STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/14. Raport -Retele nationale...

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României

Studii de fundamentare 2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin-Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 14. REȚELE NAȚIONALE DE COMUNICAȚII Asociat responsabil: Agora Est Consulting

Formă finală. 2014

2


Studii de fundamentare Studiul 14

2

Rețele naționale de comunicații Agora Est Consulting 2014

3

Studiul 14. Reţele naţionale de comunicaţii

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 4. Comunicaţii şi infrastructura de transport Studiul 14. Reţele naţionale de comunicaţii

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Agora Est Consulting Autori: Victor CROITORU, Dan GELERIU

I.4. Lista consultanţilor de specialitate

15. Cuprinsul studiului

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.1.1. Importanţa stabilirii unor direcţii de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii II.1.2. Căile recomandate pentru atingerea scopului final II.1.2.1. Pentru telefonie Internet II.1.2.2. Pentru comunicaţii radio TV II.1.2.3. Pentru comunicaţiile poştale II.1.2.4. Sursele de energie II.1.2.5. Financiar II.2. Contextul european şi românesc II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice II.5. Bibliografie şi surse III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei III.1.1. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru telefonie – internet III.1.2. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru difuzarea radio-TV III.1.3. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru servicii poștale

III.2. Tendinţe de evoluţie III.1.1. Tendinţe de evoluţie în telefonie şi Internet III.1.2. Tendinţe de evoluţie în radio şi televiziune III.1.3. Tendinţe de evoluţie în serviciile de exploatare poştală

III.3. Priorităţi de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu III.5.1. Implicaţii economice III.5.2. Implicaţii sociale III.5.3. Implicaţii asupra mediului

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune şi obiective strategice IV.2. Obiective strategice

IV.2.1. Politici

4



4

IV.2.2. Programe IV.2.3. Proiecte IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.4. Sinteză strategică și operațională I. 6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 14.1. Zonarea (regionalizarea) reţelei naţionale de telecomunicaţii Harta 14.2. Structura reţelei PDH din România Harta 14.3. Reţeaua de radiorelee analogice Harta 14.4. Reţeaua de transmisie SDH Harta 14.5. Reţeaua de radiorelee digitale SDH din România Harta 14.6. Reţeaua de transmisie prin fibră optică Harta 14.7. Structura reţelei de transmisiuni de date pe inele de siguranţă Harta 14.8. Reţeaua de comunicaţii - Conectări internaţionale Harta 14.9. Puncte de acces la comunicaţii digitale prin reţeaua fixă Harta 14.10. Traseele de fibră optică instalată în judeţul Timiş Harta 14.11. Harta punctelor de acces la reţeaua de comunicaţii mobile Harta 14.12. „Acoperirea” prin difuziunea undelor electromagnetice a programelor radio în AM Harta 14.13. „Acoperirea” în FM Harta 14.14. „Acoperirea” teritoriului cu programe TV Harta 14.15. Harta de acoperire pentru MUX 1 (modulaţie 16 QAM), scenariu complet digital - populatie deservita: cca 95,8% Harta 14.16. Harta de acoperire pentru MUX 1 (modulaţie 16 QAM), scenariu simulcast (analog în ţările vecine, DVB-T în România) –

populație deservită: cca 95,1% Harta 14.17. Harta de acoperire pentru MUX 2 (modulatie 16 QAM), scenariu complet digital – populație deservită: cca 94,8%

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabel 14.1. Nivelurile recomandate pentru câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice in domeniul 0-300Hz Tabel 14.2. Valorile intensităţii câmpului electric şi a inducţiei magnetice, funcţie de distanţa faţă de linia electrică, Tabel 14.3. Evoluţia populaţiei în România Tabel 14.5. Planul naţional de numerotaţie Tabel 14.6. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (locuitori) Tabel 14.6. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (gospodării) Tabel 14.7. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (localităţi) Tabel 14.8. Furnizori de programe audiovizuale pe treritoriul României Tabel 14.9. Număr de abonaţi ai distribuitorilor de programe audiovizuale Grafic 14.1. Evoluţia abilităţilor de folosire a terminalelor în funcţie de vârstă (10 ÷ 90 ani Grafic 14.2. Resurse de numerotaţie Grafic 14.3. Numerotaţie alocată Grafic 14.4. Repartiţia în România a tipurilor de comunicaţii pe tehnologii de transport Grafic 14.5. Rata de penetrare a serviciilor în bandă largă pe reţeaua fixă Grafic 14.6. Rata de penetrare în bandă largă pentru comunicaţii mobile Grafic 14.7. Gradul de utilizare al serviciilor Internet Grafic 14.8. Utilizarea serviciului e-Guvernment de către cetăţeni Grafic 14.9. Utilizarea serviciului e-guvernment în mediul de afaceri Grafic 14.10. Situaţia activităţilor furnizorilor de servicii Internet în teritoriu Grafic 14.11. „Acoperirea” cu servicii de comunicaţii electronice în mediul rural Grafic 14.12. „Acoperirea” cu servicii de comunicaţii electronice în mediul urban Grafic 14.13. Trafic în reţelele de comunicaţii Grafic 14.14. Investiţii şi cheltuieli în dezvoltarea ICT Grafic 14.15. Ponderea numărului de abonaţi pe tehnologii de furnizare Grafic 14.16. Ponderea abonaţilor la televiziunea prin cablu, din mediul urban şi rural Grafic 14.17. Variaţia traficului cu trimiteri poştale Grafic 14.18. Dinamica numărului furnizorilor de servicii poştale Grafic 14.19. Dinamica numărului trimiterilor poştale internaţionale

I.8. Anexe


5

II. Metodologie

II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Studiul are la bază analiza-diagnostic a nivelului de telefonizare şi acces la Internet, a gradului de acoperire cu difuzarea programelor mass-media pe aria geografică a României şi zone limitrofe, a cerinţelor de dezvoltare şi cadrului socio-economic pe care reţeaua naţională de comunicaţii (telefonie fix şi mobil, Internet, radio şi televiziune) ar trebui să-l deservească în viitor, împreună cu ansamblul activităţilor poştale derulate în teritoriu şi cele transfrontaliere, precum şi analiza evoluţiei traficului telefonic (fix şi mobil) de la şi către internaţional. Reţeaua de comunicaţii, asociată cu reţelele de drumuri, căi ferate, aeriene, împreună cu cea de transport şi distribuţie de energie electrică, reprezintă de fapt întregul „sistem nervos” al unei ţări, de-a lungul căruia se desfăşoară cele mai importante activităţi de coordonare, monitorizare, operare şi fructificare a tuturor activităţilor economice, sociale, instruire, mediu, asigurare a sănătăţii populaţiei etc. Scopul studiului este de a furniza elementele necesare pentru o dezvoltare armonioasă a reţelei de comunicaţii, în contextul evoluţiei dinamice socio-economic în teritoriu, împreună cu celelalte domenii abordate în STDR. Relevanţa studiului constă în capacitatea de configurare a structurii reţelei, în contextul unei organizări geografice a teritoriului şi a capacităţii de abordare a programelor unitare de dezvoltare dinamică a economiei, asociată cu indicarea punctelor de interes ale prelucrării traficului telefonic, a centrelor de rutare ale traficului Internet şi de date, a asigurării „acoperirii” întregului teritoriu cu reţeaua de difuziune a programelor radio şi televiziune, în condiţiile creşterii calităţii serviciului furnizat prin adoptarea şi introducerea în exploatare a tehnologiilor digitale. La acestea se asociază programele de creştere a eficienţei de operare a serviciilor poştale, în contextul asigurării serviciului universal, asociată cu o dezvoltare tehnologică accentuată a mijloacelor de transport poştal, a oficiilor şi agenţiilor de distribuţie.

II.1.1. Importanţa stabilirii unor direcţii de dezvoltare a serviciilor de comunicaţii Introducerea, după anii 1990, a tehnologiilor digitale pentru comuncaţiile electronice (telefonie, Internet), a sistemelor

de difuziune moderne (radio, TV) şi a tehnologizării accentuate a comunicaţiilor poştale în România, împreună cu procesul de liberalizare a pieţei comunicaţiilor, adoptat de Uniunea Europeană în 1998, a creat condiţiile iniţiale de acces la serviciile digitale integrate, internet, transmisii de date cu mare viteză, la sistemele de difuziune a programelor radio şi Tv prin satelit.

Importanţa dezvoltării reţelelor în perioada post 2013 rezidă în: 1. configurarea unei structuri omogene şi fiabile a reţelelor de comunicaţii, aceasta fiind depedentă de:

- evoluţia demografică în teritoriu care, prin asociere cu reţeaua de comunicaţii, va determina organizarea sistemelor informatice şi de telecomunicaţii într-o structură ierarhică şi fiabilă, capabilă să asigure continuitatea serviciului, indiferent de evenimentele generate de eventuale opriri tehnice;

- evoluţia economică şi socială corelată cu regionalizarea, importanţa acesteia constând în posibilitatea de stabilire a magistralelor principale de comunicaţii şi a celor secundare, capabile să preia traficul util pe orice direcţie;

- dezvoltarea infrastructurii rutiere, importanţa acesteia fiind dată de crearea posibilităţilor de instalare, dezvoltare şi intervenţie rapidă în cazul unor eventuale opriri tehnice;

- dezvoltarea reţelelor energetice. Importanţa acesteia rezidă din necesitatea alimentării echipamentelor (terminale, instalaţii de comandă, control şi transmisie) specifice reţelelor de comunicaţii, de la reţelele de furnizare a energiei electrice;

- utilizarea, în condiţii deosebite, a surselor neconvenţionale de energie electrică. Importanţa acestei metode este reflectată de necesitatea alimentării cu energie în punctele greu accesibile, unde cheltuielile cu transportul energiei electrice depăşesc cu mult veniturile rezultate din consum. Metoda este recomandată de UE de introducere în exploatare a surselor neconvenţionale de energie.

2. adoptarea şi folosirea pe scară largă a tehnologiei informaţiei în cadrul mediului de afaceri, precum şi în relaţiiile între cetăţeni şi administraţia publică. Aceasta rezidă din faptul că, prin folosirea tehnologiei informaţiei, este posibilă şi implementarea serviciilor comunitare, de exemplu: instruirea sau învăţământul la distanţă (e-learning), medicina la distanţă (e-health), munca la domiciliu (teleworking), monitorizarea mediului, difuzare de informaţii etc;

3. stabilirea unui nivel corespunzător al vitezelor de transmisie şi transport prin reţelele fixe sau mobile, în scopul asigurării condiţiilor de satisfacere a cerinţelor de comunicaţie a populaţiei, oamenilor de afaceri şi a celor specifice unităţilor economice şi administrativ teritoriale, acestea putând fi derulate prin comunicaţii care folosesc banda largă (broad-band);

4. furnizarea unor protecţii suficiente şi eficiente pentru comunicaţiile utilizatorilor, în scopul atragerii interesului locuitorilor spre folosirea instrumentelor moderne, specifice comunicaţiilor electronice, cum ar fi plăţile impozitelor şi facturilor, încasări în numerar, transfer de bani, comerţ electronic etc.

6



6

5. asigurarea accesului, prin serviciile recomandate de UE, la comunicaţii de tip eTEN, împreună cu implementarea tuturor deciziilor şi recomandărilor Comisiei Europene în domeniul comunicaţiilor electronice şi satisfacerii cerinţelor pentru accesul la serviciile poştale;

6. asigurarea, pentru locuitorii tuturor localităţilor, a accesului la comunicaţiile de tip mass-media (radio şi TV), indiferent de tipul de suport folosit (radiorelee terestre, cablu modem, IPTV sau prin satelit);

7. oferirea unor servicii de comunicaţii electronice pentru efectuarea operaţiilor financiare şi poştale, în puncte apropiate de cetăţeni şi educarea şi instruirea acestora referitor la folosirea şi exploatarea eficientă a serviciilor electronice, aceasta fiind diferenţiată pe nivele de vârstă şi pregătire;

8. dezvoltarea unor reţele de monitorizare a mediului, de protecţie împotriva calamităţilor naturale unde, cu cât viteza de primire a datelor va fi mai mare, efectele pot fi diminuate substanţial;

9. însuşirea obiectivelor şi operaţiunilor specifice implementării Directivelor Europene, precum şi altor decizii care implică exploatarea serviciilor publice furnizate electronic.

II.1.2. Căile recomandate pentru atingerea scopului final

II.1.2.1. Pentru telefonie Internet În conformitate cu recomandările UE, privind dezvoltarea comunicaţiilor, trebuie să fie luate în consideraţie procesele de

introducere în exploatare a serviciilor electronice (e-services) de tip on-line pentru:

e-Guvernare

e-Administraţie

e-Justitie

e-Sănătate

e-Educaţie

e-Tax

e-Cultură

e-Turism

e-Urgenţe

e-Fraudă

e-Asociativ

e-Participare

Comisia Europeană recomandă adoptarea acestor tipuri de servicii în scopul simplificării modalităților de obţinere a informaţiilor şi de realizare a contactelor pentru stabilirea unor comunicaţii care includ diverse sectoare, dezvoltate și la nivelul studiilor de fundamentare SDTR. Desigur, aceasta are loc pe măsură ce dezvoltarea reţelelor de comunicaţie prin telefonie, Internet, mass-media şi cele poştale vor deveni accesibile tuturor locuitorilor, iar operarea acestora va deveni conformă cu cerinţele cetăţenilor. Estimarea este că numărul serviciilor va crește și stimulate de noile directive dar şi în funcţie de noile cerinţe care vor apărea.

