STIINTELE EDUCATIEI-2

of 21 /21
ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI, TRADIŢII ŞI PERSPECTIVE Introducere Învăţământul românesc contemporan traversează o perioadă de „reforma educaţională cuprinzătoare, sistematică” fără precedent, întemeiată pe experienţa reformelor anterioare de la noi şi pe cercetările specializate din plan internaţional, conţinând reformele în toate planurile implicate: curriculum, evaluare, structura anului şcolar, managementul anului şcolar, finanţarea unităţilor de învăţământ, conexiunile internaţionale, statutul elevului, poziţionarea socială a profesiei de dascăl, legislaţia învăţământului, şi nu în ultimul rând, formarea iniţială şi continuă a profesorilor. Dată fiind amploarea şi caracterul cvasi axiomatic al fenomenului educaţional, termenul educaţie îşi poate găsi cu greu o definiţie unanim acceptată. Diverşi specialişti au definit fenomenul educaţional punându-şi amprenta personală şi a propriului domeniu de activitate: filozofie, psihologie, sociologie, pedagogie etc., fără să reuşească formularea unei definiţii unanim acceptate şi ireproşabile, aceasta fiind, poate, chiar imposibilă. Apar, în consecinţă, numeroase definiţii, 1

description

Stiintele educatiei

Transcript of STIINTELE EDUCATIEI-2

TIINELE EDUCAIEI, TRADIII I PERSPECTIVE Introducere

nvmntul romnesc contemporan traverseaz o perioad de reforma educaional cuprinztoare, sistematic fr precedent, ntemeiat pe experiena reformelor anterioare de la noi i pe cercetrile specializate din plan internaional, coninnd reformele n toate planurile implicate: curriculum, evaluare, structura anului colar, managementul anului colar, finanarea unitilor de nvmnt, conexiunile internaionale, statutul elevului, poziionarea social a profesiei de dascl, legislaia nvmntului, i nu n ultimul rnd, formarea iniial i continu a profesorilor.

Dat fiind amploarea i caracterul cvasi axiomatic al fenomenului educaional, termenul educaie i poate gsi cu greu o definiie unanim acceptat. Diveri specialiti au definit fenomenul educaional punndu-i amprenta personal i a propriului domeniu de activitate: filozofie, psihologie, sociologie, pedagogie etc., fr s reueasc formularea unei definiii unanim acceptate i ireproabile, aceasta fiind, poate, chiar imposibil. Apar, n consecin, numeroase definiii, de o mare diversitate, dar i cu un anumit numitor comun.

Educaia nsumeaz aciunile delibereate sau nedeliberate, explicite sau implicite, sistematice sau nesistematice de modelare i formare a omului din perspectiva unor finaliti racordate la reperele socio-economicoistorico- culturale ale arealului n care se desfoar. Se poate afirma c educaia este activitatea complex realizat n cooperare de educator i educabil (a cror rol este anjabil) n vederea formrii i autoformrii asistate, cu scopul dezvoltrii personalitii i sdirii unei mentaliti pozitiv-contructiviste.

Dup M. Ionescu i V. Chi, prin educaie desemnm un ansamblu de influene care contribuie la formarea omului ca om, respectiv aciunea de modelare a naturii umane n direcia realizrii unor finaliti n temeiul unor valori sociale acceptate. Stiintele pedagogice/educatiei reprezinta ansamblul disciplinelor teoretice si practice care studiaza activitatea de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii umane, prin strategii si mijloace de cercetare specifice. Saltul de la pedagogie la stiintele pedagogice/educatiei este realizat de-a lungul unui proces istoric, care corespunde evolutiilor intra, inter si transdisciplinare inregistrate in domeniul cercetarii activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane.

Problematica general a Sistemului tiinelor Educaiei

Dup cum am observat i din capitolul precedent (tema I.2) educaia ca practic social a nsoit omenirea de la nceputurile ei. Nu putem afirma existena aceluiai fenomen de nsoire i cnd vorbim despre reprezentarea teoretic a educaiei. La nceput refleciile asupra educaiei au fost mai cu seam de ordin empiric.

Evoluia societii, permanetizarea fenomenului educativ i dezvoltarea problematicii sale au dus la reflecii educative din ce n ce mai sistematice i n final la constituirea unei tiine a educaiei, numit de specialiti pedagogie. Aceasta se prezint ca o veritabil teorie riguros structurat ncepnd cu secolele al XVII-lea / al XVIIIlea.

