Stiluri parentale

12
Stiluri parentale • Martin şi Lois Hoffman au definit patru stiluri de educaţie : 1. Restricţie iubitoare, pe care l-am putea denumi părintele cu tendinţe autoritare. 2. Îngăduinţă iubitoare, sau, mai simplu, părinte îngăduitor. 3. Restricţie rece sau părintele dictator. 4. Îngăduinţă rece, detaşată, sau părintele neglijent.

Transcript of Stiluri parentale

Page 1: Stiluri parentale

Stiluri parentale

• Martin şi Lois Hoffman au definit patru stiluri de educaţie :1. Restricţie iubitoare, pe care l-am putea denumi părintele cu tendinţe autoritare.2. Îngăduinţă iubitoare, sau, mai simplu, părinte îngăduitor.3. Restricţie rece sau părintele dictator.4. Îngăduinţă rece, detaşată, sau părintele neglijent.

Page 2: Stiluri parentale

Stiluri parentale1. STIL PARENTAL INDULGENT2. STIL PARENTAL AUTORITAR3. STIL PARENTAL INDIFERENT4. STIL PARENTAL PROTECTOR5. STIL PARENTAL DEMOCRATIC

Page 3: Stiluri parentale

STIL PARENTAL INDULGENT Îi permite copilului, să se manifeste cum vrea el, fără

să-i impună multe restricţii. Filosofia de viaţă, a părintelui, este: “Copiii vor

înflori singuri la timpul potrivit”. Pentru părinte, cea mai mare valoare, o reprezintă

libertatea de expresie (verbală/artistică). Manifestă sensibilitate la drepturile altora, se consultă

cu copilul, atunci când ia o decizie, manifestă căldură şi interes, faţă de tot ceea ce face copilul, în foarte puţine cazuri îl pedepseşte.

Page 4: Stiluri parentale

STIL PARENTAL INDULGENTAvantajele copilului crescut de părinţi indulgenţi:

Permite copilului, să-şi dezvolte o identitate proprie şi să aibă o personalitate distinctă, marcantă, originală.

Copilul se simte important, special, fapt ce determină creşterea nivelului stimei de sine(ce reprezintă o condiţie esenţială în dezvoltarea armonioasă a personalităţii).

Stilul parental indulgent, stă la baza dezvoltării creativităţii şi a capacităţii de a lua decizii.

Dezavantajele copilului crescut într-o manieră indulgentă:

Va înţelege foarte greu rolul limitelor, al regulilor, de aceea nu va şti să ţină cont de ele, când va fi nevoie.

Poate fi considerat obraznic sau chiar “copil problemă”. Părinţii se pot aştepta, ca foarte curând, el să “preia controlul familiei”, în

sensul că, nu va mai face decât ce vrea el şi nu va mai accepta sfaturi. Părintele va fi “depăşit”.

Page 5: Stiluri parentale

STIL PARENTAL AUTORITAR

Caracterizarea părintelui autoritar:

Îi cere copilului, să respecte cu sticteţe, fără să comenteze, regulile existente(care au o valoare absolută, iar cea mai mică greşeală, este însoţită de pedeapsă)

Filosofia de viaţă, a părintelui, este:”Nimic nu este mai presus de lege”.

Părintele nu se simte obligat, să ofere explicaţii suplimentare, justificând prin expresii, de genul:”De ce? Pentru că sunt mama/tatăl tău! Nu discutăm!”

Intenţia copilului de a a-şi manifesta independenţa, este interpretată ca o formă de rebeliune, fapt care reprezintă o sursă importantă a conflictelor: copil-părinte.

Părintele este rece şi detaşat de copil, impunând respectul muncii şi al efortului.

Page 6: Stiluri parentale

STIL PARENTAL AUTORITARAvantaje ale copilului crescut de părinţi autoritari:

Copilul se obişnuieşte, să devină ordonat, disciplinat, respectuos, faţă de cei de care îi este frică.

