STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/22. Sinteza- Zone periferice...

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

Studii de fundamentare 2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 22. ZONE PERIFERICE ŞI LEGĂTURI TRANSFRONTALIERE Asociat responsabil: Agora Est Consulting

Raport de sinteză. 2014

2


Studii de fundamentare Studiul 22

2

Zone periferice şi legături transfrontaliere Agora Est Consulting

2014

3

Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 7. Zone transfrontaliere Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere

I.2. Tipul raportului

Raport de sinteză

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Agora Est Consulting Autor: Marius BULGARU

I.4. Cuprinsul raportului

V. Sinteză operaţională V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare V.2. Diagnostic V.3. Tendinţe de evoluţie V.4. Priorităţi de dezvoltare V.5. Viziune şi obiective strategice V.6. Obiective specifice, programe şi proiecte

V.6.1. Obiective naţionale şi programe asociate acestora V.6.2. Obiective teritoriale şi programe asociate acestora V.6.3. Obiective locale şi programe asociate acestora

4



4

V. Sinteza studiului

V.1. Scopul studiului, problematică şi ipoteze de cercetare

Uniunea Europeană sprijină cooperarea între Statele Membre dar şi cu ţările vecine, precum şi întărirea relaţiilor politice, economice şi sociale, pe baza unui set comun de valori. Politica de Coeziune urmăreşte să consolideze coeziunea economică şi socială a Uniunii Europene extinse pentru promovarea dezvoltării durabile, armonioase şi echilibrate a Comunităţii. Scopul Politicii de Coeziune este acela de a reduce disparităţile economice, sociale şi teritoriale care au apărut, după valurile de extindere, în anumite regiuni şi ţări mai puţin dezvoltate. Implementarea Politicii de Coeziune este realizată prin intermediul a trei obiective: Convergenţă, Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă şi Cooperarea Teritorială Europeană.

Obiectivul III, Cooperare teritorială europeană, reprezintă unul dintre obiectivele Uniunii Europene care vizează dezvoltarea de activităţi economice şi sociale transfrontaliere prin iniţiative locale şi regionale realizate în comun, consolidarea cooperării transnaţionale prin acţiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată, inclusiv cooperarea bilaterală între regiunile maritime şi stimularea cooperării interregionale, prin realizarea de activităţi de conectare în reţea şi prin schimburi de experienţă între autorităţile regionale şi locale. Derivat din acest obiectiv major, Politica europeană de vecinătate îşi propune să prevină apariţia unor decalaje între Uniunea Europeană extinsă şi vecinii săi, asigurând un cadru propice participării acestora la diferite activităţi ale UE, printr-o cooperare mai strânsă în domeniile politic, economic şi cultural.

Teritoriul UE se caracterizează printr-o mare diversitate culturală concentrată într-un spaţiu restrâns, ceea ce îl deosebeşte de alte mari spaţii economice mondiale, ca SUA sau MERCOSUR. Astfel, proiectele de dezvoltare întreprinse de diverse state membre se vor completa armonios dacă vor fi bazate pe obiective comune de dezvoltare spaţială. În acest context, formularea unor principii directoare clare este indispensabilă atât în procesul de elaborare a politicilor naţionale de dezvoltare spaţială, cât şi în cel de elaborare a politicilor sectoriale comunitare. Ele sunt prezentate de statele membre în cooperarea cu Comisia Europeană prin intermediul Schemei de Dezvoltare a Spaţiului Comunitar – SDSC.

În cooperarea transfrontalieră se disting următoarele tipuri de regiuni: regiuni de frontieră din cadrul UE (zone de tip Obiectiv 1), situate la frontierele interne şi externe ale Uniunii

Europene. Regiunile de tip Obiectiv 1 sunt cele ale căror produs brut pe cap de locuitor (PIB) este sub 75% din media comunitară.

regiuni de frontieră din cadrul UE cu o dezvoltare economică avansată, dar care au probleme deosebite (zonele de tip Obiectiv 2 şi 3). Regiunile de tip Obiectiv 2 sunt acelea care au probleme de tip structural; acestea includ în special regiunile care parcurg schimbări şi restructurări în industrie şi servicii, zone rurale slab dezvoltate.

regiunile de frontieră situate la graniţele dintre ţările candidate şi la frontierele externe viitoare ale UE; regiuni de frontieră care se constituie în frontiere maritime. România, ca stat membru, a realizat o strategie pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune, fiind integrată la nivelul Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR), pe baza liniilor directoare stabilite de Comisia Europeană în Orientările Strategice Comunitare. Politica de Coeziune beneficiază de o alocare importantă de Fondurile structurale și de coeziune pentru perioada 2007-2013. În conformitate cu CSNR, au fost identificate patru priorități tematice și o prioritate teritorială. Prioritatea privind dezvoltarea teritorială răspunde atât obiectivelor de cooperare și convergență teritorială dar urmărește să abordeze disparitățile teritoriale identificate la nivelul teritoriului.

Aderarea România la UE a condus la asumarea unei abordări integrate a dezvoltării teritoriale. Astfel, în octombrie 2005, Guvernul a inițiat și a aprobat liniile directoare ale Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială a României 2007-2025 (CSDS). Liniile directoare ale CSDS stabilesc direcțiile de dezvoltare teritorialã a României la scarã regională, interregională, națională, prin integrarea relațiilor relevante la nivel transfrontalier si transnațional, corelând conceptele de coeziune si competitivitate la nivelul teritoriului. Având în vedere ESDP, Agenda de la Lisabona și Strategia de la Göteborg, CSDS vizează valorificarea potențialului din România la nivel regional, inter-regional, național, transfrontalier și nivel trans - național, bazat pe dezvoltare policentrică, accesibilitate echilibrată a infrastructurii fizice și de cunoștințe, noi relații urban–rural și buna gestionare a patrimoniului natural și cultural.

O dimensiune importantă a procesului de planificare și implementare a politicii naționale și regionale de dezvoltare este dimensiunea teritorială. Dezvoltarea cooperării între orașele înfrățite situate în zonele de frontieră externe ale UE și obținerea stimulilor de dezvoltare de centre de creștere internaționale reprezintă un element important de cooperare transfrontalieră, contribuind la dezvoltarea acestor zone.


2014

5

Cooperarea ar trebui să constea în coordonarea acțiunilor pentru a asigura complementaritatea de bază și a serviciilor publice specializate oferite de ambele părți ale frontierei. Deschiderea și accesibilitatea frontierelor externe ale UE va fi îmbunătățită prin construirea și modernizarea zonelor de trecere a frontierei, precum și simplificarea procedurilor de acordare a vizelor. Aceste obiective sunt cuprinse în documentele de planificare strategică deja realizate pe plan naţional, iar integrarea obiectivelor acestora în cadrul SDTR este prioritară.