În plan naţional, pe măsură ce recomandările UE vor fi aplicate, căile majore recomandate sunt cele de dezvoltare a reţelei de comunicaţii fixe şi mobile, astfel încât populaţia întregului teritoriu să aibă acces la toate mijloacele de comunicaţie, vizând în principal:

creşterea capacităţii de trafic spre punctele de acces la comunicaţii să fie suficientă pentru transportul şi procesarea informaţiilor;

accesul tuturor liniilor de comunicaţii la oricare din serviciile oferite prin reţeaua de comunicaţii fixă şi mobilă. Pentru comunicaţiile mass-media (radio, televiziune, IPTV), căile recomandate sunt cele de generalizare a digitalizării canalelor de comunicaţie pentru întreg teritoriu şi adoptarea, la nivelul întregii populaţii, a politicilor de migrare de la receptoarele analogice la cele digitale, incluzând dezvoltarea tipurilor de comunicaţii prin satelit, în contextul digitalizării complete a reţelei de transport pentru difuzarea radio TV. Comisia Europeană recomandă alinierea completă la tabelul internaţional al frecvenţelor de radio şi televiziune, eliminarea completă a transportului analogic şi trecerea la cel digital. Ca direcţie majoră, studiul sugerează accelerarea implementării DVB-T pentru accesul utilizatorilor la serviciile de difuzare împreună cu ridicarea calităţii recepţiei semnalului pe întreg teritoriu.

II.1.2.3. Pentru comunicaţiile poştale Pentru accesibilizarea teritoriului, se impune creşterea numărului punctelor de acces pentru exploatarea serviciilor poştale, odată cu adoptarea unor politici de securitate specifice, a dezvoltării tehnologice a operaţiunilor poştale şi cel de dezvoltare a reţelelor de drumuri (căi) de acces. Aceste deziderat se va implementa în contextul în care, statul român a asumat pentru Poşta Română atingerea unor obiective de eficiență și eficacitate, rezultate în urma aplicării unui proces de reorganizare și privatizare. Procesul va putea conduce la obţinerea de fonduri de dezvoltare și modernizare.


7

II.1.2.4. Sursele de energie O cale recomandată pentru atingerea scopului final este cea de rezolvare a problemelor de asigurare a continuităţii alimentării cu energie electrică pentru echipamentele specifice reţelei de comunicaţii (centrale telefonice, echipamente de transmisiuni etc) şi ale terminalelor de utilizator. În multe cazuri este indicată ca sursă, forma de energie neconvenţională. Această soluţie, dezvoltată în majoritatea statelor Uniunii Europene, poate fi conjugată şi cu asigurarea necesarului de energie electrică a localităţilor, unde transportul energiei este foarte costisitor. II.1.2.5. Financiar Una din problemele importante ale dezvoltării reţelei de comunicaţii este cea de stabilire a unor căi de sprijin financiar pentru acţiunile menţionate în scopul dezvoltării. Juxtapunerea căilor de dezvoltare recomandate vor conduce, prin sincronizare şi armonizare cu cele din celelalte domenii, la atingerea scopului final. II.1.3. Armonizarea nivelelor de dezvoltare pe întregul teritoriu, în contextul tratării integrate a tuturor domeniilor

economice Interdependenţa domeniilor economice, sociale, protecţia mediului şi valorificarea resurselor naturale, poate fi asigurată printr-un sistem de comunicaţie armonizat cu cerinţele de dezvoltare locală şi naţională, prin sistemele de comunicaţie fiind permisă obţinerea imediată şi sigură a oricăror informaţii corecte, efectuarea oricăror tranzacţii comerciale sau de altă natură, făcând posibilă o interacţiune eficientă a tuturor domeniilor de actvitate. În acest sens, comunicaţiile moderne vor elimina anumite bariere de timp şi spaţiu între cetăţeni, precum şi între instituţiile şi intreprinderile plasate în aceleaşi zone sau areale geografice diferite, naţionale şi internaţionale. Metodele de stabilire a etapelor de armonizare pe nivele de dezvoltare în teritoriu trebuie să fie adoptate astfel încât să fie corelate cu etapele stabilite pentru dezvoltarea celorlalte domenii: economic, transport, social, învăţământ, etc. În acest sens, studiul propune adoptarea unui model de etapizare a dezvoltării reţelei, sincron sau cvasisincron cu celelalte domenii de dezvoltare menţionate. Astfel, vor fi avute în vedere tendinţele de dezvoltare din domeniile direct implicate în dezvoltarea comunicaţiilor: drumurile şi reţeaua de energie electrică.

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă Pentru realizarea planurilor de acţiune privind comunicaţiile în cadrul întregii Uniuni Europene, Comisia Europeană de domeniu propune trei priorităţi: Crearea unei pieţe unice şi competitive pentru societatea informaţională şi comunicaţii din Uniunea Europeană; Elaborarea unor planuri strategice pe termen mediu şi lung, prin care toate statele Uniunii Europene să ofere

utilizatorilor proprii accesul la oricare din serviciile consacrate dezvoltării, instruirii, asigurării sănătăţii, justiţiei şi relaţiilor administrativ teritoriale.

Acordarea unei atenţii deosebite cercetării şi dezvoltării în domeniul comunicaţiilor, în contextul programelor generale de dezvoltare socio-economice şi profesionale, agreate şi aplicate în cadrul Uniunii Europene.

Pentru atingerea cerinţelor acestor priorităţi este necesară: - asigurarea unei competiţii reale pe piaţa serviciilor de comunicaţii; - adoptarea unor politici de atragere a populaţiei spre utilizarea intensivă a comunicaţiilor electronice, prin adoptarea

unor măsuri specifice economiei fiecărei ţări, care s-a dovedit eficientă în majoritatea statelor europene; - adoptarea de către operatorii naţionali şi transnaţionali ai reţelelor de comunicaţii, a unor tehnologii avansate pentru

dezvoltarea reţelelor naţionale şi a capacităţii de transmisie a traseelor destinate interconectărilor internaţionale prin reţele fixe, radio şi/sau prin sateliţi;

- introducerea unor programe pe termen lung de fiabilizare a reţelelor de comunicaţii, care să asigure securitatea şi continuitatea funcţionării întregii reţele, în orice moment;

- Uniunea Europeană, prin deciziile adoptate, stabileşte politica de dezvoltare globală a reţelelor de comunicaţii, tarifele ce pot fi practicate pe interconectări şi reducerea acestor tarife în concordanţă cu principiul accesului la serviciul universal.

Documentele UE, sunt analizate în contextul determinării modelului optim şi a condiţiilor de dezvoltare durabilă şi armonizată a reţelelor de comunicaţii şi serviciilor, pentru toate statele Uniunii Europene şi implicit pentru cadrul naţional (interconectările între operatorii naţionali). În contextul priorităţilor de dezvoltare, documentele UE recomandă pentru perioada următoare:

asigurarea accesului populaţiei la serviciile de comunicaţii pentru întreg teritoriul oricărui stat membru;

digitalizarea comunicaţiilor telefonice (fix + mobil ) şi asigurarea accesului la serviciile în bandă largă pentru toate zonele geografice;

8



8

digitalizarea reţelelor de difuzare mass-media şi uniformizarea „acoperirii” teritoriului cu programele naţionale de radio şi televiziune;

accesul întregii populaţii la serviciul universal. II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

Având în vedere cerinţele, sunt luate în consideraţie:

Analiza planurilor strategice de dezvoltare în contextul liberalizării pieţei comunicaţiilor în România. În studiu este efectuată analiza strategiilor folosite în contextul liberalizării pieţei, evoluţia tarifelor, a serviciilor furnizate şi a calităţii serviciilor oferite. Asociat acestui aspect, sunt luate în consideraţie condiţiile reale din teritoriu privind accesul tuturor locuitorilor la serviciile de comunicaţii, analiza planurilor strategice fiind realizată pentru fiecare subdomeniu al comunicaţiilor.

Stabilirea rolului pieţei relevante în domeniu, în contextul evitării concurenţei neloiale a operatorilor dominanţi. În acest sens sunt subliniate politicile derulate de Ministerul Comunicaţiilor şi ANCOM pe parcursul timpului, împreună cu modelele specifice de aliniere la politicile UE în domeniu şi alinierea la deciziile şi hotărârile Uniunii Europene.

Stabilirea cerinţelor pentru operatorii reţelelor, în scopul „acoperirii” nevoilor de dezvoltare în teritoriu, cu precădere în zonele rurale. Este luat în consideraţie programul Ro-NET de dezvoltare a reţelei de comunicaţii din România.

Planificarea strategică, în contextul local, are în vedere următoarele repere: structura reliefului în aria locală pentru stabilirea tipului de tehnologii de transmisie a comunicaţiilor ce trebuie

adoptate; evoluţia densităţii demografice pentru stabilirea capacităţii de acces a traficului în punctele de conexiune la reţeaua

fixă sau mobilă; impactul asupra populaţiei a nevoilor de operare cerute de implementarea noilor tehnologii, corelat cu gradul de

îmbătrânire a cetăţenilor şi cu nivelul de pregătire. Piaţa comunicaţiilor din România a fost liberalizată în 1998, fiind caracterizată de o competiţie puternică în localităţile urbane sau cu densitate mare a populaţiei, acolo unde, de obicei, sunt disponibile pachete de servicii performante, determinată de interesul exploatării eficiente a investiţiilor. În schimb, în zonele rurale, furnizarea serviciilor de Internet de bandă largă lipseşte sau, în cel mai bun caz, serviciile sunt oferite doar de un singur operator de obicei unui grup restrâns de utilizatori. Unul dintre elementele cheie în acest caz este creşterea investiţiilor în cercetarea specifică TIC. Sursele de finanţare şi direcţiile de dezvoltare se pot stabili prin cote de participare ale operatorilor şi furnizorilor de servicii, în contextul integrării cercetării conform recomandările Comisiei Europene şi ale strategiei naţionale în domeniul comunicaţiilor. Interesul major este de promovare a unei societăţi informaţionale cuprinzătoare, în care toate domeniile cuprinse în STDR să fie integrate într-o strategie de dezvoltare sincronă.

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare Problematica evoluţiei şi stării actuale a reţelei de comunicaţii din România este definită şi determinată de următoarele repere: 1. starea infrastructurii şi a soluţiilor tehnice de transmisie a datelor, în care sunt luate în consideraţie mai multe

elemente specifice de analiză, astfel: - starea de vulnerabilitate a traseelor de comunicaţii, mai ales a celor din mediul rural şi din zonele urbane

defavorizate, prin aceasta fiind evidenţiate problemele de instabilitate funcţională a legăturilor spre punctele de acces la serviciile de comunicaţii;

- nivelul tehnologic al echipamentelor aflate în exploatare, prin care este urmărită capacitatea de implementare a soluţiilor tehnologice moderne de asigurare a serviciilor la terminalul utilizatorului;

- calitatea serviciilor şi nivelul de performanţă oferite utilizatorilor, astfel încât să fie asigurată disponibilitatea, securitatea şi continuitatea serviciilor la utilizator;

- implicaţiile distribuirii teritoriale a structurilor şi echipamentelor reţelei de comunicaţii asupra sănătăţii populaţiei (reţele şi centre de comunicaţii, antene), în care sunt luate în consideraţie şi prezentate valorile maxime admise ale radiaţiilor electromagnetice generate de echipamentele menţionate. La acest punct trebuie precizate, valorile impuse de U.E. astfel:


9

Domeniul frecvenţă, f

Intensitatea câmpului electric, E [V/m]

Intensitatea câmpului magnetic, H A/m]

Inducţia magnetică

B[µT]

Densitatea puterii undei plane echiv. [W/m²]

Curent de contact [mA]

0-1 Hz - 1,63 x105 2x10

5 - 1,0

1 – 8 Hz 20000 1,63x105/f

2 2x10

5/f

2 - 1,0

8 – 25 Hz 20000 2x104/f 2,5x 10

4/f - 1,0

0.025–0,82kHz 500/f 20/f 25/f - 1,0

0,82 – 2,5 kHz 610 24,4 30,7 - 1,0

2,5 – 65 kHz 610 24,4 30,7 - 0,4 f

65 - 100 kHz 610 1600/f 2000/f - 0,4 f

0,1 – 1 MHz 610 1,6/f 2/f - 40

10 – 110 MHz 61 0,16 0,2 10 40

110 – 400 MHz 61 0,16 0,2 10 -

2 – 300 GHz 137 0,36 0,45 50 -

Tabel 14.1. Nivelurile recomandate pentru câmpuri electrice, magnetice şi electromagnetice in domeniul de la 0 Hz la 300 GHz (valori efective neperturbate).

Tensiunea nominală a liniei electrice Intensitatea campului electric E [V/m], la distanţa de:

Inducţia câmpului magnetic [µT]

30 m 60 m 30 m 60 m

115 kV 0,07 0,01 1,7 0,4

230 kV 0,30 0,05 7,1 1,8

500 kV 1,00 0,30 12,6 3,2

Tabel 14.2. Valorile intensităţii câmpului electric şi a inducţiei magnetice, funcţie de distanţa faţă de linia electrică, după Hafmeister [5] 2. existenţa posibilităţilor de intervenţie în zone/sectoare cu infrastructură a reţelei de comunicaţii deficitară, în care

sunt avute în vedere ariile în care furnizarea serviciilor de comunicaţii sunt afectate de calitatea drumurilor de acces şi furnizarea energiei electrice;

3. situaţia comunicaţiilor pentru administraţia publică şi sistemul de educaţie. în contextul structurii actuale, problema economică fiind elementul important pentru administraţiile locale din zonele defavorizate. Pentru telefonie şi Internet, ierarhizarea propusă pentru reţea putând rezolva această problemă;

4. crearea, pentru întreg teritoriu, a condiţiilor de acces la reţeaua de difuziune pentru programele de radio şi televiziune, în condiţiile asigurării unui nivel de calitate corespunzător:

5. starea nivelului tehnologic al furnizării serviciilor poştale oferite utilizatorilor; 6. priorităţi de dezvoltare în telefonie, Internet, radio-televiziune şi servicii poştale . Problematica menţionată, caracterizată de aspectele prezentate anterior, trimite la următoarele aspecte şi direcţii de cercetare: În telefonie: 1. evoluţia infrastructurii şi a modurilor de transmisie a datelor prin creşterea şi diversificarea:

- numărului punctelor de acces, - lungimii traseelor cablurilor şi liniilor de transport a comunicaţiilor, - centrelor de concentrare, comutaţie şi rutare a traficului telefonic, de date şi Internet.