Se dezvoltă spiritul critic al copilului. Stilul autoritar, îl învaţă pe copil, să devină “perfecţionist” (“dacă faci ceva, atunci fă-o

perfect”).

Dezavantajele copilului crescut de părinţi autoritari: Va învăţa foarte greu, să fie maleabil, sensibil la dorinţele altora. Toată viaţa se va ghida după regulile stricte, pe care le-a învăţat în copilărie. Va fi neiertător cu cei care greşesc. Va întâmpina dificultăţi în realizarea unei comunicări eficiente. Frecvent, va fi lipsit de iniţiativă, de curaj şi veşnic nemulţumit, deoarece se teme

permanant, că va putea greşi. Pentru copil, “ a greşi” este sinonim cu “a fi un ratat”, sunt stresaţi/obsedaţi de

părinţi:”ce va zice mama sau tata când va afla?”. Diminuarea stimei de sine(“Am greşit! Nu sunt bun de nimic! Niciodată nu voi putea să

…”). Unele cercetări( W. Damon, D. Hart, 1988) arată că un nivel scăzut al stimei de sine în copilărie, are urmări negative foarte marcante pe toată viaţa, asemenea unui coşmar care te urmăreşte permanent şi de care(în cazurile fericite) scapi foarte greu.

Page 7: Stiluri parentale

STIL PARENTAL INDIFERENT

Caracterizarea părintelui indiferent: Neglijează copilul, nu este preocupat de realizările

lui. Nu manifestă frecvent trăiri emoţionale pozitive,

pentru copil. Lasă de înţeles, în unele cazuri duse la extrem, că

acesta(copilul) este “în plus”, reprezintă o povară, de care s-ar putea lipsi oricând.

Filosofia de viaţă pe care o sugereauză este: ”În viaţă nu te poţi baza pe nimeni altcineva decât pe tine însuţi”.

Page 8: Stiluri parentale

STIL PARENTAL INDIFERENTAvantaje ale copilului crescut de părinţi indiferenţi Lipsa afecţiunii îl face mai rezistent la greutăţile vieţii.

Dezavantajele copilului crescut de părinţi indiferenţi: Copilul învaţă, că părerea lui nu contează prea mult, se simte lipsit de de

importanţă şi uneori absolvit de orice responsabilitate. Îşi dezvoltă o stimă de sine redusă(asemeni copilului crescut autoritar), poate

deveni timorat şi urmărit în permanenţă, de un complex de inferioritate. Se va baza doar pe experienţa lui de viaţă. Ajuns la vârsta adultă, nu va fi dispus să-şi educe propriul copil, nu va fi dispus

să asculşte(“Ce ştii tu? Ai trăit ce am trăit eu?” Cine eşti tu, ca să-mi dai sfaturi?”).

Va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele şi la dornţele celorlalţi, mai apatic, mai pragmatic.

Va fi etichetat, ca fin un copil ”fără suflet”, “de gheaţă”, fără să bănuiască, faptul că prejudiciul afectiv pe care îl resimte, îl determină să se ghideze pe principiul ”iubirea te face mai vulnerabil, mai slab”.

Page 9: Stiluri parentale

STIL PARENTAL PROTECTOR

Caracterizarea părintelui protector:

Este aparent un părinte model: extrem de atent la nevoile copilului , se dedică cu toată fiinţa meseriei de părinte.

Prioritatea părintelui este să-i ofere copilului securitate, consideră, că un copil este o fiinţă fragilă, care are nevoie în permanenţă de sprijin şi de protecţie.

Educaţia pe care o acordă copilului, se clădeşte în jurul ideii, că: “Nu tot ce zboară se manâncă”, îşi învaţă copilul să fie precaut şi rezervat, faţă de tot ceea ce vine din afara familiei.

Uneori protecţia acordată copilului este exagerată, părinţii devin veşnic îngrijoraţi, văd catastrofe şi calamităţi la fiecare colţ de stradă.

