Stefan Banulescu e un evocator al satului din Cmpia Romna, ocolit de timp, pastrndu-si atributele timpurilor primare: vigoarea, gigantismul, miturile, riturile, practicile magice. Aici, n universul cmpiei, iarba ajunge pna la umeri, pamntul e plin de prepelite, roua tine pna la amiaza, albinele si fac stup n crapaturile de la stlpii portitelor, iar apele, la vremea dezghetului, se revarsa spectaculos, ca-n epocile mitice. Taranul lui Stefan Banulescu se defineste prin vitalitate barbara, comportament ritual, arhetipal, sete de viata, solidaritate si o usoara nota visatoare (Dropia).Noutatea nu provine att din substanta, temele fiind vechi, uneori banale, ci din subtilitatea tehnicii narative. Incadrndu-se n formula realismului mitologic, magic si hieratic,proza lui Stefan Banulescu se defineste, n cadrul acestei formule narative, prin fantasticul de factura baladesc, prin sugestie si senzational. Jocul dintre real si fantastic aminteste de Caragiale sau Gogol. Naratiunea se sprijina pe juxtapunere de tablouri conform tehnicii montajului. Personaje abia conturate, fantomatice, caracterul alegoric al ntmplarilor si atmosfera misterioasa creeaza impresia unei proze antiepice. St.Banulescu este un prozator care costruieste misterul cu luciditate.Nuvela "Mistretii erau blnzi", cuprinsa n volumul "Iarna barbatilor", aparuta n anul 1965, volum care a strnit aprecierile elogioase, ale criticii literare, prezinta comportamentul taranesc n timpul unui diluviu apocaliptic. Violenta conflictului si grandoarea imaginilor, caracterul alegoric al naratiunii si stilul elaborat si metaforic confera textului originalitate.La baza excelentei nuvele se afla un episod real, relatat ntr-unul dintre reportajele autorului. Unui pescar i-a murit un copil. Nu avea unde sa-l ngroape. Cu cazmaua nu poti sapa mormnt n apa. Iar n dunele de nisip dinapoia satului, daca l-ar fi ngropat, furtunile l-ar fi descoperit. I-a ngaduit nvatatorul sa-l ngroape n curtea scolii, caci curtea era nalta. I-a ngaduit fiindca era un copil care nvata bine la scoala, ntmplarea pune problema raportului dintre om si cosmos, evidentiindu-se ideea ca, n spatiul Deltei, universul advers, cu furtuni apocaliptice, e nvins prin solidaritatea colectivitatii rustice, dar si prin conservatorismul unei lumi care se misca n tiparele unei ritualitati milenare.Actiunea nuvelei se petrece ntr-un sat din Delta, n timpul celui de-al doilea razboi mondial, la sfrsitul iernii, cnd, odata cu dezghetul, apele Dunarii navalesc apocaliptic. Unui pescar, Condrat, acum, i moare copilul. Fiindca puhoaiele, n urma ploilor, acoperisera, ca n legenda biblica, ntregul uscat, omul nu avea unde sa-si ngroape copilul. Refuzat de cumnatul Vlase, un bogatan, a carei curte nalta nu fusese nca necata, Condrat se decide sa-si nmormnteze copilul undeva n padure, n pamnt uscat. Puhoaiele sunt primejdioase. Totusi, pescarul, dupa ce aseaza sicriul n barca, nsotit de Fenia, femeia lui, si parintele Ichim, pleaca peste ape, n padure. Intr-o alta fragila ambarcatiune i urmeaza lautarii Dache si Laliu, cu vioara si tambalul, ei trebuind dupa ritual sa cnte la groapa mortului. La un moment dat, ntr-o barca pescareasca, plutind deasupra apelor nvolburate, apare si Vica, o fata atragatoare, ntruchipare a frumusetii si vitalitatii elementare, a senzualitatii calde, alungata din sat de femei, care vedeau n aceasta fata frumoasa nu numai o rivala capabila sa tulbure mintile barbatilor, dar si o vinovata slujitoare a pacatului.Condrat, mnndu-si barca peste puhoaie, ajunge n padure. Dar padurea e necata, apa ajungnd pna la naltele coroane ale stejarilor. De coastele barcii se lovesc bucati de gheata si crengi rupte amestecate cu plavie. Condrat, tacut, prin vuietul furtunii, scoate barca din padure, ndreptndu-se spre marginea satului, unde iesita din apa, se mai vedea o duna de nisip. Ajuns la marginea dunei, dupa ce-i masoara din ochi naltimea care trecea de 6 m, sare din barca si ncepe sa urce coasia nisipului cu greu, alunecnd pe nisipul instabil, muiat de ape, ajunge n vrful dunei unde ncepe sa sape mormntul. Dar nisipul, alunecos, se prabuseste mereu. Tensiunea creste n momentul n care Vica, alergnd dintr-o parte n alta, nspaimntata, le arata zaporul, adica apele Dunarii iesite vijelios din matca. Zaporul smulge barca de la marginea dunei. Vica se arunca n apa si prinde funia barcii tinnd ambarcatiunea pe loc. In sat, vitele nnebunite, scapate din tarcuri, pornesc salbaticite mpotriva zaporului, moara de vnt se prabuseste, satenii navalesc nspaimntati la scoala, singurul loc mai nalt, iar pe valuri se vad venind nspaimntate vulpile. Condrat nsa sapa mereu. Iata nsa ca un grup de barbati, veniti din sat n ajutorul lui Condrat, l ameninta ca Vica si domnisoara nvatatoare au scos dusumelele de la cancelarie si au facut loc copilului acolo.Punctul culminant care coincide cu deznodamntul, e reprezentat de sosirea mistretilor, care, n vuietul apocaliptic, plutind peste puhoaie, ajunsi lnga duna, se balacesc cu voluptate, fac tumbe comice, oferind celor aflati pe duna o lectie de vigoare, drzenie si optimism. Impresionati, barbatii, n frunte cu Condrat, se pornira, n ciuda spectacolului apocaliptic al apelor, sa hohoteasca, glasurile lor imitnd parca larma reconfortanta a turmei de mistreti.Desi n nuvela se contureaza mai precis cteva personaje, Condrat, parintele Ichim, Fenia, Vica, totusi personajul principal este reprezentat de colectivitatea satului pescaresc ce se defineste prin vigoare barbara, solidaritate, optimism, cutezanta si ritualitate.

Avand in vedere ca imaginea din aceasta nuvela reprezinta simboluri polivalente, se pot distinge mai multe teme si motive: diluviul, moartea, raportul dintre om si cosmos, totemul, apocatastaza, ritualitatea s.a.m.d.Consideram nsa ca nuvela, n esenta ei, este o meditatie asupra satului, prozatorul evidentiind ideea ca satul pescaresc din Delta taieste n orizontul civilizatiei totemice, comportamentul oamenilor avnd ca model arhetipal mistretul blnd, viguros si cutezator. Modelul mistretilor readuce satul, dupa un moment de criza, n tiparele traditionale ale ngaduintei, optimisului, solidaritatii, cutezantei, seninatatii si blndetii.