2. resursele de modernizare şi intervenţie în zone/sectoare cu infrastructură deficitară, implicând evaluarea pe tipuri de localităţi şi specificul economic şi social al acestora;

3. situaţia accesului la servicii de comunicaţii telefonice şi Internet, specifice administraţiei publice şi sistemului de educaţie care, pentru eficienţă, ar trebui să exploateze serviciile de comunicaţii în bandă largă;

4. stabilirea zonelor echipate deficitar (zone rurale, zone izolate), asociată cu capacitatea de prelucrare şi transmisie, prin punctele de acces la serviciile de telecomunicaţii şi Internet implicate în satisfacerea traficului.

5. priorităţi de dezvoltare, în special accesul utilizatorilor la servicii de comunicaţii în bandă largă. În radio şi televiziune: 1. existenţa resurselor de alimentare cu energie electrică a gospodăriilor plasate în zone izolate în care terminalele nu

pot fi alimentate;

10



10

2. situaţia gospodăriilor în care terminalele (receptoarele) de radio şi/sau televiziune sunt lipsite de „vizibilitate” directă spre sursele de semnal;

3. asigurarea condiţiilor ca în zonele defavorizate să fie asigurate condiţii de acces la un număr de canale radio şi televiziune la nivelul tuturor gospodăriilor.

Pentru serviciile poştale: 1. existenţa condiţiilor de acces a întregii populaţii la punctele de furnizare a serviciilor poştale; 2. nivelul de tehnologizare a reţelei de transporturi poştale; 3. nivelul de tehnologizare a oficiilor poştale şi agenţiilor. În baza datelor suplimentare folosite în studiu, este evaluată vechimea tehnologiilor utilizate în reţelele locale şi naţionale de telecomunicaţii, sunt evaluate cele cu durata de utilizare expirată şi sunt stabilite urgenţele de intervenţie în nodurile de comunicaţii, fiind luate în considerare următoarele aspecte: analiza tipurilor de tehnologii folosite în punctele de acces şi necesitatea modernizării acestora în scopul

asigurării accesului la serviciile de bandă largă; evaluarea costurilor necesare efectuării acestor operaţii la nivelul operatorilor de reţele de telecomunicaţii; migrarea tehnologiilor de comunicaţii de la transmisia analogică la cea digitală şi asigurarea suporţilor de comunicaţie

prin fibră optică. În studiu sunt detaliate probleme legate de implicaţii teritoriale şi de sănătate a populaţiei și va fi detaliată situaţia specială a administraţiei şi a sistemului de educaţie. Problematica este preluată în studiu şi detaliată la nivelul operatorilor serviciilor de comunicaţii, asociată cu politica TIC de operaţionalizare a proceselor menţionate.

II.3.2. Obiective specifice Obiectivele atribuite studiului sunt: creşterea competitivităţii regiunilor, pe baza dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC); creşterea economiei digitale deschise; reorganizarea metodelor de producţie şi a relaţiilor tradiţionale de muncă asociate cu consecinţele în plan teritorial; stabilirea zonelor echipate deficitar (zone rurale, zone izolate). Domeniul trebuie să urmărească în mod prioritar atingerea următoarelor deziderate, ce pot fi regăsite în strategiile și planurile naționale și cele europene: 1. Creşterea competitivităţii regiunilor, pe baza dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC); 2. Intensificarea folosirii comunicaţiilor digitale, specifice pentru o economie deschisă, pentru obţinerea de valoare

adăugată şi reducerea evaziunii fiscale la nivel teritorial; 3. Creşterea gradului de accesibilitate pentru utilizatorii serviciilor telefonice şi de Internet; 4. Creşterea gradului de penetrare a mijoacelor de comunicaţii la nivel de gospodărie la 95 % la sfârşitul perioadei, cu

tendinţele de generalizare; 5. Creşterea accesibilităţii la serviciile de comunicaţii electronice de bandă largă la nivelul întregii populaţii la cel puţin

100% până în 2015; 6. Creşterea gradului de penetrare a serviciilor de comunicaţii electronice de bandă largă în zonele dezavantajate din

punctul de vedere al nodurilor tehnice de acces şi al capacităţii de transport; 7. Creşterea numărului serviciilor on-line oferite pentru sectorul guvernamental şi de afaceri. Obiectivele specifice abordate în studiu se referă şi la stimularea cereri şi a ofertei pentru serviciile de comunicaţii electronice de bandă largă furnizate în sectorul public şi privat: 1. conectarea instituţiilor publice (agregarea cererii publice); 2. creşterea ponderii utilizării comunicaţiilor electronice în domeniul public; 3. crearea pentru întreaga populaţie a condiţiilor de acces la serviciile furnizate prin internet, ceea ce va conduce la

ocuparea şi valorificarea unor noi locuri de muncă; 4. susţinerea IMM-urilor în pregătirea, configurarea şi implementarea proiectelor de infrastructură şi servicii bazate

pe comunicaţii electronice; 5. sporirea gradului de accesibilitate a cetăţenilor la serviciile specifice de comunicaţii electronice, ceea ce va

conduce la socializarea accentuată a tinerilor şi obţinerea unor informaţii utile referitoare la piaţa forţei de muncă;

6. dezvoltarea conţinutului bazelor de date şi creşterea numărului de aplicaţii la îndemâna utilizatorilor; 7. educarea consumatorilor şi includerea grupurilor de utilizatori defavorizaţi.


11

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare Cercetarea are la bază următoarele ipoteze de lucru: 1. Sursele datelor ce urmează a fi prelucrate sunt sigure, acestea fiind preluate de la organisme autorizate naţionale şi

organisme internaţionale; 2. Nivelul de precizie al cercetării va acoperi ansamblul problemelor specifice dezvoltării comunicaţiilor în teritoriu,

bazându-se pe cele mai semnificative date cuprinse în rapoartele anuale ale autorităţilor naţionale şi internaţionale relevante;

În studiu sunt luate în consideraţie aspectele generale prezentate, cu precizări asupra metodologiei folosite în cazurile menţionate. Precizia nivelelor are la bază statisticile furnizate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii - ANCOM şi Comisia Europeană. Diferenţele care pot apărea între diferiţi vectori de evoluţie ai dezvoltării economice, sociale şi demografice sunt compensate prin aplicarea unor factori de efort ce pot fi stabiliţi pe plan local. Congruenţa între vectorii de dezvoltare a domeniilor cu influenţă şi interferenţă în domeniul comunicaţiilor este analizată în contextul omogenizării etapelor de dezvoltare. II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor Nivelul analizelor este european, naţional, regional (NUTS II), judeţean (NUTS III). Analiza datelor asociate şi a indicatorilor relevanţi pentru dezvoltarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii este axată în special pe indicatorii internaţionali stabiliţi de Institutul European de Standardizare în Telecomunicaţii (ETSI) şi cei naţionali stabiliţi de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. Studiul propune structurarea pe componentele principale a documentelor analizate în conformitate cu obiectivele stabilite în vederea procesării datelor, în cadrul general adoptat, având în vedere, ca nivel şi tip al analizelor, cinci direcţii: 1. Definirea conceptului de comunicaţii electronice, în special a celor de bandă largă, şi prezentarea beneficiilor

dezvoltării serviciilor de comunicaţii extinse în bandă largă şi nivelul de accesibilitate la acestea pe tipuri de comunicaţii;

2. Analiza situaţiei actuale în România, în special în ceea ce priveşte tipurile de suport al comunicaţiilor (fibre optice, cabluri sau prin unde radio etc), ceea ce va determina şi evaluarea nivelurilor de efort local, regional şi naţional;

3. Definirea principiilor generale şi a obiectivelor strategice de dezvoltare a serviciilor în viziunea Uniunii Europene; 4. Elaborarea Planului de Acţiune pentru Implementarea Strategiei, asociată cu creşterea performanţei economice; 5. Identificarea necesarului şi a opţiunilor de finanţare. II.4.3. Indicatori şi indici Vor fi utilizați indicatori de tipul: 1. unităţi de poştă – număr unităţi (agenţii şi oficii), volum activităţi; 2. telefonie: număr linii telefonice (fixe şi mobile), capacitatea centralelor telefonice; 3. radio şi TV: staţii de radio; număr staţii TV; nivel acoperire teritoriu; 4. ponderea întreprinderilor cu conexiune fixă/ mobilă la internet; 5. ponderea utilizatorilor de PC; 6. investiţii în hardware/ software; ponderea cifrei de afaceri via internet etc. Indicatorii şi indicii sunt clasificaţi în funcţie de tipul de reţea şi completaţi cu alţi indicatori de performanţă ce trebuie satisfăcuţi de reţelele de comunicaţii, acoperind întregul spectru specific dezvoltării. II.4.4. Reprezentări cartografice Principalele teme pe reprezentări cartografice sunt următoarele: [1] Reţeaua naţională de transmisiuni pentru comunicaţii fixe (actuală şi în perspectivă) [2] Situaţia geografică a punctelor de acces la comunicaţiile mobile (pentru operatorii de comunicaţii mobile) [3] Configurarea fiabilizării reţelei naţionale de comunicaţii

[4] Structura finală (2020) a reţelelor naţionale de comunicaţii şi interconectări internaţionale

II.5. Bibliografie şi surse

Date statistice disponibile; date anuale în intervalul 1990-2012.

12



12

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza-diagnostic a situaţiei

Analiza şi diagnosticarea situaţiei actuale privind reţelele de comunicaţii se bazează pe ansamblul datelor colectate, pe problemele economice, sociale şi infrastructurii existente fiind asociată cu proiectele derulate în domeniu. Specific reţelei de comunicaţii, unul dintre aspectele relevante din punctul de vedere al comunicaţiilor vizează analiza numărului şi structurii populaţiei în contextul folosirii în analiză a unor parametri specifici (Tabel 14.3.)

Populaţia pe sexe, grupe de vârstă şi mediu (mil. locuitori)

2007 2008 2009 2010

Total 21,5 21,5 21,5 21,4

Pe sexe

Masculin 10,5 10,5 10,5 10,4

Feminin 11,0 11,0 11,0 11,0

Pe grupe de vârstă

0 - 14 ani 2,2 2,2 2,2 2,2

15 - 50 ani 14,0 14,0 14,0 13,8

peste 60 ani 4,2 4,2 4,2 4,4

Pe mediu

Urban 11,9 11,8 11,8 11,8

Rural 9,6 9,7 9,7 9,6

Tabel 14.3. Evoluţia populaţiei în România Sursă: INS Pe lângă evaluarea unor indicatori, cum ar fi numărul de linii de comunicaţii la 100 de locuitori, raportul de telefonizare rural/urban, numărul de trimiteri poştale sau numărul de terminale radio şi TV, situația demografică este importantă şi relevantă pentru analiza, înţelegerea şi stabilirea vitezei de acomodare, după vârste, a utilizatorilor serviciilor de comunicaţie cu modul de operare şi exploatare al mijloacelor moderne de comunicaţie. În general, parametrul poate fi determinat de o serie de factori caracteristici mediului de evoluţie al indivizilor, astfel: 1. educaţia - definită prin capacitatea de acumulare a cunoştinţelor generale; 2. accesul la tehnologiile moderne - marcată de momentul în care individul intră în contact ce acestea; 3. sănătatea - care determină comportarea individului în contact cu tehnologiile; 4. cadrul social şi organizatoric în care îşi desfăşoară activitatea; 5. instruirea profesională - îi conferă individului drepturi şi obligaţii sociale; 6. cadrul de relaţii - determinat de mediul în care acesta îşi desfăşoară activitatea.

În acest context, prezentăm un grafic de evoluţie a preformanţelor de acomodare a utilizatorilor, împreună cu durata de care, în conformitate cu vârsta şi pregătirea profesională, aceştia au nevoie pentru a opera şi exploata terminalele de acces la serviciile de comunicaţii (Grafic 14.1).

0

10

20

30

40

50

60

10 20 30 40 50 60 70 80 90

vărsta

%

Grafic 14.1. Evoluţia abilităţilor de folosire a terminalelor în funcţie de vârstă (10 ÷ 90 ani) Sursă: UK - Learning process 2002 Se poate observa că obţinerea performanţelor de exploatare a serviciilor de comunicaţii electronice este dependentă şi de vârsta utilizatorului. Prin urmare, se poate spune că unul din atributele generale ale procesului de adaptare a individului la exploatarea tehnologiilor moderne de comunicaţie , dar nu numai, este educarea şi instruirea locuitorilor pentru folosirea acestora în mod corespunzător.