Din acest moment putem vorbi de o reflectare de ordin epistemic a educaiei, realizat cu scopul eficientizrii practicii educative curente i viitoare. Datorit complexitii fenomenului educativ i problematicii educative tot mai diverse, numeroi specialiti cu procupri educaionale au considerat oportun o abordare multiperpectivist a fenomenului paideutic. Astfel, tiina fenomenului educativ a ajuns s interacioneze cu numeroase alte tiine care pn la ea abordaser fenomenul educativ din propriul punct de vedere. n acest context, pedagogia are meritul de a ncerca o abordare holist -integrativ a arealului educativ. n realizarea acestui deziderat pedagogia este ntregit de alte tiine, mpreun cu care formeaz aa numitul Sistem al tiinelor Educaiei.

Sistemul tiinelor educaiei este un sistem pluridisciplinar, alctuit din totalitatea disciplinelor-tiinifice care au ca obiect de studiu fenomenul educaional i care, considerate separat, abordeaz un anumit aspect al fenomenului, dar mpreun vizeaz, sub centrarea pedagogie, explicarea epistemic, ntr-o manier holistintegrativ, a tuturor aspectelor fenomenului educativ, cu scopul eficientizrii practicii educative. Sistemul tiinelor educaiei se comport, att la nivel teoretic ct i practic, dup toate regulile unui sistem oarecare. n cadrul sistemului tiinelor educaiei observm prezena unui fenomen de interaciune i interdependen ntre tiinele componente. Acest cadru teoretic se manifest sub forma unor relaii de tip intradisciplinar, interdisciplinar, transdisciplinar i pluridisciplinar. Toate aceste tipuri de relaii, a cror natur o vom explica mai jos, au ca obiect de studiu fenomenul educativ.

Explicarea termenilor adiaceni relaiilor enunate mai sus se va face cu referire strict la fenomenul educativ, chiar dac nimnui nu-i este interzis s extrapoleze.

Pluridisciplinar mai multe discipline abordeaz fenomenul educaional cu ajutorul unor metodologii specifice, propunnd o viziune holist asupra fenomenului.

Intradisciplinar cunotinele, metodele i tehnicile de cercetare ale aceleiai discipline converg spre abordarea unui anumit aspect al fenomenului educativ, propunnd o abordare dintr-o perspectiv intern disciplinei respective i relativ independent de alte discipline ale sistemului.

Interdisciplinar modalitate de abordare i organizare a unui aspect al fenomenului educativ prin interaciunea cunotinelor, metodelor i tehnicilor de cercetare a cel puin dou discipline distincte, n urma crora se faciliteaz aplicarea cunotinelor n diferite situaii practice.

Transdisciplinar ntreptrunderea mai multor discipline i orientarea cercetrilor astfel nct s poat conduce la apariia unui nou areal de cunotine.

De-a lungul timpului numeroi specialiti au organizat pe diferite criterii sistemul tiinelor educaiei, propunnd mai multe tipuri de discipline. Printre acetia amintim pe urmtorii: Gaston Mialaret; Ferrandez i Sarramona (vezi Jinga i Istrate 2001, pag. 23); Guy Avanzini (1992, p.60); Jose Luis Garcis Garrido (1995, pp. 176 180); Elena Joia (1999, pp. 24 26).

n opinia noastr, o structur adecvat a sistemului tiinelor educaiei ar fi una realizat din punct de vedere pedagogic. O astfel de structur ncercm s prezentm n cele ce urmeaz. Aceasta este realizat avnd la baz diferitele tipuri de relaii existente n cadrul disciplinelor sistemului, relaii pe care le-am prezentat mai sus, fiind o manier original de a concepe i prezenta sistemul tiinelor educaiei. Desigur, aceast perspectiv pedagogic de a vedea sistemul tiinelor educaiei poate suferi amendri, mai cu seam dac vom ine cont, n viitor, de dezvoltarea tiinei.

Punctul de plecare l constituie considerarea pedagogiei ca disciplin central a sistemului, ea fiind o veritabil teorie a fenomenului educaional.

