Universitatea din Piteşti

Facultatea de Teologie Ortodoxă Sf. Muc. Filoteea

Secţia Artă Sacră

Referat Tehnologia Generală a Restaurării

Stilul Gotic

Prof. coordonator:

Conf. univ. dr. Oprescu Carmen

Asistent univ. Grecu Dorin

Student:

Olteanu Ştefan Cătălin

Piteşti

- 2012 -

Stilul gotic în arhitectură

Denumire tardivă, atribuită unuia dintre cele mai importante stiluri ale artei medievale,

termenul de “gotic” a avut iniţial un caracter peiorativ. Derivat din numele migratorilor goţi,

înţelesul lui era sinonim cu acela de “barbar”,exprimând dispreţul nutrit împotriva acestuia de

artiştii luminaţi ai Renaşterii italiene. Captivaţi de ideea de echilibru şi armonie, aspirând spre

eudemonia unei monumentalităţi statice, în care se materializa un suprem ideal estetic, aceştia

consideraseră goticul ca un stil “excesiv”, pentru că le părea nearmonios, haotic, iraţional1.

Goticul se impune printr-o greutate mai mare a formelor, prin tendinţa liniilor ascendente şi

prin căutarea echilibrului în locul stabilităţii maselor.

Răspândire

Răspândirea stilului gotic în Europa a început cu anul 1140 şi a durat până în jurul

anului 1500.

Pe pământul românesc goticul ajunge relativ târziu, o dată cu reconstruirea mănăstirii

Cârţa, din sudul Transilvaniei, către mijlocul secolului al XIII – lea. Este adevărat că

dezvoltarea ulterioară a fost înceată şi cu aparenţă modestă, fără izbucnirea de suverană

splendoare a unor uriaşe catedrale. Dar nu-i mai puţin adevărat că, pentru cel ce zăboveşte mai

atent asupra problemelor sale, goticul din ţara noastră prezintă o pasionantă configuraţie

teritorială şi o istorie neobişnuit de aventuroasă.

În Transilvania, în Moldova sau în Ţara Românească, arta gotică sau de sorginte gotică

îmbracă înfăţişări de o bogată varietate, ca rezultat al celor mai neaşteptate sinteze şi

confluenţe.2.

1 Viorica Guy Marica , “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică, Bucureşti, 1970, p.5.2 Vasile Drăguţ, „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, 1979, p.7.

1

Structura

În ciuda unei dezvoltări bogate a arhitecturii civile şi militare, cristalizarea structurii

gotice are loc în arhitectura bisericească.

Structura stilului se compune din elementele primordiale, determinante pentru orice

arhitectură: suporturile sau elementele portante şi acoperişul, cu alte cuvinte sistemul de

boltire. Acestuia din urmă îi revine un rol decisiv, ca element distinctiv al structurii

arhitectonice.

În esenţă, „sistemul de boltire gotic” se întemeiază pe adoptarea şi utilizarea

consecventă a bolţii în cruce pe ogive. Tipul acesta de boltă a fost realizat prin aplicarea ogivei

la bolta în cruce, rezultată din intersecţia, pe un spaţiu patrulater, a două bolţi semicilindrice cu

diametrul egal. Compusă din două arcuri încrucişate pe diagonală, în dreptul cheii de boltă,

deci în centrul său, ogiva dublează la intrados muchiile bolţii în cruce, sporindu-i rezistenţa şi

având o funcţie permanentă de sprijin. De aici şi denumirea sa (ogiva – augivam), derivată din

cuvântul latin „augere”, al cărui înţeles e sinonim cu a spori rezistenţa.3

Alcătuită independent de boltă, ogiva preia funcţia muchiilor şi constituie un schelet, o

armătură fixă şi trainică, pe care pânzele sau panourile bolţii se sprijină. Această inovaţie

tehnică uşurează considerabil problema boltirii unor spaţii vaste, ce pot fi astfel subdivizate în

multiple unităţi de spaţiu, relativ mici, cuprinse între patru puncte de sprijin şi denumite travee.

Fiecare având un plan patrulater (pătrat sau dreptunghiular) şi poate fi boltit individual. Bolta

unei travee stă în picioare indiferent de celelalte, oferind astfel posibilitatea de a adiţiona un

număr de unităţi spaţiale cu boltire proprie, ce aoperă prin suma lor spaţiul global.