13

În acelaşi timp, cu vârsta, durata instruirii şi periodicitatea de repetare a procesului , aplicarea corectă a abilităţilor se măreşte corespunzător. Analiza are în vedere faptul că majoritatea operatorilor de comunicaţii (telefonie + Internet), pe reţele fixe sau mobile, sunt privaţi (companii naţionale sau multinaţionale), interesul acestora fiind acela de a obţine profit, încercând să reducă la maximum cheltuielile neprofitabile. În studiu sunt relevate aceste aspecte şi sunt oferite unele soluţii de atragere a activităţilor companiilor private spre zonele geografice defavorizate. Analiza-diagnostic a situaţiei are la bază evoluţia parametrilor caracteristici unei reţele de comunicaţii, stabilind punctele sensibile ale dezvoltării, în contextul păstrării unui echilibru faţă de toate categoriile sociale, dezvoltarea economică şi specificul local. III.1.1. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru telefonie – internet Până în 1990, reţeaua naţională de telecomunicaţii (telefonie + telegrafie) era organizată pe o structură ierarhică (pe zone), dictată de: lipsurile tehnologice de interconectare, care ar fi fost necesare pentru a asigura fluidizarea traficului telefonic şi

telegrafic; diversitatea tehnologiilor aflate în exploatare în perioada respectivă (sisteme de comutaţie: Rotary, Pentaconta şi

extrem de multe centrale manuale iar pentru transmisiuni: sisteme analogice de curenţi purtători furnizate de RD Germană, URSS, Cehoslovacia);

capacitatea redusă de vehiculare a traficului pentru centralele telefonice interurbane aflate în exploatare; calitatea funcţională a echipamentelor periferice (concentratori) din cauza reducerii exagerate a importurilor de piese

de schimb sau din cauza degradării tehnologiei aflate în exploatare.

Astfel, structura reţelei pe zone de reţea a fost configurată aşa încât să fie eficientizate tehnologiile de comutaţie şi transmisiuni existente:

Harta 14.1. Zonarea (regionalizarea) reţelei naţionale de telecomunicaţii Sursă: acad. Mihai Drăgănescu, “Telecomunicaţiile în România”, 2003

Se poate observa că centrele de zonă au fost plasate pe traseele de cabluri coaxiale a căror capacitate de transport a comunicaţiilor era cea maximă pentru perioada respectivă. În acelaşi mod şi aceiaşi structură a fost realizată şi structurarea reţelei telegrafice din România. După 1990, creşterea traficului telefonic naţional şi internaţional, accentuarea interesului pentru folosirea unor servicii noi, în general faţă de cele cu valoare adăugată şi conexiunea la Internet, a determinat orientarea spre digitalizarea reţelei.

zona Cluj: CJ; SJ; MM, SM, BN

zona Timiş: TM; AR; HD CS, BH,

zona Braşov: BV, AB, SB, MS, HR, CV,

zona Bacău: BC, SV, BT, NT, IS, VS

Bacău

zona Galaţi: GL, BR, VR, BZ, TL

zona Bucureşti: B, IF, GG, PH, DB, AG, IL, CL, CT

zona Craiova: DJ, GJ, OT, MH, VL

14



14

Reţeaua de comunicaţii în funcţiune în acea perioadă era într-o situaţie dificilă, determinată de o serie de cerinţe ale utilizatorilor şi lipsa unor echipamente tehnologice moderne pentru accesarea diferitelor servicii, astfel:

dificultatea stabilirii comunicaţiilor automate internaţionale spre Europa de Vest şi Statele Unite;

imposibilitatea centralelor telefonice de a procesa traficul spre internaţional;

capacitatea redusă a reţelei de transmisie pentru apelurile interurbane, determinată de numărul redus de canale de comunicaţii între centralele telefonice interurbane, numărul maxim de convorbiri ce puteau fi efectuate pe o pereche de tuburi de cablu coaxial fiind de 900, 1800 sau 2700;

existenţa în reţea a centralelor manuale (capacitatea totală a acestora fiind de 800.000 abonaţi), plasate în serviciu în mediul rural;

imposibilitatea introducerii în exploatare a serviciilor integrate şi a celor cu valoare adăugată;

imposibilitatea operatorului de reţea de a justifica valoarea facturilor telefonice, mai ales a celor eronate;

durata de viaţă expirată pentru majoritatea echipamentelor aflate în funcţiune.

Singura soluţie pentru rezolvarea acestor probleme a fost și este digitalizarea reţelei de comunicaţii.

Digitalizarea reţelei de telecomuncaţii a început în 1992, odată cu instalarea primelor centrale electronice digitale şi a construcţiei reţelei de transport a comunicaţiilor electronice. Interesul instalării acestora în centrele urbane mari, numite în telefonie „zone”, a fost determinat în primul rând de interesul asigurării accesului automat la comunicaţiile internaţionale. Până în acea perioadă au existat câteva „insule” de reţea digitală, nesemnificative pentru ca administraţia de telecomunicaţii să poată oferi servicii de comunicaţii electronice la un nivel corespunzător al calităţii.

A. Prima structură a reţelei digitale, de tip PDH (plesiochronous digital hierarchy), a fost pusă în funcţiune începând cu anul 1994 pe traseele din următoarea hartă:

Harta 14.2. Structura reţelei PDH din România Sursă: Transmisiuni a mare distanță în telecomunicații, autori: Andrei Chrică, Ion Dobre

Această structură a conferit operatorului de reţea R.A Romtelecom (înfiinţată în 1992 prin separarea de Regia Autonomă de Radiocomunicaţii şi cea a Poştei Române), posibilitatea de a furniza utilizatorilor primele comunicaţii digitale la viteza de 64 Kbit/sec.


15

Numărul utilizatorilor la nivelul centralelor telefonice care puteau fi echipate cu o nouă tehnologie era în perioada 1992

÷ 97 destul de restrâns, aproximativ 600.000 faţă de un total de 4.200.000 abonaţi conectaţi şi în centrale electromecanice (Rotary şi Pentaconta), precum şi centrale manuale (800.000 abonaţi).

Limitarea era determinată în acelaşi timp şi de tipul echipamentelor de transmisiuni digitale adoptat (PDH), care putea furniza o viteză maximă de transfer a informaţiei de maximum 564,992 Mbit/s, insuficientă pentru evoluţia traficului generat de utilizatorii conectaţi şi lipsa posibilităţii de acces la transmisiunile de mare viteză de la terminalul utilizatorului.

B. În aceiaşi perioadă, exista în exploatare, alături de reţeaua fixă, reţeaua de radiorelee analogice care asigura, distribuţia prin unde electromagnetice a comunicaţiilor de voce în structură neierarhică „punct la punct”, scopul acestora fiind de asigurare a transportului traficului, fiabilizarea reţelei fixe în caz de avarie, şi accesului în zone izolate sau cu capacitate insuficientă de transport.

Harta 14.3. Reţeaua de radiorelee analogice Sursă: Transmisiuni a mare distanță în telecomunicații, autori: Andrei Chrică, Ion Dobre

Soluţia tehnologică adoptată şi implementată în reţeaua de comunicaţii nu permitea nici pe această cale accesul utilizatorilor la comunicaţii cu viteze de transmisie mai mari de 64 Kb/sec pe linii individuale.

În perioada respectivă au fost implementate liniile de comunicaţii ISDN (integrated services digital network) prin care au fost realizate primele comunicaţii digitale cu servicii suplimentare şi cu acces la servicii cu valoare adăugată, într-un fel precursoare ale liniilor de acces digital în banda largă.

C. Următorul pas al digitalizării reţelei de comunicaţii a fost realizat odată cu trecerea la o nouă tehnologie de transmisie (SDH – synchronous digital hyirarchy) instalată în teritoriu începnd cu 1997, structura acesteia urmărind în general pe cea a reţelei plesiocrone, în acelaşi timp fiind efectuate lucrările de înlocuire efectivă a centralelor analogice cu cele digitale, acţiune terminată în 2004.

16



16

Harta 14.4. Reţeaua de transmisie – primul backbone SDH

Sursă: Transmisiuni a mare distanță în telecomunicații, autori: Andrei Chrică, Ion Dobre

Se poate observa că traseele reţelei urmăresc în principal interconectarea municipiilor reşedinţă de judeţ cu centrele de comunicaţii din Bucureşti, având ca elemente de interes: nivelul economic de dezvoltare şi ariile geografice cu o densitate mai mare a populaţiei, de fapt centrele unde au fost instalate cu prioritate centralele telefonice digitale (iniţial Alcatel şi Siemens, ulterior Ericsson).

În acelaşi timp a fost implementată şi reţeaua de radiorelee digitale pentru comunicaţii specifice SDH.


17

Harta 14.5. Reţeaua de radiorelee digitale SDH din România

Sursă: Transmisiuni a mare distanță în telecomunicații, autori: Andrei Chrică, Ion Dobre

D. Odată cu înlocuirea la nivelul întregii reţele a centralelor electromecanice cu centrale digitale, reţeaua SDH s-a amplificat şi diversificat major, astfel încât în 2010 aceasta să fie structurată eficient şi suficient din punctul de vedere al capacităţii de transport de trafic, asigurând un nivel de fiabilitate corespunzător cerinţelor.

Reţeaua, având ca suport de transmisie cabluri cu fibră optică, a fost echipată atât cu echipamente de comunicaţii de voce cât şi cu echipamente de transmisiii numerice (comunicaţii de date prin Internet, newbridge etc).

Pentru comunicaţiile de date reţeaua de transmisiuni este organizată pe inele de fibră optică, aceasta urmărind închideri de securizare a buclelor de transmisie prin care, conform figurii 14.6, sunt asigurate: continuitatea comunicaţiilor, evitarea condiţiilor de suprasarcină şi crearea condiţiilor de intervenţie la deranjament fără întreruperea serviciului.

18



18

Harta 14.6. Reţeaua de transmisie prin fibră optică Sursa: ANCOM

Harta 14.7. Structura reţelei de transmisiuni de date pe inele de siguranţă Sursa: ANCOM


19

Reţeaua, instalată în acest mod, este capabilă să suporte traficul telefonic intern şi internaţionnal pentru un număr de 180.000.000 utilizatori ai reţelelor fixe (021xxxxxxx - 039xxxxxxx) şi 100.000.000 în reţele mobile, alocaţi conform planului naţional de numerotaţie (PNN) şi în acelaşi timp pentru un număr de 400.000.000 de utilizatori Internet.

PNN (planul naţional de numerotaţie), adoptat de MCTI şi stabilit pe baza recomandărilor Uniunii Europene, dispune de rezerve suficiente de numerotaţie, oferind şi numerotaţie pentru „numere verzi” şi servicii cu valoare adăugată (SVA) de tip 0800.... şi 0900...

Formatul numărului de apel

0 Indicator de acces la comunicaţii naţionale

Z Identificator reţea

A Cod arie / identificator reţea

B Cod arie

P Cifră număr de apel

Q Cifră număr de apel

M Cifră număr de apel

C Cifră număr de apel

D Cifră număr de apel

U Cifră număr de apel

Tabel 14.4. Planul naţional de numerotaţie Sursă: ANRCTI

0Z = 09

0Z = 03

0Z = 08

0Z = 02

0Z = 07

Grafic 14.2. Resurse de numerotaţie Sursă: ANRCTI

Se poate observa că numerotaţia asigurată prin PNN are posibilitatea de a oferi o capacitate de numerotaţie suficientă.

Grafic 14.3. Numerotaţie alocată Sursă: ANRCTI

20



20

În acest context se poate spune că reţeaua instalată, în afară de unele conexiuni transfrontaliere, este capabilă să suporte traficul solicitat de utilizatori pentru o perspectivă suficient de mare în timp. La ora actuală, repartizarea pe tipuri de transmisie a comunicaţiilor (telefonie - Internet) este prezentată în Graficul 14.4.

Grafic 14.4. Repartiţia în România a tipurilor de comunicaţii pe tehnologii de transport Sursa: ANCOM

În diagrama prezentată este relevant faptul că, pentru comunicaţiile prin Internet, o pondere însemnată are tehnologia de comunicaţie care foloseşte suportul fizic (perechi de fire, cabluri coaxiale sau cele echipate cu fibră optică).

În privinţa comunicaţiilor internaţionale, Reţeaua de comunicaţii este conectată pe direcţiile importante de trafic internaţional (Harta 14.8).

Harta 14.8. Reţeaua de comunicaţii - Conectări internaţionale Sursa: Romtelecom S.A.

Deci, se poate considera că reţeaua de telefonie, teoretic, corespunde cerinţelor de dezvoltare, oferta furnizorilor de servicii „acoperind” cerinţele de comunicaţie pentru o perspectivă de dezoltare economică şi cerințele de implementare a legislației Uniunii Europene.

Rămân însă nerezolvate problemele reprezentate de distribuţia punctelor de acces la reţea ale utilizatorilor pentru zonele defavorizate şi în general ale mediului rural, fapt determinat nu numai de „lipsa de interes” a operatorilor, cât mai ales de lipsa drumurilor de acces, lipsa surselor locale de energie electrică, formele de relief.

DSL 62% Cablu-modem 30%

Altele 8%


21

La ora actuală, distribuţia punctelor pentru accesul utilizatorilor la reţeaua de comunicaţii (DSLAM – digital subscriber line access module) este configurată la nivelul teritoriului aproape de ariile geografice cu densitate ridicată a locuitorilor şi implicit a gospodăriilor.

Pot fi observate ariile cu deficienţe de „acoperire” cu puncte de acces, pentru asigurarea comunicaţiilor electronice la nivelul utilizatorilor din zonele evidenţiate de lipsa DSLAM-urilor. Este uşor de remarcat faptul că „ariile” neacoperite cu servicii sunt plasate la limitele între judeţe, mai ales acolo unde drumurile de acces sunt terminate, fără a trece în judeţul vecin sau drumuri sunt neaccesibile pentru instalarea reţelei.

