Stomatopatii paraprotetice

• V.Burlui definește stomatopatia paraprotetică ca fiind :

îmbolnăvirea mucoasei ce tapetează câmpul protetic,atunci când insultele produse de proteză depășesc toleranța fiziologică.

• Johnstone Van Loon : Stomatopatia = sindromul care se manifestă clinic printr-un eritem viu al mucoasei subperiostice în producerea căruia este incriminată o etiologie plurifactorială.

Localizare

De obicei ,topografia leziunilor este limitată la mucoasa acoperită de proteză , pe zone mai restrânse,în principal pe cele suprasolicitate, alteori pe toată suprafața interesând și mucoasa din vecinătate : jugală ,labială , linguală și comisurile.

Față de purtătorii de proteze parțiale ,la purtătorii de proteze totale crește riscul apariției unei stomatopatii paraprotetice.

Davenport citat de Ursache (1996 ) arată o frecvență de 50 % la purtătorii de proteze mobile,stomatopatiile fiind însoțite adesea de cheilită angulară și glosită.

Etiopatogenie

Factorii generali luați în considerație sunt :

1. Bolile generale care ar crea premise pentru apariția stomatopatiilor - DZ , arteroscleroza, bolile cardiovasculare,hemopatiile, IRC ; deficitul de Fe,vit.A, B și C au de asemenea rol favorizant.

2. Vârsta – înaintarea în vârstă diminuează atât reactivitatea generală cât și pe cea locală → scad posibilitățile de adaptare și apărare.

Factori locali

1.autocurățirea –care se diminuează atât prin acoperirea câmpului protetic,cât și prin scăderea fluxului salivar,din cauza atrofiei glandelor salivare.

2. microporozitățile acrilatului care oferă condiții optime de dezvoltare a germenilor microbieni.

3.creșterea temperaturii sub placa protetică (37-40 ° ) ; această acumulare termică,datorită proprietăților termoizolante ale AGP acrilic influențează negativ mucoasa și totodată favorizează acumularea și acțiunea toxică a germenilor microbieni.

1

4. igiena necorespunzătoare a protezelor.

5.imperfecțiunile de execuție a protezei ( margini incorect conformate ,supraextinse cu efect secant,montarea incorectă a dinților artificiali ce crează probleme de stabilizare a bazei ) ;

6.purtarea timp îndelungat a unor proteze necorespunzătoare;

7.cauzele ocluzale care pot interveni printr-un mecanism de instabilizare a protezei (microtraumatisme ) sau prin suprasolicitarea câmpului protetic subiacent,din cauza forțelor necorespunzătoare ca mărime,direcție sau durată.

Teorii etiopatogenice

1.Teoria mecano-traumatică.

Susține că inflamația cronică a mucoasei purtătorilor de proteze s-ar datora traumelor provocate de protezele realizate și adaptate necorespunzător.

Primordialitatea factorului mecanic este admisă de numeroși autori,iar efectul leziunilor traumatice este ușor dovedită,prin dispariția fenomenelor de iritație ,prin confecționarea și adaptarea corectă a AGP.

2.Teoria bacteriotoxică.

3.Teoria chimico-toxică – incriminarea monomerului rezidual, apoi a coloranților,etc.- Monomerul rezidual,rezultat la nivelul bazei,prin inexactități de dozare sau prin nerespectarea regimului de polimerizare ,are tendința de a migra la suprafață,iritând mucoasa. 4. Teria alergică.5. Teoria fragilității capilare.6 .Teoria interdependenței și intercondiționării factorilor.

Forme clinice :

Din punctul de vedere al debutului manifestărilor clinice ,se poate vorbi despre :

- reacții imediate,

- reacții tardive.

Din punct de vedere al topografiei leziunilor există :

- reacții marginale,

- reacții bazale,

- reacții totale.

2

1.Reacții imediate :- marginale :

- eroziuni in situ,- eroziuni la inserția protezei ;

- bazale :- eroziuni in situ,

- totale :- alergice și chimicotoxice.