Elaborarea integrală şi unitară a noilor principii de construcţie, parţial experimentate în

romanic, rezidă nu numai în dezvoltarea tehnicii de boltire, întemeiată pe prezenţa ogivei, ci

mai ales în adoptarea unor elemente de sprijin ingenios îmbinate.

De o logică riguroasă, sistemul gotic îngăduie crearea unei viziuni a spaţiului interior şi

o compoziţie a maselor arhitectonice, profund originale.

3 Viorica Guy Marica , “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică, Bucureşti, 1970, p.15.

2

Figura nr.1. Catedrala Notre Dame din Paris. Plan

Susţinând direct ogivele, ce preiau greutatea bolţii şi o conduc spre punctele de sprijin,

stâlpul, pilastrul şi ocazional consola, constituie principalele elemente portante.

Pentru a spori rezistenţa suporturilor din interior, arhitecţii gotici au aşezat la exteriorul

zidurilor perimetrale masive picioare de zidărie, denumite contraforturi. Ritmic dispuse, în

punctele ce corespund elementelor de sprijin din interior, contraforturile exercită o contraforţă

(de unde şi denumirea lor), contribuind la neutralizarea împingerilor provocate de povara

bolţilor. Cu timpul, activându-şi funcţia, contrafortul este completat prin arcul de sprijin.4

Construcţii semnificative din România:

Castelul de la Hunedoara, Castelul Bran

Biserica romano - catolică Sf. Mihail din Cluj

Biserica Neagră – Braşov

Biserica Sfântul Niculae din Sighişoara

Biserica Sfântul Bartolomeu din Braşov

Catedrala romano - catolică din Alba-Iulia

Castelul Corvinilor

4 ibidem.

3

Din lume:

Franţa (ţara clasică a goticului) :

Catedrala Notre – Dame din Paris,

Catedrala din Chartres,

Catedrala din Reims

Germania: Domurile din Koln, Nurnberg şi Bamberg,

Anglia: Catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury,

Spania: Catedralele din Burgos şi Toledo,

Italia:

Domul din Milano,

Catedrala Sf. Petru din Roma,

Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa de aur" (Ca

d'Oro),

Perceperea pur vizuală a catedralei gotice nu epuizează totuşi sensurile ei profunde.

Nici fotografia nici ochiul nu pot percepe deodată la interior întreaga încăpere şi bolta

grandioasă a catedralei gotice care-l fac pe om sa-şi dea capul peste cap pentru a putea

contempla la coloanele angajate şi la nervurile care se împletesc unele cu altele alcătuind parcă

un baldachin înalt şi transparent.5

Văzuta din afara catedrala era situată aproape întotdeauna de-a lungul unor ulicioare

strâmte cu case înghesuite unele în altele pentru ca de aproape să nu poţi nici măcar cuprinde cu

privirea, poate doar de departe mijind printre ţi se dezvăluia întreaga ei splendoare. 6

Arta gotică este aşadar expresia palpabilă, produsul vizibil întruparea spiritului gotic.

Un mesaj generic transmis peste barierele timpului confirmat prin evidenţa sa materială

îngăduind descifrarea mereu reiterată a sensurilor pe care le subînsumează. Spiritul gotic este

omul gotic definit pe o treaptă precisă a dezvoltării umane în lupta cu silniciile unui cadru

social istoric determinat si determinant ţinând spre descătuşare, aspirând spre raţiune si

lumină.Catedrala gotică este expresia grandioasă şi cea mai directă a acestei duble aspiraţii în

epoca dată.

5 Mihail V Alpoatov „ Istoria Artei” – Arta lumii vechi şi a evului mediu vol. I, Editura Meridiane, Bucureşti 1962 pag.3486 Idem. Pag.353

4

BIBLIOGRAFIE

1. Alpatov V. Mihail, „ Istoria artei , Arta lumii vechi şi a evului mediu”, editura

Meridiane, Bucureşti, 1962

2. Drăguţ, Vasile „Arta gotică în România”, Editura Meridiane, 1979.

3. Guy Marica, Viorica “Arta gotică”, Întreprinderea Poligrafică “Arta Grafică,

Bucureşti, 1970

5