Pornind de la aceast axiom i considernd relaiile de natur interdisciplinar, existente ntre pedagogie i alte discipline care au ca obiect de activitate, ntr-o manier conex, anumite aspecte ale fenomenului educaional ca: biologia, filozofia, psihologia, sociologia, antropologia, geografia, istoria etc., avem de a face cu o prim categorie de discipline ale sistemului tiinelor educaiei. Acestea pot fi numite discipline educaionale de sorginte interdisciplinar: biologia educaiei, filozofia educaiei, psihologia educaiei, sociologia educaiei, antropologia educaiei, istoria educaiei (pedagogie) etc.

Dac vom lua n calcul relaiile de natur intradisciplinar, care trebuie s recunoatem, se realizeaz totui pe un fond interdisciplinar i chiar transdisciplinar, observm pedagogia aplecat asupra diferitelor aspect concrete ale arealului educaional: dezvoltarea laturilor personalitii umane prin diverse tipuri de educaie, procesul de nvmnt, sistemul de nvmnt, fazele dezvoltrii individului de-a lungul vieii. n acest al doilea caz, constatm existena unor discipline de sorginte intradisciplinar. Printre acestea amintim: teoria educaiei (substrat interdisciplinar i transdisciplinar de natur filozofic i psihologic); pedagogia precolar, pedagogia colarului mic, andragogia (substrat interdisciplinar de origine psihologic); didactica general, pedagogia comparat (origine intradisciplinar).

n sfrit, vom considera relaiile de natur transdisciplinar. Din acest punct de vedere observm interaciunea didacticii generale cu diverse alte discipline precum: biologia, filozofia, psihologia, sociologia, antropologia, geografia, istoria etc. n urma unor asemenea relaii, observm existena unor discipline ca didactica biologiei, didactica filozofiei, didactica psihologiei, didactica sociologiei, didactica antropologiei, didactica geografiei, didactica istoriei etc.

Desigur, nici n acest ultim caz nu putem admite existena unor relaii pur transdisciplinare, cci este lesne de observat faptul c exist un substrat de origine interdisciplinar i/sau pluridisciplinar.

Existena n toate cele trei cazuri, mai slab sesizabil n primul, a unui tip de interaciune disciplinar dominant i a altora secundare, confirm existena unui sistem al tiinelor educaiei bine nchegat i reglementat dup toate regulile teoriei sistemelor. Oricare ar fi tipul relaiilor, directe sau indirecte, dintre discipline nu trebuie scpat din vedere faptul c acestea sunt elementele unui veritabil sistem disciplinar, numit Sistemul tiinelor Educaiei.

Pedagogia este tiina care se ocup cu studiul fenomenului educativ n ansamblul su, privindu-l holist i integrativ, dar i situaional concret, propunnd modaliti, principii, norme i reguli de eficientizare a procesului educaional global.

Pedagogia modern nu mai trebuie vzut ca un corp de procedur imuabil, ci ca o disciplin ce invit la meditaie i permite reajustri, resemnificaii educaionale permanente, prin corpul de norme generale ce-l promoveaz. Este necesar o pedagogie care s fac din fiecare practician un om care gndete (Cuco, C., 1999, p.25).

Relaia pedagogie cu alte tiine Datorit caracterului su social deosebit de complex, fenomenul educaional necesit, aa dup cum am observat deja, o abordare pluri/multi, trans, intra i interdisciplinar. Trebuie, ns, s se fac distincie ntre aceste tipuri de abordri i simpla legtur dintre dou discipline. Deci, este necesar s facem distincie ntre abordarea simultan, sub diferite forme, a fenomenului educaional de ctre mai multe discipline, n centrul crora se gsete pedagogia i legturile acesteia din urm cu grupul primelor, ct i cu fiecare dintre acestea considerate separat.

Legtura dintre dou tiine se manifest pe dou planuri complementare:

Explicarea mai profund a fenomenelor unei tiine cu ajutorul cunotinelor celeilalte (import de terminologie / cunotine);

Folosirea unor instrumente de cercetare specifice unei alte tiine pentru investigarea propriului domeniu de activitate (import de tehnologie / instrumente de cercetare).

De exemplu: abordarea interdisciplinar a fenomenului educaional de ctre pedagogie i psihologie se realizeaz n arealul epistemic al psihologiei educaiei. Legtura dintre pedagogie i psihologie, regsit n cadrul primei, se manifest, n cele dou cazuri de mai sus, astfel:

a) pentru a explica modul n care nva elevii i pentru a propune modaliti moderne de predare, pedagogia se folosete de datele psihologiei, care prezint modul procesual (receptare nelegere stocare actualizare) n care are loc nvarea la diverse vrste;

b) pentru a determina nivelul de inteligen al educabililor cu care lucreaz n scopul adaptrii procesului de nvmnt la potenialul acestora, un pedagog poate folosi testele de inteligen propuse de psihologie.

