Stimularea creativitatii elevilor

Creativitatea poate fi stimulata si actualizata la toti oamenii cu conditia ca ca ei sa fie motivati si sa aiba vointa. Crestera dorintei, a interesului pentu creatie, ca si a fortei de a depasi diversele obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea activitatii creatoare. Creativitatea poate fi considerata si ca aptitudine, dipozitie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi, originale. Existenta creativitatii se constata prin flexibilitatea, noutatea, originalitatea, fluenta, senzitivitatea, igeniozitatea elevului.

In aceasta privinta, dascalii joaca un rol extreme de important deoarece ei au posibilitatea de a-i stimula pe elevi inca de la varste fragede.

Ca viitor profesor de limba romana imi pun intrebarea “cum sa ii fac pe copii sa dea frau liber imaginatiei, cum sa le stimulez creativitatea?” Consider ca este firesc sa abordez aceasta problema deoarece traim intr-o lume a tehnologiei avansate in care ispitele vizuale, auditive sunt foarte puternice si cu siguranta mult mai placute decat o ora de limba romana.

Inainte de toate as incerca sa privesc putin lucrurile si din punctul de vedere al unui elev de scoala generala, cu mentionarea ca astazi, elevii sunt mult mai inteligenti decat acum 30 de ani. Mai au oare succes metodele traditionale ca Brainstormingul (metoda de stimulare a creativitatii in grup care pleaca de la doua principii: amanarea judecatii productiilor ideatice si numarul cat mai mare de idei care reprezinta premiza calitatii solutiilor) sau Sinetica ( transformarea necunoscutului in familiar si a familiarului in necunoscut)?

Din punctual meu de vedere da, dar cu conditia unor mici schimbari in peisajul emotional: sa incercam sa depasim conformismul, algoritmii sau obstacolele emotive ca teama de a face greseli si descurajarea rapida. As incerca sa creez un asa-zis “cadru” din care sa dispara tonul autoritar, dandu-i in acelasi timp elevului o libertate care sa-I permita sa fie spontan. I-as provoca la jocuri de rol, ei sa devina personaje si sa continue altfel actiunea, continuarea unei opere sau crearea unei compuneri pornind de la un obiect simplu. O metoda placuta si in acelasi timp eficienta este cea a jocului. Jocul ca metodă didactică nu este un simplu mijloc de divertisment, ci un mijloc de cunoaştere (de învăţare) care corespunde nu numai vârstei copilăriei ci şi naturii omului în general. Analogia si exploararea, inversiunea si empatia fac parte din joc.