STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/12. Sinteza_Protectia...

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 12. PROTECŢIA PATRIMONIULUI NATURAL, CULTURAL ŞI A PEISAJULUI Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Raport de sinteză. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 12

2

Protecția monumentelor istorice şi a patrimoniului construit Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 12. Protecţia patrimoniului natural, cultural și a peisajului

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 3. Protecția mediului și valorificarea resurselor naturale Studiul 12. Protecția patrimoniului natural, cultural și a peisajului

I.2. Tipul raportului

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, dr. arh. Sergiu NISTOR, arh. urb. Şerban POPESCU‐CRIVEANU Colaboratori: urb. Alexandra HAJNŠEK (ANA‐VIŞINESCU), arh. urb. Ana Maria PETRESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU, urb. Ramona UNGUREANU. Cartografie, GIS: dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU, dr. geogr. Sorin BĂNICĂ

I.4. Cuprinsul raportului

V. Raport de sinteză V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare V.2. Diagnostic V.3. Tendinţe de evoluţie V.4. Priorităţi de dezvoltare V.5. Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic V.6. Sinteză strategică şi operaţională

Harta 12.1. Arii protejate de interes comunitar în România Harta 12.2. Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România Harta 12.3. Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România Harta 12.4. Sinteză ‐ UAT cu valori de patrimoniu construit de interes naţional şi internaţional Harta 12.5. Ponderea suprafețelor naturale protejate pe subunităţi operaţionale de relief – 2013 Harta 12.6. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013 Harta 12.7. Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu

I.5. Anexă

Cuprinsul raportului final

4


4

V. Sinteza studiului

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Transformările de după 1990, generate de reaşezarea populaţiei în teritoriu, de extindere generalizată a arealelor locuite în defavoarea celor naturale au avut efecte grave asupra patrimoniului natural, cultural şi peisajului, în ciuda faptului că legislaţia a fost restructurată şi adaptată modelelor dezvoltate în timp pe plan internaţional.

Cercetarea s‐a bazat pe această observaţie preliminară, care vizează toate domeniile legate de politicile patrimoniale, încercând să pună în lumină principiile care trebuie să guverneze dezvoltarea teritorială precum şi palierul în care o echilibrare a obiectivelor de dezvoltare teritorială şi de conservare a valorilor patrimoniale naturale şi culturale este posibilă.

Introducerea, în legislaţia şi practica din România, a principiilor şi obiectivelor de protejare a peisajului reprezintă o cale de depăşire a situaţiei de eşec parţial, constatată în momentul de faţă, care răspunde obligaţiilor asumate de statul român prin semnarea documentelor internaţionale. Eşecul politicilor se remarcă mai ales în ceea ce priveşte protejarea patrimoniului cultural, patrimoniul natural beneficiind de un sistem de protecţie mai bine structurat, graţie legislaţiei comunitare; problema protecţiei peisajului lipseşte din sistemul actual românesc.

Aspectele principale ale cercetării au fost următoarele:

Protecția patrimoniului natural: cercetarea s‐a axat pe acoperirea teritorială şi caracteristicile ariilor naturale protejate, ale zonelor naturale protejate de interes naţional şi monumentelor naturii şi a urmărit caracterizarea bunurilor de patrimoniu natural şi a sistemului de protecţie a acestora: arii naturale protejate de interes naţional şi internaţional (situri înscrise în Lista patrimoniului mondial – UNESCO, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei, reţeaua Natura 2000 – arii de protecţie specială avifaunistică – SPA şi arii speciale de consevare ‐ SCI), culoare de migraţie a păsărilor şi zone de cuibărit;

Protecția patrimoniului cultural: cercetarea a abordat sintetic problemele de acoperire tematică şi teritorială (problemele fiind analizate în amănunt în Studiul 20), urmărind caracterizarea bunurilor de patrimoniu cultural şi a sistemului de protecţie a acestora – zone protejate de interes naţional (generate de monumente istorice de interes naţional, de situri arheologice de interes prioritar, de valori de patrimoniu construit de interes naţional) şi local, în vederea stabilirii priorităţilor teritoriale în ceea ce priveşte politica de protecţie a patrimoniului cultural;

Protecția peisajului – necesitatea creării unui sistem eficient de protecţie: cercetarea a urmărit problematica peisajului ca plan integrator al protecţiei patrimoniului natural şi cultural şi a patrimoniului etnologic, urmărind introducerea, în ceea ce priveşte planificarea strategică, a procesului de identificare şi evaluare a peisajelor şi a obiectivelor de calitate peisajeră;

Impactul teritorial şi social al măsurilor de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi peisajer; cercetarea a urmărit fundamentarea creării unor politici teritoriale echilibrate, integrând conservarea resurselor şi dezvoltarea bazată pe acestea.

Impactul social ‐ modul de viață și ocupațiile populației din zonele protajate: cercetarea a urmărit evidenţierea efectelor asupra comunităţilor, în vederea creării de politici de sprijinire a populaţiei şi activităţilor tradiţionale.

Cercetarea a urmărit evaluarea modului de conservare a potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului, în vederea corelării politicilor de protecţie în abordarea complexă a peisajelor, în conformitate cu Convenţia europeană a Peisajului. Corelarea cu problemele legate de dezvoltare teritorială a necesitat determinarea arealelor care au calităţi peisajere remarcabile şi a celor care necesită recalificare precum şi ponderea suprafeţelor protejate, urmărind promovarea – la nivelul Strategiei de Dezvoltare Teritorială a României – a planificării strategice care integrează obiectivele de conservare şi valorificare durabilă a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului.

Orientările strategice în domeniul patrimonial considerate prioritare pentru orizonturile 2020 şi 2035 se bazează pe ipoteza unui progres în ceea ce priveşte asumarea de către statul român a principiilor stabilite prin Tratatul de la Lisabona1 şi a obiectivelor documentelor şi programelor CE referitoare la protecția patrimoniului construit. Orientările sunt compatibile celor stabilite prin documentele strategice naţionale şi presupun utilizarea, ca bază operaţională teritorializată, a obiectivelor definite prin prezentul studiu.

Metodele de cercetare au pornit de la colectarea şi actualizarea datelor referitoare la tipul bunurilor de patrimoniu natural şi cultural protejate, după categorii şi grad de importanţă la nivel naţional, internaţional şi comunitar, determinând suprafeţele protejate după tipul protecţiei şi efectele acesteia. Nivelurile analizei au utilizat nivelurile statistice – naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III) şi local – UAT (LAU 2).

1 Tratatul de la Lisabona, art. 2 par. (3) alin. 4 „Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului

cultural european”.


5

Din punctul de vedere al naturii valorilor protejate, palierul de relevanţă maximă este cel aferent unor decupaje care nu folosesc logica administrativă, urmărită statistic. În acest sens, a fost considerată necesară crearea unei baze de date agregată teritorial, după unităţi şi subunităţi operaţionale de relief, care determină principalele caracteristici peisajere ale României (corelarea priveşte arealele geografice, altitudinea, clima, resursele şi, implicit, modul de utilizare specifică a acestora care determină tipurile specifice de locuire).

Reliefarea particularităţilor regionale sau zonale în ceea ce priveşte procentul arealelor protejate, a disparităţilor constatate între diferitele părţi ale ţării, a condus la o posibilă formulare – diferenţiată pe teritorii de referinţă – a tendinţelor de evoluţie, a priorităţilor şi – implicit – a viziunii strategice.

Din punct de vedere calitativ, au fost raportate rezultatele teritoriale ale sistemului de protecţie la obiectivele afirmate în legislaţia naţională şi internaţională, reieşind atât carenţele legislative sau doctrinare, cât şi lipsa de adecvare a sistemului de protecţie la obiectivele stabilite pe plan naţional şi internaţional. Viziunea strategică a domeniului aduce ca obiective prioritare ale dezvoltării teritoriale, afirmarea obiectivelor de valorificare echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice.

