apropiat

de costul efectiv de achiziţie).

a) Principiile metodei

- evaluarea stocurilor, intrărilor şi ieşirilor de mărfuri la cost standard (prestabilit

pe baza preţurilor perioadei precedente).

Periodic costul standard se actualizează în funcţie de evoluţia reală a

preţurilor.

- calculul şi înregistrarea diferenţei între costul standard şi costul de achiziţie

efectiv atât pentru stocuri cât şi pentru intrări şi ieşiri

Metoda inventarului permanent la preţ de vânzare

Principiile metodei:

Evaluarea stocurilor, intrărilor şi ieşirilor de mărfuri se face la preţ de vânzare;

preţul de vânzare include costul de achiziţie şi marja brută.

Consecinţă: deoarece evaluarea mărfurilor se face la preţ de vânzare, unitatea

are datoria să calculeze şi să înregistreze diferenţa dintre preţul de vânzare şi costul de

53

achiziţie, adică marja brută aferentă mărfurilor intrate, ieşite şi rămase în stoc.

Această metodă este agreată de 80% din întreprinderile cu amănuntul şi de

alimentaţie publică din România deoarece a fost practicată în perioada existenţei

economiei planificate şi centralizate, când preţul de vânzare se caracteriza prin

unicitate şi caracter fix pentru acelaşi sortiment de marfă. De aceea era posibilă

aplicarea ei în condiţiile organizării unei contabilităţi analitice global-valorice pe

gestiune.

În prezent, suntem de părere că metoda prezintă nenumărate dezavantaje şi, în

plus, permite fie încălcarea unor principii contabile, fie denaturarea situaţiei

patrimoniale şi a rezultatului aferent vânzării.

Astfel, preţul de vânzare la care se evaluează marfa la intrarea în patrimoniu

nu mai este de actualitate la vânzare ei. Evident, întreprinderea poate vinde marfa la

preţul de vânzare al pieţii. Dar, atunci preţul de vânzare la care s-a evaluat marfa

devine un simplu preţ de înregistrare fără valoare informaţională. Şi în plus se naşte

întrebarea: „De ce mai calculez un preţ dacă la vânzare practic altul?”

Nu este posibilă aplicarea metodei în condiţiile unei contabilităţi analitice

global-valorice, pe gestiune. Aceasta deoarece preţul de cumpărare al aceleiaşi mărfi

se diferenţiază în funcţie de calea de intrare a ei şi perioada intrării. Deşi procentul de

marjă se menţine plecând de la preţuri de cumpărare diferite, preţul de vânzare va fi

diferit pentru acelaşi sortiment de marfă. În acest caz, în lipsa unei contabilităţi

analitice cantitativ-valorice, cine va hotărî ce cantitate se vinde la un preţ şi ce

cantitate la alt preţ.

Multe întreprinderi reevaluează marfa rămasă în stoc la preţul de vânzare al

ultimului lor intrat. Astfel se încalcă principiul „costului istoric”, conform căruia

marfa iese din patrimoniu la valoarea la care a intrat. Şi, în plus, marfa nu a fost

supusă unei prelucrări suplimentare pentru a-i adăuga sau scădea din valoare. Se

încalcă şi principiul prudenţei conform căruia plusvaloarea nu se înregistrează în

contabilitate.

54

În situaţia în care se descarcă gestiunea pentru mărfurile vândute global-

valoric pe bază de monetar din vânzări, este posibilă denaturarea rezultatului şi a

situaţiei patrimoniale. Astfel, dacă marfa s-a vândut la ultimul preţ de vânzare calculat

şi acesta este şi cel mai mare, în situaţia vânzării întregii cantităţi existente în

întreprindere, soldul contului „Mărfuri” n-ar fi zero ci creditor. Calculând marja

aferentă vânzării pe baza unui coeficient aplicat la suma încasată pe bază de monetar

se denaturează şi costul de achiziţie al mărfii vândute şi implicit rezultatul din

exploatare.

În consecinţă, există nenumărate argumente pentru renunţarea la această

metodă. Evident, orice altă variantă a metodei inventarului permanent reclamă o

contabilitate analitică cantitativ-valorică pe sortiment de marfă, lucru imposibil în

condiţiile inexistenţei unei reţele de calculatoare în punctele de vânzare.

Metoda inventarului intermitent

Caracterizare

Metoda inventarului intermitent se poate aplica la întreprinderile mici şi

mijlocii şi presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza

inventarierii stocurilor la finele perioadei.

Valoarea ieşirilor de mărfuri se determină conform relaţiei:

Costul de = Valoarea + Valoarea - Valoarea

achiziţie a stocului intrărilor stocului

mărfurilor iniţial final

vândute

(Camv) (Si) (I) (Sf)

sau altfel corelate elementele:

Cmv = I + (Si – Sf)

Relaţia Si – Sf semnifică variaţia stocurilor.

55

Când Sf < Si, Camv este mai mare decât costul de achiziţie al intrărilor

(Camv = I + Si – Sf) şi exprimă o diminuare de stoc.