Principalele direcţii de cercetare din studiu sunt legate de aspectele definitorii ale zonelor de graniță:

Ameliorarea procesului de integrare teritorială, economică şi socială a zonelor de graniță, favorizând competitivitea regională şi cooperarea transfrontalieră;

Calitatea legăturilor transfrontaliere;

Stabilirea zonelor frontaliere delimitate de graniţe cu statele UE şi a celor delimitate de graniţe cu statele din afara UE precum şi a problemelor specifice ale acestora;

Limita apelelor teritoriale ale României în Marea Neagră;

Analiza infrastructurilor cheie (treceri de frontieră, vămi, porturi pentru linii internaţionale, aeroporturi civile internaţionale);

Zonele libere;

Transporturile transfrontaliere;

Localităţile importante şi populaţia de etnie română din regiunile contigue României ş.a.

Colectivităţile teritoriale, regionale şi locale se numără printre factorii-cheie ai politicii europene de dezvoltare spaţială. Cooperarea în zonele de frontieră este importantă pentru aplicarea Strategiei de Dezvoltare a Spațiului Comunitar. Dată fiind complexitatea problematicii abordate, cât și dimensiunile și discrepanțele teritoriale, metodologia de cercetare impune o abordare specifică la nivelul diferitelor zone de graniță.

Obiectivele studiului şi întrebările care au ghidat cercetarea au fost formulate astfel încât să conducă la conturarea unei strategii de dezvoltare teritorială:

Stabilirea teritoriilor cu mari concentrări ale monumentelor istorice;

Stabilirea orientărilor în protecţia patrimoniului la nivel naţional, regional şi judeţean;

Carenţele sistemului de protecţie şi crearea legislaţiei zonelor protejate;

Asumarea rolului de protector de către stat; asocierea APL; rolul reţelei ONG;

Stimularea și susținerea inițiativelor publice și private de protejare, conservare durabilă, reabilitare, valorificare a monumentelor istorice şi a patrimoniului construit (centre istorice ale localităţilor, patrimoniu arhitectural şi urban);

Stabilirea priorităţilor politicii de protejare efectivă a monumentelor incluse în Lista patrimoniului mondial în România;

Finanţarea acţiunilor de calitate prin fonduri publice, naţionale, locale sau europene;

Legătura cu legislaţia urbanistică, a mediului şi peisajului.

În cadrul obiectivului de reducere a discrepanţelor teritoriale şi de consolidare a coeziunii teritoriale, zonele frontaliere au un rol specific. Acest rol și o anumită specializare teritoerială rezulta din toate studiile sectoriale care fundamentează SDTR, astfel încât, studiului de faţă îi revine rolul de a sintetiza problemele specifice şi măsurile aferente acestora. Obiectivele specifice sunt următoarele: Identificarea și fundamentarea condițiilor pentru promovarea dezvoltării teritoriale în zonele urbane și rurale

transfrontaliere, în special a condițiilor care prezintă potențial de colaborare economică; Identificare și fundamentarea condițiilor pentru ameliorarea transportului, comunicării, mediului în zonele transfrontaliere; Identificarea și fundamentarea condițiilor pentru asigurarea colaborării economice și de cercetare între firme angajate în

activități economice și de servicii aflate în mediul urban și rural în zonele transfrontaliere – identificarea potențialului de resurse naturale, umane și financiare la nivel județean pentru realizarea și implementarea de proiecte de interes comun în zonele transfrontaliere;

Cercetarea necesității și posibilității deschiderii unor puncte noi de trecere ale frontierelor şi stabilirea unor legături rutiere mai bune cu UATB periferice (cu integrarea impactului reţelelor de transport transeuropene TEN-T);

Cercetarea posibilităților de consolidare a cooperării transfrontaliere în zonele de nord și est și parțial sud, luând în considerare obiectivele regionale strategice ale politicii Uniunii Europene, pe de-o parte, şi înţelegerea rolului de spaţii de graniţă ale UE;

Formularea principalelor direcții de dezvoltare a zonelor transfrontaliere de pe teritoriul României în contextul politicii de coeziune și al perspectivei de lărgire a spaţiului comunitar.

6



6

Cercetarea se va realiza pentru șase regiuni de graniță ale României, plus Bazinul Mării Negre: 1. Granița de nord – județele Satu Mare, Maramureș, Suceava, Botoșani, granițele cu Ucraina; 2. Granița de est – județele Botoșani, Iași, Vaslui, Galați, granițele cu Republica Moldova; 3. Granița de sud est – județele Galați, Brăila, Tulcea, granițele cu Ucraina; 4. Granița de sud – județele Dolj, Teleorman, Giurgiu, Calarași, Constanța, granița cu Bulgaria; 5. Granița de sud vest – județele Mehedinți, Caraș Severin și Timiș, granița cu Serbia; 6. Granița de vest - județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare. 7. Bazinului Mării Negre, județele Tulcea și Constanța Ipotezele de cercetare: Accesibilitatea infrastructurii transfrontaliere conduce la creșterea coeziunii regiunilor din zonele de graniță; Dezvoltarea zonelor transfrontaliere din punct de vedere al infrastructurii, serviciilor, industriei/ economiei, poate

conduce la creșterea exporturilor și la echilibrarea macroeconomică a zonelor transfrontaliere; Protecția mediului se poate realiza mai bine prin asociere și proiecte în parteneriat la nivelul teritoriilor

transfrontaliere; Migrația de muncă poate fi redusă prin crearea de noi locuri de muncă generate de economiile de scară create prin

proiectele comune; Zonele transfrontaliere pot să formeze piețe locale ce susțin economiile și producția locală; Coeziunea regiunilor transfrontaliere este importantă pentru reducerea decalajelor de dezvoltare și apariția

diferențelor de calitate a vieții.

V.2. Diagnostic

Zona transfrontalieră a României este un teritoriu relativ extins, suprafața totală a județelor acoperite de granițe având o pondere importantă, aceasta reprezentând aprox. 46,15% din suprafața totală terestră a România.

România se învecinează la Nord cu Ucraina, în Est cu Republica Moldova (graniţa fiind formată în totalitate de Prut), la Sud cu Bulgaria (mare parte fiind frontieră fluvială, cu Dunărea), în Sud-Vest cu Serbia iar în Vest cu Ungaria. Frontierele României se întind pe 3149,9 km, din care 1876 km au devenit, în 2007, graniţe ale Uniunii Europene (spre Serbia, Moldova şi Ucraina), în timp ce cu Marea Neagră, graniţa formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală, iar la ţărm 245 km, litoralul românesc al Mării Negre desfăşurând-se între graniţa cu Ucraina şi cea cu Bulgaria).