Situaţia este cauzată de mai multe aspecte importante, printre care: lipsa unor căi de acces care să permită instalarea în siguranţă; lipsa surselor de energie electrică; nivelul economic şi social redus; dezinteresul operatorilor faţă de piaţa de comunicaţii din aria respectivă.

Harta 14.9. Puncte de acces la comunicaţii digitale prin reţeaua fixă Sursa: Romtelecom S.A.

Ca un exemplu particular, relevant pentru ariile neacoperite cu servicii de comunicaţii electronice, este prezentată acoperirea specifică judeţului Timiş în Harta 14.10.

zone neacoperite

22



22

Harta 14.10. Traseele de fibră optică instalate în judeţul Timiş Sursa: Romtelecom S.A. Se poate observa că ariile neacoperite cu servicii se găsesc la limita dintre judeţele Caraş şi Timiş, unde căile de comunicaţii între judeţe sunt depărtate faţă de ariile ce ar trebui „acoperite” cu servicii, condiţiile de relief sunt defavorabile, există o lipsă a surselor de alimentare stabilă cu energie electrică sau lungimea circuitelor fizice nu permite furnizarea în condiţii de calitate a semnalelor de comunicaţie. Pentru comuncaţiile mobile, distribuţia punctelor de acces are o configuraţie aproximativ echivalentă, în plus având o concentrare mai mare pe arterele importante ale reţelei de transport, autostrăzi, căi ferate şi drumuri naţionale (Harta 14.11).

Harta 14.11. Harta punctelor de acces la reţeaua de comunicaţii mobile Sursa: ANCOM

zone neacoperite


23

Pot fi observate şi în acest caz zonele neacoperite cu servicii de comunicaţii electronice care folosesc reţelele specifice terminalelor mobile. Motivul principal al acestei situaţii este generat de limitările impuse de puterea antenelor din celulele de comunicaţii mobile pentru „acoperirea” zonei.

Realizând un clasament al exploatării serviciilor, din punctul de vedere al ratei de penetrare a comunicaţiilor electronice pe bandă largă, România se află pe ultimul loc, având un coeficient de 13,7%, faţă de media Uniunii Europene (UE - 27) cu procent mediu de penetrare este de 25.6% (Grafic 14.3.).

Diferenţa, reprezentând 50%, poate fi recuperată prin eforturi conjugate între strategia de dezvoltare ce va fi adoptată în comunicaţii, în transporturi şi în reţeaua de energie electrică.

Grafic 14.5. Rata de penetrare a serviciilor în bandă largă pe reţeaua fixă Sursa: Eurostat (2011)

Pentru reţelele mobile, rata de penetrare a comunicaţiilor electronice în banda largă, indică de asemenea o poziţie inferioară în clasamentul european astfel media în România este de 4,1% faţă de 5,6% media europeană:

Grafic 14.6. Rata de penetrare în bandă largă pentru comunicaţii mobile Sursa: Eurostat (2011)

Analiza efectuată asupra accesului populaţiei din teritoriu la serviciile furnizate în bandă largă, scoate în evidenţă o rată redusă de acces la aceste servicii.

Referitor la accesul utilizatorilor la Internet, din datele obținute se constată că România se găseşte pe o poziţie inferioară, 30,1% faţă de 62,3% la nivelul Uniunii Europene, reprezentând ultimul loc din ţările UE. În acelaşi timp, este semnalat faptul că, în România, 58% din populaţie nu a utilizat niciodată Internetul.

UE - 27 Celelalte state România


24



24

Grafic 14.7. Gradul de utilizare al serviciilor Internet Sursa: Eurostat (2011) Analiza diagnostic indică şi în acest caz un nivel redus al exploatării serviciilor specifice, România fiind plasată pe ultimele locuri între statele Uniunii Europene. Un indicator important al exploatării comunicaţiilor electronice în România îl reprezintă nivelul de utilizare al serviciului e-Government. Acesta reflectă nivelul cererilor de utilizare a serviciilor de interoperare ale utilizatorilor cu organismele guvernamentale, utilizatorii putând fi persoane fizice sau juridice. În acest context, graficul privind utilizarea serviciilor e-Guvernment indică un nivel foarte redus de folosire a serviciului la nivelul populaţiei de 8%, faţă de media Uniunii Europene de 65%.

Grafic 14.8. Utilizarea serviciului e-Government de către cetăţeni Sursa: Eurostat (2011)

În aria acestui serviciu se constată că, în România, gradul de folosire a acestui serviciu de către locuitori este de 8% faţă de 50% în Uniunea Europeană, iar în mediul de afaceri, gradul de utilizare este de 50% în România, faţă de 75% în UE (Grafic 14.9.).




25

Grafic 14.9. Utilizarea serviciului e-guvernment în mediul de afaceri Sursa: Eurostat (2011) Ca şi în celelalte cazuri, România se clasează pe ultimele locuri la nivelul Uniunii Europene.

O analiză a serviciilor oferite de furnizorii de Internet scoate în evidenţă un nivel redus al ofertei acestora, astfel:

Pentru fiecare din termenele de furnizare a serviciului de acces la Internet, asumate de operatorii de reţele şi servicii de comunicaţii în contractele încheiate cu utilizatorii finali şi în condiţiile generale de furnizare a serviciului, aceştia contorizează şi trebuie să publice valorile următorilor parametri, reprezentând un indicator care scoate în evidenţă capacitatea de intervenţie a furnizorului: a. durata în care se încadreaza 80% din cererile cele mai rapid soluţionate; b. durata în care se încadreaza 95% din cereri cele mai rapid soluţionate;

c. procentajul cererilor soluţionate în intervalul de timp convenit cu utilizatorul final. Configurarea acestui indicator este o metodă de evaluare a interesului furnizorului de servicii pentru fidelizarea clienţilor reţelei respective.

Din studierea zonelor neacoperite cu servicii de comunicaţii (telefonie + Internet) rezultă următoarele situaţii, specifice unor indicatori generali pentru statele Uniunii Europene:

Nr. judeţe Populaţie

41

Zone neacoperite Total %

Rural Urban 19.494.

525 5% 902.384 0

902.384

Tabel 14.5. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (locuitori)

Nr. judeţe Gospodării

41


Rural Urban 6.531.5

80 5% 337.298 0

337.298

Tabel 14.6. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (gospodării)

Nr. judeţe Localităţi

41


Rural Urban

13.746 27% 3.648 0

902.384

Tabel 14.7. Zone „neacoperite” cu servicii de comunicaţii electronice (localităţi)


26



26

Conform datelor furnizate de Eurostat, acoperirea cu servicii de comunicaţii electronice în mediul rural plasează România printre ultimele state ale Uniunii (Grafic 14.11.)

Grafic 14.11. „Acoperirea” cu servicii de comunicaţii electronice în mediul rural Sursa: Eurostat (2011) Pentru mediul urban, acoperirea cu servicii de comunicaţii electronice plasează România printre ultimele locuri conform Eurostat (Grafic 14.12.):

Grafic 14.12. „Acoperirea” cu servicii de comunicaţii electronice în mediul urban Sursa: Eurostat (2011)

Şi în acest caz, prin comunicaţii electronice se înțelege totalitatea tipurilor de comunicaţii (telefonie, Internet, transmisii de date, etc), România este plasată pe ultimele locuri din statele Uniunii Europene.

Din punctul de vedere al traficului, situaţia în România este următoarea:

UE - 27 Celelalte state România UE - 27

Celelalte

state



27

Voce spre alte reţele f ixe

Voce către reţele mobile

Voce internaţional

Trafic acces Internet

Trafic acces în reţele f ixe proprii

Grafic 14.13. Trafic în reţelele de comunicaţii Sursa: ANCOM Din situaţiile prezentate putem deduce că, în România, comunicaţiilor electronice trebuie să li se acorde mai multă atenţie. Pentru ca reţeaua de comunicaţii electronice să poată oferi comunicaţii la un nivel de performanţă semnificativ, aceasta

trebuie să dispună de un suport software corespunzător cerinţelor. În acest sens, în perioada 2005 ÷ 2010 au fost efectuate investiţii în cercetare şi dezvoltare, plasând România pe o poziţie favorabilă în Uniunea Europeană, astfel:

Grafic 14.14. Contribuţia sectoarelor TIC la economia totală a statelor membre UE Sursa: Raport UE 2010 (EU 24320)

Din figură se poate compara mărimea (sau "greutatea") sectorului TIC în economiile naționale ale celor 27 state membre ale UE. Una din problemele importante este cea a inventarului reţelelor publice de comunicaţii electronice şi al elementelor de infrastructură asociate. În acest sens, Autoritatea Naţională de Comunicaţii va trebui să reglementeze modalitatea de realizare a unui inventar al reţelelor publice de comunicaţii electronice şi al elementelor de infrastructură, împreună cu formatul informaţiilor ce trebuie transmise de toţi furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice. Una dintre obligaţiile impuse acestora de noul cadru legislativ vizează transmiterea şi actualizarea anuală a informaţiilor privind dezvoltarea şi localizarea geografică a reţelelor publice de comunicaţii. Diagnosticul general ce poate fi aplicat în urma efectuării acestor analize indică o serioasă rămânere în urmă a comunicaţiilor prin telefonie şi Internet. Eforturile de recuperare a acestei stări trebuie aplicate rapd, pe baza unor studii concrete pe fiecare domeniu în parte, urmând a fi adoptte cele mai eficiente căi de dezvoltare şi armonizare cu celelalte domnenii.

Contribuţia sectoarelor non-ITC la economia totală statului membru UE Contribuţia sectoarelor ITC la economia totală statului membru UE

28



28

III.1.2. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru difuzarea radio-TV Anul 2012 a fost propus de către Comisia Europeană ca termen limită pentru încetarea transmisiunilor analogice terestre de televiziune în toate statele membre precum şi a semnării actelor finale RRC-06, fiind aşteptate noi dezvoltări ale pieţei TV, datorită diversificării serviciilor oferite de noile reţele digitale de distribuţie a programelor. Directiva Cadru în Comunicaţii Electronice 2002/21/Ec, “Comunicarea Comisiei Europene 2003 – trecerea la televiziunea digitală” şi “Comunicarea Comisiei Europene 2005 – accelerarea trecerii la televiziunea digitală”, sunt repere europene care trebuie atinse. În acest scop, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a definit strategia privind tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră şi implementarea serviciilor multimedia la nivel naţional, concretizată prin Hotarârea de Guvern 1213/2009. Distribuţia programelor de radio şi televiziune este caracterizată de gradul de accesibilitate al utilizatorilor la reţeaua de difuzare. Pentru distribuţia programelor de radio, gradul de acoperire a teritoriului cu semnale radio se ridică la o valoare de 99,5% (pentru difuzarea cu modulaţie în amplitudine, AM - amplitude modulation), conform hărţii prezentate (Harta 14.12.).

Harta 14.12. „Acoperirea” prin difuziunea undelor electromagnetice a programelor radio în AM Sursa: Radiocomunicaţii S.A.

Pentru difuziunea radio cu modulaţie în frecvenţă, gradul de acoperire a teritoriului şi zonelor limitrofe este de de 99,8%, conform hărţii de „acoperire”.


29

Harta 14.13. „Acoperirea” în FM Sursa: Radiocomunicaţii S.A.

Pentru difuzarea semnalelor de televiziune, „acoperirea” teritoriului este de 95.3% (Harta 14.14.).

Harta 14.14. „Acoperirea” teritoriului cu programe TV Sursa: Radiocomunicaţii S.A.

Zone “neacoperite”

30



30

Problema ce trebuie menţionată totuşi este aceea determinată de necesitatea încadrării în cerinţele europene de digitalizare a întregii reţele, de creeare a condiţiilor de acces a întregii populaţii la programele radio, nu numai din cauza viciilor de „acoperire” cât şi de lipsa surselor de energie electrică în locaţiile utilizatorilor, acestea putând fi convenţionale sau neconvenţionale. În prezent, S.N. Radiocomunicaţii deţine 2 reţele naţionale analogice de televiziune şi o reţea de emiţătoare analogice regionale de televiziune. Acoperirea asigurată de reţelele naţionale de televiziune depăşeşte 95% în populaţie şi 90% în teritoriu. În perioada 2003 – 2008, Societatea Naţională de Radiocomunicaţii a modernizat în întregime reţelele naţionale publice de televiziune, prin trei programe succesive. Modernizarea celor două reţele publice de televiziune (TVR1 şi TVR2) a ţinut seama de implementarea viitoare a sistemului DVB-T în România. Astfel, un număr de 38 de emiţătoare de mare putere din reţeaua TVR2 şi 16 emiţătoare din reţeaua TVR1 pot fi comutate în digital, cu modificări minime, în circa un an de zile. De asemenea, toate cele 5 emiţătoare care transmit programele regionale pot fi convertite în emiţătoare DVB-T cu transformări minime (înlocuirea unor module în excitator şi înlocuirea filtrelor de canal de la ieşirea spre antenă). Programele de modernizare au inclus un proiect pilot DVB-T, realizat în mai multe faze. În prezent, în Bucureşti, sunt în funcţiune 4 emiţătoare DVB-T, organizate în două reţele sincrone (SFN), pe care se transmite un program de înaltă definiţie (HD), codat MPEG4, pentru Societatea Română de Televiziune şi mai multe programe publice şi comerciale, în format definiţie standard (SD), codate MPEG2, iar în Sibiu sunt în funcţiune 2 emiţătoare, organizate tot pe două reţele, pe una transmiţându-se programe locale. În acest mod, harta cu acoperirea teritoriului cuprograme de televiziune va fi:

Harta 14.15. Harta de acoperire pentru MUX 1 (modulaţie 16 QAM), scenariu complet digital – populatie deservita: cca 95,8% Sursa: Radiocomunicaţii S.A.