Când Sf > Si, Camv este mai mic decât costul de achiziţie al intrărilor

perioadei (Camv = I + Si – Sf) şi exprimă o majorare de stoc.

Generalizând relaţia se poate prezenta :

Camv = I + Variaţia stocurilor

A. CAZUL INVENTARULUI PERMANENT

Societatea comercială „PIETRELE DOAMNEI” SA Câmpulung

Moldovenesc cu activitate de desfacere a mărfurilor cu amănuntul dispune la

începutul lunii de mărfuri în valoare de 1190 lei la preţ cu amănuntul inclusiv TVA

(Valoarea TVA – 190 lei) cu o diferenţă favorabilă (adaos comercial) de 200 lei.

În cursul perioadei de gestiune au loc următoarele operaţii privind mărfurile,

aşa cum rezultă din jurnalul pentru cumpărări:

Se achiziţionează mărfuri: preţ de cumpărare 1400 lei, TVA deductibilă 266

lei, preţul de vânzare 1750 lei, TVA inclus în preţul de vânzare 332,5 lei, preţ de

vânzare inclusiv TVA 2082,5 lei.

Notă: La contul 378 s-a înregistrat adaosul comercial, respectiv valoarea de

1400 lei x 25%

371 „Mărfuri” 2.082,50 = %

401 ,, Furnizori “ 1.400

378 ,, Diferenţe de preţ “ 350

4428 ,, TVA neexigibilă” 332.50

4426 ,,TVA deductibilă “ = 401 ,, Furnizori “ 266

S-au vândut mărfuri cu plata în numerar, aşa cum rezultă din jurnalul pentru vânzări:

56

Valoarea mărfurilor vândute ( inclusiv TVA ) 1400 lei

Din care: TVA 1400/1.19*19% 223.53 lei

Valoarea la preţ de vânzare fără TVA 1176.47 lei

5311 ,, Casa în lei “ = % 1400 lei

707 ,, Venituri din vânzarea mărfurilor “ 1176.47 lei

4427 ,, TVA colectata “ 223.53 lei

Descărcarea la sfârşitul lunii a gestiunii, cu valoarea mărfurilor, vândute

presupune calcule şi înregistrări:

determinarea coeficientului mediu de diferenţe de preţ (adaos comercial)

k = TSC ct.378/ TSD ct.371 – TSC ct.4428 x 100 = 550/2750 x 100 = 20% *

determinarea diferenţei de preţ aferente mărfurilor în stoc (∆s) aplicarea cotei

procentuale de diferenţe (k) asupra valorii mărfurilor rămase în stoc (sold final cont

371 – sold final cont 4428)

∆s = (1872,5 – 298,97) x 20/100 = 1573,53 x 20/100 = 314,70 lei

determinarea diferenţei de preţ (adaos comercial) aferent mărfurilor vândute (⌂v):

∆v = TSC ct.378 - ⌂s = 550 – 314,70 = 235,30lei

calculul costului mărfurilor vândute:

1400 – (223,53 + 235,30) = 941,17 lei

Articolul contabil va fi următorul:

% = 371 ,, Mărfuri “ 1400 lei

4428 ,, TVA neexigibilă ” 223,53

378 ,, Diferenţe de preţ la mărfuri “ 235,30

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 941,17

După aceste înregistrări, soldul contului de mărfuri 1872,50 lei reprezintă

57

valoarea la preţ de vânzare inclusiv TVA, a mărfurilor în stoc. Controlul gestionar

presupune inventarierea mărfurilor şi compararea totalului valorii inventarului, adică

soldul faptic, cu soldul scriptic al contului de mărfuri, rezultând fie minus, fie plus de

inventar la preţ cu amănuntul, inclusiv TVA.

Pentru un calcul cât mai corect este indicat ca atât la numărătorul cât şi la

numitorul acestui raport să se ia în considerare soldul iniţial la 01.01 şi rulajul

creditor/debitor pe perioada de la 01.01 până la sfârşitul perioadei de calcul.

Pentru înregistrarea plusului de inventar este necesar să se determine adaosul

comercial, cât şi TVA-ul aferent acestui plus şi, prin scăderea acestor elemente se află

valoarea la preţ de cumpărare a mărfurilor constatate în plus cu care se vor diminua

cheltuielile privind mărfurile.