2.Reacții tardive :

- marginale : ulcerații de decubit, - totale :

hiperplazii -ce se referă la boli generale,-iritații chimico-

toxice,

- iritații traumatice,

-alergii,

- tulburări vasculare

- bazale : leziuni eritemo-congestive,

- ulcerații bazale tardive ,

- hipertrofii și hiperplazii.

Simptomatologie :

1.Simptome subiective care pot fi pure ,asociate cu manifestări clinice decelabile sau intricate,fapt ce pune probleme de diagnostic :

- Durerea de intensitate diferită,

-Senzația de arsură, usturime ,prurit, înțepături- pe zone izolate sau extinse ,frecvent la bolta palatină,

- Disfonii,

- Disfagii,

3

-Tulburări ale secreției salivare mai ales hiposecreția cu uscăciunea mucoasei .

Reacții imediate

a.- marginale: eroziunile in situ sunt provocate de conformarea improprie a marginilor protezei,consecință a greșelilor de amprentare sau a unei tehnologii necorespunzătoare în laborator .

Tratament :

-Depistarea leziunilor,contrareperarea lor topografică pe proteză și reducerea din proteză la acest nivel, urmată de lustruire ;

- Tratament antiinflamator : aplicare de Plak –out gel – clorhexidină digluconat 0,2 %.

b.bazale- provocate de asperitățile sau plusurile de pe fața mucozală a protezei sau de marginile tranșante ale zonelor foliate.

Clinic :de la simpla congestie la eroziuni cu caracter traumatic

Tratament – ca în situația precedentă

c. Reacții imediate totale - se declanșează datorită structurii chimice a protezelor.Se pare că această reacție este mai puțin și în mod excepțional un răspuns alegic și mai degrabă un răspuns la agentul care acționează direct chimico –toxic.

Clinic : hiperemia întregului câmp protetic,uneori și a mucoasei jugale, labiale și chiar a comisurilor.

4

Tratament :-suprimarea imediată a protezei,

-spălături cu soluții antiseptice,-colutorii cu Fenergan și glicerină,- pe cale generală se pot administra antihistaminice dacă se bănuiește o reacție alegică ,-vitaminoterapie,- se vor evita căptușirile directe.

Reacții tardive

a.Marginale –ulcerațiile de decubit se datorează atrofiei câmpului protetic și înfundării consecutive a protezelor purtate timp îndelungat.

Clinic : ulcerații însoțite sau nu de edem care se pot suprainfecta moment în care apare adenopatia.

- Peligrad și colab.( 2010 ) apreciază că, prin înfundare,marginile protetice secționează mucoasa fundului de sac ,producând ulcerații însoțite de edem sau hiperplazii.

- Uneori aceste hiperplazii sunt de dimensiuni importante, ajungând să îmbrace fața externă a protezelor,ceea ce oferă o bună menținere a acestora pe câmpul protetic prin închiderea de pe fața externă ce compensează lipsa de succiune.

Este necesar să se facă un diagnostic diferențial cu leziunile maligne care pot apărea la nivelul cavității orale.

b.Bazale - leziunile eritemato-congestive se datorează atât porozităților protezei,și igienei necorespunzătoare cât și imperfecțiunilor de ordin ocluzal.Ulcerațiile bazale tardive se datorează mai ales unor dizarmonii ocluzale sau marginilor iritante rezultate din folieri ,liniilor americane sau camerei de vid.

c.Totale – apar în general în :

- avitaminoze,mai ales din grupul B,

- - anemii,

- - diabet,

- - hepatită cronică și ciroză hepatică.

Leziunile tardive chimico-toxice pot fi datorate :- detergenților folosiți pentru igienizarea protezei,- utilizării cronice a adezivilor în vederea ameliorării menținerii protezei.

5

Stomatopatiile tardive traumatice se datorează dispersării neraționale a forțelor pe câmpul protetic,ca o consecință a imperfecțiunilor bazale, dar mai ales a celor de natură ocluzală care conduc la traumatisme de mică intensitate ,dar cronice ce determină fricțiuni între fața mucozală a protezei și câmpul protetic.

6