Teritoriul României este cuprins între 43 37’07’’ şi 48 15’06’’ latitudine nordică şi între 20 15’44’’ şi 29 41’24’’ longitudine estică, are suprafaţa de 238.391 km

2, fiind a 12-a ţară ca mărime a Europei. La suprafața sa se adaugă 23.700 km² din

platforma Mării Negre. Cu o formă elipsoidală, România are lungimea teritoriului său, în linie dreaptă, de circa 735 km de la Est la Vest şi de circa 530 km de la Nord la sud. Frontierele României au o lungime totală de 3.149,9 km, din care 1.085,5 km sunt terestre iar 2.064,3k m sunt fluviale şi maritime.

Evoluție demografică Pentru întreaga zonă transfrontalieră, tendințele demografice indică o populație îmbătrânită și o forță de muncă în scădere. Populația din zonele transfrontaliere a scăzut începând cu anul 1990, ca rezultat al ratelor mici de natalitate, a ratelor mari de mortalitate și a creșterii migrației. O altă amenințare descoperită în zona de graniță, o reprezintă migrația persoanelor tinere cu educație superioară către orașele mari. Nivelul scăzut al densității populației și tendința de dispersare a așezărilor subliniază natura periferică și rurală a zonelor de graniţă, cu precădere a granițelor cu Bulgaria şi Republica Moldova. Starea economică (salarii, oportunități de angajare) a zonelor rurale este în general scăzută. Tendința generală a schimbării în perioada trecută s-a bazat pe concentrarea populației în jurul orașelor mari. Întreaga zonă transfrontalieră, în special zonele rurale, suferă datorită fenomenului de migrație. Distanțele mari dintre centrele urbane împiedică tendințele de dezvoltare policentrică ale acestora, bazate pe proximitatea geografică. Cu toate acestea, anumite orașe devin un mod important de a atinge performanțe economice, având în vedere că există tot mai multe interdependențe economice, sociale și de mediu între municipii și orașele și zonele rurale vecine. Concluzionând, putem atrage atenția asupra accentuării fenomenului de scădere a populației care va continua fără întreprinderea unor măsuri concrete de stimularea economică a zonelor transfrontaliere.

Evoluție economică

PIB–ul pe cap de locuitor aferent granițelor arată nivelul scăzut al activității economice. Între zonele de graniță studiate sunt similitudini remarcabile dacă avem în vedere profilurile lor diferite. Tendința generală a structurii în schimbare a economiei regiunii a fost similară cu ceea ce s-a întâmplat în cazul tuturor economiilor țărilor din Sud–Estul Europei în ultimele decenii: o puternică scădere a ponderii sectorului primar, în general o tendință a scăderii ocupării în sectorul secundar, respectiv o creștere rapidă în sectorul terțiar.


2014

7

Deși contactele economice între centrele învecinate au devenit mai puternice în ultimii ani, avantajele comparative nu au fost pe deplin exploatate. Inițierea și susținerea cooperării durabile între firme necesită existența unei infrastructuri de afaceri de calitate, a unei asistențe profesionale și a altor servicii importante pentru întreprinderi, disponibile în întreaga regiune transfrontalieră. Dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri și servicii trebuie să constituie o prioritate a zonei transfrontaliere. O altă tendință în dezvoltarea economică este dată de politicile economice guvernamentale necoordonate și cadrul fiscal diferit care guverneazăzonele de graniță, el fiind de cele mai multe ori o piedică în dezvoltarea cooperării economice și a schimburilor comerciale. Criza economică din ultimii ani coroborată cu desființarea facilităților fiscale din zonelor libere a avut ca rezultat o scădere a nivelului activității economice în zonele de graniță. Balanța comercială a exporturilor României este net în favoarea spațiului european, fără a favoriza însă vecinătatea cu Bulgaria(3,9%) sau Ungaria (5,4%) sau țările terţe (Ucraina, Moldova, Serbia – valori sub 1%). Datorită efectului de separare (și datorită distanțelor geogarfice) al Prutului și Dunării cu precădere, zonele de graniță au fost mai divizate decât s-ar fi crezut, și numai într-o foarte mică măsură a funcționat/funcționează ca o regiune. Există dovezi pe ambele părți ale granițelor privind o creștere a conștientizării cooperării transfrontaliere (un exemplu bun ar fi numarul de proiecte de cooperare transfrontalieră/transnațională) și diferite organizații (GECT-uri) la care România participă. În prezent, actorii interesați din zona de graniță recunosc necesitatea de a face eforturi comune în vederea găsirii de soluții pentru problemele economice comune și a construirea unei viziuni strategice comune asupra dezvoltării zonelor transfrontaliere. Programele de Cooperare Transfrontalieră, prin bugetul lor limitat, nu sunt capabile să influențeze de unele singure performanța economico-socială a zonei. Acesta au demonstrat, în schimb, că pot să creeze condiții de cooperare pentru dezvoltarea conceptelor strategice transfrontaliere și să ofere baza pentru investiții având ca scop minimizarea obstacolelor din zona de graniță și rezolvarea problemelor de interes comun. În acest sens cu un numar total de 43 de proiecte în calitate de lider de proiect, entitățile din România au primit finanțare pentru 24 de proiecte cu Bulgaria, 4 proiecte cu Ungaria, 8 proiecte comune pentru granițele cu Moldova și Ucraina, 2 proiecte pentru Bazinul Marii Negre, 3 proiecte comune cu Ungaria-Ucraina-Slovacia, un proiect EPSO si un proiect INTERREG IVC România continuă să deţină o poziţie periferică față de masa economică a UE, aceasta fiind o caracteristică inerentă datorată poziției geografice. Acesta este parţial și motivul pentru care regiunile din partea vestică a ţării au avansat mai mult decât regiunile din Est şi Sud care sunt, în esenţă, mai departe de centrul economic al UE poziționat firesc în aria de influență a zonei Bruxelles, selectată ca zonă centrală de coordonare a UE. De aceea, cele mai multe politici de dezvoltare sunt orientate către vestul țării, la fel cum este cazul majorității statelor aparținând vechiului lagăr comunist. Un aspect important care reiese din analiza economică a zonelor de graniță este faptul că intervențiile care se realizează în vederea creșterii nivelului activităților economice sunt de multe ori disparate, atât la nivelul României, cât și la nivelul vecinilor. Zonele de graniță au o anumităcreștere economică care nu este datorată unei viziuni disticte a modului de abordare a zonei în sine, ci mai degrabă ca rezultat al creșterii economice la nivelul regiunii sau al țării. Cel mai clar exemplu care poate fi dat este comparația dintre doi poli de creștere aflați în regiunea de graniță: Timișoara își menține tendința de dezvoltare fiind susținuta masiv de relația cu Szeged-Budapesta (teritoriu UE) în timp ce Iașiul, un pol de creștere important pentru zona de Nord-Est a țării, nu poate beneficia de facilitățile pieței comune europene, perspectivele sale de dezvoltare viitoare fiind strâns legate de acordurile bilaterale dintre Ucraina, Republica Moldova și UE. Trebuie reținut faptul că Agenda Europa 2020 subliniază faptul că trebuie acordată atenție zonelor de la granițele externe ale UE. Integrarea şi cooperarea teritoriale pot crea o masă critică pentru dezvoltare, reducând fragmentarea economică, socială şi ecologică şi creând încredere reciprocă şi capital social. Regiunile funcționale transfrontaliere şi transnaționale pot necesita o coordonare politică adecvată întrediferite țări. Astfel, acest deziderat se poate realiza prin introducerea, în cadrul Memorandumurilor de cooperare între România și vecini săi, de măsuri și mecanisme concrete de cooperare transfrontalieră, întărite de planuri de acțiune specifice fiecărei granițe în parte.