Exemplu: Se consideră că în urma inventarului s-a stabilit totalul faptic de

187300,50 lei. Deci:

Sold faptic 187300,50 lei

Sold scriptic 187200,50 lei

Plus de inventar ( în preţ de vânzare, inclusiv TVA ) 100 lei

TVA = 100/1.19x19% = 15,97 lei 15,97 lei

Plus de inventar la preţ fără TVA 84,03 lei

Adaos comercial = ( 84,03 x 20 )/100 = 16,81 lei

Costul mărfurilor în plus 67,22 lei

371 ,, Mărfuri “ = % 100 lei

378 ,, Diferente de preţ la mărfuri “ 16,81 lei

4428 ,, TVA neexigibilă “ 15,97 lei

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 67,22 lei

In cazul minusurilor de inventar neimputabile, articolul contabil va fi cel

anterior, doar inversat, adică:

58

% = 371 ,, Mărfuri “ 100 lei

378 ,, Diferente de preţ la mărfuri “ 16,81 lei

4428 ,, TVA neexigibilă “ 15,97 lei

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 67,22 lei

În cazul minusurilor imputabile, alături de înregistrarea de mai sus, efectuată

pentru descărcarea contului de mărfuri cu valoarea lipsei, se va întocmi, pentru

imputarea lipsei, următorul articol contabil:

461 ,, Debitori diverşi “ = % 100 lei

7711 ,,Venituri din despăgubiri şi penalităţi“ 84,03 lei

4427 ,,TVA colectată “ 15,97 lei

Pentru regularizarea taxei pe valoare adăugată se efectuează înregistrarea:

% = 4426 ,, TVA deductibilă “ 266 lei

4427 ,,TVA colectată“ 223,53 lei

4424 ,,TVA de recuperat” 42,47 lei

Observaţie: Conturile 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile” şi 707 ,,Venituri din

vânzarea mărfurilor“ se închid pe seama contului de rezultate 121 ,,Profit şi pierdere“.

Exemplul se referă la comerţul cu amănuntul şi întrucât evidenţa acestor

gestiuni se ţine global valoric, la nivel de unitate, este necesară folosirea preţului de

vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA ca preţ de înregistrare. În această situaţie pentru

considerentele mai înainte prezentate, se folosesc conturile 4428 ,,TVA neexigibilă“

şi 378 ,,Diferenţe de preţ la mărfuri“

În condiţiile practicării metodei ,,inventarului intermitent“, mărfurile se

înregistrează direct pe cheltuieli în momentul aprovizionării, evident evaluându-se la

preţul efectiv de cumpărare, astfel că nu mai este necesară folosirea pentru scopul

59

arătat mai înainte a conturilor 4428 ,,TVA neexigibilă“ şi 378 ,,Diferenţe de preţ la

mărfuri“ aşa cum se constată din aplicaţia următoare.

B. CAZUL INVENTARULUI INTERMITENT

La începutul exerciţiului se preia în exploatare preţul de cumpărare al

mărfurilor din stoc.

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ = 371 ,, Mărfuri “ 800 lei

Înregistrarea costului mărfurilor aprovizionate:

% = 401 ,, Furnizori “ 16.66 lei

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile“ 14.00 lei

4426 ,,TVA deductibilă “ 2.66 lei

Înregistrarea vânzării mărfurilor cu numerar:

5311 ,, Casa în lei “ = % 1400 lei

707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor“ 1176,47 lei

4427 ,,TVA colectată“ 223,53 lei

Înregistrarea la sfârşitul lunii a costului mărfurilor în stoc pe baza inventarierii în

valoare de 1.259,50 lei.

371 ,, Mărfuri “ = 607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 1259,50 lei

Determinarea costului mărfurilor vândute care se va transfera, ca şi în cazul

anterior, asupra contului 121 ,,Profit şi pierdere“ se efectuează pe baza relaţiei:

60

E = Si+I-Sf = 800 + 1400 – 1259,50 = 940,50 lei.

Metoda de contabilitate a mărfurilor la preţ de vânzare în condiţiile organizării

analitice global – valorice exemplificată mai sus este aplicabilă într-o economie în

care preţul de vânzare s-ar caracteriza prin unicitate şi caracter fix pentru acelaşi

sortiment de marfă.

În condiţiile de azi ale economiei din România, metoda prezintă nenumărate

dezavantaje şi în plus permite fie încălcarea unor principii contabile, fie denaturarea

situaţiei patrimoniale şi a rezultatului financiar. În consecinţă se poate renunţa la

metoda global valorică în favoarea metodei cantitativ valorice, pe sortimente de

marfă, soluţie greu de optat în condiţiile inexistentei unei dotări corespunzătoare cu

calculatoare a reţelei comerciale.

Pentru exemplificarea metodei de evidenţă la preţ de vânzare în condiţiile

contabilităţii analitice cantitativ valorice pe sortimente (pentru simplificare se ia un

singur sortiment V), se consideră următoarele date:

Stoc la începutul perioadei:

sortimentul V la preţ de vânzare 100 u x 5 lei = 5.000 lei

marja brută redusă (Mr) 20% 1.000 lei

cost de achiziţie (preţ de cumpărare) 4.000 lei

Notă: Pentru simplificare se face abstracţie de TVA

Operaţii în cursul exerciţiului:

cumpărarea de mărfuri: 600 u, sortimentul V

Pc 600 u x 4,5 lei = 2.700 lei

Mb 25% x 2.700 lei = 675 lei

Pv total 3.375 lei

Pv unitar 3.375 lei / 600 u = 5,625 lei/u

61

371 ,,Mărfuri“ = % 3.375 lei

401 ,, Furnizori “ 2.700 lei

378 ,, Diferente de preţ la mărfuri” 675 lei

Vânzare de mărfuri: 800 u, sortimentul V

Pv 800 u x 5.000 lei = 4.000 lei

Mr 20% = 800 lei

Costul mărfii vândute (Pc) = 3.200 lei

vânzarea mărfurilor către clienţi

411 ,, Clienţi “ = 707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor“ 4.000 lei

ieşirea din gestiune a mărfurilor

% = 371 ,, Mărfuri “ 4.000 lei

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile“ 3.200 lei

378 ,,Diferente de preţ la mărfuri“ 800 lei

Cumpărări de mărfuri: 400 u, sortimentul V

Pc 400 u x 4.600 lei = 1.840 lei

Mb 25% x 1.840.000 lei = 460 lei

Pv total 2.300 lei

Pv unitar 2.300.000 lei/400 u = 5,75 lei

371 ,, Mărfuri “ = % 2.300 lei

401 ,, Furnizori “ 1.800 lei

378 ,, Diferente de preţ la mărfuri “ 460 lei

62

Vânzare de mărfuri: 900 u, sortimentul V, din care: 200 u din stoc (atâtea au mai

rămas din cele 1.000 u, după ce s-au vândut, la op.2, 800 u), 600 u din primul lot

intrat (op.1) şi se completează cu 100 u din următorul lot intrat (op.3).

200 u x 5 lei = 1.000 lei

600 u x 5,625 lei = 3.375 lei

100 u x 5,75 lei = 575 lei

Pv 4.950 lei

Mr 20% 990 lei

Costul mărfurilor vândute 3.960 lei

Vânzarea mărfurilor către clienţi

411 ,, Clienţi “ = 707 ,, Venituri din vânzarea mărfurilor “ 4.950 lei

Ieşirea din gestiune a mărfurilor

% = 371 ,, Mărfuri “ 4.950 lei

607 ,, Cheltuieli privind mărfurile “ 3.960 lei

378 ,, Diferente de preţ la mărfuri “ 990 lei

63

După operaţiile efectuate, situaţia conturilor se prezintă astfel:

D 371 ,, Mărfuri “ C

Si: 1.000 x 5 = 5.000

600 x 5,625 = 3.375

3) 400 x 5,75 = 2.300

800 x 5 = 4.000

4) 200 x 5 = 1.000

600 x 5.625 = 3.375

100 x 5.75 = 4.950

TSD 10.675

SFD 1.725

TSC 8.950

D 378 ,, Diferenţe de preţ la mărfuri “ C

800

4) 990

Si: 1.000

675

3) 460

TSD 1.790 TSC: 2.135

SFC: 345

Calculul Costului de achiziţie (preţul de cumpărare) al mărfurilor în stoc:

- Stoc preţ de vânzare 1.725 lei

- marja stoc 20% 345 lei

- cost achiziţie (preţ de cumpărare) stoc 1.380 lei

La sfârşitul lunii se închid conturile de venituri şi cheltuieli pe seama contului

de rezultate.

Un specific aparte contabilităţii mărfurilor îl constituie reducerile comerciale

64

acordate cumpărătorului de către furnizorii de mărfuri şi care se înregistrează

diferenţiat după modul cum sunt evidenţiate în documente, respectiv pe facturile

fiscale ca reduceri comerciale sau ca reducere financiară, astfel:

Pentru reducerea financiară:

% 401 Furnizori

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile “

4426 TVA deductibilă

cu sumele acordate înregistrate in roşu, şi,

401 Furnizori = %

767 Venituri din sconturi obţinute

4427 TVA colectată

2.6.2. Contabilitatea ambalajelorSe înregistrează intrarea în gestiune a unor ambalaje care circulă după principiul

vânzării-cumpărării la valoarea de 5.000 lei:

% = 401 „Furnizori” 5950

381 „Ambalaje” 5000

4426 „TVA deductibilă” 950

Se recepţionează ambalaje ce urmează a fi restituite furnizorului în valoare de

3.000 lei:

% = 401„Furnizori” 3570

409 „Furnizori-debitori” 3000

4426 „ TVA deductibilă” 570

Restituirea ambalajelor in care s-au expediat mărfurile către furnizori a căror

valoare este de 1000 lei.

401„Furnizori” = % 1190

409 „Furnizori-debitori” 1000

65

4426„ TVA deductibilă” 190

Se înregistrează casarea unor ambalaje degradate care se încadrează în normele legale

de perisabilitate precum şi degradări de ambalaje peste normele legale de

perisabilitate care nu se impută. Valoarea acestora la preţul de înregistrare este de 500

lei, şi respectiv 1000 lei cu TVA aferentă de 190 lei. Se întocmesc următoarele

articole contabile:

608 „Cheltuieli privind ambalajele” = 381 „Ambalaje” 500 lei

608 „Cheltuieli privind ambalajele” = 381 „Ambalaje” 1000 lei

635 „Cheltuieli cu alte im.şi taxe” = 4427 „TVA colectata” 190 lei

2.6.3. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de mărfuri şi ambalaje

Provizioanele sunt destinate finanţării riscurilor şi cheltuielilor pe care

evenimente trecute sau actuale le fac probabile, cum sunt: litigii, cheltuieli cu reparaţii

de valori mari care se repartizează pe mai multe exerciţii, cheltuieli previzionate

pentru mărfuri la care se acordă perioada de garanţie.