V.2. Diagnostic

Generalităţi Protecția patrimoniului natural, cultural şi a peisajului figurează între obiectivele majore ale strategiilor naţionale legate de dezvoltare, fără o transpunere reală şi efectivă în sisteme performante de protecţie la nivel teritorial, constatându‐se următoarele aspecte principale:

Lipsa coordonării teritoriale a protecţiei patrimoniului natural, cultural şi peisajer, la nivel naţional şi, mai ales, la nivel local (efectele negative ale marilor intervenții antropice, în special dezvoltarea extensivă a zonelor urbane, a zonelor turistice, a marilor infrastructuri de circulaţie);

Centralizarea excesivă a protecţiei patrimoniului cultural şi descentralizarea palierului de dezvoltare, conducând la ineficienţa sistemelor de protecţie (în tot teritoriul naţional) şi la lipsa de implicare a comunităţilor (de exemplu, RBDD administrată de stat fără aport local);

Suprapunerile sau absenţa de atribuții ale autorităților în administrarea ariilor protejate și a monumentelor istorice, absenţa monitorizării; finanţarea insuficientă şi distribuirea lipsită de discernământ a fondurilor, conducând la degradarea valorilor de patrimoniu natural, cultural şi peisajer;

Conceptele neclare și terminologia confuză utilizate în sistemele de protecție; absența cercetărilor aplicate, a documentelor vizând conştientizarea publicului și slaba implicare în domeniul protecției a forurilor universitare și academice;

Inexistenţa unui cadru legislativ specific pentru zone protejate şi peisaj, fapt inacceptabil în Europa secolului XXI, la 100 de ani de la începutul procesului de îmbogățire a protecţiei monumentelor – de la monumente la zona lor de protecţie, la arhitectura minoră, patrimoniul construit şi la peisaj;

Slaba descentralizare a atribuţiilor şi finanţărilor în sistemul de protecţie a monumentelor istorice – singurul relativ funcţional;

Slaba conlucrare cu membrii colectivităţilor locale, cu ONG, cu institute de cercetare şi universităţi, cu societăţi private, în vederea protecției peisajului de pe aceleași poziții;

Aspectele pozitive relevate prin studiu se referă la mai multe aspecte de potenţial administrativ, social şi teritorial:

Capacitatea rapidă de adaptare a legislaţiei la nevoile de protecţie, graţie principiilor corecte ale legislaţiei din domeniile urbanismului şi amenajării teritoriului, patrimoniului şi mediului;

Posibilitatea rapidă de a pune în valoare bunele practici existente deja în România pentru a servi drept model, în condiţiile creşterii remarcabile, în ultimul deceniu, a preocupărilor şi cunoştinţelor populaţiei în domeniul patrimonial;

Existenţa unor valori naturale, culturale şi peisajere remarcabile, a căror subzistenţă a beneficiat de un oarecare grad de sărăcie a populaţiei şi necesită protecţie urgentă în contextul dezvoltării economice rapide.

6


6

Protecția patrimoniului natural

Ariile protejate ocupă circa 30% din teritoriul naţional. Din total, ariile de interes comunitar acoperă cea mai mare parte ‐ suprafaţa lor e de trei ori mai mare decât cea a ariilor protejate de interes naţional (9,2%);

Ariile protejate de interes internaţional ocupă 55% din ariile protejate la nivel naţional; 6% din teritoriul ariilor protejate internaţional nu este protejat efectiv;

Diferenţa mare dintre suprafeţele protejate la nivel naţional şi cele la nivel comunitar şi internaţional denotă o înţelegere restrânsă a valorii capitalului natural al României pe plan naţional;

Sistemul de evidenţă al ariilor protejate la nivel naţional nu există (cadastrul ariilor protejate);

Sistemul de protecție al ariilor naturale este în faza de început și cele mai multe dintre ele au ca protector RNP Romsilva (instituție care administrează și exploatarea pădurilor); planurile de management ale ariilor naturale protejate sunt elaborate într‐un număr mic de cazuri și numai trei arii au planurile de management aprobate prin H.G. conform legii);

Managementul ariilor protejate nu are ca rezultat o corelare a obiectivelor de dezvoltare economică şi socială a ariilor studiate cu cele de conservare, în condiţiile în care comunităţile din ariile protejate sunt fragile (areale montane, frontaliere, izolate);

Ariile protejate acoperă aproape exclusiv zonele montane, cele deltaice şi de litoral şi o parte a sistemelor principalelor râuri (care sunt, în general, areale slab populate); nu sunt protejate suficient arealele puternic antropizate subcarpatice şi de deal, definitorii pentru cultura românească, unde densitatea aşezărilor este maximă, unde se găsesc capitalele istorice, dar şi tipul specific de locuire rurală românească; în ceea ce priveşte arealele de podiş şi de câmpie, situaţia este diferită de la caz la caz, observaţia principală privind necesitatea de a proteja şi valorifica potenţialul peisajer al pădurilor şi zonelor umede, chiar şi de mici dimensiuni, în vederea sprijinirii dezvoltării acestora;

Existența unor mari suprafețe împădurite (cca 1/3 din suprafața teritoriului național) reprezintă un avantaj la nivel naţional, însă acestea sunt afectate de un proces accelerat de despădurire și de degradare; protecţia pădurilor şi gestionarea responsabilă a acestora reprezintă un obiectiv de interes naţional;

În zonele montane există una dintre cele mai prețioase relicve ale vegetației – păduri virgine și cvasi‐virgine (cca 1% din suprafața țării) singulare în sistemul european, care nu beneficiază de protecţie, deşi există acţiuni în această direcţie;

Există un program național de realizare în județele de câmpie cu puține păduri a perdelelor forestiere de protecție; programul nu se aplică încă;

Deasupra teritoriului țării trec 10 rute principale de migrație a păsărilor; măsurile care trebuie luate pentru protejarea păsărilor migratoare nu sunt stabilite de forurile științifice și nici de administrația publică, iar protecţia conferită de Natura 2000 nu s‐a dovedit suficientă în ceea ce priveşte amplasarea de parcuri eoliene.

Protecția patrimoniului cultural

Patrimoniu cultural imobil (cf. Studiului 20) Sistemul de protecţie este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi patrimoniului arheologic; aplicarea

legislaţiei are probleme majore de eficienţă, în condiţiile unui aparat public subestimat grav, ale unei Liste a monumentelor istorice nerevizuite în fond de peste 20 ani (care nu acoperă valorile de patrimoniu care necesită protecţie, raportându‐se la concepte caracteristice celei de‐a doua jumătăţi a secolului XX) şi, mai ales, ale unui context economic, social şi politic care desconsideră problemele patrimoniale, uneori cu preţul nerespectării angajamentelor internaţionale; sistemul de control este ineficient, monitorizarea lipseşte, finanţările sunt insuficiente; domeniul este propus a fi vizat de descentralizarea serviciilor publice, cu pierderea controlului la nivel central;

Sistemul de protecție a patrimoniului arheologic se referă la un foarte mare număr de situri arheologice, dintre care numai o parte este înscrisă în LMI; este foarte complicat și deciziile sunt luate printr‐un proces foarte centralizat (care nu poate însă elimina vandalizările și infracțiunile);

Teritoriul protejat este de cca 0,5% din teritoriul naţional, insuficient (de menţionat faptul că densitatea monumentelor istorice este deosebit de mică în comparaţie cu nivelul altor ţări europene)2; patrimoniul rural este subreprezentat (în special în ariile caracterizate de o densitate mare a aşezărilor şi de o vitalitate mare a populaţiei), iar patrimoniul urban este suprareprezentat (arhitectura minoră din oraşe – patrimoniul urban – este protejată în slabă proporţie prin includere în LMI, în locul unui sistem de protecţie teritorial – zone protejate); centrele urbane şi rurale nu beneficiază de protecţie (sistemul zonelor protejate nu este legiferat, fiind susţinut în mod exclusiv şi în puţine cazuri prin practica urbanistică);

Operaţiunile de reabilitare a patrimoniului sunt puţin numeroase: câteva iniţiative publice de anvergură şi succes (Sibiu 2007, Alba Iulia), mai multe iniţiative non‐etatice de mai mică anvergură, şi acestea de succes (Râmetea, Viscri ş.a.) şi – în rest – iniţiative punctuale de restaurare, finanţate fie din bugetul MC, fie din fonduri locale sau europene;

Rolul unei strategii ar fi aducerea sistemului de protecţie în concordanţă cu sistemele europene de după anul 2000, cu adecvarea la principiile Convenţiei‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate (Faro, 2005), singura convenţie a Consiliului Europei din domeniul patrimoniului cultural care nu a fost semnată de România.

2 Cu un număr de 29663 poziţii în Lista monumentelor istorice (care corespund unui număr real de 26688 monumente istorice), România se poziţionează în ultima

treime (poziţia 15 din 19 ţări analizate) într‐un clasament al densităţii patrimoniale în ţările europene, fie aceasta calculată în raport cu suprafaţa, fie în raport cu numărul de locuitori. Faţă de situaţia României, densitatea patrimonială este în Olanda, Germania şi Anglia de 15, 25 şi respectiv 35 de ori mai mare în raport cu suprafaţa şi în Anglia, Germania şi Slovenia de 7, 9, respectiv 11 ori mai mare în raport cu populaţia. Vezi Studiul 20. Protecţia monumentelor istorice şi a patrimoniului construit.