Pentru a nelege mecanismul dezvoltrii personalitii, n concordan cu cerinele societii, pedagogia valorific (nu doar) rezultatele i instrumentele altor tiine care au ca obiect de activitate individul i / sau societatea. Pornind de la datele oferite de aceste tiine, pedagogia, n conformitate cu logica ei intern, decide asupra soluiilor ce urmeaz a fi adoptate n rezolvarea diverselor probleme cu care se confrunt.

n aceste condiii, putem surprinde legtura pedagogiei cu alte tiine. Prin urmare, vom prezenta mai jos, n scop explicativ, legtura pedagogiei cu trei asemenea tiine, anume: biologia, psihologia i sociologia.

Legtura pedagogie biologie:

tiinele biologice ofer o serie de date privitoare la obiectul educaional ca organism biologic: structura morfologic, fiziologia diferitelor organe, schimbrile ce se produc n corpul omenesc n diferite faze ale evoluiei sale, mecanismele de transmitere ereditar i rolul ereditii etc.

Legtura pedagogie psihologie:

Din acest areal epistemic, pedagogia primete informaii referitoare la particularitile de vrst i individuale ale educabilului(copil, tnr sau adult), evoluia i modificarea lor de la un stagiu la altul, problemele psihologice pe care le ridic procesul nvrii,particularitile microclimatului n care se desfoar procesul instructiv educativ etc.

Legtura pedagogie sociologie:

Sociologia ofer pedagogiei date privitoare la societatea uman, ca sistem macrosocial, la grupuri i subgrupuri ale acesteia, la diferite fapte, fenomene i manifestri sociale concrete, privite n mod sincronic sau diacronic. Viaa social, sub toate aspectele ei, genereaz o infinitate de manifestri a cror cunoatere devine indispensabil pentru organizarea ct mai raional a procesului educaional.

Mutaii la nivelul viziunii despre educaie:

obiectivul educaiei nu va mai fi nvarea ci a nva cum s nvei, cum s caui i s utilizezi eficient informaia de care ai nevoie pentru a tri n societate n armonie cu indivizi diferii;

ca participant activ la procesul de educaie permanent, beneficiarul acestui tip de educaie nceteaz s mai fie obiectul pasiv al educaiei, pentru a deveni subiectul ei activ;

este necesar crearea i adoptarea unei metodologii didactice inovative care s favorizeze participarea fiecrui individ la propria formare. Se constat diversificarea i extinderea metodelor activparticipative cu impact formativ, generate n sistemul educaiei adulilor la toate nivelurile educaionale;

deplasarea procesului de nvmnt de la informare la formare, de la memorizare la raionament de la nvare mecanic la nvare creativ;

ptrunderea n educaia de toate nivelurile a tehnologiei didactice moderne (sisteme audiovizuale multimedia, nvare asistat de calculator, internet etc.) (I. Jinga);

se schimb rolul i funciile cadrului didactic, acesta devenind consilier i facilitator al nvrii, ndrumtor i stimulator al efortului de nvare i formare a copiilor, tinerilor i adulilor;

autoeducaia este neleas ca o activitate contient, planificat i sistematic desfurat de ctre fiina uman n scopul autoperfecionrii propriei personaliti i formrii de noi deprinderi i competene n vederea adaptriiNecesitatea schimbrii n educaie:

trunchiul comun de competene de baz (cunotine, deprinderi, atitudini i valori) nu mai poate fi garantat pe toat durata vieii deoarece cunotinele se depreciaz rapid datorit evoluiei cunoaterii, a tehnologiei i a organizrii social politice;

socializarea exclusiv prin educaie formal are limite importante n condiiile n care azi se vorbete tot mai mult despre socializare secundar, realizat prin interaciunea instituiilor formale de nvmnt cu alte medii educative, iar noile medii de nvare sunt tot mai atractive i mai frecvente la elevi;

formarea profesional iniial se decaleaz i se depreciaz rapid in comparaie cu evoluiile pieei muncii;

aciunea emancipatoare a instituiilor educaionale a devenit limitat datorit ofertelor de exprimare i manifestare a libertilor individuale pe care le propune societatea civil.