În mod indirect, „ele reprezintă echivalentul unor datorii probabile generatoare

de pierderi sau de cheltuieli”

La încheierea exerciţiului financiar, în vederea reflectării în bilanţul contabil a

mărfurilor şi ambalajelor la valoarea de utilitate, pe seama exerciţiului financiar în

care se constată deprecierea reversibilă a stocurilor de mărfuri şi ambalaje, se recurge,

ca o consecinţă a principiului prudentei în contabilitate, la utilizarea provizioanelor.

Estimându-se că bunurile se vor deprecia cu 10 la sută din valoarea lor

contabilă, se constituie un provizion de 150.000 lei pe seama cheltuielilor de

exploatare pentru deprecierea activelor circulante care are ca scop evidenţierea în

bilanţul contabil a mărfurilor la valoarea reală a acestora prin înregistrarea:

6814 Cheltuieli de exploatare privind = 397 Provizioane pentru 150.000

66

provizioane pentru deprecierea activelor circulante deprecierea mărfurilor

La sfârşitul anului contul de cheltuieli se creditează prin debitarea contului de

profit şi pierdere pentru suma de 150.000 lei iar mărfurile se reflectă în bilanţ ca

diferenţa între soldul debitor al contului 371 şi soldul creditor al contului 397 iar în

anul următor, în funcţie de deprecierea reală stabilită de piaţă, deprecierea poate fi

superioară, egală sau inferioară provizionului constituit, urmând a se înregistra un

provizion suplimentar, anularea sau transferarea la venituri a acestuia. Se pot întocmi

următoarele articole contabile:

6814 Cheltuieli de exploatare privind = 397 Provizioane pentru 10.000

provizioane pentru deprecierea activelor deprecierea mărfurilor

circulante

sau

397 Provizioane pentru = 7814 Venituri din provizioane 150.000

deprecierea mărfurilor pentru deprecierea activelor

şi

7814 Venituri din provizioane 150.000 = 121 Profit şi pierdere 150.000

pentru deprecierea activelor.

Se menţionează că unele provizioane constituite sunt recunoscute fiscal (cele

pentru clienţi incerţi, în cuantum de 25% din valoarea sumelor de încasat de la clienţii

incerţi, sau pentru garanţii acordate clienţilor în termenul de garanţie al produselor)

iar alte provizioane pentru deprecierea stocurilor nu sunt recunoscute fiscal de

legislaţia în vigoare1.

1 A se vedea Legea 571/2003 privind Codul fiscal publicată in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr.927/23.12.2003

67

CAPITOLUUL III. POSIBILITĂŢI DE ANALIZĂ ŞI CONTROL ÎN SFERA APROVIZIONĂRII ŞI DESFACERII

3.1. Analiza principalilor indicatori economico-financiari privind mărfurile şi ambalajele

Cunoaşterea condiţiilor în care se desfăşoară activitatea economică şi iniţierea

unor „acţiuni bine definite pentru realizarea cât mai eficientă a scopului propus”1 sunt

premize ale unei conduceri ştiinţifice performante în orice domeniu al activităţii

umane incluse în categoria fenomenelor economice de vânzare cumpărare a bunurilor.

Rolul analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieţei

odată cu creşterea gradului de complexitate a activităţii economice şi financiare a

întreprinderii, cu profunde implicaţii în procesul de conducere, care nu se mai poate

realiza numai pe bază de experienţă şi rutină, necesitând în plus analize pertinente

care să stea la baza deciziilor operative şi strategice.

Prin descompunerea fenomenelor economice pe elementele lor componente

pot fi descoperite relaţiile de cauzalitate între activităţile cu caracter economic

consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate, analiza economico-financiară

situându-se la intersecţia funcţiunilor întreprinderii cu atributele conducerii.

Rezultatele analizei economico-financiare pot fi concretizate în diagnosticul

economico-financiar, un demers necesar pentru realizarea studiilor de fezabilitate,

pentru evaluarea întreprinderii sau în alte scopuri.