7

Patrimoniu cultural mobil (cf. Studiului 21) Dominat de problema ‐ moştenită din perioada socialistă ‐ a inexistenţei de spaţii proprii pentru expunere şi conservarea

colecţiilor, documentelor ‐ care impune, cu cea mai mare urgenţă, construirea de spaţii adecvate şi de soluţii temporare de adăpostire a colecţiilor (procesul de retrocedare a clădirilor reprezentative fiind în curs);

Sistemul muzeelor, încadrarea administrativă a acestora, corelarea cu activitatea de cercetare necesită reevaluare; Multe muzee au trecut prin etape de recreare sau modernizare susţinute şi de gestiune competitivă rezultatele sunt

vizibile în cazul MNŢR, MNAC, MNAR ş.a.; Necesitatea sprijinirii sistemului privat/local de expunere a patrimoniului (şi în special a colecţiilor din mediul rural). Patrimoniu imaterial (cf. Studiului 21) Slab cunoscut, slab cercetat, slab pus în valoare. Domeniu dominat de perspectiva contrafăcută a perioadei socialiste şi de

noua abordare comercială a folclorului; Relevanţa sa este maximă în ceea ce priveşte problematica peisajelor şi – în măsura în care punerea sa în valoare ar

reprezenta o prioritate – ar contribui major la dezvoltarea turistică. Dezechilibre teritoriale în ceea ce priveşte suprafeţele protejate Suprafeţele protejate nu acoperă omogen teritoriul naţional: Majoritatea ariilor naturale protejate se găseşte în arealele montane şi în zonele umede (delta, lunca şi bălţile Dunării);

Transilvania este mai bine protejată decât celelalte provincii istorice; arealele subcarpatice şi de deal din sudul şi estul României sunt slab protejate;

Arealele cu cel mai mare număr de monumente istorice (după totalul grupelor valorice A şi B) sunt cele în care se situează capitalele regiunilor istorice şi patrimoniul săsesc (Câmpia Ialomiţei – Bucureşti, Carpaţii de curbură – Braşov, Podișul Târnavelor – Sibiu, Câmpia Moldovei – Iaşi) iar cele mai slab reprezentate sunt cele situate în delta şi bălţile Dunării şi în Podişul Dobrogei Centrale (în ciuda prezenţei Constanţei în această subunitate). Se remarcă o reprezentare medie a ariilor subcarpatice şi de dealuri;

Arealele cu cel mai mare număr de valori de patrimoniu cultural de interes naţional reflectă mai bine realitatea teritorială (lista VPCIN, aferentă Legii 5/2000 fiind mai bine echilibrată decât LMI în ceea ce priveşte ariile de dezvoltare istorică ale ţării): cele mai bine reprezentate arii sunt Câmpia Ialomiței (care iese de pe poziţia I dacă se elimină Municipiul Bucureşti), Carpații Meridionali, Podișul Târnavelor, Câmpia Moldovei, Piemontul Getic şi Podişul Sucevei, iar cele mai slab reprezentate sunt arealele de câmpie şi podiş. Se remarcă o reprezentare mai bună a arealelor montane, submontane şi de dealuri (în special în Transilvania, Subcarpaţii de Curbură şi ai Moldovei fiind slab reprezentaţi);

Un caz particular este reprezentat de Municipiul Bucureşti care, deşi este cel mai bine reprezentat în ceea ce priveşte numărul de monumente istorice, s‐a degradat cel mai mult în ultimii 20 de ani. Cauzele procesului de degradare ţin de importanţa economică a oraşului şi, implicit, de presiunile pieţei imobiliare, dar şi de ineficienţa sistemului de zone protejate care, deşi este operaţional de peste un deceniu, nu a reuşit să asigure protejarea peisajului istoric urban;

În concluzie, este necesară extinderea sistemului de protecţie a valorilor naturale în arealele ariile subcarpatice, de deal, de podiş şi câmpie, a căror protecţie este insuficientă, creând premisele conservării valorilor şi dezvoltării turistice a acestora; această extindere a protecţiei se poate face prin introducerea criteriilor peisagistice;

Introducerea unui sistem de protecţie a peisajelor conduce la posibilitatea efectivă de corelare între sistemele de protecţie ale patrimoniului natural, ale patrimoniului cultural, în contextul dezvoltării locale şi teritoriale (asigurând, deci, legătura cu legislaţia aferentă urbanismului, amenajării teritoriului, dezvoltării).

Impactul social, modul de viață și ocupațiile populației din arii şi zone protejate Dificultăţi ale comunităţilor şi consecinţe în plan social şi patrimonial Dificultățile de folosire a terenurilor și a resurselor pe care le întâmpină proprietarii din zonele naturale protejate;

interzicerea sau limitarea drastică a unor anumite ocupaţii sau tehnici tradiţionale; efecte inerente (depopulare, abandonarea activităţilor, acțiuni ilegale);

Dificultățile de construire în zonele protejate în cazul monumentelor istorice și în special, în cazul siturilor arheologice; Lipsa conştientizării comunităţilor asupra valorilor din teritoriu şi lipsa unor mecanisme financiare, fiscale şi de ajutor

logistic (către APL sau proprietari), conducând la nerespectarea generalizată a legislației de protecție; Lipsa mâinii de lucru calificate, în special în domeniul patrimoniului construit şi al meșteșugurilor tradiţionale, lipsa

practicienilor în domeniul protecției, cu efecte asupra practicii de reabilitare şi, implicit, distrugerii neintenţionate a valorilor protejate.

Avantaje ale comunităţilor şi consecinţe în plan social şi patrimonial, care trebuie recunoscute şi comunicate: Promovarea resurselor naturale, culturale şi peisajere prin activităţi economice; Posibilitatea accesului la finanţări în beneficiul comunităţilor; Coagulare identitară la nivelul comunităţilor regionale şi locale

8


8

Harta 12.1. Arii protejate de interes comunitar în România (Quattro Design, 2013).

Harta 12.2. Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România (Quattro Design, 2013).


9

Harta 12.3. Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România (Quattro Design, 2013).

Harta 12.4. Sinteză ‐ UAT cu valori de patrimoniu construit de interes naţional şi internaţional (2013)

10


10

Harta 12.5. Ponderea suprafețelor naturale protejate pe subunităţi operaţionale de relief – 2013 (Quattro Design, 2013)

Harta 12.6. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013 (Quattro Design, 2013)


11

V.3. Tendinţe de evoluţie

Relaxarea voită a sistemului etatizat de protecție a patrimoniului cultural, relaxare bazată pe interese economice și facilitată de slaba finanțare de către stat a domeniului;

Augmentarea intervențiilor antropice în zonele protejate, manifestate mai ales prin acțiuni contrare măsurilor de protecție;

Continuarea și amplificarea acțiunilor de dezvoltare, promovate de autoritățile administrației publice, bazate exclusiv pe politica economică urbană și pe finanțarea marilor producători; continuarea ignorării în procesul de dezvoltare a problemelor peisajului și ale vieții rurale;

Amplificarea acțiunilor de folosire comercială a zonelor istorice urbane și a monumentelor istorice, acțiuni care au și aspecte urbanistice importante;

Amplificarea exploatării turistice a valorilor peisagistice și de viață rurală;

Mărirea continuă a suprafețelor și ariilor naturale protejate și precizarea atribuțiilor sistemului de protecție;

Începutul formării unei conștiințe colective îndreptată către protecția naturii, a patrimoniului construit și a valorilor vieții locale, în urma căreia unele dintre autoritățile administrației publice locale încep să acționeze în domeniul protecței;

Formarea unor grupări non‐etatice de oameni care acționează în domeniul protecției (asociații, ONG, proprietari ș.a.);

Instituirea și delimitarea unor parcuri naturale în zone construite defuncționalizate (în zone cu funcțiuni obsolete);

Instituirea și delimitarea unor categorii de arii naturale protejate specifice României (codri seculari, zone de viață sălbatică);

Reabilitarea ecologică a haldelor de steril, a carierelor și a minelor închise; refunctionalizarea unor exploatări închise;

Amplificarea sistemului non‐etatic de formare a practicienilor si a meșteșugarilor în domeniul protecției.

