STRĂINUL MISTERIOS

"Străinul misterios" a lui Mark Twain rămâne una din cărţile preferate cu toate că am citit-o pe la 14 ani şi pe la vreo 16 ani credeam că nu mă mai interesează. Am primit-o cadou de ziua mea şi fiind ceva nou şi destul de subţire, am început să o citesc. Probabil că am fost transportat de magia lui Twain care te făcea crezi că orice este posibil. Pe măsură ce citeam despre isprăvile lui Satan (nu vă speriaţi, este un nume de înger) începeam să-mi pun probleme despre ce este cu adevărat bine şi rău. În perioada aceea se tot succedau reclame la televizor despre Dracula al lui F. F. Coppola şi, în mintea mea, povestea lui Dracula era alta decât cea pe care o ştim cu toţii, era un biet îndrăgostit care renunţase la viaţa veşnică doar pentru a-şi regăsi iubita. Transformarea personajului negativ în personaj simpatic sau demn de compasiune, în personaj romantic, chiar, se datorează cărţii lui Twain. Toată grila mea de valori era răsturnată.

În principiu acţiunea cărţii are loc într-un sătuc din Austria medievală, un sătuc uitat şi plictisitor, începutul seamănă pe undeva cu "Le grand Meaulnes" al lui A. Fournier. În 1590, un tânăr pe nume Philip Traum apare în oraş. El pretinde a fi nepotul lui Satan şi se împrieteneşte cu trei băieţi adolescenţi: Theodor, Seppi, şi Nikolaus. El îi fascinează cu viziuni miraculoase, tulburătoare, şi depune eforturi pentru a-l converti pe nevinovatul Theodor la o viziune nihilistă. Theodor (povestitorul) este îngrozit, atât de lipsa de umanitate a sătenilor pioşi aşa cum i-a fost revelată lui de către Traum şi prin cruzimea amorală a lui Traum însuşi. În cele din urmă, Traum declară că realitatea este o iluzie, şi lasă Theodor cu o idee ambiguuă "Visează alte vise, şi visează-le bine!"

Povestitorul îl întâlneşte într-o bună zi un străin misterios care este nici mai mult nici mai puţin decât un înger. Şi, în această calitate, nepotul lui Satan nu are conştiinţa binelui şi a răului. Făureşte homunculi - omuleţi din lut, le dă viaţă şi populează cu ei un sat în miniatură apoi, când s-a plictisit de ei, îi striveşte. Copilul este complet derutat de acest comportament.

M-am ciocnit în această carte de un nihilism ciudat. Satan - Traum le povestea copiilor că nimic din ce e pe lumea asta nu există de fapt. Şocul respectiv mi-a arătat la o vârstă fragedă că există mai multe feluri de a vedea lumea. Dar cel mai mult mi-a plăcut felul în care povestea îngerului-diavol este pusă în echilibru cu întunecimea religioasă a vremurilor inchiziţiei. "Străinul" enunţă adevăruri de bun simţ,  defăimează neamul omenesc cu exemple la îndemana oricui. Sfârşitul este destul de dramatic, este ca o despărţire de copilărie, de copilăria lumii moderne şi de vârsta copilăriei. Spre deosebire de strădanii ulterioare de a captiva cititorul, "Strainul misterios" rămâne o opera de referinţă. Umorul lui Twain se face simţit şi aici dar este gâtuit de teamă la fel ca şi vocea lui Traum din ultimele rânduri ale cărţii. Nu este greu de înţeles de ce pe străin îl cheamă Traum adică vis în limba germană.

Acţiunea gravitează în jurul unui personaj uman, un copil, şi a unui înger venit să îl iniţieze în plan spiritual. Iniţierea constă in expunerea unui punct de vedere diferit asupra lumii, pentru ca finalul să dezvaluie o idee surprinzatoare. Criticii îi contestă valoarea, afirmând că este

opera unui om înnebunit de durere după pierderea fiicei şi a soţiei sale, şi că nu face parte cu adevărat din seria creaţiilor valoroase ale lui Mark Twain. În ciuda contestării înverşunate a dogmelor cartea mi-a plăcut mai mult decât orice altceva am citit de acelaşi autor. S-ar putea ca Jurnalul lui Adam şi al Evei să fie o lectură mai sigură pentru un adolescent dar nu sunt de părere că această carte poate schimba în rău pe cineva, cu tot nihilismul său.

Nevoia pe care mi-a satisfăcut-o această carte a fost nevoia de a fantaza şi de a judeca lumea cu proprii mei ochi şi după propriul meu sistem de valori. Este o carte care îţi dă încredere în tine dar îţi lasă şi o mare responsabilitate: aceea de a construi cu forţe proprii lumea în care vrei să locuieşti. Pentru că lumea asta, tot ce intuim în exteriorul nostru şi dincolo de posibilităţile simţurilor, este un vis, o fantasmă.