Elementele de calcul luate în analiza vânzărilor de mărfuri şi ambalaje sunt

volumul desfacerilor şi cota medie de adaos comercial, vânzările de mărfuri şi

ambalaje determinându-se prin înmulţirea volumului desfacerilor de mărfuri şi

ambalaje cu cota procentuală medie de adaos comercial, după relaţia:

Vmf = R * A / 10

Tabel nr. 13

1 S. Petrescu, Analiza Economico-Financiară, Facultatea de economie şi administrarea afacerilor, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, 2005

68

Explicaţii 2004 2005 Abateri Indici

( % )

Cifra de afaceri

(volum

desfaceri-R)

1364 1543

+179 113.0

Cota

medie de adaos

( A ) - %

23 25 +2 108.7

Vânzări mărfuri

şi ambalaje

(Vmf)- mil.ron

313.7 385.8 +72.1 123

Din analiza datelor de mai sus se constata următoarele:

Modificarea vânzărilor de mărfuri şi ambalaje este diferenţa

∆ = Vmf1 – Vmf0 = 385.8 – 313.7 = + 72,1

Factorii de influenţă sunt următorii:

∆ = ∆R + ∆A, în care:

∆R = ( R1 – R0 )*A0/100 = + 179*30/100 = = +53.8 mil. ron;

∆A = R1(A1-A0)/100 = 1364* +2/100 = +27.3 mil ron.

Prin însumare se verifică egalitatea:

∆R + ∆A = + 53,8 + 27,3 = 72.1 = ∆Vmf

Modificarea relativă: ∆r = Ivm – 100 = 123 -100 = 23 %

Factorii de influenţă sunt următorii:

∆rVmf = ∆rR + ∆rA,

în care:

∆rR = ∆R/CA0*100= +53.8/313.7*100 = 16 %

∆rA = ∆A/CA0*100= +27.3/313.7*100= 7%

Prin însumare se verifică egalitatea:

69

∆rR + ∆rA = 16 + 7 = 23 = ∆rVmf

Deci, vânzările de mărfuri şi ambalaje au crescut prin creşterea cantităţii şi a

adaosului comercial.

3.2. Controlul gestionar al stocurilor de mărfuri şi ambalaje – parte componentă a sistemului general de control economico-financiar

Controlul gestionar al stocurilor de mărfuri şi ambalaje se realizează în primul

rând de către directorul societăţii care asigură coordonarea raportărilor statistice şi a

evidenţelor sintetice necesare elaborării prognozelor, semnează contractele cu

furnizorii, evaluează furnizorii şi preţurile, organizează licitaţiile pentru achiziţiile de

bunuri. Compartimentul financiar-contabil participă la controlul gestionar prin

controlul documentelor ce cuprind operaţiunile referitoare la drepturile şi obligaţiile

patrimoniale ale firmei, verificarea constituirii garanţiilor în numerar pentru

gestionari, controlul constituirii comisiilor de recepţie şi a documentelor de recepţie,

verificarea înregistrării în jurnalul de vânzări, efectuarea inventarierii periodice,

verificarea întocmirii şi circulaţiei documentelor primare, organizarea contabilităţii

analitice a mărfurilor şi ambalajelor, colectarea costurilor pe conturi sintetice şi

analitice, evidenta taxei pe valoarea adăugată. Compartimentul comercial asigură

pregătirea şi desfăşurarea negocierilor contractelor de cumpărare a mărfurilor,

aprovizionarea cu mărfuri, urmărirea respectării prevederilor cuprinse în contractele

de aprovizionare, valorificarea stocurilor de mărfuri fără mişcare şi cu mişcare lentă,

asigurarea condiţiilor de păstrare şi depozitare a mărfurilor, organizarea evidenţelor

realizării contractelor comerciale şi a comenzilor.

CAPITOLUL IV. POSIBILITĂŢI DE INFORMATIZARE ÎN SFERA

70

CIRCULAŢIEI MĂRFURILOR ŞI AMBALAJELOR

4.1. Conceptele de sistem informaţional şi sistem informaticPentru a exista, orice societate, indiferent la ce nivel se situează şi de

obiectivul sau obiectul de activitate, are nevoie de informaţii. Obţinerea şi

transmiterea acestora presupune existenţa unui sistem care să asigure atât culegerea şi

prelucrarea datelor, cât şi diseminarea informaţiilor obţinute, cu mijloace cât mai

performante şi eficiente1.

Conceptul de sistem informaţional a fost definit ca un ansamblu de resurse

umane şi de capital, investite într-o unitate economică, în vederea colectării şi

prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor, care vor fi folosite la toate

nivelurile decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei. Sistemele

informaţionale reprezintă o componentă funcţională a organizaţiilor, care se

integrează în ansamblul celorlalte elemente funcţionale ale acestora, reprezentând una

dintre problemele importante ale conducerii. Planificarea sistemului informaţional

este un ansamblu ordonat de mijloace de evaluare a cerinţelor informaţionale ale unei

organizaţii şi de definire a sistemelor informaţionale, a bazelor de date precum şi a

tehnologiilor ce vor satisface aceste cerinţe.