V.4. Priorităţi de dezvoltare

Consolidare a rolului statului, coordonator la nivel naţional, deconcentrarea atribuțiilor administrative și decizionale în domeniul protecției, împreună cu transferul la nivel județean și local a controlului și răspunderii pentru protecție;

Coordonare legislativă, procedurală şi fiscală în domeniul conservării patrimoniului natural, cultural şi peisajer, incluzând domeniile relevante (urbanism şi amenajare a teritoriului, dezvoltare, silvicultură, agricultură);

Mărire a bugetului alocat protecției naturii, a patrimoniului construit și a valorilor locale (mărire diferențiată proporțional cu complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare teritoriu); program de investiții în domeniul protecției, inclusiv în cercetarea științifică;

Sprijinire a activității de restaurare a monumentelor istorice, indiferent de natura proprietarilor (finanțare, facilități administrative, facilități procedurale, fiscalitate specială, răspundere pentru luarea măsurilor de protecție);

Introducere a obiectivelor de conservare a peisajului în toate acțiunile administrației publice centrale, ale administrației publice locale, ale întreprinzătorilor și ale populației;

Protejare a spațiului rural care valorifică natura – mod de viață, mod de locuire, ocupații tradiționale, producție ecologică, produse tradiționale, eliminarea proceselor nocive, finanțare și fiscalizare specifice ș.a.;

Dezvoltare a turismului care nu distruge peisajul (inclusiv flora și fauna), patrimoniul istoric și modul de viață tradițional;

Educare a populației, prin învațământ și prin alte acțiuni, pentru protecția și valorificarea resurselor naturale și patrimoniale;

Modificare a sistemului de raportare a producției și veniturilor, a datelor statistice, pentru luarea în considerație a aportului social al calităților naturii, al agriculturii, al patrimoniului istoric, al tradițiilor ș.a.;

Sprijinire a grupărilor non‐etatice care acționează în domeniul protecției (asociații, ONG, proprietari ș.a.);

Sprijinire a formării profesionale în domeniul protecției.

12


12

Harta 12.19. Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu (1973)

V.5. Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic

1. Obligativitatea instituirii unui sistem de protecţie a peisajelor în România

Obligativitatea creării unui sistem de protecţie rezultă din ratificarea, de către România, a Convenţiei europene a peisajelor. Directivele europene, pe de altă parte, menţionează problematica protecţiei peisajelor – protecţia fiind efectivă în aproape toate ţările membre.

Propunerea de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului3 precizează explicit că: „Protecția și promovarea patrimoniului cultural și a peisajelor, care constituie parte integrantă a diversității culturale pe care Uniunea s‐a angajat să o respecte și să o promoveze în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, se pot baza, în mod util, pe definițiile și principiile elaborate în convențiile relevante ale Consiliului Europei, în special Convenția pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, Convenția europeană a peisajului și Convenția‐cadru privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate”.

Pe de altă parte, legislaţia de mediu şi de protecţie a naturii, cea de protecţie a patrimoniului construit şi cea de urbanism şi amenajarea teritoriului nu au reuşit să conducă la protecţia efectivă a zonelor cu valoare peisajeră remarcabilă din România, din cauza lipsei de corelări între protectori, administratori şi administraţia publică locală, chiar dacă, teoretic, premisele protejării erau create prin cele trei seturi de acte normative.

3 http://ec.europa.eu/environment/eia/pdf/com_628/1_RO_ACT_part1_v2.pdf. Vezi şi Directiva 2001/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi

programe asupra mediului.


13

Acest fapt este recunoscut şi în Strategia naţională şi planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2010‐2020:

Sursa: Strategia naţională şi planul de acţiune pentru conservarea biodiversităţii 2010‐2020

La această situaţie au contribuit major mai mulţi factori:

Lipsa de coordonare interinstituţională;

Lipsa capacităţii administrative în fiecare instituţie în parte;

Planificare urbană de slabă calitate, inexistentă sau neaplicată;

Subfinanţare la nivel naţional şi slabă utilizare a fondurilor europene;

Contextul economic şi cel social, inclusiv în ceea ce priveşte mentalităţile.

Degradarea accentuată a peisajelor priveşte ansamblul teritoriului, fiind însă mai vizibilă în anumite categorii de zone:

Zone forestiere în exploatare intensivă;

Zone rurale în transformare (a regimului de proprietate, a activităţilor) şi, în particular, localităţi rurale în dezvoltare turistică (Maramureş, Oaş, Bucovina, Culoarul Rucăr‐Bran, Mărginimea Sibiului, Munţii Parâng etc.);

Localităţi urbane de mici dimensiuni, cu valoare istorică, în particular cele cu activităţi turistice: localităţi balneare, climaterice (Valea Prahovei, litoralul Mării Negre ş.a.);

Axe majore de transport în teritoriu (autostrăzi, drumuri naţionale şi judeţene) şi zonele de aces în localităţi;

Zonele centrale şi istorice ale localităţilor urbane şi rurale.

Opţiunea strategică de valorificare a potenţialului cultural, natural şi peisajer al României impune stoparea distrugerii masive care a caracterizat atât etapa de sfârşit a perioadei socialiste, cât şi cele două decenii de dezvoltare necontrolată a teritoriului care au urmat schimbării de regim.

2. Alegerea sistemului de protecţie adecvat

Crearea, prin lege, a sistemului de protecţie a patrimoniului natural, construit şi a peisajului (complementar sistemului de protecţie a monumentelor istorice sau a ariilor naturale protejate) reprezintă, cum s‐a menţionat, o acţiune prioritară. Stabilirea unui regim unitar de protecţie a valorilor de patrimoniu natural, construit şi peisajer reprezintă o soluţie adecvată contextului legislativ românesc. A crea alte straturi de protecţie necorelate reprezintă un mod de perpetuare a neclarităţilor sistemului actual, implicit, a consecinţelor acestora.

Sistemul unitar presupune luarea în considerare, pentru fiecare teritoriu, a caracteristicilor şi valorilor de ordin natural, cultural şi peisajer şi subordonarea modului de dezvoltare permis obiectivelor de conservare a acestor caracteristici şi valori.

Acest sistem necesită o iniţiativă legislativă de precizare a principiilor şi obiectivelor protecţiei patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, în mod corelat. Legea trebuie să precizeze categoriile juridice, articularea sistemului de protecţie în cadrul acestor categorii, modul de protecţie, responsabilităţile autorităţilor publice, tipurile de servituţi induse locuitorilor din aceste teritorii, facilităţile sau măsurile compensatorii şi regimul contravenţiilor.

În particular, dată fiind nevoia de coordonare a protecţiei şi dezvoltării la nivel local, este necesară stabilirea unor documentaţii specifice de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Printre acestea, Planul teritorial peisajer reprezintă o documentaţie la nivel regional sau al microregiunilor, care se impune PUG al UAT din teritoriul reglementat, după modelul legislaţiei italiene.

O atenţie specială trebuie acordată impactului asupra peisajului, la nivelul fiecăruia din cele 3 componente ale sale: elementele culturale (aşezări, infrastructură, construcţii, activităţi umane), biodiversitatea, structura geomorfologică (relief, caracteristici geologice, hidrologice).

Intervenţiile umane cu impact negativ asupra peisajului, în functie de gravitate, sunt următoarele:

Distrugere – pierderi semificative la nivelul tuturor celor 3 componente ale peisajului. Acestea sunt cauzate în principal de dezvoltări urbanistice intensive inadecvate mediului şi arhitecturii locale, schimbarea funcţiunii terenurilor, defrişări, transformarea radicală a ţesuturilor tradiţionale ale localitatilor (îndesire, demolari, schimbari de funcţiuni)

Degradare – transformari puternice la nivelul componentelor, care însă nu schimbă caracterul unitar. Acestea sunt cauzate de: deteriorări la nivelul biodiversităţii (amenajarea spaţiilor verzi urbane cu specii alohtone, neglijarea şi abandonulspaţiului public în favoarea traficului rutier), pierderi culturale (transformări ale elementelor de construcţie cu derogări de la legislaţia în vigoare, urbanism intensiv de factură nesustenabilă, fără planificare strategică, cartiere suburbane lipsite de identitate, infrastructură şi integrare în organismul oraşului, abandonarea tradiţiilor), poluare (acumulare de deşeuri, cauzată de acumularea de deşeuri, poluarea aerului, apelor şi terenurilor).

Agresiuni – acţiuni punctuale cu impact major la nivelul tuturor componentelor. Acestea sunt cauzate de activităţile economice şi turistice, precum cariere, balastiere, exploatări forestiere, pârtii de ski etc. – care se desfăşoara în mod nesustenabil şi cauzează modificarea formelor de relief, acumularea de deşeuri, dezechilibre ale ecosistemelor, lipsa de continuitate în politicile de amenajare a teritoriului.