Evoluția infrastructurii Analiza poziționarii geografice a țării noastre ofera atat avantaje cat şi dezavantaje majore. România este situata în partea de Sud-Est a continentului, cu o poziție strategică în relatia cu UE. De altfel, România a intersectat tot timpul rute comerciale importante care leagă vestul Europei de Asia. Din punct de vedere al infrastructurii de transport, România nu a putut dezvolta acest potențial geostrategic care poate aduce beneficii economice importante. Deși au fost realizate o serie de investiții în ultimii ani, blocajele de transport, mai ales privind drumurile și trecerile navale, continuă să afecteze accesibilitatea zonelor periferice transfrontaliere. Infrastructura de transport transfrontalier și modalitățile de comunicare ce necesită îmbunătățiri urgențe reprezintă în continuare o barieră în dezvoltarea rețelelor economice și sociale și a schimburilor transfrontaliere. Un aspect important ce trebuie remarcat este că România nu are în momentul de față nicio autostradă care să lege țara noastră de țările vecie. Cele trei autostrăzi (tronsoane) construite până în acest moment leagă doar Bucureștiul de câteva orașe mai importante. Acest lucru demonstrează încă odată o tendință de izolare a țării noastre față de țările vecine cu toate ca poziţia geografică e cât se poate de benefică.

8



8

Un exemplu în acest sens îl poate oferi Constanța: port principal la Marea Neagră, Constanța se poate dinstinge prin poziționare strategică, ca un hub important pentru mărfurile ce sosesc sau pleacă spre Orientul Mijlociu și Asia și poate suplini aglomerarea Portului Rotterdam. Dar lipsa unor conexiuni rutiere și feroviare dezvoltate ale Portului Constanța cu Vestul Europei face ca România să piardă această poziție strategică de Poartă Europeană de mărfuri. Este încă nevoie de creșterea nivelului de accesibilitate și conectivitate în zona transfrontalieră, mai ales pentru a crea legături între zona de Sud și cea de Nord a țării. Aceste probleme trebuie rezolvate prin eforturi transfrontaliere comune, pentru a susține mobilitatea și integrarea regiunii. Pentru dezvoltarea viitoare a zonelor de graniță, dezvoltarea telematicii și a comunicațiilor prezintă oportunități excepționale de a ieși din statutul periferic al regiunii de graniță, raportat la nivel national (dar și European) și de a surmonta dezavantajele tradiționale cauzate de localizarea marginală. Investițiile în infrastructura de bandă largă (broadband) a regiunii asigură o bază bună pentru contracararea blocajelor ce se datorează distanțelor mari până la piețele mari. Evoluția mediului Diversitatea mediului în zonele transfrontaliere este relativ bună, dar este vulnerabilă la poluarea artificială și la dezastrele naturale. Inundațiile, despăduririle, poluarea aerului, terenul agricol, Dunărea și canalele navigabile din zonă reprezintă principalele amenințări ale mediului înconjurător. Eroziunea țărmului Mării Negre este, de asemenea, o problemă importantă. Nevoia irigării intense a solului poate conduce la creșterea nivelelor de poluare, mai ales atunci când apa provine din râurile poluate precum Tisa, Oltul și Argeșul. Irigarea excesivă poate cauza ridicării nivelului apelor subterane și creșterea concentrației de sare. Folosirea pesticidelor în agricultură nu pare să fie o problemă majoră de mediu în prezent; totuși, eliminarea reziduurilor animale din apele subterane constituie o problemă importantă. Marea varietate și bogăție a ecosistemului din aria programului creează oportunități pentru dezvoltarea viitoare. Cooperarea între structurile instituționale din zona de graniță (de exemplu: agențiile pentru protecția mediului, administrațiile ariilor protejate), stabilirea unor arii comune protejate, precum și dezvoltarea unor planuri comune de management în vederea protejării biodiversităţii vor contribui la dezvoltarea strategică şi pe termen lung a zonelor de graniță. Evoluția turismului Importanta moștenire naturală și culturală a regiunilor oferă o serie de resurse ce pot susține un turism competitiv și în dezvoltare, precum și îmbunătățirile aduse productivității generale și nivelului salariilor din turism. Pentru o varietate de motive, potențialul turistic nu a fost conștientizat, în principal datorită lipsei capitalului și dificultăților de acces create de infrastructura de transport slab dezvoltată și în ciuda potențialului zonelor trasfrontaliere. Conceptul de turism ca sector economic, precum și nevoia specifică pentru o abordare integrată, nu sunt înțelese decât în mică măsură atât la nivel național, cât și la nivel regional. Este de remarcat faptul că nu există o dimensiune transfrontalieră în ceea ce privește inițiativele existente în domeniul turismului în aria programului. Conceptul de vânzare a imaginii zonei de cooperare ca destinație turistică trebuie dezvoltat prin cooperare și toate sinergiile dintre zonele turistice trebuie exploatate. O serie de resurse naturale (ape minerale, lacuri sărate și nămol) creează posibilitatea dezvoltării turismului balnear. Aceste regiuni au nevoie de o abordare integrată pentru asigurarea calității, concentrându-se pe satisfacția consumatorului și având la bază dimensiunile de mediu, socială și economică ale dezvoltării durabile. Turismul rural, cu subcomponentele sale (agroturism, ecoturism etc) poate fi dezvoltat ca un produs durabil, chiar și în zonele peisagistice protejate sau în parcurile naționale. Totuşi, trebuie acordată atenție minimizării efectelor negative asupra mediului ce rezultă din astfel de investiții. Există condiții optime de dezvoltare în domeniile turismului urban, de afaceri, religios, sportiv și pentru tineret, precum și în privința noilor produse de turism cultural. Potențialul pentru turismul cultural, ca parte integrantă a conceptului de turism regional, este în strânsă legătură cu multitudinea de bogății naturale existente. Rutele culturale și drumurile ecologice au fost dezvoltate în diferite zone. În concluzie, evoluția a turismului în zonele de graniță denotă un interes special pentru aceast segment economic. Putem însă remarca că acest sector se dezvoltă sporadic, fără a avea ținte precise pentru zona de graniță: • Nu există o ofertă turistică diversificată şi competitivă prin susţinerea dezvoltării investiţiilor interne şi internaţionale,

care să conducă la creşterea volumuluiactivităţii turistice şi respectiv, a circulaţiei turistice; • Stimularea dezvoltării ofertei turistice de calitate care să permită creşterea încasărilor, contribuţiei sectorului turistic