Din experienţa acumulată s-a ajuns la concluzia că operaţiunea de planificare

a proiectelor de dezvoltare nu se derulează după un proces informatic, ceea ce

conduce la o alocare neadecvată a resurselor existente. Necesitatea îmbunătăţirii

sistemului de identificare şi selecţie a proiectului sistemului informatic rezultă din

luarea în considerare a mai multor factori cum ar fi costurile sau determinarea

utilizatorilor să-şi creeze propriile lor sisteme sau să procure alte aplicaţii

incompatibile cu întregul sistem. În concluzie, proiectele propuse pentru rezolvarea

unor probleme trebuie sa fie identificate şi selectate în strânsă concordanţă cu cadrul

organizatoric existent, ceea ce presupune abordarea concomitentă a planificării

1 D. Oprea, Sisteme informaţionale contabile, Facultatea de economie si administrarea afacerilor,Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, 2003

71

sistemelor informatice.

4.2. Descrierea sistemului informaţional al firmei Pietrele Doamnei SA Sistemul informatic financiar contabil existent la SC PIETRELE DOAMNEI

SA este caracterizat de existenţa mai multor aplicaţii independente, dezvoltate de

echipe independente şi la momente diferite, fără a se realiza o integrare a lor. Lipsa

integrării acestor aplicaţii generează numeroase deficienţe în funcţionarea sistemului

informaţional cum ar fi un efort suplimentar de culegere a datelor, deoarece unele date

sunt necesare în două sau mai multe aplicaţii, ceea ce determină culegerea lor de mai

multe ori, necesitatea unui spaţiu mai mare de stocare şi arhivare, situaţii de

inconsistenţă a datelor care face dificilă înregistrarea acestora în contabilitate.

Sistemul presupune existenţa unui nomenclator de stocuri pe categorii, clase,

grupe, subgrupe astfel încât în cadrul fiecărei subdiviziuni figurează mărfurile cu

trăsături comune şi cu culegerea datelor într-un program de gestiune comercială pe

baza relaţiei Stocuri iniţiale + Intrări – Ieşiri = Stocuri finale având în vedere codul

mărfurilor şi valoarea de achiziţie a acestora (înscrisă în factura fiscală a furnizorului),

calculul automat al adaosului comercial şi al taxei pe valoarea adăugată neexigibilă în

funcţie de magazinul unde se desface reperul respectiv şi preţul de vânzare cu

amănuntul al acestuia.

Ciclul contabil începe de fiecare dată cu starea iniţială a mărfurilor şi

ambalajelor la care se adaugă creşterile intervenite în cursul perioadei de gestiune şi

se scad reducerile, iar pe această bază se determină starea finală, care devine o

componentă de calcul iniţială pentru perioada următoare, criteriul de calcul fiind cel al

periodizării.

Inventarierea la sfârşitul lunii a stocurilor de mărfuri şi ambalaje existente

permite repartizarea adaosului comercial, a taxei pe valoarea adăugată devenită

exigibilă şi a cheltuielilor aferente mărfurilor vândute în luna respectivă.

În urma studierii documentaţiei firmei s-au obţinut informaţii suplimentare

72

privind procesele de prelucrare care au loc şi care sunt grupate în funcţie de

principalele operaţiuni economice:

- aprovizionare cu materiale şi mărfuri:

- evidenţa operativă a tranzacţiilor cu mărfurile şi ambalajele;

- inventarierea stocurilor;

- actualizarea stocurilor;

- evidenta furnizorilor.

Societatea comercială „PIETRELE DOAMNEI” SA mai utilizează un

program de contabilitate prin care se culeg toate intrările de mărfuri şi ambalaje,

precum şi alte materiale utilizate în societate, conform facturilor fiscale ale

furnizorilor şi cu ajutorul căruia se generează jurnalele de vânzări şi cumpărări din

luna respectivă, încasările zilnice în numerar şi bănci, care generează automat note de

contabilitate şi registrul jurnal, închide conturile de venituri şi cheltuieli şi generează

balanţe de verificare contabile analitice şi sintetice.

Datele culese prin programul de gestiune comercială privind intrările de

stocuri de mărfuri şi ambalaje pot fi transferate în programul contabil pentru

determinarea valorii intrărilor de mărfuri şi întocmirea notelor contabile aferente

acestei operaţiuni.

4.3. Prototip de sistem expert privind analiza principalilor indicatori economico– financiari din sfera comerţului cu mărfuri şi ambalaje

4.3.1. Identificarea problemei Sistemele expert sunt programe concepute pentru a raţiona în scopul rezolvării

problemelor pentru care în mod obişnuit se cere o expertiză umană considerabilă. O

organigramă a dezvoltării unui sistem expert cuprinde lumea reală, un expert, un

programator, un calculator şi un utilizator. Prototipul de sistem expert are ca obiective

urmărirea evidenţei contabile a mărfurilor şi ambalajelor pe baza datelor din

documentele de intrare în gestiune a mărfurilor şi a caselor de marcat fiscale din

73

magazinele de desfacere, astfel încât să se poată stabili stocul de mărfuri şi ambalaje

instantaneu în toate magazinele aceleiaşi societăţi comerciale.

4.3.2.Achizitia cunoaşteriiAchiziţia cunoaşterii este procesul de colectare, structurare şi organizare a

cunoaşterii, din una sau mai multe surse, in scopul de a o depozita în sistemele expert

şi a o utiliza la soluţionarea problemelor din acel domeniu de activitate. Este un

proces în cinci faze: identificarea, conceptualizarea, formalizarea, implementarea şi

testarea.