14


14

3. Integrarea patrimoniului etnologic în palierul peisajer

Patrimoniul etnologic reprezintă o categorie a patrimoniului cultural, pusă în evidenţă în mod tradiţional prin cercetări şi acţiuni muzeografice. Expresiile şi manifestările teritoriale ale acestuia nu sunt, însă, luate în considerare în ceea ce depăşeşte aspectul etnografic (de colecţie), întrucât expresia teritorială a modului specific de viaţă a comunităţilor nu este luată în considerare de politicile de protejare a patrimoniului cultural.

Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris la 17 octombrie 2003 (acceptată de România prin Legea nr. 410/2005) include, în definiţia patrimoniului imaterial, „practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele, abilităţile ‐ împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora ‐, pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural”.

Modul specific de organizare a teritoriilor urbane şi rurale, modul specific de utilizare a terenului, de organizare a gospodăriilor şi de construire a locuinţelor sunt elemente a căror protecţie trebuie să fie asigurată.

Palierul peisajer permite integrarea protecţiei patrimoniului etnologic, graţie dimensiunilor multiple ale conceptului de peisaj (dimensiunea evolutivă, cea de percepţie şi cea patrimonială). Sistemul de evaluare a peisajelor – prin luarea în considerare a acestor dimensiuni – permite o înţelegere aprofundată a realităţii teritoriale, bazându‐se pe o cercetare interdisciplinară a teritoriului de tip sociologic şi, astfel, creând posibilitatea unei bune echilibrări a obiectivelor din unghiul de vedere al echilibrului dintre conservare şi dezvoltare.

Mijloacele de protecţie a acestor elemente specifice (a căror valoare pentru identitatea locală şi naţională este puţin recunoscută) trebuie să cuprindă adaptarea activităţilor de rbanism şi de amenajare a teritoriului, prin intermediul politicilor peisajului.

4. Coordonatele activităţii de protecţie a peisajelor

Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000 atestă angajamentul statului român de a asigura realizarea obiectivelor înscrise în această Convenţie. Convenţia se aplică pentru întregul teritoriu naţional al statelor semnatare şi acoperă areale naturale, rurale, urbane şi suburbane. Sunt incluse suprafeţe terestre, ape interioare şi areale marine. Se referă la peisaje care pot fi considerate deosebite, precum şi la peisaje obişnuite sau degradate. Peisajul este înţeles ca un "patrimoniu comun" al cărui management trebuie să genereze "acorduri în domeniul economic şi social", prin care să se "ajungă la o dezvoltare durabilă bazată pe o relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile economice şi mediu". "Peisajul contribuie la formarea culturilor locale şi este o componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii europene".

Statele semnatare ale convenţiei se angajează: Să recunoască juridic peisajele ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă pentru populaţie; Să stabilească şi să implementeze politicile peisajului care au ca scop protecţia, managementul şi amenajarea acestuia; Să stabilească proceduri de participare pentru publicul larg, autorităţile regionale şi locale, precum şi pentru alţi factori

interesaţi la definirea şi implementarea politicilor peisajere; Să integreze peisajul în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în cele culturale, de mediu, agricole, sociale şi

economice, precum şi în alte politici cu posibil impact direct sau indirect asupra peisajului; Să mărească gradul de conştientizare a societăţii civile, organizaţiilor private şi autorităţilor publice în ceea ce priveşte

valoarea peisajelor şi rolul transformării lor; Să promoveze formarea de specialişti prin programe pluridisciplinare de formare în politica, protecţia, managementul şi

amenajarea peisajului; Să introducă instrumente care au ca scop protecţia, managementul, amenajarea peisajului.

Identificarea şi evaluarea peisajului fac obiectul art. 6.C. Statele se angajează: Să identifice peisajele din ansamblul teritoriului propriu; Să analizeze caracteristicile peisajelor, precum şi dinamica şi factorii perturbanţi şi să le urmărească transformările; Să evalueze peisajele astfel identificate, ţinând seama de valorile particulare atribuite lor de către părţile interesate şi de

populaţia implicată.

În cei 11 ani de la ratificarea Convenţiei, în România nu au fost adoptate măsuri legislative sau metodologice care să corespundă angajamentelor statului în problema peisajelor.

În 2008 a fost finalizată Metodologia de identificare şi de evaluare a peisajului, elaborată la iniţiativa MTCT (ulterior MDLPL)4. Deşi însuşită de beneficiar, metodologia nu a fost promovată pe cale normativă.

În ciuda acestui fapt, documentaţiile referitoare la peisaj şi‐au făcut loc în documentaţii de urbanism şi de amenajare a teritoriului, prin voinţa unor beneficiari şi, mai ales, a unui grup restrâns de specialişti.

4 Quattro Design, MNIR, Point Zero, Metodologia de identificare şi de evaluare a peisajului. Studiu pilot: zona naturală şi construită de interes naţional Borduşani, ,

2007‐2008, beneficiar: MTCT/MDLPL, din care este extras subcapitolul de faţă.


15

Peisajul este o unitate teritorială cu fizionomie specifică impusă de conţinutul, structura şi dinamica elementelor fizice, biotice şi antropice care‐l compun. El introduce diferenţe fizionomice în spaţiu, datorită trăsăturilor conferite de relativa omogenitatea structurală, funcţională şi fizionomică. Peisajul se individualizează pe o infrastructură naturală (totalitatea elementelor naturale) pe care s‐a materializat o infrastructură economică care depinde de potenţialul natural, nivelul de dezvoltare umană şi de suprastructura social‐politică.

Protejarea peisajelor depăşeşte cadrul limitat al protejării elementelor naturale şi culturale considerate valoroase, urmărind protejarea sistemului complex care le‐a asigurat apariţia.

4.1. Identificarea peisajelor reprezintă un stadiu al politicilor peisajere care presupune următoarele faze: Stabilirea de către stat a nivelului la care trebuie condusă identificarea (local, regional, naţional, transfrontalier) şi a

participanţilor la acest proces; Încadrarea tipologică a peisajelor în teritoriul respectiv (vezi Clasificarea peisajelor geografice din România, 1973)5; Caracterizarea tipurilor de peisaj (considerată parte a procedurilor de identificare sau a celor de evaluare a peisajelor).

4.2. Evaluarea peisajelor constituie un stadiu al politicilor peisajere care presupune următoarele faze: Stabilirea de către stat a procedurii de evaluare, a obiectivelor, a modului de exprimare şi al conţinutului acesteia; Evidenţierea valorilor atribuite peisajelor; Determinarea zonelor care necesită protecţie şi a naturii acestora; Definirea tipului de protecţie necesară şi a gradului de urgenţă a protecţiei; Stabilirea măsurilor de amenajare, gestiune, protecţie care trebuie prevăzute; Urmărirea transformărilor peisajelor (monitorizare). 4.3. Activitatea de protecţie a peisajelor trebuie să aibă următoarele caracteristici: Să facă parte din obiectivele statului, să aibă cadru legal şi să fie instituţionalizată; Să se aplice pe un teritoriu bine delimitat; Să aibă reguli diferenţiate pe geotopuri, pe tipuri de peisaj şi pe tipuri de ocupare a solului; Să se transforme în obiective şi activităţi precise; Să fie consimţită de populaţie şi să fie aprobată de administraţia publică locală; Să se refere la moduri specifice de utilizare a terenurilor şi de construire; Să permită dezvoltarea activităţilor vitale sau lucrative ale populaţiei; Să aibă asigurate resursele umane calificate necesare.

Convenţia Europeană a Peisajului (2000) impune recunoaşterea juridică a peisajelor ca o componentă esenţială a cadrului de viaţă, stabilirea de politici ale peisajului şi de instrumente aferente în scopul protecţiei, managementului şi amenajării acestuia, integrarea peisajul în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în cele culturale, de mediu, agricole, sociale şi economice. Statele semnatare se angajează: să identifice peisajele din ansamblul teritoriului propriu; să analizeze caracteristicile acestora, precum şi dinamica şi factorii perturbanţi; să le urmărească transformările şi să evalueze peisajele astfel identificate, ţinând seama de valorile particulare atribuite lor de către părţile interesate şi de populaţia implicată; să definească obiective de calitate a peisajului pentru peisajele identificate şi evaluate, după consultare publică.

5 Ana Popova‐Cucu, „Peisajele”, în Atlasul R.S.R., pl. VI‐6, Inst. de Geografie, Ed. Academiei RSR, 1973

16


16

V.6. Sinteză strategică şi operaţională

Protecția responsabilă și valorificarea a patrimoniului construit reprezintă o componentă a dezvoltării durabile a teritoriului naţional, care presupune păstrarea unui echilibru între existența resurselor, exploatarea economică a acestora și posibilitatea generaţiilor viitoare de a dispune de resurse similare pe care să le poată utiliza.