31

În cazul aplicării simulcast, situaţia va fi:

Harta 14.16. Harta de acoperire pentru MUX 1 (modulaţie 16 QAM), scenariu simulcast (analog în ţările vecine, DVB-T în România) – populație deservită: cca 95,1% Sursa: Radiocomunicaţii S.A.

În situaţia instalării celui de-al doilea MUX, situaţia acoperirii cu programe TV va fi:

Harta 14.17. Harta de acoperire pentru MUX 2 (modulatie 16 QAM), scenariu complet digital – populație deservită: cca 94,8% Sursa: Radiocomunicaţii S.A.

32



32

În această situaţie, posturile publice de televiziune, precum şi posturile private naţionale de televiziune vor putea fi preluate, pas cu pas, pe cele două multiplexe, astfel încât, începând cu data de 01.01.2012, se vor putea implementa înca 3 multiplexe cu acoperire naţională în banda UHF. Astfel, obligaţiile asumate de România faţă de Uniunea Europeană vor fi onorate, ducând și la o creştere a gradului de satisfacţie al consumatorilor ca urmare a creşterii numărului de programe, recepţionate, realizându-se totodată o mai bună utilizare a spectrului radio. Dezvoltarea sistemelor de difuzare a programelor de radio şi televiziune a avut loc şi prin introducerea transmisiei şi distribuţiei programelor prin cablu, sisteme care sunt „eficiente” pentru furnizori în arii geografice cu densitate mare a locuinţelor. Distribuţia programelor audiovizuale este efectuată şi de alţi furnizori decât Radiocomunicaţii S.A., sistemele folosite fiind: prin cablu, sateliţi geostaţionari sau prin IPTV. (Tabel 14.6.).

Număr total de furnizori operaţiunali, din care: 480

a. prin reţele de cablu 475

b. prin sateliţi 3

c. prin IPTV 3

Tabel 14.8. Furnizori de programe audiovizuale pe treritoriul României

Pentru aceşti furnizori, situaţia abonaţilor conectaţi la 30. 06. 2011 (Tabelul 14.7).

Numărul total de abonaţi 5,70 mil. abonaţi

a. număr abonaţi la reţele de cablu 3,45 mil. abonaţi

b. număr abonaţi la difuzare prin sateliţi (DTH) 2,20 mil. abonaţi

c. număr abonaţi IPTV 0,036 mil. abonaţi

Rata de penetrare la nivel de gospodării prin cablu 47,3

Rata de penetrare a serviciului prin sateliţi 30,1

Tabel 14.9. Număr de abonaţi ai distribuitorilor de programe audiovizuale

Ponderea numărului abonaţilor pe reţelele cu tehnologiile folosite de furnizori este foarte elocventă (Grafic 14.15.).

60,7%0,7%

38,6%Reţele de cablu

Reţele prin sateliţi

(DTH)

Tehnologie IPTV

Grafic 14.15. Ponderea numărului de abonaţi pe tehnologii de furnizare Sursa: ANCOM Ca pondere a abonaţilor din mediul urban faţă de cei din mediul rural, situaţia este echivalentă cu cea a telefoniei (Grafic 14.16.).


33

22,48%77,52%

Număr abonaţi pe suport

cablu în mediu rural

Număr abonaţi pe suport

cablu în mediul urban

Grafic 14.16. Ponderea abonaţilor la televiziunea prin cablu, din mediul urban şi rural Sursa: ANCOM Diagnosticul ce poate fi făcut privind difuziunea programelor de radio şi televiziune indică o rămânere în urmă la capitolul digitalizare, termenul iniţial propus de Uniunea Europeană fiind anul 20012. În acelaşi timp, eliberarea spectrului de frecvenţe ocupat de comunicaţiile analogice poate aduce venituri substanţiale la bugetul României prin ocuparea canalelor digitale ce vor apare, de către alţi furnizori de programe.

III.1.3. Analiza-diagnostic a situaţiei existente pentru servicii poștale

În prezent, activitatea de furnizare a serviciilor poştale este reglementată, în principal, de Ordonanta Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 642/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei nr. 2.858/2007, privind regimul de autorizare generală pentru furnizarea serviciilor poştale, cu modificările și completările ulterioare.

Dispoziţiile legale în vigoare atât în Romania cât şi la nivel european împart serviciile poştale în două categorii: servicii poştale incluse în sfera serviciului universal; servicii poştale neincluse în sfera serviciului universal.

Decizia preşedintelui ANRCTI nr. 2.858/2007 reglementează condiţiile în care furnizorii de servicii poştale beneficiază de regimul de autorizare generală (urmărind reglementarea în detaliu a activităţii de prestare a serviciilor poştale), precum şi procedura de autorizare a persoanelor care intentionează să furnizeze servicii poştale.

Această decizie a fost modificată şi completată prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 891/2009, în vederea armonizării cu legislaţia comercială şi comunitară, consolidării concurenţei pe piaţa serviciilor poştale şi eliminării unor restricţii privind prestarea unui serviciu poştal de către mai mulţi furnizori, evitându-se astfel „dubla contabilizare” a furnizorilor şi indicatorilor de piaţă.

Tipurile de servicii poştale: A.1. Colectarea, sortarea, transportul şi livrarea trimiterilor poştale în greutate de până la 2 kg (corespondenţă,

imprimate); A.2. Publicitate prin poştă având ca obiect trimiteri poştale în greutate de până la 2 kg; A.3. Colectarea, sortarea, transportul şi livrarea coletelor poştale în greutate de până la 10 kg; A.4. Distribuirea coletelor poştale în greutate de până la 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă

aflată pe teritoriul acesteia; A.5. Serviciul de trimitere recomandată având ca obiect trimiteri poştale în greutate de până la 2 kg sau colete poştale

în greutate de până la 10 kg, respectiv colete poştale cu limita de greutate între 10 și 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia;

A.6. Serviciul de trimitere cu valoare declarată, având ca obiect trimiteri poştale în greutate de până la 2 kg sau colete poştale în greutate de pâna la 10 kg, respectiv colete poştale cu limita de greutate între 10 și 20 kg expediate din afara teritoriului României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia;

B.1. Servicii având ca obiect trimiteri poştale în greutate mai mare de 2 kg (corespondenţă, imprimate); B.2. Serviciul de publicitate prin posta având ca obiect trimiteri poştale în greutate mai mare de 2 kg; B.3. Servicii având ca obiect colete poştale interne cu limite de greutate între 10 și 50 kg; B.4. Servicii având ca obiect colete poştale cu limite de greutate între 10 şi 50 kg expediate de pe teritoriul României

către o adresă aflată în afara teritoriului acesteia; B.5. Servicii având ca obiect colete poştale cu limite de greutate între 20 şi 50 kg expediate din afara teritoriului

României către o adresă aflată pe teritoriul acesteia; B.6. Serviciul Ramburs; B.7. Serviciul Schimbare destinaţie;

34



34

B.8. Serviciul Livrare specială; B.9. Serviciul Confirmare de primire; B.10. Serviciul Express; B.11. Serviciul de schimb de documente.

Evoluţia traficului cu trimiteri poştale în perioada 2009 ÷ 2012 este marcată de scăderi şi creşteri (Grafic 14.17.).

Grafic 14.17. Variaţia traficului cu trimiteri poştale Sursa: ANCOM Situaţia poate fi determinată de evoluţia numărului de furnizori de servicii poştale.

Grafic 14.18. Dinamica numărului furnizorilor de servicii poştale Sursa: ANCOM Pentru traficul internaţional, dinamica trimiterilor poştale prezintă o creştere accentuată (Grafic 14.19.).

Grafic 14.19. Dinamica numărului trimiterilor poştale internaţionale Sursa: ANCOM


35

Problema majoră a companiei la ora actuală constă mai ales în datoria acumulată, problemă ce poate fi rezolvată prin privatizare.

III.2. Tendinţe de evoluţie

Comunicaţiile se află pe o direcţie ascendentă, asigurând în perspectivă o c orelare cu celelalte domenii sociale, economice, infrastructură şi tehnologizare, direcţia fiind similară cu cea a statelor Uniunii Europene, în contextul cerinţelor tot mai accentuate de comunicaţie.

Care sunt problemele pe care le va rezolva dezvoltarea accentuată a reţelei de comunicaţii în România Iată câteva argumente: 1. crearea condiţiilor de acces pentru folosirea accentuată a comerţului electronic; 2. rezolvarea unor probleme de educaţie, sănătate, relaţii cu administraţia, munca la domiciliu, pentru locuitorii din

zonele defavorizate; 3. crearea unui număr mare de locuri de muncă şi posibilitatea tinerilor de a avea acces la informaţii utile pentru

obţinerea locurilor de muncă; 4. flexibilitatea de adresare la orice nivel ierarhic din structura administrativă, cu posibilitatea de accesare a bazelor

de date specifice problemelor.

III.2.1. Tendinţe de evoluţie în telefonie şi Internet

În domeniul telefoniei şi Internet, ţinta finală este aceea ca la sfârşitul intervalului propus pentru implementarea SDTR să permită conectarea tuturor gospodăriilor (locuinţe) la punctele de acces ale reţelei de comunicaţii la viteze corespunzătoare de transmisie, considerând că o parte din efort va fi preluat şi prin finalizarea proiectului Ro-Net.

În acelaşi interval, odată cu dezvoltarea economică şi a reţelei de drumuri, folosind acelaşi suport al reţelei de comunicaţii se va dezvolta şi reţeaua de ATM-uri bancare împreună cu deschiderea de puncte pay-point, strict necesare fluidizării încasării taxelor, facturilor şi accesului la comerţul electronic.

În comunicaţiile electronice, datorită dezvoltării accentuate a aplicaţiilor specifice unui spectru larg de activităţi care permite deschiderea unor orizonturi largi de dezvoltare economică, socială şi, mai ales, profesională pentru cetăţeni. Crearea condiţiilor ca oricare locuitor să beneficieze de serviciile oferite prin comunicaţii electronice va determina reducerea substanţială a diferenţelor între mediile şi zonele geografice şi a decalajelor din prezent.

Trebuie avute în vedere următoarele tendinţe de dezvoltare a reţelei de comunicaţii pentru telefonie şi Internet: 1. asigurarea unei mai bune accesibilizări a utilizatorilor la serviciile de comunicaţii electronice, astfel încât în cel mai

scurt timp să fie redus decalajul faţă de nivelul Uniunii Europene; 2. asigurarea capacităţii şi vitezei de transfer a informaţiilor la un nivel uniform pentru toate zonele geografice; 3. furnizarea integrală a tuturor categoriilor de servicii în bandă largă de către operatorii autorizaţi; 4. minimizarea cheltuielilor pentru obţinerea accesului, în contextul deciziilor Comisiei Europene , privind tarifele de

interconectare; 5. introducerea în exploatare a tehnologiilor moderne de transmisie a informaţiilor. III.2.2. Tendinţe de evoluţie în radio şi televiziune În domeniul difuziunii radio-TV scopul final vizează digitalizare a reţelei de transport şi difuzare a programelor, precum şi introducerea la utilizatori a terminalelor digitale de recepţie. Tendinţele de dezvoltare a reţelei de distribuţie radio TV: 1. „acoperirea” întregului teritoriu cu programe radio şi TV: 2. creşterea numărului de programe ce pot fi recepţionate de utilizatori; 3. asigurarea unui nivel corespunzător al calităţii serviciului furnizat (HDTV); 4. pentru distribuţia programelor prin cablu TV se va asigura accesul nelimitat al tuturor clienţilor la programele

difuzate. Problemele pot fi rezolvate sincron cu dezvoltarea reţelei de distribuţie a energiei electrice şi implementarea surselor neconvenţionale de energie pentru zonele izolate, această soluţie putând rezolva şi problemele surselor de energie pentru alte activităţi în ariile respective. Prin introducerea tehnologiilor care suportă transmisiile prin undele electromagnetice, transmisii de tip DVB-T, este posibilă o dezvoltare accentuată a serviciilor de difuzare radio-Tv, cu un accent deosebit pe calitatea serviciilor oferite în ariile geografice cu forme de relief mai accentuate. III.2.3. Tendinţe de evoluţie în serviciile de exploatare poştală În domeniul serviciilor poştale, scopul final este acela ca, odată cu privatizarea, numărul prestărilor de servicii exploatate la utilizator să crească în proporţie de cel puțin 18% iar gama serviciilor oferite să crească cu 10 procente. Tendinţele în acest spectru sunt:

36



36

flexibilizarea accesului consumatorilor la serviciile poştale prin reducerea duratelor de obţinere a serviciilor; crearea unor puncte fixe şi mobile prin care accesul la servicii să fie simplu pentru utilizator; orientarea serviciilor şi a clienţilor spre comunicaţii electronice specifice activităţilor poştale pentru reducerea duratei

de satisfacere a serviciilor.

III.3. Priorităţi de dezvoltare

Priorităţile de dezvoltare pentru reţelele de comunicaţii au la bază analiza rămânerilor în urmă a diferitelor sectoare de activitate, acestea fiind:

Accelerarea introducerii în exploatare a suportului pentru accesul la servicii de bandă largă, prin tehnologizarea corespunzătoare a punctelor de acces şi extinderea reţelei fixe şi mobile la nivelul localităţilor cu specific rural.