4.3.3.Conceperea şi testarea proiectuluiProiectantul determină întreaga configuraţie a proiectului, tipul şi numărul

regulilor care trebuie utilizate, testarea cu cazuri istorice sau ipotetice solicitând în

permanenţă opinia expertului. Prin urmare, un prototip este cea mai bună dovedire a

fezabilităţii şi întrezărire a şanselor de reuşită, încă înainte de luarea unor decizii

majore de investiţii într-un proiect riscant. Demonstraţiile permise cu ajutorul

prototipului vor permite aprobarea şi finanţarea proiectului. Actualizarea şi extinderea

se referă la adăugarea de noi cunoştinţe în sistem şi determina modificarea regulilor, a

comportamentului sistemului prin noi linii de raţionament iar evaluarea periodică a

sistemului trebuie efectuată la intervale de 6-12 luni.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

74

Analizarea activităţii societăţii comerciale „PIETRELE DOAMNEI” SA ne

duce la concluzia că aceasta, datorită tradiţiei şi mărimii, ocupă un loc bine determinat

în comerţul cu amănuntul al localităţii în care este situată. Cifra de afaceri a cunoscut

o evoluţie crescătoare in ultimii doi ani iar gradul de îndatorare a patrimoniului

unităţii un nivel descrescător, fapt ce a determinat creşterea independenţei financiare

şi menţinerea unei durate relativ constante de achitare a furnizorilor.

Se semnalează însă nivelul relativ scăzut al fondului de rulment care a generat

costuri financiare suplimentare legate de finanţarea activităţii prin credit bancar, o

lichiditate relativ scăzută şi viteza de rotaţie lentă a stocurilor de mărfuri şi ambalaje.

Aceasta lichiditate scăzută pune în dificultate posibilitatea unei asigurări

optime cu mărfuri şi dificultăţi în asigurarea surselor financiare de modernizare a

activităţii de comerţ.

În vederea adaptării la condiţiile şi cerinţele pieţei se propune schimbarea

profilului unor magazine, eventual încheierea unor contracte de locaţiune pentru

magazinele nemodernizate cu introducerea unor clauze de dotare şi un program de

investiţii şi concomitent adaptarea structurii organizatorice a societăţii.

În ceea ce priveşte operaţiunile de achiziţii şi intrări de mărfuri se propune

realizarea operaţiunilor de aprovizionare directă de la furnizori, cel puţin pentru o

parte a produselor, în special a celor de natura bunurilor de larg consum cum ar fi

electrocasnice sau electronice şi renunţarea la aprovizionarea prin intermediari.

Prin această operaţiune urmează a se crea relaţii speciale cu furnizorii şi

posibilitatea de beneficia de facilităţi comerciale de natura reducerilor financiare sau

comerciale financiare care în acest moment sunt acordate intermediarilor.

Se poate discuta şi de o redimensionare corectă a patrimoniului şi a spaţiilor

comerciale, respectiv reducerea acestora în vederea diminuării cheltuielilor

administrative, ţinând cont că în majoritate construcţiile şi spatiile comerciale au fost

puse în funcţiune cu mai mulţi ani în urmă şi încă nu au fost modernizate.

75

Acest lucru ar determina creşterea profitului societăţii ca urmare a eliminării

unor costuri, în special cu încălzirea spaţiilor în perioada iernii, având în vedere şi

perioada lungă a anotimpului friguros care se întinde practic, pe aproape jumătate de

an calendaristic.

Gestiunea stocurilor de mărfuri ar putea fi integrată cu evidenţa contabilă în

vederea eliminării operaţiunilor de culegere dublă a datelor printr-un program

informatic integrat care ar putea stabili în orice moment inventarul mărfurilor aflate

în gestiune.

Ca un instrument al controlului care să stea la îndemâna conducerii societăţii

se propune introducerea contabilităţii de gestiune şi adaptarea acesteia în scopul

determinării corecte a cheltuielilor de transport aprovizionare aferente mărfurilor

aprovizionate, calculul costurilor indirecte precum şi determinarea cheltuielilor pe

activităţi.

Se propune, de asemenea o evaluare de către conducere a performanţelor

salariaţilor în vederea atingerii unui volum sporit al vânzărilor. În acest sens poate fi

modificat sistemul de salarizare a personalului, prin adăugarea la partea constantă a

remuneraţiei şi unui adaos variabil determinat în procent din valoarea lunară a

desfacerilor, stabilit diferenţiat pe natura mărfurilor vândute.

Creşterea volumului vânzărilor presupune, de cele mai multe ori, şi un

important efort investiţional, adică un mare consum de resurse cu o mare dinamică a

schimbărilor pe care acţionarii sunt uneori obligaţi sa-l facă pentru a tine piept

concurenţei.

76

Contabilitatea firmei

Documents

Transcript of Contabilitatea firmei