Domeniul este în legătură directă cu elementele determinante ale viziunii de dezvoltare teritorială a României, întrucât mediul şi patrimoniul, în sens larg: Promovează diversitatea teritorială, acţionând pe baza unor concepte culturale unitare legate de obiectivele de dezvoltare

durabilă; Contribuie la „restaurarea” identităţii locale, prin conservarea resurselor, specificităţii şi valorilor locale şi prin promovarea

inovării, legate de obiectivul de competitivitate teritorială; Contribuie la stabilirea rolului diferit al comunităţilor urbane şi rurale în procesul de dezvoltare, legate de obiectivul de

coeziune teritorială.

Viziunea domeniului Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale ia în considerare un proces de modificare a mentalităţilor societăţii, promovat activ pe plan naţional şi internaţional. Astfel, se va urmări transformarea viziunii comunităţilor asupra protecţiei mediului şi mai ales a patrimoniului natural, cultural şi peisajer, din elemente de constrângere pentru dezvoltare în factori identitari şi de competitivitate, în condiţiile utilizării responsabile a resurselor. Viziunea este în acord cu Convenția cadru a Consiliului Europei privind rolul patrimoniului cultural pentru societate (Faro, 2005) pe care România o va semna în perioada următoare, cu Convenţia Europeană a Peisajului (Florenţa, 2000) şi cu Convenţia de la Rio.

Obiectivul strategic al domeniului, bazat pe înţelegerea rolului major al mediului, resurselor şi patrimoniului pentru societate, este valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice.

În ceea ce priveşte protejarea patrimoniului natural, cultural și a peisajului, pentru orizontul 2035:

Sistemul de arii naturale protejate va fi extins prin introducerea obiectivului de protecție a peisajului se va ajunge probabil la extinderea protecției a cca 50% din suprafața țării;

Dezvoltarea teritoriului va fi fundamentată pe principiile dezvoltării durabile, prin protecția naturii și diminuarea proceselor de extindere necontrolată a localităților și infrastructurilor din teritoriu;

Bugetele prevăzute pentru finanțarea acțiunilor de protecție, pentru funcționarea și monitorizarea ariilor protejate de toate tipurile, pentru finanțarea proprietarilor care acționează cu respectarea principiilor protecției vor fi sporite;

Desfășurarea prin mari șantiere a unor acțiuni de refacere a cadrului natural: împăduriri, reconstrucția ecologică a unor zone degradate și în primul rând a haldelor și carierelor, desființarea unor construcții și instalații poluante, desființarea unor diguri, refacerea ecologică a unor lucrări hidrotehnice realizate după anul 1950;

Vor fi realizate parțial coridoarele ecologice, podurile pentru animale peste marile infrastructuri rutiere, iar zone de natură sălbatică și pădurile virgine sau cvasi‐virgine vor fi conservate;

Instituţiile vor colabora în legătură cu protecția peisajului, a naturii și a patrimoniului construit;

Va fi păstrat echilibrul dintre acțiunile de înnoire a fondului construit și cele de prezervare și restaurare în zonele protejate construite, care vor funcţiona în mod eficient şi vor fi puse în valoare.

Pentru orizontul 2020, este importantă pregătirea – de către stat – a modificărilor legislative importante, urmărirea creşterii eficienţei sistemului de protecţie şi, în general, creşterea gradului de responsabilizare a administraţiei şi colectivităţilor faţă de problemele patrimoniului. În ceea ce priveşte modul de acţiune, se recomandă crearea unui sistem legislativ corelat, prin integrarea obiectivelor de protecţie a peisajului în cadrul planificării teritoriale strategice, la nivel regional şi microregional (subjudeţean) iar, în marile oraşe, la nivelul cartierelor. Demersul participativ pe care îl presupune planificarea peisajeră, precum şi capacitatea de integrare a problematicilor multiple legate de dezvoltarea teritorială creează premisele creării unui palier de coordonare teritorială subordonat obiectivelor peisajere.

Obiectivul general al studiului este punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului, având la bază corelarea politicilor de protecţie şi integrarea lor în abordarea complexă a peisajelor.

Justeţea acestei alegeri provine din constatarea unei corelări între peisaje (care reflectă modul specific de acţiune a comunităţilor asupra mediului, în timp) şi aspectele specifice teritoriale: vechimea populaţiei, densitatea aşezărilor şi a locuirii, tipul aşezărilor. Astfel, politicile de dezvoltare bazate pe luarea în considerare a dinamicii peisajelor ca bază de înţelegere a specificităţii, valorilor şi nevoilor locale şi ca palier coordonator al planificării, în vederea unei dezvoltări durabile: Pot conduce la o înţelegere complexă a teritoriului; Pot coordona politicile de protecţie a patrimoniului în teritoriu; Pot formula direcţii de dezvoltare şi condiţionări; Pot reprezenta o bază de asociere a comunităţilor locale la planificare.


17

VIZIUNE

Transformarea viziunii comunităţilor asupra mediului şi patrimoniului natural, cultural şi peisajer, din elemente de constrângere pentru dezvoltare în factori identitari şi de competitivitate, în condiţiile utilizării responsabile a resurselor

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi peisajului şi prevenirea schimbărilor climatice

Obiectiv general (linie directoare)

OG12. Punerea în valoare și protejarea potenţialului natural, cultural şi peisajer al teritoriului

Obiective specifice naţionale

Obiective cu efecte pe termen lung (orizont 2035) Obiective cu efecte pe termen mediu (orizont 2020)

ON12.1. Orientarea generală a dezvoltării teritoriale către protecția patrimoniului natural, cultural și a peisajului, bazată pe măsuri precise, studii prealabile și implementate prin acte normative

ON12.2. Creşterea eficienţei sistemului de protecţie prin asigurarea unei cunoaşteri aprofundate a situaţiei la nivel naţional

ON12.3. Reformularea, pe baza protecției naturii și peisajului, a sistemului de documentații de planificare strategică: stabilirea măsurilor de protecție a naturii prin planuri de dezvoltare, documentații de amenajare a teritoriului și de urbanism

ON12.4. Educarea populației în spiritul protecției patrimoniului natural, cultural şi a peisajului şi încurajarea acțiunilor în această direcţie pe plan naţional, regional şi local

ON12.5. Crearea unui sistem de monitorizare a situaţiei în teritoriu şi de urmărire prioritară a limitării dezvoltării extensive a localităților și a infrastructurilor

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT12.6. Protejarea patrimoniului natural, cultural și a peisajului în întregul teritoriu național și cu precădere în arealele cu populație densă, urbane și rurale, în mod diferenţiat după caracteristici şidupă rolul pe care valorificarea patrimoniului îl poate avea la nivelul comunităţilor

1. Urban‐rural şi zone metropolitane

OT12.6.1.Protejarea şi valorificarea peisajului istoric în teritoriile urbane (zone metropolitane, zone funcţionale urbane, sisteme urbane, oraşe de mici dimensiuni) – obiectiv comun cu OT20.5.1. a. Regenerarea urbană a zonelor istorice de mari dimensiuni (zone şi centre istorice, cartiere cu specific urbanistic, arii

industriale dezafectate, parcuri şi grădini, clasate sau neclasate) – prioritate pentru municipii şi oraşe medii, mici sau în declin economic; sunt necesare investiţii teritoriale integrate, coroborate cu acţiuni de restaurare a monumentelor istorice, de creştere a calităţii spaţiilor publice, de favorizare a plantaţiilor

b. Reglementarea şi punerea în valoare a vecinătăţilor monumentelor, ansamblurilor şi siturilor, protejarea patrimoniului neclasat – prioritate pentru zonele metropolitane, polii de creştere şi de dezvoltare; sistemele de transport în zonele metropolitane sau în zonele funcţionale urbane trebuie să ţină cont de poziţia monumentelor istorice importante, contribuind la dezvoltarea turismului de sfârşit de săptămână, pentru locuitorii zonei, contribuind la atractivitatea ariei metropolitane pentru turişti

OT12.6.2.Protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural clasat sau neclasat (vernacular) şi a peisajului în teritoriile rurale (în special prin asocierea mai multor comune dintr‐o arie culturală omogenă, cu promovarea acţiunilor în această privinţă a asocierilor de comune), în special în cazul arealelor de podiş sau de câmpie, unde patrimoniul natural este mai puţin cunoscut şi cu prioritate în zonele izolate – obiectiv comun cu OT20.5.2.