Implementarea serviciilor de acces la comunicaţiile prin internet pentru comerţul electronic, telemedicină, instruire la distanţă, telesupraveghere şi altele, la care se vor adăuga probleme de educare a populaţiei pentru folosirea serviciilor de comunicaţii electronice moderne.

Accesul tuturor utilizatorilor la programele de difuzare radio şi televiziune prin reţelele publice şi private şi tehnologizarea digitală a reţelei în contextul directivelor UE.

Folosirea intensivă a sistemelor de educaţie prin e-learning, munca la distanţă (teleworking), telemedicină etc.

Lărgirea capacităţii de acces şi reducerea duratelor de aşteptare pentru obţinerea serviciilor poştale. III.4. Legături cu alte domenii

Domeniul comunicaţiilor electronice este influenţat, dar şi influenţează practic la rândul lui, toate celelalte domenii cu importanţă socială, educaţie, dezvoltare economică şi în special cu cel al infrastructurii de acces în zonele geografice. În studiu sunt prezentate două tipuri de legături: legături în care domeniul comunicaţiilor este influenţat, de exemplu drumuri de acces, surse de energie electrică,

autoritatea administrativă etc; legături în care domeniul comunicaţiilor influenţează celelalte domenii. În studiu sunt prezentate caracteristicile generale ale acestor legături.

La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 14. Reţele nationale de comunicații este în corelare directă cu Studiul 13. Căi de comunicaţii şi transport în cadrul domeniului 4. Comunicaţii şi infrastructură de transport și conduc la formularea obiectivului strategic OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități. Acest obiectiv corespunde priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT5. Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi. Acestei priorități a Agendei Teritoriale 2020 îi corespunde una dintre cele cinci provocări identificare la nivelul dezvoltării teritoriale a României, şi anume SDTR 4. Creşterea accesibilității şi a conectivității prin echiparea integrată a teritoriului.

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Dezvoltarea comunicaţiilor asigură flexibilitatea aplicării programelor de dezvoltare economică, socială (educaţie, telemedicină, informare privind efectuarea unor aplicaţii), de strângere a legăturilor interumane şi de supraveghere şi control a mediului ambiant. III.5.1. Implicaţii economice Utilizarea comunicaţiilor în rezolvarea celor mai variate probleme ale vieţii economice este recunoscută, pe plan mondial,

implicând dezvoltarea aproape a tuturor domeniilor de activitate, vizând: creşterea vitezei de lucru, acurateţea execuţiei,

viteza de comunicaţie la distanţă pentru siguranţa, controlul şi supravegherea ariei de activitate etc.

Implicarea economică a comunicaţiilor a determinat eliminarea unor serii de riscuri în ce priveşte pierderea sau degradarea informaţiilor, acestea fiind recepţionate cu maximum de acurateţe la destinaţie. Schimburile comerciale la toate nivelurile şi domeniile de activitate au la bază comunicaţia electronică între parteneri, informaţia putând fi păstrată intervale mari de timp, asigurând corectitudinea tranzacţiilor şi eliminarea unor posibile evaziuni. Implicarea comunicaţiilor prin legăturile cu alte domenii, asigură o armonizare şi congruenţă a acţiunilor adoptate în toate activităţile specifice, prin reducerea substanţială a duratei de luare a deciziei, cunoaşterea rapidă a situaţiei din teritoriu şi obţinerea unor date corecte. III.5.2. Implicaţii sociale Relaţiile interumane, indiferent de structura societăţii au reprezentat permanent baza dezvoltării societăţii umane, Dezvoltarea acestor relaţii continuă şi este amplificată de existenţa şi evoluţia reţelei de comunicaţii, nivelul de dezvoltare al societăţii fiind reflectat de dezvoltarea mijloacelor de comunicaţii, accesul la aceste mijloace.


37

Introducerea comunicaţiilor electronice în viaţa socială a permis locuitorilor să se cunoască, să schimbe informaţii utile, indiferent de gen. La ora actuală nici o instituţie, organizaţie, asociaţie sau structură socială nu poate funcţiona eficient fără utilizarea mijloacelor de comunicaţie, educaţia nu ar putea folosi şi eficientiza activităţile specifice de instruire a tineretului iar informaţiile nu pot ajunge rapid la cetăţean. III. 5.3. Implicaţii asupra mediului ANCOM este instituţia care are responsabilitatea aplicării legislaţiei în vigoare din domeniul compatibilităţii electromagnetice şi aplică directivele Uniunii Europene privind acest subiect: Directiva 2004/108/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 15 decembrie 2004, referitoare la apropierea

legislaţiilor statelor membre cu privire la compatibilitatea electromagnetică are scopul de a armoniza regulile referitoare la comercializarea în cadrul UE a echipamentelor care pot genera perturbaţii electromagnetice sau care pot fi afectate de astfel de perturbaţii. Directiva 2004/108/CE a abrogat şi înlocuit Directiva 89/336/CEE care reglementa anterior acest sector.

Directiva 2004/108/CE a fost transpusă în legislaţia din România prin Hotărârea Guvernului nr. 982/2007 privind compatibilitatea electromagnetică.

Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al comunicaţiilor electronice, ANCOM deţine funcţia de monitorizare şi control a compatibilizăţii electromagnetice. Conform recomandărilor internaţionale şi ale măsurilor luatei, influenţele electromagnetice apărute în urma dezvoltării reţelelor de antene de emisie ale staţiilor pentru comunicaţii mobile şi a celor de difuzare a programelor de radio şi televiziune asupra mediului, care apar în timpul instalării şi exploatării echipamentelor de comunicaţie şi deoarece puterea de emisie a acestora este menţinută mult sub nivele periculoase, nu afectează mediul biologic. Implicaţia majoră a comunicaţiilor în domeniul mediului este subliniată de creşterea nivelului de supraveghere, monitorizare şi creştere a preciziei măsurătorilor în toate domeniile de observare.

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune şi obiective strategice

VI.1. Viziune Viziunea de succes pentru domeniul comunicaţiilor se realizează printr-o aliniere şi armonizare a următoarelor criterii, care trebuie să facă parte din proces: Anticiparea viitorului; Orientarea proceselor decizionale şi strategia; Generarea unui scop comun; Oferirea unor repere comportamentale pentru cei care vor folosi reţeaua de comunicaţii; „Conectarea” populaţiei la valorile fundamentale ale statului de drept în contextul relaţiilor internaţionale pe care

statul le are cu celelalte. În acest sens, viziunea este recomandată ca instrument de asigurare a atingerii ţintei şi perfecţionării continue a instrumentelor folosite în construcţia şi finalizarea oricărui obiectiv. În cadrul viziunii, se ţine cont de următoarele componente strategice: 1. Ideologia de bază pentru construcţia viziunii se bazează pe:

valorile de bază ale societăţii româneşti, prezentate în capitolul „Analiză-diagnostic”

obiectivul de bază al domeniului comunicaţiilor în contextul actual şi crearea perspectivelor de dezvoltare globală şi armonioasă a întregului teritoriu

2. Viitorul preconizat:

obiectivele globale de dezvoltare pe termen lung în toate zonele geografice;

asigurarea accesului întregii populaţii la servicii de comunicaţii (telefonie, Internet, radio-televiziune şi poştale). În cadrul reţelelor de comunicaţii, viziunea este stabilită în contextul cerinţelor de armonizare cu toate celelalte domenii, accesul la comunicare în întreaga arie geografică împreună cu cele internaţionale, precum şi aducerea gradului de accesibilittate la exploatarea serviciilor de comunicații electronice, cel puţin la acelaşi nivel cu media celui din ţările Uniunii Europeane. În acest context, viziunea în domeniul comunicaţiilor trebuie să ţină cont şi se va alinia la viziunea globală din cadrul Uniunii Europene, de direcţiile impuse de legislaţia europeană în domeniu şi cele din programele de dezvoltare adoptate pe plan naţional.

38



38

IV.2. Obiective strategice Ca viziune, reţeaua de comunicaţii (telefonie, Internet, radio-televiziune şi poştală) fiind implicată direct în toate domeniile economice, sociale şi administrative, are ca obiectiv major dezvoltarea şi retehnologizarea reţelelor de comunicaţii.

1. Dezvoltarea poate fi obţinută prin: Telefonie şi Internet: Creşterea, în următorul interval de timp, a nivelului de dezvoltare a reţelei de comunicaţii pentru atingerea valorlor

medii pentru Uniunea Europeană; Accelerarea introducerii în exploatare a suportului pentru accesul la servicii în bandă largă, prin tehnologizarea

corespunzătoare a punctelor de acces, asigurând capacitatea pentru transportul comunicaţiilor şi extinderea reţelei fixe şi mobile la nivelul localităţilor cu specific rural;

Implementarea serviciilor de acces la comunicaţiile prin internet şi comerţul electronic, la care se vor adăuga probleme de educare a populaţiei cu folosirea serviciilor de comunicaţii electronice moderne;

Folosirea intensivă a sistemelor de educaţie prin e-learning, munca la distanţă (teleworking), telemedicină etc. Implementarea serviciilor de valorificare a potenţialului forţei de muncă; Aplicarea unor măsuri coercitive pentru ca operatorii privaţi să reinvestească o parte din profit, cu precădere în

zonele defavorizate, în special în cele lipsite de reţele de comunicaţii. Radio şi televiziune: Asigurarea accesului tuturor utilizatorilor la reţelele de difuzare radio şi televiziune, indiferent de aria geografică Tehnologizarea şi digitalizarea reţelei de difuziune radio-TV în contextul directivelor UE.şi intereselor naţionale de

utilizare a spectrului electromagnetic; Aplicarea unor măsuri coercitive pentru ca operatorii privaţi pentru reţelele de distribuţie prin cablu a programelor

de televiziune (CATV) să reinvesteacă parte din profit pentru acoperirea zonelor defavorizate. Poştă: Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor poştale interne şi internaţionale prin aplicarea unor soluţii de optimizare a

activităţilor de transport şi distribuţie; Reducerea duratei de acces a cetăţeanului la punctele de furnizare a serviciilor poştale (primiri şi trimiteri); Reducerea numărului de trimiteri poştale pierdute sau deteriorate; Aplicarea unor măsuri coercitive pentru ca furnizorii autorizaţi de servicii poştale să asigure livrarea trimiterilor în

condiţii optime (durată, calitate). Atingerea acestor deziderate este posibilă prin urmărirea sistematică a indicatorilor de dezvoltare a reţelei de comunicaţii din România astfel: Telefonie şi Internet: Numărul de noi posturi telefonice înfiinţate în ariile geografice deficitare; Numărul liniilor cu acces în bandă largă înfiinţate; Număr de programe de extindere a reţelei de comunicaţii (fixe şi mobile) în ariile defavorizate; Număr de proiecte de îmbunătăţire a infrastructurii de comunicaţii în sensul retehnologizării echipamentelor

punctelor de acces şi traseelor; Gradul de utilizare a serviciilor e-Guvernment, telemedicină, e-learning, munca la domiciliu (teleworking); Stabilirea unui program cu planificarea zonelor de interes pentru investiţii din partea operatorilor. Radio şi televiziune: Evoluţia gradului de digitalizare a difuziunii programelor de radio şi televiziune; Asigurarea accesului egal al populaţiei la programele publice; Evoluţia numărului de canale transportate prin reţeaua de difuziune digitalizată; Aplicarea programelor de dezvoltare de către mediul privat a zonelor defavorizate. Poştă: Urmărirea nivelului de diversificare a serviciilor poştale şi eficientizare a activităţii în domeniul accesului rapid al

populaţiei la acestea; urmărirea nivelului indicatorilor privind durata de aşteptare pentru obţinerea la ghişeu a unui serviciu şi celui

privind numărul de trimiteri pierdutre şi deteriorate; Aplicarea programelor de control sistematic a activităţii terţilor. 2. Retehnologizarea reţelei poate fi realizată prin: Telefonie şi Internet: Efectuarea gestiunii tuturor mijloacelor de comunicaţie instalate de operatorii de reţea în teritoriu şi determinarea

celor cu durata de viaţă expirată (echipamente) sau degradate (trasee de cabluri) şi înlocuirea acestora; Determinarea ariilor în care echipamentele instalate pentru funcţionarea reţelei nu asigură digitalizarea completă a

comunicaţiilor şi implicit accesul la serviciile în bandă largă;


39

Analiza situaţiilor neconforme cu cerinţele pieţei prin aplicarea unor acţiuni de control sistematic asupra zonelor declarate ca fiind „acoperite” cu servicii de comunicaţii (chiar dacă acestea sunt instalate) şi obligarea operatorilor de reţea să asigure serviciu prin retehnologizare;

Verificarea capacităţilor de procesare, rutare şi transport a semnalelor de comunicaţii, care ar trebui să corespundă cerinţelor de trafic a locuitorilor din aria respectivă (pentru reţeaua fixă) şi „vizitatorilor” (reţeaua mobilă), urmate de stabilirea unui program de retehnologizare a ariilor respective;

Pentru asigurarea fiabilizării reţelelor de comunicaţii până la nivel de DSLAM (digital subscriber line access module) este important ca prin retehnologizare să se realizeze închderea traseelor de transmisie din fibră optică pe inele de siguranţă astfel încât, la apariţia unor avarii, să fie asigurată continuitatea serviciului.

Radio şi televiziune: Este necesară retehnologizarea în reţeaua furnizorilor de sevicii CATV pentru furnizarea unui pachet larg de

programe, acţiunea constând în înlocuirea reţelei de transport prin cablu coaxial prin fibră optică; În cazul reţelelor cu transmiterea programelor de difuzare prin cablu se impune înlocuirea soluţiilor tehnologice

actuale (analogice) cu tehnologia digitală.