în PIB, veniturilor nete alepopulaţiei precum şi sporirea gradului de absorbţie a forţei de muncă este încă deficitară datorită lipsei produselor integrate de turism oferite de fiecare zona în parte;

• Există planuri de integrare a turismului din România în tendinţele de dezvoltaremondiale şi europene etc (de exemplu Strategia Națională în Turism), dar acestea nu conferă şi acțiuni clare și concrete de sprijinire a activitaților turistice.


2014

9

V.3. Tendinţe de evoluţie

Tendințele de evoluție ale regiunile de graniță ale României sunt strâns corelate cu două elemente: 1. Tendințele generale de evoluție ale țării 2. Tendințele de evoluție a țărilor cu care se învecinează. Din analiza factorilor dezvoltării economice se poate observa evoluția pozitiva de dezvoltare în anumite zone de graniță în 2011-2012, față de perioada 2006-2007 (tendință imprimată de nivelul de dezvoltare a țării), însă există discrepanțe în dezoltarea fiecărei regiuni de graniță mai ales datorită poziționării geografice. De exemplu, zona de graniță cu Ungaria beneficiază de un avans mult mai mare în comparație cu celelalte zone de gramiță. Un alt aspect privind tendințele de evoluție este dat și de apartenența statului vecin la UE: zonele învecinate cu Bulgaria și Ungaria au avans de dezvoltare față de celelalte zone. Un factor care influențeaza evoluția zonelor de granița este cel natural. Așa cum este reliefat în analiza situației existente în Planul Național de Dezvoltare, în prezent, în România anumite conexiuni sunt costisitoare, cauza fiind elemente naturale care împiedică o mai bună conectare cu țările vecie (Râul Prut, Dunarea, relief muntos în partea de Nord și Sud-Vest). Fluviul Dunărea are o influență majoră asupra economiei din zonă. Energia hidroelectrică generată de Dunăre asigură o mare parte din necesarul de energie al statelor riverane. Dunărea este artera de transport care face legătura cu Europa de Vest și porturile din Marea Negră, însă joacă un rol redus ca și culoar de transport în această zonă. Un alt aspect important este poziționarea zonei de graniță în interiorul sau în afara UE. Asupra factorilor de dezvoltare acționează ca motor cadrul normativ pentru cooperare. Cooperarea în zona UE este supusă tratatelor semnate de toate statele componente, urmărindu-se o armonizare a sistemelor investiționale, reglementarea pieței comune, libera circulație a bunurilor și persoanelor, norme tehnice comune. Acest aspect stimulează tendința de dezvoltare mai rapidă a zonelor de graniță interne și stimulează un nivel de cooperare inter-regională semnificativ. Tendințele de evoluție în zonele de graniță sunt, de asemenea influențate și de anumite caracteristici specifice teritoriului în care sunt localizate. Elementele următoare oferă o idee generală asupra situaţiei curente și a tendințelor în zonele de graniţă ale României: Ocuparea populaţiei preponderent în agricultură în județele Vaslui și Olt (peste 50%) Teleorman, Mehedinți, Giurgiu Botoșani, Suceava (peste 40%), denotă un caracter rural al zonelor de graniță în care agricultura este predominantă, iar nivelul altor activităţi economice este mult mai scăzut (prelucrare date INS); Peisaj variat, mediu natural în general bine conservat, păduri şi resurse naturale au un important potenţial de dezvoltare turistică a zonelor de graniță. Exemple în acest sens sunt Rezervația Biosferei Deltei Dunării, unică în Europa, are un regim aparte de administrare. Din acest considerent, problema realizării unor construcții trebuie bine gestionată. Ca zonă defavorizată, Delta Dunării a beneficiat de subvenții care au ajuns în procent foarte mic la locuitorii Deltei. Potențialul natural al Deltei Dunării trebuie valorificat pentru a crește și nivelul de trai al locuitorilor din Deltă și acest lucru nu se poate realiza decât practicând forme de turism durabil (ecoturism, agroturism etc). Luncile protejate ale Tisei au o dimensiune şi o importanţă europeană. De o mare importanţă este parcul natural care cuprinde întinsele areale împădurite cvasi-naturale şi zonele carstice din sudul Banatului montan, defileurile unice ale Dunării cu Cazanele şi Porţile de Fier şi părţi întinse din zona muntoasă a nord-estului Serbiei, puţin afectate de intervenţia omului. Acest mare spaţiuprotejat poate servi ca refugiu şi spaţiu de regenerare pentru multe specii periclitate ale faunei şi florei europene, constituind totodată un spaţiu larg pentru cercetare.

Depopularea şi îmbătrânirea populaţiei situate în zonele de graniţă, regiunile în care s-a accentuat evoluţia negativă sunt cele care au înregistrat de-a lungul timpului probleme economice importante. Regiunea Nord-Est are în componenţă unele dintre cele mai sărace judeţe, în care s-a accentuat ritmul de pierdere a populaţiei, ca de exempu Vasluiul, a cărui rată de creştere negativă s-a mărit de la –1,4% la –13,1%. În a aceeaşi categorie intră şi judeţe cu potenţial economic apreciabil cum ar fi Iaşul (0,7%, -5,5%) şi Suceava (-1,9%, -7,8%). În cazul Regiunii Sud-Est doar judeţul Constanţ a înregistrat o uşoară reducere a ratei de scădere a populaţiei (-4,5%, -4,3%). În aceeaşi situaţie se găseşte şi Regiunea Sud-Vest Oltenia unde, toate judeţele, inclusiv Doljul, au înregistrat o accentuare a procesului de reducere a populaţiei (date INS – recensământul populației);

Cu o densitate a drumurilor doar de 33 km la 100 de kmp pe zona de graniță cu Moldova și Ucraina, 22,95-km/100 km2

pe zona de granță cu Bulgaria, accesibilitate are un caracter limitat şi un standard de viaţă redus datorat infrastructurii subdezvoltate;

Centre de afaceri şi inovare concentrate în centrele urbane ale zonelor de graniţă (Iaşi, Oradea, Arad, Timişoara, Craiova, Galaţi);

Legături şi parteneriate încheiate între instituţii publice locale, judeţe şi regiuni devin din ce in ce mai importante și au o pondere destul de insemnată. Acest fapt este reliefat de numarul de proiecte la care instituțiile din zona de graniță participă în calitate de partener: accesibilitate -41 de proiecte, mediu – 105 proiecte, dezvoltare economică – 122 proiecte, și calitatea vieții – 168 proiecte (sursa prelucrării fiind baza de date KEEP). De asemenea, iniţiativele de constituire a unor Grupări Europene de Cooperare Teritorială (primite din partea autorităţilor din România până la data de 30 septembrie 2012), 8 dintre acestea fiind inițiate de unități administrative locale și județene din zonele de granița din Vestul și Sudul României.