Criza educaiei:

Definire: decalajul dintre rezultatele nvmntului i ateptrile societii.

Aspectele evideniate ca circumscriind criza educaiei sunt:

inadaptarea produselor umane i a competenelor lor socioprofesionale la nevoile vieii sociale i ale pieei muncii;

coala are un randament sczut exprimat n insuccesul i n abandonul colar n cretere;

eficacitatea este sczut, exprimat n costuri ridicate comparativ cu fragilitatea competenelor profesionale formate, atestate de diplomele eliberate;

pot fi crize generale de sistem sau crize pariale (criza spaiului colar, a personalului didactic, criza curricular);

afluxul progresiv de elevi la toate treptele de nvmnt, colile neavnd capacitate adecvat de cuprindere.

Analiza sistemului de educaie prin grila postmodernitii

coala contemporan funcioneaz ca o coal caracteristic epocii moderne, i nu celei post-moderne n care, de fapt trim;

practica colar e dominat, n mare msur, de paradigm modernitii, cu manifestri de genul: focalizarea pe dimensiunea instrumental a procesului de nvmnt; accentuarea i valorizarea excesiv a funciei informative n raport cu funcia formativ; ignorarea faptului c n coal nu exist doar situaii care pot fi supuse planificrii, ci i situaii noi, neobinuite pentru care se impugn abordri noi nespecifice, nonconvenionale, creative;

evaluarea standardizat i riguroas care msoar performanele elevilor i i clasific pe acetia n funcie de rezultate;

normele standardizate, regulile impersonale i generale la care este supus elevul, sistemul de pedepse i recompense.

Caracteristicile deschiderii colii spre post-modernitate:

militeaz pentru educaia centrat pe persoan i pentru revalorizarea dimensiunii subiective a actului educaional;

consider c, dat fiind complexitatea fiinei umane, conduitele celor implicai n actul educaional nu sunt ntotdeauna predictibile i raionale;

pune n eviden rolul major al dimensiunii subiectiv-afective n relaia educaional, relaie n care elevul i profesorul sunt considerai n integralitatea personalitii lor;

susine abordarea conform creia profesorul nu lucreaz asupra elevilor, ci cu elevii i pentru acetia;

consider elevul ntr-un permanent proces de devenire, de construire a statutului i rolurilor sale;

ne propune o viziune diferit asupra curriculum-ului n sensul c ncearc s depeasc limitele actualei teorii curriculare care este prescriptiv, normativ i formalizat, prin abordarea curriculum-ului

n termeni de cultur, n sensul integrrii acesteia ntr-un spaiu cultural care este clasa de elevi, prin reelaborarea, reconstruirea i negocierea curriculum-ului.

Soluii generale i specifice la nivel mondial:

ameliorarea i adaptarea funcionrii sistemului colar, att la nivel structural, ct i al practicilor propriu zise;

inovaii n conceperea i desfurarea proceselor educative (inovarea coninuturilor, n sensul selectrii cunotinelor cu valoare formativ, dar i a metodelor de predare i evaluare, reducerea rupturilor structurale sau funcionale);

valorificarea specificului individual al elevilor;

ameliorarea formrii iniiale i continue a cadrelor didactice;

eficientizarea managementului instituiilor de nvmnt;

introducerea noilor tipuri de educaii n programele colare n scopul lrgirii ariei i coninuturilor educaiei;

ntrirea legturii dintre aciunile colare i extracuriculare;

amplificarea conlucrrii dintre cadrele didactice, elevi, prini i responsabilii de la nivel local; ntrirea parteneriatelor educaionale;

organizarea de mobiliti i de schimburi de informaii ntre statele europene asupra politicilor educaionale i practicilor pedagogice actuale;

regndirea procesului de educaie n privina orientrii, dimensionrii, instrumentalizrii elementelor de coninut, n vederea integrrii tinerilor cu succes n viaa profesional i social (J. Delors).