Când apare o problemă, părinţii exagerat de protectori, se grăbesc să caute vinovaţi şi să ţină morală, ceea ce duce la scăderea eficienţei rezolvării conflictului şi a învăţării unor reguli de disciplină.

Acceptă greu situaţia în care copilul începe să-şi dezvolte independenţa. Părinţii protectori nu creează conflicte, ci intră în panică “se consumă”.

Page 10: Stiluri parentale

STIL PARENTAL PROTECTORDezavantajele copilului crescut de părinţi protectori:

Când sunt sunt mici, copiii care au părinţi exagerat de protectori, pot manifesta tulburări ale somnului şi ale regimului alimentar, precum şi stări de frică nejustificate.

O dată cu trecerea timpului, copilul se simte din ce în ce mai sufocat şi are tendinţa de a se îndepărta de părinte .

Copilul găseşte, că este dificil să comunice direct cu părintele despre păroblemele personale, de teamă că cesta nu îl va înţelege şi se va îngrijora.

Copilul va învăţa, să ascundă informaţii, va avea o viaţă secretă, personală, nebănuită de părinte.

Când va fi pus în situaţia de a-şi exprima frustrarea sau mânia, preferă să se exprime indirect, prin acte de răzbunare sau de sabotaj.

Page 11: Stiluri parentale

STIL PARENTAL DEMOCRATICCaracterizarea părintelui democratic: Are în vedere întotdeauna, ca drepturile copilului să fie întotdeauna respectate,

fără a omite stabilirea unor reguli, care să fie respectate consecvent şi urmate de toţi membrii familie(cu excepţia când este imposibil acest lucru).

Pentru el, nu legea este cea mai importantă, ci omul este pe primul loc. Se ghidează după principiul: “Toţi suntem egali în faţa lui Dumnezeu” şi este

împotriva ideii: “Unii sunt mai egali decât alţii”. Este suficient de indulgent, flexibil şi deschis spre nou, pentru a accepta tot ce ar

putea ameliora viaţa copilului şi a familiei. Este şi suficient de autoritar pentru impune o disciplină riguroasă, a-l învăţa pe

copil să accepte reguli şi să îndeplinească eficient sarcinile care i se dau. Este suficient de protector, pentru a-i oferi copilului securitatea de care are nevoie,

pentru a-l sprijini, atunci când situaţia o cere. Este suficient de înţelegător şi încrezător în capacitatea copilului de a lua unele

decizii personale. Încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile, interesele şi

personalitatea. Manifestă căldură faţă de copil, îl apreciază, îl consideră un membru responsabil

al familiei.

Page 12: Stiluri parentale

STIL PARENTAL DEMOCRATICAvantaje ale copilului crescut de părinţi de stil democratic: Copilul îşi va dezvolta un echilibru emoţional, care va sta la baza dezvoltării

armonioase a personalităţii. Copilul îşi va dezvolta deprinderi de comunicare eficientă, va manifesta creativitate,

capacitate decizională, autonomie personală. Ca urmare a încurajărilor făcute şi a încrederii care i se acordă, copilul va avea un

nivel ridicat al stimei de sine, care-i va permite să obţină, să obţină eficienţă şi productivitate în acţiunile întreprinse.

Respectul pentru om, cultivat de stilul democratic, îl va învăţa pe copil, să îi respecte pe alţii, să ia în considerare opinia celorlalţi, să accepte observaţii, vând totdată curajul să îşi exprime punctual de vedere.

Independenţa care i s-a acordat, îl va ajuta să-şi identifice propriile atitudini şi să aleagă meseria care i se potriveşte, cel mai bine, să îşi îndeplinească propriile vise, nu pe cele ale părinţilor.Dezavantajele copilului crescut de părinţi de stil democratic:

Se va adapta cu greu stilului autoritar(pe care îl poate întâlni în şcoală, în grupurile de prieteni, armată, etc.)

Ar putea fi considerat ”bleg”, pentru că nu va executa foarte promt sarcinile solicitate, sau dimpotrivă, “impertinent”, pentru că “discută ordinele”.