10



10

V.4. Priorităţi în privinţa dezvoltării zonelor periferice și de frontieră

Agenda Teritorială UE 2020 enunță că: “Integrarea teritoriilor prin cooperare teritorială poate constitui un factor important de promovare a competitivității globale. În acest mod poate fi mai bine utilizat potențialul oferit de patrimoniul natural, peisagistic şi cultural valoros, rețelele urbane şi piețele forței de muncă divizate de frontiere”. În acest sens, documentul recomandă acordarea unei atenții sporite zonelor de la granițele externe ale UE. Integrarea şi cooperarea teritorială pot crea o masă critică pentru dezvoltare, reducând fragmentarea economică, socială şi ecologică şi creând încredere reciprocă şi capital social. Regiunile funcționale transfrontaliere şi transnaționale necesită o coordonare politică adecvată între diferitele țări participante, fiind solicitate eforturi semnificative din partea tuturor planificatorilor naționali de corelare pentru elaborarea Acordurilor Naționale de Parteneriat/documentelor de planificare pentru inițiativele comune facilitate și susținute de Comisia Europeană și de Programul INTERACT. Prioritățile de dezvoltare vor deriva din analiza situației existente la nivelul fiecărei regiuni de graniță, vor fi concepute în mod particular și vor fi definite și corelate în raport cu politicile de dezvoltare spațială. Acestea vor consolida centrele sub-regionale și locale în zonele de frontieră externe ale UE. Din motive politice, situația de pe graniță externă a UE este mult mai provocatoare decât situația din zonele de frontieră internă a UE și necesită o abordare diferită. În scopul rezolvării problemelor din zonele de graniță, acțiunile integrate trebuie să fie operate la toate nivelurile de planificare, inclusiv de instrumentele oferite de politicile regionale și spațiale. După identificarea unei probleme și a impactului său potențial pe ambele părți ale graniței, măsurile specifice trebuie aplicate prin punerea în aplicare a unor astfel de intervenții integrate cu impact transfrontalier potențial socio-economic și vor fi pregătite pentru toate zonele de frontieră din România (pe nivel NUTS 2) , cu acoperirea teritoriilor de pe ambele părți ale frontierei. Aceste strategii cu un domeniu de aplicare regional macro (care acoperă zone din România, și pe de altă parte a frontierei) vor fi pregătite la nivel național, în cooperare cu autoritățile locale, parteneri sociali și economici și în comunicarea cu țările vecine. Aceste strategii vor deveni o bază de cooperare teritorială pentru dezvoltarea zonelor de frontieră și ar include planificarea programelor de cooperare UE. Prioritățile de dezvoltare vor fi în acord cu prioritățile formulate în Acordul de Parteneriat propus de România pentru 2014-2020 și vor fi relevante pentru următoarele arii de interes:

Dezvoltarea sistemelor de infrastructură fizică (îmbunătăţirea infrastructurii de transport, a reţelelor şi serviciilor de informare şi comunicare, realizarea interconexiunii sistemelor energetice, de apă şi reciclarea deşeurilor); o importanță deosebită având conectarea zonelor de granița la principalele coridoare de transport regionale și europene (rutier, feroviar, transport energie).

Întărirea conexiunilor și relaţiilor economice între regiunile învecinate pentru a susţine împreună dezvoltarea economică durabilă a zonei (dezvoltarea cooperării în domeniile IMM, turism şi comerţul de graniţă, promovarea integrării pieţelor locale ale forţei de muncă);dezvoltare a unor servicii de interes general destinate cetăţenilor din ambele ţări cu accent deosebit pe cooperarea bilaterala României cu Rep. Moldova și Ucraina.

Creșterea eficienței energetice în vederea reducerea poluării, promovării producției, utilizării și distribuirii de surse regenerabile de energie.

Consolidarea retelei de localităţi urbane în context transfrontalier prin facilitarea cooperării transfrontaliere între orașele pereche românești de‐a lungul Dunării(cu o atenție deosebită către Drobeta Turnu Severin – Kladovo, București -Giurgiu – Ruse)si a teritoriului cuprins între axele Timișoara-Arad-Oradea-Satu Mare și Szeged-Debrecen.

Realizarea coeziunii sociale şi culturale între comunităţile şi cetăţenii de pe ambele părţi ale graniţei (dezvoltarea utilizării în comun a infrastructurii din domeniile sănătate, cultură şi educaţie);

Soluţionarea în comun a unor ameninţări similare şi simultane din partea factorilor de mediu (prevenirea inundaţiilor, alunecărilor de teren, eroziunii solului, realizarea unor sisteme de avertizare şi control a riscurilor naturale şi tehnologice);

Cooperarea integrată în managementul apelor (protecţia şi administrarea bazinului Dunării, zonele costiere, resurse marine);

Dezvoltarea reţelelor transfrontaliere de IMM-uri și a cetrelor de tip cercetare-dezvoltare şi inovare;

Dezvoltarea unor secţiuni transnaţionale de prevenire a riscurilor naturale şi tehnologice.

Realizarea de planuri de dezvoltare comune cu țările vecine, astfel încăt discrepanțele socio-economice dintre zona de graniță și mediile naționale să se reducă.

Ameliorarea cadrului normativ pentru cooperare, în ceea ce privește responsabilitatea armonizării normelor tehnice și a sistemelor investiționale, cât și pentru implementarea politicilor publice regionale/naționale eligibile pentru proiecte de Cooperare teritorială europeană.


2014

11

V.5. Viziune şi obiective strategice

Pentru formularea unei viziuni integrate de dezvoltare a zonelor de graniță este necesară o privire de ansamblu pe de o parte asupra locului și rolului României în spațiul Uniunii Europene, iar de pe altă parte a poziției geo-strategice a țării noastre în sud-estul continentului. Sunt două întrebări majore care stau la baza formulării politicilor de dezvoltare și a promovării intereselor țării noastre:unde suntem acum şi unde ne dorim să ajungem.