IV.2. Politici, programe şi proiecte

Pentru reţeaua de comunicaţii din România, politicile, programele şi proiectele generale de dezvoltare aplică standardele europene de dezvoltare, majoritatea operatorilor fiind companii multinaţionale supuse legislaţiei internaţionale. IV.2.1. Politici Odată cu liberalizarea pieţei de comunicaţii în Europa (1998), România a trecut la programul de liberalizare, ceea ce a determinat o dezvoltare rapidă a serviciilor, tehnologizarea reţelei pentru obţinerea capabilităţilor de introducere a noi servicii. Politica de dezvoltare s-a bazat pe principii de concurenţialitate, competitivitate tehnologică şi rapiditatea în introducerea în exploatare a serviciilor noi. În acest context, un accent deosebit a fost pus de România pe dezvoltarea industriei informatice care reprezintă unul din pilonii de bază ai dezvoltării comunicaţiilor. Prin dezvoltarea acestui sector, comunicaţiile în România au performat în calitate pentru serviciile furnizate. O altă politică adoptată a fost cea de deschidere totală faţă de cerinţele operatorilor în privinţa benzilor de frecvenţe pentru emiterea programelor de radio şi televiziune, introducerea în exploatare a telefoniei mobile, crearea condiţiilor de instalare a reţelelor locale private wireless şi autorizarea spectrelor de frecvenţe pentru instalarea reţelelor de tip WiMAX. În condiţiile aplicării programului de regionalizare, operatorii reţelelor de comunicaţii pot cu uşurinţă să se adapteze la noile cerinţe deoarece, datorită flexibilităţii de operare a serviciilor de comunicaţii, ele nu conţin puncte vitale care să fie afectate de acest proces. Toate schimbările cerute prin politica de regionalizare pot fi realizate eficient şi rapid. Politica majoră în acest caz este de a răspunde cerinţelor de dezvoltare durabilă a zonelor defavorizate prin oferirea serviciilor de comunicaţii electronice în bandă largă pe întreg teritoriu. IV.2.2. Programe Odată cu liberalizarea pieţei de comunicaţii, pe baza studiilor efectuate, au fost elaborate o serie de programe care să determine eficientizarea exploatării reţelelor de comunicaţii, dezvoltarea eficientă, optimizarea pachetelor de servicii şi „acoperirea” teritoriului. Programele în derulare, complexe şi cu un grad ridicat de interdependenţă cu alte domenii de activitate economică, socială, sănătate şi altele, au fost lansate pentru a veni în sprijinul populaţiei din întregului teritoriu. Astfel, prin adoptarea programului şi măsurilor de asigurare a accesului la comunicaţiile electronice pentru elevi, nivelul de pregătire a evoluat semnificativ; prin programul de dezvoltare socială şi obligarea furnizorilor de a oferi servicii de bază în toate localităţile semnificative, numărul comunelor izolate s-a redus substanţial. Lista programelor este largă în ce priveşte programele specifice fiecărui operator de reţele de comunicaţii. IV.2.3. Proiecte La ora actuală, în România se află în derulare un proiect major de dezvoltare a reţelei de comunicaţii numit Ro-NET - Construirea unei infrastructuri naţionale de ”broadband” în zonele defavorizate, prin utilizarea fondurilor structurale, proiect prin care sunt evaluate impacturile economice şi sociale privind dezvoltarea comunicaţiilor.

Obiectivul general al Proiectului RO-NET este de a extinde raza de acţiune a magistrallor de comunicaţii electronice în ”zonele albe”, prin construirea de reţele de distribuţie, urmând ca acestea să fie completate de bucle de acces locale realizate de operatorii privaţi”. Proiectul are în vedere o abordare coerentă a furnizării serviciilor de comunicaţii electronice pentru acoperirea ”zonelor albe”, corelarea şi optimizarea cheltuielilor bugetare de realizare a proiectelor ce vizează dezvoltarea comunicaţiilor electronice, evitarea investiţiilor publice paralele în infrastructura de comunicaţii de bandă largă şi crearea premiselor favorabile pentru partajarea şi utilizarea în comun a resurselor de comunicaţii.

40



40

Proiectul subliniază faptul că “fară o intervenţie publică, care să armonizeze cel puţin aceste aspecte, şi care să răspundă, în acelaşi timp, şi viziunii europene, există riscul ca rezultatul obţinut să nu fie cel dorit iar reţelele de comunicaţii electronice de bandă largă să fie concentrate, în continuare, în câteva zone cu mare densitate a populaţiei”. Proiectul mai subliniază că “nu numai la nivel european, este acceptată şi încurajată intervenţia statului în dezvoltarea infrastructurilor de comunicaţii de bandă largă, pe baza unor principii ce respectă existenţa pieţei concurenţiale şi o promovează (protejează)”. Măsuri Aplicarea unor facilități fiscale pentru profitul reinvestit în zonele defavorizate pentru extinderea sau îmbunătățirea

reţelei de comunicaţii; Analiza situaţiilor neconforme cu cerinţele pieţei prin aplicarea unor acţiuni de control sistematic asupra zonelor

declarate ca fiind „acoperite” cu servicii de comunicaţii (chiar dacă acestea sunt instalate) şi obligarea operatorilor de reţea să asigure serviciu prin retehnologizare;

Verificarea capacităţilor de procesare, rutare şi transport a semnalelor de comunicaţii, care ar trebui să corespundă cerinţelor de trafic a locuitorilor din aria respectivă (pentru reţeaua fixă) şi „vizitatorilor” (reţeaua mobilă), urmate de stabilirea unui program de retehnologizare a ariilor respective;

Pentru asigurarea fiabilizării reţelelor de comunicaţii până la nivel de DSLAM (digital subscriber line access module), închiderea traseelor de transmisie din fibră optică pe inele de siguranţă astfel încât, la apariţia unor avarii, să fie asigurată continuitatea serviciului;

Retehnologizarea în reţeaua furnizorilor de sevicii CATV pentru furnizarea unui pachet larg de programe, prin înlocuirea reţelei de transport prin cablu coaxial prin fibră optică;

Înlocuirea soluţiilor tehnologice actuale (analogice) cu tehnologia digitală în cazul reţelelor cu transmiterea programelor de difuzare prin cablu.

IV.3. Modalităţi de implementare

IV.3.1. Cadru legislativ necesar Pentru aplicarea unui program de dezvoltare eficientă a reţelei de comunicaţii din Românie propunem ca fiind necesară completarea cadrului lecislativ cu următoarele obiective: Gestionarea traseelor reţelelor de comunicaţii din România - cadru legislativ care ar permite o evidenţă clară a

traseelor de comunicaţii, baza de date urmând să fie accesibilă şi administraţiilor locale pentru gestionarea corectă a teritoriului.

Adoptarea unor măsuri de cointeresare, posibil coercitive, a operatorilor privaţi, pentru investiții în mediul rural şi în zonele albe (netelefonizate) şi să asigure accesul la interconectare, astfel încât o parte din profitul reinvestit să conducă la dezvoltarea reţelei de comunicaţii în acele zone.

IV.3.2. Cadru instituţional necesar Pentru implementarea măsurilor menţionate, considerăm necesară implicarea în finalizarea programelor de dezvoltare durabilă a reţelei de comunicaţii să fie implicate următoarele instituţii: ANCOM - Autoritatea Naţională pentru Administarea şi Reglementarea în Comunicaţii, având un rol deosebit de

important în monitorizarea tuturor aspectelor legate de armonizarea, competitivitatea şi deschiderea orizonturilor de evoluţie a comunicaţiilor în România;

Distribuitorii autorizaţi de energie electrică, ce trebuie să asigure alimentarea cu energie electrică a consumatorilor de pe întregul teritoriu, implicit a operatorilor reţelelor de comunicaţii (fixe şi mobile) şi de difuzare radio-TV;

Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, având în vedere programele de dezvoltare ale drumurilor de acces în zonele populate.

IV.3.3. Responsabilităţi Responsabilităţile ce revin instituţiilor amintite sunt: Realizarea bazelor de date detaliate privind traseele reţelelor de comunicaţie (intravilane şi extravilane)împreună cu

drumurile de acces şi punctele de alimentare energetică stabilă; Crearea unor proiecte cu structuri integrate pentru dezvoltarea reţelei naţionale în care să fie incluse ca responsabile

cele trei instituţii; Asigurarea, pentru punctele de interes maxim (administrative, şcoli, spitale etc) a serviciilor de comunicaţii în

contextul stabilităţii surselor de alimentare cu energie electrică şi a accesibilităţii drumurilor. IV.4. Sinteza strategică și operațională

În urma analizei realizate în cadrul acestui studiu, respectiv a corelării cu obiectivele formulate în celelalte studii de

fundamentare a SDRT, pot fi identificate următoarele elemente strategice și de implementare ale Strategiei de Dezvoltare

Teritorială a României:


41

VIZIUNE (identificată din analiza diagnostic pe domeniul studiului)

O Românie interconectată - PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului național și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități. Obiectiv general (linie directoare)

OG14. Dezvoltarea şi retehnologizarea reţelelor de comunicaţii (telefonie și internet, radio și televiziune, și poștă) în vederea atingerii nivelului mediu de acoperire al statelor europene. Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)

ON14.1. Extinderea și retehnologizarea rețelelor de comunicații (telefonie și internet, radio și televiziune, sistem poștal) la nivel național;

14.1.3. Dezvoltarea şi diversificarea serviciilor poştale interne şi internaţionale prin aplicarea unor soluţii de optimizare a activităţilor de transport şi distribuţie;

14.1.4. Reducerea duratei de acces a cetăţeanului la punctele de furnizare a serviciilor poştale (primiri şi trimiteri);

14.1.1. Implementarea serviciilor de acces la comunicaţiile prin internet şi comerţul electronic;

14.1.2.Tehnologizarea şi digitalizarea reţelei de difuziune radio-TV în contextul directivelor UE.şi intereselor naţionale de utilizare a spectrului electromagnetic;

14.1.5. Reducerea numărului de trimiteri poştale pierdute sau deteriorate.

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT14.2. Finalizarea acoperirii ”zonelor albe” cu servicii de telefonie și internet (conform proiectului Ro-NET).

1. Urban-rural

OT14.1. Accelerarea introducerii în exploatare a suportului pentru accesul la servicii în bandă largă, prin tehnologizarea corespunzătoare a punctelor de acces, asigurând capacitatea pentru transportul comunicaţiilor şi extinderea reţelei fixe şi mobile la nivelul localităţilor cu specific rural.

2. Zone periferice (frontaliere)

-

3. Zone slab populate sau izolate

-

4. Zone în transformare sau declin

-

5. Zone geografice

-

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

PT 14 a) Politici de răspândire a utilizării sistemelor de educaţie prin e-learning, munca la distanţă (teleworking), telemedicină etc. PT 14 c) Politici de digitalizare completă a comunicațiilor și creștere accesului la serviciile în bandă largă.

Măsuri

42



42

MI 14 a) Aplicarea unor facilități fiscale pentru profitul reinvestit în zonele defavorizate în extinderea sau îmbunătățirea reţelei de comunicaţii; MI 14 b) Analiza situaţiilor neconforme cu cerinţele pieţei prin aplicarea unor acţiuni de control sistematic asupra zonelor declarate ca fiind „acoperite” cu servicii de comunicaţii (chiar dacă acestea sunt instalate) şi obligarea operatorilor de reţea să asigure serviciu prin retehnologizare; MI 14 c) Verificarea capacităţilor de procesare, rutare şi transport a semnalelor de comunicaţii, care ar trebui să corespundă cerinţelor de trafic a locuitorilor din aria respectivă (pentru reţeaua fixă) şi „vizitatorilor” (reţeaua mobilă), urmate de stabilirea unui program de retehnologizare a ariilor respective; MI 14 d) Pentru asigurarea fiabilizării reţelelor de comunicaţii până la nivel de DSLAM (digital subscriber line access module), închiderea traseelor de transmisie din fibră optică pe inele de siguranţă astfel încât, la apariţia unor avarii, să fie asigurată continuitatea serviciului; MI 14 e) Retehnologizarea în reţeaua furnizorilor de sevicii CATV pentru furnizarea unui pachet larg de programe, prin înlocuirea reţelei de transport prin cablu coaxial prin fibră optică; MI 14 f) Înlocuirea soluţiilor tehnologice actuale (analogice) cu tehnologia digitală în cazul reţelelor cu transmiterea programelor de difuzare prin cablu.

Programe

Pachetul 1 (asociat ON14.1)

P. 14.1 Programe de realizare a gestiunii tuturor mijloacelor de comunicaţie instalate de operatorii de reţea în teritoriu şi determinarea celor cu durata de viaţă expirată (echipamente) sau degradate (trasee de cabluri) şi înlocuirea acestora; Pachetul 2 (asociat 14.1.1)

P. 14.2 Programe de răspândire a utilizării sistemelor de educaţie prin e-learning, munca la distanţă (teleworking), telemedicină etc. Pachetul 3 (asociat 14.1.3, 14.1.4, 14.1.5)

P.14.3. Programe de îmbunătățire și monitorizare a standardelor de calitate pentru furnizarea serviciilor poștale și de comunicații.

Proiecte (proiecte-pilot la nivel naţional)

Proiect de retehnologizare a rețelei de telecomunicații.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/14. Raport -Retele nationale...

Documents

Transcript of STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEIsdtr.ro/upload/STUDII/14. Raport -Retele nationale...