Noua ordine internaional reclam educaia pentru schimbare ca pregtire anticipativ i ca asimilare a ritmurilor alerte cu formarea ncrederii n propriile resurse i n continuitate (G.Videanu). Diversificarea si actualizarea n timp util a structurii curriculare a sistemelor educationale apartinnd societatii postmoderne este determinata si de un alt fenomen si anume de mercantilizarea ofertei informationale. Reducerea implicarii statului n organizarea sistemelor de nvatamnt implica, alaturi de descentralizare si diminuarea resurselor bugetare alocate acestora. Aceasta situatie impune tot mai mult att asumarea de catre diversele institutii de nvatamnt a principiilor autogestiunii si autofinantarii ct si preocuparea pentru competivitate ca si conditie de baza a supravietuirii n conditiile unui realitati educationale de tip concurential. Aflate sub presiunea mereu n crestere a pietei educationale si urmarind asigurarea si mentinerea competivitatii n acest sector, institutiile de nvatamnt contemporane se vad obligate nu numai la frecvente restructurari a continutului nvatamntului si la o mai buna politica de selectie a personalului didactic ci si la stabilirea unor legaturi de strnsa colaborare cu departamentele de cercetare stiintifica existente la nivelul diverselor domenii de activitate.Acestor prioritati li se vor adauga n timp, datorita concurentei de pe piata educationala, ridicarea standardelor de selectie a candidatilor. n contextul autofinantarii si sistemelor educationale concurentiale devine evident faptul ca trebuie stabilite criterii pertinente de selectie a candidatilor astfel nct educatia acestora sa implice costuri ct mai reduse iar performantele lor ulterioare sa contribuie la mbunatatirea imaginii institutiei care i-a pregatit. Din aceasta perspectiva, se impun schimbari majore si n ceea ce priveste sistemul managerial al scolii care trebuie sa devina mai flexibil si mai dispus sa reactioneze rapid si adecvat la provocarile socio-economice ale prezentului. La rndul lor, profesorii de la toate nivelurile de organizare a nvatamntului, vor fi ncurajati sa-si asume n mod direct si explicit responsabilitatea progresului scolar al celor care se educa, evitndu-se ca relatia profesor-elev sa devina o relatie goala de orice semnificatie.

CONCLUZII Postmodernismul aduce astfel cu sine profesionalizarea accentuata a educatiei, criteriul de eficienta al acesteia fiind competivitatea si gradul n care absolventii sunt dotati cu competentele operationale solicitate n contextul unei piete educationale care, adeseori, depaseste granitele nationale, devenind internationala. Educatia se va orienta n acest sens cu precadere asupra pregatirii, pe ct posibil, a unor experti si a unui personal cu nalta calificare pentru sectoarele de vrf, elemente capabile sa asigure viabilitatea diverselor institutii educationale si sa valideze locul pe care acestea l ocupa n spatiul concurential al pietei ofertelor educationale.

Consideram ca pentru a face fata cu succes diverselor provocari ale societatii contemporane este necesar ca educatia sa se orienteze nu nspre eliminarea nediscriminatorie si abuziva a ideilor pedagogice ale modernitatii ci asupra transformarii si adaptarii acestora la specificul si caracteristicile pe care societatea postmoderna le impune.

Pentru epoca post industrial a secolului XXI un nvmnt n care se pune accent pe rezultatele achiziiei i pe reproducerea unor abiliti dinainte cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creeaz ierarhii, va trebui s fie modificat nspre unul care s dezvolte oameni care vor putea s nvee toat viaa, s poat inventa i colabora pentru a se realiza n aceste

profesii viitoare.

BIBLIOGRAFIE1. Marian D. Ilie Elemente de pedagogie general, teoria curriculum-ului i teoria instruirii Editura MIRTON Timioara 2005

2. ANTON ILICA, DORIN HERLO VIOREL BINCHICIU, CORINA UZUM ANA CURETEAN Conspecte psihopedagogice EDITURA UNIVERSITII AUREL VLAICUARAD 2005

3.Palicica Maria,Prelegeri psihopedagogice,Orizonturi universitare,2002, Timisoara

Marian D. Ilie Elemente de pedagogie general, teoria curriculum-ului i teoria instruirii Editura MIRTON Timioara

2005,pag.31

Ibidem,pag.36

Ibidem,pag40

ANTON ILICA, DORIN HERLO VIOREL BINCHICIU, CORINA UZUM ANA CURETEAN Conspecte psihopedagogice EDITURA UNIVERSITII AUREL VLAICUARAD 2005 pag24

Ibidem,pag .40

Palicica Maria,Prelegeri psihopedagogice,Orizonturi universitare,2002, Timisoara, pag.18

14