Unde suntem acum? Unde ne dorim să ajungem?

Sursă importantă a migrației la nivelul UE România oferă cetățenilor săi cele mai adecvate condiții de dezvoltare educațională, economică și personală.

Țară periferică a UE supusă fenomenului de depopulare a zonelor

România, nod de conectare în regiunea de Sud-Est a continentului prin: asigurarea culoarelor strategice de acces a mărfurilor, resurselor energetice și pasagerilor între Asia și Orientul Mijlociu spre vestul Europei.

Țară cu discrepanțe majore de dezvoltare între regiuni/mediul urban/mediul rural și cele mai multe regiuni defavorizate

România aduce oameni și locurile într-un teritoriu funcțional din punct de vedere social, economic și politico-administrativ, asigurând o integrare durabilă a regiunilor în spațiul național și european

Țară cu economie necompetitivă în raport cu celelalte state UE

România, motor de creștere economică a regiunii prin: utilizarea propriilor resurse naturale în scopul ceșterii economice – agricultură, zone cu potențial turistic unice în Europa, resurse mineraliere.

V.6. Obiective specifice, programe şi proiecte

Obiectiv Strategic 1 -Creșterea nivelului de accesibilitate, conectivitate și a calității vieții în zonele de graniță Obiective specifice: 1.1. Îmbunătățirea rețelei de transport pentru asigurarea accesibilității și creșterea mobilității în zonele de graniță 1.2. Creșterea gradului de conectare alocalităților la servicii și informații 1.3. Creșterea gradului de accesibilitate larețelele energetice 1.4. Imbunătățirea accesului populației la locuințeși servicii publice de interes general Obiectiv Strategic 2 – Dezvoltare teritorială policentrică, echilibrată a zonelor urbane și rurale pentru înlăturarea disparitățilorteritoriale existente Obiective specifice: 2.1. Creșterea vitalității zonelor functionale, motorul dezvoltării teritoriale policentrice, echilibrate și durabile 2.2. Creșterea gradului de urbanizare a regiunilor prin mărirea atractivității și a potențialului economic al orașelor 2.3. Dezvoltarea urbană prin utilizarearesurselor și a potențialului zonelor rurale 2.4. Consolidarea relațiilor urban-rural Obiectiv Strategic 3 - Protejarea și dezvoltarea integrată a capitalului natural și cultural în scopul susținerii dezvoltării zonelor urbane și rurale Obiective specifice: 3.1.Protecția terenurilor a faunei și florei. 3.2.Protecția ecosistemelor și a resurselor vitale comunitățile urbane și rurale. 3.3.Protecția valorilor culturale UNESCO, naționale, locale.

IV.2. Politici, programe şi proiecte

Prin prezentul document de analiză putem să stabilim patru priorități de politici în dezvoltarea zonelor de graniță ale României: Prioritatea 1. Accesibilitatea – motor de punere în valoare și dezvoltare a resurselor naturale și umane din zonele de graniță - Dezvoltarea rețelelor de transport interegionale, a capacității fluxurilor de transport pentru conectarea orașelor,

comunelor, a zonele transfrontaliere cu coridoarele de transport naționale și europene TEN și către Orientul Mijlociu - Dezvoltarea nodurilor de transport intermodal, pentru transportul de persoane și marfă, coordonat cu gradul de

accesibilitate la coridoarele europene TEN și la orașele port ale Mării Negre și Dunării - Creșterea capacității operaționale a sistemelor integrate de transport public auto și non-auto în zonele metropolitane,

transfrontaliere și a celor cu dezvoltare turistică - Asigurarea accesibilității persoanelor și bunurilor în zonele locuite aflate în zone izolate montane și Delta Dunării. - Dezvoltarea rețelei de Internet pentru facilitarea coordonării intervențiilor în situații de urgență și de calamitate - Dezvoltarea serviciilor de educație e-learning în zone cu accesibilitate redusă - Dezvoltarea infrastructurii serviciilor de sănătate, telemedicină, pentru zone cu accesibilitate redusă.

12



12

Prioritatea 2. Zone funcționale – spațiu în care societatea bazată pe cunoaştere, inovarea și spiritul antreprenorial contribuie la dezvoltarea economică locală şi regională - Creșterea numărului de conexiuni ale grupărilor de orașe mici și mijlocii din proximitatea municipiilor de rang 1 și a

coridoarelor TEN, prin folosirea resurselor locale și dezvoltare de noifuncțiuni competitive și inovative. - Crearea condițiilor de dezvoltarea de servicii integrate a orașelor și comunelor aflate în zone cu densitate demografică

redusă - Promovarea dezvoltării teritoriale în zone urbane și rurale transfrontaliere, în special a acelora cu potențial de

colaborare economică și turistică - Adaptarea activitățiilor economice și serviciilor urbane neperfomante la condiții de piață, pentru atragerea investițiilor

cu valoare adăugată ridicată - Regenerare integrată atât fizică, economică cât și socială, a zonelor urbane deteriorate și restructurarea funcțională a

teritoriilor poluate și neconstruite - Dezvoltarea rețelei utilităților publice în orașe. - Susținerea dezvoltării capitalului uman prin dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de educație, sănătate și servicii

sociale - Valorificarea potențialului zonelor rurale, a producției locale și a valorilor culturale și naturale ca zone pentru recreere,

sport și turism - Valorificarea potențialului din zonele rurale pentru obținerea și utilizarea de energii regenerabile - Crearea cadrului de colaborare economică și cercetare între firme angajate în activități economice și de servicii aflate

în mediul urban și rural - Dezvoltarea parteneriatului în realizarea și implementare de proiecte de interes comun prin punerea în comun a

resurselor naturale, umane și financiare proprii. Prioritatea 3. Valori naturale și culturale – sprijin în promovarea, dezvoltarea și ajustarea structurală a zonelor de graniță - Integrarea siturilor Natura 2000 în rețele tematice și corelarea amplasării acestora cu activități de protejare și de

promovare la nivel regional. - Stoparea și prevenirea tăierii pădurilor și realizarea de plantări în zone cu handicap peritorial (ex zone cu pericol de

desertificare). - Creșterea valorii patrimoniuluinatural prin coordonarea acțiunilor specificede protecție a zonelor cu diversitate - biologică (ex. zonele umede, zonele costiere,zonele montane) - Identificarea și reducerea surselor de poluare, organice și chimice, a apei desuprafață și apei subterane. - Crearea unui sistem integrat de monitorizare a efectelor forajelor șiexploatării rezervelor naturale asuprazonelor

locuite și resurselor naturale vitale - Asigurarea cu apă potabilă alocalităților și protecția resurselor existente - Reducerea pierderilor umane șimateriale cauzate de inundații, prinpromovarea de parteneriate regionale