2. Zone periferice (frontaliere)

OT12.6.3. Valorificarea ariilor naturale din vecinătatea punctelor de trecere a frontierei, care poate contribui la diversificarea profilului economic al UAT respective, favorizând călătorii de scurtă durată

3. Zone slab populate sau izolate

OT12.6.4. Sprijinirea comunităţilor locale din zone slab populate sau izolate în valorificarea patrimoniului natural şi a ocupaţiilor tradiţionale

4. Zone în transformare sau declin

OT12.6.5. Promovarea acţiunilor de reabilitare a mediului şi peisajului: a. Reabilitarea peisajelor industriale degradate b. Conservarea peisajului rural şi a ocupării reduse a terenurilor în zonele în transformare (zone periurbane, zone turistice)

5. Zone geografice

OT12.7.6. Promovarea dezvoltării durabile a localităţilor şi a corelării obiectivelor de dezvoltare a turismului cultural cu cel rural sau tematic în arealele de munte sau costiere (de litoral) precum şi în ariile subcarpatice sau de deal supuse presiunilor turistice – obiectiv comun cu OT20.5.6.

18


18

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Politică cu titlul Peisajul României ca principal factor de atractivitate pe plan european, urmărind rolul determinant, pentru dezvoltarea durabilă, a obiectivelor de protejare a mediului, a biodiversităţii, a patrimoniului natural, cutural şi a peisajului

Măsuri

M12.1. Mărire a bugetului alocat protecției naturii, a patrimoniului construit și a valorilor locale (mărire diferențiată proporțional cu complexitatea problemelor cu care se confruntă fiecare teritoriu); program de investiții în domeniul protecției, inclusiv în cercetarea științifică

M12.2. Sprijinirea activităților de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului; introducerea în bugetele publice a unor capitole distincte în legătură cu această activitate; evidenţierea activităţilor prin statistici adecvate

M12.3. Clarificarea, cu prioritate, a situaţiei juridice în ariile şi zonele protejate de interes naţional (de exemplu, în legătură cu siturile UNESCO şi zonele de protecţie ale acestora) şi continuarea îndreptării fondurilor naţionale către reglementarea urbanistică în arii protejate de interes naţional şi în zonele protejate de interes naţional, în aplicarea Legii 5/2000

M12.4. Elaborarea sau colectarea documentelor de proprietate în ariile naturale protejate şi în zonele protejate – documente juridice, delimitarea siturilor arheologice, cadastrul ariilor protejate, cadastrul zonelor protejate (în legătură cu cadastrul monumentelor istorice), cărțile funciare cu înscrierea servituților, actele de administrare ş.a. (măsură corelată cu M20.4)

M12.5. Coordonare legislativă, procedurală şi fiscală în domeniul conservării patrimoniului natural, cultural şi peisajer, incluzând domeniile relevante (urbanism şi amenajare a teritoriului, dezvoltare, silvicultură, agricultură), prin elaborarea Codului patrimoniului cultural, a Legii zonelor protejate şi a Legii‐cadru a dezvoltării teritoriale şi peisajului (măsură comună cu M20.5)

M12.6. Revizuirea listelor de protecţie (LMI, listele introduse prin Legea 5/2000 în momentul revizuirii secţiunii respective a PATN) şi crearea unui sistem de evidenţă a zonelor şi ariilor protejate la nivel naţional (măsură corelată cu M20.6)

M12.7 Limitarea finanţărilor în cazul zonelor protejate şi a ariilor protejate pentru care nu au fost aprobate documentele legale (regulamente de urbanism, regulamente şi planurilor de management); această măsură trebuie să fie precedată de măsuri de încurajare a realizării acestor documentaţii

M12.8. Crearea unui instrument de finanţare special pentru planificarea strategică în domeniul protejării patrimoniului natural, cultural şi peisajer pentru arii omogene cultural (ADI – GAL) – în mod similar grupărilor franceze cunoscute sub numele de Pays d’Art et d’Histoire

M12.9. Stabilirea unui set de priorităţi de finanţare la nivel central bazate pe eficienţa acţiunilor în responsabilitate locală, pe importanţa valorilor de patrimoniu şi pe conformitatea actelor întocmite (măsură comună cu M20.11)

M12.10. Măsuri specifice de diminuare a despăduririlor, de prezervare a pădurilor virgine și cvasi‐virgine, de urmărire a programelor de împăduriri, de refacere și protejare a coridoarelor ecologice şi de creare a unor zone de protecție a naturii și a vieții sălbatice

M12.11. Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a III‐a a PATN – Zone protejate.

M12.12. Măsuri de promovare a investiţiilor în valorificarea patrimoniului pe plan local, cu luarea în considerare a aportului social al patrimoniului istoric, al tradițiilor ș.a.

M12.13. Măsuri de diminuare a dezvoltării extensive a localităților și a infrastructurilor pentru păstrarea echilibrului între dezvoltare și conservare a mediului cultural și peisajului (corelare cu măsurile din domeniul 5)

M12.14. Pregătirea unor studii specializate pentru actualizarea Secțiunii a III‐a a PATN – Zone protejate, stabilirea efectelor legii şi îndeplinirea obligaţiilor care decurg din aceasta

M12.15. Măsuri de ameliorare şi de interconectare a bazelor de date teritoriale administrate de MDRAP, MC şi MMSC referitoare la domeniul protejării patrimoniului natural, cultural şi a peisajului precum şi a bazei de date reglementare din teritoriu, în sarcina MDRAP


19

Programe

Pachetul 1 (asociat ON12.1) P12.1. Program de fundamentare şi de adoptare a Legii zonelor protejate şi a Legii‐cadru a dezvoltării teritoriale şi peisajului, bazat pe obligaţiile derivate din semnarea Convenţiei Europene a Peisajului, pe concluziile Auditului legislativ în domeniul urbanismului şi pe continuarea acţiunii de identificare şi evaluare a peisajelor la nivel naţional

P12.2. Program de studii și cercetări îndreptate către lărgirea bazei de protecţie a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului, cu includerea categoriilor absente din legislaţie (păduri virgine sau cvasi‐virgine, zone de protecţie a naturii şi vieţii sălbatice ş.a.)

Pachetul 2 (asociat ON12.2) P12.3. Program de cercetare a situaţiei la nivel teritorial în ceea ce priveşte starea monumentelor istorice, a patrimoniului arheologic, a zonelor protejate şi a peisajului, urmate de formularea – împreună cu MDRAP, MMSC şi cu alte ministere – a măsurilor prioritare în teritoriu

P12.4. Program de elaborare a documentelor de proprietate publică asupra monumentelor istorice – documente juridice, delimitarea siturilor arheologice, cadastrul monumentelor istorice, cărțile funciare cu înscrierea servituților, actele de administrare, obligația de folosință a monumentului istoric ș.a.

P12.5. Program de delimitare a zonelor de protecţie ale tuturor monumentelor istorice (începând cu MLPM şi VPCIN – acţiune în sarcina MDRAP) şi promovarea aprobării documentaţiilor de urbanism aferente acestora (aceste suprafeţe, chiar după lărgirea LMI, vor ocupa mai puţin de 1% din suprafața țării, în interiorul localităților și în afara acestora);

Pachetul 3 (asociat ON12.3) P12.6. Program de stabilire a conţinutului‐cadru, al procedurilor şi responsabilităţilor legate de planificarea strategică în ceea ce priveşte elaborarea, avizarea şi aprobarea acestora şi crearea relaţiilor de intercorelare între aceste documente şi documentaţiile de urbanism şi de amenajarea teritoriului, cu integrarea obiectivului prioritar de protejare a patrimoniului natural, cultural şi al peisajului (corelare cu programele Studiului 25); nivelurile recomandate sunt cele regional şi al microregiunilor precum şi al cartierelor marilor oraşe

Pachetul 4 (asociat ON12.4) P12.7. Program de informare şi sensibilizare a publicului la nivel naţional asupra valorii patrimoniului natural, cultural şi a peisajului (media, publicaţii, acţiuni tematice ş.a.)