șitransfrontaliere pentru realizarea deinvestiții și aplicarea unor proceduri deprevenirea și combatere a riscurilor. - Realizarea programelor deregenerare a zonelor urbane și ruraleistorice prin acțiuni integrate de conservare,protejare

și punere în valoare apatrimoniului cultural tangibil și intangibil - Restaurarea clădirilor cu valoarearhitecturală și istorică ce au suferit în urmaintervențiilor umane sau naturale - Realizarea programelor de protecțieși reabilitare a clădirilor și siturilor șiintegrarea lor cu economiile specifice locale - Asigurarea condițiilor deaccesibilitate prin forme de transport publicși non-auto către situri cu valori depatrimoniu. Prioritatea 4. Cooperare transfrontalieră - stimul pentru coeziunea teritorială în regiunea transfrontalieră, precum și condiție pentru o viață durabilă și prosperă a locuitorilor săi - Promovarea dezvoltării teritoriale înzone urbane și rurale transfrontaliere, înspecial a acelora cu potențial de

colaborareeconomică și turistică - Crearea cadrului normativ de colaborareeconomică și cercetare între firme angajateîn activități economice și de

servicii aflate înmediul urban și rural - Implicarea de resurse naturale,umane și financiare proprii în realizarea șiimplementare de proiecte de interes comun - Creșterea valorii patrimoniuluinatural prin coordonarea acțiunilor specificede protecție a zonelor cu

diversitatebiologică (de exemplu zonele umede, zonele costiere,zonele montane) - Reducerea pierderilor umane șimateriale cauzate de inundații, prinpromovarea de parteneriate regionale

șitransfrontaliere pentru realizarea deinvestiții și aplicarea unor proceduri deprevenirea și combatere a riscurilor.


2014

13

Anexă. Cuprinsul Raportului final

I. Informații generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Lista consultanțiilor de specialitate I.5. Cuprinsul studiului I.6. Lista hărților și cartogramelor I.7. Lista tabelelor și graficelor

II. Metodologie II.1. Obiectivele cercetării II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice II.2.3. Documente strategice la nivel naţional II.3. Problematica şi ipoteze de cercetare II.3.1. Problematică III.3.2. Ipoteze de cercetare II.4. Nivelul analizelor şi indicatori utilizaţi II.5 Bibliografie și resurse II.6. Glosar de termeni

III. Analiză și recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situației

III.1.1. Cadrul general III.1.1.a. Cadrul european și național privind politicile de cooperare transfrontalieră III.1.1.b. Cadrul național privind politicile de cooperare transfrontalieră

III.1.2. Direcții preliminare pentru cooperarea transfrontalieră III.1.2.a. Promovarea dezvoltării economice și sociale în regiuni, de ambele părți ale frontierelor comune III.1.2.b. Cooperarea în vederea abordării provocărilor comune , în domenii precum mediul , publicul

sănătate și prevenirea și lupta împotriva crimei organizate III.1.2.c. Asigurarea unor granițe eficiente și sigure III.1.2.d. Promovarea activităților people-to-people locale transfrontaliere

III.1.3. Factori ai dezvoltării economice în zonele transfrontaliere III.1.3.a. Căi de circulație: infrastructura rutieră și feroviară III.1.3.b. Porturi și aeroporturi III.1.3.c. Puncte de trecere a frontierei III.1.3.d. Structura economică III.1.3.e. Investiții III.1.3.f. Turism III.1.3.g. Poli de creștere si poli de dezvoltare in regiunile de graniță III.1.3.h. Clustere și structuri de inovare

III.1.3.i. Stadiul implementării Programelor de Cooperare Teritorială Europeană III.1.3.j. Aspecte ce vizează gradul de cooperare a regiunilor III.1.4. Factori ai dezvoltării sociale - analiza structurilor demografice și a indicatorilor sociali

III.1.4.a. Populație și demografie III.2. Tendințe de evoluție

III.2.1. Evoluție demografică III.2.2. Evoluție economică III.2.3. Evoluția infrastructurii III.2.4. Evoluția mediului III.2.5. Evoluția turismului III.3. Priorități de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicații economice, sociale, de mediu

Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 22.1. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2007 Harta 22.2. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul rural – 2011 Harta 22.3. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2007

14



14

Harta 22.4. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2011 Harta 22.5. Puncte de trecere a frontierei după calea de circulație – situație actuală Harta 22.6. Număr de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Harta 22.7. Număr de plecări pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Harta 22.8. Număr de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2008 Harta 22.9. Număr de sosiri pe puncte de trecere a frontierei – 2012 Harta 22.10. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2007 Harta 22.11. Soldul schimbărilor de domiciliu pe mediul urban – 2011 Harta 22.12. Migrația internaționala 2002 – 2011 Harta 22.13. Drumuri principale şi autostrăzi în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Harta 22.14. Zone hidrografice în aria județelor regiunea de granița România-Moldova-Ucraina Harta 22.15. Infratructura graniță România-Ungaria

Lista tabelelor şi graficelor

Tabel 22.1. Structura populației și densitatea pe județele de graniță Tabel 22.2. Aria județelor pentru regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.4. Populația rural/urban judetelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.5. PIB-ul județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.6. Structuri de cazare a județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.7. Investiții străine în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.8. Puncte trecere frontieră în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Tabel 22.9. Indici suprafață/populație graniță România-Bulgaria Tabel 22.10. PIB granița România-Bulgaria Tabel 22.11. Investiții graniță România-Bulgaria Tabel 22.12. Structuri turistice graniță România-Bulgaria Tabel 22.13. Structuri turistice granița Romania-Bulgaria Tabel 22.14. Indici suprafață/populație granița România-Serbia Tabel 22.15. PIB granița România-Serbia Tabel 22.16. Investiții străine granița România-Serbia Tabel 22.17. Structuri cazare granița România-Serbia Tabel 22.18. Populatie/demografie granița România-Ungaria Tabel 22.18. Populatie/demografie granița România-Ungaria Tabel 22.20. Investiții străine granița România-Ungaria Tabel 22.21. Structuri cazare graniță România-Ungaria Tabel 22.22.a. Plecari numar persoane/puncte trecere frontieră Tabel 22.22.b. Plecări numaă persoane/puncte trecere a frontierei Tabel 22.23. Câștigul salarial mediu lunar în regiunea de graniță (lei) Figura 22.1. Drumuri principale şi autostrăzi în aria județelor regiunea de graniță România-Moldova-Ucraina Figura 22.2. Zone hidrografice în aria județelor regiunea de granița România-Moldova-Ucraina Figura 22.3. Infrastructura granița România-Ungaria

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/22. Sinteza- Zone periferice...

Documents

Transcript of STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/22. Sinteza- Zone periferice...