Pachetul 5 (asociat ON12.5) P12.8. Program de precizare a elementelor specifice fiecărui teritoriu, pornind de la definirea zonelor cu specific geografic şi a obiectivelor locale şi de precizare a obiectivelor prioritare de dezvoltare pentru fiecare teritoriu în parte

P12.9. Program de creştere a suprafeţelor protejate (monumente istorice, zone protejate, zone de protecţie a peisajului) în arealele în care teritoriul este insuficient protejat, în paralel cu reechilibrarea criteriilor de clasare şi a categoriilor patrimoniale (areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie Delta, lunca și bălţile Dunării)

Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional)

PP20.1. Proiect‐pilot de fundamentare a procesului de creare a legislaţiei zonelor protejate şi al Legii‐cadru a dezvoltării teritoriale şi peisajului prin realizarea de documentaţii‐pilot de urbanism şi de amenajare a teritoriului pentru zone specifice, în vederea delimitării, încadrării juridice şi monitorizării zonelor protejate şi a peisajelor valoroase la nivelul oraşelor şi a microregiunilor coerente socio‐cultural (exemple: Mărginimea Sibiului, Ţara Vrancei)

PP20.2. Proiect‐pilot de asigurare a unei protecţii reale a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului pe categorii de teritorii, pentru estimarea efortului necesar clarificării situaţiei din ţară în ceea ce priveşţe estimarea bugetelor şi programarea acţiunilor (cu utilizarea conjugată a strategiilor şi bazelor de date din domeniul dezvoltării teritoriale, infrastructurii, culturii, patrimoniului, educaţiei): Cercetarea stării monumentelor istorice, a patrimoniului arheologic, a zonelor protejate şi a peisajului, Creşterea suprafeţelor protejate (monumente istorice, zone protejate, zone de protecţie a peisajului) cu reechilibrarea

criteriilor de clasare şi a categoriilor patrimoniale Elaborarea documentelor de proprietate publică asupra monumentelor istorice Delimitarea zonelor de protecţie ale tuturor monumentelor istorice Delimitarea zonelor protejate şi a zonelor de protecţie a peisajului Elaborarea şi promovarea aprobării documentaţiilor de urbanism aferente acestora Ameliorarea şi de interconectare a bazelor de date teritoriale administrate de MDRAP, MC şi MMSC referitoare la

domeniul protejării patrimoniului natural, cultural şi a peisajului precum şi a bazei de date reglementare din teritoriu, în sarcina MDRAP

Alegerea teritoriilor urmăreşte apartenenţa la microregiuni de coeziune socio‐culturală şi istorică şi distribuirea geografică reprezentativă (areale montane, areale submontane şi de dealuri, areale de podiş, areale de câmpie Delta, lunca și bălţile Dunării).

PP12.3. Proiecte‐pilot de realizare a documentelor de planificare strategică la cele trei niveluri teritoriale recomandate

PP12.4. Proiecte‐pilot de punere în valoare a patrimoniului natural, cultural şi a peisajului în mediul urban (după dimensiunea oraşului) şi în mediul rural (la nivelul microregiunilor coerente socio‐cultural)

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

20


20

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor şi consultanţilor I.4. Cuprinsul studiului I.5. Lista hărţilor şi cartogramelor I.6. Lista tabelelor şi graficelor I.7. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.4. Date statistice II.5.5. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni II.6.1. Peisaj şi patrimoniu natural II.6.2. Patrimoniu cultural II.6.3. Patrimoniu imaterial II.6.4. Patrimoniu arheologic II.6.5. Arii şi zone protejate

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Conservarea patrimoniului natural şi a biodiversităţii III.1.1.a. Convenţia de la Rio privind diversitatea biologică III.1.1.b. Sistemul de protecţie şi arealele protejate III.1.1.c. Starea de conservare a ariilor naturale III.1.1.d. Rutele de migrație ale păsărilor III.1.1.e. Evaluarea mecanismelor actuale de protecție și valorificare III.1.1.f. Impactul teritorial al măsurilor de protecţie III.1.1.g. Măsuri de îmbunătăţire a sistemului de protecţie

III.1.2. Protecţia patrimoniului cultural III.1.2.a. Convenţia‐cadru a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate III.1.2.b. Sistemul de protecţie şi arealele protejate III.1.2.c. Măsuri prioritare legate de protecţia patrimoniului cultural

III.1.3. Protecţia peisajului III.1.3.a. Convenţia Europeană a Peisajului III.1.3.b. Referiri la termenul de peisaj în legislaţia română III.1.3.c. Identificarea şi evaluarea peisajului III.1.3.d. Protejarea integrată a valorilor de patrimoniu natural, cultural şi etnologic

III.1.4. Impactul teritorial al protecţiei patrimoniului natural, cultural şi peisajer III.1.4.a. Deficienţe ale sistemelor de protecţie cu consecinţe directe în plan teritorial III.1.4.b. Deficienţe legislative şi instituţionale cu impact teritorial

III.1.5. Politici îndreptate către obţinerea unor efecte benefice în plan teritorial III.1.6. Impactul social, modul de viață și ocupațiile populației din arii şi zone protejate

III.2. Tendinţe de evoluţie


21

III.3. Priorităţi de dezvoltare III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective specifice

IV.1.1. Diagnostic în domeniul protejării patrimoniului natural, cultural și a peisajului IV.1.2. Viziune şi obiectiv strategic în domeniul Protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale IV.1.3. Obiectiv general (linie directoare) IV.1.4. Obiective specifice

IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.2.1. Obiective naţionale (orizont 2035), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.2. Obiective naţionale (orizont 2020), programe şi proiecte asociate acestora IV.2.3. Obiective teritoriale, programe şi proiecte asociate acestora IV.2.4. Măsuri prioritare

IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ şi instituţional necesar; responsabilităţi IV.3.2. Mecanisme de implementare IV.3.3. Monitorizarea aplicării strategiei, indicatori de rezultat şi de impact

IV.4. Sinteză strategică şi operaţională

Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 12.1. Delimitarea regiunilor biogeografice din România Harta 12.2. Arii protejate de interes comunitar în România Harta 12.3. Arii protejate de interes internaţional şi naţional în România Harta 12.4. Arii protejate de interes comunitar, internaţional şi naţional în România Harta 12.5. UAT cu valori de patrimoniu construit de interes internaţional şi naţional în România Harta 12.6. Suprafeţele ariilor naturale protejate de interes internaţional și naţional şi ponderea acestora, pe regiuni Harta 12.7. Suprafeţele ariilor naturale protejate de interes internaţional și naţional şi ponderea acestora, pe judeţe Harta 12.8. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi perimetrul luat în considerare de PATZ Delta Dunării – 2008 Harta 12.9. Păduri virgine în România (ICAS, 2003) Harta 12.10. Suprafeţe despădurite din România 2000‐2011 – repartiţie pe judeţe, arii protejate şi păduri virgine Harta 12.11. Evoluția suprafețelor forestiere din România în perioada 2000‐2011 Harta 12.12. Repartizarea pe judeţe a cazurilor de tăieri ilegale de arbori înregistrate de autorităţi între 2009 şi 2011 Harta 12.13. Rutele de migrație ale păsărilor Harta 12.14. UAT după numărul real de MI – 2013 Harta 12.15. Judeţe după numărul real de MI, pe grupe valorice – 2013 Harta 12.16. Judeţe după numărul real de MI (Cap. I–Arheologie), pe grupe valorice Harta 12.17. Idem şi situri arheologice protejate prin includerea în RAN – 2013 Harta 12.18. Judeţe după numărul real de MI (Cap. II – Arhitectură), pe grupe valorice – 2013 Harta 12.19. Clasificarea peisajelor geografice din România după A. Popova‐Cucu (1973) – Vezi Anexa 12.1. Harta 12.20. Ponderea suprafețelor naturale protejate pe subunităţi operaţionale de relief – 2013 Harta 12.21. Ierarhizarea subunităților operaţionale de relief după media MI/UAT – 2013 Harta 12.22. Ierarhizarea subunităților operaţionale după numărul valorilor de interes național – 2013

Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 12.1. Arii protejate în România (2013) Tabelul 12.2. Ariile protejate din România, zonele naturale protejate de interes naţional şi monumentele naturii (2013) Tabelul 12.3. Ariile protejate de interes naţional – parcuri naţionale şi parcuri naturale (2013) Tabelul 12.4. Ariile protejate de interes internaţional (2013) Tabelul 12.5. Suprafeţele ariilor protejate din România – sinteză (2013) Tabelele 12.6‐12.7. Date referitoare la tăierile ilegale de arbori înregistrate de autorităţi între 2009 şi 2011 Tabelul 12.8. Ierarhizarea subunităţilor operaţionale de relief după ponderea suprafeţelor ariilor naturale protejate, numărul total

de monumente istorice şi numărul valorilor de interes național (2013)

Anexe

Anexa 12.1. Clasificarea peisajelor geografice din România Anexa 12.2. Programe de reabilitare a peisajului şi de dezvoltare locală Anexele 12.3‐12.4. Zone construite protejate în Municipiul București aprobate prin H.C.G.M.B. nr. 279/2000

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/12. Sinteza_Protectia...

Documents

Transcript of STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/12. Sinteza_Protectia...